Alexandr Varona

Tragedia schismei ruse

Cartea a fost editat cu sprijinul Comunit ii Ru ilor
Lipoveni din România

© Alexandr Varona, 2002

Comunitatea Ru ilor Lipoveni din România

Culegere i tehnoredactare: Nicolae Erast, Doru Grigore

Coli tipo: 15,25. Format: 13x20 cm
Bun de tipar: 17 septembrie 2002. Anul apari\iei: 2002

Tip[rit la
 Alexandr Varona

Tragedia
schismei ruse
Reforma patriarhului Nikon =i
]nceputurile staroverilor

Editura Kriterion
Bucure ti • 2002
Pe copert[:
Semnul crucii la staroveri

Descrierea CIP a Bibliotecii Na\ionale a Rom`niei

VARONA, ALEXANDR
Tragedia schismei ruse / Alexandr Varona. -
Bucure=ti : Kriterion, 2002.
244 p. ; 20 cm.
Bibliogr.
ISBN 973-26-0702-5

008
 CUVÂNT ÎNAINTE

Pe autorul c[r\ii de fa\[ l-am cunoscut în prim[vara anului

1992. La Tulcea, în cl[direa impun[toare a renumitului Liceu
“Spiru Haret” de pe strada Monumentului se desf[=urau
lucr[rile Celei de a II-a Conferin\e Na\ionale a Comunit[\ii
Ru=ilor Lipoveni din România. În una din pauzele dintre
=edin\e, s-a apropiat de mine un tân[r cu o privire deschis[, nu
prea înalt, dar bine legat, cu p[rul blond =i cu un zâmbet
prietenos, spunându-mi: “Domnule profesor, sunt Sa=a Varona,
fiul lui Petru Varona, care v-a fost coleg la =coala Pedagogic[ cu
limba de predare rus[ din Bucure=ti. Tata mi-a vorbit adesea de
dumneavoastr[, de aceea am \inut mult s[ v[ cunosc!”.
Tân[rul mi-a pl[cut prin firescul comport[rii, printr-un gen
de blânde\e pe care o eman[ întreaga sa fiin\[. Mi-a f[cut
pl[cere aceast[ întâlnire =i pentru faptul c[ Sa=a se num[ra
printre pu\inii tineri delega\i la acea conferin\[, ca, de altfel, =i
la alte manifest[ri ale Comunit[\ii.
Am aflat în acea discu\ie c[ fostul meu coleg de =coal[,
Varona Petru din Jurilovca a murit, iar fiul lui este student la
Facultatea de Drept din Bucure=ti. +tiu c[ i-am spus viitorului
jurist c[ m[ bucur[ faptul c[ la aceast[ conferin\[ întâlnesc pe
mul\i fo=ti colegi de la pedagogica din Bucure=ti.
Aceast[ prim[ =coal[ cu predare în limba matern[ a dat o
prim[ mare promo\ie de intelectuali din rândul ru=ilor lipoveni
din România. Nu întâmpl[tor, în frigurosul ianuarie ce a urmat
zilelor fierbin\i din decembrie 1989 c`\iva dintre ei s-au ]ncu-
metat s[ pun[ bazele primei organiza\ii social-culturale a ru=ilor
lipoveni din Rom`nia: C.R.L.R. +i i-am mai spus tân[rului meu
interlocutor, c[ sunt încântat de faptul c[ fiii =i fiicele colegilor
mei de =coal[ se angajeaz[ în activitatea Comunit[\ii. Într-o
bun[ zi, ei vor fi aceia care vor lua pe umerii lor sarcina dificil[
a prop[=irii intelectuale =i sociale a etniei ru=ilor ortodoc=i de rit
vechi din România.
Cel pu\in în privin\a lui Sa=a Varona nu m-am în=elat. În
5
to\i ace=ti ani, în care tân[rul meu prieten =i-a urmat studiile de
drept, completându-le apoi cu o facultate de istorie, urmat[ de
masterat la aceast[ disciplin[, dânsul a fost mereu în centrul
ac\iunilor Comunit[\ii. A publicat documentate articole =i studii
de istorie a ru=ilor lipoveni în “Zorile” =i în “Kitej Grad”, a
sus\inut interesante comunic[ri =tiin\ifice la sesiunile na\ionale
=i interna\ionale, organizate de Comunitatea noastr[, a elaborat
studii =i a redactat memorii justificative pentru înfiin\area unui
centru =tiin\ific de studiere a istoriei =i culturii ru=ilor lipoveni.
Îmi aduc aminte cu mare pl[cere de una din vizitele lui
Sa=a la Timi=oara, când tân[rul =i proasp[tul consilier juridic la
Ministerul Ap[r[rii Na\ionale, în uniforma lui str[lucitoare de
ofi\er-jurist a sunat la u=a apartamentului meu. A r[mas pân[ a
doua zi, deoarece pân[ la o or[ târzie de noapte am discutat
despre treburile Comunit[\ii, despre istoria =i religia neamului
nostru. |in minte c[, la desp[r\ire, i-am spus: “Nu =tiu, drag[
Sa=a, daca din tine va ie=i un mare jurist. Pentru asta e=ti prea
bun la suflet =i prea blând. Sunt sigur îns[ c[, în persoana ta ru=ii
lipoveni din România vor avea primul =i adev[ratul lor istoric!”.
Se pare c[ nu m-am în=elat nici în aceast[ privin\[. C[ci iat[, în
vara anului 2001, am primit prin po=t[ manuscrisul dactilo-
grafiat al primei sale c[r\i, Tragedia schismei ruse – o docu-
mentat[ istorie a reformei Bisericii Ruse, ini\iat[ în secolul al
XVII-lea de patriarhul Nikon =i sus\inut[ prin mijloacele cele
mai coercitive =i cele mai crude de c[tre \arul întregii Rusii
Alexei Mihailovici Romanov. Aceast[ nefericit[ ini\iativ[ a avut
urm[ri catastrofale în destinele social-istorice ale poporului rus.
Dup[ cum spunea filozoful rus Nikolai Berdiaev, r[d[cinile
revolu\iei bol=evice din 1917, trebuie c[utate în raskol, schisma
petrecut[ în Rusia secolului al XVII-lea, când cea mai bun[ =i
cea mai viabil[ parte a popula\iei ruse s-a opus guvernan\ilor
laici =i religio=i, iar acest “divor\” istoric va fi perpetuat în
scrierile =i în atitudinile de opozi\ie ale intelectualit[\ii legate de
popor timp de câteva secole.
Cartea este destinat[, în primul rând, ru=ilor lipoveni din
România, urma=ii staroverilor care s-au opus reformei nikoniene
6
=i au emigrat din zonele centrale =i sudice ale Rusiei spre
periferia marelui imperiu, stabilindu-se, în cele din urm[, pe
teritoriul Moldovei, Valahiei =i mai ales în Dobrogea de Nord,
st[pânit[ în acele vremuri de turci. Problema raskolului pentru
ru=ii staroveri (ortodoc=i de rit vechi) din România este una
esen\ial[. Ea semnific[ începutul acestei comunit[\i etno-reli-
gioase, define=te reperele ei istorice, caracteristicile doctrinare =i
principiile morale care au men\inut-o de-a lungul timpului.
Nu ne îndoim de faptul c[ lucrarea tân[rului nostru istoric
va fi citit[ cu interes =i de lectorul român, deoarece ea vine s[
prezinte o imagine a schismei ruse total diferit[ decât cea
obi=nuit[. În relativ pu\inele studii române=ti dedicate acestei
probleme, se fac resim\ite etichetele =i stereotipurile impuse de
mai bine de un secol =i jum[tate de c[tre istoricii bisericii
oficiale ruse, care vedeau în mi=carea staroverilor doar o
schism[ a dogmaticilor =i a conservatorilor obtuzi, uitând c[
tocmai staroverii au fost mari râvnitori ai culturii, iubitori de
carte =i înv[\[tur[ =i c[ din rândul lor s-au ridicat cei mai vesti\i
scriitori ai secolului al XVII-lea, precum protopopul Avvakum,
cei mai întreprinz[tori capitali=ti aidoma lui Savva Morozov, =i
cei mai renumi\i mecena\i, cum au fost fra\ii Tretiakov.
Dup[ destr[marea imperiului sovietic =i dup[ c[derea
comunismului bol=evic, problema raskolului a devenit un su-
biect de mare interes atât pentru cercet[torii ru=i, cât =i pentru
cei din Occident, datorit[ amploarei acestui fenomen =i
implica\iilor sale istorice pe termen lung.
Cred c[ nu gre=esc prea mult afirmând c[ lucrarea de fa\[
este prima din încerc[rile române=ti care caut[ s[ dezlege
încâlcitul nod al motivelor, al condi\iilor =i împrejur[rilor care
au generat reforma lui Nikon =i s[ prezinte fenomenul mi=c[rii
religioase a adep\ilor ritului ortodox vechi dintr-o ampl[
perspectiv[ culturologic[. Autorul se dovede=te un bun
cunosc[tor nu numai al aspectelor strict religioase (dogmatice =i
liturgice) ale reformei, ci =i al laturilor social-politice =i
filozofice ale acestui fenomen. De aceea, cartea lui Alexandr
Varona se constituie într-un valoros instrument de lucru pentru
7
cei care vor dori s[ studieze problemele istoriei Bisericii Ruse.
Documentarea temeinic[ a autorului, valorificarea izvoarelor
istoriei raskolului, publicate sau culese din arhive, interpretarea
lor într-o manier[ sobr[ =i impar\ial[, îns[ nu una rece =i
indiferent[, fac din Tragedia schismei ruse o carte de mare
interes public, iar pentru cei mai pu\in familiariza\i cu
problematica analizat[, poate reprezenta un moment de impact
cognitiv.
Complexitatea fenomenului nu-l sperie pe tân[rul autor.
Dimpotriv[, îl determin[ s[ cerceteze atent =i cu mult[ râvn[
fiecare detaliu, fiecare element menit s[ contribuie la
clarificarea unor momente controversate ale istoriei schismei
ruse. În acela=i timp, cartea de fa\[ propune o reinterpretare a
acelor evenimente tragice, dar nu pentru a justifica o anumit[
concep\ie asupra raskolului sau o teorie mai mult sau mai pu\in
modern[. Reinterpretarea prive=te în special cauzele =i
motiva\iile reformei patriarhului Nikon, rolul diferi\ilor actori ai
evenimentelor =i cristalizarea mi=c[rii protestatarilor, denumit[
pe nedrept “schismatic[”, sub aspect ideologic =i social.
Adep\ii acesteia au ap[rat principiile =i formele tradi\ionale
mo=tenite de Biserica Rus[ înc[ de la cre=tinarea oficial[ a
Rusiei, s[vâr=it[ de marele cneaz al Kievului Vladimir cel Mare,
la sfâr=itul secolului al X-lea, =i nu s-au separat cu de la sine
putere de Biserica oficial[. Ei au fost excomunica\i, anatemiza\i
=i demoniza\i de reprezentan\ii acesteia din urm[.
Analiza istoric[ a vie\ii religioase ruse=ti din prima
jum[tate a secolului al XVII-lea =i formularea ideii continuit[\ii
]ntre mi=c[rile autentic reformatoare pentru ortodoxia rus[ din
perioada prenikonian[ =i adversarii schimb[rilor ini\iate de
Nikon reprezint[ punctul forte al c[r\ii, carete pe care orice rus
lipovean con=tient de originea sa etnic[ =i confesional[ ar trebui
s-o studieze cu mare aten\ie.
Sigur, ar mai fi multe de spus despre prima lucrare cu
adev[rat =tiin\ific[ privind schisma rus[ =i geneza fenomenului
starover (al ritului vechi) scris[ de un rus lipovean, îns[ las
cititorului pl[cerea de a descoperi acele probleme =i idei
8
incitante pe care nu le-am inclus în rândurile de fa\[ =i pe care,
sunt sigur, iubitorii de istorie autentic[ le vor aprecia cum se
cuvine.
A=tept de la istoricul Sa=a Varona urmarea acestei c[r\i, un
nou ópus =tiin\ific, care ne va prezenta, cu talent =i cu mult[
erudi\ie, momentele în care str[mo=ii no=tri s-au a=ezat pe
teritoriul românesc, încercând s[-=i creeze un destin istoric
propriu în noua lor patrie.
Prof. univ. dr. Ivan Evseev
Universitatea de Vest, Timi=oara

9
 INTRODUCERE

Spa\iul cultural est-european, ortodox din punct de vedere

religios, este perceput în general ca fiind static în ce prive=te
evolu\ia ideilor =i mentalit[\ilor, momentele de efervescen\[
fiind foarte rare =i nesemnificative în compara\ie cu spa\iul
occidental. Principala caracteristic[ dat[ de istorici, filozofi,
teologi sau litera\i Estului ortodox în aceast[ privin\[ este rigi-
ditatea, la care se mai adaug[ închistarea =i lipsa de deschidere
fa\[ de influen\ele exterioare.
O asemenea percep\ie nu corespunde întru-totul realit[\ii.
=i aici dinamismul cultural =i religios s-a manifestat puternic,
mai ales în Ucraina =i Rusia, unde în secolele al XVI-lea =i al
XVII-lea au avut loc evenimente foarte importante, care au
influen\at decisiv evolu\ia politic[, cultural[ =i religioas[ din
aceast[ zon[: mai întâi, Unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxe
din Ucraina (1596) =i apoi schisma Bisericii Ruse, cunoscut[
sub denumirea de raskol (mijlocul secolului al XVII-lea). Am-
bele evenimente au avut consecin\e de lung[ durat[ pentru
istoria acestor regiuni, generând fenomene ale c[ror urm[ri
persist[ pân[ în zilele noastre.
Tema raskolului a constituit obiect de studiu mai ales
pentru teologi, preocupa\i s[ g[seasc[ argumente pentru
sus\inerea polemicii Bisericii Ortodoxe Ruse împotriva
staroverilori. Din a doua jum[tate a secolului al XIX – lea, ea
intr[ în vizorul filozofilor =i scriitorilor angaja\i social, care au
încercat s[ explice acest fenomen de importan\[ deosebit[
pentru istoria Rusiei, ce a avut drept consecin\[ na=terea unei
mi=c[ri social–religioase foarte influente în societatea rus[:
mi=carea starover[ (a credincio=ilor de rit vechi) – staroobrjad-
estvo. Adep\ii acesteia s-au r[spândit, începând cu secolul al
XVIII-lea, =i în \[rile limitrofe Rusiei: Polonia, Imperiul
Otoman, |[rile Române sau Prusia, iar din secolul trecut îi
întâlnim =i în Australia, SUA, Canada, America de Sud sau
11
Italia. În ultimul timp, raskolul a devenit obiect de studiu =i
pentru sociologi, etnografi sau folclori=ti, interesa\i în special de
aspectele ce \in mai mult de sfera laicului din comunit[\ile de rit
vechi, spiritualul - componenta de baz[ a culturii acestora – fiind
rezervat în continuare teologilor sau istoricilor Bisericii.
Cu toate acestea, complexitatea fenomenului istoric =i
dificult[\ile pe care le întâmpin[ cercet[torii în explicarea diver-
selor probleme pe care le ridic[ aceast[ tem[, fac ca ea s[
prezinte în continuare un interes deosebit pentru cei care stu-
diaz[ istoria, cultura =i civiliza\ia Rusiei. Tragedia schismei pe
care a tr[it-o poporul rus la mijlocul secolului al XVII-lea, prin
amploarea, profunzimea spiritual[ =i caracterul s[u de mas[,
poate fi catalogat[ drept revolu\ie social[ =i cultural[. Ea este
comparabil[ din acest punct de vedere doar cu drama anului
1917. De altfel, mari scriitori ru=i ca Alexandr Soljeni\în sau
Valentin Rasputin consider[ c[ drama lui 1917 î=i are originile
în tragedia schismei. Aceasta a provocat îndep[rtarea elitelor de
mase, accentuat[ tot mai mult începând cu reformele lui Petru
cel Mare, =i a sl[bit enorm biserica oficial[, care s-a dovedit
incapabil[ s[ coaguleze resursele spirituale inepuizabile ale
ru=ilor, a=a încât explozia societ[\ii ruse=ti a devenit inevitabil[
în 1917.
Mai mult decât discrepan\ele sociale, incapacitatea politic[
a guvernului sau înfrângerile militare, criza moral[ =i spiritual[
a fost cauza primordial[ a revolu\iei ruse din 1917. Iar
începuturile acestei crize trebuie c[utate în secolul al XVII-lea,
când Biserica Rus[, depozitarul valorilor spirituale ruse=ti, s-a
renegat pe sine îns[=i prin renun\area la trecutul s[u de =apte
veacuri =i adoptarea unor modele str[ine, de dragul ambi\iilor
irealizabile ale unor conduc[tori cu visuri de m[rire de=art[.
Cunoa=terea împrejur[rilor, cauzelor =i consecin\elor
raskolului este necesar[ ast[zi cu atât mai mult cu cât în pres[ =i
chiar în lucr[ri =tiin\ifice, altminteri bine realizate, circul[ multe
informa\ii eronate cu privire la schisma rus[ =i credincio=ii
ortodoc=i de rit vechi.

12
 CAPITOLUL 1
PROBLEMATICA +I ISTORIOGRAFIA PROBLEMEI

1.1. Problematica lucr[rii

Obiectul prezentei lucr[ri îl constituie evenimentele =i

fenomenele care s-au petrecut în Biserica Rus[ la mijlocul
secolului al XVII-lea =i care au avut ca rezultat scindarea
acesteia =i apari\ia mi=c[rii adep\ilor ritului vechi sau a
“vechilor credincio=i”, numi\i pe nedrept raskolnici, adic[
schismatici, vreme de peste 200 de ani în documentele oficiale
ale statului rus =i ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Schisma
religioas[ rus[ de la mijlocul secolului al XVII-lea a influen\at
puternic evolu\ia mentalit[\ilor din societatea ruseasc[,
accentuând polarizarea acesteia pe de o parte spre conser-
vatorism, pe de alt[ parte spre înnoire, lucru care a devenit
evident în vremea lui Petru cel Mare. Pentru a în\elege împre-
jur[rile în care au avut loc evenimentele care au condus la
schism[, resorturile morale, religioase sau social-politice =i
motiva\iile ce au determinat implicarea diferitelor personalit[\i
sau grupuri în aceste evenimente, am considerat c[ este imperios
necesar[ o prezentare a evolu\iei societ[\ii ruse=ti pe parcursul
primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea atât sub aspect
economic, social =i politic, cât =i sub aspect cultural-religios.
Transform[rile pe care le-a suferit Rusia din punct de vedere
economico-social în aceast[ perioad[, procesul de consolidare =i
centralizare politic[, precum =i muta\iile ce începeau a se
prefigura la nivelul mentalit[\ilor din societatea ruseasc[, au
creat premisele ac\iunilor de reînnoire a vie\ii religioase în
cadrul Bisericii Ruse, întreprinse înaintea reformei cultului
ortodox rus realizat[ de patriarhul Nikon în deceniul al 6-lea al
secolului al XVII-lea.
Aceast[ reform[ a provocat o puternic[ opozi\ie atât în
rândul clerului rus, cât =i în rândul maselor de credincio=i, având
13
consecin\e majore atât asupra vie\ii religioase din Rusia cât =i
asupra rela\iilor dintre stat =i biseric[ în aceast[ \ar[. În ce
prive=te via\a religioas[, acum se consemneaz[ apari\ia mi=c[rii
adep\ilor ritului vechi - condamnat[ de Marele Sinod Ortodox
de la Moscova din 1666-1667 - care militeaz[ pentru revenirea
Bisericii Ruse la practicile liturgice =i ritualurile de dinaintea
reformei nikoniene.
Mi=carea adep\ilor ritului vechi a devenit pe parcursul
vremii un important factor al vie\ii economice, sociale, culturale
=i chiar politice din Rusia, reprezentan\ii ei fiind personalit[\i
recunoscute în domeniile lor de activitate. De aceea, ultimul
capitol al acestei lucr[ri prive=te evolu\ia mi=c[rii de la
separarea ei for\at[ de ortodoxia oficial[ pân[ la 1682, anul
urc[rii pe tron a lui Petru cel Mare, decisiv pentru evolu\ia ei
ulterioar[, punctând =i tendin\ele ce s-au manifestat în sânul
acesteia cu prec[dere în secolele urm[toare.
Concluziile au în vedere eviden\ierea principalelor aspecte
ce au influen\at via\a religioas[ ruseasc[ în epoca premerg[toare
lui Petru cel Mare =i în special cele privitoare la schisma rus[,
urm[rile pe care le-a avut aceasta în planul vie\ii politice =i
culturale, dar =i în planul tr[irilor religioase, precum =i
interferen\ele reciproce între fenomenele religioase din Rusia =i
cele din alte spa\ii culturale.

1.2. Istoriografia temei

Cercetarea istoric[ propriu-zis[ a problemei schismei ruse

=i a mi=c[rii starovere, început[ în prima jum[tate a secolului
trecut, a fost precedat[ de o intens[ oper[ polemic[ întreprins[
de Biserica Ortodox[ Rus[ în secolele al XVII-lea =i al XVIII-
lea, care a privit în mare m[sur[ =i aspecte de ordin istoric.
Evident, toate chestiunile privind schisma erau tratate în aceste
lucr[ri polemice, avându-se în vedere interesele Bisericii
Ortodoxe oficiale, care a urm[rit lichidarea schismei =i
readucerea tuturor “schismaticilor” staroveri la sânul “Bisericii
mam[”. Vina pentru producerea schismei era aruncat[ în spatele
14
adversarilor reformei nikoniene =i a adep\ilor acestora, pe care
polemi=tii oficiali îi considerau ni=te ignoran\i m[rgini\i =i
habotnici, iar cauza rupturii o vedeau în abaterea de la poruncile
dumnezeie=ti a oponen\ilor lui Nikon =i urma=ilor acestora =i în
r[zvr[tirea lor împotriva ierarhiei biserice=ti oficiale. Nesu-
punerea =i mândria staroverilor erau p[catele care au produs
ruptura în Biserica Rus[, în opinia acestor autori. Astfel de teze
au fost sus\inute chiar în primele lucr[ri contra credincio=ilor de
rit vechi, ap[rute în secolul al XVII-lea, dintre care cea mai
important[ este, f[r[ discu\ie, Sceptrul St[pânirii (Žezl
pravlenija), scris[ de un c[lug[r erudit, originar din Bielorusia,
Simeon Polo\ki, în 16672. Disputa Bisericii Ortodoxe Ruse cu
staroverii s-a bazat tot pe aceste idei =i în secolul urm[tor, când
perioadele de prigoan[ au alternat cu cele de toleran\[ relativ[ în
ceea ce prive=te staroverii, propaganda oficial[ uzând =i de alte
mijloace pentru a justifica ac\iunile antistarovere: falsurile
istorice. Sunt celebre în acest sens dou[ documente, fabricate la
ordinul lui Petru cel Mare: Protocolul Soborului de la Kiev din
1157 pentru condamnarea ereticului Martin Armeanul =i Treb-
nicul mitropolitului Teognost (sec. XIV). Din aceste “docu-
mente” reie=ea c[ tocmai acele idei ap[rate de staroveri fuseser[
condamnate de autorit[\i incontestabile ale Bisericii Ortodoxe
cu mult timp înaintea secolului al XVII-lea. Aceste falsuri au
fost folosite din plin de episcopul Pitirim de Nijni Novgorod
contra staroverilor, într-o lucrare ap[rut[ în 1721 sub titlul
Duhovnaja Praš ica (“Pra=tia Duhovniceasc[”)3. O alt[ lucrare
important[ scris[ de pe pozi\iile Bisericii Ortodoxe oficiale este
cea intitulat[ Cercetare asupra credin\ei schismatice brâncene a
mitropolitului Rostovului Dimitrij (Tuptalo), scris[ =i r[spândit[
în manuscris la 1709, apoi tip[rit[ în 17454, care continu[ linia
fixat[ de Simeon Polo\ki, dezvoltând unele aspecte ale polemicii
antistarovere.
O schimbare a manierei de abordare a problematicii
raskolului =i staroverilor se înregistreaz[ spre sfâr=itul
secolului al XVIII-lea gra\ie noii concep\ii asupra raportului
credin\[-rit, promovat[ de mitropolitul Platon (Levšin), care în
15
lucrarea Îndemn întru înt[rirea adev[rului =i a speran\ei în
iubirea evanghelic[5 (1765) minimalizeaz[ importan\a ritua-
lului în actul credin\ei. Conform acestei concep\ii schimbarea
ritului nu implic[ =i schimbarea credin\ei. În acest fel, în locul
vechii concep\ii tradi\ionaliste a unit[\ii credin\ei =i ritului, a
ap[rut una nou[, scolastic[ de fapt, a individualit[\ii credin\ei,
pe de o parte =i formei de exprimare a acesteia - ritul - pe de
alt[ parte.
Polemi=tii de la sfâr=itul secolului al XVIII-lea se
îndreapt[ mai ales spre mic=orarea importan\ei schimb[rilor
produse prin reforma patriarhului Nikon, subliniind insu-
ficien\a acestora pentru a putea considera c[ ele au denaturat
sim\itor credin\a. Mai important pentru ace=tia era s[ se con-
serve supunerea laicilor voin\ei ierarhiei. De aici =i chem[rile
adresate staroverilor de a împinge în plan secund propriile
convingeri în numele unit[\ii biserice=ti. Aceast[ schimbare a
atitudinii fa\[ de staroveri este un rezultat al mentalit[\ii
scolastice, care a p[truns în tot cursul secolului al XVIII-lea în
rândurile ierarhiei ruse=ti: astfel, în locul unei gândiri sintetice,
care aprecia cel mai mult armonia =i unitatea formei cu
con\inutul, apare gândirea analitic[ ce împarte =i opune forma
con\inutului, esen\ialul neesen\ialului. Din acest punct de
vedere, esen\ial[ era dogma, ritualul fiind o manifestare exte-
rioar[ a acesteia ce putea suferi modific[ri în func\ie de
necesit[\i f[r[ a se altera dogma.
Pe aceste baze, puse de mitropolitul Platon, a ap[rut a=a
numita =coal[ teologico-misionar[, care =i-a propus, între altele,
s[ studieze istoria reformei patriarhului Nikon, din punctul de
vedere al Bisericii Ortodoxe Ruse. Astfel au ap[rut la facult[\ile
de teologie ruse=ti catedre de studiul raskolului, care îi
preg[teau pe viitorii preo\i pentru activitatea de misiune în
regiunile locuite de staroveri.
Lucr[rile cele mai importante ale acestei =coli apar\in
mitropolitului Makarie (Bulgakov)6 =i profesorului Nikolai
Subbotin. Ele sunt dep[=ite ast[zi din punctul de vedere al
concep\iei istorice =i al interpret[rii izvoarelor, îns[ sunt foarte
16
valoroase pentru materialul factual pe care îl prezint[, foarte
bogat =i divers, referitor la tema noastr[. Al\i reprezentan\i de
marc[ ai acestei =coli istoriografice au fost în ultimele decenii
ale secolului trecut =i în primii ani ai veacului nostru, p[rintele
Pavel Prusskij, P. Smirnov, K. Plotnikov =.a.
În anii ’60 ai secolului XIX a ap[rut o alt[ concep\ie asupra
raskolului, care a fost dezvoltat[ într-o serie de lucr[ri ale unor
cercet[tori de orientare liberal-democratic[. Fondatorul acestei
concep\ii istorice a fost Afanasij Š apov7, care în lucr[rile
Russkij raskol starobrjadstva (1858) =i mai ales Zemstvo i
raskol (1862), a ar[tat c[ mi=carea staroverilor este de natur[
social[, factorul religios fiind doar scânteia declan=[rii
protestului, iar apoi drapelul =i pretextul acestuia, adev[rata
cauz[ a schismei fiind opozi\ia categoriilor sociale inferioare
fa\[ de elitele societ[\ii. +ceapov prezenta mi=carea starover[ ca
un curent de opozi\ie fa\[ de abuzurile autorit[\ilor civile =i
ecleziastice, creator =i iubitor de libertate. Aceast[ concep\ie,
total diferit[ de cea promovat[ de =coala misionar[, a fost
îmbr[\i=at[ rapid de narodnici =i democrat-revolu\ionari, care
sperau s[-i atrag[ pe adep\ii vechiului rit în activit[\ile
revolu\ionare îndreptate contra monarhiei ruse. Ei au început s[
cerceteze problematica raskolului, c[utând s[ se apropie de
staroveri. Narodnicii V.V. Andreev, I. Iuzov, A.S. Prugavin =i
democrat-revolu\ionarii A.I. Herzen, V.N. Kel’siev =i N. Ogarev
au scris o serie de studii =i schi\e cu privire la raskol =i staroveri,
ultimii trei editând din 1862 la Londra o revist[ dedicat[
acestora: “Obš eje Delo” (Cauza comun[). Concep\ia de baz[ a
tuturor acestor autori a fost, cu unele nuan\[ri, asem[n[toare cu
cea a lui +ceapov.
Orient[rii liberale în tratarea raskolului îl putem alinia, cu
unele rezerve, =i pe cunoscutul istoric rus Nikolai Kostomarov,
care a scris în 1870 un studiu special dedicat problemelor
schismei vechiului rit în revista “Vestnik Evropy”, intitulat
Istorija raskola u raskol’nikov (Istoria schismei la schismatici)8.
Potrivit lui Kostomarov, mi=carea vechiului rit era un puternic
fenomen de progres intelectual, care în cursul veacurilor s-a
17
remarcat prin înclina\ia spre dispute =i spre c[utarea
r[spunsurilor la problemele spirituale.
Concep\ia lui Š apov a fost criticat[ în epoc[ de P.I.
Melnikov-Pecerski =i N.S. Leskov, iar mai târziu, de
I.Gromoglasov, de pe pozi\iile oficiale ale statului =i Bisericii
Ortodoxe. Ace=tia îi vedeau pe staroveri ca “fii r[t[ci\i” ai
Bisericii Ruse, considerând mi=carea starover[ un fenomen
preponderent religios, din care deriv[ unele aspecte social-
politice, sesizate de narodnici =i democra\i.
De=i nu s-a ocupat în mod special de schism[ =i staroveri,
marele istoric rus Serghei Mihailovici Soloviov a acordat o
aten\ie deosebit[ acestei probleme în monumentala sa Istorie a
Rusiei din cele mai vechi timpuri9. Soloviov lega apari\ia
schismei de însu=i modul de via\[ din Rusia pre-petrovian[, care
formase o anumit[ con=tiin\[ social[, caracterizat[ printr-un
conservatorism ce nu permitea nici un fel de schimbare a
regulilor sociale, la care ad[uga deja cunoscuta tez[ a lipsei
instruc\iei religioase în Rusia secolului al XVII-lea, ce nu d[dea
posibilitatea distinc\iei între esen\ial =i neesen\ial, schimbarea
ritualului =i schimbarea dogmei.
Un element de noutate în cercetarea istoriografic[ a
raskolului îl aduce Vasili Osipovici Kliucevski care în lucrarea
sa capital[, intitulat[ Curs de istorie rus[10, tratând problema în
limitele =colii pozitiviste, a ajuns la o serie de concluzii foarte
apropiate de cele vehiculate ast[zi în istoriografia Bisericii
Ortodoxe Ruse. Dup[ Kliucevski, schisma este un fenomen ce
\ine de psihologia popular[, iar în con\inutul psihologic al
mi=c[rii ritului vechi trebuie deosebite trei elemente funda-
mentale:
a). “na\ionalizarea” ortodoxiei în Rusia, idee potrivit c[reia
numai ru=ii ar fi p[strat credin\a nealterat[;
b). rigiditatea =i timiditatea gândirii teologice, fapt ce ducea
la respingerea oric[rui element de înnoire, considerat erezie
latin[;
c). iner\ia sentimentului religios, incapabil s[ renun\e la
modalit[\ile =i formele obi=nuite de manifestare.
18
 Un rol foarte important în clarificarea problemelor de
natur[ liturgic[ ale reformei nikoniene =i a motiva\iilor politico-
religioase ale acesteia îl au lucr[rile lui Nikolai Feodorovici
Kapterev11, profesor la Academia Teologic[ din Moscova la
sfâr=itul secolului trecut. Curajul acestuia de a pune la îndoial[
tezele sus\inute de =coala misionar[ i-au atras excluderea din
academie =i interdic\ia de a mai publica lucr[ri pe aceast[ tem[.
El a fost primul care a demonstrat =tiin\ific inconsisten\a tezei
incorectitudinii sau abaterii de la modelul ortodox a ritualului
rusesc din perioada premerg[toare lui Nikon, ar[tând pe baza
unei analize atente a izvoarelor avute la îndemân[, c[ ritualul
bisericesc din Rusia primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea
p[stra o serie de elemente caracteristice vechilor rituri bizantine,
care au fost modificate mai târziu, în secolele XIII-XIV, chiar de
greci. Aceasta era – în opinia lui Kapterev – cauza principal[ a
deosebirilor de rit existente în veacul al XVII-lea între Biserica
Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe.
Erudi\ia, logica argument[rii, folosirea judicioas[ a
izvoarelor =i acurate\ea expunerii fac din lucr[rile profesorului
Kapterev opere fundamentale pentru studiul problematicii
raskolului, multe din ideile =i teoriile acestuia fiind confirmate
de cercet[rile ulterioare.
Un alt nume de referin\[ pentru istoriografia temei noastre
este Evgheni Evstigneevici Golubinski12, renumit istoric al
Bisericii Ruse, care =i-a desf[=urat activitatea în aceea=i
perioad[ cu N.F. Kapterev. El a confirmat concluziile lui
Kapterev în privin\a cauzelor deosebirilor de rit între Biserica
Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe, ad[ugând c[ schimb[rile de
ritual f[cute de greci în secolele XII- XIV nu au fost introduse
în întregime în Biserica Rus[, deoarece dup[ Sinodul Unionist
de la Floren\a (1439) leg[turile oficiale între Constantinopol =i
Moscova au fost practic întrerupte. În ce prive=te schisma,
Golubinski vede principala cauz[ a producerii ei în lipsa de
instruc\ie teologic[ atât a clerului rus, cât =i a poporului cre-
dincios, în neputin\a ru=ilor de a distinge între primordial =i
secundar, între dogme =i rituri. Lucrarea savantului rus dedicat[
19
special problemelor raskolului – La polemica noastr[ cu
staroverii – ca de altfel toate celelalte lucr[ri ale sale, inclusiv
Istoria Bisericii Ruse, este marcat[ de un criticism excesiv, lucru
ce i-a fost repro=at de contemporani, care au considerat c[ o
asemenea manier[ de abordare este profund negativist[ =i nu
\ine cont de posibilit[\ile =i cerin\ele =tiin\ei istorice.
Celor doi titani ai istoriei ecleziastice ruse aminti\i mai sus
li se pot ad[uga cercet[tori mai pu\in cunoscu\i, ale c[ror lucr[ri
sunt deosebit de valoroase în ce prive=te tema noastr[. Aici îi
putem include pe A.K. Borozdin, S.A. Belokurov, P.F. Nikol’ski,
H.P. Harlampovi , E.V. Barsov sau N. Gibbenet, ale c[ror studii
solide cu privire la problemele Bisericii Ruse în secolul al XVII-
lea, au f[cut posibil[ cercetarea mai am[nun\it[ =i mai atent[ a
chestiunilor legate de staroveri.
O figur[ aparte în rândul cercet[torilor de la începutul
secolului al XX-lea ai fenomenului ritului vechi este P.S.
Smirnov13 care a urm[rit evolu\ia schismei mai ales sub aspect
ideologic =i dogmatic, fiind primul care =i-a îndreptat aten\ia
asupra stare\ului Kapiton, ale c[rui idei vehiculate înc[ din anii
’30 ai secolului al XVII-lea, au stat la baza ideologiei orient[rii
radicale din cadrul mi=c[rii adep\ilor ritului vechi – bezpopov\ii.
De=i nu este istoric, se cuvine a fi inclus în aceast[ scurt[
prezentare a istoriografiei raskolului =i Vladimir Soloviov –
marele filozof rus din secolului al XIX-lea, a c[rui concep\ie a
schismei =i a ritului vechi este una foarte original[, cum dealtfel
este întreaga sa oper[ filosofic[. Vladimir Soloviov vede rasko-
lul total diferit atât fa\[ de staroveri, cât =i fa\[ de oponen\ii
acestora, nikonienii. Problema schismei ruse =i a ritului vechi la
Soloviov poate fi în\eleas[ numai în lumina concep\iei sale
asupra Bisericii Universale, în care atât Ortodoxia, cât =i
Catolicismul erau considerate drept componente ale acesteia,
aflate în separa\ie pentru neîn\elegeri nu în ceea ce este strict
spiritual, ci în probleme ce \in de obiceiuri =i tradi\ii religioase
locale, care în mod normal nu pot influen\a unitatea credin\ei. În
lumina acestei concep\ii, Soloviov consider[ c[ schisma s-a
produs tocmai datorit[ unor astfel de neîn\elegeri. Staroverii au
20
ap[rat în opinia acestuia tradi\iile locale ruse=ti, semnul crucii =i
celelalte forme de ritual, =i nu universalitatea Bisericii, nefiind
în m[sur[ s[ deosebeasc[ în doctrina bisericeasc[ divinul de
uman. Considerând tradi\iile locale ca divine, mi=carea adep\ilor
ritului vechi le-a contrapus caracterului universal al Bisericii. Pe
aceast[ baz[, Soloviov îi asemuie=te pe staroveri protestan\ilor:
“ritul vechi ... este de fapt protestantismul tradi\iei locale,
asem[n[tor protestantismului german al convingerii personale
(...). =i iat[ cum, ritul nostru vechi, oricât de diferit ar fi pe
dinafar[ de protestantismul occidental, împ[rt[=e=te acela=i
principiu fundamental: p[rerea personal[ împotriva regulii
universale a Bisericii, partea contra întregului”14. Deci, marele
filosof rus nu-i învinov[\e=te pe staroveri de schism[, el vede
raskolul ca un fenomen na\ional rusesc, un fenomen ce gre=e=te
nu fa\[ de Biserica Rus[, ci fa\[ de spiritul universal al Bisericii
în general. Concep\ia lui Soloviov trebuie privit[ \inând cont de
contextul istoric al epocii în care a fost ea structurat[. Ea poate
fi apreciat[ ca un imens pas înainte, mai ales c[ în acea perioad[
a pune pe picior de egalitate ritul vechi =i ortodoxia oficial[,
cum a f[cut-o Soloviov, era extrem de riscant.
Dup[ 1905 au început s[ apar[ =i lucr[rile unor cercet[tori
staroveri ai fenomenului raskolului. Sigur, lucr[ri de istorie a
raskolului scrise de staroveri au existat =i înainte de 1905, numai
c[ ele se publicau =i circulau mai mult clandestin în Rusia, a=a
încât cunoa=terea lor de c[tre cercet[tori era mult îngreunat[. Între
aceste lucr[ri clandestine se distinge Cercet[ri istorice întru
justificarea credincio=ilor de rit vechi a lui V.M. Karlovi 15. Prin
grija pentru justificarea opiniilor pe baza datelor furnizate de
izvoare =i mai ales prin acurate\ea interpret[rii acestora din urm[,
lucrarea amintit[ mai sus reprezint[ =i ast[zi un punct de referin\[
pentru istoriografia raskolului. De altfel ea a fost aceea care, prin
onestitatea punctelor de vedere =i caracterul =tiin\ific al inter-
pret[rii izvoarelor, a dat o prim[ lovitur[ puternic[ =colii
misionare, determinându-l pe Subbotin s[ cear[ ober-procurorului
Konstantin Petrovici Pobedonos\ev s[ aprobe confiscarea =i
arderea tuturor exemplarelor acestei c[r\i.
21
 Între autorii staroveri de dup[ 1905 s-au distins I.A.
Kirillov16 =i V.G. Senatov17. Lucr[rile lui I.A. Kirillov, Moscova
– a Treia Rom[ =i Adev[rul vechii credin\e se deosebesc esen\ial
de literatura starover[ obi=nuit[, preponderent polemic[ =i
apologetic[. Temele abordate de Kirillov privesc nu atât
aspectele strict biserice=ti, cât mai ales problemele culturii =i
educa\iei la staroveri, ale modului de via\[, problemele sociale
=i economice ale acestora =i altele asemenea. Foarte interesant[
=i bine structurat[, Filozofia istoriei ritului vechi a lui V.G.
Senatov impresioneaz[ mai ales prin profunzimea ideilor
privind universul interior al mi=c[rii ritului vechi, aspectele
psihologice =i filosofice ale acesteia. Senatov prezint[ ritualurile
utilizate de adep\ii acestei mi=c[ri religioase, din punct de
vedere teologic, clarificând tocmai aspectele de ordin dogmatic
legate de cult =i credin\[. În afara lucr[rilor acestor doi autori, în
perioada 1905-1917 s-au publicat multe studii =i articole
=tiin\ifice dedicate raskolului =i mi=c[rii ritului vechi în
periodicele starovere. Dintre studiile istorice ap[rute în aceste
periodice se remarc[ cele ale lui V.E. Makarov18, S.I. Bystrov19
=i I. Peretruhin20, care au în vedere fie problema raskolului =i a
reformei patriarhului Nikon, fie se ocup[ de anumite puncte ale
polemicii dintre staroveri =i ortodoxia oficial[, urm[rind
evolu\ia istoric[ a acestora, pân[ la reforma nikonian[.
Se cuvine remarcat faptul c[ lucr[rile autorilor staroveri,
de=i exprim[ puncte de vedere sensibil diferite în multe
probleme decât cele ale autorilor apar\inând Bisericii oficiale,
apeleaz[ la argumente =i izvoare pentru sus\inerea lor, iar
interpretarea acestora din urm[ nu p[c[tuie=te prin tenden-
\iozitate cum, spre regretul nostru, se întâmpl[ în cazul autorilor
=colii misionare. Dac[ ast[zi interpret[rile =i ideile sus\inute de
istoricii staroveri pot fi luate în seam[ de cercet[tori, cele ale
misionarilor sunt dep[=ite, din lucr[rile lor putând fi folosite
doar datele strict factuale sau documentele reproduse integral
sau par\ial.
Dup[ revolu\ia din 1917, câteva decenii au ap[rut foarte rar
lucr[ri de istorie religioas[, nemaivorbind de cele consacrate
22
raskolului =i staroverilor. Tratatele =i manualele de istorie
sovietice tratau problema raskolului în spiritul ideologiei
marxiste (propunând puncte de vedere apropiate oarecum de
cele ale lui Š eapov), considerând c[ schisma =i apari\ia mi=c[rii
starovere sunt consecin\e ale condi\iilor economice =i sociale în
care se g[sea Rusia la mijlocul secolului al XVII-lea, fiind un
rezultat al contradic\iilor dintre clasele sociale.
Totu=i, nu pot fi trecute cu vederea punctele de vedere
referitoare la raskol exprimate ]n lucr[rile de istorie rus[ ale
unor autori ca M.N. Pokrovski sau S.F. Platonov, ap[rute p`n[
]n anii ’30 ai secolului recent ]ncheiat. Iar ]ntre pu\inele lucr[ri
de istorie bisericeasc[ din aceast[ perioad[, se distinge Istoria
Bisericii Ruse a lui N.M. Nikol’ski.
Abia dup[ al doilea r[zboi mondial, mai precis în anii ’60,
cunoscutul specialist în problemele literaturii ruse vechi
Vladimir Ivanovi Malyšev21 a reu=it s[ publice câteva scrieri
ale protopopului Avvakum, unul din liderii mi=c[rii staroverilor
în a doua jum[tate a secolului al XVII-lea, =i câteva lucr[ri
proprii foarte valoroase despre rolul staroverilor în cultura
Nordului rusesc. O nou[ etap[ ]n cercetarea raskolului a ]nceput
]n anii ’70 =i ea este legat[ de numele a doi istorici sovietici de
marc[: Aleksandr Ili Klibanov =i Nikolai Nikolaevi Po-
krovski, ale c[ror lucr[ri cuprind capitole destul de consistente
privind raskolul =i staroverii, tratate mai ales dintr-o perspectiv[
social-economic[. Tot de atunci, sub egida Academiei de +tiin\e
a URSS, au început a fi organizate expedi\ii de documentare în
regiunile locuite de staroveri, în scopul descoperirii =i strângerii
de materiale privind istoria =i cultura rus[ veche, iar în anii ’80
a început publicarea =i valorificarea acestora, activitate în care s-
au distins, în ce prive=te tema noastr[, cercet[tori ca I.V.
Pozdeeva, E.V. Smiljanskaja, L.A. Igošev, G.N. aghin, E.A.
Agheeva, =.a.
În ultimul deceniu, în Rusia post-sovietic[, pe lâng[
reedit[rile unor lucr[ri mai vechi despre raskol =i staroveri, au
ap[rut tot mai multe studii noi care valorific[ volumul impre-
sionanat de izvoare cunoscute privitoare la problemele
23
raskolului. Aici se cuvin amintite cele =apte volume din ciclul
Mir staroobrjad estva. Li nost’, kniga, tradicija, ap[rute
începând cu 1992. Majoritatea lucr[rilor publicate pe baza
materialelor strânse în cursul acestor expedi\ii, se refer[ la rolul
cultural al mi=c[rii ritului vechi, locul pe care aceasta îl ocup[ în
istoria cultural[ a Rusiei. Sigur, lucr[rile scrise despre raskol =i
staroveri în ace=ti ultimi ani în Rusia sunt destule, îns[ de obicei
problematica ce ne intereseaz[ pe noi este tratat[ într-un anumit
cadru mai general sau este inclus[ într-o anumit[ tem[, cum
este, spre exemplu, cartea cercet[toarei O.P. Eršova, Staro-
obrjad estvo i vlast’ (Ritul vechi =i puterea)22, o analiz[ atent[ a
raporturilor staroverilor cu societatea rus[ =i cu puterea politic[.
O.P. Eršova redacteaz[ împreun[ cu V.I. Osipov =i E.I. Sokolova
o interesant[ revist[ intitulat[ “Staroobrjad estvo: istorija,
kul’tura, sovremennost’” (Ritul vechi: istorie, cultur[, contem-
poraneitate), ce trateaz[ problematica raskolului =i ritului vechi
din perspectiva istoric[, filosofic[ =i cultural[, dar =i ca un
fenomen contemporan, cu problemele =i provoc[rile la care este
supus[ lumea ritului vechi în zilele noastre.
Lucr[ri interesante despre schisma rus[ =i fenomenul
ritului vechi au ap[rut dup[ 1917 în Occident, majoritatea lor
fiind scrise de intelectualii ru=i emigra\i dup[ aceast[ dat[. Una
din cele mai interesante apar\ine unui important industria=
starover, stabilit în Fran\a, Vladimir P. Riabušinskij23, =i se
intituleaz[ Staroverii =i sentimentul religios rusesc. Ideea
principal[ a acestei c[r\i este c[ schisma s-a produs nu din cauza
disputei pentru ritual, ci din cauza diferen\elor de receptare ale
spiritului credin\ei. Problemele raskolului =i ale mi=c[rii
starovere nu au fost ocolite nici în lucr[rile generale de istorie
rus[, publicate de emigra\ie, între care amintim Studii de istorie
a culturii ruse a lui P.N. Miliukov24 =i Moscova =i Occidentul a
lui S.F. Platonov25.
Între istoricii Bisericii Ruse stabili\i în Occident dup[
1917, s-au remarcat în ce prive=te tema noastr[ Anton Vladi-
mirovi Kartašev26 =i Serghei Aleksandrovi Zen’kovskij27.
Într-un articol intitulat Sensul ritului vechi28, Kartašev a schi\at
24
câteva idei privitoare la resorturile interne ale vie\ii religioase a
staroverilor, pe care le-a dezvoltat apoi în cele dou[ volume ale
Studiilor de istorie a Bisericii Ruse. Astfel el vorbe=te despre
n[zuin\a spre materializarea integral[ =i armonioas[ a idealului
cre=tin în toate formele existen\ei p[mântene ce este
caracteristic[ doar con=tiin\ei religioase ruse, =i care a fost
p[strat[ de staroveri. Potrivit lui Kartašev, “ortodoxia rus[ –
specificul c[reia a fost p[strat în integralitatea sa de staroveri –
este ritual – realist[, materialist[ în viziunea unui idealist =i
spiritualist european. Idealul ei teocratic este o existen\[
integral[, atotcuprinz[toare, p[truns[, împodobit[ =i sfin\it[ prin
cult, în care nimic spurcat nu va mai intra =i nimic blestemat nu
va mai fi, cum se spune în Apocalips[”29.
Cea mai bun[ lucrare despre raskol =i staroveri în opinia
multor speciali=ti, este Ritul vechi rusesc. Curente religioase în
secolul al XVII-lea a lui Serghei Aleksandrovi Zen’kovskij,
ap[rut[ în 1970 la München. Folosind un volum impresionant
de izvoare istorice =i studii privitoare la via\a religioas[ din
Rusia în secolul al XVII-lea, Zen’kovskij analizeaz[ în primul
rând caracteristicile social-psihologice, apari\ia =i evolu\ia
câtorva orient[ri ideologice din societatea rus[ de atunci, de care
leag[ concep\iile împ[rt[=ite apoi în cadrul mi=c[rii adep\ilor
ritului vechi. În opinia lui Zen’kovskij, r[d[cinile spirituale =i
cauzele profunde ale raskolului trebuie c[utate nu atât în
reforma nikonian[, care a fost doar factorul declan=ator al
acestor fenomene, ci în tendin\ele divergente din Biserica Rus[,
formate deja înaintea urc[rii lui Nikon în scaunul patriarhal.
Prin aceasta, el minimalizeaz[, voit sau nu, leg[tura cauzal[
dintre reforma lui Nikon =i schisma ce i-a urmat. Punctul de
vedere al lui Zen’kovskij, dup[ cum se vede, este sensibil diferit
de tot ceea ce s-a scris pân[ la el cu privire la raskol.
O discu\ie detaliat[ a operei lui nu s-a realizat înc[, de=i
unii autori i-au adus o serie de critici, axându-se tocmai pe
aceast[ minimalizare a rolului reformei nikoniene în declan=area
raskolului.
Dou[ lucr[ri ap[rute relativ recent ne-au atras totu=i aten\ia
25
mai ales prin aceea c[ ele se refer[ strict la problematica
raskolului =i a mi=c[rii ce i-a urmat. Prima dintre ele, intitulat[
Aspecte filozofice ale credin\ei de rit vechi scris[ de M.O. Šahov
=i ap[rut[ la Moscova în 199830, dup[ cum o spune =i titlul, face
o prezentare extrem de interesant[ a doctrinei ritului vechi, din
perspectiv[ filosofic[. Pentru istoricii raskolului =i nu numai
pentru ei, aceast[ lucrare clarific[ practic multe din
aspectele ce \in de spiritul intern al mi=c[rii staroverilor,
accentuând ideea c[ raskolul s-a produs nu datorit[
feti=iz[rii ritualului – adic[ a formei de exprimare a cre-
din\ei – de c[tre adversarii lui Nikon, ci datorit[ înlocuirii
tradi\iilor ruse=ti de practic[ bisericeasc[ cu cele grece=ti,
lucru inacceptabil pentru con=tiin\a religioas[ a credin-
ciosului rus, pentru care unitatea dintre rit =i dogm[ nu se
putea pune în discu\ie. Iat[ de ce modificarea ritului a fost
receptat[ de oamenii religio=i ai timpului ca o schimbare a
credin\ei, fapt ce a dus la schisma Bisericii Ruse =i apari\ia
mi=c[rii starovere.
Cea de-a doua lucrare se nume=te Scurt[ istorie a Bisericii
Ortodoxe Vechi (de rit vechi) =i apar\ine cunoscutului polemist
=i apologet starover Feodor Efimovi Mel’nikov. R[mas[ în
manuscris, întrucât autorul nu a putut s[ o publice în timpul
vie\ii, ea a ap[rut în anul 1999 la Barnaul (Siberia)31, cu sprijinul
Universit[\ii de Stat din acest ora= siberian, unde exist[ o
puternic[ comunitate de rit vechi.
Lucrarea este scris[ în stilul caracteristic operelor
apologe\ilor staroveri din a doua jum[tate a secolului al XIX-lea
=i din primele decenii ale secolului trecut. Pentru autorul
acesteia, cauza principal[ a schismei a fost abandonarea de c[tre
autorit[\ile politice =i religioase din Rusia secolului al XVII-lea
a tradi\iilor spirituale autentic ruse=ti =i ortodoxe prenikoniene =i
a spiritului cre=tin autentic al vechii ortodoxii ruse. Lucrul
acesta a dus treptat la subordonarea ierarhiei Bisericii oficiale
ruse fa\[ de autoritatea politic[ =i pierderea rolului spiritual
dominant al acesteia în societatea rus[, începând cu epoca lui
Petru cel Mare.
26
 De reforma nikonian[, raskol =i staroveri nu s-au ocupat
numai ru=ii emigra\i în Occident ci =i unii autori str[ini. Lucr[ri
bine documentate =i echilibrate în interpret[ri au scris William
Palmer, Pierre Pascal, Frederick Conybeare sau Johannes
Chrysostomos. Mai aproape de zilele noastre de aceste
probleme s-au ocupat J.H. Billington, H. Walsh =i J. Fuhrmann.
Frederick Conybeare nota în lucrarea sa Russian dissenters,
referindu-se la influen\a ritului vechi asupra mentalit[\ilor din
societatea rus[, c[ “puterea sa rezid[ mai pu\in în adep\ii s[i
declara\i =i mai mult în masele care îi împ[rt[=esc ideile în
t[cere... considerând-o nimic altceva decât un produs care
glorific[ obiceiuri =i idei populare... În multe regiuni, printre cei
ce alc[tuiesc a=a numitul petit peuple întâlnim p[rerea singular[
c[ ortodoxia oficial[ este bun[ doar pentru cei modera\i, adic[
este o religie lumeasc[, prin care abia dac[ po\i s[ ajungi la
mântuire, =i c[ adev[rata religie sfânt[ este aceea a cre-
dincio=ilor de rit vechi”32.
Robert Crummey aduce o serie de observa\ii valoroase
asupra epocii raskolului =i mai ales asupra cre=tinilor de rit
vechi: “dup[ ce opozi\ia fa\[ de reforma liturgic[ =i toate
implica\iile ei i-au pus pe credincio=ii de rit vechi în opozi\ie =i
cu statul rus, mi=carea lor a devenit punctul de întâlnire a celor
nemul\umi\i =i deposeda\i din societatea moscovit[”33. Ace=tia
erau cei care se împotriveau fix[rii iob[giei, cazacii care î=i
ap[rau vechea libertate, comunit[\i locale care î=i pierdeau
puterea autonom[ în favoarea voievozilor =i agen\ilor lor,
or[=enii lega\i de comunit[\ile lor prin “responsabilitatea
reciproc[” =i prin impozite grele, precum =i enoria=ii care
descoperiser[ c[ dreptul de a-=i alege propriul preot le fusese
îngr[dit de Soborul din 166634.
}n ultimul ani, istoricul britanic Geoffrey Hosking, chiar
dac[ nu s-a ocupat special de problematica schismei ruse, a
ar[tat: “Chiar admi\`nd c[ se exagereaz[ pu\in, este clar c[
schisma ]ncetase de mult[ vreme s[ se refere doar la semnul
crucii f[cut cu dou[ degete. Ea a marcat ]nceputul unei scind[ri
radicale ]n con=tiin\a rus[, atunci c`nd un num[r mare de ru=i
27
conservatori =i patrio\i s-au ]nstr[inat de statul imperial =i au
hot[r`t s[-=i duc[ via\a spiritual[ =i chiar via\a din cadrul
comunit[\ii ]n afara structurii oferite de stat”.
În România, pân[ nu demult, singura lucrare consacrat[
raskolului =i staroverilor a fost cea a episcopului Melchisedek
(+tef[nescu) – Lipovenismul, adic[ schismaticii sau r[scolnicii
=i ereticii rusesci dup[ autori ru=i =i izvoare na\ionale române -
ap[rut[ la Bucure=ti în 1871.
Dup[ cum ne spune =i titlul, lucrarea înaltului ierarh român
este ispirat[ din tezele autorilor ru=i ai vremii cu privire la raskol
=i folose=te punctele de vedere ale Bisericii Ortodoxe Ruse din
acea perioad[ în leg[tur[ cu aceast[ problem[, sus\inute cu
fermitate de istoricii oficiali ai acesteia. Teza principal[ pe care
o sus\ine Melchisedek, în acord cu istoricii =colii misionare, este
c[ Nikon nu a f[cut prin reforma sa decât s[ readuc[ Biserica
Rus[ la tradi\ia ortodox[ în privin\a rânduielilor =i a textelor
liturgice =i c[ aceasta s-a divizat gra\ie împotrivirii unora din
clericii =i credincio=ii acesteia la m[surile de îndreptare a
ritualurilor =i a c[r\ilor de cult promovate de acest patriarh ca
urmare a abaterilor de la canonul ortodox =i a erorilor de
traducere =i copiere f[cute de ru=i în decursul timpului.
Îndreptarea c[r\ilor sub Nikon s-a f[cut, în opinia ierarhului
român, dup[ originalele grece=ti =i vechile traduceri slave.
Desigur, lucrarea lui Melchisedek (+tef[nescu) este ast[zi
dep[=it[ din punctul de vedere al documenta\iei =i al concep\iei.
Cu toate acestea, marea majoritate a autorilor români care au
scris despre raskol au preluat tezele acestuia f[r[ o minim[
critic[. Spre exemplu, Demetriu Dan, în lucrarea Lipovenii din
Bucovina ap[rut[ la Cern[u\i în 1894, sus\ine faptul c[ riturile
particulare ruse, adic[ acele forme de cult ruse=ti diferite de cele
folosite de celelalte biserici ortodoxe, con\ineau abateri de la
canoanele liturgice ortodoxe, iar c[r\ile biserice=ti ruse=ti erau
pline de gre=eli =i adaosuri neortodoxe, astfel c[ se impunea
corectarea lor dup[ manuscrise slave vechi =i dup[ texte grece=ti
originale, lucru pe care l-ar fi realizat Nikon prin reforma sa.
Acelea=i idei le sus\in =i autori ca Al.P. Arbore, Vasile Coco= sau
28
mai recent Petre I. David, Ion Mihail Popescu sau Mihail
Marinescu. To\i ace=ti autori nu s-au ocupat special de
problematica ritului vechi, ci au prezentat-o în cadrul unor
lucr[ri consacrate ru=ilor de rit vechi din România, numi\i
îndeob=te lipoveni sau în cadrul unor lucr[ri generale de istorie
bisericeasc[.
Abia dup[ 1989 au ap[rut câteva studii =i lucr[ri române=ti
în care problematica raskolului =i a ritului vechi este tratat[
dintr-o perspectiv[ diferit[. Se cuvine s[ amintim aici în primul
rând studiile =i articolele lui Feodor Chiril[ privitoare la istoria,
limba =i cultura ru=ilor lipoveni, precum =i numeroasele articole
pe teme de istorie ap[rute în periodicele Comunit[\ii Ru=ilor
Lipoveni din România, “Zorile” =i “Kitej Grad”, scrise de
diver=i autori apar\inând etniei ru=ilor-lipoveni =i nu numai.
Cercetarea istoric[ româneasc[ privitoare la mi=carea
raskolului =i la ru=ii lipoveni a r[mas serios în urm[, fapt ce
impune eforturi serioase cel pu\in pentru a face cunoscute
lucr[rile fundamentale în acest domeniu ale istoriografiei ruse,
precum =i sporirea interesului pentru aceste probleme din partea
cercet[torilor români. Numai a=a istoriografia român[ va putea
aduce o contribu\ie notabil[ în ce prive=te cercetarea istoric[ a
raskolului.

1.3. Izvoare

Pentru realizarea prezentei lucr[ri am avut la îndemân[ în

primul rând valoroasa colec\ie de izvoare în nou[ volume
Materiale pentru istoria raskolului din prima sa perioad[ de
existen\[, editat[ la Moscova în perioada 1875-1890 de Nikolai
Ivanovi Subbotin35, c[reia i s-au ad[ugat documentele strânse
de Vladimir Bon -Bruevi în Materiale pentru studiul
sectarismului rus =i al raskolului, care a ap[rut în 190836.
De asemenea, de un real ajutor mi-au fost documentele
publicate de E. Barsov în lucrarea Noi materiale pentru istoria
ritului vechi în secolele XVII-XVIII =i cele cuprinse în volumul
Activit[\ile comisiei =tiin\ifice pentru cercetarea arhivelor din
29
gubernia Nijni-Novgorod publicat în 1913. Pentru clarificarea
problemelor legate de condamnarea patriarhului Nikon am
utilizat lucrarea Cauza privind pe patriarhul Nikon tip[rit[ la
Sankt Petersburg în 1897, ca =i pe cea a lui N. Ghibbenet
Cercetarea istoric[ a dosarului patriarhului Nikon. În ce
prive=te sinoadele Bisericii Ruse de la mijlocul secolului al
XVII-lea, de un real folos mi-au fost lucr[rile acestora, publicate
în a doua jum[tate a secolului trecut în edi\ii separate sau în
cadrul unor colec\ii de documente.
Enumerarea documentelor utilizate pentru elaborarea
acestei lucr[ri ar fi incomplet[ f[r[ cele câteva biografii
alc[tuite ]n binecunoscuta manier[ hagiografic[ ale diferitelor
personalit[\i ale mi=c[rii starovere, din secolul al XVII-lea, cum
ar fi: protopopii Ivan Neronov =i Avvakum, c[lug[rul Epifanie,
stare\ii Kornilii =i Iov sau boieroaica Feodosia Morozova.
Nu în ultimul rând se cuvine s[ amintim =i cele 14
documente publicate de N.F. Kapterev în anexa la volumul II al
lucr[rii Patriarhul Nikon =i \arul Alexei Mihailovici.
Desigur, despre raskol =i mi=carea adep\ilor ritului vechi
exist[ mult mai multe documente, îns[ caracterul =i
dimensiunile prezentei lucr[ri, ca =i dificultatea accesului la
multe dintre ele – care nu se g[sesc în bibliotecile sau arhivele
române – au limitat aria documentar[ la colec\iile =i izvoarele
prezentate mai sus.

30
 CAPITOLUL 2
EVOLU|IA SOCIET{|II RUSE ÎN SECOLUL
AL XVII-LEA.

Reforma patriarhului Nikon =i schisma bisericeasc[ ce i-a

urmat nu pot fi în\elese pe deplin dac[ sunt tratate separat de
evolu\ia întregii societ[\i ruse=ti din acele vremuri. Schisma rus[
a fost consecin\a direct[ a reformei nikoniene, dar r[d[cinile
sale trebuie c[utate în fenomene ce s-au manifestat în prima
jum[tate a secolului al XVII-lea. Aceast[ perioad[ se
caracterizeaz[ prin evolu\ii contradictorii în toate sferele vie\ii
sociale, lucru ce a generat apari\ia unor noi curente spirituale,
care urm[reau, pe de o parte, înnoirea st[rii de fapt în special la
nivelul mentalit[\ilor colective, iar pe de alt[ parte, consolidarea
structurilor social-politice, serios =ubrezite în primele dou[
decenii ale acestui veac, când întreaga Rusie a fost teatrul unor
fr[mânt[ri interne f[r[ precedent, cauzate în special de criza
dinastic[ intervenit[ dup[ stingerea dinastiei Riurikovicilor
(1598). La acestea s-a ad[ugat =i interven\ia extern[, polonez[ =i
suedez[, care a complicat =i mai mult situa\ia. Totu=i, Rusia a
g[sit resursele necesare dep[=irii acestei “Epoci Tulburi”, cum a
fost ea numit[ în documentele vremii =i apoi în toat[
istoriografia rus[. Alegerea noului \ar în persoana lui Mihail
Romanov (1613) =i reîntoarcerea din prizonierat a tat[lui
acestuia, viitorul patriarh Filaret Nikitici (1619) au pus cap[t
practic crizei interne =i au constituit începutul refacerii \[rii dup[
zguduirile suferite în aceast[ perioad[. Toat[ domnia primului
Romanov, Mihail (1613-1645), a stat sub semnul colabor[rii
dintre \ar =i adunarea reprezentativ[ a st[rilor, numit[ “Zemski
Sobor” (Adunarea |[rii), aceasta din urm[ fiind convocat[
foarte des, cu excep\ia perioadei în care conducerea efectiv[ a
treburilor statului a apar\inut în totalitate patriarhului Filaret
(1622-1632). De asemenea, în aceast[ prim[ etap[, Rusia a
cunoscut pe ansamblu o dezvoltare economic[ accelerat[, îns[
31
inegal[ atât în ce prive=te ramurile economice, cât =i reparti\ia
teritorial[. Muta\ii importante s-au produs =i în planul vie\ii
sociale, lucru ce s-a resim\it mai târziu în numeroasele mi=c[ri
sociale, revolte sau r[scoale, din vremea lui Alexei Mihailovici
(1645-1676) =i a urma=ilor s[i, fapt ce a f[cut ca veacul al XVII-
lea s[ fie caracterizat de contemporani ca un “veac al r[z-
meri\elor”.
Sub aspect politic, asist[m în aceast[ perioad[ la
consolidarea autorit[\ii \arului =i la înt[rirea institu\iilor statului
rus, lucru ce l-a f[cut capabil s[ emit[ preten\ii în planul politicii
externe =i chiar s[ duc[ r[zboaie lungi =i costisitoare cu Polonia,
Suedia sau Imperiul Otoman în ce-a de-a doua jum[tate a
acestui secol.
În ce prive=te mentalit[\ile, este evident[ muta\ia produs[
de evenimentele din timpul “Epocii Tulburi”. Dac[ în perioada
precedent[ acesteia, nimeni nu avea curajul s[ se plâng[
autorit[\ilor pentru priva\iunile pe care le tr[ia, suferind în
t[cere, în vremea primilor Romanovi, oamenii din toate st[rile
sociale, obi=nui\i cu libertatea de ac\iune din primii ani ai
veacului al XVII-lea, favorizat[ de fr[mânt[rile social-politice
interne =i interven\ia str[in[, nu se sfiau s[-=i fac[ publice
pozi\iile critice la adresa autorit[\ilor, s[-=i exprime
nemul\umirile. Cunoscutul istoric rus Vasili Osipovi Kliu-
cevski ar[ta c[ principala caracteristic[ a st[rii de spirit a
poporului pe tot parcursul veacului al XVII-lea a reprezentat-o
nemul\umirea. Poporul nu mai este dispus s[ rabde la nesfâr=it
ca în veacurile precedente abuzurile puterii, lipsurile de tot felul
=i s[ fie în continuare un instrument ascult[tor în mâna
st[pânilor. Aceast[ schimbare radical[ intervenit[ în mentalul
colectiv s-a exprimat într-un fenomen ce n-a existat în veacurile
precedente în Rusia moscovit[: revoltele populare. Fenomenul
este cu atât mai nea=teptat, cu cât el se manifest[ în perioadele
de domnie ale unor \ari care prin calit[\ile lor personale =i prin
ac\iunile pe care le-au desf[=urat îl justificau în foarte mic[
m[sur[37.

32
 2.1. Economia rus[ în secolul al XVII – lea

Evenimentele “Epocii Tulburi” au l[sat Rusia într-o

situa\ie economic[ dezastruoas[. Sate =i ora=e întregi fuseser[
distruse, popula\ia sc[zuse considerabil, orice activitate
productiv[ aproape c[ disp[ruse. Pe deasupra, mase importante
de oameni vagabondau, neavând locuin\e =i tr[ind din mila
public[, iar alte grupuri p[r[siser[ locurile de ba=tin[, a=ezându-
se fie la Moscova, fie în alte ora=e mai mari, fie pe propriet[\ile
unor mari latifundiari, pentru protec\ie sau pentru a sc[pa de
d[ri. Aceste fenomene generau o acut[ stare de instabilitate =i
nesiguran\[ =i trebuiau înl[turate sau cel pu\in ameliorate pentru
a se putea purcede la refacerea treptat[ a \[rii. De aceea, odat[
cu întoarcerea din prizonierat a tat[lui \arului, Filaret Nikitici, au
fost luate m[suri severe de readucere a celor care î=i p[r[siser[
locurile de ba=tin[ =i se sustr[geau de la biruri, =i de limitare a
abuzurilor =i corup\iei administra\iei locale, în vederea
încuraj[rii produc\iei.
Încetarea dezordinilor =i instaurarea treptat[ a unui climat
de lini=te social[ =i relativ[ stabilitate politic[ au favorizat
cre=terea semnificativ[ a popula\iei în vremea domniei lui
Mihail =i r[spândirea acesteia în zone mai pu\in populate în
perioadele anterioare: sudul Rusiei (a=a-numita linie de ap[rare
Belgorod), zonele de la est de Volga, regiunea Uralilor, Siberia.
În aceste \inuturi s-au a=ezat în primul rând \[rani pleca\i de pe
domeniile marilor feudali, militari – în punctele înt[rite, dar =i
numero=i nobili, atra=i de perspectiva sporirii averilor, ca
urmare a extinderii propriet[\ilor prin danii din partea \arului în
aceste p[r\i38.
Principala ramur[ a economiei ruse era bineîn\eles
agricultura, care a cunoscut o dezvoltare continu[ pe tot par-
cursul secolului al XVII-lea. Suprafe\ele cultivate au continuat
s[ se extind[, la aceasta contribuind extinderea teritorial[ a
statului rus. Productivitatea terenurilor agricole nu a înregistrat
îns[ o cre=tere semnificativ[ pe ansamblu, de=i unele progrese în
33
privin\a tehnicii agricole au p[truns =i în Rusia. Dovada cre=terii
produc\iei agricole =i a agriculturii o reprezint[ faptul c[
aproape pe tot teritoriul statului moscovit au început a fi vândute
surplusurile de cereale39. Îns[ nu întotdeauna \[ranii vindeau
surplusuri. Pentru a putea onora obliga\iile financiare c[tre stat
=i st[pân, ei erau nevoi\i destul de des s[ munceasc[ din greu
pentru a vinde intermediarilor produse care altfel le erau foarte
necesare. Negustorilor ru=i sau str[ini =i în mod deosebit statului
rus – cel mai mare dintre comercian\i – le convenea s[ cumpere
de la produc[tori cereale, miere, cear[ etc. la pre\uri sc[zute
pentru a le revinde peste grani\[ la pre\uri mult mai mari. Cum
în Occident pre\urile m[rfurilor au crescut enorm datorit[
devaloriz[rii metalelor pre\ioase în urma descoperirii Lumii
Noi, p[strarea unei bariere a pre\urilor la grani\e a dat
posibilitatea atât statului rus cât =i întreprinz[torilor priva\i s[ se
îmbog[\easc[ =i s[ acumuleze importante capitaluri din
comer\40. Nici cre=terea animalelor nu a r[mas pe loc. De=i în
majoritatea regiunilor nu se remarc[ o cre=tere important[ a
productivit[\ii în acest domeniu, exist[ totu=i unele zone în care
are loc o înviorare semnificativ[ mai ales în privin\a cre=terii
vitelor cornute mari: regiunea nordic[ a Dvinei unde exista un
important centru economic – ora=ul Holmogory, sau cea a
Iaroslavului. Pe Volga, în a=ez[rile ruse=ti =i t[t[re=ti se practic[
în continuare cre=terea oilor, cu succese însemnate îndeosebi în
privin\a raselor de lân[ (celebra merinos de Astrahan), produsele
de aici fiind apreciate în toat[ Rusia =i nu numai. Un important
centru al comer\ului de animale era Astrahanul unde la mare
pre\ erau caii t[t[re=ti. Alte ocupa\ii în lumea rural[ erau
gr[din[ritul, cre=terea pomilor, a albinelor, pescuitul,
vân[toarea. Descrierile gospod[riilor \[r[ne=ti din epoc[ nu
scap[ aproape niciodat[ s[ aminteasc[ de “gr[dini\ele” cu varz[
=i castrave\i41.
De=i agricultura bazat[ pe munca \[ranilor dependen\i era
în continuare ramura principal[ a economiei, în secolul al XVII-
lea î=i fac apari\ia noi fenomene economice. Ele se observ[ mai
ales în sfera me=te=ugurilor. În ora=e =i chiar la sate ia amploare
34
mica produc\ie me=te=ug[reasc[ la comanda consumatorului sau
pentru pia\a local[. Ceea ce este demn de subliniat este faptul c[
aceast[ mic[ produc\ie tinde s[ se transforme în produc\ie de
m[rfuri destinate vânz[rii pe pia\[, deci unui cump[r[tor
oarecare. În procesul circula\iei m[rfurilor intr[ =i produsele
agricole: cerealele au devenit pretutindeni o marf[, pe pia\[ se
vindeau =i cerealele nobilului =i cerealele din gospod[ria
\[ranului, fiecare din ei fiind interesat în ob\inerea unui profit.
Apare deci un conflict de interese între \[ranul care munce=te pe
domeniul nobiliar =i st[pânul s[u care se folose=te de munca
acestuia.
Rela\iile de pia\[ încep s[ p[trund[ =i în economia Rusiei,
transformând-o treptat dintr-o economie natural[, tipic
medieval[, într-una de pia\[, specific[ începuturilor epocii
moderne.
Un alt fenomen caracteristic acestei perioade în Rusia este
relativa delimitare a dou[ zone productive, în func\ie de ramura
economic[ practicat[ în general: prima zon[ – Necernoziomic[,
ce cuprindea nordul cu regiunea vechilor ora=e ruse=ti Novgorod
=i Pskov, =i por\iunea cuprins[ între Volga =i afluentul s[u
principal Oka, unde se afirm[ pe scar[ tot mai mare produc\ia
manufacturier[, iar a doua zon[ – a Cernoziomului, cuprindea
regiunile de la sud de Oka, pe cursul superior =i mijlociu al
Donului, unde produc\ia agricol[ era predominant[42.
În afara acestor dou[ zone, anumite raioane încep s[ se
specializeze în produc\ia me=te=ug[reasc[. Extrac\ia =i prelucrarea
fierului în apropierea ora=elor Tihvin, Tula =i Serpuhov,
prelucrarea pieilor la Iaroslav, Kazan, Ceboksarî, Kungura,
produc\ia de s[pun la Iaroslav =i Kostroma, \es[turile din satul
Ivanovo de lâng[ Moscova sunt doar câteva exemple în acest sens.
În ce prive=te num[rul profesiilor din ora=e, peste 200 se
puteau num[ra la Iaroslav, 250 la Moscova, câteva zeci în alte
ora=e: Novgorod, Pskov, Kazan, Tobolsk, lucru care dovede=te
diversificarea produc\iei =i specializarea produc[torilor.
Totu=i, Rusia avea în acea vreme aproximativ 20 de ora=e
mari. Cel mai populat se considera a fi Moscova, unde la
35
jum[tatea secolului al XVII-lea tr[iau în jur de 200.000 oameni,
din care o treime erau me=te=ugari, slujitori ai conacelor
boiere=ti =i nobiliare, în majoritate \[rani, negustori, militari etc.
Dar nu numai ora=ele erau centre me=te=ug[re=ti =i
comerciale. Pe parcursul veacului al XVII-lea multe a=ez[ri
rurale din Zona Necernoziomic[ s-au profilat pe produc\ie
me=te=ug[reasc[ =i comer\. |[ranii din aceste a=ez[ri aproape c[
renun\aser[ la agricultur[ =i se între\ineau din veniturile ob\inute
pe produsele atelierelor proprii.
Dezvoltarea micii produc\ii de m[rfuri a influen\at situa\ia
me=te=ugarilor statului. În aceast[ categorie intrau acei
me=te=ugari pl[ti\i din vistierie care onorau comenzile statului,
de exemplu, pietrarii – care erau furnizori de materiale pentru
construc\ii. Ace=ti me=te=ugari erau înscri=i în registre speciale,
primeau o anumit[ sum[ cu titlu de între\inere de la stat, =i
trebuiau s[ se prezinte, atunci când li se cerea, la locul stabilit
pentru a-=i desf[=ura activit[\ile productive. Din a doua jum[tate
a secolului al XVII-lea s-a renun\at la acest sistem, conside-
rându-se c[ era prea costisitor =i s-a trecut la încheierea unor
în\elegeri cu astfel de lucr[tori, în sensul c[ ei urmau a desf[=ura
o anumit[ munc[ pentru care statul trebuia s[-i pl[teasc[, f[r[ a
le mai asigura între\inerea atunci când nu desf[=urau nici un fel
de activitate, cum se întâmpla în perioada anterioar[.
Un alt fenomen nou constatat în aceast[ perioad[ în
economia rus[ este formarea unei pie\e a for\ei de munc[ de
dimensiuni modeste înc[. Lucr[tori pl[ti\i puteau fi pentru un
termen stabilit precis =i \[ranii dependen\i. Munca salarizat[
devenise un fenomen obi=nuit în cadrul micii produc\ii de
m[rfuri, dar mai ales în întreprinderile mai mari: manufac-
turile43. Apari\ia acestora a f[cut ca =i în Rusia s[ se dezvolte o
produc\ie industrial[. Înc[ din anii ’30 ai secolului al XVII-lea
s-au înfiin\at întreprinderi de prelucrare a metalelor nu departe
de Tula, de c[tre doi întreprinz[tori olandezi unde lucrau atât
me=teri =i muncitori str[ini, cât =i ru=i. Mai târziu s-au înfiin\at
=i alte întreprinderi de acest fel în zona Uralilor. Ele produceau
bunuri necesare armatei =i construc\iilor, dar =i unelte agricole:
36
pluguri, coase, etc. Prelucrarea bl[nurilor =i a pieilor se f[cea
mai ales în manufacturile din Iaroslav =i Nijni Novgorod.
Extrac\ia =i prelucrarea s[rii se f[cea în complexele de
întreprinderi din Solikamsk =i Staraia Russa. Tot în manufacturi
se realiza =i construirea navelor fluviale. Au fost înfiin\ate
manufacturi pentru produc\ia de hârtie foarte necesar[ pentru
tip[rituri =i manuscrise. Din toate cele prezentate reiese c[ în
secolul al XVII-lea manufactura devenise o realitate obi=nuit[.
Proprietarii de manufacturi erau fie comercian\i ru=i sau str[ini,
fie nobili, fie chiar statul.
Pe lâng[ munca salariat[ liber[, în întreprinderile
manufacturiere ruse=ti se utiliza =i munca for\at[. Oamenii erau
lega\i de aceste întreprinderi, îns[ spre deosebire de \[ranii
iobagi, care =i ei munceau în manufacturile st[pânilor, munci-
torii primeau o r[splat[ în bani sau în natur[. O cerere deosebit[
în ce prive=te for\a de munc[ se înregistra în domeniul transpor-
turilor fluviale, de importan\[ major[ într-o \ar[ cu sistem
hidrografic bogat cum era Rusia. Zeci de mii de oameni
mergeau s[ se angajeze pe navele care circulau pe Volga, Dvina
de Nord sau Kama.
Dezvoltarea micii produc\ii de m[rfuri =i a primelor
manufacturi deschidea perspectiva unei economii de pia\[,
frânat[ înc[ de sistemul atotcuprinz[tor al dependen\ei feudale.
Mari schimb[ri au avut loc în secolul al XVII-lea în sfera
comer\ului. Înc[ din secolul al XVI-lea se deschiseser[ enorme
posibilit[\i pentru negustorii moscovi\i ca urmare a cre=terii
teritoriale a cnezatului Moscovei prin alipirea celorlalte cnezate
ruse=ti =i cucerirea hanatelor t[t[re=ti ale Kazanului =i
Astrahanului. Ei aveau libertate de circula\ie mult mai mare, iar
statul a desfiin\at treptat multe din taxele existente anterior în
aceste cnezate, introducând o singur[ tax[ vamal[ pentru tot
teritoriul ce apar\inea acum Moscovei. De asemenea, tot în
aceast[ perioad[ are loc o diversificare f[r[ precedent a gamei
de m[rfuri pe care le putea oferi negustorul rus =i achizi\iona
cump[r[torul locuitor al Rusiei. Imensele spa\ii ale statului
moscovit =i drumurile grele nu d[deau posibilitatea micului
37
negustor sau produc[tor s[ c[l[toreasc[ în locuri foarte
îndep[rtate, unde produsele acestuia ar fi g[sit cerere. Îi era mai
avantajos s[-=i vând[ produsele unor negustori boga\i, cu
experien\[ în desf[=urarea comer\ului în regiunile îndep[rtate44.
Prin intermediul acestora din urm[ se stabilesc rela\ii între
diferitele regiuni ale Rusiei, lucru ce f[cea ca economia unei
regiuni s[ depind[ de existen\a unor solide leg[turi cu alt[
regiune. Taxele impuse de stat în ceea ce prive=te circula\ia
m[rfurilor aduceau acestuia câ=tiguri imense.
Cre=terea circula\iei m[rfurilor este reflectat[ de înviorarea
comer\ului din Moscova. Aici se aduceau din Siberia bl[nuri, de
pe cursul inferior al Volg[i pe=te, din nord =i din Ural sare, din
Orel cereale, chiar =i din apropiatul or[=el Murom erau aduse pe
pie\ele moscovite legume =i fructe. În centrul ora=ului existau
aproape 120 de sectoare de pia\[ specializate: al cerealelor, al
brânzei, al pe=telui, al uleiurilor, al kaftanelor, al =ubelor, al
cizmelor, al postavurilor. În alte sectoare se puteau cump[ra
bijuterii =i icoane. În ce prive=te icoanele, nu se utiliza termenul
de vânzare, ci acela de schimb. Sectoare speciale erau destinate
c[r\ilor tip[rite sau scrise de mân[ =i gravurilor aduse din
str[in[tate.
În ce prive=te comer\ul exterior cele mai importante centre
erau portul Arhanghelsk pentru comer\ul cu Occidentul =i
Astrahanul pentru comer\ul cu Orientul. La Arhanghelsk
ancorau zeci de nave din \[rile vest-europene care ofereau
produse de prim[ mân[ fie pe bani, fie în schimbul unor m[rfuri
ruse=ti foarte c[utate în \[rile occidentale, cum erau bl[nurile
siberiene. Din Arhanghelsk statul primea materia prim[ pentru
emiterea monedelor proprii, gra\ie taxelor vamale în moned[ de
aur sau argint, întrucât în Rusia nu se descoperiser[ înc[
z[c[minte de metale pre\ioase.
Lipsa unei flote comerciale proprii f[cea ca m[rfurile
ruse=ti s[ fie cump[rate de comercian\ii str[ini la pre\uri mici,
lucru ce nu convenea negustorilor ru=i. De aceea, negustorii ru=i
au c[utat s[ ob\in[ sprijin din partea statului pentru a proteja
pia\a proprie de afluxul de m[rfuri str[ine =i în 1667, sub
38
presiunea lor, au fost introduse taxe mai ridicate pentru
negustorii str[ini c[rora li s-a interzis c[ desf[=oare comer\ en-
detail în interiorul Rusiei45.

2.2. Structura societ[\ii =i mi=c[rile sociale din Rusia în

secolul al XVII-lea

2.2.1. Structura social[

Evenimentele “Epocii Tulburi” au adus schimb[ri impor-

tante în societatea ruseasc[. Indubitabil, Rusia ie=ea profund
schimbat[ din aceast[ perioad[ extrem de agitat[ pentru ea. Atât
la nivelul sistemului politic mai ales, cât =i în planul structurilor
sociale, se produseser[ muta\ii importante, tulbur[rile ce au avut
loc în aceast[ epoc[ zdruncinând serios mentalit[\ile ce se
încet[\eniser[ de secole în sânul societ[\ii ruse=ti.
O prim[ tendin\[ ce s-a putut constata în primii ani ai
domniei \arului Mihail Romanov în ceea ce prive=te structura
social[ este regruparea diverselor categorii sociale, rezultate în
urma procesului de f[râmi\are =i diversificare social[ din anii
“Epocii Tulburi”. Numeroasele ranguri ap[rute în cursul acestor
evenimente tind s[ se grupeze în categorii mai largi, astfel c[,
dup[ datele lui Kliucevski, în afara clerului, existau patru mari
categorii sociale, delimitate în func\ie de obliga\iile care le
aveau membrii lor fa\[ de stat:
1) “Oamenii slujitori”;
2) Contribuabilii or[=eni;
3) Contribuabilii rurali;
4) Holopii – oamenii dependen\i46.
Îndatoririle celor din prima categorie, care obligatoriu
trebuiau s[ fie proprietari de p[mânturi, constau în îndeplinirea
serviciului militar, de care erau legate =i o serie de activit[\i pe
linie administrativ[. Este limpede c[ majoritatea celor care
constituiau aceast[ categorie o formau nobilii.
Clasa nobiliar[ din Rusia a cunoscut evolu\ii foarte
interesante pe parcursul secolului al XVII-lea. Dup[ cum se =tie,
39
înc[ din vremea lui Ivan cel Groaznic (1533-1584), locul =i rolul
curtenilor – dvorjane – sporise considerabil în dauna boierimii.
Aceasta din urm[ a primit o puternic[ lovitur[ în timpul
evenimentelor “Epocii Tulburi”. Dac[ în secolul al XVI-lea,
ocuparea unei func\ii înalte în aparatul de stat era condi\ionat[
de apartenen\a la un neam boieresc, dezordinile din primii ani ai
veacului al XVII-lea au impus în mentalitatea timpului ideea c[
dirijarea treburilor publice necesit[ în primul rând calit[\i
personale potrivite pentru aceasta. Oamenii s-au convins în
cursul evenimentelor c[ nu neamul boieresc garanteaz[
capacit[\ile de conduc[tor, ci abilit[\ile =i meritele personale, iar
numirea în func\ii de conducere este condi\ionat[ mai ales de
p[mânturile primite sub form[ de danie pentru serviciile f[cute
la curtea \arilor. Lucrul acesta a f[cut ca dup[ normalizarea
situa\iei, curtenii s[ treac[ pe primul plan al vie\ii politice =i
sociale, luând treptat locul boierimii. Dealtfel, în 1682 sistemul
rangurilor boiere=ti care a reglementat pân[ atunci raporturile
din interiorul clasei superioare, =i care fusese demult dep[=it de
realit[\ile vremii, a fost desfiin\at.
În ce prive=te contribuabilii or[=eni, obliga\ia principal[ a
acestora era contribu\ia în natur[ =i în bani în func\ie de
ocupa\iile practicate =i de veniturile ob\inute. Situa\ia era foarte
dificil[ în privin\a strângerii acestor contribu\ii. Mul\i dintre
contribuabili p[r[siser[ ora=ele unde locuiau =i nu mai voiau s[
se întoarc[. De aceea, pentru a se asigura fluxul de venituri la
vistierie, adun[rile or[=ene=ti au hot[rât în primii ani ai domniei
lui Mihail s[ fie c[uta\i =i adu=i înapoi to\i contribuabilii fugi\i
din ora=e. Problema nu s-a rezolvat îns[, deoarece proprietarii
de p[mânturi se împotriveau din cauz[ c[ majoritatea or[=enilor
fugi\i se a=ezaser[ pe domeniile lor, intrând astfel în categoria
celor scuti\i de impozite. Situa\ia devenise critic[, astfel c[ în
1619 or[=enii din Adunarea |[rii (Zemskij Sobor) au cerut
insistent reîntoarcerea celor fugi\i. Patriarhul Filaret, care era
practic suveranul întregii Rusii, fiind tat[l \arului, a creat o
institu\ie cu atribu\ii în acest sens numit[ Sysknoj Prikaz, care în
termen de zece ani trebuia s[ rezolve aceast[ problem[. Ea nu s-
40
a rezolvat nici dup[ cei zece ani pentru care a fost creat[
institu\ia de mai sus, a=a c[ Adun[rile |[rii ce au urmat dup[
1629, în special cele din 1637 =i 1641 au pus-o din nou în
discu\ie stabilind alte termene de c[utare atât pentru or[=eni, cât
=i pentru \[ranii fugi\i de pe mo=iile nobilimii47.
Cea mai numeroas[ categorie social[ =i care asigura în
mare parte veniturile vistieriei era \[r[nimea. Ea nu se prezenta
îns[ ca un tot unitar, în componen\a ei distingându-se mai multe
categorii, în func\ie de st[pânul de care depindeau =i de
obliga\iile pe care le aveau \[ranii. La sfâr=itul secolului al XVI-
lea, \[ranii care lucrau pe mo=iile statului ca =i cei de pe
domeniile coroanei fuseser[ lega\i de glie sau de ob=tile s[te=ti
unde tr[iau. Situa\ia era neclar[ în cazul \[ranilor de pe
domeniile nobiliare48. De facto ei erau lega\i de glie, îns[ lucrul
acesta nu fusese consacrat înc[ printr-o norm[ juridic[, ceea ce
îngreuna c[utarea celor fugi\i, num[rul lor crescând enorm în
timpul “Epocii Tulburi”. Aceast[ stare de lucruri s-a perpetuat
pe tot parcursul domniei primului Romanov, întrucât în aceast[
problem[ s-au ciocnit pe de o parte interesele st[pânilor, pe de
alt[ parte cele ale statului. Ea nu poate fi în\eleas[ în afara celor
trei elemente de care depindea starea \[r[nimii dependente:
1) Obliga\ia de a pl[ti d[rile c[tre stat, deci rela\ia acestei
categorii sociale cu puterea politic[;
2) Dreptul de str[mutare de pe mo=ia st[pânului, adic[ rela\ia
cu acesta, ce definea practic statutul juridic al \[ranului;
3) Necesitatea crescând[ a împrumuturilor de la nobili, în
vederea constituirii gospod[riei \[r[ne=ti =i între\inerii acesteia,
deci elementul economic al situa\iei \[r[nimii49.
Fiecare din cele trei elemente sus-men\ionate concurau la
stabilirea statutului \[r[nimii =i influen\au legisla\ia referitoare
la aceast[ clas[. Astfel, înc[ din a doua jum[tate a secolului al
XVI-lea a crescut num[rul \[ranilor care solicitau împrumuturi
de la nobili, fapt ce a dus la accentuarea dependen\ei lor, lucru
care reducea dreptul la str[mutare la o simpl[ fic\iune juridic[.
Pentru a sc[pa de aceste datorii, \[ranii erau nevoi\i s[ accepte
legarea de glie, p[r[sind în acest mod categoria contribuabililor
41
=i devenind holopi. Un asemenea deznod[mânt nu era dorit de
stat =i de aceea legisla\ia de la începutul secolului al XVII-lea a
stabilit ca \[ranii, indiferent de st[pânul lor, s[ nu mai fie
transforma\i în holopi =i s[-=i îndeplineasc[ în continuare
obliga\iile fiscale.
O categorie aparte de \[rani o reprezentau cei afla\i sub
autoritatea Bisericii, care nu intrau în rândul contribuabililor
statului. Ei aveau obliga\ii numai fa\[ de Biseric[, fiind scuti\i
de impozitele =i taxele pe care le datorau statului celelalte
categorii rurale.
În ce-i prive=te pe holopi, acest termen desemna în Rusia
medieval[ pe oamenii care se aflau în dependen\[ total[ fa\[ de
un st[pân, atât în ceea ce-i prive=te pe ei în=i=i, cât =i pe
descenden\ii lor. Caracterul ereditar al dependen\ei era ele-
mentul ce deosebea clasa holopilor de alte categorii sociale
dependente. Lipsi\i de dreptul de str[mutare pe care îl aveau
\[ranii propriu-zi=i, holopii nu puteau ie=i din starea de
dependen\[ decât cu învoirea st[pânului.
Întrucât nu existau norme juridice clare =i unitare care s[
stabileasc[ pozi\ia în ierarhia social[ a fiec[reia dintre cate-
goriile sociale sus-men\ionate =i rela\iile dintre ele, se sim\ea
nevoia unei legisla\ii care s[ reglementeze aceste probleme,
lucru ce s-a realizat în 1649 sub Alexei Mihailovici (1645-
1676), când s-a adoptat codexul juridic cunoscut sub numele de
“A=ez[mântul Sobornicesc” (Sobornoje Uloženie), r[mas
valabil în multe privin\e pân[ la mijlocul secolului al XIX-lea.
Adoptarea actului a fost determinat[ de tulbur[rile sociale din
anii 1646-1648, generate de nemul\umirile popula\iei fa\[ de
abuzurile =i corup\ia func\ionarilor statului =i de lipsa unui
sistem juridic =i fiscal clar definit, care s[ permit[ contri-
buabililor s[-=i plateasc[ d[rile c[tre stat f[r[ eforturi deosebite
=i s[ stabileasc[ condi\ia juridic[ a fiec[rei categorii sociale. În
aceste împrejur[ri, tân[rul \ar Alexei Mihailovici a convocat
urgent Adunarea |[rii în scopul elabor[rii =i adopt[rii unei noi
legisla\ii, ce urma s[ consfin\easc[ noile realit[\i din Rusia, deja
consolidate la jum[tatea veacului al XVII-lea50. |arul a numit o
42
comisie în frunte cu marele boier Nikita Odoevski, =eful
administra\iei statale, care a întocmit proiectul codului juridic ce
a fost adoptat de Adunarea |[rii în ianuarie 1649, fiind aprobat
la scurt timp =i de c[tre \ar.
Act juridic =i politic fundamental, codexul a reprezentat în
primul rând expresia consensului dintre \ar, nobilime =i or[=eni.
Astfel se explic[ importan\a acordat[ în acest act normativ
rela\iilor dintre grupurile sociale precum =i normele favorabile
nobilimii =i or[=enimii în privin\a statutului juridic al \[r[nimii
dependente, respectiv al obligativit[\ii pl[\ii d[rilor pentru to\i
locuitorii ora=elor, inclusiv pentru or[=enii ce tr[iau în a=a
numitele “slobozii albe”, care în trecut erau scuti\i de d[ri c[tre
stat, fiind sub protec\ia boierilor sau a Bisericii.
Starea de dependen\[ a \[ranilor devenea ereditar[ odat[ cu
adoptarea acestui cod juridic, a=a încât din 1649 a disp[rut orice
deosebire între \[ranii iobagi =i holopi, chiar dac[ formal s-au
mai p[strat pentru destul[ vreme denumiri separate pentru cele
dou[ categorii. Nobilimea a reu=it, de asemenea, s[ impun[
introducerea în codul juridic a interdic\iei de achizi\ionare a
terenurilor pentru cler, precum =i reducerea unor competen\e ale
Bisericii în domeniul judiciar. O prevedere extrem de
important[ a A=ez[mântului din 1649, care exprim[ în modul
cel mai clar rolul jucat de or[=enimea pl[titoare de d[ri în
adoptarea acestuia, este cea con\inut[ în capitolul 19, intitulat
“Despre locuitorii posadelor”, care instituia monopolul
pl[titorilor de impozite din ora=e asupra me=te=ugurilor =i
comer\ului. |[ranii care nu se treceau în eviden\e ca apar\inând
ob=tilor or[=ene=ti erau obliga\i s[-=i vând[ pr[v[liile din ora=e,
depozitele sau atelierele me=te=ug[re=ti or[=enilor =i puteau face
comer\ numai în a=a-numitele “cur\i de oaspe\i” (gostinnye
dvory). Singurii locuitori ai ora=elor care puteau desf[=ura
activit[\i me=te=ug[re=ti sau comerciale f[r[ a pl[ti d[ri erau
streli\ii. Cu timpul =i ei au ajuns s[ fie inclu=i în rândul
contribuabililor, fapt ce a provocat deseori nemul\umiri =i a
constituit una din cauzele revoltelor streli\ilor din ultimele
decenii ale veacului al XVII-lea51.
43
 Adoptarea A=ez[mântului a consolidat structura social[ a
Rusiei, eviden\iind cre=terea puterii curtenilor =i or[=enimii în
via\a economic[ =i social-politic[, în dauna boierimii =i a
clerului. De altfel, boierimea intrat[ în declin dup[ evenimentele
“Epocii Tulburi”, a sfâr=it prin a fi asimilat[ de curteni la finele
veacului al XVII-lea.

2.2.2. Mi=c[rile sociale din Rusia în secolul al XVII-lea

Alegerea \arului în persoana lui Mihail Romanov de c[tre

Adunarea |[rii, membrii c[reia reprezentau toate categoriile
sociale libere din Rusia, =i sus\inerea puterii centrale de c[tre
acestea au rezolvat criza politic[ prin care trecuse Rusia la
începutul secolului al XVII-lea. Tensiunile sociale nu au
disp[rut îns[. Pe fondul stabiliz[rii =i refacerii treptate a \[rii, ele
s-au acumulat continuu, astfel c[ la sfâr=itul domniei lui Mihail
Romanov situa\ia devenise din nou critic[. Consensul între
st[rile sociale reprezentate în Adunarea |[rii nu a fost suficient
pentru aplanarea gravelor nemul\umiri ce domneau atât în
mediul rural, cât =i în cel urban. Lipsa unor mi=c[ri sociale
ample în vremea lui Mihail, cu excep\ia câtorva izbucniri
minore în primii ani ai domniei acestuia, se explic[ prin aceea
c[ oamenii au trecut pe plan secund nemul\umirile lor, fiind
dornici de lini=te =i pace dup[ un deceniu =i ceva de tulbur[ri,
distrugeri, masacre, haos =i nesiguran\[. În anii ’40 îns[, situa\ia
începuse s[ se schimbe. La ultima Adunare a |[rii \inut[ în
vremea lui Mihail Romanov (1642), convocat[ pentru
dezbaterea propunerii cazacilor de pe Don, asedia\i în cetatea
Azov, de a include aceast[ cetate în componen\a Rusiei =i de a
le trimite ]nt[riri, \arul a auzit pentru prima oar[ c[ slujba=ii s[i
sunt mai îngrozitori pentru popor decât orice inamic, c[
nedreptatea domne=te pretutindeni, cu prec[dere în sistemul
fiscal, unde existau mari discrepan\e între realit[\i =i datele din
eviden\ele organelor fiscale, etc. 52 Toate acestea nu-l puteau
lini=ti deloc pe suveran, care vedea crescând nemul\umirile în
rândul supu=ilor s[i.
44
 În 1645 el a murit, l[sând tronul unicului s[u fiu, Alexei
Mihailovici, care a urcat la tron la o vârst[ foarte fraged[: 16
ani. În aceast[ situa\ie, conducerea treburilor statului a fost
încredin\at[ boierului Boris Ivanovici Morozov, educatorul
tân[rului \ar =i so\ul surorii \arinei Irina Miloslavskaia. Acesta a
luat o serie de m[suri în domeniul fiscal începând cu 1646,
menite a spori veniturile vistieriei. Astfel, au fost sc[zute
impozitele, stabilindu-se îns[ o tax[ destul de mare pe sarea
destinat[ vânz[rii. Cum sarea este un produs necesar tuturor, o
tax[ mare pe vânzarea ei, ar aduce câ=tiguri importante statului,
gândeau ini\iatorii acestei m[suri: Morozov =i diacul Nicolai
Cistoi. Numai c[ lucrurile nu au evoluat deloc în direc\ia dorit[
de ace=tia, cererea de sare pe pia\[ a sc[zut sim\itor,
consumatorii –în majoritatea lor oameni de condi\ie modest[ –
preferând s[-=i diminueze consumul de sare, decât s[ pl[teasc[
o tax[ exorbitant[ pentru veniturile lor foarte modeste.
Rezultatele acestei m[suri au început s[ apar[ curând: vistieria
se golea din ce în ce mai mult, iar nemul\umirile cre=teau
amenin\[tor. Autorit[\ile =i-au dat seama de gre=eala f[cut[ =i au
hot[rât s[ reintroduc[ vechile impozite, renun\ând la taxa pe
sare, numai c[ popula\ia a fost obligat[ s[ le pl[teasc[ integral
pe perioada 1646-1648, fapt care a determinat o puternic[
revolt[ în iunie 1648 la Moscova. Mul\imea strâns[ în centrul
ora=ului i-a cerut \arului pe un ton imperativ s[-i predea pe
ini\iatorii m[surilor fiscale de care am amintit. Cum streli\ii,
nemul\umi\i c[ nobilimea moscovit[ le lua o parte din simbria
pe care o primeau de la stat, nu au intervenit, r[scula\ii au distrus
curtea =i averea lui Morozov =i au ucis pe ceilal\i protagoni=ti ai
minireformei fiscale din 1646. |arul a ob\inut de la r[scula\i
cru\area vie\ii lui Morozov, numai dup[ ce s-a obligat solemn
s[-l exileze din Moscova =i s[-l înl[ture din toate func\iile de
conducere pe care le avea.
Dar revolta nu s-a redus la pedepsirea unor personaje
politice nepopulare. În plângerile înmânate \arului de r[scula\i
se vorbea despre dezordinile existente în administrarea \[rii,
despre înc[lc[rile legilor sau despre abuzurile slujba=ilor
45
statului. Toate acestea puteau duce la izbucnirea unei revolte
generale în toat[ Rusia, mai ales c[ mi=c[ri asem[n[toare celei
de la Moscova au avut loc =i în ora=ele din sud (Kursk, Voronej
etc.), =i în nord (Veliki Ustiug, Solikamsk etc.), ba chiar =i în
Siberia (Tomsk, Eniseisk, Verhoturie =i Kuzne\k).
În aceast[ situa\ie puterea central[ a numit comisii de
anchet[ pentru stabilirea conduitei =efilor de administra\ii locale
în multe locuri. În unele ora=e, puterea a fost preluat[, dup[
încetarea revoltelor, de comunit[\ile locale, care s-au descurcat
destul de bine în administrarea treburilor publice cum a fost
cazul Pskovului =i Novgorodului în 1650. Împotriva acestor
dou[ ora=e administra\ia central[ a trimis o întreag[ armat[
comandat[ de prin\ul Ivan Hovanski, c[reia nu i s-a dat îns[
ordinul de a interveni în for\[. |arul ezita s[ declare r[zboi
propriilor ora=e. De aceea, Hovanski a ac\ionat cu mult tact,
reu=ind s[ aplaneze conflictul la Novgorod, ajutat fiind =i de
mitropolitul Nikon, viitorul patriarh al întregii Rusii53. La
Pskov, Hovanski a trebuit îns[ s[ lupte atât cu or[=enii asedia\i,
cât =i cu \[ranii din regiunile învecinate. Conflictul a fost stins
tot gra\ie eforturilor unui cleric, episcopul Rafail, care i-a
convins pe pskoviceni s[-i jure credin\[ \arului =i s[-l lase pe
voievodul trimis de acesta s[ intre în ora= =i s[ se ocupe de
administrarea lui, în schimbul renun\[rii la învinuirile aduse lor
=i conduc[torilor lor din timpul revoltei.
Caracteristic pentru mi=c[rile sociale de la sfâr=itul anilor
’40 ai veacului al XVII-lea este faptul c[ puterea politic[ nu a
recurs la pedepsirea pe scar[ larg[ a participan\ilor la ele54. Nici
m[car conduc[torii r[scoalelor nu au fost pedepsi\i în
majoritatea cazurilor.
În urma r[scoalei din Moscova, \arul l-a numit în fruntea
administra\iei pe în\eleptul boier Nikita Odoevski, ale c[rui
m[suri de înt[rire a încrederii popula\iei în puterea statului =i de
satisfacere a cerin\elor unora din categoriile sociale defa-
vorizate, au readus lini=tea pe tot cuprinsul Rusiei, f[când
posibil[ convocarea Adun[rii |[rii la începutul lui 1649,
adunare care a adoptat celebrul cod juridic despre care am vorbit
46
mai înainte: Sobornoje Uloženie. Punerea lui în aplicare a
întâmpinat numeroase greut[\i, sporind tensiunile sociale,
ajunse la cote foarte ridicate la mijlocul secolului al XVII-lea =i
datorit[ unor m[suri de politic[ intern[ =i extern[ care au afectat
serios finan\ele statului. R[zboiul cu Polonia început în 1654 a
necesitat cheltuieli enorme, care au sec[tuit rezervele financiare
ale vistieriei.
Pentru ie=irea din impas, conducerea politic[ a recurs la
emisiunea de moned[ de aram[ care a fost cotat[ la început la
fel cu cea de argint. Cum necesit[\ile financiare erau din ce în ce
mai mari datorit[ prelungirii r[zboiului, iar rezervele de metal
pre\ios sc[deau continuu, moneda de aram[ s-a devalorizat
rapid. Accentuarea devaloriz[rii s-a datorat faptului c[ statul a
recurs la o metod[ ce a nemul\umit contribuabilii, indicând ca
impozitele s[ fie colectate în moned[ de argint, iar pl[\ile din
vistierie s[ se fac[ în moned[ de aram[55. Nemul\umirea a
crescut atunci când s-a v[zut c[ proprietarii atelierelor unde se
efectua emiterea de monede de aram[, datorit[ emisiunilor
necontrolate, au devenit în scurt timp foarte boga\i. În aceste
condi\ii, cererea de moned[ de argint a crescut, mai ales c[
negustorii str[ini nu o acceptau decât pe aceasta, iar statul rus
cump[ra m[rfuri de la negustorii ru=i, pl[tind în moned[ de
aram[, m[rfuri pe care le vindea str[inilor, reu=ind astfel s[-=i
men\in[ rezerva de argint pe linia de plutire. Aceste fenomene
au bulversat circula\ia monetar[, iar consecin\ele asupra
climatului social nu au ]nt`rziat s[ apar[. Popula\ia s[r[cit[ a
reac\ionat rapid. La 25 iulie 1662 a izbucnit la Moscova revolt[,
participan\ii – foarte numero=i dealtfel – cerând \arului pedep-
sirea vinova\ilor pentru dezordinea financiar[ în care a fost
aruncat[ \ara. Aceast[ revolt[ a fost crunt reprimat[ de Alexei
Mihailovici, care i-a folosit din plin pentru aceasta pe streli\i.
Mii de oameni au fost spânzura\i, t[ia\i, biciui\i, însemna\i cu
fierul ro=u sau exila\i. Revolta a avut efect, c[ci, la nici un an
dup[ izbucnirea ei, \arul a dispus închiderea atelierelor de aram[
=i predarea banilor f[cu\i din acest metal, fapt ce a dus la
normalizarea treptat[ a situa\iei financiare.
47
 Climatul social încordat persista îns[. Nemul\umirile
categoriilor sociale inferioare erau pe punctul de a izbucni, iar
prilejul s-a ivit curând, când pe Don, cazacii l-au ales ataman pe
Stepan Timofeevi Razin (1668). Cazac cu experien\[
r[zboinic[ =i de via\[ bogat[, Razin considera c[ toate relele în
Rusia se datorau st[rii de dependen\[ în care era \inut[
majoritatea popula\iei. Pentru a sc[pa \ara de rele trebuia
acordat[ tuturor libertatea, oamenii urmând a fi egali între ei,
astfel cum erau cazacii, indiferent de func\ia pe care o ocupau în
ierarhia militar[ sau administrativ[. Aceste idei s-au cristalizat
în mintea atamanului în timpul expedi\iei pe care a întreprins-o
în 1669 în Caucaz =i Persia, unde cazacii s[i s-au acoperit de
glorie, nimicind flota =ahului persan =i deta=amentele trimise de
acesta pentru alungarea lor56. La întoarcere, cazacii au fost
primi\i de locuitorii Astrahanului ca ni=te eroi, faima atamanului
lor r[spândindu-se în toat[ Rusia. Voievodul din acest ora= nu a
îndr[znit s[ i se împotriveasc[, l[sându-l s[ treac[ mai departe
spre Don, unde î=i avea sediul armata sa, pentru a se reface dup[
expedi\ia din Persia.
Atamanul Razin nu i-a l[sat prea mult timp pe cazaci acas[
pe Don. Hot[râse c[ a sosit vremea s[ aduc[ libertatea poporului
oprimat al Rusiei. Adunând for\e din toat[ regiunea Donului, el
a pornit în 1670 la cucerirea ora=elor de pe Volga. Unul dup[
altul au c[zut în mâinile lui ora=ele |ari\ân, Astrahan, Saratov =i
Samara. Pretutindeni pe unde trecea i se al[turau cete nume-
roase de \[rani ru=i, mordvini, ciuva=i sau t[tari, mi=carea lui
extinzându-se în scurt timp. Pe Donul mijlociu =i în Ucraina din
stânga Niprului ac\ionau deta=amentele fratelui mai mic al
atamanului Frol. În centrul \[rii se r[sculaser[ \[ranii de pe
mo=iile nobililor, ocupând numeroase ora=e: Saransk, Penza,
Kosmodemiask, etc. Aceasta s-a datorat =i faptului c[ peste tot,
inclusiv în capital[, circulau chem[ri la lupt[, care incriminau pe
nobili =i func\ionari =i în care Razin spunea c[ lupt[ “pentru
marele suveran =i pentru întreaga gloat[ s[rac[” din Rusia.
Speriat[ de amploarea mi=c[rii, conducerea politic[ a
mobilizat importante for\e împotriva armatei atamanului r[z-
48
vr[tit, trimi\ând inclusiv unit[\ile de mercenari, numite “ale
noului model”, similare celebrelor regimente cu acela=i nume
din armata englez[. Aceste unit[\i de elit[ au dat piept cu cazacii
=i \[ranii lui Razin sub zidurile Simbirskului. Înfrân\i, ace=tia
din urm[ au trebuit s[ se retrag[. Razin fusese r[nit în lupt[,
fiind cât pe ce s[ fie ucis, dar a fost salvat de c[pitanii s[i. Întors
din nou pe Don, el a încercat s[ strâng[ o nou[ armat[, i-a
chemat în ajutor pe calmuci, îns[ cazacii înst[ri\i l-au prins =i
l-au predat autorit[\ilor, care l-au executat pe 6 iunie 1671 în
Pia\a Ro=ie57.
R[scoala nu se sfâr=ise îns[ odat[ cu moartea lui Razin.
Astrahanul era înc[ în mâinile r[scula\ilor care f[ceau incursiuni
devastatoare în zonele învecinate, pricinuind mari pierderi
o=tilor \ariste. Cu imense sacrificii s-a reu=it restabilirea auto-
rit[\ii \arului asupra acestui important centru politic =i
economic. Nici dup[ c[derea Astrahanului rezisten\a nu a fost
lichidat[ total, adep\ii lui Razin încercând s[ ocupe regiunile
Viatka =i Solikamsk, unde luptele au continuat pân[ spre
sfâr=itul lui 1671. Represiunea dup[ înfrângerea r[scoalei a fost
extrem de brutal[, zeci de mii de participan\i fiind uci=i f[r[
mil[, al\ii schilodi\i pe via\[ sau exila\i în zonele cele mai pu\in
prielnice: Nordul Extrem, Siberia sau Extremul Orient.
Numele lui Stepan Razin s-a p[strat în memoria colectiv[
în cântece =i legende. Amintirea atamanului =i a faptelor sale s-
a p[strat nu numai pe Don, ci =i în alte regiuni, unele dintre ele
foarte îndep[rtate de zona de desf[=urare a r[scoalei, cum era
Siberia R[s[ritean[58.
Mi=c[ri sociale importante au mai avut loc pân[ la sfâr=itul
secolului al XVII-lea, dar nici una din ele nu a atins propor\iile
r[scoalei lui Stepan Razin, obiectivele lor fiind mult mai
limitate, iar motiva\iile net diferite. Nici mi=carea de la
m[n[stirea din Insulele Solovki =i nici r[scoalele streli\ilor din
1682 =i 1689 nu au avut scopuri de natur[ social[, ele f[cându-
se mai degrab[ ecoul unor aspira\ii religioase sau politice ale
unor grupuri de interese ce ac\ionau mai ales în Moscova. Cum
primele dou[ mi=c[ri din cele trei enumerate mai sus, sunt legate
49
de fenomenul ritului vechi, problemele referitoare la ele vor fi
tratate în capitolul dedicat schismei. Cea de-a treia excede
perioadei analizate în prezenta lucrare =i nu face obiectul
studiului nostru.

2.3. Sistemul politic =i administrativ

Disolu\ia puterii politice =i fr[mânt[rile care au bulversat

Rusia în primii ani ai veacului al XVII-lea au f[cut ca la nivelul
elitelor s[ se con=tientizeze nevoia restabilirii =i consolid[rii
autorit[\ii centrale pe întreg teritoriul \[rii. Aceasta nu se putea
realiza îns[ f[r[ a se \ine seama, în condi\iile de atunci, de voin\a
categoriilor sociale libere, în special a or[=enilor =i a cazacilor,
rolul jucat de ace=tia fiind decisiv în desf[=urarea evenimentelor
“Epocii Tulburi”. S-a cristalizat astfel ideea alegerii unui
suveran de c[tre “întreaga \ar[”, pentru a se evita contestarea
legitimit[\ii acestuia.
În acest scop a fost convocat[ în 1613 Adunarea |[rii
(Zemski Sobor), la care au participat reprezentan\ii tuturor
categoriilor sociale libere din toate regiunile Rusiei. Aceast[
adunare l-a ales ca \ar pe Mihail Romanov, fiul de 17 ani al
mitropolitului Filaret de Rostov, prizonier la polonezi la acea
dat[. Alegerea acestuia a contribuit enorm la stabilizarea
situa\iei politice59, punând bazele unei noi dinastii, a c[rei
legitimitate nu a mai fost pus[ niciodat[ sub semnul îndoielii
pân[ la 1917.
În concep\ia vremii, întreaga putere apar\inea \arului. El
era cel de la care emanau legile =i c[ruia îi datorau ascultare
deplin[ supu=ii. Numai c[ în exercitarea puterii, \arul trebuia s[
\in[ cont de Adunarea |[rii, c[reia îi datora tronul. De altfel,
deceniile de dup[ 1613, istoricii le-au definit, pe bun[ dreptate,
ca perioad[ de autocra\ie cu Adun[ri ale |[rii60. În vremea lui
Mihail (1613-1645), Adunarea |[rii a fost convocat[ foarte des,
toate marile probleme politice sau economice fiind solu\ionate
cu consultarea acesteia, acordul reprezentan\ilor “\[rii” înt[rind
autoritatea m[surilor luate în numele \arului de guvernan\i.
50
Aprobarea Adun[rii |[rii garanta îndeplinirea acestor m[suri
pretutindeni =i de c[tre to\i, f[r[ vreo împotrivire. Adunarea
|[rii - Zemski Sobor - a avut rolul principal în consolidarea
puterii \arului =i înt[rirea statului rus, atât pe plan intern, cât =i
pe plan extern, mai ales în perioada domniei lui Mihail. Pe
m[sur[ ce puterea monarhului devenea tot mai sigur[, acesta
apela tot mai rar la Adunarea |[rii, preferând s[ conduc[
treburile publice prin intermediul aparatului func\ion[resc =i al
armatei. Acest fenomen se observ[ înc[ din ultimi ani ai
domniei lui Mihail. Urma=ul lui la tron Alexei, în timpul c[ruia
puterea suveranului se consolidase suficient, a renun\at total la
convocarea acestei adun[ri, devenind pe drept cuvânt autocrat al
întregii Rusii, cum de altfel se =i intitula în documentele oficiale.
De obicei, tat[l s[u convoca Adunarea |[rii pentru ca
aceasta s[ asigure, dat[ fiind autoritatea de care se bucura în
rândul popula\iei, colectarea de fonduri suplimentare pentru
sus\inerea diverselor ac\iuni ale puterii centrale, mai ales pe plan
extern. Dar nu numai asupra problemelor financiare erau
chema\i s[ se pronun\e reprezentan\ii “\[rii”. Probleme de poli-
tic[ extern[ de maxim[ importan\[, cum au fost, spre exemplu,
cucerirea Azovului de c[tre cazacii de pe Don în 1642 sau
primirea Ucrainei în componen\a Rusiei =i începerea r[zboiului
cu Polonia în 1653, au intrat deseori în dezbaterea Adun[rii, ca
=i problemele legate de interesele colective ale categoriilor
sociale reprezentate în acest organism politic.
În Adunarea |[rii erau reprezentate, cum am mai spus,
categoriile sociale libere: boierime, curteni, cler, negustori =i
me=te=ugari, \[rani liberi =i c[z[cime. |[ranii dependen\i,
holopii =i s[r[cimea ora=elor nu puteau face parte din adunare.
În componen\a Adun[rii intrau de drept membrii Dumei
Boiere=ti =i cei ai Sfântului Sobor al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Restul membrilor Adun[rii erau ale=i, îns[ o regul[ unic[, ferm
stabilit[ în ceea ce prive=te alegerile =i periodicitatea lor nu
exista61. Nu exista un principiu unitar în formarea circumscrip-
\iilor electorale: pentru Moscova circumscrip\iile erau grupate
pe ranguri, în unele ora=e erau pe st[ri sociale, în timp ce în alte
51
ora=e =i în regiunile îndep[rtate se aplica strict criteriul
teritorial62. Cu toate acestea, într-un astfel de ora= sau regiune
circumscrip\iile puteau fi mai multe.
Num[rul membrilor ale=i ai Adun[rii nu a fost fix
niciodat[. Dac[ la convocarea din 1642 erau 192 membri ale=i,
în 1648 ace=tia erau 29063. De multe ori nu se prezentau
membrii ale=i din partea unei anumite circumscrip\ii. C`nd
Adunarea era convocat[ de urgen\[, participau numai repre-
zentan\ii capitalei =i cei din provincie care se aflau la acea dat[
în Moscova.
Faptul c[ \arul a putut renun\a la Adunarea |[rii destul de
u=or se datoreaz[ =i caracterului nedefinit al statutului s[u în
sistemul politic rusesc. Zemski Sobor a avut atribu\ii de
legiferare, dovad[ fiind faptul c[ pentru orice act normativ de
importan\[ general[ se utiliza formula: “dup[ sfatul întregii
Adun[ri” în completare la cea tradi\ional[ “cu încuviin\area
boierilor”. Îns[ func\ia legislativ[ a Soborului nu era asigurat[
=i garantat[, tocmai fiindc[ se considera c[ menirea acestei
adun[ri era de a-l ajuta pe \ar s[-=i restabileasc[ =i s[-=i
consolideze puterea. Atribu\iile legislative ale Adun[rii erau
vremelnice, socotindu-se c[ ele proveneau tot de la \ar, a c[rui
voin\[ era singurul izvor al legilor, a=a încât din start adunarea
reprezentativ[ a st[rilor sociale din Rusia era privat[ de
puterea pe care i-ar fi putut-o conferi un statut juridic clar, ce
ar fi reglementat pozi\ia sa în sistemul politic, raporturile cu
celelate componente ale acesteia, de=i în practic[, pân[ la 1653
hot[rârile fundamentale nu s-au luat f[r[ consultarea sa. Dup[
aceast[ dat[, pân[ la sfâr=itul secolului al XVII-lea, Zemski
Sobor a mai fost convocat de doar dou[ ori, dar =i atunci, ca =i
în 1613, el a trebuit s[ se pronun\e asupra unei probleme
dinastice: succesiunea la tron a \areviciului Petru, viitorul
împ[rat Petru cel Mare. Dup[ Kliucevski, istoria Adun[rii
|[rii din secolul al XVII-lea este de fapt istoria pr[bu=irii
acesteia64. Ea a ap[rut din nevoia vremelnic[ a unei \[ri r[mase
f[r[ suveran de a ie=i dintr-o criz[ social[ =i politic[ f[r[
precedent =i s-a men\inut tocmai din nevoia resim\it[ acut de
52
noua putere politic[ de a-=i înt[ri autoritatea pe întregul
teritoriu al statului.
Adunarea reprezentativ[ era necesar[ în primul rând noii
dinastii, apoi grupurilor sociale pe care s-a sprijinit aceasta,
curtenii =i clerul, pân[ la normalizarea situa\iei social-politice în
urma evenimentelor dramatice din primii ani ai secolului al
XVII-lea. Pe m[sur[ ce climatul social se normaliza, \arul =i
guvernan\ii sim\eau tot mai pu\in nevoia de a mai apela la acest
for reprezentativ, fapt dovedit de convocarea din ce în ce mai
rar[ a Adun[rii în ultimii ani ai domniei lui Mihail, =i renun\area
aproape total[ la aceasta în vremea fiului acestuia, Alexei.
Cu toate neajunsurile sale, Adunarea |[rii a avut o serie de
realiz[ri remarcabile: a creat o nou[ dinastie, a restabilit ordinea
public[ într-o \ar[ r[v[=it[ de fr[mânt[ri interne, a condus
efectiv treburile publice timp de peste 2 ani – 1613-1615 –
înlocuind cu succes conducerea politic[ =i reu=ind nu o dat[ s[
o scoat[ din impas în anii urm[tori. Se cuvine remarcat faptul c[
adunarea reprezentativ[ – Zemski Sobor – a ap[rut în Rusia nu
pentru limitarea puterii suveranului, ci pentru restabilirea =i
consolidarea ei. În asta const[ deosebirea Adun[rii |[rii din
Rusia fa\[ de parlamentele din \[rile occidentale.
Cum am mai ar[tat, statul rus ren[scut în 1613, era teoretic
o monarhie autocrat[, în ce prive=te forma de guvern[mânt,
singurul posesor al puterii fiind \arul. În practic[ îns[, auto-
ritatea acestuia era foarte slab[ la începutul secolului al XVII-
lea, iar pentru înt[rirea =i extinderea acesteia asupra întregii \[ri
a fost nevoie de o intens[ activitate din partea tuturor st[rilor
sociale reprezentate în Adunarea |[rii, a Dumei Boiere=ti, a
Bisericii =i a administra\iei.
Înt[rirea puterii \arului =i evolu\ia Rusiei spre o monarhie
absolut[ are loc în vremea lui Alexei Mihailovici, când
Adunarea |[rii nu a mai fost convocat[ decât în primii ani ai
domniei acestuia, iar rolul Dumei Boiere=ti a sc[zut, paralel cu
ea func\ionând o a=a numit[ “dum[ secret[”, compus[ din
câteva persoane de încredere ale \arului65. De fapt, Duma
Boiereasc[ a ac\ionat ca un consiliu consultativ fiind convocat[
53
pentru solu\ionarea unor probleme de maxim[ importan\[, a
c[ror urgen\[ nu permitea convocarea la timp a Adun[rii |[rii.
Formula care se folosea în cazul actelor normative emise cu
consultarea Dumei era: “\arul a decretat, iar boierii au decis”. Ca
=i în cazul Adun[rii |[rii, num[rul membrilor Dumei nu era fix,
în medie peste 50 de oameni, dar nu mai mult de 100, numai c[
acest organism era compus în totalitate din persoane numite
direct de c[tre \ar.
Pe m[sura consolid[rii sistemului politic, cre=tea rolul =i
locul administra\iei centrale =i locale în conducerea treburilor
publice. Administra\ia central[ era reprezentat[ de prikazuri,
organe administrative constituite pe criteriul domeniului de
responsabilitate =i al atribu\iilor conferite lor de puterea politic[.
Nu exista un principiu unic în privin\a înfiin\[rii prikazurilor.
Astfel, existau prikazuri care se ocupau de militari, numai c[
fiecare dintre acestea avea în vedere anumite categorii de
militari: unul r[spundea de streli\i, altul de unit[\ile “noului
model”, altul de artileri=ti etc. Existau prikazuri care se ocupau
de un anumit teritoriu: Siberia, Kazanul, Novgorodul etc.
Problemele rela\iilor externe intrau în atribu\iile Prikazului
Soliilor. Patriarhia avea prikazurile sale. De averea Coroanei se
ocupau alte câteva asemenea organisme administrative. Spre
sfâr=itul secolului al XVII-lea, ele s-au impu\inat, îns[ num[rul
slujba=ilor ce lucrau în cadrul lor a devenit mai mare.
Importan\a prikazurilor a crescut odat[ cu stabilizarea
situa\iei social-politice din Rusia =i consolidarea monarhiei.
Tendin\ele centralizatoare ale acesteia au impus înfiin\area de
noi astfel de organe administrative, prin intermediul c[rora \arul
î=i exercita puterea atât la centru, cât =i în provincie. Autoritatea
\arului devenise o realitate la mijlocul secolului al XVII-lea =i
tindea s[ se transforme într-una neîngr[dit[, absolut[, lucru
dovedit de înfiin\area unui Prikaz al Afacerilor de Tain[, în care
intrau numai oamenii de încredere ai \arului.
Un loc aparte între institu\iile statului rus în secolul al
XVII-lea l-a ocupat armata, care a cunoscut o evolu\ie foarte
interesant[ atât în ceea ce prive=te structura sa, cât =i dotarea =i
54
instruirea militarilor. La începutul secolului al XVII-lea baza
armatei o formau unit[\ile ecvestre ale nobilimii, a c[ror
capacitate de lupt[ l[sa mult de dorit. În vremea lui Mihail =i a
apoi a lui Alexei, unit[\ile de baz[ erau formate din streli\i, care
reprezentau de fapt armata permanent[. Streli\ii aveau ca
misiune principal[ pe timp de pace paza ora=elor, ocupându-se
=i cu activit[\i productive =i comerciale, lucru care influen\a
negativ preg[tirea de lupt[ a acestora. S-a ajuns ca spre sfâr=itul
veacului instruc\ia lor militar[ s[ devin[ destul de precar[, pe
deasupra ei fiind folosi\i =i ca mas[ de manevr[ pentru ambi\iile
politice ale Sofiei, sora mai mare a \arului Petru I (1682-1675),
fapt care l-a determinat pe acesta s[ desfiin\eze unit[\ile de
streli\i dup[ ultima lor r[scoal[ din 1698.
O aten\ie deosebit[ s-a acordat începând cu 1630 a=a
numitelor unit[\i ale “noului model”66, formate în special din
mercenari str[ini la început. Cu timpul în astfel de unit[\i au
intrat =i ru=i, îns[ posturile de comand[ erau ocupate de str[ini,
în special englezi sau sco\ieni. Cheltuielile cu dotarea,
între\inerea, echiparea =i instruc\ia unor astfel de unit[\i erau
enorme, iar Rusia nu-=i putea permite în secolul al XVII-lea s[-
=i creeze o armat[ regulat[ format[ numai din astfel de unit[\i.
Neavând unit[\i de produc\ie pentru armament =i muni\ie,
puterea moscovit[ era nevoit[ s[ le cumpere din Occident, la un
pre\ foarte ridicat. De multe ori, datorit[ împrejur[rilor politice,
nu se putea face nici m[car a=a ceva.
F[r[ o armat[ permanent[ bine pus[ la punct, atât în ce
prive=te structura =i instruc\ia sa, cât =i în privin\a disciplinei
militare, care l[sa de dorit mai ales în unit[\ile nobiliare, iar mai
târziu la streli\i, \arii au apelat în dese rânduri în secolul al XVII-
lea la cazacii de pe Don, Ural =i Terek. Organiza\i în forma\iuni
militare conduse de atamani, ace=tia au participat cu succes la
multe opera\iuni militare din r[zboaiele duse de Rusia în acest
secol nelini=tit.
În ce prive=te administra\ia local[, pe tot parcursul
secolului al XVII-lea, dup[ întronarea lui Mihail, are loc un
proces de centralizare a acesteia, stimulat de puterea de la
55
Moscova, interesat[ de controlul mai eficient al provinciei.
Centralizarea nu era îns[ în\eleas[ numai ca o subordonare a
organelor locale unei institu\ii centrale, ci =i în sensul con-
centr[rii atribu\iilor în mâna unei persoane sau a unei institu\ii.
Acest fapt reiese din coresponden\a oficial[ a vremii. }n multe
din scrisorile conduc[torilor organelor locale c[tre cele centrale
se solicit[ de cele mai multe ori ca de institu\ia lor s[ se ocupe
un singur organ central, pentru ca s[ nu “mai fie jigniri degeaba
=i pagube”. Acesta a fost principiul dup[ care s-au c[l[uzit
guvernan\ii ru=i în ce prive=te rea=ezarea administra\iei locale în
vremea lui Mihail67.
Pentru înt[rirea controlului de la centru, în perioada
domniei lui Mihail a fost generalizat[ numirea voievozilor în
unit[\ile administrativ teritoriale numite uezd (jude\). Atribu\iile
lor erau foarte largi: ei comandau în primul rând unit[\ile
militare dizlocate în ora=ele din jude\ul pe care îl administrau,
judecau litigiile aduse în fa\a lor, se ocupau de bunul mers al
comer\ului =i produc\iei, de colectarea impozitelor =i taxelor etc.
În îndeplinirea atribu\iilor, voievozii erau ajuta\i de diaci =i
podiaci (secretari =i subsecretari) =i de un numeros aparat
func\ion[resc. Conform legii, un voievod nu putea sta într-un
singur loc în func\ia pe care o exercita mai mult de 2-3 ani.
Odat[ expirat acest termen, el era înlocuit68.
Nefiind clar stabilite limitele atribu\iilor voievozilor, de
multe ori, ace=tia abuzau de puterile pe care le aveau.
Documentele vremii sunt pline de plângeri la adresa lor în acest
sens. E de în\eles astfel de ce locuitorii provinciei ruse î=i
aminteau cu regret de vremurile când administra\ia local[ se
realiza f[r[ voievozi69.
Pe ultima treapt[ a administra\iei erau organele alese =i
persoanele cu atribu\ii administrative desemnate de comunit[\ile
rurale =i urbane, care nu o dat[ s-au împotrivit tendin\elor
subordonatoare ale voievozilor, fapt ce a generat neîn\elegeri =i
chiar conflicte, în special pentru cheltuielile privind între\inerea
voievodului, familiei sale =i aparatului s[u, care se f[ceau din
vistieria local[. Pe lâng[ staro=tii ale=i func\iona un consiliu, cu
56
atribu\ii de control =i supraveghere a activit[\ii acestora, ales de
locuitorii comunit[\ii care avea în vedere =i atribu\iile aju-
toarelor staro=tilor, jur[torii.
În satele dependente administra\ia era înf[ptuit[ de oameni
desemna\i de st[pânul domeniului pe care se aflau satele
respective, numai c[ =i ele aveau dreptul de a-=i alege un
staroste, =i chiar mai multe ajutoare petru acesta – suta=i =i
deseatnici – în satele mai mari. Ace=tia nu se subordonau auto-
mat poruncilor reprezentan\ilor st[pânului, silindu-i în multe
cazuri s[ \in[ cont de p[rerile =i opiniile lor. De drepturi mai
largi beneficiau ale=ii din satele aflate pe domeniile statului. În
marile ora=e func\ionau chiar sedii pentru func\ionarii ale=i de
comunit[\ile urbane.
Totu=i, importan\a acestor organe alese =i pozi\ia lor în
ierarhia administra\iei statale nu le permiteau o prea mare
libertate fa\[ de voievozi, care reprezentau autoritatea \arului în
provincie, în cre=tere continu[ din 1613. Acest lucru a permis
Rusiei rea=ezarea institu\iilor statale =i promovarea unei politici
externe active, mai ales în timpul domniei lui Alexei
Mihailovici.

57
 CAPITOLUL 3
CURENTE REFORMATOARE ÎN BISERICA RUS{ ÎN
PRIMA JUM{TATE A SECOLULUI AL XVII-LEA

3.1. Biserica Rus[ în primii ani ai domniei lui Mihail

Romanov

La urcarea pe tron a primului Romanov – 21 februarie

1613 – situa\ia Bisericii Ruse nu era deloc de invidiat. R[mas[
f[r[ întâist[t[tor înc[ de la 17 ianuarie 1612, când a încetat din
via\[ patriarhul Ermoghen, aceasta trebuia s[ g[seasc[ în primul
rând modalitatea de a-=i reface ierarhia decimat[ în anii Epocii
Tulburi, pentru a putea începe procesul de revenire la
normalitate =i de consolidare a pozi\iei sale în societate.
Primele m[suri în aceast[ privin\[ au fost luate de mitro-
politul Kazanului Efrem, care în lipsa patriarhului, a
mitropolitului de Kruti\k =i a celui de Novgorod, era recunoscut
de facto drept prim-ierarh al Bisericii Ruse, îns[ problemele nu
s-au rezolvat. Nici cel care i-a luat locul dup[ moartea sa
survenit[ la 26 decembrie 1613, mitropolitul Iona de Kruti\k, nu
putea face mare lucru în acest sens, deoarece acela care avea
autoritatea moral[ - în mentalitatea colectiv[ de atunci - pentru
conducerea treburilor biserice=ti era mitropolitul Filaret, tat[l
\arului. Îns[ acesta era prizonier la polonezi.
Totu=i, în ace=ti primi ani ai domniei lui Mihail, ierarhia
Bisericii Ruse a jucat un rol extrem de important în stingerea
ultimelor focare de tulbur[ri din Rusia =i în guvernarea propriu-
zis[ a \[rii. Astfel, la 18 martie 1614, al[turi de scrisorile \arului
c[tre o=tile c[z[ce=ti de pe Don =i Volga au fost trimise acestora
=i scrisorile Sfântului Sobor al Bisericii, care le cerea s[-i ajute
pe voievozii \arului în luptele contra atamanului r[zvr[tit
Zaru\ki. Sfântul Sobor i-a trimis scrisori =i acestuia din urm[,
încercând s[-l conving[ s[ se supun[ suveranului nou ales. De
asemenea, acela=i Sfânt Sobor i-a îns[rcinat la 4 septembrie
59
1614 pe arhiepiscopul Suzdalului Gherasim =i pe arhimandritul
m[n[stirii Ciudov Avraamie s[ mearg[ la Iaroslav pentru a-i
convinge pe cazacii afla\i aici s[ efectueze un atac asupra
Tihvinului ocupat de suedezi. Tot Soborul Bisericii a fost de
acord în 1616 cu strângerea unor taxe necesare echip[rii armatei
de pe domeniile biserice=ti, iar în 1618 =i-a confirmat fidelitatea
fa\[ de Mihail Romanov, anun\ându-l c[ “to\i membrii vor lupta
cu inamicul lui, prin\ul Vladislav, pân[ la moarte”, în cazul unui
asediu al acestuia asupra Moscovei70.
Mitropolitul Iona lua parte la dezbaterea tuturor acestor
chestiuni fiind egal cu ceilal\i arhierei din punct de vedere al
treptei ierarhice (era episcop), îns[ avea întâietate ]n probleme
strict biserice=ti. Mitropolitul era acela care, împreun[ cu
Soborul, numea arhiereii =i emitea actele în aceste sens, primea
plângeri la adresa lor =i-i judeca, a=a cum a f[cut cu Nectarie,
arhiepiscopul Vologdei. Îns[ condamnarea lui Nectarie s-a f[cut
f[r[ o cercetare prealabil[, a=a încât în momentul în care s-a pus
problema rejudec[rii sale, deja în timpul patriarhatului lui
Filaret, s-a descoperit c[ judecata f[cut[ de Iona nu s-a efectuat
conform canoanelor biserice=ti.
Dar gre=eala cea mai r[sun[toare a lui Iona a fost con-
damnarea arhimandritului Dionisie de la m[n[stirea Troi\a-
Serghieva =i a celorlal\i doi editori ai Trebnicului din 1618,
Arsenie Gluhoi =i preotul Ivan Nasedka, pe motiv c[ au eliminat
din slujba Botezului cuvintele “=i cu foc”.
Cu toate aceste gre=eli, Iona a reu=it în mare m[sur[ s[
refac[ ordinea în Biseric[ =i a contribuit la reluarea operei de
tip[rire a c[r\ilor religioase. Astfel, în perioada cât s-a aflat el în
fruntea Bisericii Ruse, s-a reorganizat tipografia =i a fost reluat[
editarea unor importante c[r\i de cult, întrerupt[ în Epoca Tulbure.
Astfel, între 1614 =i 1618, în afara Trebnicului sus-men\ionat, au
ap[rut Ceaslovul (1614), Psaltirea (1615), Liturghierul
(1616,1617 de dou[ ori), Octoihul (1618), Mineiul (1618).
Pentru \arul Mihail problema cea mai important[ era
eliberarea din prizonierat a tat[lui s[u Filaret Nikitici, mitro-
politul Rostovului, care era desemnat deja în actele oficiale cu
60
titlul de “patriarh numit”. Tratativele cu Polonia pentru
încheierea unui armisti\iu s-au terminat la 1 decembrie 1618,
ambele state obligându-se s[-l respecte timp de 14 ani =i
jum[tate. În urma acestui armisti\iu, a avut loc la 1 iunie 1619
un schimb de prizonieri, fiind eliberat cu aceast[ ocazie =i
mitropolitul Filaret, care a ajuns la Moscova pe 14 iunie, fiind
întâmpinat de \ar, de patriarhul Teofan al Ierusalimului aflat în
vizit[ la Moscova =i de to\i arhiereii Bisericii Ruse.
Pe 24 iunie 1619, Filaret a fost consacrat patriarh al
Moscovei =i al întregii Rusii. Epoca sa a coincis cu restaurarea
treptat[ a autorit[\ii \arului pe tot teritoriul Rusiei, la care Filaret
a contribuit enorm. Ca tat[ al suveranului, el a devenit de fapt
conduc[torul statului, actele oficiale fiind date, pân[ la moartea
sa survenit[ la 1 octombrie 1633, în numele celor doi “mari
suverani”, \arul =i patriarhul. Ca =ef al Bisericii, Filaret a condus
autoritar activitatea acesteia, îns[ f[r[ a provoca disensiuni =i
tensiuni în[untrul ei. De altfel, dup[ o perioad[ de anarhie cum
a fost cea a Epocii Tulburi, întreaga societate ruseasc[, inclusiv
Biserica, sim\ea nevoia unei autorit[\i capabile s[ refac[ \ara
r[v[=it[ de distrugeri =i demoralizat[. De aceea, Filaret nu a
întâmpinat practic opozi\ie la nici una din ac\iunile sale. Odat[
reîntors din prizonierat =i ajuns patriarh, principala lui grij[ a
fost protejarea =i ap[rarea ortodoxiei ruse, de aici =i preocuparea
pentru sporirea produc\iei de carte religioas[ =i încurajarea
importului de astfel de c[r\i din Ucraina într-o prim[ faz[.
Fiind un adept al ideii purit[\ii ortodoxiei ruse, Filaret a
privit cu suspiciune orice posibile influen\e occidentale,
catolice sau protestante, asupra Bisericii pe care o conducea, =i
a luat m[suri ferme pentru contracararea acestora. }n special,
frica de catolicism l-a determinat pe Filaret s[ determine
convocarea în 1620 a unui sinod care, evident sub influen\a
lui, a hot[rât rebotezarea tuturor ortodoc=ilor din regatul
polono-lituanian emigra\i în Rusia. Alte m[suri menite s[
îndep[rteze ortodoxia rus[ de influen\ele occidentale au vizat
interzicerea unor c[r\i ale teologilor din Ucraina, care nu
corespundeau ideii despre ortodoxie a moscovi\ilor, cum au
61
fost Catehismul lui Lavrenti Zizanios =i Evanghelia
Înv[\[toare a lui Kirill Trankvilion – Stavrove\ki, ambele
b[nuite de denaturarea înv[\[turii ortodoxe.
Ideea c[ Rusia r[m[sese singura \ar[ în care credin\a
ortodox[ nu fusese viciat[ de influen\e str[ine, înt[rit[ mai ales
dup[ Unirea cu Roma a Bisericii Ortodoxe din regatul polono-
lituanian în 1596, devenise dominant[ în societatea ruseasc[ în
vremea patriarhului Filaret. Dorin\a de a proteja Biserica Rus[
de aceste influen\e l-a determinat pe acesta s[ cear[ în 1633
mutarea tuturor str[inilor din capital[ într-o a=ezare din afara
ora=ului care a primit mai târziu denumirea de “Slobozia
nem\easc[”, lucru care s-a =i realizat dealtfel foarte repede71.
Toate aceste m[suri, la prima vedere intolerante fa\[ de str[ini =i
fa\[ de credin\ele lor nu au fost urmate îns[ de persecu\ii. Ele au
vizat în primul rând evitarea p[trunderii accidentale a unei
influen\e str[ine în Biserica Rus[.
Cum am mai spus, Filaret a încurajat produc\ia de carte
religioas[, îns[ a urm[rit cu aten\ie ca lucr[rile editate s[ nu
contravin[ ideii despre ortodoxie a ru=ilor. În perioada
patriarhatului s[u au fost editate mai multe c[r\i decât în toat[
perioada precedent[, inclusiv cea premerg[toare Epocii Tulburi.
Astfel, s-au editat începând cu 1619 toate cele 12 minee lunare,
Liturghierul a ap[rut în =ase edi\ii (1620, 1623, 1627, 1630,
1632, 1633), Ceaslovul în cinci (1628, 1631- de dou[ ori, 1632,
1633), Apostolul a fost editat de patru ori (1623, 1625, 1633 –
de dou[ ori), Psaltirea =i Evangheliarul de trei ori =.a.m.d.
Toate aceste c[r\i s-au tip[rit cu binecuvântarea lui Filaret, iar în
postfe\ele lor se spune c[ ele au fost examinate de însu=i
patriarhul, lucru ce atest[ aten\ia deosebit[ pe care o acorda
acesta problemei edit[rii =i difuz[rii c[r\ilor.
Ultimii ani ai patriarhatului lui Filaret s-au caracterizat prin
accentuarea propagandei ap[r[rii ortodoxiei de influen\ele
str[ine. Centrul cultural =i spiritual al acesteia era m[n[stirea
Troi\a-Serghieva cu care tipografii moscovi\i aveau strânse
leg[turi.
De la aceast[ m[n[stire a pornit mi=carea de rena=tere
62
spiritual[, al c[rei promotor principal a fost protopopul Ivan
Neronov, =i pe care o analiz[m ]n continuare.

3.2. Mi=carea reformatoare a protopopului Ivan Neronov

M[n[stirea Troi\a-Serghieva72 a fost punctul de sprijin al

rezisten\ei politice =i religioase a ru=ilor pe tot parcursul Epocii
Tulburi, arhimandritul Dionisie distingându-se în mod deosebit
prin mesajele sale care chemau poporul la jertf[ =i la poc[in\[,
=i în acela=i timp, la alungarea invadatorilor. Adept al înv[-
\[turilor Sfântului Ioan Gur[ de Aur =i ale lui Maksim Grecul –
c[lug[rul care suferise atâta în vremea lui Vasile al III-lea,
pentru curajul de a modifica unele expresii incorecte din c[r\ile
de cult – Dionisie î=i compunea chem[rile în spiritul acestora.
Nemul\umit =i revoltat de imoralitatea crunt[ a poporului în
timpul evenimentelor Epocii Tulburi, el condamna în chem[rile
sale desfrâul moral =i l[comia, cruzimea =i lipsa de respect
pentru cele sfinte manifestate de o bun[ parte a popula\iei. Dup[
alegerea \arului Mihail =i intrarea \[rii pe f[ga=ul normaliz[rii,
Dionisie =i al\i eroi ai rezisten\ei populare au fost împin=i în plan
secund, locul lor în conducerea treburilor statului moscovit fiind
luat de oameni politici experimenta\i, boieri, curteni, ierarhi =i,
bineîn\eles, de rudele \arului.
În aceast[ situa\ie, Dionisie s-a concentrat asupra
administr[rii m[n[stirii =i îndrept[rii c[r\ilor, cu care ocazie a
avut posibilitatea s[-=i adânceasc[ cuno=tin\ele despre opera
scriitorilor s[i prefera\i: Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul.
Interesul pentru opera marelui antiohian, în special pentru
înv[\[tura lui spiritual[ =i social[ se pare c[ i-a stârnit curiozitatea
pentru lucr[rile lui Maksim Grecul, care =i-a petrecut ultimii ani
ai vie\ii în chiar m[n[stirea pe care o conducea, unde a =i murit,
traducând multe din scrierile lui Ioan Gur[ de Aur în limba
slavon[. Doctrina social[ promovat[ de cei doi teologi –
îndreptat[ spre ap[rarea s[racilor =i obidi\ilor, condamnarea
l[comiei, ca =i chem[rile acestora la ap[rarea credin\ei cre=tine au
fost îmbr[\i=ate rapid de arhimandritul avid de cultur[ cre=tin[.
63
 De altfel, în multe din discursurile lui Dionisie, în
atitudinea ferm[, care excludea compromisul în problemele de
moral[ cre=tin[, ca =i în eviden\ierea responsabilit[\ii cre=tinilor
pentru ap[rarea Bisericii, se reg[sesc ideile lui Maksim Grecul
=i ale maestrului s[u spiritual, c[lug[rul florentin Geronimo
Savonarola. Curajul neobi=nuit în lupta pentru credin\[ =i
moartea de martir a acestuia din urm[, n[zuin\a lui de a ridica
disciplina clerului, dorin\a de purificare moral[ a credincio=ilor
=i a întregii biserici, i se p[reau lui Dionisie, ca =i altor cititori ai
Istoriei Înfrico=ate, oper[ a lui Maksim Grecul în care acesta
descria via\a lui Savonarola, un exemplu demn de urmat în
eforturile proprii îndreptate spre rena=terea spiritual[ a
poporului73. Dar în pofida preocup[rilor sale sincere pentru
operele lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul, Dionisie nu a
mai g[sit nici puterea, nici împrejur[rile potrivite pentru
reînceperea predic[rii rena=terii cre=tine a \[rii, cum f[cuser[
Ioan Gur[ de Aur =i Savonarola. Sigur, aceasta s-a datorat =i
arestului =i întemni\[rii sale pe nedrept, pentru acuza\ia de
denaturare premeditat[ a c[r\ilor de cult, examinarea =i avizarea
c[rora îi fusese încredin\at[ de \ar =i de autorit[\ile ecleziastice.
De altfel, netemeinicia acestei acuza\ii s-a dovedit în 1619, când
patriarhul Filaret l-a eliberat dup[ o anchet[ ce a ar[tat c[
Dionisie nu era în nici un fel vinovat de faptele ce i se puneau în
responsabilitate74. Soarta nu a vrut ca Dionisie s[ devin[
reformatorul Bisericii Ruse =i s[ înceap[ predica rena=terii
biserice=ti, dar i-a dat un discipol demn, care a g[sit suficiente
resurse =i curaj pentru a porni pe acest drum. Discipolul c[ruia
Dionisie i-a ar[tat calea pe care trebuia s[ o urmeze Biserica
Rus[ în viitor era un tân[r originar din regiunea Vologdei, care
fugind de du=mani =i persecutori, =i-a g[sit ad[post în faimoasa
m[n[stire fondat[ de Sfântul Serghie din Radonej. Ivan
Neronov - a=a îl chema pe acest tân[r - a devenit în scurt timp
fondatorul =i promotorul celei mai mari mi=c[ri religioase din
istoria poporului =i a Bisericii Ruse75. “Aceast[ mi=care fondat[
pe înv[\[turile lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul =i pe
exemplul personal al lui Dionisie =i poate pe al lui Geronimo
64
Savonarola a influen\at întreaga evolu\ie ulterioar[ a istoriei
ruse” – afirm[ istoricul Serghei Alexandrovi Zen’kovskij76.
N[scut în jurul anului 1590, cum ne spune biografia sa77,
în Schitul Mântuitorului, aflat nu departe de Vologda, el a
crescut sub influen\a stare\ului acestui schit care i-a eviden\iat
dou[ tr[s[turi de caracter importante: fermitatea moral[ =i
ascetic[, pe de o parte, iar pe de alt[ parte, sentimentul leg[turii
indestructibile cu oamenii, cu lumea în general. Neronov a
p[strat aceste dou[ tr[s[turi toat[ via\a. Dac[ ascetismul =i
fermitatea moral[ îl orientau spre o via\[ mai mult monahal[,
sentimentul leg[turii cu lumea îi insufla datoria de a promova
înv[\[tura cre=tin[ în lume.
Ajuns în satul Nikol’skoe-Sobolev, pe cursul superior al
Volg[i, el s-a c[s[torit cu fiica unuia din preo\ii de aici, Evdokia,
devenind cânt[re\, urmând ca mai târziu s[ fie hirotonisit preot.
Dar cariera =i succesul profesional sau banii îl interesau prea
pu\in pe Neronov. El se sim\ea obligat s[ slujeasc[ Bisericii
altfel. Neputând suporta discrepan\a între Cuvântul Domnului =i
modul de via\[ al celor ce se numeau cre=tini, Neronov le-a
repro=at atât preo\ilor cât =i mirenilor din sat c[ îl “mânie pe
Domnul prin be\iile =i nelegiuirile pe care le înf[ptuiesc”. Evi-
dent c[ asemenea repro=uri nu puteau fi pe placul localnicilor,
a=a c[ tân[rul moralist a fost nevoit s[ plece din sat. Leg[turile
acestei a=ez[ri cu m[n[stirea Troi\a-Serghieva, destul de strânse,
au contribuit la luarea de c[tre Neronov a hot[rârii de a veni
pentru ajutor sau sfat la aceast[ faimoas[ m[n[stire, care la
începutul secolului al XVII-lea era cel mai important centru
religios =i cultural din Rusia. Ajuns aici, tân[rul Neronov a intrat
repede sub protec\ia arhimandritului Dionisie, care a v[zut în el
pe acela care va putea pune în practic[ ideile rena=terii spirituale
a Rusiei =i l-a ini\iat în operele scriitorilor s[i favori\i: Ioan Gur[
de Aur =i Maksim Grecul.
Predicile lui Ioan Gur[ de Aur nu puteau s[ fie decât pe
gustul lui Ivan Neronov, mai ales c[ ele loveau în p[catele
oric[rei societ[\i, p[cate pe care tân[rul înv[\[cel avusese ocazia
s[ le condamne deja. Opera lui Maksim Grecul =i mai ales
65
exemplul c[lug[rului florentin Geronimo Savonarola l-au
influen\at decisiv pe Neronov. Dac[ prin spiritul lor predicile de
mai târziu ale nelini=titului vologdean concordau cu gândirea =i
tradi\ia lui Maksim Grecul, prin metoda lor de expunere, prin
for\a condamn[rii moravurilor vremii =i ap[r[rii înv[\[turii lui
Hristos, ele aminteau mai degrab[ de monahul florentin. Se
poate spune c[ spiritul lui Ioan Gur[ de Aur =i Maksim Grecul
=i poate =i cel al ascetului florentin Savonarola a fost transmis
mai târziu =i adep\ilor lui Neronov, care ast[zi sunt numi\i
staroveri78.
Îns[ poate mai important pentru via\a ulterioar[ a lui Ivan
Neronov decât aceast[ preg[tire teologic[ =i ideologic[ a fost
contactul personal cu arhimandritul Dionisie. Nu e de mirare c[
acest om extraordinar care a fost Dionisie, în sufletul c[ruia
“tr[iau vechile porunci =i gândul c[ poporul rus e ales de
Dumnezeu”79, s-a purtat atât de bine cu Neronov =i sim\ind în el
viitorul misionar, l-a trimis s[ continue ceea ce începuse el
însu=i în anii “Epocii Tulburi”.
Anii petrecu\i la Troi\a-Serghieva nu au f[cut din Neronov
un c[lug[r. Tendin\a lui de a nu se rupe total de lume, ci de a se
mântui c[utând s[-i mântuiasc[ pe al\ii, au adus un nou stil în
ascetismul rus =i în activitatea religioas[, care odat[ cu el se
orienteaz[ nu atât spre mântuirea personal[, cât spre îmbun[-
t[\irea vie\ii biserice=ti, spre ridicarea moral[ a ortodoxiei ruse,
=i spre predicarea direct[ a înv[\[turii cre=tine poporului
credincios.
Hirotonisit diacon cu sprijinul lui Dionisie, Neronov s-a
întors la Nikol’skoe, de unde a vizitat Moscova de câteva ori,
reu=ind s[-=i creeze o serie de rela\ii în capital[. Ajuns preot, el
a plecat din Nikol’skoe la Nijni Novgorod, unde a fost numit
paroh la o mic[ biseric[ cu hramul Învierii Domnului =i cu
pu\ini enoria=i. El n-a ajuns întâmpl[tor în acest ora=. Mentorul
s[u, arhimandritul Dionisie =tia care era influen\a m[n[stirii pe
care o conducea asupra popula\iei acestui ora=, care în vremurile
de restri=te ale “Epocii Tulburi” a r[spuns primul la chemarea
acestuia =i a pornit practic lupta de eliberare a Rusiei de sub
66
ocupa\ia str[in[. De aceea, arhimandritul a considerat c[
locuitorii de aici, mai degrab[ decât cei din alte regiuni ruse=ti,
vor r[spunde la predicile lui Ivan Neronov, iar vechii lui prieteni
îl vor ajuta pe tân[rul predicator. Singurul izvor care ne d[
aceste informa\ii – Via\a stare\ului Grigorie Neronov – nu
cuprinde din p[cate nici datele c[l[toriilor acestuia =i nici
perioada când a sosit el la Nijni Novgorod. Putem presupune
totu=i c[, în orice caz, lui Dionisie i-a fost dat s[ aud[, înainte de
moartea sa petrecut[ în 1631, de primele succese ale
înv[\[celului s[u. Neronov devenise deja destul de cunoscut în
Nijni Novgorod, =i chiar în afara lui, inclusiv în Moscova unde
nu pierdea nici un prilej pentru a predica.
Prin ce a reu=it Neronov s[ atrag[ masele de credincio=i din
Nijni Novgorod? În primul rând prin noul tip de slujire
preo\easc[, neobi=nuit pentru clerul rus din aceea vreme care-=i
limita activitatea doar la \inerea slujbelor biserice=ti, îndepli-
nirea serviciilor religioase pentru credincio=i – botezuri,
cununii, înmormânt[ri etc. – =i orientarea vie\ii religioase a
enoria=ilor. Spre deosebire de ceilal\i preo\i din Nijni Novgorod,
Neronov a ad[ugat activit[\ilor enumerate mai sus predica =i
explicarea sensului înv[\[turii divine. Pentru moravurile din
Rusia veacului al XVII-lea a=a ceva era nemaiîntâlnit. Predicile
acestui tân[r preot nu aveau un caracter abstract, fiind pe
în\elesul fiec[rui enoria= =i se adresau atât min\ii cât =i sufletului
credincio=ilor. De asemenea, el le cerea enoria=ilor s[i ca =i
celor care veneau ocazional la slujbele sale “s[ duc[ mai departe
cuvântul lui Hristos”, s[-l propov[duiasc[ “în casele lor” =i s[-i
conving[ pe to\i apropia\ii lor s[ caute calea spre mântuire.
Aceast[ tendin\[ de a-i face =i pe mireni purt[tori ai cuvântului
divin era cu totul neobi=nuit[ nu numai pentru Biserica Rus[, ci
chiar =i pentru practica medieval[ catolic[, apropiindu-se mai
degrab[ de tipul predicii protestante. Neronov nu predica numai
în biseric[. În mod frecvent, dup[ slujbe el continua s[ predice
în strad[ sau în pie\ele ora=ului “ar[tând tuturor calea
mântuirii”80.
Urmând exemplul lui Ioan Gur[ de Aur, Neronov nu
67
predica doar mântuirea sufletelor sau ajutorarea aproapelui, ci
trecea =i la fapte. Astfel, el a reu=it cu ajutorul enoria=ilor s[i, s[
edifice un a=ez[mânt pentru ajutorarea bolnavilor =i a celor f[r[
ad[post, s[ organizeze o =coal[, fiind pe deplin con=tient de
faptul c[ instruirea =i cunoa=terea scripturilor îl vor ajuta pe
credinciosul rus s[ g[seasc[ drumul spre mântuire =i c[
rug[ciunea, \inerea poruncilor, =i milostenia nu sunt singurele
c[i de receptare cre=tin[ a lumii. Tema cre=tinismului social,
caracteristic[ lui Ioan Gur[ de Aur se observ[ în toat[ activitatea
lui Neronov. Niciodat[ el nu s-a dat în l[turi s[-i ajute pe cei
nevoia=i =i n[p[stui\i =i a c[utat s[ l[rgeasc[ asemenea activit[\i
sociale, oriunde s-ar fi aflat, iar activitatea lui nu putea r[mâne
mult timp între zidurile parohiei sale. Predicarea reînnoirii
cre=tine =i a rena=terii morale a întregii societ[\i ruse a atras
aten\ia multor oameni influen\i nu numai din Nijni Novgorod, ci
=i din alte ora=e =i regiuni ale Rusiei. Criticând moralitatea
dec[zut[ a preo\ilor care tr[iau nu atât pentru propov[duirea
Cuvântului Domnului, cât pentru propria lor pl[cere, fiind mai
degrab[ un exemplu de desfrânare =i imoralitate, el =i-a atras
du=m[nia multora dintre confra\ii s[i, dar =i simpatia unora
dintre ace=tia =i a credincio=ilor simpli. Repro=urile aduse cate-
goriilor sociale superioare, boierime, curteni, pentru indiferen\a
lor fa\[ de credin\[ nu puteau s[ nu influen\eze atitudinea
acestora fa\[ de el.
Convingerile sale cre=tine l-au f[cut s[ se opun[ =i r[z-
boiului cu Polonia, început în 1632, fapt ce a provocat nemul-
\umirea patriarhului Filaret, care l-a pedepsit exilându-l într-o
m[n[stire îndep[rtat[ din nord. Dup[ moartea lui Filaret, el a
fost eliberat =i s-a întors la Nijni Novgorod unde de data aceasta
predica lui a avut un succes mult mai mare, extinzându-se =i în
alte zone ale Rusiei.
Autoritatea fostului ucenic al lui Dionisie a crescut într-
atât, încât la mijlocul anilor ’30 ai secolului al XVII-lea preo\ii
grupa\i în jurul lui, destul de influen\i, s-au hot[rât s[-i dea
sfaturi însu=i noului patriarh Ioasaf I (1634-1641) în privin\a
modului de conducere al Bisericii =i a îndatoririlor pe care le are
68
prim-ierarhul în ceea ce prive=te ridicarea nivelului spiritual al
clerului =i al credincio=ilor. În 1636 nou[ protopopi =i preo\i din
Nijni Novgorod în frunte cu Neronov îi prezint[ patriarhului o
scrisoare-peti\ie în care descriu starea jalnic[ a moravurilor
biserice=ti din Rusia =i îi cer s[ ia m[suri urgente pentru
ridicarea nivelului credin\ei =i “salvarea ortodoxiei ruse aflate în
pericol”81.
Semnatarii peti\iei se pronun\[ pentru înl[turarea dezor-
dinilor existente în serviciul divin rusesc, ar[tând c[ pricina
acestora se afl[ în “lenea =i indiferen\a” preo\ilor “întrucât în
timpul slujbelor religioase se citesc =i se cânt[ în acela=i timp
texte =i cânt[ri care potrivit regulilor au o anumit[ succesiune,
credincio=ii nu în\eleg nimic din slujb[ =i nu mai sunt aten\i,
vorbesc între ei, se plimb[ prin biseric[, râd, se ceart[, hulind
astfel numele Domnului” spuneau protopopii =i preo\ii sem-
natari ai peti\iei. Ei condamnau, de asemenea, r[m[=i\ele p[gâne
din via\a popular[, be\ia =i desfrânarea, a c[ror cauz[ o vedeau
în lipsa unei autentice educa\ii cre=tine a poporului, pe care
acesta trebuia s[ o primeasc[ în biseric[ =i mai ales în timpul
liturghiei. De aceea, Neronov =i adep\ii s[i arat[ c[ lucrul cel
mai important este ca înv[\[tura lui Hristos =i sensul rug[-
ciunilor s[ ajung[ la “inimile =i sufletele enoria=ilor, iar slujbele
biserice=ti s[ se desf[=oare conform canoanelor, f[r[ grab[, clar
=i într-o singur[ voce”. Multivocalitatea – citirea =i cântarea în
acela=i timp a unor texte =i cânt[ri diferite – trebuie interzis[ iar
preo\ii în peti\ia lor îl implor[ pe patriarh s[ introduc[ univo-
calitatea în Biseric[ =i s[ ia m[suri pentru îmbun[t[\irea
moravurilor =i ridicarea disciplinei în rândul clerului rus. Starea
moral[ =i religioas[ a acestuia la începutul secolului al XVII-lea
amintea de cea a clerului occidental în epoca premerg[toare
Reformei, clerului rus lipsindu-i ]ns[ nivelul cultural al celui
occidental din epoca Rena=terii.
Dac[ în ceea ce prive=te dezordinile din Biseric[ =i con-
damnarea lor nu era nimic nou – încerc[ri de ridicare a
disciplinei clerului =i de reglementare a modului de \inere a
slujbelor f[cându-se =i pe parcursul secolelor al XV-lea =i al
69
XVI-lea – elementul de noutate îl reprezenta organizarea
preo\ilor =i faptul c[ dorin\a de îmbun[t[\ire venea de la ei =i nu
de la episcopi sau patriarh, cum fusese pân[ atunci.
Patriarhul Ioasaf a reac\ionat foarte bine la scrisoarea-
peti\ie a clerului din Nijni-Novgorod. Nu numai c[ nu i-a
pedepsit pe semnatarii acesteia, dimpotriv[, a emis pe 14 august
1636 o circular[ în care cerea ca în biserici slujbele s[ se
desf[=oare pe maximum dou[ voci, =i doar în situa\ii extreme pe
trei voci, iar preo\ii s[ acorde o aten\ie deosebit[ atât slujbei
biserice=ti, cât =i vie\ii morale a credincio=ilor. Aproape conco-
mitent a fost trimis la Nijni-Novgorod un revizor patriarhal,
preotul Andrei, împuternicit s[ verifice modul de îndeplinire a
circularei =i disciplina clerului82.
Explica\ia reac\iei pozitive a patriarhului la scrisoarea-
peti\ie a preo\ilor din Nijni Novgorod trebuie c[utat[ în noile
idei ce începeau s[ circule în sânul Bisericii Ruse, care au
constituit practic începutul unei mi=c[ri reformatoare de
amploare, ce urm[rea s[ fac[ din poporul rus un autentic popor
cre=tin. Neronov =i activitatea sa nu au fost un fenomen izolat,
lucru care se observ[ tocmai din faptul trimiterii =i semn[rii sus-
amintitei peti\ii c[tre patriarh de c[tre un întreg colectiv de
protopopi =i preo\i, ci doar o manifestare mai clar definit[ a unui
nou curent religios, aflat în formare la acea vreme. Reprezen-
tan\ii acestuia voiau s[ devin[ cre=tini nu numai cu numele, ci =i
cu fapta, fiind preg[ti\i s[ transpun[ în via\[ idealurile lor =i s[
reformeze via\a bisericeasc[ din Rusia83.
Concomitent sau imediat dup[ ac\iunea clerului din Nijni
Novgorod, în toat[ Rusia – la Pskov, Kaluga, Vologda, Suzdal
=i-n alte ora=e – se fac auzite glasuri care cereau de la ierarhie
schimb[ri în via\a Bisericii. Peste tot cre=te nivelul religiozit[\ii
=i apar semnele unei noi =i puternice mi=c[ri religioase.
Aceasta nu era prima mi=care religioas[ din Rusia medie-
val[, îns[ ea avea un caracter cu totul diferit fa\[ de cele
precedente. În secolele al XIV-lea =i al XV-lea, mi=c[rile ini\iate
de Serghie din Radonej =i Kirill Belozerski, respectiv de Iosif
Volokolamski =i Nil Sorski, au influen\at în dou[ rânduri via\a
70
religioas[ ruseasc[. De aceast[ dat[, nu c[lug[rii îi cheam[ pe
credincio=i s[-=i salveze sufletele în schituri =i m[n[stiri, ci
preo\ii de lume, care pe deasupra cheam[ la mântuire întreaga
Biseric[ Rus[, tot poporul rus, toat[ societatea. Preo\ii ca
Neronov nu caut[ doar s[-i înve\e pe mireni, ci cu lacrimi în
ochi le cer s[ se mântuiasc[ =i s[-i înve\e =i pe al\ii s[ se
mântuiasc[, dup[ care solicit[ ajutorul episcopatului pentru
realizarea scopului salv[rii “întregii \[ri a Rusiei”.
Informa\iile despre mi=carea reformatoare pornit[ de Nero-
nov sunt foarte greu de coroborat, fiind pu\ine =i fragmentare
pentru anii ’30 ai secolului al XVII-lea, a=a încât este imposibil[
alc[tuirea unui tablou clar al r[spândirii ideilor acesteia. Dup[
câte =tim, mi=carea a fost prezent[ mai ales în zonele nordice ale
Rusiei, ]n regiunea Volg[i superioare =i par\ial în regiunea
Moscovei. În capital[ ea a fost sus\inut[ ini\ial de tipografii de
la Curtea Tip[riturilor, iar în anii ’40 s-a r[spândit =i-n rândul
elitelor politice =i religioase.

3.3 Curentul radical al „stare\ilor p[durilor”

Mi=carea protopopului Neronov sau a “iubitorilor lui

Dumnezeu” (bogoljubcy) cum a mai fost ea numit[, nu a fost
singura manifestare de spiritualitate rus[ de la mijlocul secolului
al XVII-lea. În p[durile de pe cursul superior al Volg[i, în
regiunea ora=elor Kostroma, Iaroslav, Vladimir =i Nijni
Novgorod, în aceea=i perioad[ – 1630-1640 – a ac\ionat o mi=-
care mult mai radical[, ascetismul propov[duit de aceasta fiind
mult mai sever decât cel al adep\ilor lui Neronov. Dac[ pe
“iubitorii lui Dumnezeu” îi inspira ideea mântuirii în lume =i
credin\a în viitorul luminos al Rusiei – noul Israel, pe adep\ii
acestei din urm[ orient[ri – numi\i stare\i ai p[durilor (lesnyje
starcy) nu îi interesa lumea, pe care o considerau izvor al tuturor
p[catelor =i nelegiuirilor omenirii. Negând posibilitatea
mântuirii în lume, ei se str[duiau s[ se îndep[rteze cât mai mult
de aceasta, fugind în adâncul p[durilor, unde nu mai puteau
sim\i ve=nica ispit[ a vie\ii lume=ti. Via\a autentic cre=tin[ – în
71
viziunea stare\ilor p[durilor – consta în \inerea unui post sever,
efectuarea de m[t[nii aproape în permanen\[, somn foarte pu\in,
purtarea de verigi de fier =i de îmbr[c[minte u=oar[ iarna. Toate
acestea în scopul mortific[rii trupului =i alung[rii ispitelor
hranei, sexului =i a unei vie\i confortabile. Aceast[ mortificare a
trupului era jertfa pe care omul trebuia s[ o dea pentru atingerea
perfec\iunii. Stare\ii p[durilor considerau c[ în afar[ de renun-
\area la lume, postul sever, mortificarea trupului =i rug[ciunea
permanent[ nu exist[ o alt[ cale de mântuire personal[.
Din p[cate, avem foarte pu\ine informa\ii despre aceast[
mi=care, întrucât ace=ti pustnici nu au l[sat nimic scris despre
înv[\[tura lor; date despre ei pot fi g[site doar în documentele
oficiale ale vremii, în operele unor adep\i de la sfâr=itul
secolului al XVII-lea, ca =i în lucr[rile adversarilor contem-
porani lor. Din aceste informa\ii reiese c[ fondatorul =i primul
conduc[tor al acestor asce\i ai p[durilor a fost un oarecare
monah Kapiton, originar tot din regiunea Vologdei, de unde era
=i Neronov.84 Spre deosebire de Avvakum, viitorul ideolog =i
lupt[tor pentru ritul vechi care ap[rând via\a în lume, familia =i
na=terea de copii de asemenea asce\i radicali, ar[ta c[ “toat[
lumea este binecuvântat[ de Dumnezeu”85, Kapiton vedea în
lume, familie =i copii numai un izvor =i rezultat al p[catului,
care duce inevitabil la moartea ve=nic[.
Primele informa\ii despre Kapiton apar pe la 1630. În
tinere\e el a fost un timp monah la o m[n[stire din Vologda –
Preobrajenskoe – unde deja începuse s[ predice ascetismul
extrem.86 La începutul anului 1630, dup[ cum reiese din datele
documentelor oficiale, el a p[r[sit aceast[ m[n[stire =i s-a a=ezat
în satul Danilov, la 110 verste spre sud de Vologda, fondând un
nou schit87, care este recunoscut printr-un decret al suveranului
din 1634 prin care i se permite s[ se foloseasc[ de bunurile din
vecin[tatea sa.88 La pu\in timp dup[ aceasta, Kapiton a mai
înfiin\at =i un schit pentru femei, unde s-au a=ezat 10 – 15
m[icu\e. Aceste înfiin\[ri de schituri ne arat[ c[ el se ocupa nu
numai de mântuirea personal[ ci =i de crearea de noi adep\i ai
înv[\[turilor sale.89
72
 Dar bun[voin\a autorit[\ilor fa\[ de Kapiton nu a durat
mult. Practica ascetismului extrem a îngrijorat puterea politic[ =i
ecleziastic[, astfel încât în 1639 patriarhul Ioasaf a ordonat
închiderea celor dou[ schituri =i arestarea lui Kapiton. Acesta
îns[, prevenit din timp, a reu=it s[ scape de arest, fugind în
p[durile din regiunea cursului superior al Volg[i. Reu=ind s[
scape de arest înc[ o dat[ în 1651, Kapiton s-a mutat mai la sud,
într-o zon[ cu p[duri virgine, foarte greu de p[truns, unde a
continuat s[ predice ascetismul extrem, reu=ind s[ atrag[ mul\i
adep\i, care duceau înv[\[turile sale în toat[ Rusia.
Fanatismul ascetic nu era singura tr[s[tur[ caracteristic[ a
înv[\[turii lui Kapiton. El refuza s[ mai mearg[ s[ primeasc[
binecuvântarea de la preo\ii pe care îi considera nedemni, iar
apoi a încetat s[ mai mearg[ la biseric[ =i s[ se împ[rt[=easc[.
De asemenea, critica închinarea la unele icoane, în special la
cele zugr[vite sub influen\a occidental[, în care Hristos era
reprezentat mai realist =i mai pu\in abstract – ideografic, a=a
cum f[ceau vechile icoane ruse=ti90, întrucât Hristos reprezentat
pe aceste icoane i se p[rea prea p[mântean =i s[n[tos, lucru ce
contravenea imaginii lui despre Mântuitorul mucenic =i ascet.
Kapiton a avut foarte mul\i discipoli. Peregrin[rile =i
persecu\iile la care a fost supus au dus la r[spândirea ideilor sale
=i cre=terea num[rului de adep\i ai acestora. Dintre ei s-a distins
“marele =i preaîn\eleptul Vavila”.91 Acest Vavila nu era rus, dar
originea lui exact[ a r[mas necunoscut[. Din izvoarele mai târzii
afl[m c[ el era de “credin\[ luteran[”, îns[ asta nu înseamn[ c[
într-adev[r era luteran, deoarece în secolul al XVII-lea ru=ii îi
numeau astfel pe to\i protestan\ii. Acest Vavila se distingea prin
erudi\ia sa, el fiind un absolvent al Universit[\ii Sorbona, =i prin
cunoa=terea limbilor greac[, latin[ =i german[. Ajuns în Rusia în
vremea \arului Mihail el a trecut la ortodoxie =i a îmbr[\i=at
monahismul. Unii istorici, ca Š apov spre exemplu, se întrebau
dac[ nu Vavila este responsabil de acele tr[s[turi protestante ale
“înv[\[turii lui Kapiton”, refuzul închin[rii la unele icoane sau
al împ[rt[=aniei de la preo\ii “nedestoinici”, pentru care
autorit[\ile au vrut s[-l aresteze în 163992. Din p[cate, avem
73
prea pu\ine informa\ii despre Vavila pentru a putea s[ formul[m
un r[spuns la aceast[ întrebare.
Principala tr[s[tur[ a înv[\[turii lui Kapiton – ascetismul
radical – reprezint[ o denaturare a pravilelor =i practicilor
ortodoxe medievale în ce prive=te monahismul. Kapiton duce
ascetismul =i lupta cu trupul la extrem =i exclude total
posibilitatea mântuirii în lume, considerând c[ doar asceza
extrem[ este singura form[ cre=tin[ de mântuire a sufletului.
Cum ucenicii s[i nu erau monahi în marea lor majoritate, ci
mireni, se poate deduce c[ scopul înv[\[turii lui Kapiton nu
consta în organizarea monahismului pe noi baze, mai severe, ci
în r[spândirea practicii sale ascetice care implica =i celibatul, în
rândul mirenilor.
Dac[ adep\ii lui Neronov voiau s[ fac[ din Rusia o parohie
universal[, care s[ a=tepte venirea împ[r[\iei cere=ti la liturghie,
Kapiton tindea s[ o transforme într-o m[n[stire sever[, aflat[ în
a=teptarea Judec[\ii de Apoi. Lumea îns[=i în viziunea lui era
doar o manifestare a r[ului =i a ispitei, în care nici tainele, nici
preo\ia nu mai aveau putere =i har în lupta pentru mântuirea
sufletului.
R[d[cinile unei asemenea ideologii pesimiste, în opinia
unor autori, se afl[ în discu\iile despre antihrist, foarte populare
pe tot parcursul Evului Mediu, atât în Rusia, cât =i în Occident,
în ideea despre A Treia Rom[ =i “Ultima Împ[r[\ie”, identificate
cu Rusia =i poate în ereziile ruse=ti timpurii – strigolnicii
(secolul al XIV-lea) =i iudaizan\ii (secolul al XV-lea) – ai c[ror
adep\i este posibil s[ mai fi supravie\uit pân[ la sfâr=itul
secolului al XVI-lea undeva în p[durile din nordul Rusiei.93 În
orice caz, oricare ar fi fost r[d[cinile spirituale ale înv[\[turii lui
Kapiton, ea a adus deja primele semne ale unei viitoare rupturi
în rândurile credincio=ilor ru=i înc[ din perioada colabor[rii
armonioase dintre “iubitorii lui Dumnezeu” =i autorit[\ile statale
=i ecleziastice.

74
 3. 4. Cercul “râvnitorilor evlaviei”

Mi=carea lui Neronov s-a r[spândit în toat[ Rusia,

influen\ând inclusiv sferele înalte ale puterii politice. Bun
prieten cu Neronov, duhovnicul noului \ar Alexei Mihailovici -
protopopul +tefan Vonifatiev - reu=e=te ca la scurt timp dup[
urcarea pe tron a acestuia s[ strâng[ în jurul s[u câ\iva adep\i
ilu=tri ai înv[\[turilor protopopului din Nijni Novgorod. A=a
apare la Moscova în chiar inima Rusiei, palatul \arului, o mic[
dar influent[ grupare care va juca un rol esen\ial în via\a
bisericeasc[ a Rusiei în anii premerg[tori patriarhatului lui
Nikon: a=a numitul cerc al “râvnitorilor evlaviei” – revniteli
blago estija. Figura principal[ a acestui cerc, protopopul +tefan
Vonifatiev, a devenit în ace=ti ani – 1645-1652 – conduc[torul
de facto al Bisericii Ruse. El a încercat împreun[ cu ceilal\i
membri ai acestui cerc, din care au mai f[cut parte la început
boierul Feodor Rti=cev, tân[rul suveran Alexei Mihailovici =i
Neronov, adus de duhovnicul suveranului la Moscova chiar din
1645, s[ transpun[ în practic[ ideile promovate de Neronov înc[
din anii ’30: rena=terea spiritual[ a Rusiei prin ridicarea nive-
lului moral, intelectual =i cultural al preo\imii =i credincio=ilor
simpli, eliminarea dezordinilor din slujbele biserice=ti =i
respectarea întocmai a canoanelor în desf[=urarea acestora.
Pe parcurs, în acest cerc au intrat =i viitorul patriarh Nikon,
ca =i al\i apropia\i ai lui Neronov, care au ac\ionat îns[ în
provincie. Dintre ace=tia s-a distins protopopul Avvakum,
viitorul ap[r[tor de neclintit al vechiului rit. Dup[ venirea lui
Neronov la Moscova, succesele râvnitorilor evlaviei, li s-au
p[rut atât de importante acestora, încât în 1649 au hot[rât s[
ridice problema generaliz[rii univocalit[\ii – edinoglasie - în
slujbele biserice=ti la sinodul local al Bisericii Ruse ce urma s[
aib[ loc în acel an94. Ei î=i d[deau seama c[, în ciuda
introducerii acestei reguli în câteva biserici din capital[ =i din
alte ora=e ale Rusiei, marea majoritate a bisericilor continua s[
r[mân[ în mâinile clerului obi=nuit cu multivocalitatea –
75
mnogoglasie - care nu voia s[ schimbe obiceiurile pentru \elurile
idealiste ale unor preo\i din capital[.
Episcopatul nu se împotrivea introducerii univocalit[\ii,
acolo unde preo\ii =i enoria=ii doreau asta, dar nu se gr[bea
deloc s[ generalizeze aceast[ regul[. Multora introducerea
univocalit[\ii nu le era pe plac, întrucât prin aceasta slujbele
biserice=ti deveneau mult mai lungi =i mai obositoare. De aceea,
o bun[ parte din episcopi, inclusiv patriarhul Iosif, care era
totu=i contra multivocalit[\ii excesive, se împotrivea introdu-
cerii univocalit[\ii absolute. Le era team[ ca slujbele lungi s[
nu-i sperie pe enoria=i =i astfel s[-i îndep[rteze de biseric[.
Sinodul de la care râvnitorii evlaviei a=teptau generalizarea
regulii univocalit[\ii a fost convocat la începutul anului 1649,
dar hot[rârile sale nu au fost deloc pe placul acestora. Episcopii
nu au fost de acord cu propunerea f[cut[ de +tefan Vonifatiev =i
au hot[rât ca slujbele s[ se \in[ tot a=a cum s-au \inut =i înainte,
întrucât “în Moscova =i în alte ora=e s-au produs discu\ii necu-
viincioase =i tulbur[ri iar cre=tinii pravoslavnici au început s[ nu
mai vin[ la biseric[ din pricina cânt[rii foarte lungi”95.
Hot[rârea sinodului i-a nemul\umit foarte tare pe râvnitori,
iar Vonifatiev a adus acuza\ii foarte grave patriarhului =i celor-
lal\i episcopi participan\i la sinod, care l-au determinat pe Iosif
s[ se plâng[ \arului =i s[-i cear[ pedepsirea protopopului. Evi-
dent, \arul l-a ap[rat pe confesorul s[u =i nu l-a deferit judec[\ii.
Sub presiunea suveranului, patriarhul Iosif a hot[rât s[
amâne temporar discutarea problemei univocalit[\ii =i s[ se
adreseze patriarhului ecumenic Parthenios pentru o consulta\ie
în aceast[ problem[. R[spunsul acestuia, sosit la 16 februarie
1650, era categoric: univocalitatea nu numai c[ poate fi intro-
dus[, ci ea trebuie introdus[ în toate bisericile. Acest r[spuns al
patriarhului Constantinopolului a fost hot[râtor pentru
rezolvarea problemei: noul sinod convocat în februarie 1651, a
hot[rât ca în “toate bisericile s[ se cânte dup[ rânduial[ =i f[r[
vreo tulburare, într-un singur glas”96.
“Revolta” protopopilor contra episcopatului în timpul sino-
dului din 1649 nu a fost ceva întâmpl[tor. Rela\iile tensionate
76
din interiorul Bisericii între episcopat =i clerul inferior se
datorau mai ales faptului c[ episcopii erau ale=i exclusiv din
rândul preo\imii monahale, a c[rei atitudine fa\[ de clerul de
lume era de cele mai multe ori negativ[. Ajun=i episcopi, astfel
de monahi nu se d[deau în l[turi s[ abuzeze de puterile lor
asupra preo\ilor din eparhiile pe care le administrau. La
cre=terea tensiunii dintre preo\i =i episcopat a contribuit =i
aparatul episcopal, format din mireni, care în cele mai multe
cazuri nu se remarcau prin cine =tie ce calit[\i cre=tine, ci
dimpotriv[, printr-o l[comie exagerat[ care afecta deseori
bunele moravuri.
De aceea, înc[ din secolul al XV-lea, clerul de lume a
c[utat s[ pun[ sub controlul sinoadelor episcopatul, cerând ca la
acestea s[ participe =i reprezentan\i din partea sa =i ai mirenilor.
Un argument în plus pentru aceasta l-a constituit trecerea în bloc
a episcopatului ortodox din Ucraina la Unirea cu Roma,
petrecut[ în 1596, la Brest. Neronov, militând contra unor
drepturi excesive pentru episcopat, nu ac\iona în nici un caz
contra institu\iei episcopale. El voia s[-i conving[ pe \ar =i pe
patriarhul Iosif c[ în func\iile episcopale trebuie s[ accead[ doar
oameni devota\i Bisericii, care s[ se zbat[ pentru ortodoxia rus[.
În anii colabor[rii cu \arul =i guvernul acestuia, activitatea
râvnitorilor evlaviei nu s-a limitat doar la predic[, restabilirea
univocalit[\ii, r[spândirea tip[riturilor. Folosindu-se de in-
fluen\a lor asupra puterii, ei s-au str[duit s[ transpun[ în via\[
idealurile mi=c[rii =i s[ creeze condi\iile pentru ridicarea
nivelului moral al popula\iei, s[ reduc[ la minimum flagelul
be\iei, s[ atrag[ popula\ia spre Biseric[ =i s[ lichideze r[m[=i\ele
p[gâne din via\a poporului. Multe ucazuri emise în ace=ti ani
condamnau în termeni foarte duri be\ia, interzicând preo\ilor =i
monahilor s[ frecventeze cârciumile =i s[ bea votc[, chemându-
i s[ lupte împotriva acestui flagel. În 1647 un astfel de “ucaz”
limita vânzarea de alcool =i prevedea închiderea cârciumilor,
pr[v[liilor =i a altor asemenea localuri în timpul s[rb[torilor
religioase97. În 1646, printr-o decizie special[ a patriarhului,
preo\ilor li se cerea s[ urm[reasc[ dac[ popula\ia \ine
77
posturile98. De asemenea, patriarhul Iosif =i guvernul \arului au
cerut de foarte multe ori prin diferite acte oficiale ca popula\ia
s[ nu mai munceasc[ duminicile, ci s[ mearg[ la biseric[.
Punând în practic[ ideile râvnitorilor evlaviei \arul =i
guvernul s[u nu au apelat doar la m[suri severe. De exemplu, în
ziua pomenirii tat[lui s[u, Mihail Feodorovici, \arul a amnistiat
un întreg lot de infractori pedepsi\i pentru infrac\iuni de mai
mic[ importan\[99.
Influen\a râvnitorilor evlaviei s-a manifestat cel mai
evident în problema numirii de noi episcopi în posturile vacante,
de preo\i parohi în marile parohii din ora=e =i în administra\ia
m[n[stireasc[. Datorit[ lor a ajuns Nikon în scaunul de
mitropolit al Novgorodului, Kornili – egumenul m[n[stirii Sf.
Macarie Jeltovodski – mitropolit de Kazan, Alexandru – episcop
de Viatka, iar Pavel – episcop de Kolomna. B[trânul patriarh =i
administra\ia sa au fost practic înl[tura\i de la solu\ionarea
principalelor probleme ce priveau Biserica Rus[, de ele ocu-
pându-se în ace=ti ani \arul, Vonifatiev =i prietenii lor râvnitorii
evlaviei, mai ales Neronov =i Nikon.
În pofida succeselor mari pe care le-au înregistrat
râvnitorii evlaviei, ar fi o exagerare dac[ am spune c[ ei au
reu=it s[ atrag[ de partea lor cercuri largi =i influente din
societatea moscovit[. Chiar dac[ în unele ora=e mari influen\a
lor crescuse considerabil, ei nu au putut s[ aduc[ de partea lor
majoritatea popula\iei. Boierimea =i în special curtenii priveau
cu re\inere =i chiar îi urau pe “râvnitori” pentru încerc[rile lor de
a spori influen\a Bisericii în societate. De asemenea, admi-
nistra\ia local[ =i o bun[ parte din cler priveau cu suspiciune
eforturile acestora, iar tulbur[rile îndreptate contra lor în 1652 în
regiunea cursului superior al Volg[i au fost o manifestare
organizat[ tocmai de du=manii lor din rândurile acestor categorii
sociale.
Împotrivirea hot[r`t[ a aristocra\iei =i a curtenilor la încer-
c[rile \arului =i ale râvnitorilor evlaviei de a statua autoritatea
Bisericii mai presus de cea a categoriilor sociale dominante ]n
Rusia, s-a reflectat în “A=ez[mântul” (Uloženije) din 1649, care
78
a l[rgit drepturile statului =i ale claselor dominante pe seama
Bisericii. Astfel, administrarea averilor biserice=ti a trecut în
sarcina statului, fiind creat special în acest scop a=a numitul
Prikaz al M[n[stirilor – Monastyrskij Prikaz. De asemenea,
biserica a fost lipsit[ de o serie de atribu\ii în materie judiciar[,
care au trecut tot în sarcina administra\iei.
Ultimii trei ani ai patriarhatului lui Iosif au fost totu=i anii
domina\iei relative a Bisericii asupra statului =i ai victoriei ideii
statului teocratic ortodox. În ace=ti ani în min\ile =i inimile
ru=ilor se crea impresia c[ Rusia va deveni într-adev[r acea
împ[r[\ie care va fi demn[ s[ se transforme într-o adev[rat[
“împ[r[\ie a Sfântului Duh”. Un întreg =ir de festivit[\i reli-
gioase =i canoniz[ri aminteau în permanen\[ guvernului =i
poporului despre datoria \[rii =i a popula\iei fa\[ de biseric[ =i
credin\[ =i despre obliga\ia tuturor cre=tinilor ortodoc=i de a tr[i
în concordan\[ cu poruncile cre=tine.
În aceast[ atmosfer[ de efervescen\[ spiritual[ a ajuns
Nikon patriarh al Bisericii Ruse =i a trecut la înf[ptuirea unei
alte idei, str[ine de spiritul poporului rus, al c[rei principal
inspirator a fost însu=i \arul Alexei Mihailovici: ideea imperial[,
adic[ cea a refacerii imperiului panortodox sub sceptru
moscovit.

79
 CAPITOLUL 4
REFORMA PATRIARHULUI NIKON +I
ÎNCEPUTURILE MI+C{RII STAROVERILOR

4.1. Practica bisericeasc[ din Rusia =i problema ]ndrept[rii

c[r\ilor de cult

Mult timp istoriografia ecleziastic[ rus[ a sus\inut ideea c[,

înaintea reformei nikoniene, în cultul Bisericii Ruse existau o
serie de abateri de la canonul ortodox, iar c[r\ile de cult, în
special Liturghierul =i Trebnicul, precum =i alte c[r\i ce se
utilizau în cadrul slujbelor biserice=ti, con\ineau multe erori
datorate fie unor traduceri gre=ite ale textelor originale grece=ti,
fie gre=elilor de copiere f[cute de cei care s-au ocupat de mult-
iplicarea unor astfel de c[r\i. S-a afirmat c[ aceste erori dena-
turau, de cele mai multe ori, sensurile textelor liturgice, lucru ce
afecta înv[\[tura ortodox[ privind adev[rurile pe care le ex-
prim[ slujbele biserice=ti =i f[cea ca enoria=ii s[ recepteze gre=it
mesajul transmis prin aceste texte, fapt inadmisibil pentru
Biseric[, iar odat[ cu apari\ia tiparului =i editarea într-un tiraj
evident mai mare a unor astfel de c[r\i, erorile s-au perpetuat =i
s-au r[spândit în rândul maselor de credincio=i unde s-au
încet[\enit în decursul timpului100.
În realitate, lucrurile nu au stat deloc a=a. Practica
bisericeasc[ din Rusia primei jum[t[\i a secolului al XVII-lea,
ca =i c[r\ile de cult utilizate de Biserica Rus[ în aceast[
perioad[, a cunoscut o evolu\ie interesant[, care necesit[ o
explica\ie ce nu se poate rezuma doar la semnalarea unor
presupuse abateri de la canonul ortodox, erori de traducere ori
gre=eli de copiere.
Am ar[tat în capitolul precedent c[ protopopul Ivan
Neronov =i membrii a=a numitului cerc al râvnitorilor evlaviei
au militat pentru eliminarea dezordinilor =i înc[lc[rilor
rânduielilor liturgice =i înt[rirea disciplinei biserice=ti, reu=ind
81
s[ impun[ Sinodului din februarie 1651 adoptarea unei hot[râri
de introducere a regulii univocalit[\ii în oficierea slujbelor. De
asemenea, sub influen\a aceluia=i curent ideologic s-a dinamizat
produc\ia de carte religioas[, locul de frunte avându-l fire=te
c[r\ile de cult, care se tip[reau dup[ o atent[ examinare, menit[
s[ înl[ture eventualele sc[p[ri sau erori ori cel pu\in s[
diminueze num[rul acestora.101 Dealtfel, în epoca patriarhilor
Ioasaf I (1634-1640) =i Iosif (1640-1652), care a coincis cu
avântul mi=c[rii lui Neronov =i cu activitatea râvnitorilor
evlaviei, produc\ia de tip[rituri religioase a atins punctul maxim.
Nici în perioada precedent[ =i nici în cea urm[toare, pân[ la
sfâr=itul secolului al XVII-lea, activitatea tipografic[ nu a mai
avut amploarea din anii 1634-1652, produc\iile scoase dup[
1653, în ciuda reformelor lui Nikon, situându-se net sub nivelul
celor anterioare, atât ca num[r, cât =i ca valoare 102.
Pentru l[murirea problemei expuse ]n titlul prezentului
paragraf se cuvine a fi elucidat[ mai întâi chestiunea diferen\elor
de rit existente între Biserica Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe
în secolul al XVII-lea, mai precis a originii acestora, iar apoi cea
a revizuirilor =i corecturilor aduse c[r\ilor de cult înainte de
reforma nikonian[.
Chestiunea deosebirilor de rit a fost diferit interpretat[ de-
a lungul timpului, în func\ie de orient[rile confesionale ale celor
care s-au ocupat de problemele reformei nikoniene =i ale ritului
vechi. Astfel, reprezentan\ii Bisericii Ortodoxe oficiale explicau
aceste diferen\e prin aceea c[ Biserica Rus[ s-ar fi ab[tut de la
modelul grec de ritual, dezvoltând o serie de particularit[\i
liturgice =i rituale, neconforme cu acest model, fapt ce ar fi
îndep[rtat-o de la canoanele Bisericii Ortodoxe în aceast[
privin\[. De aici =i necesitatea urgent[ a “corect[rii” =i “îndrep-
t[rii” ritului rusesc, pentru a-l face conform cu cel grec, prin
eliminarea “abaterilor” de la norma ortodox[, adic[ tocmai a
acelor particularit[\i de rit ruse=ti.
Dimpotriv[, autorii apar\inând confesiunilor de rit vechi103
au v[zut cu totul altfel originea diferen\elor sus men\ionate.
Plecând de la ideea c[ Biserica Rus[ a p[strat toate rânduielile
82
liturgice =i rituale astfel cum i-au fost transmise înc[ de la
constituire de c[tre grecii bizantini, ei au ar[tat c[ diferen\ele
între practicile rituale ruse=ti =i cele grece=ti se datorau nu
abaterilor Bisericii Ruse de la canonul ortodox, ci modific[rilor
intervenite în practicile liturgice =i rituale grece=ti în secolele
XIII-XV, mai ales dup[ cucerirea Constantinopolului de c[tre
crucia\i (1204) =i dup[ nefericita Uniune de la Floren\a
(1439)104, sub influen\a catolicismului. Gra\ie relativei sale
izol[ri fa\[ de restul bisericilor ortodoxe, Biserica Rus[ a p[strat
nealterate rânduielile liturgice =i rituale pe care le-a primit înc[
de la cre=tinarea oficial[ a ru=ilor, fapt petrecut în timpul
domniei marelui cneaz al Kievului Vladimir cel Mare (980-
1015).
Problema diferen\elor de rit între Biserica Rus[ =i celelalte
biserici ortodoxe a fost studiat[ la sfâr=itul secolului al XIX-lea
de doi mari istorici ru=i ai Bisericii, E.E. Golubinski =i N.F.
Kapterev, care au clarificat unele aspecte ale acesteia. Atât
Golubinski, cât =i Kapterev au ar[tat c[ înc[ din primele veacuri
ale cre=tinismului existau în cadrul Bisericii rânduieli =i texte
diferite în ceea ce prive=te slujbele biserice=ti, iar în anii
adopt[rii cre=tinismului de c[tre ru=i, în Bizan\ se foloseau dou[
rânduieli canonice apropiate între ele, dar deosebite întrucâtva
totu=i: în R[s[ritul imperiului era mai r[spândit[ a=a-numita
rânduial[ din Ierusalim, alc[tuit[ de Sf. Sava cel Luminat, iar în
Apus se utiliza mai mult a=a-numita rânduial[ studit[,
formulat[ de c[lug[rii m[n[stirii Studion din Constantinopol.
Dup[ adoptarea cre=tinismului de c[tre ru=i, grecii au adus
în Rusia rânduiala liturgic[ studit[, care a devenit fundamentul
ritului rusesc. Asta în timp ce în Bizan\ în veacurile al XII-lea =i
al XIII-lea dominant[ a devenit rânduiala Sf.Sava al
Ierusalimului105.
La sfâr=itul veacului al XIV-lea =i începutul celui urm[tor,
mitropoli\ii Moscovei Fotie =i Kiprian au luat o serie de m[suri
privind introducerea rânduielii Sf. Sava, îns[ ei nu au dus pân[
la cap[t ceea ce începuser[. Iat[ de ce în ritul rusesc s-au p[strat
multe elemente arhaice, apar\inând rânduielii studite, utilizat[
83
de greci în primele veacuri ale Imperiului Bizantin =i pe care ei
au abandonat-o în secolele XIII-XV. Cum dup[ 1439 Rusia nu a
mai avut mitropoli\i greci, Biserica Rus[ a conservat pân[ la
jum[tatea secolului al XVII-lea ritualuri ortodoxe ce con\ineau
elemente arhaice, mo=tenite din rânduiala studit[, care nu se mai
reg[seau în practica celorlalte biserici ortodoxe, în special a
patriarhiilor orientale, aflate toate sub st[pânire otoman[106.
Generalizarea rânduielii Sf. Sava în toate bisericile
ortodoxe aflate sub jurisdic\ia patriarhiilor orientale =i
abandonarea celei studite au f[cut ca între Biserica Rus[, unde
elementele studite au fost p[strate =i chiar consolidate în cursul
secolelor al XV-lea =i al XVI-lea, =i restul bisericilor ortodoxe
s[ apar[ diferen\e de rit perpetuate pân[ la mijlocul secolului al
XVII-lea. Aceasta este concluzia la care au ajuns Golubinski =i
Kapterev, c[rora li s-au ad[ugat, mai ales dup[ al doilea r[zboi
mondial, =i al\i istorici ru=i între care îi putem aminti pe Serghei
Zen’kovskij, Anton Kartašev sau Boris Kutuzov.
De=i la prima vedere concep\ia autorilor de rit vechi pare a
fi în dezacord cu opiniile lui Golubinski, Kapterev =i a celorlal\i
istorici aminti\i mai sus, la o cercetare mai atent[ ajungem la
concluzia c[ ele nu se contrazic, ci se completeaz[ reciproc.
Generalizarea rânduielii Sf.Sava în decursul secolelor XIII-XV
în lumea ortodox[ bizantin[ a avut loc într-o perioad[ în care
rela\iile dintre Roma =i Constantinopol evoluau favorabil
Romei, influen\a Sf`ntului Scaun asupra împ[ra\ilor bizantini,
dar =i asupra clerului grec, fiind evident[ mai ales în momentele
de criz[ ale puterii bizantine.
De asemenea, st[pânirile latine asupra posesiunilor
bizantine în secolul al XIII-lea nu puteau s[ nu-=i pun[ amprenta
asupra vie\ii religioase a popula\iei ortodoxe din aceste teritorii,
inclusiv asupra practicii liturgice =i ritualurilor folosite de
aceasta. C[derea Constantinopolului sub turci în 1453 =i dispa-
ri\ia Imperiului Bizantin, au dus la emigrarea în \[rile occi-
dentale a multor greci, asupra c[rora s-a exercitat o puternic[
influen\[ catolic[ mai întâi, apoi =i protestant[, toate acestea cu
consecin\e importante pentru doctrina Bisericii Ortodoxe din
84
Imperiul Otoman, care a asimilat elemente ale doctrinei catolice
sau protestante. Dac[ ad[ug[m la aceasta =i faptul c[ în a doua
jum[tate a secolului al XVI-lea =i chiar în secolul al XVII-lea
c[r\ile de cult grece=ti se tip[reau în tipografiile iezuite din
Paris, Vene\ia =i alte ora=e occidentale, iar textele lor con\ineau
evidente influen\e catolice, devine =i mai clar faptul c[
diferen\ele de rit existente la mijlocul secolului al XVII-lea între
Biserica Rus[ =i ortodoxia greac[ nu se datorau unor abateri ale
ru=ilor de la canoanele ortodoxe, ci modific[rilor survenite de-a
lungul timpului în practica liturgic[ a bisericilor ortodoxe aflate
sub jurisdic\ia patriarhiilor orientale.
În ce prive=te îndreptarea erorilor cuprinse în c[r\ile de cult
ruse=ti este necesar[ o discu\ie centrat[ mai ales pe problema
posibilit[\ii edit[rii unor texte corecte din punct de vedere
lingvistic, dar =i teologic, înainte de reforma nikonian[. Aceasta
pentru c[ în istoriografie a dominat mult timp ideea c[ datorit[
ignoran\ei corectorilor =i editorilor, în c[r\ile de cult ruse=ti s-au
strecurat multe gre=eli, în special erori de traducere sau de
copiere, care au denaturat textele slujbelor biserice=ti, a=a încât
în vremea lui Nikon devenise imperios necesar[ o revizuire
radical[ a acestor texte pe baza originalelor grece=ti sau vechilor
c[r\i slave scrise pe pergament107.
Ast[zi aceste teze sunt dep[=ite. Studii istorice108, filo-
logice109 sau teologice110 serioase întreprinse începând cu ulti-
mii ani ai secolului al XIX-lea au demonstrat c[ problema
îndrept[rii c[r\ilor de cult a preocupat Biserica Rus[ =i înainte
de Nikon, iar textele rezultate în urma unor îndrept[ri anterioare
reformei nikoniene sunt superioare atât sub aspectul acurate\ii
lingvistice, cât =i în privin\a corectitudinii traducerii.
Preocup[rile pentru îmbun[t[\irea textelor liturgice s-au
manifestat în Rusia înc[ de la sfâr=itul secolului al XV-lea.
Acuza\ia de ignoran\[ adus[ de partizanii reformei lui Nikon
celor care copiau c[r\ile sfinte în evul mediu rusesc nu st[ în
picioare. În primul rând, copierea c[r\ilor se f[cea în m[n[stiri,
iar aceast[ sarcin[ era îndeplinit[ de c[tre cei mai iscusi\i
c[lug[ri, cunosc[tori ai scrierilor sfinte care =tiau c[ datoria lor
85
este s[ scrie corect textele acestora, a=a încât atitudinea lor fa\[
de cuvântul scris presupunea o aten\ie deosebit[ pentru a evita
gre=elile, omisiunile sau =ters[turile. Sigur c[, oameni fiind, ei
mai =i gre=eau, îns[ dac[ descopereau aceste gre=eli le îndreptau
imediat. Asta nu înseamn[ îns[ c[ textele liturgice medievale din
Rusia nu cuprindeau erori sau neconcordan\e. Pentru eliminarea
unor astfel de erori, marele cneaz Vasilii al III-lea l-a adus în
Rusia pe c[lug[rul athonit Mihail Trivolis, care avea s[ devin[
celebru aici sub numele de Maxim Grecul.
El a reu=it în scurt timp (1518-1522) s[ corecteze c[r\ile
ruse=ti de cult mai importante: Triodul, Ceaslovul, Evangheliarul,
Apostolul =i a semnalat existen\a unui num[r apreciabil de
inexactit[\i, omisiuni sau chiar erori teologice, a ar[tat c[
îndreptarea general[ a c[r\ilor de cult este o treab[ grea =i c[ ea
trebuie f[cut[ permanent111. Sinodul Stoglav \inut în 1551 a
acordat o aten\ie deosebit[ problemei corectitudinii c[r\ilor de
cult, confirmând cele ar[tate de Maxim Grecul. Acest sinod a
formulat =i principiul ce urma s[ stea la baza activit[\ii de
corectare a textelor sfinte, atât din punct de vedere canonic, cât =i
din punct de vedere tehnic. Astfel, Sinodul Stoglav hot[ra ca
textele c[r\ilor de cult ruse=ti s[ fie corectate pe baza unor
“traduceri bune” ale originalelor grece=ti =i numai în temeiul unei
hot[râri a Sfântului Sobor. Pe acest principiu s-au f[cut corecturile
în perioada urm[toare, când în Rusia a fost înfiin\at[ o tipografie.
Me=terii tipografi care au editat prima carte tip[rit[ ruseasc[,
Apostolul, au ar[tat în prefa\a la aceast[ carte greut[\ile cu care s-
au confruntat în g[sirea unei traduceri potrivite, care s[ poat[ fi
luat[ ca model, întrucât manuscrisele existente cuprindeau multe
inexactit[\i =i chiar denatur[ri ale textului.
Opera de îndreptare =i îmbun[t[\ire a textelor c[r\ilor de
cult a continuat =i dup[ moartea lui Ivan cel Groaznic (1584),
mai ales dup[ înfiin\area patriarhiei moscovite (1589).
Tipografia de la curtea \arilor Feodor Ivanovici =i Boris
Godunov a editat aproape tot ciclul c[r\ilor de cult utilizate în
acea vreme în Biserica Rus[, între care amintim: Triodul,
Octoihul, Mineiul, Liturghierul, =.a. Sigur, nu putem spune c[ în
86
aceast[ perioad[ datorit[ tiparului s-a reu=it eliminarea tuturor
erorilor, sc[p[rilor =i neconcordan\elor din c[r\ile biserice=ti.
Ceea ce s-a reu=it îns[ în aceast[ perioad[ este diminuarea
semnificativ[ a acestora. R[spândirea c[r\ilor tip[rite a
contribuit la mic=orarea num[rului de variante ale textelor
sfinte, copierile f[cându-se de acum, de regul[, dup[ tip[rituri.
Problema c[r\ilor de cult a trecut firesc pe un plan secundar în
perioada imediat urm[toare, când condi\iile sociale =i politice au
impus cu totul alte priorit[\i Bisericii Ruse. Dup[ încetarea
tulbur[rilor =i dezordinilor în interior =i lichidarea interven\iei
str[ine, aceast[ problem[ a revenit în prim-planul vie\ii
biserice=ti.
Cel care a preluat sarcina edit[rii =i îndrept[rii c[r\ilor de
cult a fost arhimandritul Dionisie, despre care am vorbit în
capitolul precedent. Acesta a ales câ\iva monahi, buni cunos-
c[tori ai textelor biserice=ti, în vederea corect[rii =i tip[ririi
c[r\ilor atât de necesare dup[ o epoc[ de distrugeri care nu a
ocolit nici patrimoniul bibliografic al Bisericii Ruse. Textele
folosite drept modele de Dionisie =i echipa lui de corectori, între
care s-au distins în mod deosebit monahul Arsenie Gluhoi =i
protopopul Ivan Nasedka, erau cele cuprinse în c[r\ile p[strate
în biblioteca m[n[stirii Troi\a-Serghieva. Eliminarea unor
adaosuri în unele din textele supuse corecturii i-au adus mari
necazuri, el fiind închis pentru erezie în m[n[stirea Novospasski
mai bine de un an, pân[ la întoarcerea din prizonierat a viitorului
patriarh Filaret, care la sfatul patriarhului Ierusalimului Teofan,
aflat atunci la Moscova, a redeschis cazul. }n urma cercet[rilor,
acuza\iile la adresa lui Dionisie au fost retrase ca nereale, iar
arhimandritul a fost eliberat, fiind numit de patriarh din nou în
fruntea editorilor grupa\i la Curtea Tip[riturilor (Pe atnyj Dvor).
Patriarhul Filaret, con=tient de necesitatea cre=terii pro-
duc\iei de carte, ca =i de cea a continu[rii activit[\ii de corectare
a textelor liturgice, s-a preocupat în mod deosebit de aceste
probleme, astfel c[ în timpul lui o bun[ parte din c[r\ile de cult
utilizate în slujbele biserice=ti au fost îndreptate, patriarhul
\inând neap[rat ca cele neîndreptate s[ fie scoase grabnic din uz,
87
lucru care s-a realizat în mare m[sur[. Tot Filaret a fost acela
care a vegheat la men\inerea purit[\ii credin\ei ortodoxe =i în
acest scop a încurajat îndreptarea =i editarea c[r\ilor de cult, la
care s-au ad[ugat =i alte genuri de c[r\i religioase: opere ale
Sfin\ilor P[rin\i, vie\i ale sfin\ilor, lucr[ri polemice, etc.
Produc\ia de carte religioas[ a cunoscut o dezvoltare
continu[ pân[ la Nikon semnalându-se un avânt f[r[ precedent
în perioada 1630-1652. Se poate lesne observa c[ fenomenul
cre=terii produc\iei de carte religioas[ coincide cu perioada
mi=c[rii reformatoare a protopopului Ivan Neronov, fiind în fapt
o consecin\[ a acesteia. Principalii editori ai Cur\ii Tip[-
riturilor112, în sarcina c[rora intrau examinarea, corectarea =i
avizarea spre tip[rire a c[r\ilor, erau sus\in[tori declara\i ai lui
Neronov. Ei militau pentru eliminarea din practica bisericeasc[
a fenomenelor negative, lucru ce s-a manifestat în sfera edit[rii
c[r\ilor printr-o grij[ sporit[ fa\[ de corectitudinea textelor atât
sub aspect dogmatic =i canonic, cât =i sub aspect lingvistic.
Toate acestea ne îndeamn[ s[ afirm[m cu certitudine c[ la
mijlocul secolului al XVII-lea, datorit[ activit[\ii editoriale
intense din perioada precedent[ situa\ia c[r\ilor de cult se
îmbun[t[\ise considerabil comparativ cu epocile anterioare, atât
sub aspect cantitativ, cât =i sub aspectul calit[\ii canonice =i
lingvistice a acestora. Desigur, nu se poate spune c[ ele erau
perfecte, îns[ a afirma ast[zi c[ aceste c[r\i con\ineau nume-
roase erori, ba mai mult, abateri de la canonul ortodox113,
înseamn[ cel pu\in o necunoa=tere a istoriografiei dedicate
schismei ruse =i mi=c[rii starovere, a izvoarelor acelei perioade,
lucru inadmisibil pentru oameni ce pretind c[ fac activitate de
cercetare =tiin\ific[.
În ce prive=te diferen\ele de rit între Biserica Rus[ =i restul
Ortodoxiei, nu credem c[ mai este cazul s[ revenim cu explica\ii
suplimentare privind cauzele =i evolu\ia acestora. Numai c[
aceste diferen\e au fost interpretate de Nikon =i corectorii s[i ca
fiind datorate exclusiv abaterii ru=ilor de la canoanele Bisericii
Ortodoxe universale, fapt ce trebuia îndreptat cât se poate de
repede.
88
 4.2. Reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor biserice=ti în
vremea patriarhului Nikon

Epoca patriarhului Nikon reprezint[ un moment de

referin\[ în istoria Bisericii Ruse întrucât acum se petrec o serie
de fenomene care au influen\at decisiv evolu\ia ulterioar[ a
societ[\ii ruse. F[r[ a p[trunde în contextul social-politic =i
religios al vremii =i a vedea dincolo de fa\ada evenimentelor ce
au avut loc în perioada 1652-1667, o explica\ie satisf[c[toare a
reformei nikoniene =i a schismei biserice=ti ce i-a urmat ar fi
foarte greu de realizat.
Situa\ia Bisericii Ruse la mijlocul secolului al XVII-lea se
îmbun[t[\ise vizibil în compara\ie cu primii ani de dup[ Epoca
Tulbure. M[surile luate de autorit[\ile ecleziastice, în special de
c[tre patriarhii Filaret, Ioasaf =i Iosif, ca =i curentele ideologice
religioase, cum a fost mi=carea lui Ivan Neronov, au contribuit
enorm la revigorarea vie\ii spirituale în Rusia =i sporirea
leg[turilor acesteia cu lumea ortodox[. Contactele tot mai
strânse cu patriarhiile orientale, c[l[toriile clericilor =i c[lu-
g[rilor greci în Rusia =i ale ru=ilor în teritoriile aflate sub
jurisdic\ia canonic[ a înal\ilor ierarhi greci nu puteau s[ nu
eviden\ieze diferen\ele existente în practica bisericeasc[ între
Biserica Rus[ =i aceste patriarhii.
Numai c[ pân[ la Alexei Mihailovici =i Nikon nu li s-a
acordat o importan\[ prea mare nici la nivelul autorit[\ii politice
=i nici al celei ecleziastice. Situa\ia s-a schimbat îns[ odat[ cu
venirea la tronul Rusiei a tân[rului \ar Alexei Mihailovici
(1645). Educat în spiritul respectului deplin fa\[ de Biseric[ =i
înv[\[turile sale, Alexei a vrut s[ transforme \ara sa într-un stat
cre=tin autentic, c[l[uzit dup[ preceptele canoanelor Bisericii
Ortodoxe. Contactele sale cu ierarhii greci, veni\i la Moscova
pentru ajutoare materiale =i financiare, înc[ din primii ani ai
domniei =i perspectiva atr[g[toare pentru el de a deveni împ[rat
al tuturor cre=tinilor ortodoc=i, arhiereii orientali strecurând cu
abilitate în discu\iile cu \arul ideea datoriei acestuia de a elibera
89
popoarele ortodoxe de sub st[pânirea otoman[114, l-au
determinat pe el =i pe apropia\ii lui s[ se gândeasc[ mai serios la
eliminarea diferen\elor de rit despre care am vorbit mai sus. Un
rol deosebit în aceast[ privin\[ l-a jucat vizita din 1649 a
patriarhului Paisie al Ierusalimului la Moscova. Acest prelat abil
a reu=it în scurt timp s[-l fascineze pe \ar prezentându-i lui =i
celor mai importan\i oameni din cercurile înalte ale puterii
moscovite ideea unei uniuni pan-ortodoxe sub egida Rusiei. La
aceasta au contribuit =i evenimentele politice dramatice din
vecin[tatea imediat[ a statului moscovit115.
Dup[ cum bine se =tie, în 1648 a izbucnit în Ucraina
conflictul dintre popula\ia ucrainean[ ortodox[ =i autorit[\ile
poloneze, iar Bogdan Hmelni\ki, conduc[torul r[scula\ilor, îi
scria în iunie acela=i an \arului c[ ortodoc=ii din Polonia vor s[-
l aib[ pe el suveran =i =i-a exprimat dorin\a ca “Dumnezeu s[
împlineasc[ profe\ia cunoscut[ din veacuri str[vechi”116, adic[
reunificarea vestului cu estul vechii Rusii Kievene.
Misiunile diplomatice trimise de Hmelni\ki la Moscova,
sus\inut f[r[ rezerve de patriarhul Paisie, care vedea în
unificarea Ucrainei cu Rusia chez[=ia unit[\ii =i puterii viitoare
a ortodoxiei, l-au convins pe Alexei c[ poate realiza în scurt
timp aceast[ unificare, iar într-un viitor nu foarte îndep[rtat va
fi capabil s[-=i extind[ st[pânirea asupra ortodoc=ilor din
Imperiul Otoman =i chiar s[ elibereze Constantinopolul.
În discu\iile avute cu \arul ierarhii greci, în special Paisie al
Ierusalimului, au semnalat diferen\ele de cult dintre Biserica
Rus[ =i celelalte biserici ortodoxe, punându-le pe seama
abaterilor acesteia de la înv[\[tura ortodox[, cauzate de lipsa
îndelungat[ a unor leg[turi canonice permanente între Moscova
=i Constantinopol117.
Observa\iile f[cute de Paisie privind incorectitudinea
particularit[\ilor cultului rusesc nu erau fire=te nici pe placul
\arului =i nici pe placul înaltei ierarhii biserice=ti, mai ales c[
acela=i Paisie propov[duia unirea tuturor ortodoc=ilor sub egida
\arului. Se p[rea c[ aceste “abateri” =i “inova\ii” din rânduielile
liturgice ruse=ti, care desp[r\eau într-un fel Biserica Rus[ de
90
restul ortodoxiei, reprezentau un obstacol serios în calea
preconizatei unific[ri a acesteia sub sceptrul Moscovei.
+i mai complicat[ pentru Moscova a devenit aceast[
problem[ dup[ ce Petru Movil[, mitropolitul Kievului, a
renun\at în 1640 la vechea rânduial[ de cult ruseasc[ =i a
introdus în Biserica Ortodox[ din Ucraina rânduielile grece=ti
din acea perioad[118. Cum =i în Balcani, unde Biserica Ortodox[
era sub influen\a =i controlul grecilor, în toate bisericile fuseser[
introduse deja aceste rânduieli, r[m[sese doar Biserica Rus[ cu
o serie de elemente de cult diferite de restul lumii ortodoxe.
În aceste condi\ii, în cercurile puterii de la Moscova se
crease impresia c[ Biserica Rus[, care pretindea c[ p[streaz[
ortodoxia pân[ în cele mai mici detalii, a deviat de la tradi\ia
ritual[ =i liturgic[ ortodox[. Astfel, diferen\e de practic[
bisericeasc[, neobservate înainte de patriarhi =i episcopi greci
mai mode=ti =i mai diploma\i, deveniser[ acum o problem[
important[ nu atât pentru ierarhia ecleziastic[ rus[, cât pentru
\arul Alexei =i anturajul s[u politic. +i asta gra\ie observa\iilor
lui Paisie, patriarhul Ierusalimului, care pe de o parte d[duse
speran\e =i perspective neb[nuite cercurilor de putere de la
Moscova, iar pe de alt[ parte exprimase deschis o serie de
probleme de ordin religios mai pu\in agreabile pentru ru=i, ale
c[ror complica\ii nu puteau fi b[nuite la acea vreme119.
Pentru l[murirea problemei corectitudinii ritului rusesc, la
Moscova s-a hot[rât s[ se efectueze o cercetare a istoriei
liturgicii ortodoxe. În acest scop s-a decis trimiterea la Sfântul
Munte Athos a unui monah înv[\at, foarte bun cunosc[tor al
limbii grece=ti, pe numele s[u Arsenie Suhanov, care ocupa o
pozi\ie important[ în via\a spiritual[ a Lavrei Troi\a Serghieva.
El nu a mai ajuns îns[ la Athos cu aceast[ ocazie. Plecând de la
Moscova în suita patriarhului Paisie înc[ din 10 iulie 1649, în
toamna aceluia=i an el a ajuns în Moldova, de unde se preg[tea
s[ plece spre Egipt, Siria, Constantinopol pentru strângerea de
izvoare liturgice vechi =i cercetarea corectitudinii credin\ei
grece=ti. Aici el a fost informat, în vara lui 1650, c[ la Athos
c[lug[rii greci au ars câteva c[r\i de cult =i de teologie tip[rite în
91
Rusia, deoarece în ele se cerea ca semnul crucii s[ fie f[cut cu
dou[ degete =i nu cu trei, cum f[ceau grecii.
Revoltat de fapta monahilor athoni\i, Suhanov i-a
interpelat pe membrii suitei patriarhului Paisie. Din r[spunsul
acestora la interpelare a reie=it clar atitudinea ostil[ a grecilor
fa\[ de ritualul pe care ei îl numeau rusesc. Urmare a insis-
ten\elor c[lug[rului moscovit, Paisie a convocat patru =edin\e de
discu\ii pe 24 aprilie, 9 mai, 3 =i 6 iunie 1650 în care s-a
dezb[tut corectitudinea riturilor rus =i grec. Ne=tiind istoria
provenien\ei ritului rus, grecii au afirmat c[ acesta este incorect,
întrucât dup[ p[rerea lor, preluând cre=tinismul de la greci, ru=ii
erau obliga\i s[-i urmeze întotdeauna =i s[ nu se abat[ de la
tradi\iile grece=ti. Suhanov a ap[rat a=a-numitele particularit[\i
ruse=ti de rit, care în realitate proveneau tot de la greci, prin
trimiteri la surse grece=ti =i la multiseculara practic[ ruseasc[,
folosindu-se =i de scrierile Sfântului Teodorit =i ale lui Maxim
Grecul. Dup[ p[rerea lui Suhanov, practica ruseasc[ era mai
veche, iar Biserica Rus[ conservase mai bine decât bisericile
grece=ti vechiul rit ortodox grec120. Aici trebuie reamintit faptul
c[ cercet[rile istoricilor contemporani au confirmat în totalitate
p[rerea lui Suhanov121. La întoarcere, Suhanov a prezentat
guvernan\ilor moscovi\i protocoalele celor patru discu\ii cu
grecii, acestea fiind aduse rapid la cuno=tin\a cercurilor
biserice=ti din capital[. Argumenta\ia abil[ =i bine gândit[ a
stare\ului de la Troi\a-Serghieva au înt[rit convingerile orto-
doc=ilor ru=i cu privire la corectitudinea credin\ei =i riturilor
ruse=ti, ca =i neîncrederea în autoritatea grecilor în ceea ce
prive=te problemele credin\ei.
Aceast[ situa\ie nu-l putea mul\umi deloc pe \ar, care
convins de rolul s[u de protector al întregii ortodoxii =i încre-
z[tor în posibilitatea eliber[rii acesteia de sub st[pânirea
polonez[ =i otoman[, a c[utat s[-=i aproprie toate argumentele =i
dovezile necesare unei reforme biserice=ti care s[ elimine
divergen\ele dintre ortodoxia greac[ =i cea rus[. Pentru aceasta
era nevoie îns[ de oameni convin=i de juste\ea unei asemenea
reforme =i devota\i scopurilor politice de care era legat[ aceasta.
92
Unul dintre ace=ti oameni era confesorul \arului +tefan
Vonifatiev.
Profitând de pozi\ia sa =i de afec\iunea \arului fa\[ de el,
protopopul +tefan i-a inoculat treptat tân[rului Alexei ideea
necesit[\ii revizuirii întregului sistem liturgic rusesc dup[ mo-
delul grecesc din acea vreme, în vederea acceler[rii apropierii
fa\[ de Orientul ortodox, v[zut[ ca un prim pas pe drumul
realiz[rii visului imperiului pan-ortodox sub sceptru rusesc.
Convins pe deplin de necesitatea unei astfel de reforme
biserice=ti, mai ales dup[ vizita din 1649 a patriarhului Paisie al
Ierusalimului, \arul s-a str[duit împreun[ cu +tefan Vonifatiev,
pe care îl putem considera pe bun[ dreptate ini\iatorul moral al
acesteia, s[ preg[teasc[ terenul =i mijloacele pentru realizarea
ei122. Înc[ din ultimii ani ai patriarhatului lui Iosif, \arul sub
influen\a confesorului s[u este interesat de lucr[rile teologice
ortodoxe ap[rute în Ucraina, care la ordinul lui sunt reeditate =i
la Moscova într-o form[ u=or adaptat[ la practicile rituale
moscovite. Mai mult, Alexei a solicitat înc[ din 1648 mitropo-
litului Kievului Silvestru Cossov s[-i trimit[ câ\iva monahi
înv[\a\i din m[n[stirea Pecerska Lavra pentru traducerea
textelor sfinte din greac[ =i latin[ chiar, =tiut fiind faptul c[ la
Kiev func\iona înc[ din anii ’30 ai secolului al XVII-lea
Academia Teologic[ Movilean[, institu\ie de înv[\[mânt
superior creat[ de mitropolitul Petru Movil[. Urmare a acestei
cereri au sosit la Moscova în 12 iulie 1649 doi traduc[tori –
c[lug[rii Arsenie Satanovski =i Epifanie Slavine\ki, urma\i în
1650 de Damaskin Pti\ki. Ace=tia au devenit în scurt timp
corectori =i editori oficiali la Curtea Tip[riturilor, ocupându-se
cu traducerea textelor sfinte din greac[ în slavon[ =i cu
verificarea coresponden\ei între textele grece=ti =i cele ruse=ti
din edi\iile anterioare. În cazul unor neconcordan\e între textul
grecesc =i cel slavon, se acorda prioritate variantei grece=ti. Cum
pentru unele c[r\i ei nu aveau la îndemân[ textele grece=ti,
preferau variantele edi\iilor tip[rite în Ucraina, pe care le
considerau mai exacte decât cele moscovite. În acest fel, datorit[
\arului =i protopopului +tefan Vonifatiev, îndreptarea c[r\ilor
93
religioase fusese pus[ pe baze cu totul diferite fa\[ de epoca
precendent[ înc[ înaintea patriahului Nikon.
Era limpede c[ \arul urm[rea înl[turarea diferen\elor de
practic[ bisericeasc[ între Biserica Rus[ =i celelalte biserici
ortodoxe, îns[ el nu a riscat deocamdat[ s[ modifice acele
elemente care ar fi fost observate imediat de credincio=ii ru=i,
evitând pentru o vreme tulbur[rile.
Pentru realizarea \elului propus, Alexei nu s-a limitat doar
la c[lug[rii kieveni, inten\ionând chiar s[ înfiin\eze o =coal[
unde s[ se înve\e limba greac[. De aceea a c[utat înv[\a\i greci,
care împreun[ cu monahii ucraineni urmau s[ pun[ bazele
înv[\[mântului moscovit. Incidentul nefericit cu monahul
Arsenie Grecul123 a amânat pentru un timp realizarea inten\iilor
\arului în aceast[ privin\[. El nu a renun\at îns[ la c[utarea unor
înv[\a\i greci care s[ înt[reasc[ echipa de teologi ucraineni
chemat[ pentru îndreptarea =i editarea de c[r\i religioase, dar =i
pentru desf[=urarea unor activit[\i didactice.
Acestea erau deci condi\iile în care avea s[ se produc[
ascensiunea rapid[ a unui c[lug[r dintr-o m[n[stire din nordul
extrem al Rusiei, c[ruia providen\a îi rezervase o soart[ cu totul
special[: e vorba de viitorul patriarh Nikon, de numele c[ruia se
leag[ reforma ritului =i a c[r\ilor de cult ruse=ti =i schisma
bisericeasc[ ce i-a urmat.
Intrat în gra\iile \arului în urma vizitei la Moscova din
1648, Nikon a devenit arhimandrit al m[n[stirii Novo-Spasski,
gropni\a Romanovilor. Astfel el a devenit un preot de familie al
\arului, neezitând s[ se foloseasc[ de sentimentele suveranului
fa\[ de el =i s[-=i sporeasc[ influen\a asupra acestuia.
Calit[\ile demonstrate de Nikon atât în ce prive=te
administrarea m[n[stirii unde fusese numit arhimandrit, cât =i în
postul de =ef al Prikazului peti\iilor, l-au încredin\at pe \ar =i
cercul s[u de apropia\i c[ el este omul potrivit pentru promo-
varea schimb[rilor preconizate în cultul religios. Beneficiind de
rela\ia sa privilegiat[ cu suveranul, Nikon este promovat în 1649
în demnitatea de mitropolit al Novgorodului, cea mai însemnat[
func\ie bisericeasc[ dup[ cea a patriarhului. Era clar c[ \arul =i
94
duhovnicul s[u +tefan Vonifatiev hot[râser[ deja cine va fi
viitorul patriarh. Sigur, ei nu au inten\ionat niciodat[ s[-l
destituie pe Iosif, îns[ având în vedere vârsta lui înaintat[ =i
boala de care suferea, s-au gândit c[ este bine s[ se opreasc[
deja asupra unui posibil succesor care s[ le împ[rt[=easc[ ideile
=i s[ fie gata s[ le promoveze în practic[. G[sindu-l potrivit
pentru aceast[ demnitate pe Nikon, ei au ac\ionat în a=a fel încât
s[-l conving[ de juste\ea m[surilor pe care le preconizau =i mai
ales de întâietatea grecilor în problemele credin\ei.
Nikon la fel ca to\i râvnitorii evlaviei din provincie, îi
privea cu suspiciune pe grecii contemporani lui =i credin\a lor,
fiind convins de faptul c[ adev[rata credin\[ a fost p[strat[
numai de c[tre ru=i. Aceast[ atitudine, obi=nuit[ în acele vremuri
pentru majoritatea ru=ilor, Nikon o afi=a f[r[ jen[ chiar =i atunci
când se mutase deja la Moscova, fiind numit arhimandrit al
m[n[stirii Novo-Spasski124.Schimbarea de atitudine s-a produs
evident sub influen\a \arului, a lui +tefan Vonifatiev =i Rti=cev,
cu care Nikon a între\inut rela\ii foarte apropiate tot timpul cât a
stat la Moscova, dar =i dup[ numirea lui ca mitropolit de
Novgorod. Ea a fost favorizat[ de vizita din 1649 a patriarhului
Ierusalimului Paisie, vizit[ despre care am mai vorbit.
Discu\iile cu acest versat ierarh oriental l-au convins pe
Nikon s[-=i schimbe p[rerile privind grecii =i credin\a lor =i s[
adopte punctele de vedere ale \arului =i apropia\ilor acestuia în
problemele biserice=ti: întâietatea grecilor, îndep[rtarea ru=ilor
de la tradi\ia strict ortodox[ în ceea ce prive=te via\a liturgic[,
existen\a multor erori în c[r\ile religioase ruse=ti, datorate igno-
ran\ei editorilor =i necesitatea îndrept[rii lor dup[ originalele
grece=ti de c[tre înv[\a\i greci =i kieveni125.
Convingerile lui grecofile s-au înt[rit =i mai mult în urma
predicilor din 1650 ale mitropolitului Nazaretului Gavriil, trimis
la Moscova de Paisie tocmai pentru a strânge leg[turile cu
guvernul \arului =i a influen\a persoanele cele mai importante
din aparatul de stat moscovit, dar în special pe Nikon, spre o
politic[ v[dit grecofil[. Cunosc[tor de slavon[, Gavriil s-a ocu-
pat =i de traduceri, iar în discu\iile cu Nikon a insistat pe
95
inadverten\ele existente în textele liturgice ruse=ti =i necesitatea
îndrept[rii acestora dup[ originalele grece=ti, =i a indicat câteva
ritualuri ruse=ti “incorecte”, care trebuiau îndreptate urgent în
conformitate cu cele utilizate în Bisericile grece=ti.
Convin=i de atitudinea grecofil[ a lui Nikon, mitropolit al
Novgorodului din 1649, \arul Alexei =i confesorul s[u +tefan
Vonifatiev nici nu concepeau ca la moartea lui Iosif, scaunul
patriarhal s[ fie ocupat de altcineva decât Nikon. Martor al
disputelor privind credin\a sus\inute de Arsenie Suhanov la Ia=i
în 1650, patriarhul Ierusalimului Paisie, temându-se de posibila
influen\[ asupra \arului =i apropia\ilor s[i a ideilor exprimate de
monahul moscovit, l-a trimis la Moscova pe un alt teolog grec,
mitropolitul Artei =i Navpaktosului Gavriil, folosindu-se prompt
de cererea \arului privind trimiterea unui înv[\at grec care s[ se
ocupe de traduceri =i de predarea limbii grece=ti ru=ilor. Acest
Gavriil era în tem[ cu acele probleme biserice=ti pe care se
presupunea c[ urma s[ le rezolve dup[ sosirea sa la Moscova,
fiind un participant activ la disputele cu Arsenie Suhanov. Cum
=i-a îndeplinit el misiunea nu =tim din p[cate. Îns[ este foarte
probabil ca în discu\iile cu Nikon, devenit deja patriarh, el s[
aduc[ argumente noi în sprijinul uniformiz[rii ritului rusesc
dup[ modelul grecesc, tocmai pentru a contracara neîncrederea
manifestat[ de ru=i fa\[ de ortodoxia contemporanilor lor greci,
=i s[-l conving[ decisiv s[ preia ini\iativa reform[rii cultului
rusesc126.
Un alt factor ce a contribuit poate cel mai mult nu atât la
schimbarea de atitudine a lui Nikon, cât la caracterul =i modul
de înf[ptuire al viitoarei sale reforme, l-au reprezentat înv[\a\ii
c[lug[ri kieveni despre care am mai vorbit, în special Epifanie
Slavine\ki. Acesta suporta cu greu acuzele =i repro=urile mos-
covi\ilor privind denaturarea ortodoxiei în Ucraina. Bun prieten
cu Epifanie, dar =i cu ceilal\i c[lug[ri kieveni de la Moscova,
Nikon s-a sf[tuit des cu ace=tia în privin\a reformei pe care urma
s[ o realizeze, discu\iile cu ei dându-i încrederea în juste\ea =i
necesitatea acesteia.
E de la sine în\eles faptul c[ f[r[ kieveni, care la acea or[
96
erau considera\i cei mai competen\i oameni în ce prive=te
cuno=tin\ele =i abilit[\ile necesare traducerii =i edit[rii c[r\ilor
sfinte, fiind foarte buni cunosc[tori ai limbilor greac[ =i slavon[,
Nikon nu ar fi reu=it nici m[car s[ porneasc[ reforma, el ne=tiind
deloc grece=te =i neavând al\i oameni de încredere care s[ =tie
aceast[ limb[.
În acest fel, sub influen\a \arului =i a lui +tefan Vonifatiev,
iar apoi a patriarhului Paisie al Ierusalimului =i a mitropoli\ilor
trimi=i de acesta la Moscova, Gavriil al Nazaretului =i Gavriil
Vlasios al Artei =i Navpaktosului, =i nu în ultimul rând al în-
v[\a\ilor kieveni, Nikon =i-a schimbat vechile concep\ii despre
greci =i credin\a lor, devenind un admirator a tot ceea ce era
grecesc, gata oricând cu energia, pasiunea =i tenacitatea care îl
caracterizau s[ transpun[ în via\[ noile sale idei127. A=a încât, la
moartea patriarhului Iosif, survernit[ la 15 martie 1652, nimeni
nu se îndoia cine va fi succesorul acestuia. Iar Soborul Bisericii
Ruse nu a f[cut altceva decât s[ confirme a=tept[rile, alegându-
l patriarh pe Nikon, de curând întors dintr-un pelerinaj în
Insulele Solovki, de unde adusese la Moscova moa=tele
mitropolitului Filip ucis de Ivan al IV-lea128. Numai c[ Nikon,
=tiind c[ \arul îl prefera pe el pentru cea mai înalt[ demnitate
ecleziastic[, pentru a-i smulge suveranului angajamentul solemn
în fa\a Sfântului Sobor al Bisericii Ruse c[-l va asculta în toate
cele care \in de treburile biserice=ti129, s-a l[sat cu greu convins
s[ accepte demnitatea de patriarh. Odat[ luat angajamentul
\arului c[ îl va asculta în tot ce \ine de chestiunile biserice=ti, el
este consacrat patriarh pe 24 iulie 1652 în cadrul unei ceremonii
extrem de fastuoase care a ar[tat c[ interesele sale nu se limi-
teaz[ doar la Biserica Rus[, ci la toat[ lumea ortodox[. Ideea
unui imperiu pan-ortodox în care puterea politic[ s[ fie de\inut[
de \arul Rusiei, iar cea spiritual[ de patriarhul acesteia, l-a
acaparat =i pe Nikon. Ajuns patriarh într-o perioad[ grea pentru
ortodoc=ii din afara Rusiei, în special pentru cei din Polonia,
Nikon nu a ezitat s[-=i declare sprijinul pentru ace=tia =i s[
militeze pentru eliberarea lor. El a c[utat s[ influen\eze politica
extern[ rus[ =i s-o orienteze în direc\ia protej[rii =i unific[rii
97
tuturor ortodoc=ilor, de aceea acord[ o aten\ie sporit[ oric[rui
eveniment ce avea o cât de mic[ leg[tur[ cu ideea fr[\iei
ortodoxe, cum a fost actul reînnoirii rela\iilor cu Georgia din
1650, când prin\ul Alexandru, conduc[torul acestui mic stat
caucazian a dat jur[mântul de credin\[ fa\[ de \arul Alexei
Mihailovici, devenind supus al acestuia. Cu ocazia acestui
eveniment Nikon dedic[ o nou-construit[ m[n[stire în Valdai,
icoanei Maicii Domnului din Iviria (Georgia), subliniind astfel
solidaritatea sa cu poporul ortodox georgian. Dac[ =i un aseme-
nea eveniment ca sfin\irea unei m[n[stiri fusese transformat de
Nikon într-o manifestare a ideilor sale universaliste privind
ortodoxia, ne putem închipui care au fost sentimentele sale fa\[
de problemele ortodoxiei ucrainene.
Se =tie c[ datorit[ temerii declan=[rii unui nou r[zboi
contra Poloniei, Moscova nu a intervenit în primii ani ai r[scoa-
lei lui Hmelni\ki, neacceptând primirea Ucrainei sub protec\ia
\arului =i nici acordarea vreunui ajutor r[scula\ilor ucraineni.
Dup[ 1649 lucrurile s-au schimbat, Adunarea |[rii (Zemskij
Sobor) convocat[ la 1 ianuarie 1653, în desf[=urarea c[reia
Nikon a jucat un rol substan\ial, a hot[rât primirea Ucrainei sub
protec\ia \arului. În acest fel, ajutorul a=teptat de ortodoc=ii
afla\i sub st[pânirea regelui Poloniei era hot[rât, iar r[zboiul
devenise astfel inevitabil. O eventual[ victorie a Moscovei în
acest r[zboi ar fi însemnat intrarea Ucrainei în componen\a
Rusiei =i extinderea grani\elor statului moscovit pân[ în
apropierea provinciilor balcanice ale Imperiului Otoman,
posibilit[\ile de ajutorare a popula\iei ortodoxe de aici devenind
mult mai mari.
Aceasta mai ales c[ exista în rândul acesteia un curent
filorus semnificativ, patriarhul Ierusalimului Paisie nefiind
singurul sus\in[tor al ideii eliber[rii Orientului ortodox de c[tre
ru=i130. Mai mult, Athanasie Patellarios, fost patriarh ecumenic,
venit la Moscova la scurt timp dup[ alegerea lui Nikon în
demnitatea de patriarh, îl numea pe \arul Alexei “stâlp =i temelie
a credin\ei, ajutor de n[dejde în vreme de restri=te, n[dejde a
izb[virii noastre”, iar lui Nikon îi spunea c[ îi este predestinat
98
“s[ sfin\easc[ catedrala apostolic[ a Sfintei Sofia – În\elep-
ciunea Divin[”, adic[ s[ intre în Constantinopol =i s[ devin[
patriarh ecumenic redând ortodoxiei biserica Sf. Sofia131.
Având în vedere toate acestea nu este de mirare c[ Nikon,
un novice în problemele politicii externe, devenit patriarh de
curând, se sim\ea st[pân peste destinul întregii ortodoxii =i era
gata pentru a deveni un fel de patriarh ecumenic ruso-grec,
luând de bun tot ceea ce îi spuneau grecii. Expansionismul pan-
ortodox al lui Nikon nu se limita doar la teritoriile ucrainene =i
bieloruse, Balcani, Orientul Ortodox, =i Georgia. El \intea =i la
recuperarea \[rmurilor Balticii, cedate de ru=i Suediei, în urma
nereu=itelor din Epoca Tulbure, nu pentru a deschide o fereastr[
spre Europa, ci pentru a readuce în st[pânirea Rusiei popula\ia
ortodox[ slav[ de aici, supus[ tot mai mult presiunilor
protestante. Aceste încerc[ri =i speran\e ale lui Nikon de a reuni
sub sceptrul \arului rus =i sub autoritatea spiritual[ a patriarhului
Moscovei pe to\i cre=tinii pravoslavnici, transformând Rusia
într-un imperiu pan-ortodox, s-au repercutat profund negativ
asupra destinului Bisericii Ruse =i chiar al statului moscovit132.
Dorin\a de a face totul cât mai repede, f[r[ a \ine seama de
posibilit[\ile reale ale statului rus înc[ destul de slab tehnic =i
economic, a f[cut ca nici unul din planurile gândite de \ar =i
patriarh s[ nu fie realizate pân[ la cap[t, iar implicarea deosebit
de activ[ a acestora în proiectul imperiului pan-ortodox a atras
dup[ sine neglijarea =i chiar sfidarea vechii tradi\ii =i ideologii
biserice=ti ruse.
Aceasta nu s-a întâmplat îns[ imediat dup[ instalarea lui
Nikon în scaunul patriarhal. Noul patriarh a continuat în primele
luni transpunerea în practic[ a programului râvnitorilor evlaviei
în privin\a ridic[rii nivelului moral al clerului =i credincio=ilor,
r[spândirii practicii predic[rii în biseric[ =i în afara ei =i a regulii
univocalit[\ii în desf[=urarea serviciului divin, protej[rii culturii
biserice=ti de influen\ele eterodoxe. Numai c[ în ceea ce
prive=te atitudinea fa\[ de corectitudinea serviciului divin =i a
ritului rusesc vis-a-vis de cel grec, pozi\iile lui Nikon erau sen-
sibil diferite de cele ale majorit[\ii membrilor cercului
99
râvnitorilor evlaviei. Dac[ ace=tia din urm[ priveau cu
suspiciune ortodoxia greac[ din vremea lor, îndoindu-se de
puritatea acesteia, Nikon devenise un grecofil convins,
considerând c[ deosebirile de rit dintre ru=i =i greci se datoreaz[
denatur[rilor =i erorilor de traducere din c[r\ile ruse=ti de cult.
În opinia lui, Moscova nu putea deveni centrul ortodoxiei uni-
versale p[strând aceste “gre=eli”, problema diferen\elor de cult
c[p[tând astfel în ochii patriarhului o dimensiune universal[.
Pozi\iile tot mai rigide fa\[ de greci ale conservatorilor
ru=i, înt[rite dup[ întoarcerea din Moldova (1650) a stare\ului
Arsenie Suhanov, l-au convins pe Nikon de necesitatea revi-
zuirii cât mai rapide a textelor liturgice ruse=ti. Adep\ii acestui
curent erau sprijini\i de traduc[torii kieveni adu=i de \ar înc[
înainte de urcarea lui Nikon în demnitatea de patriarh al
Bisericii Ruse. Cum preg[tirea unei astfel de ac\iuni începuse
deja din ultimii ani ai patriarhatului lui Iosif, Nikon a decis c[ ea
trebuie accelerat[. F[r[ a mai a=tepta rezultatul demersurilor lui
Arsenie Suhanov, plecat a doua oar[ în Orientul Ortodox (înc[
din 1651), de aceast[ dat[ pentru strângerea de manuscrise vechi
grece=ti =i slave =i studierea ritului ortodox utilizat de credin-
cio=ii din Imperiul Otoman, Nikon a trecut la modificarea unor
elemente de ritual ruse=ti =i a unor texte din slujbele Bisericii
Ruse. Înainte de a lua aceste m[suri el a poruncit s[ se strâng[
din m[n[stiri =i biserici vechile c[r\i de cult, pe care voia s[ le
utilizeze pentru confruntarea cu textele din c[r\ile tip[rite
utilizate atunci în Biserica Rus[. De asemenea, l-a îns[rcinat pe
Epifanie Slavine\ki s[ fac[ o traducere a lucr[rilor Sinodului de
la Constantinopol din 1593, care a recunoscut înfiin\area patriar-
hiei ruse. Aceste lucr[ri ar[tau c[ recunoa=terea de c[tre to\i cei
patru patriarhi orientali a noului patriarhat rus s-a f[cut sub
condi\ia respect[rii de c[tre Biserica Rus[ a tuturor dogmelor
ortodoxiei. Nikon a interpretat acest text în sensul unei obliga\ii
pentru Biserica moscovit[ de a se pune de acord cu marea
Biseric[ a R[s[ritului nu numai în problemele teologice, ci =i în
toate detaliile cultului133, =i a hot[rât s[ ac\ioneze repede =i
decis, f[r[ a mai cere sfatul cuiva.
100
 În ajutorul lui Slavine\ki l-a rechemat din Insulele Solovki
pe Arsenie Grecul, exilat aici înc[ din 1649, în urma denun\ului
patriarhului Paisie privind repetatele lep[d[ri de ortodoxie ale
acestui monah grec. Rechemarea =i numirea în func\ia de
corector la Curtea Tip[riturilor a acestui renegat calificat – cum
îl nume=te profesorul Serghei Zen’kovskij134 - a reprezentat o
imens[ gre=eal[ pentru Nikon, care l-a compromis practic atât
pe el, cât =i cauza “îndrept[rii” c[r\ilor.
Aproape concomitent, din ordinul s[u începe tip[rirea noii
edi\ii a Psaltirii, care sufer[ serioase modific[ri comparativ cu
precedentele edi\ii ruse=ti. Astfel, au fost excluse textele referi-
toare la semnul crucii =i m[t[niile mari la citirea rug[ciunilor
Sf.Efrem Sirul în timpul postului. Aceast[ m[sur[ a fost urmat[
la câteva zile dup[ apari\ia Psaltirii (11 februarie 1653), adic[ în
s[pt[mâna premerg[toare postului mare, de o circular[ a patriar-
hului c[tre toate parohiile din Moscova în care Nikon, f[r[ a
solicita p[rerea vreunui sinod bisericesc sau m[car a unor cu-
noscu\i oameni ai bisericii, pur =i simplu le poruncea credin-
cio=ilor s[-=i schimbe peste noapte modul de a-=i face semnul
crucii =i s[ renun\e la m[t[niile mari, pân[ la p[mânt. El î=i
justifica demersul prin faptul c[ “a=a se cuvine dup[ tradi\ia
Sfin\ilor Apostoli =i a Sfin\ilor P[rin\i ai Bisericii”135.
Aceste prime ac\iuni întru realizarea modific[rilor de rit
preconizate, Nikon le-a efectuat în grab[, f[r[ o examinare
atent[ a împrejur[rilor în care urma s[ ac\ioneze. Modificarea
unui element de maxim[ importan\[ pentru ritualul ortodox cum
este semnul crucii, printr-o circular[ proprie emis[ f[r[
consultarea Soborului Bisericii, motivat[ în termeni generali –
“dup[ tradi\ia Sfin\ilor Apostoli =i a Sfin\ilor P[rin\i” - era ceva
nemaiîntâlnit nu numai pentru istoria Bisericii Ruse, ci =i în
istoria general[ a cre=tinismului.
Modific[ri importante în ritual nu îndr[znise s[ fac[ nici
m[car un patriarh ca Filaret, a c[rui pozi\ie de =ef al ierarhiei
biserice=ti =i de conduc[tor de facto al statului îi permitea s[
fac[ multe. Nici m[car ast[zi, când ritul joac[ un rol secundar în
via\a unei Biserici, este de neconceput ca schimbarea formei
101
semnului crucii s[ se fac[ doar prin decizia unui episcop catolic
sau chiar a papei, ori a unui patriah ortodox.
Semnul crucii în Rusia î=i p[strase forma a=a cum a fost ea
transmis[ de c[tre bizantini odat[ cu cre=tinarea oficial[. El se
f[cea cu dou[ degete – cel ar[t[tor =i mijlociu ridicate,
simbolizând cele dou[ naturi ale lui Hristos, degetul mijlociu un
pic îndoit, lucru ce însemna c[ Hristos a coborât pe p[mânt
pentru mântuirea neamului omenesc, iar celelalte trei degete –
cel mare, inelarul =i cel mic – unite, fapt ce simboliza Sfânta
Treime. Deci aceast[ form[ a semnului crucii exprima cele dou[
dogme fundamentale ale religiei cre=tine: dogma Sfintei Treimi
=i cea hristologic[: a celor dou[ naturi, divin[ =i uman[, ale lui
Hristos. Forma semnului crucii cu dou[ degete se considera c[
exprim[ credin\a ortodox[, ar[tând c[ omul care o utilizeaz[
m[rturise=te aceast[ credin\[.
Ru=ii au \inut foarte mult la aceast[ form[ a semnului
crucii în toat[ perioada scurs[ de la cre=tinare =i pân[ la
reformele nikoniene, dovada evident[ a acestui fapt fiind tocmai
condamnarea =i interzicerea de c[tre Sinodul Stoglav din 1551 a
semnului crucii cu trei degete136. Acum îns[, Nikon voia doar
printr-o dispozi\ie personal[ =i înc[ în ajunul Postului Mare,
care întotdeauna fusese respectat cu sfin\enie în Rusia, s[
înlocuiasc[ semnul crucii la care \ineau atâta ru=ii, cu cel utilizat
de greci la acea vreme. Con=tient de faptul c[ o asemenea tactic[
are pu\ine =anse de izbând[, mai ales dup[ ce izbutise s[
înfrâng[ reac\ia negativ[ a râvnitorilor evlaviei, patriarhul
preg[te=te cu asiduitate în urm[torii trei ani unificarea cultului
rusesc cu cel grec. Astfel, el î=i concentreaz[ mai întâi aten\ia
asupra cre[rii unui aparat capabil s[ preg[teasc[ modific[rile
necesare =i s[ editeze noile c[r\i de cult. În acest sens, la
începutul lui 1654 ia sub control Curtea Tip[riturilor, unde îi
nume=te în func\iile cele mai importante pe Arsenie Grecul,
Eftimie – stare\ul m[n[stirii Ciudov, monahul Matei, protopopul
Adrian, to\i du=mani declara\i ai râvnitorilor evlaviei.
Principalul artizan al îndrept[rii c[r\ilor a fost îns[ Epi-
fanie Slavine\ki, cu toate c[ oficial el nu figura în componen\a
102
Cur\ii Tip[riturilor. Urm[torul pas al lui Nikon în reformarea
cultului a fost recunoa=terea de c[tre întreaga Biseric[ Rus[ a
necesit[\ii revizuirii c[r\ilor ruse=ti dup[ vechile c[r\i slave =i
grece=ti. În acest scop, la sfâr=itul lui martie 1654 se desf[=oar[
un sinod local rusesc convocat de Nikon, care la cererea acestuia
de a fi de acord cu examinarea =i îndreptarea, unde era cazul, a
c[r\ilor de cult, “dup[ vechile c[r\i slave scrise pe pergament =i
vechile c[r\i grece=ti”, aprob[ solicitarea =i argumentele lui
Nikon în sprijinul acesteia, bazate în special pe acea prevedere
cuprins[ în lucr[rile Sinodului de la Constantinopol din 1593 de
care am vorbit mai sus.
Nu to\i participan\ii la Sinod au fost de acord cu cererea lui
Nikon, =i nici cu argumentele sale, îns[ numai episcopul Pavel
de Kolomna =i-a exprimat deschis pozi\ia în cadrul =edin\ei
sinodului, ar[tând c[ nu este de acord cu îndreptarea unor pasaje
din c[r\ile ruse=ti. Hot[rârea sinodului nu a fost semnat[ de =ase
participan\i, iar acela=i episcop Pavel a ad[ugat o observa\ie sub
semn[tura sa, care practic anula acordul exprimat prin aceast[
semn[tur[. Astfel, =apte din cei 35 de participan\i la Sinod, adic[
exact o cincime, au refuzat s[ sanc\ioneze propunerea patriar-
hului.137 Cum în Biserica Ortodox[, pentru ca o hot[râre a unui
sinod s[ fie valabil[, regula este unanimitatea, este clar c[
hot[rârea de mai sus nu îndeplinea condi\iile canonice pentru a
putea fi pus[ în practic[.
Cu toate acestea, Nikon a mers mai departe, sfidând chiar
=i aceast[ hot[râre a sinodului, astfel cum a fost ea aprobat[, =i
a dispus Cur\ii Tip[riturilor s[ înceap[ îndreptarea c[r\ilor
ruse=ti de cult dup[ noile edi\ii grece=ti. La 1 aprilie 1654 a
început deja tip[rirea noii edi\ii a Liturghierului, iar la 25 aprilie
s-a dat spre tipar o carte inedit[ înc[ în Rusia – Scrijal’ (Tabla)
– o culegere de pravile biserice=ti, a c[rei prim[ edi\ie greac[ a
ap[rut la Vene\ia în 1574, din care Nikon a primit cadou de la
patriarhul Paisie al Ierusalimului un exemplar. Acest exemplar a
stat la baza textului edi\iei date la tipar pe 25 aprilie 1654138.
Consecvent scopurilor propuse, dup[ darea spre tipar a
c[r\ilor sus men\ionate Nikon a trimis în mai 1654 o scrisoare
103
c[tre patriarhul ecumenic în care îi solicita punctul de vedere
privitor la diferen\ele dintre cultul rusesc =i cel grecesc,
prezentându-i pe adversarii s[i ca pe ni=te du=mani ai Bisericii
Grece=ti =i scandalagii.
În nota obi=nuit[ deja, f[r[ a mai a=tepta vreun r[spuns de
la Constantinopol, Nikon a continuat opera de revizuire a
practicii biserice=ti din Rusia. Observând c[ în articolul al 8-lea
al Simbolului Credin\ei, cuvântul grec kyrios se traducea prin
expresia “Domn Adev[rat” el a poruncit s[ se modifice tradu-
cerea în sensul elimin[rii cuvântului “adev[rat” =i s[ se intro-
duc[ noua form[ în toate c[r\ile care erau în curs de tip[rire139
sau urmau a fi tip[rite. +i în aceast[ ac\iune patriarhul s-a bazat
numai pe opiniile lui Slavine\ki =i Arsenie Grecul, f[r[ a con-
sulta sinodul ierarhilor ru=i.
În martie 1655 el se pronun\[ public împotriva vechii
forme a semnului crucii, chiar în Duminica Ortodoxiei =i chiar
în timpul liturghiei festive prilejuite de vizita patriarhilor
Antiohiei Macarie =i Serbiei Gavriil. Macarie, invitat de Nikon
s[ se pronun\e asupra acestei probleme, a confirmat c[ în Orient
to\i cre=tinii ortodoc=i se închin[ cu trei degete =i c[ semnul
rusesc al crucii nu se folose=te acolo nic[ieri140. Dup[ trei s[pt[-
mâni, Nikon a convocat un sinod la care au fost invita\i =i cei doi
oaspe\i. Pân[ la acest eveniment Slavine\ki =i oamenii s[i
reu=iser[ deja s[ preg[teasc[ un întreg program de modific[ri
ale ritului =i s[ redacteze noul text al Liturghierului.
Sinodul, v[zând sus\inerea pe care o avea Nikon din partea
\arului =i a celor doi patriarhi =i amintindu-=i de soarta pe care o
avusese episcopul Pavel de Kolomna, care se opusese în 1654 la
modific[rile propuse de Nikon, a aprobat toate schimb[rile
dorite de acesta, îns[, cum nota Paul de Alep, “nu pu\ini dintre
membrii sinodului declarau în particular c[ nu vor accepta noile
c[r\i =i ritualuri, ci le vor folosi pe cele vechi pentru c[ le-au
adoptat din vechime”141.
Abia dup[ dou[ luni de la acest sinod a sosit =i r[spunsul
patriarhiei ecumenice la scrisoarea trimis[ de Nikon în mai
1654. Acest r[spuns îndemna la pruden\[ =i calm, ar[tând c[
104
toate dogmele =i principalele aspecte ale ritului tuturor
bisericilor locale trebuie s[ fie în concordan\[ cu hot[rârile
sinoadelor ecumenice =i c[ to\i cre=tinii ortodoc=i trebuie s[ fie
uni\i în m[rturisirea credin\ei. R[spunzând la întrebarea lui
Nikon cum se cuvine a se închina cre=tinii, patriarhul ecumenic
ar[ta c[ în Orient to\i obi=nuiesc a se închina cu trei degete,
semn ce simbolizeaz[ Sfânta Treime. Îns[ el îl implora pe Nikon
s[ pun[ cap[t tulbur[rilor începute deja, ad[ugând c[ fiecare
biseric[ local[ are particularit[\ile sale de rit =i diferite tradi\ii
locale. “Nu trebuie s[ credem c[ sfânta noastr[ credin\[ orto-
dox[ se denatureaz[ dac[ vreo Biseric[ are rânduiala pu\in
diferit[ mai ales în unele detalii care nu privesc nici aspectele
esen\iale, nici componentele fundamentale ale credin\ei.
Important este s[ existe consens cu Biserica Universal[ în
problemele principale”142. Era îns[ prea târziu. Nikon deja înce-
puse reforma =i nu avea de gând s[ cedeze sub nici o form[. Un
rol important în promovarea m[surilor lui Nikon l-au avut cei
doi patriarhi veni\i în vizit[, mai ales Makarie al Antiohiei.
Pentru a intra în gra\iile patriarhului moscovit, de pe urma
c[ruia putea ob\ine o solid[ sus\inere financiar[, el nu se d[ în
l[turi de la nimic, îndeplinindu-i lui Nikon toate dorin\ele,
inclusiv pronun\area anatemei asupra celor care nu folosesc
noua form[ a semnului crucii (24 februarie 1656). Acela=i lucru
îl fac tot atunci =i patriarhul sârb Gavriil =i mitropolitul Niceei,
Grigorie143.
Un nou sinod, \inut la 23 aprilie 1656, tot în prezen\a celor
trei patriarhi a adoptat semnul crucii cu trei degete =i a exco-
municat pe to\i aceia care refuzau s[ se închine grece=te 144.
Nikon se str[duia s[ arate c[ ini\iativa unific[rii ritului nu venea
de la el, ci de la patriarhii greci145, iar ace=tia în dorin\a de a fi
în continuare în gra\iile lui Nikon, au fost de acord s[ participe
la aceast[ josnic[ =i în acela=i timp tragic[ pentru Biserica Rus[
comedie146. Anatemele pronun\ate de ei asupra adep\ilor ritului
prenikonian =i chiar asupra acestui rit, pot fi catalogate - având
în vedere faptul c[ înainte de Nikon, ierarhii ortodoc=i care
vizitaser[ Rusia l[udaser[ credin\a ru=ilor, nederanjându-i
105
practicile rituale ruse=ti, ba mai mult, îl binecuvântaser[ dup[
ritul rusesc pe \ar - în cel mai r[u caz, drept lipsite de sens =i
ilogice. Numai c[, pentru participarea la “elenizarea” ritului
rusesc început[ de patriarhul rus, care trebuia s[ =tie ce =i pentru
ce face aceasta, este greu s[-i condamni. Totu=i, s[mân\a
discordiei, extrem de nociv[ pentru ortodoxia rus[ dup[ cum au
dovedit evenimentele ce au urmat, fusese deja aruncat[.
Patriarhul Nikon a continuat îns[ în aceea=i not[ volun-
tarist[ revizuirea cultului rusesc, n[d[jduind s[ opreasc[ prin
for\[ orice încercare de opozi\ie. Liturghierul (Služebnik), cea
mai important[ carte ce trebuia ref[cut[, a ie=it de sub tipar la 31
august 1655. În loc s[ potoleasc[ spiritele, ea le-a încins =i mai
mult. Adversarii reformei îl acuzau pe Nikon c[ aceast[ carte
este o dovad[ a apostaziei sale fa\[ de ortodoxie =i spuneau c[
ea va produce mari tulbur[ri în rândul maselor de credincio=i,
tocmai pentru c[ a înlocuit formule acceptate de toat[ Biserica
Rus[ mai înainte, cu altele asupra c[rora înc[ Sinodul Stoglav se
pronun\ase, catalogându-le ca incorecte =i interzicând utilizarea
lor în cultul rusesc. Bineîn\eles, aceste acuza\ii se refereau la
modificarea formei semnului crucii, eliminarea slujbelor de
rebotezare a catolicilor =i altor eterodoc=i, folosirea pe prescuri
a crucii în patru col\uri în locul celei tradi\ionale ruse=ti în opt
col\uri, modificarea în textul cânt[rii liturgice numit[ Heruvimic
a cuvintelor “de trei ori sfânt[ cântare aducem” cu cuvintele
“preasfânt[ cântare cânt[m” =i alte modific[ri de mai mic[
importan\[. Lista modific[rilor de text, ale ordinii de citire a
rug[ciunilor sau a gesturilor rituale ale preo\ilor, cuprinde în
prima analiz[ a acestor modific[ri f[cut[ în perioada 1655-1660
de preotul Nikita Dobrânin, mai mult de 200 de pagini147.
S-au adus într-adev[r îmbun[t[\iri de text în noul Litur-
ghier rusesc, comparativ cu cele editate în vremea patriarhilor
Filaret, Ioasaf =i Iosif? Este clar c[ modific[rile pe care le-am
enumerat mai sus nu reprezint[ corecturi de traducere, îndrept[ri
de text, ci doar înlocuiri ale unor particularit[\i de rit ruse=ti cu
elementele corespunz[toare din ritul grecesc. În ce prive=te
textul Liturghierului, aproape c[ nu vom g[si nici un fel de
106
îmbun[t[\ire din punct de vedere al gramaticii sau al lexicului.
Mai mult, cercet[torii au remarcat chiar c[ exist[ destule pasaje
ambigue =i eronate148. În multe locuri au fost pur =i simplu
înlocuite cuvintele existente în edi\iile mai vechi cu sinonime
uneori neinspirat alese, care f[ceau textele greu inteligibile sau
le d[deau alt sens decât cel corect. Astfel de modific[ri ale
textelor s-au f[cut tocmai fiindc[ Nikon voia ca reforma lui s[
fie f[cut[ cât mai repede. De aceea, afirma\iile din prefa\a
Liturghierului cum c[ îndreptarea textului s-a f[cut dup[ vechile
c[r\i slave scrise pe pergament =i dup[ textele vechi grece=ti
sunt un neadev[r evident, introdus con=tient în textul edi\iei din
1655 al principalei c[r\i de cult din Biserica Ortodox[ Rus[.
Faptul c[ Nikon =i apropia\ii s[i au operat modific[ri ale textelor
c[r\ilor de cult ruse=ti nu cum au declarat, adic[ dup[ textele
vechi slave =i grece=ti, ci dup[ cele folosite de greci în epoca lui
Nikon, a fost demonstrat înc[ de la sfâr=itul secolului trecut.
Nikolai Kapterev, ale c[rui lucr[ri sunt =i ast[zi funda-
mentale pentru cercetarea istoric[ a schismei ruse =i a mi=c[rii
starovere, a demonstrat înc[ din 1887, în urma studierii
materialelor de arhiv[ existente în Rusia cu privire la reforma
patriarhului Nikon, c[ a=a zisa îndreptare a c[r\ilor ruse=ti de
cult nu s-a f[cut, cum se credea, dup[ vechile texte slave =i
grece=ti, ci dup[ c[r\ile grece=ti contemporane lui Nikon149.
Concluziile sale concordau în aceast[ privin\[ cu afirma\iile
teologilor =i polemi=tilor apar\inând mi=c[rii starovere.
Cercet[rile ulterioare au confirmat punctul de vedere al lui
Kapterev, a=a încât chiar la începutul secolului nostru reputatul
istoric al Bisericii Ruse E.E. Golubinski a formulat exact
acelea=i concluzii în privin\a c[r\ilor dup[ care s-a f[cut
îndreptarea textelor liturgice ruse=ti în vremea lui Nikon150.
Ast[zi, nici un istoric serios nu se mai îndoie=te de juste\ea
punctelor de vedere ale celor doi mari cercet[tori în acest
domeniu, faptul îndrept[rii c[r\ilor dup[ edi\iile noi grece=ti
fiind recunoscut ca o certitudine istoric[.
De fapt, o examinare a textului Liturghierului de exemplu,
folosind materialul strâns în urma poruncii lui Nikon de a se
107
aduna toate c[r\ile vechi din biserici =i m[n[stiri =i manuscrisele
grece=ti aduse de Arsenie Suhanov în vara lui 1653, în urma
c[l[toriei sale în Orientul Ortodox, întreprins[ tocmai în scopul
strângerii unor asemenea manuscrise =i studierii am[nun\ite a
obiceiurilor =i ritualurilor popoarelor ortodoxe din Imperiul
Otoman, era imposibil de realizat de c[tre cei câ\iva corectori de
la Curtea Tip[riturilor într-un timp atât de scurt: Suhanov s-a
întors la Moscova în iunie 1653, când Nikon deja f[cuse primii
pa=i pe calea reformei, iar Slavine\ki =i ceilal\i corectori deja se
apucaser[ de preg[tirea noului text al Liturghierului având la
îndemân[ edi\ia greceasc[ tip[rit[ în 1602 la Vene\ia, iar
Liturghierul a fost dat deja spre tipar la 1 aprilie 1654. Într-un
interval de timp atât de scurt, nici un an, era imposibil de f[cut
o examinare a imensei cantit[\i de c[r\i de cult vechi strânse atât
din Rusia de agen\ii lui Nikon, cât =i din Orient de c[tre Arsenie
Suhanov. Dealtfel, Nikon a =tiut tot timpul c[ tipografii =i
corectorii s[i utilizeaz[ în preg[tirea textelor c[r\ilor de cult ce
urmau a fi editate, noile edi\ii grece=ti ale acestora, îns[ credea
c[ ele erau comparate =i cu cele vechi151.
Aceea=i metod[ s-a utilizat =i în editarea celorlalte c[r\i de
cult, tocmai pentru c[ textele vechi aduse de Suhanov, ca =i
manuscrisele ruse=ti strânse, cum am mai ar[tat, din ordinul
patriarhului, erau foarte multe =i foarte diferite între ele =i
practic nu se putea alege o variant[ sigur[ drept model. Mai
mult, marea majoritate a manuscriselor aduse de Suhanov nu
priveau probleme ale cultului, astfel c[ nici nu ar fi putut s[ fie
folosite de corectorii nikonieni. În aceast[ situa\ie, editorii de la
Curtea Tip[riturilor, Arsenie Grecul, Epifanie Slavine\ki,
Eftimie =i al\ii au continuat s[-=i fac[ treaba a=a cum au procedat
=i la editarea Liturghierului, adic[ folosind ca texte de baz[
textele grece=ti tip[rite în Occident.
În martie 1656 a ie=it de sub tipar Triodul Postului, în
postfa\[ editorii ar[tând c[ au îndreptat-o “cu binecuvântarea
patriarhului Nikon =i a întregului Sfânt Sobor dup[ vechile c[r\i
grece=ti, slavone scrise pe pergament =i sârbe=ti”, ceea ce
bineîn\eles nu corespundea realit[\ii. Tot în 1656 au mai ie=it de
108
sub tipar Irmologhionul =i Ceaslovul =i a fost preg[tit pentru
tip[rire Trebnicul – a doua carte de cult ca importan\[ dup[
Liturghier, ea con\inând rânduiala slujbelor ocazionate de
s[vâr=irea tainelor biserice=ti: botezul, mirungerea, cununia etc.
Anul urm[tor sunt tip[rite Psaltirea, Evangheliarul =i Apostolul
=i retip[rit Irmologhionul. În 1658 apare în sfâr=it Trebnicul care
între timp fusese pus în discu\ia sinodului din octombrie 1656,
=i sunt reeditate, dup[ o nou[ revizuire a textelor, Liturghierul =i
Psaltirea152.
C[r\ile ap[rute în dou[ edi\ii în vremea lui Nikon au
produs nedumeriri =i dezorientare, întrucât diferen\ele erau
semnificative nu numai fa\[ de cele tip[rite înainte de Nikon, ci
chiar între ele. În afar[ de asta ele con\ineau instruc\iuni
privitoare la forma semnului crucii care trebuia s[ se fac[ dup[
modelul grecesc, cu trei degete =i aceasta “pentru a nu se înc[lca
rânduiala greceasc[”153.
Cum am ar[tat mai înainte, Nikon dispusese ca în toate
c[r\ile, din articolul 8 al Simbolului Credin\ei s[ fie eliminat
cuvântul “adev[rat”, iar în Liturghier deja fuseser[ trecute
modific[rile de ritual ce au constituit motivul principal al
viitoarei schisme biserice=ti. Numai c[, Nikon nu s-a oprit doar
la semnul crucii, aleluia, num[rul de prescuri necesar pentru
liturghie, înconjurarea bisericii dup[ sau împotriva mersului
soarelui, =i alte asemenea rânduieli pe care le-a adoptat în forma
lor greceasc[ de atunci =i care fuseser[ incluse deja în textul
Liturghierului. El a poruncit în decembrie 1655 ca hainele
monahilor s[ fie f[cute dup[ modelul grecesc =i a introdus
cântarea pe mai multe voci în biseric[, lucru total neobi=nuit
pentru ru=i în acea vreme. O alt[ m[sur[ prin care patriarhul
lovea în tradi\ia bisericeasc[ multisecular[ a poporului rus a fost
înlocuirea crucii în opt col\uri cu cea în patru col\uri, din altar,
de pe turlele bisericilor, de pe obiectele de cult etc. Tot în aceast[
categorie poate fi inclus[ =i înlocuirea vechii scrieri a numelui
Mântuitorului, Isus – deci cu un singur “i” - în toate c[r\ile ce
fuseser[ tip[rite din porunca sa, cu cea greceasc[ Iisus – deci cu
doi “i”. Asta poate nu ar fi produs atâta tulburare, dac[
109
înlocuirea nu ar fi fost înso\it[ de comentarii r[uvoitoare =i chiar
acuze de erezie pentru cei care ar fi scris numele lui Hristos cu
un singur “i”.
Nu era prima oar[ când riturile =i tradi\iile prenikoniene
erau catalogate ca eretice, iar pentru Nikon asemenea aprecieri
reprezentau o excelent[ justificare a modific[rilor pe care le
urm[rea. Mai ales forma ruseasc[ a semnului crucii a fost
considerat[ eretic[ de patriarhul Macarie al III- lea al Antiohiei,
pentru a-i facilita lui Nikon promovarea reformei ritului ortodox
din Rusia. Tocmai declara\iile publice ale acestui ierarh oriental
au stat la baza condamn[rii de c[tre sinodul rusesc din aprilie
1658 a semnului crucii cu dou[ degete ca erezie nestorian[ =i
armean[ =i excomunic[rii tuturor acelora care-l vor mai folosi.
Toate aceste m[suri de apropiere a formelor de cult ruse=ti
de cele grece=ti contemporane lor, luate de patriarhul Nikon cu
=tirea =i acordul \arului, nu au f[cut altceva decât s[ îngreuneze
activitatea clerului =i s[ creeze mari confuzii în rândul credin-
cio=ilor ortodoc=i ru=i. Nepotrivirile dintre textele c[r\ilor
editate chiar în timpul lui Nikon, modific[rile continue la care
erau supuse rânduielile biserice=ti creau haos în timpul slujbelor
=i erodau credin\a enoria=ilor în corectitudinea, onestitatea =i
buna credin\[ a celor care f[cuser[ schimb[rile, diminuând în
ochii acestora credibilitatea textelor noilor c[r\i.
Numai în câteva cazuri, foarte rare dealtfel, schimb[rile au
îmbun[t[\it traducerea sau au f[cut textele rug[ciunilor =i
cânt[rilor mai u=or de în\eles. În cele mai multe situa\ii ele nu
erau necesare =i se dovedeau îndoielnice, atât din punct de
vedere lingvistic, cât =i teologic.
Cum scria A.V. Kartašev, “îndreptarea c[r\ilor, f[r[ tact
promovat[ de Nikon, dup[ ritmul, amploarea, caracterul str[in
al izvorului s[u =i jignirile aduse în timpul realiz[rii sale
con=tiin\ei na\ionale =i întru totul ortodoxe a ru=ilor, nu putea s[
nu provoace protestul celor mai credincio=i dintre ei. Acesta a
fost prin profunzimea sa un protest general al episcopatului, al
clerului inferior =i al oamenilor simpli”154.

110
 4.3. Reac\ia la reforma nikonian[ =i începuturile schismei

Primii care au reac\ionat la ac\iunile lui Nikon de revizuire

a practicii biserice=ti din Rusia au fost râvnitorii evlaviei din
Moscova. Când au primit în bisericile lor cunoscuta circular[ a
lui Nikon din februarie 1653 privind înlocuirea semnului crucii
=i a m[t[niilor mari în post, Neronov, Avvakum =i al\i râvnitori
s-au adunat pentru a hot[rî ce atitudine s[ adopte fa\[ de aceast[
m[sur[ a patriarhului. Dup[ multe dispute =i ezit[ri au hot[rât ca
Neronov s[ mearg[ la m[n[stirea Ciudov s[ se roage =i s[
posteasc[ toat[ prima s[pt[mân[ a Postului Mare pentru a g[si
care era solu\ia la circular[, parohia lui Neronov fiindu-i încre-
din\at[ protopopului Avvakum. La sfâr=itul acestei s[pt[mâni,
Neronov, încredin\at c[ a auzit un glas care i-ar fi spus s[ nu se
team[ de moarte =i s[ lupte pentru credin\[, se întoarce la
parohia sa =i împreun[ cu ceilal\i râvnitori ai evlaviei trimite o
peti\ie de protest suveranului, în care se pronun\[ contra
ac\iunilor patriarhului.
Con\inutul protestului este caracteristic viitoarelor scrieri
ale unor adep\i ferven\i ai vechiului rit: râvnitorii scriau c[
înv[\[tura cre=tin[ este în pericol de pieire în Rusia =i c[ însu=i
capul ierarhiei, Nikon s-a îndep[rtat de poruncile ortodoxiei155.
|arul a transmis peti\ia lui Nikon =i se pare c[ a insistat ca
patriarhul s[ amâne promovarea m[surilor reformiste preco-
nizate în circular[. Nikon a fost de acord =i se p[rea c[ ruptura
fusese evitat[. Dar rela\iile dintre patriarh =i râvnitori s-au
deteriorat ireversibil dup[ acest incident. Cunoscând îndea-
proape experien\a nepl[cut[ prin care trecuse predecesorul s[u
Iosif, învins de râvnitori în problema introducerii univocalit[\ii
în slujbele biserice=ti, Nikon a c[utat s[ scape cât mai repede de
protopopii recalcitran\i. Înainte de asta =i-a înt[rit pozi\ia =i
influen\a în societate, consolidându-=i în special rela\ia cu \arul.
Av`nd asigurat sprijinul \arului, patriarhul a început
ofensiva împotriva lui Neronov =i a tovar[=ilor s[i, dirijând
disputa spre aspectele disciplinare unde se sim\ea invulnerabil.
111
Folosind ca prilej conflictul dintre parohul catedralei din Murom
Loghin =i voievodul local, Nikon l-a sus\inut pe acesta din urm[
=tiind c[ Neronov îi va lua ap[rarea lui Loghin, iar el va putea
invoca disciplina bisericii în cazul unei noi plângeri a
protopopului c[tre \ar (patriarhul era încredin\at c[ nici un
episcop nu va îndr[zni s[ depun[ m[rturie contra lui). A=a s-a =i
întâmplat, astfel c[ la adunarea clerului moscovit din iulie 1653,
Nikon l-a ]nvinuit pe Neronov de calomnie =i denaturare a
vorbelor sale în plângerea adresat[ \arului, ob\inând condam-
narea acestuia nu pentru dezacord cu patriarhul, ci pentru
neîn\elegeri cu angaja\ii parohiei. Pe 4 august 1653, Neronov a
fost arestat =i închis la m[n[stirea Novo-Spasski. Dup[ câteva
zile, b[trânul protopop a fost crunt b[tut în curtea patriarhiei,
dup[ care a fost dus în catedral[ pentru primirea pedepsei
biserice=ti. Mitropolitul Silvestru de Kruti\k a fost cel care i-a
dat jos scufia de protopop =i i-a pronun\at interdic\ia de a mai
\ine slujbe. În ziua urm[toare, pe 13 august 1653, Neronov a fost
trimis în exil în îndep[rtata m[n[stire Novo-Ostrovsk din \inutul
Vologdei. Pe când Neronov era dus în lan\uri spre locul de exil,
toat[ popula\ia Moscovei a ie=it s[-l petreac[. To\i plângeau. La
desp[r\ire, b[trânul lupt[tor pentru rena=terea spiritual[ a Rusiei
a \inut o predic[ credincio=ilor =i a citat fragmente din
înv[\[turile lui Ioan Gur[ de Aur cu care se putea compara
acum, fiind =i el un om ce suferea pentru adev[r156.
Dup[ exilarea lui Neronov, Nikon a trecut la lichidarea
restului opozi\iei, activizat[ de ac\iunile lui Avvakum =i Daniil
din Kostroma, care între altele, adresaser[ înc[ o plângere
\arului, în care protestau contra m[surilor luate de Nikon, atât
împotriva lui Neronov, cât =i în ceea ce prive=te modific[rile de
rit. +i de data aceasta \arul a r[mas fidel promisiunii f[cute în
iulie 1652: i-a trimis peti\ia lui Nikon. Dup[ câteva zile, folo-
sindu-se de conflictul dintre Avvakum =i colaboratorii s[i din
Biserica Maicii Domnului de Kazan, Nikon l-a arestat pe
Avvakum împreun[ cu al\i 33 de enoria=i participan\i la slujba
pe care o \inea protopopul într-o magazie, dat fiind c[ nu a fost
primit în biserica al c[rei paroh era. În acela=i timp au început
112
arest[rile altor adep\i ai râvnitorilor, patriarhul fiind hot[rât de
aceast[ dat[ s[ termine cu protopopii revolta\i. M[surile
represive au fost foarte dure: Avvakum a fost exilat în Siberia,
Loghin a fost caterisit =i trimis înapoi la Murom, unde a =i murit
peste un an, Daniil de Kostroma – exilat tocmai la Astrahan,
unde a murit în închisoare, Ermil din Iaroslav a primit interdic\ie
de a mai sluji =i a fost exilat în nord, protopopul Daniil Temni-
kovski – închis la m[n[stirea Novo-Spasski. Mul\i al\i râvnitori
ai credin\ei au fost nevoi\i s[ fug[ =i s[ se ascund[, iar al\ii au
fost prin=i =i executa\i. În capital[, enoria=ii se temeau s[ mai
mearg[ la bisericile ai c[ror parohi fuseser[ aresta\i sau exila\i.
Dintre to\i râvnitorii, numai +tefan Vonifatiev a sc[pat de
m[surile punitive ale crudului patriarh, asta datorit[ pozi\iei sale
privilegiate de confesor al \arului. To\i cei care au suferit în
urma acestei adev[rate cruciade a patriarhului contra opozi\iei
grupate în jurul lui Neronov nu au fost învinui\i de nesupunere
fa\[ de patriarh, ci de gre=eli în activitatea pastoral[. Numai c[
aceste m[suri punitive nu au f[cut altceva decât s[ favorizeze
propaganda antinikonian[ în provincie =i s[-i înt[reasc[ pe
adversarii patriarhului în convingerile lor.
Un moment important în lupta contra m[surilor de
modificare a ritului =i corectare a c[r\ilor de cult ruse=ti îl
reprezint[ sinodul din 1654, în care episcopul Pavel de Kolomna
=i-a exprimat deschis dezacordul fa\[ de modific[rile cultului
propuse de patriarh. Imediat dup[ sinod el a fost arestat, b[tut de
slujba=ii patriarhului =i exilat în nord, în regiunea Novgorodului,
unde a fost ucis din ordinul lui Nikon, se pare.
În primii ani ai reformelor nikoniene întreaga greutate a
luptei pentru vechea tradi\ie bisericeasc[ rus[ a c[zut pe umerii
lui Neronov. Avvakum era departe în Siberia, episcopul Pavel,
Loghin =i Daniil din Kostroma decedaser[, mul\i al\i râvnitori
renun\aser[ la lupt[ de frica atotputernicului Nikon. Dintre
ierarhi, în afara lui Pavel, al\i patru episcopi – Makarie de
Novgorod, Markel de Vologda, Simeon de Tobolsk =i Alexandru
de Viatka – erau pân[ la o anumit[ limit[ contra revizuirii
c[r\ilor, îns[ nu voiau s[ ri=te un conflict deschis cu patriarhul.
113
 Sigur, în împotrivirea lui Neronov fa\[ de Nikon un anumit
rol l-au jucat =i motivele personale, îns[ b[trânul protopop nu
era atât de preocupat de faptul c[ noul patriarh îi înl[turase pe
cei care timp de 20 de ani luptaser[ pentru rena=terea Bisericii
Ruse, cât de faptul c[ reformele acestuia nu vor face altceva
decât s[ provoace mari tulbur[ri.
În aceast[ perioad[ (1652-1656) nu era clar înc[ pân[ unde
va merge Nikon cu rea=ezarea cultului rusesc dup[ modelul
grec, mul\i credincio=i sperând înc[ în revenirea patriarhului la
tradi\iile ruse=ti. Aceasta pentru c[ ei nu în\elegeau adev[rata
cauz[ a confrunt[rii dintre patriarh =i râvnitori =i nu-=i puteau
imagina ce va rezulta în urma ac\iunilor pripite ale acestuia.
La cre=terea opozi\iei fa\[ de patriarh a contribuit, cel pu\in
în capital[, un fenomen social grav: epidemia de cium[ din
1654, pe care mul\imea o atribuia faptului c[ “patriarhul nu este
ferm în credin\[ =i ac\ioneaz[ la fel ca ereticii =i iconocla=tii”,
aceste acuza\ii îndreptându-se apoi spre revizuirea c[r\ilor care
devenise un subiect de discu\ie pentru toat[ lumea. Lumea era
nemul\umit[ în special pentru c[ Nikon l-a numit editor pe
Arsenie Grecul, pe care locuitorii Moscovei îl =tiau înc[ din
1649 ca un renegat notoriu: “Acel monah – strigau moscovi\ii –
multe c[r\i a stricat, =i ne duc patriarhul =i Arsenie spre pieirea
ve=nic[”157. Îns[ aceast[ izbucnire de mânie popular[ s-a stins
repede. Popula\ia =tia c[ nici \arul =i nici patriarhul nu glumesc,
iar în cazul în care dezordinile vor continua, armata va fi repede
trimis[ s[ le în[bu=e.
În cursul primilor 2 ani de exil în m[n[stirea Spaso-
Kamenov din regiunea Vologda, Neronov nu a încetat s[ îi scrie
vechiului prieten +tefan Vonifatiev, \arului =i \arinei, implo-
rându-i s[ p[zeasc[ Biserica =i s[ o apere de “lupii care vor
frumuse\ea ei s-o murd[reasc[ =i pe ea s[ o distrug[”. Inova\iile
lui Nikon le trata ca semne ale apropiatei veniri a Antihristului,
care urm[re=te s[ distrug[ pravoslavnica Rusie, ultimul bastion
al cre=tinismului ortodox. Neronov insist[ pentru convocarea
unui sinod la care s[ participe nu numai episcopii, ci =i repre-
zentan\i ai clerului inferior =i ai mirenilor, cunosc[tori ai
114
scrierilor sfinte =i având o reputa\ie moral[ deosebit[, doar un
asemenea sinod putând fi considerat ca exprimând glasul
autentic al Bisericii. Acest sinod trebuia s[ restabileasc[ vechea
rânduial[ bisericeasc[, sfin\it[ de veacurile de practic[ rus[ =i
bizantin[. Asprimea =i cruzimea lui Nikon fa\[ de preo\i nu
aveau nimic în comun cu poruncile lui Hristos =i cu spiritul
ortodoxiei, pe care patriarhul era chemat s[ le apere =i nu puteau
decât s[ distrug[ definitiv ortodoxia rus[ – scria b[trânul
protopop158.
Neronov a început campania deschis[ împotriva lui Nikon
la Vologda, unde fusese mutat din cauza neîn\elegerilor cu
egumenul m[n[stirii Spaso-Kamenov, locul s[u de exil. Aici el
a \inut o predic[ în care l-a învinuit pe Nikon de apostazie =i a
trimis o scrisoare-manifest pe 18 iulie 1654 prietenilor s[i din
Moscova pe care îi chema la lupt[ împotriva “încerc[rilor
antihristului =i a slugilor sale”159, aluzia la Nikon fiind cât se
poate de clar[. Ajuns în m[n[stirea Solovki în august 1655, el a
transformat-o în scurt timp într-un bastion al luptei pentru
vechea credin\[160. De aici Neronov a plecat spre capital[ unde
s-a ascuns un an de zile, fiind protejat de prietenul s[u +tefan
Vonifatiev, =i a dus propaganda antinikonian[, reactivând
opozi\ia fa\[ de patriarh.
În prima zi de Cr[ciun a anului 1655, el s-a c[lug[rit sub
numele de Grigorie. Excomunicarea lui, pronun\at[ la 18 mai
1656 =i anatema asupra vechiului semn al crucii au fost
r[spunsurile lui Nikon la împotrivirea sa activ[ fa\[ de reform[.
Numai c[ la mijlocul anului 1656 rela\ia lui Nikon cu \arul nu
mai era la fel de apropiat[ ca înainte, a=a încât, în afara
anatemelor, el nu mai avea la îndemân[ alte mijloace de lupt[
contra opozi\iei.
Îns[ tocmai aceste anateme au f[cut ca între Nikon =i
adversarii s[i s[ se interpun[ un zid de netrecut =i s[ se creeze o
situa\ie canonic[ periculoas[, ce îngreuna o posibil[ reconci-
liere. Anatema aruncat[ asupra semnului rusesc al crucii în
februarie =i aprilie 1656 de Nikon, patriarhul Makarie al Antio-
hiei =i Gavriil al Serbiei a stârnit un puternic val de proteste =i
115
acuza\ii de erezie =i lucrare în slujba Antihristului la adresa lui
Nikon. În insulele Solovki, unde se afla cea mai important[
m[n[stire-fort[rea\[ din Nordul rusesc, preg[tit[ de Neronov
cum am ar[tat, stare\ul Gherasim Firsov a compus în 1657 dou[
lucr[ri, una despre venirea antihristului iar a doua despre semnul
crucii161. Mul\i monahi au p[r[sit m[n[stirile pentru a fi cât mai
departe de “r[ul nikonian”. Când în 1657 au venit în m[n[stirea
Solovki noile c[r\i, soborul m[n[stiresc a hot[rât la 8 iulie 1658
s[ nu se slujeasc[ dup[ ele. O asemenea hot[râre era deja
începutul revoltei contra patriarhului. Protestul insulelor
Solovki =i cre=terea st[rilor antireformiste în ce prive=te ritul
rusesc nu au mai avut parte de o puternic[ reac\ie a patriarhului.
Aflat deja în conflict cu suveranul datorit[ preten\iilor sale
de suprema\ie, oglindite în ideea c[ puterea spiritual[ este
superioar[ celei statale, \arul trebuind s[ se subordoneze patriar-
hului, Nikon î=i pierdea pe zi ce trece interesul pentru reform[.
Sim\ind asta, Neronov i s-a adresat pe 4 ianuarie 1657 repro-
=ându-i inova\iile =i pedepsirea râvnitorilor evlaviei. Nikon a
ridicat anatema pronun\at[ cu nici un an în urm[ =i i-a permis s[
slujeasc[ dup[ vechile c[r\i. Îns[ reconcilierea lui Nikon cu
Neronov nu a dus la aplanarea conflictului cu ceilal\i adversari
ai reformei. R[ul f[cut Bisericii Ruse nu mai putea fi oprit chiar
dac[ patriarhul, dezam[git de inova\iile =i grecizarea cultului
rusesc pe care el însu=i le-a întreprins, a mai scos de sub tipar la
începutul lui 1658 Ceaslovul, care într-o serie de detalii liturgice
se întorsese la vechile texte.
Lumea spera într-o revenire total[ la tradi\iile ruse=ti,
numai c[ Nikon avea alte planuri. Pentru a-l determina pe \ar s[-
i accepte suprema\ia, pe 10 iulie 1658 el a p[r[sit demonstrativ
scaunul patriarhal, spunând c[ “de acum el nu mai e patriarh” =i
îmbr[când rasa simpl[ monahal[. Prin acest act Nikon a
renun\at la putere, nu =i la titlul de patriarh, sperând c[ \arul îl
va implora s[ revin[. Alexei nu a f[cut îns[ a=a ceva.
Plecarea lui Nikon n-a însemnat îns[ revenirea la ritualurile
=i c[r\ile prenikoniene, întrucât \arul, direct interesat în p[strarea
rezultatelor reformei liturgice întreprinse de Nikon, nu a permis
116
aceasta. Deja ruptura se produsese în cadrul Bisericii Ruse: pe
de o parte, ap[r[torii vechii tradi\ii – care au fost numi\i staro-
veri sau staroobread\i, pe de alt[ parte – \arul =i apropia\ii s[i,
interesa\i de succesul reformelor nikoniene, în perspectiva
unific[rii politice =i religioase a tuturor popoarelor ortodoxe.
Ruptura totu=i nu se produsese înc[ definitiv. Se mai spera c[
lucrurile pot fi îndreptate. Dar începuturile schismei deja se
semnalaser[ în destule regiuni ale Rusiei, în special acolo unde
fuseser[ exila\i râvnitorii evlaviei.
Pe Alexei Mihailovici, care dorea recunoa=terea modi-
fic[rilor de ritual =i a corect[rii c[r\ilor de cult, nu-l putea
mul\umi situa\ia ambigu[ în care se g[sea Biserica Rus[ dup[
plecarea lui Nikon din scaunul patriarhal. Haosul care domnea
în via\a bisericeasc[ trebuia înl[turat. Dar pentru aceasta era
nevoie de o nou[ conducere ecleziastic[, devotat[ total
suveranului =i scopurilor politicii sale religioase. În alt[ ordine
de idei, Alexei Mihailovici voia s[ înl[ture opozi\ia la modi-
fic[rile lui Nikon prin convingerea celor mai importan\i
reprezentan\i ai acesteia, pentru ca unificarea ritualului s[ nu
mai fie întâmpinat[ cu ostilitate în societatea rus[.

117
 CAPITOLUL 5
SCHISMA DEFINITIV{ +I APARI|IA MI+C{RII
STAROVERILOR

5.1 Sinodul de la Moscova din 1666 – 1667

5.1.1 Biserica Rus[ dup[ renun\area lui Nikon la scaunul

patriarhal

Rela\ia foarte apropiat[ între Nikon =i Alexei Mihailovici

în primii ani de patriarhat ai fostului arhimandrit de la
m[n[stirea Novo – Spasski, nu a mai continuat la fel începând
cu 1656. Dac[ la începutul domniei sale, \arul avea nevoie de
oameni cu experien\[ pentru a-l sprijini în activitatea de
guvernare datorit[ vârstei sale foarte fragede, între ace=tia
num[rându-se =i Nikon (care la un moment dat a reu=it s[
câ=tige totala încredere a tân[rului Alexei, devenind al doilea
om în stat), odat[ cu cre=terea în vârst[ =i dobândirea unei
experien\e de guvernare mai mari, el caut[ tot mai mult s[
rezolve singur, independent de p[rerile sfetnicilor s[i,
principalele probleme ale statului. Mai ales dup[ cei trei ani –
1654-1656 – petrecu\i în campanii militare ocazionate de
r[zboiul cu Polonia pentru Ucraina, el s-a maturizat, a devenit
mult mai încrez[tor în capacit[\ile =i faptele sale. Faptul c[ a stat
un timp departe de influen\a patriarhului =i a boierilor l-a ajutat
s[ înve\e a rezolva probleme de maxim[ importan\[ politic[ f[r[
a mai apela la sfatul acestora. Mai mult, Alexei deprinde în
cursul acestui r[zboi gustul pentru putere, ca =i cel pentru titluri
cât mai r[sun[toare.
Dup[ succesele militare din 1655, el schimb[ vechiul titlu
de “\ar al întregii Rusii =i mare cneaz al Moscovei” cu cel mai
pompos de “\ar al întregii Rusii Mari, Mici =i Albe, =i singur
st[pânitor (samoderje\), mare cneaz al Lituaniei, Volâniei =i
Podoliei”. Toate acestea îl transform[ pe Alexei Mihailovici, în
119
sensul c[ el tinde tot mai mult s[ conduc[ singur, fiind convins
de originea divin[ a puterii sale =i de rolul s[u primordial în
societate.
Evolu\ia gândirii politice a \arului se poate observa cel mai
bine urm[rind atitudinea acestuia fa\[ de faptele faimosului s[u
predecesor Ivan cel Groaznic. În 1652 el le socotea drept
p[c[toase =i în fa\a co=ciugului mitropolitului Filip cerea lui
Dumnezeu, cu lacrimi în ochi, iertarea \arului =i a monarhiei.
Peste cinci ani, în 1657, Alexei studiaz[ atent politica lui Ivan al
IV-lea pe care o consider[ un exemplu de înt[rire a puterii
monarhului162 =i cere patriarhului s[-i fac[ acestuia o slujb[ de
pomenire.163
Aceste transform[ri ale personalit[\ii lui Alexei nu puteau
r[mâne neobservate de Nikon. Prezen\a tot mai constant[ a
\arului în treburile publice, orgoliul în cre=tere al acestuia =i
concep\ia lui despre rolul puterii \arului, dorin\a de a ac\iona
independent, fie singur, fie prin agen\i proprii, nu puteau s[ nu
duc[ la izbucnirea conflictului între patriarh =i \ar. Era clar c[
Alexei Mihailovici nu va mai putea s[-l men\in[ pe Nikon în
pozi\ia de “mare suveran”, cum se intitula patriarhul, care îi
d[dea dreptul de a semna acte de stat f[r[ a mai pomeni numele
monarhului. Mai ales c[ p[rerea lui Nikon despre puterea
patriarhului nu concorda nici cu tradi\ia politic[ ruseasc[, nici
cu cea bizantin[, =i intra în conflict v[dit cu tendin\ele
absolutiste =i secularizante, caracteristice celor mai multe din
statele europene din a doua jum[tate a secolului al XVII-lea,
deci =i Rusiei
Fire autoritar[, Nikon a dezvoltat o întreag[ teorie privind
superioritatea puterii sacerdotale asupra puterii suveranului, pe
care a expus-o în scris deja dup[ renun\area la scaunul patriarhal
în celebra sa Replic[ la întreb[rile boierului Simeon Stre=nev =i
ale mitropolitului Gazei, Paisie Ligaridis.164 În concep\ia sa,
patriarhul era acela care, în calitate de conduc[tor suprem al
ierarhiei biserice=ti, avea dreptul de a controla =i îndruma
întreaga via\[ politic[ =i social[, \arul având datoria de a-i da
ascultare, el fiind reprezentantul unei autorit[\i inferioare celei a
120
patriarhului. Evident, o asemenea concep\ie despre raporturile
dintre puterea politic[ =i ecleziastic[ nu putea duce decât la o
ruptur[ între Nikon =i Alexei Mihailovici.
Orgoliul patriarhului =i setea lui nem[surat[ de putere, ca
=i dorin\a de a =i-l subordona pe \ar, exprimat[ printr-o serie de
ac\iuni care nu au f[cut altceva decât s[ duc[ la r[cirea treptat[
a raporturilor dintre ei, au favorizat conflictul. Începând cu 1657
\arul îl invit[ foarte rar pe Nikon la =edin\e =i consf[tuiri, =i chiar
la recep\iile =i mesele neoficiale, iar în vara lui 1658 rela\iile
între cei doi devin extrem de încordate, mai ales c[ boierii =i
rudele suveranului f[ceau tot posibilul pentru a le tensiona =i
mai mult, întrucât Nikon îi exasperase =i pe ace=tia cu preten\iile
sale de suprema\ie =i superioritatea pe care o afi=a fa\[ de ei.
Punctul culminant al conflictului a fost atins la începutul
lui iulie 1658. Neinvitarea lui Nikon la dineul oficial oferit de
suveran cu ocazia vizitei prin\ului georgian Teimuraz l-a
determinat pe patriarh s[ declare la 10 iulie 1658, dup[ slujba
liturghiei, c[ înceteaz[ a mai fi =eful Bisericii =i pleac[ din
Moscova. Prin aceast[ stratagem[ el spera ca \arul s[ vin[ s[-l
roage s[ nu p[r[seasc[ scaunul patriarhal, cum f[cuse la
alegerea lui în demnitatea de patriarh, când Alexei i-a cerut cu
lacrimi în ochi s[ accepte s[ fie patriarhul Rusiei. Numai c[ \arul
nu s-a mai umilit de aceast[ dat[, dar nici nu s-a gr[bit s[
convoace un nou sinod care s[-l aleag[ pe succesorul lui Nikon,
de team[, probabil, ca noul patriarh ales s[ nu fie adversar al
reformelor de rit promovate de fostul patriarh, de succesul
c[rora era direct interesat suveranul, adev[ratul ini\iator al
acestora.
Alexei va dovedi de altfel ata=amentul lui fa\[ de cauza
unific[rii practicii ruse=ti cu cea greac[ în cei aproape nou[ ani
de vacan\[ a scaunului patriarhal de la Moscova, care au urmat
plec[rii lui Nikon. Ace=tia au fost anii în care \arul a condus
efectiv Biserica. Temându-se totu=i ca Nikon s[ nu se întoarc[,
Alexei a convocat în februarie 1660 un sinod care a discutat
problema alegerii noului patriarh, hot[rând c[ aceasta se poate
face f[r[ binecuvântarea lui Nikon, iar el s[ fie lipsit de titlul de
121
patriarh, la care nu renun\ase în 1658, pentru p[r[sirea
iresponsabil[ a scaunului s[u canonic165.
Situa\ia s-a complicat nea=teptat atunci când hot[rârea
sinodal[ a fost contestat[ de Epifanie Slavine\ki, care a ar[tat c[
lipsirea lui Nikon de titlul patriarhal contravine practicii
canonice a bisericii ortodoxe.166. În aceast[ situa\ie, ne=tiind
exact cum trebuiau s[ ac\ioneze în conformitate cu canoanele,
\arul =i sinodul au amânat decizia definitiv[, hot[rând convo-
carea unui sinod pan-ortodox la care s[ participe to\i patriarhii.
Aceast[ hot[râre a sinodului din 1660 de a se adresa arbitrajului
patriarhilor greci s-a dovedit fatal[ pentru Biserica Rus[, dato-
rit[ consecin\elor sale grave. Ea excludea din start posibilitatea
reîntoarcerii la ritul vechi rusesc sau, cel pu\in, pe aceea a unei
solu\ii de compromis, care s[ fie acceptabil[ pentru adep\ii
acestuia.167.
Plecarea lui Nikon a creat o stare extrem de confuz[ în
rândul credincio=ilor ru=i, care nu puteau în\elege de ce ierarhia
nu se reîntoarce la rânduielile prenikoniene. Unitatea Bisericii
suferea tot mai mult din cauza îndoielilor =i a învinuirilor
reciproce între adep\ii reformelor lui Nikon =i adversarii
acestora. Situa\ia era foarte greu de st[pânit din acest punct de
vedere. Disputele cu privire la ritual au ajuns a=a de departe
încât de multe ori în aceea=i biseric[ doi preo\i slujeau dup[
rituri diferite: unul dup[ cel nou, cel[lalt dup[ cel vechi168.
Neronov nu mai era singur în lupta sa pentru vechea
tradi\ie rus[. Din toate col\urile \[rii veneau la Moscova proteste
contra îndrept[rii c[r\ilor. În\elegând plecarea lui Nikon ca pe o
consecin\[ a neîncrederii \arului fa\[ de el, adversarii inova\iilor
rituale =i liturgice au devenit mai curajo=i =i, f[r[ a le mai fi
team[ de eventuale represalii, dezb[teau problemele biserice=ti
“pe str[zi =i la col\uri”169 =i adresau deseori peti\ii suveranului,
în speran\a c[ îl vor convinge s[ restabileasc[ vechea rânduial[
bisericeasc[. Unele din aceste peti\ii170 sunt adev[rate tratate
teologice care analizeaz[ detaliat, metodic =i profund “îndrep-
tarea” c[r\ilor =i modific[rile aduse de Nikon practicii bise-
rice=ti din Rusia.
122
 |arul Alexei Mihailovici avea îns[ alte planuri. El voia în
primul rând s[ rezolve problema succesiunii lui Nikon =i s[ se
asigure c[ acesta nu va mai putea reveni în fruntea ierarhiei
ruse=ti. În ce prive=te reforma cultului, suveranul dorea promo-
varea acesteia în rândul tuturor credincio=ilor ru=i, dar spre
deosebire de Nikon, el a ac\ionat cu mult[ pruden\[ în aceast[
direc\ie, încercând pe diverse c[i s[-i conving[ pe liderii
opozi\iei biserice=ti s[ accepte modific[rile f[cute în vremea lui
Nikon. Acesta a fost motivul pentru care, dup[ plecarea
patriarhului, persecu\iile contra adversarilor reformei sale au
încetat, lucru ce a dat posibilitatea acestora de a se organiza =i
activa în cele mai importante ora=e ale Rusiei, inclusiv la
Moscova, unde centrul luptei împotriva noului rit a devenit casa
influentei =i bogatei boieroaice Feodosia Morozova, v[duva
fratelui fostului om forte al \arului, Boris Morozov. Aici erau
ad[posti\i, ap[ra\i =i proteja\i to\i aceia care într-un fel sau altul
se opuneau promov[rii reformei nikoniene: conduc[torii
tradi\ionali=tilor =i monahii izgoni\i din m[n[stiri pentru
op\iunea lor antireformist[, dar =i a=a-numi\ii “nebuni pentru
Hristos” - jurodivye - sau cei f[r[ ad[post. Mergând pe linia
reconcilierii, Alexei Mihailovici, la insisten\ele b[trânului
râvnitor al evlaviei Ivan Neronov, îi elibereaz[ din exil pe
clericii care mai r[m[seser[ în via\[ dup[ pedepsele crunte
dictate de Nikon în toamna lui 1653 celor care se opuseser[
primelor sale m[suri reformiste. Între ace=tia se cuvin a fi
men\iona\i protopopul Avvakum =i preotul Laz[r, dar în special
Avvakum, care treptat a devenit vârful de lance al adversarilor
noilor c[r\i =i noilor rânduieli biserice=ti.
Primind permisiunea de a se întoarce în capital[, Avvakum
sose=te la Moscova în 1664, stabilindu-se la conacul Feodosiei
Morozova, c[reia imediat i-a devenit duhovnic. În scurt timp, el
devine duhovnicul multor credincio=i moscovi\i =i principala
personalitate a ap[r[torilor vechiului ritual rusesc. Al[turi de el
încep s[ ac\ioneze în aceast[ perioad[ la Moscova noi ideologi
ai vechilor rânduieli biserice=ti care nu sunt lega\i nici de
râvnitorii evlaviei, nici de lupta contra lui Nikon. }ntre ace=tia
123
se distinge figura diaconului Feodor, care va juca un rol deosebit
în istoria mi=c[rii ritului vechi dup[ 1667.
Revitalizarea opozi\iei antireformiste nu a fost singura
problem[ cu care s-a confruntat \arul în aceast[ perioad[.
Accentuarea a=tept[rilor eshatologice =i exaltarea presenti-
mentelor apocaliptice, prezente =i la militan\ii reîntoarcerii la
tradi\iile biserice=ti prenikoniene, s-au manifestat cu prec[dere
=i-n forme extreme în rândurile discipolilor a=a-numi\ilor stare\i
ai p[durilor, despre care am relatat mai am[nun\it în capitolul
al III-lea al acestei lucr[ri. La începutul anilor 1650, în frunte cu
conduc[torul lor Kapiton, ei s-au mutat deja în zona Vladi-
mirului. Dup[ “îndreptarea” c[r\ilor =i modific[rile aduse
cultului în vremea lui Nikon, ei erau deja încredin\a\i c[ ultimele
zile au sosit, iar cel care a devenit st[pânul lumii este
Antihristul. Dat[ fiind confuzia ce domnea în acei ani în sfera
religioas[, ace=ti stare\i ai p[durilor care propov[duiau mân-
tuirea prin sinucidere colectiv[ (sinuciderea fiind v[zut[ ca o
consecin\[ a postului permanent pe care cei ce doreau mântuirea
trebuiau s[-l \in[) au reu=it s[ atrag[ mul\i adep\i, nu numai în
zona Vladimirului, ci =i în \inuturile învecinate: Nijni Novgorod,
Suzdal, Murom, Vologda sau Kostroma. Mul\i oameni îi urmau,
l[sându-=i tot ce agonisiser[ =i retr[gându-se în p[duri, unde
posteau pân[ mureau, ad[postindu-se în vizuini, scorburi sau
colibe de p[mânt171, pentru a nu intra în contact cu lumea deja
prins[ în mrejele Antihristului. Conduc[torii acestui curent
religios extrem, în care ideea ap[r[rii ritului vechi =i a c[r\ilor de
cult prenikoniene ocupa un loc secundar în compara\ie cu
mi=carea propriu-zis[ a ap[r[rii tradi\iilor =i ritului anterior
reformei lui Nikon, nu participau la înfometarea voluntar[ pe
care o propov[duiau, tocmai pentru a duce mai departe sinistra
lor înv[\[tur[. Dealtfel, pe la mijlocul deceniului al =aptelea ei
au n[scocit o form[ de sinucidere pentru mântuire nemaiv[zut[
pân[ atunci în Rusia: autodafé-ul, sinuciderea prin ardere
colectiv[.
În ce prive=te curentul ce milita pentru reîntoarcerea
Bisericii Ruse la vechile forme le cultului de dinaintea lui
124
Nikon, acesta nu s-a cantonat numai la Moscova. Pe malul stâng
al Volg[i, la nord de Nijni Novgorod, pe afluen\ii marelui fluviu
– Kerjene\ =i Belba= – înc[ din 1660 apar a=ez[ri, schituri =i
chilii ale adversarilor noului rit bisericesc. În p[durile de aici,
spre deosebire de cele din zonele Vladimirului, a=a numitele
p[duri de la Viazniki, unde se concentraser[ propov[duitorii
sinuciderilor voluntare, se stabilesc o serie de ideologi ai vechii
credin\e, care vor atrage de partea ideii abolirii reformei
nikoniene o bun[ parte a popula\iei din zon[. Propaganda
ap[r[rii vechii credin\e s-a extins de aici în toat[ zona de nord a
Rusiei Europene, de la Volga pân[ la Marea Alb[, num[rul
adep\ilor acesteia sporind extrem de repede. Efrem Potiomkin,
fratele autorului “Cuvintelor în contra ereticilor” Spiridon
Potiomkin, ieromonahul Serghei Saltâkov, pe care Avvakum îl
recomanda \arului în 1664 ca un candidat ideal pentru o func\ie
înalt[ în ierarhia ecleziastic[172, Dositei, egumenul m[n[stirii
Sf. Nicolae, aflat[ nu departe de renumita m[n[stire Tihvin,
stare\ul Kornili, c[lug[rul Epifanie sunt numai câ\iva din cei
care au contribuit enorm la r[spândirea opozi\iei fa\[ de noul rit
în nordul Rusiei.
Cel mai important rol în consolidarea mi=c[rii de opozi\ie
la noul ritual l-a jucat în aceast[ regiune foarte întins[ renumita
m[n[stire din insulele Solovki (Marea Alb[), centrul spiritual
tradi\ional al Nordului rusesc. Aici soborul m[n[stiresc din 1658
hot[râse ca slujbele s[ se fac[ dup[ vechile c[r\i, hot[râre
reconfirmat[ în 1663, când conducerea m[n[stirii se afla deja în
mâinile arhimandritului Nikanor, un adept convins al vechii
credin\e.
Din cele expuse reiese c[ ]nc[ ]naintea sinodului din 1666
– 1667, care a hot[rât destinele Bisericii Ruse, se prefiguraser[
principalele centre ale rezisten\ei pentru vechea credin\[: în
primul rând Moscova, unde tuturor încerc[rilor autorit[\ilor de
a lichida “nesupunerea bisericeasc[” li se împotriveau mul\imea
de preo\i, negustori =i or[=eni, dar =i relativ restrânsul cerc al
aristocra\iei grupat în jurul boieroaicei Morozova, apoi la est de
capital[, p[durile de pe cursul mijlociu al Volg[i, unde
125
popula\ia era aproape în întregime de partea vechii credin\e, în
nord – zona situat[ între Onega =i Marea Alb[. La acestea
putem ad[uga Siberia, unde propov[duiser[ Avvakum =i preotul
Laz[r în timpul exilului =i unde popula\ia era foarte agitat[ în
privin\a credin\ei, sudul Rusiei – Astrahanul =i Donul – unde
înc[ din vremea lui Nikon se refugiaser[ mul\i adversari ai
reformei acestuia.
Totu=i, în ace=ti ani premerg[tori rupturii definitive dintre
cei care acceptaser[ reforma lui Nikon =i adep\ii vechii credin\e,
popula\ia =i clerul sperau c[ \arul =i ierarhii se vor “r[zgândi” =i
vor “înl[tura înv[\[tura rea =i p[gubitoare”, iar pacea va reveni
în Biserica Rus[.
Problema principal[ pentru Alexei Mihailovici în ace=ti ani
nu a fost îns[ împ[carea cu Biserica =i supunerea fa\[ de ierarhia
bisericeasc[ a adep\ilor vechii credin\e, ci eliminarea oric[rei
posibilit[\i de revenire a lui Nikon în scaunul patriarhal. La
pu\in timp dup[ plecarea sa din Moscova, Nikon i-a trimis o
scrisoare \arului în care î=i exprima deja, în mod indirect,
regretul pentru p[r[sirea scaunului patriarhal, îns[ era înc[ prea
devreme pentru o ac\iune hot[rât[ de reîntoarcere în fruntea
Bisericii. Evenimentele care au urmat =i mai ales informa\iile cu
privire la situa\ia general[ a Bisericii, pe care le primea Nikon
la M[n[stirea Învierii, unde se retr[sese, l-au determinat treptat
s[ încerce revenirea la conducerea treburilor biserice=ti, astfel c[
temerile \arului privind posibilitatea unor noi nepl[ceri din
partea patriarhului s-au adeverit întru-totul. Cu cât se afla mai
departe de Moscova, cu atât mai mult Nikon dorea s[ joace din
nou rolul principal în conducerea Bisericii. Iritat de unele
observa\ii =i ac\iuni ale loc\iitorului de patriarh Pitirim
îndreptate contra sa, el îl anatemizeaz[ pe acesta chiar în prima
s[pt[mân[ a Postului Mare din 1662, în Duminica Ortodoxiei,
fapt ce a provocat o puternic[ reac\ie negativ[ din partea
ierarhiei ecleziastice ruse.
Aflând c[ se duc tratative cu patriarhii greci pentru
organizarea unui sinod care s[ dezbat[ cazul s[u, Nikon se
hot[r[=te s[ revin[ în capital[ =i, în mod nea=teptat pentru to\i,
126
în diminea\a zilei de 17 decembrie 1664, sose=te la Moscova,
unde asist[ la liturghie în Catedrala Adormirii Maicii Domnului
(Uspenski Sobor), de unde îi trimite \arului un mesaj în care îl
anun\[ c[ în 1658 “am p[r[sit scaunul patriarhal f[r[ s[ fiu
obligat de nimeni, iar ast[zi am revenit f[r[ a fi chemat de
nimeni”. Acest gest negândit s-a dovedit a fi un fiasco pentru
ierarhul care fusese cândva “prieten deosebit al \arului” =i “mare
suveran”. O adunare urgent[ a boierilor =i episcopilor, convo-
cat[ de Alexei Mihailovici, i-a cerut pe un ton ultimativ lui
Nikon, ca pân[ la “r[s[ritul soarelui” s[ se întoarc[ în m[-
n[stirea sa, unde i-a fost prescris un regim sever de recluziune.
Dup[ întoarcerea sa la m[n[stire, din ordinul \arului, s-a
deschis rapid o anchet[, fiind supu=i interogatoriilor atât
patriarhul cât =i cei care l-au ajutat într-un fel sau altul s[ vin[ la
Moscova. În urma anchetei întreprinse de boierul Simeon
Stre=nev =i de Paisie Ligaridis, mitropolitul Gazei, un aventurier
grec pe care Alexei l-a f[cut practic administratorul întregii
Biserici Ruse, boierul Ziuzin, care a favorizat cel mai mult
reîntoarcerea lui Nikon în capital[, a fost exilat la Kazan, iar
mitropolitul Iona, care din decembrie 1664 era loc\iitor de
patriarh, a pierdut aceast[ func\ie.
La cele 30 de întreb[ri adresate de anchetatori, Nikon a
r[spuns printr-un tratat monumental de 955 de pagini173.
Amestecând problemele canonice cu cele personale =i econo-
mice, Nikon nu-=i d[dea seama c[ tocmai datorit[ lipsei sale de
pruden\[ în chestiunea îndrept[rii c[r\ilor de cult, a cruzimii sale
fa\[ de clerul =i chiar ierarhii ru=i =i a pripelii ]n luarea deciziei
de p[r[sire a scaunului patriarhal în 1658, el a creat un fel de
front unit al adversarilor s[i, în rândul c[rora intrau atât
tradi\ionali=ti ca Neronov =i Avvakum, cât =i favori\i ai \arului
ca Ligaridis sau boieri oportuni=ti ca Stre=nev.174
În aceste condi\ii, via\a bisericeasc[ era complet bulver-
sat[, neexistând în rândul maselor de credincio=i un reper sigur
pentru credin\a lor, dat fiind c[ disputele privind noul =i vechiul
rit sporeau =i mai mult starea de confuzie. Evenimentele din
1664 – înt[rirea pozi\iilor ritului vechi, extinderea propagandei
127
stare\ilor p[durilor =i mai ales încercarea ratat[ a lui Nikon de
a reveni în fruntea Bisericii – au demonstrat \arului c[ =ov[ielile
=i amânarea sinodului puteau duce în scurt timp \ara =i Biserica
spre o nou[ epoc[ tulbure =i c[ puterea politic[ nu mai poate
pierde vremea. Astfel, modificarea manierei de abordare a
problemelor biserice=ti =i hot[rârile dure =i rapide au devenit
inevitabile.175

5.1.2 Preg[tirea =i desf[=urarea Marelui Sinod Ortodox de la

Moscova din 1666 – 1667

Primul lovit de schimbarea tacticii \arului a fost mitropo-

litul Pitirim, loc\iitorul patriarhului, demis din aceast[ func\ie =i
transferat la mitropolia Novgorodului. În locul s[u, dar numai
pentru eparhia176 Moscovei, a fost numit arhimandritul Pavel de
la m[n[stirea Ciudov, care la 22 august a fost hirotonisit ca
episcop =i numit în fruntea acestei eparhii, dar nu ca titular ci ca
loc\iitor, el având titlul de Mitropolit de Sara =i Don. Întrucât
re=edin\a lui se afla la palatul Kruti\ki, de multe ori a fost numit
Pavel Kruti\ki sau “de Kruti\k”. Du=man neîmp[cat atât al
adep\ilor vechiului rit, cât =i al lui Nikon, el a fost un instrument
folositor în mâinile \arului =i al cur\ii.
Neîncrez[tor în ierarhii ru=i, \arul =i l-a apropiat pe Paisie
Ligaridis, sosit în 1662 la Moscova pentru ajutor financiar,
desemnându-l neoficial drept primul între ierarhii ru=i. El îi
hirotonisea pe noii episcopi =i îndeplinea atribu\iile strict duhov-
nice=ti ale puterii patriarhale, iar la adun[rile episcopilor ru=i
prezida =edin\ele în cazul absen\ei suveranului. Lui i-a încre-
din\at Alexei Mihailovici misiunea de a preg[ti organizarea
sinodului care urma s[-l judece pe Nikon. Schimbarea de
atitudine fa\[ de adep\ii ritului vechi nu a întârziat s[-=i arate
rezultatele.
Aducerea lui Pavel în fruntea eparhiei moscovite a avut
efecte rapide. Dup[ numai o s[pt[mân[ de la desemnarea
acestuia, Avvakum a fost arestat =i exilat în nord, la Mezen. În
toamna aceluia=i an, o expedi\ie militar[ sub comanda prin\ului
128
Ivan Prozorovski a fost trimis[ în p[durile de la nord =i est de
Moscova, iar o alta, comandat[ de voievodul Stepan Zubov, pe
cursul mijlociu al Volg[i. Chiar dac[ mul\i lideri ai “tulbu-
r[rilor” din aceste regiuni au fost re\inu\i sau chiar executa\i,
aceste opera\iuni “de cur[\are” au dat rezultate minime. Nici cu
Nikon autorit[\ile politice nu s-au purtat mai blând. Încercarea
lui din decembrie 1664 a dus la în[sprirea atitudinii suveranului,
Nikon fiind \inut aproape sub arest la domiciliu în M[n[stirea
În[l\[rii Domnului.
În 1665, politica dur[ fa\[ de opozi\ia bisericeasc[ a
continuat, a=a încât în noiembrie au fost adu=i din Siberia la
Moscova câ\iva conduc[tori ai rezisten\ei, în frunte cu preotul
Laz[r, care au fost apoi transfera\i în nord, la Mezen, pentru a
evita înt[rirea for\elor ostile ierarhiei în capital[.177 În
decembrie acela=i an au fost aresta\i diaconul Feodor =i preotul
Nikita Dobrânin.178
Tot atunci au fost re\inu\i sau pu=i sub observa\ie =i al\i
lideri ai adep\ilor ritului vechi: egumenul Serghei Saltîkov,
fostul stare\ de la Solovki – Gherasim Firsov, arhimandritul
Antonie, c[lug[rii “nebuni”179 (iurodivye) Avraam, Feodor =i
Ciprian =i al\ii. Dintre to\i capii recunoscu\i ai “r[zmeri\ei”
numai energicul, dar prudentul egumen Dositei a r[mas în
libertate. Dac[ ad[ug[m la cele ar[tate =i faptul c[ Neronov
fusese exilat înc[ din ianuarie 1665 la Vologda, ne putem
imagina amploarea activit[\ii represive îndreptate contra
tradi\ionali=tilor ru=i. În acela=i timp cu represiunea împotriva
opozi\iei biserice=ti se desf[=urau preg[tirile pentru sinod. Doi
dintre patriarhii ortodoc=i – Dionisie al Constantinopolului =i
Nectarie al Ierusalimului – care s-au str[duit mult timp s[-l
împace pe \ar cu Nikon, au preferat s[ nu participe la sinod.
Ceilal\i doi – fostul prieten al lui Nikon, Macarie al III-lea Zaim
al Antiohiei =i Paisie al Alexandriei – motiva\i de posibilitatea
unor daruri bogate din partea \arului Aleksei, =i-au dat acordul
pentru participare, dar au sosit la Moscova abia c[tre sfâr=itul lui
1666. În acest timp, de preg[tirile propriu-zise s-au ocupat,
bineîn\eles cu =tirea =i acordul \arului, oameni proveni\i din
129
mediul oriental grec =i din cel ucrainean, dubio=i din punct de
vedere moral, care în\elegeau prea pu\in din realit[\ile bise-
rice=ti moscovite =i c[rora le p[sa prea pu\in de soarta Bisericii
Ruse, dar care în schimbul unor avantaje materiale =i financiare
importante erau gata s[ îndeplineasc[ tot ce li se cerea.
Rolul principal în aceste preg[tiri l-a jucat mitropolitul
Gazei Paisie Ligaridis – unul din cei care au anchetat încercarea
de reîntoarcere a lui Nikon în fruntea ierarhiei ruse din
decembrie 1664 – un personaj compromis moral, care pe dea-
supra fusese caterisit =i excomunicat de c[tre patriarhul
Ierusalimului înc[ din 1657, lucru pe care Ligaridis l-a ascuns
fa\[ de \ar =i autorit[\ile ecleziastice ruse. Din punct de vedere
al convingerilor religioase, dac[ el le avea, =i al educa\iei
primite, un asemenea om nu se potrivea deloc pentru rolul de
judec[tor în disputa religioas[ din Rusia. F[cându-=i studiile în
Italia, Paisie a devenit catolic, ajungând chiar diacon în anturajul
papei, dup[ care s-a reconvertit la ortodoxie, dar asta nu l-a
împiedicat s[-=i manifeste repulsia fa\[ de spiritul Bisericii
r[s[ritene. Un alt grec ce avea s[ joace un rol important în
preg[tirea =i desf[=urarea sinodului era diaconul Meletie, care a
îndeplinit o serie de misiuni diplomatice pentru Aleksei pe lâng[
patriarhii orientali. Inteligent, informat =i talentat, dar lipsit de
scrupule =i foarte abil (se pare c[ el a fost cel care a falsificat
coresponden\a înal\ilor ierarhi r[s[riteni c[tre \arul întregii Rusii
legat[ de participarea lor la preconizatul sinod =i de rela\ia stat
– biseric[), acesta, împreun[ cu Ligaridis, câ=tiga sume enorme
ocupându-se cu c[m[t[ria, afacere deloc potrivit[ pentru un om
al bisericii.180 Prieten cu cei doi clerici greci aminti\i mai sus era
un anume diacon Agathanghel, grec =i el, care în timpul liber se
ocupa de comer\ul cu vin, fabricarea berii =i organizarea de
jocuri de noroc, unde pierzând odat[ to\i banii a fost “nevoit” s[
fure o sum[ de bani consistent[ de la un alt cleric vecin.181 Spre
deosebire de Agathanghel, pe care problemele biserice=ti ruse=ti
nu-l preocupau prea tare, pe un alt grec ajuns în cercurile din
anturajul \arului182, arhimandritul Dionisie Iviritul, acestea l-au
interesat într-atât, încât a =i scris una din primele lucr[ri
130
polemice contra adep\ilor vechiului rit. Ligaridis l-a promovat
rapid la Curtea Tip[riturilor unde a activat un timp ca editor =i
corector de c[r\i. Din punct de vedere moral, nici acesta nu era
bine v[zut de ru=i, care l-au acuzat de câteva ori de sodomie =i
purtare necuviincioas[ în biseric[. Aceste acuza\ii, reale sau nu,
au constituit o arm[ redutabil[ pentru adversarii lui, care puteau
contesta atât sinodul în întregime, cât =i pe unii dintre
participan\i.
To\i ace=ti aventurieri greci – cum îi nume=te
Zen’kovskij183 – veni\i la Moscova înc[ la invita\ia lui Nikon,
imediat dup[ c[derea lui în dizgra\ie, s-au debarasat rapid de
fostul lor protector =i, trecând de partea \arului, i-au cauzat lui
Nikon nu pu\ine nepl[ceri. Un rol extrem de important – acela
de consultant pe probleme teologice =i redactor al proceselor
verbale ale lucr[rilor sinodului - l-a jucat c[lug[rul Simeon
Polo\ki, originar din Bielorusia, aflat[ =i ea în componen\a
Regatului Polono – Lituanian în acea vreme. Absolvent al
Academiei Movilene din Kiev =i al colegiului iezuit din Vilno
(Vilnius), acesta a venit la Moscova în 1663, dup[ recucerirea
Polo\kului de c[tre polonezi, unde \arul, care îl cuno=tea înc[
din 1656, i-a încredin\at predarea limbii latine tinerilor
func\ionari ai Prikazului Afacerilor Secrete. Dup[ ceva timp el
ajunge educatorul copiilor \arului =i poet la curte.184 Având
acces liber la suveran, este evident c[ el putea s[ exercite o
influen\[ deosebit[ asupra întregului proces de preg[tire a
sinodului =i a lucr[rilor acestuia. De remarcat este faptul c[ acest
c[lug[r înv[\at a redactat lucr[rile sinodului într-o limb[
amestecat[ polono – rus[, textul fiind scris cu caractere latine,
lucru ce atest[ cât de departe era el de structura =i spiritul
Bisericii Ruse =i cât de profund s-a înr[d[cinat în mintea lui
cultura polon[ de limb[ latin[ =i spiritul semicatolic al
Academiei Movilene. În redactarea lucr[rilor sinodului el a
operat modific[ri destul de consistente, înlocuind chiar
discursurile suveranului =i ale mitropolitului Pitirim cu crea\ii
proprii pompoase =i eliminând procesele verbale ale unor
=edin\e foarte importante.185 Nu o dat[, cum s-a întâmplat de
131
exemplu în disputa cu Nikita Dobrânin din aprilie 1666, Simeon
s-a amestecat în achetele =i treburile episcopilor =i ale altor
participan\i la Sinod, chiar dac[ oficial el nu figura printre
membrii acestuia.
Toate aceste personaje, Paisie Ligaridis, Meletie, Aga-
thanghel, Dionisie Iviritul =i Simeon Polo\ki, f[r[ nici o leg[tur[
cu râvnitorii evlaviei ori cu Nikon, sau cu vechea tradi\ie
bisericeasc[ rus[ în general, dar care =tiau foarte bine
moravurile =i limbile Orientului =i care pentru bani erau gata s[
fac[ orice, au fost pentru Alexei Mihailovici un sprijin
important, atunci când s-a ajuns ca pentru rezolvarea impasului
în care se afla Biserica Rus[ s[ fie chema\i patriarhii greci. Cum
scria N. F. Kapterev, “sinodul a devenit o arm[ în mâinile
\arului, iar \arul voia ca aceast[ arm[ s[ func\ioneze eficient =i
exact”.186 De aceea, sinodul pe care l-au a=teptat atâta adep\ii
vechiului rit, le-a în=elat întru-totul a=tept[rile. N-au fost invita\i
la lucr[rile sale nici reprezentan\ii clerului de lume, nici mireni,
cum ceruse Neronov, =i nici m[car unul din ap[r[torii vechii
tradi\ii liturgice ruse=ti =i ai vechiului rit nu a devenit membru al
acestuia.187
Înaintea sinodului (la care au participat =i patriarhii
Alexandriei =i Antiohiei) \arul a dorit s[ se asigure de loialitatea
episcopatului rus =i a convocat un sinod local exclusiv rusesc,
care s-a desf[=urat între 29 aprilie – 2 iulie 1666. Al[turi de
episcopi, la lucr[rile acestui sinod au participat =i arhimandri\ii
celor mai importante m[n[stiri ruse=ti.
Lucr[rile preg[titoare pentru acest sinod rusesc au început
înc[ din februarie 1666, când \arul le-a impus participan\ilor s[
r[spund[ individual =i în scris la urm[toarele trei întreb[ri:
1) Recunoa=te fiecare dintre cei convoca\i de suveran c[
patriarhii greci sunt întru-totul ortodoc=i =i au dreptul de a
participa la rezolvarea problemelor întregii Biserici Ortodoxe?
2) Socote=te fiecare dintre participan\i c[r\ile grece=ti, atât
cele tip[rite, cât =i cele scrise de m`n[, ca fiind corecte =i demne
de încredere?
3) Socote=te fiecare din episcopii =i arhimandri\ii
132
convoca\i c[ hot[rârile sinodului din 1654 (care sub presiunea
lui Nikon a hot[rât revizuirea c[r\ilor) sunt corecte?
Lua\i prin surprindere =i f[r[ a avea posibilitatea s[ se
consulte unul cu cel[lalt, membrii sinodului, cu excep\ia
episcopului Alexandru de Viatka, nu au riscat s[ se împo-
triveasc[ voin\ei \arului =i s[ dea un r[spuns negativ m[car la
vreuna din cele trei întreb[ri. Având astfel sprijinul episco-
patului, \arul a mai f[cut o încercare de împ[care cu opozi\ia
bisericeasc[, crezând c[ va putea s[-i determine pe liderii
acesteia s[ accepte reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor, mai
ales c[ Nikon, principalul adversar al ambelor p[r\i, nu mai avea
nici o putere.
Îns[ atât \arul, cât =i episcopii nu în\elegeau c[ aceast[
opozi\ie era mult mai profund[ decât se p[rea la prima
vedere. Nu aspectele strict exterioare ale reformei nikoniene
o determinaser[, ci înc[rc[tura dogmatic[ =i canonic[ legat[
de riturile =i rânduielile Bisericii Ruse, care, în opinia
ap[r[torilor tradi\iei liturgice ruse=ti, fusese modificat[ prin
reforma nikonian[. La aceasta se poate ad[uga =i sentimentul
religios puternic al ru=ilor, profund tulburat de lipsa de respect
fa\[ de tradi\ii a lui Nikon =i a promotorilor reformei sale, care
a dus la apari\ia unor manifest[ri specifice perioadelor în care
a=tept[rile eshatologice sunt mai pregnante.
Înc[ înainte de sinodul propriu-zis, arhiereii au început s[-
i conving[ pe cei mai importan\i reprezentan\i ai opozi\iei s[ se
supun[ autorit[\ii biserice=ti =i s[ se poc[iasc[, reu=ind s[-i
l[mureasc[ pe unii dintre ace=tia, îns[ adev[ra\ii stâlpi ai
opozi\iei – Avvakum, diaconul Feodor, preotul Laz[r – au r[mas
fideli convingerilor pe care le avuseser[ =i înainte188. Nici la
sinodul propriu-zis, deschis de \ar pe 29 aprilie 1666, nu s-a
reu=it convingerea celor patru lideri opozi\ioni=ti, chiar dac[ alte
personalit[\i ale mi=c[rii tradi\ionaliste, ca Neronov, Gherasim
Firsov, Theoctist, Antonie din Murom, Efrem Potiomkin,
Serghei Saltâkov =.a. s-au poc[it =i au acceptat autoritatea
ierarhiei biserice=ti. În ce-l prive=te pe episcopul Alexandru de
Viatka, împotrivirea sa nu a durat mult. De=i a venit la sinod cu
133
o lucrare în care f[cea o critic[ fundamentat[ a îndrept[rii
c[r\ilor, el nu a avut totu=i curajul s[ lupte singur contra tuturor
episcopilor ru=i =i a \arului, r[spunzând afirmativ la cele trei
întreb[ri formulate de \ar în februarie 1666.
În situa\ia creat[ de nesupunerea celor patru clerici, sinodul
local rusesc din 1666 a hot[rât caterisirea a trei dintre ei –
Avvakum, diaconul Feodor, Nikita Dobrânin – =i trimiterea lor
temporar[ la o m[n[stire de lâng[ Moscova, unde pe 2 iunie
Feodor =i Nikita s-au poc[it formal, semnând actele care le-au
fost prezentate189. Laz[r, care nu fusese adus de la Mezen, a fost
condamnat în lips[ pe 17 iunie pentru peti\iile sale adresate
\arului, în care cerea reîntoarcerea la tradi\ii. A=adar, Avvakum
r[m[sese singurul care nu acceptase s[ se supun[ autorit[\ii
ierarhiei ecleziastice ruse =i continua “revolta”. Numai c[, o
bun[ parte din cei care se împ[caser[ cu ierarhia, între care s-au
distins diaconul Feodor =i preotul Nikita Dobrânin, s-au reîntors
rapid la vechile lor convingeri =i au continuat propaganda pentru
ritul vechi.
Hot[rârile sinodului au fost semnate pe 2 iulie 1666. Tonul
general pa=nic al lucr[rilor acestuia s-a reg[sit =i în hot[râri. În
pofida unor incidente mai pu\in dorite =i a condamn[rii celor
care nu s-au poc[it, ierarhia rus[ =i \arul au ar[tat c[ sunt
disponibili pentru reconciliere. +i asta s-a v[zut din actul final al
acestui sinod, care recunoscând canonicitatea noului rit, nu
vorbea nimic despre cel vechi, nu-l condamna =i nici nu pro-
nun\a vreo anatem[ asupra lui sau a celor care îl utilizau.
Dimpotriv[, credincio=ii erau sf[tui\i s[ se închine folosind noul
semn al crucii, cu trei degete, =i s[ rosteasc[ noile rug[ciuni.
Numai aceia care ar ie=i de sub ascultarea Bisericii =i ar continua
s[ lupte contra ierarhiei erau cataloga\i drept r[zvr[ti\i, care
trebuie s[ primeasc[ o pedeaps[ spiritual[, iar numai în caz c[
aceasta nu îi va face s[ se poc[iasc[, s[ se apeleze la pedepse
corporale.
Unii istorici importan\i ca S.A. Zen’kovskij sau A.V.
Kartašev au considerat c[ dac[ problema modific[rilor de rit s-
ar fi oprit la momentul sinodului rusesc din 1666, poate c[
134
victoria noului rit s-ar fi realizat treptat f[r[ a se ajunge la
tragica ruptur[ de dup[ 1667 ori s-ar fi reu=it o formul[ de
compromis între episcopatul rus =i ap[r[torii vechii tradi\ii
liturgice ruse=ti.190
Sigur, membrii sinodului rusesc din 1666 au ac\ionat cu
mult mai mult[ diploma\ie =i r[bdare decât Nikon =i nu au mers
la extrem cu renun\area la tradi\iile prenikoniene, a=a cum a
f[cut patriarhul, ca =i sinodul urm[tor, care au declarat
particularit[\ile ruse=ti de cult eretice. Numai c[ este prea pu\in
probabil c[ treburile s-ar fi lini=tit dac[ nu s-ar fi mers mai
departe în problema ritului, mai ales c[ acest sinod local din
1666 nu a r[spuns la principalele dou[ probleme care fr[mântau
credincio=ii ortodoc=i ru=i: cea a autorit[\ii Sinodului Stoglav
din 1551, care a statuat intangibilitatea vechiului rit =i cea a
posibilit[\ii modific[rii ritualului f[r[ modificarea credin\ei. A
r[spuns la ele sinodul urm[tor, dar într-o manier[ ce a f[cut
inevitabil[ schisma.191
Pân[ acum am v[zut cum s-a ocupat sinodul local rusesc
din 1666 de problema ritului =i a reformei nikoniene. În ce
prive=te chestiunea patriarhului Nikon, hot[rârile episcopatului
rus în aceast[ problem[ au fost destul de moderate. Sinodul l-a
condamnat pe patriarh pentru p[r[sirea voluntar[ a scaunului
patriarhal =i provocarea de tulbur[ri în Biseric[ =i a stabilit c[
prin aceast[ ac\iune samavolnic[ el a pierdut automat puterea
patriarhal[. Nedorind îns[ s[-l înjoseasc[, episcopii ru=i nu i-au
luat titlul de patriarh =i i-au l[sat la dispozi\ie cele trei mari
m[n[stiri stavropighiale construite de el însu=i. Aceast[ sentin\[
era condi\ionat[ de recunoa=terea de c[tre Nikon a viitorului
patriarh =i de promisiunea acestuia de a nu mai veni în capital[
f[r[ acordul \arului.192 Îns[ hot[rârea nu a intrat în vigoare,
sentin\a definitiv[ fiind amânat[ pân[ la venirea patriarhilor
r[s[riteni.
Situa\ia se complica pentru Nikon. El trebuia s[-i înfrunte
nu numai pe episcopii ru=i care mai mult îl comp[timeau, ci =i
pe ierarhii r[s[riteni, ce alc[tuiau aproape jum[tate din com-
ponen\a sinodului =i care pentru a ob\ine sume de bani =i
135
cantit[\i importante de bunuri din partea \arului erau dispu=i
oricând s[-i fac[ pe plac acestuia. Pe 2 noiembrie 1666 au sosit
la Moscova cei doi înal\i ierarhi care î=i anun\aser[ participarea
la sinod: Paisie al Alexandriei =i Macarie al Antiohiei.
Principalul lor consultant în problemele cu care se confrunta
Biserica Rus[ a devenit Paisie Ligaridis, care le-a prezentat
situa\ia în a=a fel încât opozi\ia bisericeasc[ din Rusia le ap[rea
ca o mi=care antigreceasc[. Punctul lui de vedere a fost sus\inut
=i de arhimandritul Dionisie Iviritul. Ne=tiind ruse=te, patriarhii
nu puteau s[ priveasc[ situa\ia decât prin ochii celor doi
interpre\i =i consultan\i aminti\i mai înainte. În ce prive=te
“afacerea Nikon”, ei aveau clar[ pozi\ia pe care trebuiau s[ o
urmeze înc[ de la plecarea spre Moscova. Examinarea chestiunii
patriarhului Nikon a început chiar din prima sesiune a sinodului,
deschis[ la 1 decembrie 1666 =i a durat mai pu\in de dou[
s[pt[mâni. Convorbirile personale ale patriarhilor cu \arul, care
au precedat sinodul, au contribuit la rezolvarea relativ rapid[ a
acestei dificile probleme. Grecii, sus\inu\i de foarte pu\ini
episcopi ru=i, au hot[rât s[-l condamne pe Nikon =i s[-l exclud[
din rândul episcopilor pe motivul c[ acesta era sus\in[torul ideii
superiorit[\ii sacerdo\iului asupra puterii seculare. Dimpotriv[,
majoritatea episcopilor ru=i a manifestat o toleran\[ =i pruden\[
mult mai mare, ap[rând autoritatea puterii spirituale =i
exprimându-se contra excluderii lui Nikon din tagma clericilor.
Cu toate acestea, sub presiunea cur\ii \arului, Sinodul a adoptat,
bineîn\eles, propunerea grecilor.
Sentin\a a fost f[cut[ public[ pe 12 decembrie 1666 în
prezen\a lui Nikon: fostul “mare suveran”, acuzat de p[r[sirea
samavolnic[ a scaunului patriarhal, de provocarea de tulbur[ri în
Biseric[ =i comportament crud fa\[ de cler, în special fa\[ de
episcopul Pavel al Kolomnei, primul mucenic pentru vechiul rit193,
a fost caterisit =i i s-a retras titlul de patriarh. Devenit simplu monah,
Nikon a fost trimis sub paz[ în îndep[rtata =i s[raca m[n[stire
Ferapontov din nordul Rusiei. La 31 ianuarie 1667, acela=i sinod l-
a ales pe noul patriarh al Rusiei ]n persoana arhimandritului Ioasaf,
fost administrator al m[n[stirii Troi\a-Serghieva.
136
 În februarie =i martie, sinodul s-a ocupat de o serie de
probleme administrative, dup[ care, în aprilie 1667 ierarhii au
luat în dezbatere problema ritului =i a sus\in[torilor “revoltei
biserice=ti” – cum era numit[ mi=carea pentru revenirea la
tradi\iile prenikoniene. Ca =i în chestiunea patriarhului Nikon,
sinodul a urmat o metod[ mai pu\in obi=nuit[. La început au fost
judeca\i învinui\ii, dup[ care s-a trecut la elaborarea unor norme
generale pe baza c[rora s[ poat[ fi formulate acuza\iile. Astfel
în fa\a patriarhilor au fost adu=i pe rând diferi\i lideri ai opozi\iei
biserice=ti, dintre care patru, protopopul Avvakum, c[lug[rul
Epifanie, b[trânul preot Nikifor din Simbirsk =i preotul Laz[r194,
s-au dovedit de neclintit în convingerile lor privind juste\ea
cauzei pentru care militau. Ei au fost excomunica\i pe 17 iunie,
dar încerc[rile de a-i convinge s[ accepte reforma de cult =i ritul
nou au continuat, la insisten\ele \arului, pân[ la 26 august când
s-a decis exilarea lor în nordul extrem al Rusiei, la Pustoziorsk
(reg. Arhanghelsk). Ca pedeaps[ “suplimentar[”, lui Epifanie =i
Laz[r le-au fost t[iate limbile. A doua zi, to\i cei patru con-
damna\i erau deja trimi=i, sub o puternic[ escort[, s[-=i isp[-
=easc[ pedeapsa.
Cât timp au durat încerc[rile de convingere a celor patru
ap[r[tori ai vechiului rit, sinodul s-a ocupat de fundamentarea
teoretic[ a noilor rânduieli liturgice introduse în vremea lui
Nikon =i examinarea întregului complex al diferen\elor dintre
vechea tradi\ie ruseasc[ =i cultul grecesc din secolul al XVII-lea.
Cum era de a=teptat, aceast[ nou[ sesiune a sinodului a adoptat
punctul grecesc de vedere cu privire la aceste probleme, elaborat
de arhimandritul Dionisie Iviritul, a c[rui lucrare îndreptat[
contra vechii tradi\ii liturgice ruse=ti a stat la baza hot[rârilor
definitive ale sinodului195, privind particularit[\ile ritului rusesc.
Dup[ p[rerea lui Dionisie196, ru=ii au introdus o serie de erezii
în cult înc[ din vremea când au renun\at la dependen\a fa\[ de
Constantinopol, erezii care s-au exprimat în particularit[\ile de
rit existente înaintea reformei lui Nikon: semnul crucii cu dou[
degete, cântarea Aleluia de dou[ ori =i celelalte. Pentru a
readuce Biserica Rus[ pe drumul drept trebuiau înl[turate aceste
137
erezii. Iar sinodul a fost de acord cu tot ceea ce scrisese
Dionisie, =i a adoptat toate modific[rile =i inova\iile f[cute de
Nikon, în concordan\[ cu textele =i practica greceasc[ din acea
vreme, astfel c[ la 13 mai 1667 a fost în m[sur[ s[ fac[ publice
hot[rârile sale privind vechiul rit rusesc =i adep\ii acestuia.
Astfel, sinodul a stabilit c[ vechile rânduieli liturgice
ruse=ti sunt eretice =i a aruncat anatema asupra lor, iar pe cei
care le utilizau i-a asemuit cu “Iuda tr[d[torul =i cu jidovii care
l-au r[stignit pe Hristos =i cu Arie =i ceilal\i eretici bleste-
ma\i”197. Dispre\ul ierarhilor greci fa\[ de tradi\ia bisericeasc[
ruseasc[, în special al celor doi patriarhi, care la data sinodului
fuseser[ deja demi=i din func\iile pe care le de\ineau, fapt pentru
care \arul a trebuit s[ intervin[ la sultan pentru restabilirea lor în
scaunele patriarhale pe care le avuseser[, s-a manifestat nu
numai fa\[ de elementele de cult prenikoniene, ci =i fa\[ de
c[r\ile ruse=ti, care puneau la îndoial[ puritatea ortodoxiei gre-
cilor, fa\[ de motiv[rile Sinodului Stoglav, =i fa\[ de lucr[rile
care reprezentau baza documentar[ =i canonic[ pentru ap[r[torii
tradi\iei ruse=ti. Citind lucr[rile acestui sinod istoricul nu poate
s[ nu resimt[ sentimentul nepl[cut c[ persoanele care au
compus textul hot[rârilor privitoare la vechiul rit rusesc, dar mai
ales paragraful referitor la condamnarea Sinodului Stoglav, ca =i
patriarhii care le-au adoptat, au f[cut acest lucru cu inten\ia clar[
de a denigra trecutul Bisericii Ruse. Iar acest sentiment nepl[cut
cre=te în intensitate atunci când se ajunge la textul în care
p[rin\ii participan\i la sinod îl sf[tuiesc pe \ar s[ le aplice
pedepse penale “ereticilor” ap[r[tori ai ritului vechi, care în
acea vreme puteau merge de la pedepse corporale u=oare pân[ la
pedeapsa capital[.
Având în vedere toate acestea, chiar dac[ p[rin\ii Sinodului
ortodox de la Moscova din 1666 – 1667 au inserat în textul
hot[rârilor adoptate ideea c[, dac[ ritualurile nu con\in elemente
ale vreunei înv[\[turi neortodoxe, ele pot fi modificate =i se pot
deosebi în func\ie de tradi\ia fiec[rei Biserici Ortodoxe locale,
apreciem c[ acest sinod a pus semnul egalit[\ii între înv[\[tura
de credin\[ ortodox[ =i ritualul folosit, c[ci altfel condamnarea
138
particularit[\ilor de cult ruse=ti =i anatemizarea lor ca =i a celor
care le utilizeaz[ ar fi în contradic\ie cu declara\ia sus –
amintit[. Majoritatea istoricilor198 sunt de acord c[ Sinodul din
1666 – 1667 i-a judecat nu atât pe ap[r[torii ritului vechi, cât
întreaga Biseric[ Rus[ de pân[ la Nikon, istoria =i tradi\ia
acesteia. Iat[ de ce de la aceast[ dat[, 13 mai 1667, putem
considera c[ s-a produs ruptura definitiv[ între Biserica oficial[
=i masele de credincio=i ru=i fideli în continuare tradi\iei
biserice=ti multiseculare din Rusia.

5.2 Politica statului =i a Bisericii oficiale ruse fa\[ de

adep\ii ritului vechi dup[ 1667

Succesul exterior al sinodului din 1667 era evident.

Problema patriarhului a fost în sfâr=it rezolvat[, rela\iile stat –
biseric[ definite, iar chestiunea ritului se p[rea c[ a fost
solu\ionat[. Numai patru r[zvr[ti\i au r[mas fideli propriilor
convingeri, dar ei au fost exila\i tocmai în Nordul extrem , a=a
încât influen\a acestora fusese anihilat[, socoteau guvernan\ii,
Biserica Rus[, ajustându-=i practica bisericeasc[ dup[ modelul
grecesc, se p[rea c[ a cucerit inimile lumii ortodoxe.
În realitate, sinodul nu numai c[ nu a contribuit la resta-
bilirea unit[\ii Bisericii Ruse, ci dimpotriv[, a adâncit ruptura
între ierarhie =i guvern, pe de o parte, =i ap[r[torii tradi\iei
ruse=ti, pe de alt[ parte. Dac[ pân[ la sinod lupta pentru rit se
d[dea în interiorul Bisericii Ruse, dup[ acest eveniment putem
vorbi deja despre schism[. Fiind exclu=i din Biseric[ =i
anatemiza\i de Sinodul din 1667, ap[r[torii tradi\iei ruse erau
lipsi\i de tainele Bisericii. }n acela=i timp, prin anatemizarea lor,
Biserica oficial[ pierdea orice putere canonic[ =i moral[ asupra
acestora, a=a încât ei se sim\eau dezlega\i de leg[turile pe care
le-au avut cu o ierarhie care, în opinia lor, a tr[dat ortodoxia.
Într-adev[r, excomunicarea adversarilor noului rit nu putea
decât s[-i înt[reasc[ în credin\a lor c[ problema ritului este
extrem de important[ =i are o valoare teologic[ =i dogmatic[
deosebit[. Extrem de distructiv[ pentru unitatea Bisericii s-a
139
dovedit a fi condamnarea trecutului bisericesc rusesc – a
Sinodului Stoglav =i a mitropolitului Macarie, a “Vie\ii prea –
cuviosului Eufrosin” =i a tradi\iilor despre puritatea credin\ei
poporului rus.
Toate acestea nu puteau duce, în condi\iile unei puternice
opozi\ii la modific[rile cultului rusesc, decât la ruptura
definitiv[ între ierarhie =i adep\ii tradi\iei, cunoscut[ sub
denumirea de schisma vechiului rit sau a vechilor credincio=i
– Raskol. De acum, adep\ii ritului vechi rup orice leg[tur[ cu
ierarhia =i cu Biserica statului, organizându-se într-o mi=care
extrem de puternic[ ce nu a putut fi lichidat[ cu toate eforturile
autorit[\ilor politice =i ecleziastice ruse.
Ruptura definitiv[ din 1667 =i anatemele care s-au pro-
nun\at asupra vechiului rit rusesc i-au pus pe adep\ii acestuia
într-o situa\ie foarte grea. Trecerea întregului episcopat la
“nikonieni” i-a l[sat f[r[ ierarhie, iar f[r[ aceasta, în special f[r[
episcopi, nu poate exista o via\[ bisericeasc[ deplin[ =i nu se pot
s[vâr=i toate tainele biserice=ti. De aceea, ei au fost nevoi\i s[ se
adapteze la noile condi\ii, s[ caute noi forme de via\[ biseri-
ceasc[, dar care s[ nu contravin[ canoanelor biserice=ti =i s[
completeze creator verigile lips[, pentru ca via\a ecleziastic[ s[
nu sufere.199
Autorit[\ile biserice=ti s-au în=elat crezând c[ au solu\ionat
problema vechiului rit prin pedepsirea celor patru “înc[p[\âna\i”
de la sinod. La nici o lun[ dup[ trimiterea lor în exil la Pusto-
ziorsk, în septembrie 1667, una din cele mai importante =i
influente m[n[stiri ruse=ti – Solovki – a respins hot[rârile sino-
dului =i a refuzat s[ accepte noul rit. Hot[rârea c[lug[rilor de la
Solovki nu era nea=teptat[. Înc[ în vremea lui Nikon =i apoi în
perioada ce a urmat plec[rii lui din scaunul patriarhal, monahii
de aici s-au situat pe pozi\iile ap[r[rii tradi\iei liturgice ruse=ti.
Acum monahii de la Solovki =i-au manifestat rezisten\a prin
refuzul total al hot[rârilor sinodale din 1667 =i au trimis peti\ii
( elobitnyje) \arului în care-=i explicau pozi\ia. Dintre acestea,
cea mai important[ a fost a cincea, care reprezint[ una dintre
primele =i cele mai bune expuneri ale doctrinei vechiului rit.
140
 Autorit[\ile au încercat ini\ial s[-i conving[ pe monahii de
aici s[ se supun[ hot[rârilor sinodului de bun[ voie, apoi au
trecut la sanc\iuni. Decretul din 27 decembrie 1667 prevedea
confiscarea tuturor averilor =i domeniilor m[n[stirii, inclusiv a
tuturor utilajelor agricole, a satelor m[n[stire=ti, a depozitelor de
m[rfuri, a atelierelor de prelucrare a s[rii.200 Anul urm[tor,
v[zând c[ aceast[ m[sur[ nu a dus la nici un rezultat, guvernul
a decis începerea blocadei militare a m[n[stirii. În fruntea ob=tii
m[n[stire=ti era Nikanor, un cunoscut militant pentru ap[rarea
vechiului rit rusesc. Contra acestui important centru al vechii
tradi\ii biserice=ti din Rusia a fost trimis un deta=ament de
streli\i condu=i de voievodul Volohov, care avea misiunea s[
împiedice aprovizionarea m[n[stirii. Acest deta=ament nu putea
s[ influen\eze în mod serios nici aprovizionarea de pe uscat a
m[n[stirii =i nici s[ o asedieze. Rezisten\a a durat aproape 8 ani
=i tocmai în ianuarie 1676 guvernul a reu=it s[-i înfrâng[ pe
c[lug[rii de la aceast[ m[n[stire, dar =i atunci datorit[ unei
tr[d[ri.
Autorit[\ile s-au în=elat =i în ceea ce prive=te izolarea celor
patru lideri ai opozi\iei biserice=ti prin exilarea lor la
Pustoziorsk. Gra\ie exilului acestora mica a=ezare de la
marginea tundrei a devenit un important centru ideologic al
luptei pentru vechiul rit. De aici plecau în toat[ Rusia scrierile
ideologice, mesajele, tratatele =i peti\iile care sus\ineau credin\a
=i speran\ele tuturor celor care nu voiau s[ renun\e la vechea
tradi\ie bisericeasc[ rus[. Avvakum =i Laz[r au încercat în
continuare s[-l conving[ pe \ar trimi\ându-i peti\ii, îns[ acestea
se pare c[ nu l-au mai interesat, mai ales c[ evenimentele din
Ucraina, tratativele cu polonezii privind Kievul =i posibilitatea
alegerii lui sau a fiului s[u ca rege al Poloniei, dezbaterea “p[cii
ve=nice” cu Suedia, toate acestea petrecute în anii 1668-1670, îl
preocupau mai mult decât scrierile lui Avvakum =i ale prie-
tenilor acestuia.
Prin scrierile lor, p[rin\ii de la Pustoziorsk au urm[rit s[
influen\eze pe credincio=ii de rit vechi =i au reu=it s[ stabileasc[
un contact permanent cu adep\ii acestei mi=c[ri din capital[ =i
141
din alte regiuni ale Rusiei. Cea mai important[ scriere de acest
gen a fost “R[spunsul pravoslavnicilor”, scris de diaconul
Feodor, prins dup[ sinodul din 1667 =i exilat tot la Pustoziorsk.
Elaborat[ în colaborare cu ceilal\i de\inu\i de aici, aceast[
scriere a fost conceput[ ca manual, îndrumar =i îndreptar
teologic pentru to\i staroverii r[spândi\i prin Rusia =i în primul
rând pentru grupurile moscovite, unde centrul principal al
rezisten\ei r[mânea casa boieroaicei Morozova, transformat[
într-o veritabil[ m[n[stire. Aici veneau liderii staroveri r[ma=i
în libertate dup[ sinoadele din 1666 =i 1667, între care s-au
distins monahul Avraamie =i egumenul Dositei, acesta din urm[
devenind unul din cei mai activi organizatori ai rezisten\ei
clandestine a staroverilor.
În primii trei ani de dup[ sinodul din 1667, propaganda
împotrivirii fa\[ de episcopat =i fa\[ de hot[rârile acestui sinod
se ducea cu foarte mare pruden\[ chiar dac[ num[rul adep\ilor
cre=tea continuu. E adev[rat c[ în ace=ti ani autorit[\ile nici nu
au acordat o aten\ie deosebit[ evolu\iei mi=c[rii ritului vechi,
chiar dac[ sinodul ceruse \arului s[ ia m[suri severe contra
adep\ilor acesteia.
Lucrurile s-au schimbat îns[ din 1670. Situa\ia politic[ =i
social[ destul de tensionat[ din \ar[, mai ales în sud, unde
începuse marea r[scoal[ condus[ de Stepan Razin, =i împre-
jur[rile externe defavorabile Rusiei – tergiversarea tratativelor
cu Polonia =i Suedia, pericolul reprezentat de alian\a hatmanului
Ucrainei Doro=enko cu t[tarii din Crimeea =i intrarea acestuia
sub protec\ia sultanului otoman – a determinat autorit[\ile
politice s[ ia m[suri severe de restabilire a ordinii în capital[
mai întâi, iar apoi în alte regiuni =i s[ demonstreze prin asta c[
sunt hot[râte s[ recurg[ =i la cele mai dure pedepse împotriva
celor care li se vor împotrivi în vreun fel. Astfel, în noaptea de
13/14 februarie 1670 a fost arestat principalul agent al p[rin\ilor
de la Pustoziorsk în capital[, stare\ul Avraamie, un activ
propagandist al vechiului rit ale c[rui leg[turi cu principalele
centre ale rezisten\ei erau bine structurate. În cursul anchetei,
condus[ personal de mitropolitul Pavel, s-a aflat c[ principalul
142
centru de tranzit pentru r[spândirea lucr[rilor =i scrisorilor
p[rin\ilor de la Pustoziorsk era un alt or[=el nordic: Mezen, unde
erau fiii =i so\ia lui Avvakum, “nebunul” Feodor =i un or[=ean
din Moscova pe nume Luca, exilat =i el în nord pentru fidelitatea
lui fa\[ de vechiul rit201.
Pentru a rupe leg[turile Pustoziorskului cu Moscova, unde
centrul ritului vechi era casa boieroaicei Morozova, =i mai ales
cu Donul deja r[sculat (începuse r[scoala lui Razin) a fost trimis
un deta=ament de streli\i condus de Ivan Elaghin 202 la Mezen,
care a lichidat acest centru al ritului vechi: fiii lui Avvakum s-au
poc[it =i au fost de acord cu noul rit, iar “nebunul” Feodor =i
Luca diaconul au fost spânzura\i.
La Pustoziorsk, Elaghin a cerut celor exila\i s[ renun\e la
“r[t[cirile” lor =i s[ accepte noile rânduieli biserice=ti. Bine-
în\eles c[ ace=tia nu au reac\ionat la argumentele =i amenin\[rile
comandantului militar. În aceast[ situa\ie, Elaghin a ordonat ca
to\i cei patru condamna\i s[ fie biciui\i. Avvakum a fost iertat =i
de aceast[ dat[, dar Epifanie, Laz[r =i Feodor =i-au primit
pedeapsa, mai mult, li s-au t[iat limbile =i le-au fost biciuite
mâinile.
Dup[ aceste pedepse, regimul de\inu\ilor din Pustoziorsk
s-a în[sprit. Dac[ pân[ acum ei se puteau mi=ca liberi prin
a=ezare =i tr[iau în izbele locuitorilor, având posibilitatea de a se
întâlni între ei, =i cu locuitorii or[=elului sau cu diver=ii c[l[tori
ce treceau pe acolo, de acum încolo ei erau \inu\i izola\i unul de
cel[lalt în celule s[pate în p[mânt, ale c[ror ie=iri fuseser[
închise pentru ca ei s[ nu poat[ comunica cu nimeni. Sigur,
condi\iile din aceste celule erau destul de grele, numai c[ ele nu
i-au împiedicat pe cei patru martiri s[ creeze importante opere
literare =i teologice, între care se disting autobiografiile lui
Avvakum =i Epifanie, adev[rate capodopere ale vechii literaturi
ruse203.
Schimbarea regimului de deten\ie pentru p[rin\ii de la
Pustoziorsk a coincis cu apogeul r[scoalei lui Stepan Razin.
Aceast[ mi=care social[ de propor\ii a fost neutr[ din punct de
vedere religios. În deta=amentele c[z[ce=ti =i \[r[ne=ti ale lui
143
Razin au luptat atât adep\ii vechiului rit, cât =i cei ai noilor
rânduieli biserice=ti. O parte a staroverilor l-a sus\inut pe Razin,
dar în mi=carea lui au intrat nu pu\ini preo\i ai bisericii oficiale,
nemul\umi\i de autorit[\i =i de episcopat. În multe sate =i ora=e
preo\ii îi întâmpinau pe r[scula\i cu icoane =i dang[t de clopote.
Acest lucru nu ne poate duce îns[ la concluzia c[ “r[scoala lui
Razin a fost o r[scoal[ a schismei, …prima manifestare popu-
lar[ a acesteia”, cum au afirmat Š apov =i apoi narodnicii.204 Nu
se poate îns[ nega participarea unui important num[r de
ap[r[tori ai “tradi\iei str[mo=e=ti”, nemul\umi\i de biseric[ =i
autorit[\ile civile, la mi=carea lui Razin. Autorit[\ile s-au folosit
de aceasta pentru a în[spri represiunea contra staroverilor, a=a
încât mii de adep\i ai ritului vechi din zonele unde au ac\ionat
r[scula\ii, mul\i dintre ei f[r[ vreo leg[tur[ cu mi=carea propriu-
zis[ a lui Razin, au pierit uci=i de sabie, spânzura\i sau împu=ca\i
de deta=amentele de represiune trimise în acele regiuni de
autorit[\i.
Valul de represalii îndreptat împotriva tuturor acelora care
încercau s[ se opun[ autorit[\ilor =i Bisericii oficiale a cuprins
=i Moscova =i ora=ele din afara zonei de r[spândire a r[scoalei
lui Razin. În cadrul acestor ac\iuni mul\i staroveri au fost ar=i pe
rug sau decapita\i, indiferent de rangul lor social. N-a sc[pat de
represalii nici casa boieroaicei Morozova. Spre sfâr=itul anului
1671 au fost arestate atât ea, care deja se c[lug[rise devenind
m[icu\a Feodora, cât =i celelalte ap[r[toare ale vechii credin\e
care tr[iau în aceast[ veritabil[ m[n[stire =i centru al staro-
verilor din capital[. Iar în 1674, dup[ încerc[rile nereu=ite ale
b[trânului patriarh Pitirim, simpatizant al staroverilor, =i ale
surorii \arului Irina Mihailovna de a-l determina pe suveran s[ o
elibereze pe Morozova împreun[ cu sora ei Evdokia Urusova =i
pe prietena lor Maria Danilova, ele au fost mutate în m[n[stirea
Na=terii Domnului din Borovsk, prescriindu-li-se un regim de
deten\ie extrem de sever.
Toate aceste ac\iuni ale puterii statale împotriva staro-
verilor erau inspirate, aprobate =i încurajate de autoritatea
ecleziastic[. Desigur, nu to\i preo\ii sau episcopii ru=i erau de
144
acord cu m[surile dure, dar politica Bisericii oficiale în aceast[
perioad[ era îndreptat[, în ce-i prive=te pe staroveri, spre
lichidarea rezisten\ei prin orice mijloace, inclusiv violen\a,
politic[ al c[rei promotor principal era fostul arhimandrit de la
m[n[stirea Ciudov, Ioachim, devenit patriarh la 20 iulie 1674.
Intolerant fa\[ de to\i cei care nu se supuneau autorit[\ii sale, el
a ac\ionat foarte dur nu numai fa\[ de staroveri. Astfel, a ob\inut
transferarea lui Nikon în îndep[rtata m[n[stire nordic[
Beloozero =i instituirea unui regim foarte sever de deten\ie
pentru b[trânul ex-patriarh. De asemenea, tot Ioachim a ordonat
arderea pe rug a doi predicatori protestan\i =i l-a trimis la
închisoare pe duhovnicul \arului, protopopul Postnikov. Un
asemenea om crud nu putea fi altfel fa\[ de staroveri. +i urm[rile
s-au v[zut rapid. Regimul de exterminare impus de el
de\inutelor de la Borovsk a dat rezultatele scontate: în decurs de
trei luni, septembrie – noiembrie 1675, toate cele trei ap[r[toare
ale ritului vechi – Morozova, Urusova =i Danilova - s-au stins.
A fost intensificat asediul m[n[stirii din insulele Solovki, mai
ales c[ o parte din r[scula\ii lui Razin se refugiaser[ aici =i
chemau pe monahi “s[ reziste =i s[ lupte contra slujba=ilor
statului pentru tâlhari, sotnici =i s[ moar[ to\i laolalt[”205, iar la
22 ianuarie 1676, în urma tr[d[rii monahului Teoctist, rezisten\a
a fost înfrânt[, iar represaliile contra ap[r[torilor m[n[stirii au
fost de o cruzime inimaginabil[. Stare\ul Nikanor =i coman-
dantul civil – cazacul Samko au fost tortura\i cu bestialitate =i
spânzura\i, iar ceilal\i monahi =i mireni r[ma=i în via\[ au fost
m[cel[ri\i, dup[ ce au suportat chinuri =i tortúri s[lbatice chiar
=i pentru acele vremuri.
M[surile dure luate de Ioachim contra staroverilor nu au
dus la convertirea masiv[ a acestora =i trecerea lor la Biserica
oficial[, ci dimpotriv[ au provocat îndârjirea rezisten\ei =i chiar
extinderea ei în regiunile mai pu\in “contaminate” de vechiul rit
înainte. La aceasta se adaug[ =i radicalizarea religioas[ a
nordului maritim rusesc, asupra c[ruia vestea c[derii m[n[stirii
Solovki a c[zut ca un tr[snet.
Moartea nea=teptat[ a lui Alexei Mihailovici, survenit[ la
145
29 ianuarie 1676, la doar o s[pt[mân[ dup[ c[derea m[n[stirii
Solovki, a fost interpretat[ de adep\ii vechii credin\e ca o
pedeaps[ divin[ pentru distrugerea m[n[stirii.206

5.3 Momentul 1682 în istoria politic[ =i religioas[ a Rusiei

Moartea \arului Alexei =i încoronarea fiului acestuia

Feodor nu au adus schimb[ri importante în atitudinea fa\[ de
ritul vechi a autorit[\ilor statale =i ecleziastice ruse, de=i p[rin\ii
din Pustoziorsk, în naivitatea lor, au sperat c[ schimbarea \arului
va aduce mult-dorita întoarcere la vechea credin\[. Nici nu putea
fi vorba de a=a ceva, atâta timp cât unul din cei mai influen\i
oameni la curtea \arului, în vremea tân[rului =i bolnavului
Feodor Alekseevici (1676-1682), era patriarhul Ioakim, du=man
declarat al vechii credin\e. Sinodul convocat de acesta la
sfâr=itul lui 1681 =i continuat în primele luni ale lui 1682, pe
lâng[ problemele strict interne ale Bisericii oficiale – între care
cea principal[ privea restructurarea sistemului ierarhic al
acesteia, în sensul sporirii substan\iale a num[rului episcopilor
– a luat în discu\ie =i problema schismei =i a r[spândirii rapide a
mi=c[rii adep\ilor ritului vechi. Pentru contracararea acestui
fenomen, au fost create patru noi eparhii: dou[ – de Ustiug =i de
Holmogory – în nordul puternic afectat de aceast[ mi=care, =i
alte dou[ – de Voronej =i de Tambov – în sud, unde mi=carea
ritului vechi era bine reprezentat[ mai ales în zona c[z[ceasc[.
De asemenea, acest sinod a adoptat o serie de hot[râri îndreptate
direct contra adep\ilor vechiului rit. Astfel, s-a decis la acest
sinod s[ se interzic[ staroverilor s[ se adune pentru rug[ciune în
case particulare sub amenin\area celor mai dure pedepse,
stabilindu-se în sarcina preo\ilor prinderea =i trimiterea lor
pentru judecat[ func\ionarilor de stat locali. În completarea
acestor hot[râri sinodale, \arul Feodor acorda episcopatului
împuterniciri largi în lupta contra cre=tinilor de rit vechi. Se pare
c[ tocmai ca urmare a acestor hot[râri sinodale, Avvakum =i
tovar[=ii s[i de suferin\[ au fost ar=i pe rug la începutul lui 1682.
Executarea acestora nu a însemnat sfâr=itul mi=c[rii
146
vechiului rit. Dimpotriv[, chiar în cursul aceluia=i an 1682 ea a
avut ocazia s[ se manifeste deschis, demonstrând du=manilor s[i
for\a =i sus\inerea de care se bucura în rândul poporului. Aceasta
s-a întâmplat la pu\in timp dup[ moartea \arului Feodor,
survenit[ la 27 aprilie 1682.
Se =tie c[ în urma r[scoalei streli\ilor din 15 – 17 mai 1682,
al[turi de proclamatul deja \ar Petru, provenit din a doua
c[s[torie a lui Alexei Mihailovici, cea cu Natalia Narâ=kina, a
urcat la domnie =i fiul r[mas din prima c[s[torie, cu Irina
Miloslavskaia, Ivan – un adolescent slab de minte, iar guver-
narea propriu-zis[ a trecut în mâinile surorii mai mari a acestora,
Sofia Alexeevna.
Aceast[ r[scoal[ a streli\ilor a dus la sl[birea controlului
puterii asupra popula\iei Moscovei =i instaurarea unei st[ri de
anarhie în tot ora=ul. Pe fondul acestor evenimente generate de
c[derea autorit[\ii guvern[rii, staroverii din Moscova, deja
preg[ti\i pentru transmiterea unei peti\ii, =i-au început agita\ia
pentru restaurarea vechii credin\e. În mod nea=teptat, eveni-
mentele au luat o turnur[ foarte favorabil[ acestora, odat[ cu
sprijinul venit din partea streli\ilor moscovi\i, care înc[ din
timpul =ederii lui Avvakum la Moscova, manifestau simpatii
fa\[ de mi=carea starover[. Reformele întreprinse în armat[ =i
organizarea unit[\ilor noului model, care amenin\au cu dispa-
ri\ia total[ oastea de streli\i, nu erau pe placul acestora =i
alimentau ura lor fa\[ de orice fel de inova\ii =i schimb[ri,
împing`ndu-i tot mai mult spre staroveri.
Cum ace=tia erau deja preg[ti\i s[ ac\ioneze, egumenul
Dositei =i agen\ii s[i din Moscova, având de gând ca în scurt
timp s[ adreseze puterii civile =i ecleziastice o peti\ie în care s[
cear[ restaurarea vechii credin\e, sprijinul streli\ilor le-a
schimbat planurile. Mai ales c[ în fruntea o=tii streli\ilor fusese
numit dup[ r[scoala din mai 1682 prin\ul Ivan Hovanski, care în
1670 suferise o pedeaps[ corporal[ grea pentru ata=amentul fa\[
de vechea credin\[. Mizând în primul rând pe sprijinul streli\ilor
=i apoi al popula\iei moscovite, în condi\iile lipsei de autoritate
ce domnea în capital[, monahii staroveri chema\i la Moscova
147
din toat[ Rusia de abilul Dositei, au început agita\ia printre
militari =i în rândul popula\iei capitalei pentru semnarea peti\iei
întocmite cu aprobarea prin\ului Hovanski de militan\ii staroveri
Savva Romanov, Nikita Borisov, ieromonahul Serghie =i egu-
menul Serghie, c[rora li s-a ad[ugat deja cunoscutul Nikita
Dobr`nin. Hovanski =i liderii staroveri au hot[rât s[ ob\in[ din
partea celor doi suverani =i a patriarhului organizarea unei dis-
pute religioase publice, urm[rind ca prin aceasta s[ demonstreze
c[ se impune revenirea la practicile rituale prenikoniene.
La 1 iulie a avut loc o prim[ disput[ cu u=ile închise la
Kremlin, între patriarh =i reprezentan\ii staroverilor, care nu a
dus la nici un rezultat semnificativ, autorit[\ile ecleziastice fiind
de acord numai cu schimbarea sceptrelor arhiere=ti grece=ti cu
cele vechi ruse=ti.
A doua disput[ a fost stabilit[ pentru 5 iulie 1682. De
diminea\[ se strânsese în pia\a din interiorul Kremlinului foarte
mult[ lume, c[reia monahii =i preo\ii staroveri îi propov[duiau
adev[rurile vechii credin\e. De cealalt[ parte, în sala Grano-
vitaia (cu Fa\ete) se aflau regenta Sofia =i sora sa Tatiana, mama
\arului Petru, Natalia Narî=kina, cei doi \ari minori, Petru =i
Ivan, patriarhul Ioakim =i reprezentan\i ai clerului moscovit =i ai
nobilimii. Disputa nu a avut loc în public, ci au fost invita\i
în[untru în sala Granovitaia reprezentan\ii celor care au semnat
peti\ia. Într-o atmosfer[ destul de tensionat[, în care nu o dat[
Nikita Dobrânin, care citea peti\ia prezentând erorile noilor c[r\i
de cult, era întrerupt de regent[ sau de patriarh ori al\i parti-
cipan\i la disput[, au început discu\iile în contradictoriu.
Puternic sus\inut de regent[, Ioakim nu a cedat sub nici o form[.
Cum se întâmpl[ într-o disput[ ideologic[, argumentele nu
puteau convinge nici una din p[r\i. Disputa s-a încheiat practic
f[r[ nici un rezultat, regenta Sofia amânând-o pentru 7 iulie.
Modul în care staroverii =i-au expus punctele de vedere au
impresionat îns[ mul\imea, iar întreruperea disputei de c[tre
regent[ a fost interpretat[ ca un prim succes al staroverilor. Sofia
a întrerupt de fapt disputa, amânând-o pentru 7 iulie, pentru a nu
da posibilitatea acestora s[ se foloseasc[ de acest succes =i prin
148
aceasta s[ pun[ sub semnul întreb[rii autoritatea puterii politice
=i ecleziastice207. Aceasta a fost mutarea inteligent[ a Sofiei. De
cum s-a lini=tit mul\imea dup[ “victoria” staroverilor, ea a trecut
la represalii, asigurându-=i mai întâi loialitatea streli\ilor
r[scula\i =i apoi a popula\iei moscovite, prin plata unor
importante sume de bani ofi\erilor streli\i =i chiar =i streli\ilor de
rând =i oferirea de votc[, bere =i mied.208 Astfel, principalii
reprezentan\i ai ritului vechi afla\i la Moscova au fost aresta\i,
iar pe 11 iulie Nikita Dobrînin – decapitat, iar ceilal\i exila\i.209
Prin\ul Hovanski n-a putut, dar s-a =i temut s[-i apere pe
coreligionarii s[i. Graba lui de a restaura vechea credin\[ a dus
la pr[bu=irea încerc[rii din iulie 1682. De represiune nu a sc[pat
nici el, fiind executat pe 17 septembrie. R[ma=i f[r[ conduc[tori
militari =i duhovnice=ti, streli\ii s-au lini=tit rapid. Nespri-
jinindu-i suficient nici pe staroveri, nici pe Hovanski, ei au ratat
ultima posibilitate de a cuceri puterea, de a restaura vechea
credin\[ =i de a-=i spori influen\a în capital[. Încercarea ne-
reu=it[ de readucere a Bisericii Ruse la vechile practici rituale a
pus practic cap[t speran\elor staroverilor în revenirea ierarhiei
biserice=ti la vechea credin\[.
Episodul 1682 a avut o importan\[ deosebit[ pentru istoria
întregii societ[\i ruse, întrucât a însemnat abandonarea
definitiv[ a tradi\iilor biserice=ti ruse, prefigurând transfor-
m[rile radicale pe care societatea ruseasc[ le-a cunoscut sub
Petru cel Mare. De acum încolo ruptura între staroveri =i
“nikonieni” a devenit ireversibil[, Biserica Rus[ pierzând prin
aceasta poate cea mai dinamic[ =i mai profund credincioas[
parte a membrilor s[i.

5.4 Specificul doctrinar =i divizarea mi=c[rii staroverilor

Excomunicarea =i anatemele pronun\ate solemn de Sinodul

din 1666 – 1667 asupra ritului vechi =i a adep\ilor acestuia nu au
adus lini=tea =i unitatea în Biserica Rus[, a=a cum =i-au dorit
arhiereii ru=i care au participat la acest sinod =i \arul Alexei
Mihailovici. Dimpotriv[, dup[ 1667 ap[r[torii tradi\iei liturgice
149
ruse, con=tientizând faptul c[ nu mai pot ac\iona în cadrul unei
institu\ii religioase recunoscute =i sus\inute de stat, cum au f[cut
pân[ atunci, au trecut la elaborarea unei doctrine care s[ justifice
situa\ia în care se g[seau sub aspect dogmatic =i canonic. Acest
lucru era necesar pentru organizarea comunit[\ilor de
credincio=i de rit vechi, în caz contrar întreaga mi=care, neavând
o doctrin[ pe care s[ o urmeze, ar fi fost amenin\at[ cu
dispari\ia.
Dac[ pân[ la 1667 adep\ii ritului vechi au ac\ionat mai
mult sau mai pu\in organizat, dup[ aceast[ dat[ se poate u=or
constata, urm[rind documentele vremii, atât cele provenind din
interiorul acestei mi=c[ri, cât =i cele apar\inând autorit[\ilor
statale =i ecleziastice ruse, c[ nivelul de organizare al ac\iunilor
desf[=urate, ca =i cel al mi=c[rii propriu-zise era net superior
celui din perioada precedent[. În acela=it timp îns[, în sânul
mi=c[rii încep s[ se cristalizeze dou[ orient[ri, ale c[ror r[d[cini
spirituale merg spre cele dou[ curente religioase ap[rute în
Rusia în anii 1630: mi=carea protopopului Neronov =i curentul
stare\ilor p[durilor. Aceste dou[ orient[ri au dat na=tere, pân[ la
urm[, celor dou[ ramuri mari ale mi=c[rii adep\ilor ritului vechi:
popismul sau popovš ina – care reprezenta orientarea moderat[
– =i nepopismul sau bezpopovš ina – ce reprezenta orientarea
radical[.
Doctrina ritului vechi nu se poate reduce doar la aspectele
strict rituale sau liturgice, cum s-ar crede la prima vedere. Sigur
c[ aceste probleme ocup[ un loc important în cadrul ei, schisma
datorându-se neîn\elegerilor cu privire la acestea în primul rând,
îns[ noile condi\ii în care trebuiau s[ tr[iasc[ adep\ii tradi\iilor
prenikoniene necesitau elaborarea unor norme care trebuiau s[
r[spund[ unor probleme cu care cei de dinaintea lor nu se
confruntaser[. Aceste probleme vizau aspecte mult mai
profunde ale vie\ii religioase decât ritualul sau textele c[r\ilor de
cult, aspecte ce nu \ineau doar de formele de exprimare a
credin\ei, ci aveau în vedere îns[=i înv[\[tura cre=tin[ despre
adev[r, despre Biseric[ =i tainele ei, despre sensurile existen\ei
umane.
150
 În opinia doctrinarilor staroveri, înc[ nedefinit[ complet în
a doua jum[tate a secolului al XVII-lea, datorit[ faptului c[ ei
credeau înc[ în posibilitatea reîntoarcerii Bisericii oficiale la
tradi\iile prenikoniene, Biserica autentic[ o formeaz[ staroverii,
adic[ cei care nu au abandonat rânduielile biserice=ti vechi.
Aceast[ Biseric[ a p[strat credin\a ortodox[ nealterat[; de ea s-
a desp[r\it ierarhia rus[ care, adoptând ereziile nikoniene, a atras
dup[ sine cea mai mare parte a mirenilor.210
Formularea înv[\[turilor starovere privind lumea, adev[rul
cre=tin, tainele Bisericii, nu s-a f[cut imediat dup[ sinodul din
1667, ci abia spre sfâr=itul secolului al XVII-lea, ele dobândind
o form[ clar definit[ numai în secolul urm[tor, când apar cele
mai importante tratate de doctrin[ starovere.211
În secolul al XVII-lea doctrina starover[ nu era înc[
sistematizat[. Totu=i, câteva idei comune tuturor doctrinarilor
staroveri din aceast[ perioad[ se pot observa. Înc[ pân[ la
ruptura definitiv[ cu ierarhia, ideologii staroveri, între care s-au
remarcat diaconul Feodor =i protopopul Avvakum, au formulat
tr[s[turile fundamentale ale ideologiei ritului vechi, reu=ind
chiar s[ elaboreze =i câteva teze teologice noi. Punctul de
pornire al gândirii lor era înv[\[tura eshatologic[ despre A
Treia Rom[ =i unicitatea ortodoxiei ruse, astfel cum era ea
expus[ în “Povestea despre Com[nacul Alb” – o scriere literar-
religioas[ din secolul al XV-lea, potrivit c[reia “Com[nacul
Alb” – simbolul purit[\ii credin\ei – care i-a fost d[ruit de
împ[ratul Constantin cel Mare papei Silvestru =i care mai târziu
a ajuns la Constantinopol – dup[ c[derea acestuia a fost “trimis
în Rusia, fiindc[ acolo într-adev[r este sl[vit[ credin\a cre=tin[”.
Faptul c[ acest Com[nac Alb se afl[ în Rusia, potrivit acestei
legende este deosebit de important, deoarece arat[ nu numai c[
“ast[zi credin\a cea dreapt[ este cinstit[ =i sl[vit[ acolo mai mult
decât oriunde pe p[mânt”, ci fiindc[ promite gloria spiritual[ a
Rusiei.
A Treia Rom[ – Rusia – în opinia autorilor acestei scrieri,
este “ultima împ[r[\ie”, =i are datoria s[ p[streze =i s[-=i apere
credin\a cea dreapt[ pân[ la sfâr=itul veacurilor. De altfel, în
151
opinia cercet[rilor gândirii religioase medievale ruse, ideea celei
de-A Treia Rome nu are un caracter politic ci unul religios-
filozofic.212 Nu tendin\a de expansiune caracterizeaz[ mesajul
acesteia, ci aceea de ap[rare a propriei credin\e.
Aceast[ concep\ie a poporului rus v[zut ca p[str[tor al
ortodoxiei curate a devenit baza ideologiei mi=c[rii ritului vechi.
Occidentul în frunte cu Roma, ar[tau ideologii staroveri,
rupându-se de Orientul ortodox, s-a îndep[rtat de adev[ratul
cre=tinism înc[ din veacul al XI-lea, grecii au vândut Ortodoxia
=i “s-au cl[tinat în credin\[” din vremea sinodului florentin
(1439), Rusia apusean[ – Ucraina, a capitulat la Brest în 1596,
iar în 1666 a venit =i rândul Rusiei r[s[ritene, ultimul bastion al
Ortodoxiei, care “s-a lep[dat de dreapta credin\[”.
Un alt punct important în teoriile mi=c[rii ritului vechi din
secolul al XVII-lea, formulat de stare\ul Spiridon Potiomkin, a
fost intangibilitatea ritualului =i în consecin\[ imposibilitatea
teologic[ pentru Ortodoxie de a face modific[ri în c[r\ile de cult
=i în practica bisericeasc[. El era de acord cu îndreptarea,
eliminarea erorilor, dar toate acestea trebuiau f[cute în
conformitate cu canoanele. Aceast[ idee a fost promovat[ de to\i
ideologii staroveri, f[r[ excep\ie.
Dintre problemele noi ap[rute în mediul starover care
necesitau elaborarea unui r[spuns bazat pe canoane, s-a distins
cea a lipsei ierarhiei, mai precis a episcopilor, care potrivit
înv[\[turii cre=tine transmit harul =i continuitatea apostolic[ în
Biseric[. Ei au reu=it s[ o rezolve apelând la canoane =i la
exemplele din istoria cre=tinismului timpuriu, asem[n[toare
oarecum cu situa\ia în care se g[seau staroverii dup[ sinodul
din 1667.
Astfel, potrivit canoanelor biserice=ti preo\ii trebuie s[ se
subordoneze episcopilor. Îns[ acelea=i canoane cer preo\ilor s[
refuze aceast[ subordonare, dac[ episcopii se abat de la credin\[,
propov[duiesc erezii sau produc o schism[. De aceea, preo\ii
care nu au mai dat ascultare lui Nikon =i celorlal\i arhierei “care
au tr[dat Biserica”, au procedat perfect din punct de vedere
canonic. Ei puteau =i f[r[ voia episcopului s[ oficieze slujbe, s[
152
s[vâr=easc[ tainele biserice=ti =i alte necesit[\i duhovnice=ti.
Dar ei nu puteau s[-=i desemneze succesorii, întrucât acest drept
revine numai episcopilor. Preo\ii hitoronisi\i înaintea lui Nikon
nu erau nemuritori, de aceea se punea problema de unde puteau
fi lua\i noi preo\i. Astfel de probleme au existat =i în primele
veacuri cre=tine. Au fost situa\ii când Bisericile locale r[mâneau
f[r[ episcopi ca urmare a c[derii acestora în erezie. Ace=ti
episcopi continuau s[ slujeasc[, s[ hirotoniseasc[ al\i episcopi,
preo\i =i al\i clerici chiar =i în mediul eretic în care se aflau dup[
p[r[sirea credin\ei ortodoxe. Sinoadele ecumenice =i cele locale
ale Bisericii Ortodoxe au stabilit ca episcopii, preo\ii sau al\i
clerici hirotonisi\i într-o biseric[ sau grupare eretic[ s[ fie
primi\i în Biserica Ortodox[ în rangul pe care îl au, dac[ se dezic
de ereziile pe care le profesaser[ anterior, considerând astfel
valabil[ hirotonia s[vâr=it[ de un episcop eretic.213
Conducându-se dup[ aceste pravile, staroverii au stabilit c[
pot fi primi\i în Biserica lor clericii hirotonisi\i în Biserica
oficial[ în rangul pe care îl au. Mul\i preo\i din Biserica
Ortodox[ oficial[ au trecut la staroveri în decursul timpului,
folosindu-se de aceast[ regul[. Sigur, problema lipsei
episcopilor nu fusese rezolvat[ complet, îns[ prin solu\ia pe care
au g[sit-o ideologii mi=c[rii =i care a fost aprobat[ în soboarele
starovere din secolul al XVII-lea, o parte important[ din adep\ii
vechiului rit au reu=it s[ p[streze deplin[tatea tainelor biserice=ti
=i s[ nu se îndep[rteze de spiritul înv[\[turilor cre=tin-ortodoxe
prenikoniene.
Problema valabilit[\ii hirotoniei s[vâr=ite în Biserica
oficial[ a constituit principalul punct de divergen\[ în cadrul
mi=c[rii =i a dus de altfel la divizarea ei spre sfâr=itul secolului
al XVII-lea în dou[ mari orient[ri – popov\ii – adic[ staroverii
care acceptau preo\ii veni\i în Biserica nikonian[ =i bezpopov\ii
– adic[ cei care considerau c[ tainele s[vâr=ite ]n aceast[
Biseric[ nu sunt valabile =i c[ preo\ii acesteia nu sunt adev[ra\ii
preo\i ai lui Hristos, de aceea nu pot fi primi\i în Biserica
starover[. De aici =i ideea c[ nu mai exist[ preo\ia adev[rat[ a
lui Hristos, care potrivit bezpopov\ilor a urcat la cer.
153
 Popov\ii, în condi\iile persecu\iilor dure fa\[ de ritul vechi,
au c[utat s[ p[streze întocmai spiritul =i tradi\iile Bisericii Ruse
medievale, precum =i aspectele ce \ineau de exterior, de formele
exprim[rii credin\ei din Rusia prenikonian[. Con=tien\i de
handicapul lipsei episcopatului, ei au c[utat tot timpul s[
restabileasc[ deplin[tatea ierarhiei =i, dup[ câteva încerc[ri
nereu=ite în secolul al XVIII-lea, =i-au îndeplinit scopul în 1846,
când a trecut la staroveri fostul mitropolit grec al Bosniei
Ambrozie.
Mai radicali, bezpopov\ii considerau c[ în Biserica oficial[
=i în lume în general domne=te Antihristul, a=a încât preo\ii
acesteia au devenit slugile lui. De aceea, taina preo\iei ca =i
celelalte taine s[vâr=ite în aceast[ Biseric[ nu sunt valabile, iar
Biserica oficial[ este lipsit[ de harul Duhului Sfânt. În aceast[
situa\ie, cre=tinii fideli, în opinia doctrinarilor bezpopov\i,
trebuie s[-=i caute singuri mântuirea.
Unii speciali=ti în istoria raskolului ca S.A. Zen’kovskij214
leag[ apari\ia bezpopov\ilor de eshatologismul promovat de
stare\ii p[durilor, aducând drept argumente similitudinile
existente între doctrina bezpopov\ilor =i ideile apocaliptice
promovate de adep\ii lui Kapiton, Vavila =i ai celorlal\i
propov[duitori din secolul al XVII-lea ai “vremii de pe urm[”.
Al\i autori ca M.O. Šahov215 arat[ c[ nu exist[ o leg[tur[
cauzal[ între stare\ii p[durilor =i bezpopov\i chiar dac[ exist[
asem[n[ri între ideile celor dou[ curente religioase. Cert este c[
atât bezpopov\ii, cât =i stare\ii p[durilor au reprezentat orient[ri
radicale în via\a religioas[ rus[ a secolului al XVII-lea, ace=tia
din urm[, dac[ s-ar considera c[ nu au o leg[tur[ direct[ cu
bezpopov\ii, fiind asimila\i de ace=tia în decursul primelor
decenii ale secolului al XVIII-lea.
Divizarea mi=c[rii ritului vechi s-a datorat, în opinia
majorit[\ii cercet[torilor, lipsei unei autorit[\i canonice
superioare =i persecu\iilor Bisericii Ortodoxe oficiale =i
statului rus, extrem de dure, mai ales dup[ încercarea nereu=it[
de restaurare a ritului vechi din 1682.
Aceste persecu\ii au înt[rit în rândurile staroverilor
154
credin\a c[ sfâr=itul lumii este aproape. Mul\i dintre ei credeau
c[ tr[iesc ultimele vremuri =i evitau contactul cu autorit[\ile, pe
care le considerau slugi ale lui Antihrist, iar în cazul în care acest
contact erau inevitabil, preferau s[ moar[ decât “s[-L tr[deze pe
Hristos”, sinuciderile prin ardere colectiv[ fiind frecvente în
ultimele decenii ale secolului al XVII-lea, mai ales în p[durile
din zonele nordice ale Rusiei.
Popov\ii, fideli doctrinei cre=tine privind continuitatea
harului preo\iei pân[ la sfâr=itul veacurilor =i sinuciderea, v[zut[
ca un p[cat capital, au respins tezele bezpopov\ilor, conside-
rându-le neconforme cu înv[\[tura ortodox[.
Totu=i, se cuvine remarcat faptul c[ în secolul al XVII-lea
între cele dou[ ramuri ale mi=c[rii ritului vechi nu exista o
demarca\ie foarte clar[, în sensul c[ erau înc[ destui oameni în
rândul popov\ilor care considerau iminent[ venirea lui Antihrist,
iar în rândul bezpopov\ilor – c[ este posibil[ restaurarea ran-
gului episcopal =i la staroveri =i c[ hirotonia din Biserica oficial[
este valabil[. Abia în primele decenii ale veacului al XVIII-lea,
delimitarea dintre adep\ii celor dou[ orient[ri a devenit
evident[, astfel încât =i în documentele oficiale ei apar deja sub
cele dou[ denumiri.

155
 CONCLUZII

În decursul timpului s-a creat în lumea =tiin\ific[ ideea c[

spa\iul cre=tinismului ortodox a fost mai pu\in ancorat în istorie,
fiind deschis mai mult spre contempla\ie =i rug[ciune decât spre
ac\iune =i prezen\[ în societate. Desigur, într-o anumit[ m[sur[
aceast[ idee este just[, Biserica Ortodox[ nefiind implicat[ în
via\a politic[ mai ales, în aceea=i m[sur[ ca Biserica Apusean[.
Lucrul acesta a ferit-o în general de fr[mânt[rile =i schimb[rile
pe care le-a suferit Biserica Catolic[, iar spiritul de toleran\[
religioas[ specific Ortodoxiei a dus la evitarea unor fenomene
asem[n[toare Reformei, unitatea religioas[ a R[s[ritului cre=tin
nefiind periclitat[ în Evul Mediu de vreo mi=care având
amploarea acesteia din urm[.
În secolul al XVII-lea îns[, situa\ia a stat cu totul altfel într-
una din cele mai mari Biserici Ortodoxe locale: Biserica Rus[.
Implicarea acesteia, mai precis a înaltei ierarhii ortodoxe ruse, în
special a patriarhului Nikon, într-un proiect politico – religios
himeric, acela al imperiului pan-ortodox, agreat =i încurajat de
\arul Alexei Mihailovici, a provocat puternice tulbur[ri în
interiorul Bisericii Ruse, care au sfâr=it prin divizarea ei definitiv[.
Biserica Rus[ a cunoscut pe parcursul primei jum[t[\i a
secolului al XVII-lea un proces continuu de avânt spiritual,
concretizat în apari\ia unor mi=c[ri religioase influente în
societate, cum a fost mi=carea de rena=tere spiritual[ a proto-
popului Ivan Neronov =i cea milenarist[ a stare\ilor p[durilor.
Predicile =i înv[\[turile lui Neronov, care vizau în special
moravurile societ[\ii ruse=ti, au atras în primul rând clerul din
provincie, dar =i cercuri influente din Moscova, inclusiv de la
curtea \arului, unde confesorul acestuia, protopopul +tefan
Vonifatiev a creat a=a-numitul cerc al râvnitorilor evlaviei, al
c[rui membru a devenit însu=i \arul Alexei Mihailovici. În
cadrul acestui “cerc” s-au profilat dou[ orient[ri: una care milita
pentru ridicarea nivelului moral al clerului, îmbun[t[\irea
practicii biserice=ti prin înt[rirea disciplinei credincio=ilor =i
157
r[spândirea cuno=tin\elor teologice în rândul acestora (pentru
aceast[ grupare Biserica Rus[ era p[str[toarea cea mai fidel[ a
înv[\[turilor =i tradi\iilor ortodoxe), =i una care opta pentru
apropierea practicii biserice=ti ruse de practica celorlalte biserici
ortodoxe, în perspectiva ipoteticului proiect politic al imperiului
pan-ortodox (aceast[ grupare urm[rea modificarea ritului
bisericesc din Rusia prin eliminarea diferen\elor existente la
mijlocul secolului al XVII-lea între ritul rusesc =i cel grecesc).
De=i adep\i ai celei de-a doua orient[ri, +tefan Vonifatiev =i \arul
Alexei au considerat în primii ani ai domniei acestuia c[ vremea
pentru o reform[ a cultului nu sosise înc[. Suveranul a sprijinit
eforturile celorlal\i râvnitori ai evlaviei de îmbun[t[\ire a vie\ii
religioase =i morale a poporului rus. Dup[ 1650, \arul a decis c[
trebuie pornite preg[tirile pentru realizarea reformei =i a f[cut
primii pa=i în aceast[ direc\ie chemând c[lug[ri instrui\i de la
Kiev sau greci, c[rora le-a încredin\at sarcina de a se ocupa de
corectarea, îndreptarea =i editarea c[r\ilor de cult ruse=ti.
Conceput[ de \ar ca o prim[ etap[ a acestui proiect politic
=i religios, reforma cultului – care trebuia f[cut[ prin modi-
ficarea practicii biserice=ti ruse dup[ modelul celei grece=ti din
acea vreme - nu putea fi înf[ptuit[ decât de un patriarh adept al
acestui proiect. Atâta timp cât Iosif, b[trânul patriarh ce fusese
nevoit s[ cedeze în fa\a râvnitorilor evlaviei în problema
introducerii univocalit[\ii în celebrarea diferitelor slujbe
biserice=ti, se afla pe scaunul patriarhal, o asemenea reform[ era
imposibil[. De aceea, \arul =i Vonifatiev au hot[rât s[ a=tepte
pân[ când acesta se va elibera, c[utând în acest timp un candidat
potrivit pentru atingerea \elurilor pe care =i le propuseser[.
În ce prive=te mi=carea stare\ilor p[durilor, spre deosebire
de cea a lui Neronov care ac\iona cu prec[dere în mediul urban
=i par\ial la sate, aceasta î=i atr[gea adep\ii exclusiv din lumea
rural[, propov[duind mântuirea prin renun\area la via\a
lumeasc[ =i retragerea în locuri cât mai ferite de autorit[\i =i
civiliza\ie în general, mai ales în p[durile nesfâr=ite de pe cursul
superior al Volg[i. Radicalismul =i pesimismul stare\ilor
p[durilor, dintre care în anii 1630-1640 s-a distins Kapiton, au
158
jucat un rol extrem de important în via\a religios[ ruseasc[ abia
dup[ schisma Bisericii Ruse, când o parte a celor care nu au
acceptat reforma patriarhului Nikon, au crezut c[ sosiser[
vremurile de pe urm[ =i au negat autoritatea Bisericii oficiale,
valabilitatea tainelor s[vâr=ite în cadrul acesteia, formând a=a-
numitele comunit[\i cre=tine f[r[ preo\i, membrii acestora fiind
numi\i bezpopov\i. Ace=tia propov[duiau c[ Biserica Rus[ =i
preo\ii ei s-au lep[dat de credin\[ intrând în slujba Antihristului,
iar cre=tinii autentici se pot mântui =i în lipsa preo\ilor adev[ra\i,
prin respectarea strict[ a riturilor prenikoniene, c[ci taina
preo\iei zburase la cer. Îns[ la mijlocul secolului al XVII-lea,
de=i neagreat[ de autorit[\ile biserice=ti, dar tolerat[ totu=i,
mi=carea stare\ilor p[durilor se remarca prin excesul de
ascetism, pu\in atr[g[tor pentru marea mas[ a credincio=ilor,
mai ales c[ ispita milenarist[ pe care o propov[duiau ace=ti
stare\i nu sosise înc[, “tr[darea” ortodoxiei de c[tre Biserica
Rus[ nefiind înc[ îndeplinit[. Ea avea s[ vin[ îns[ odat[ cu
punerea în practic[ a planurilor de unificare a cultului rusesc cu
cel grecesc, prin alinierea r`nduielilor de cult ruse=ti modelului
grecesc din acea vreme.
Artizanul acestor modific[ri a fost preferatul \arului,
patriarhul Nikon. De=i majoritatea istoricilor au atribuit reforma
cultului =i “îndreptarea” c[r\ilor religioase ruse=ti acestui prelat,
realitatea este c[ el nu a fost decât un executant al voin\ei \arului
în aceast[ problem[. Cum afirm[ reputatul specialist în proble-
mele acestei reforme, N.F. Kapterev, în lucrarea “Patriarhul Nikon
=i \arul Alexei Mihailovici”, ap[rut[ la Serghiev Posad în dou[
volume în perioada 1909 - 1912, “\arul Alexei Mihailovici a fost
adev[ratul ini\iator =i promotor al acesteia =i datorit[ lui reforma
a fost recunoscut[ de Biserica Rus[ dup[ plecarea lui Nikon”.
Într-adev[r, dup[ p[r[sirea scaunului patriarhal de c[tre
Nikon, tot greul sus\inerii reformei a c[zut pe umerii
suveranului care a reu=it s[ o duc[ pân[ la cap[t. Atr[gând de
partea lui câ\iva arhierei devota\i reformei – Pavel Kruti\ki,
Ilarion =i mai ales Ioakim, el a reu=it ca în ciuda opozi\iei
puternice a clerului inferior =i a majorit[\ii credincio=ilor, s[
159
ob\in[ recunoa=terea solemn[ =i definitiv[ a acesteia de c[tre
episcopat la Sinodul din 1666 – 1667.
Reforma cultului rusesc, inspirat[ de \arul Alexei
Mihailovici =i pus[ în practic[ de patriarhul Nikon, a avut urm[ri
tragice pentru Biserica Rus[. O bun[ parte din clericii =i
credincio=ii ru=i nu au acceptat-o =i de aceea au fost excomunica\i
=i anatemiza\i. Acest lucru a provocat schisma între sus\in[torii
reformei =i adversarii ei care se pronun\au pentru revenirea
Bisericii Ruse la practicile rituale =i liturgice anterioare reformei.
Nevoi\i s[-=i profeseze convingerile clandestin, ace=tia din urm[
s-au organizat, devenind o mi=care religioas[ foarte puternic[ =i
influent[, care s-a numit staroobrjad estvo – mi=carea ritului
vechi sau staroverije – a vechii credin\e.
Aceast[ mi=care reprezint[ un fenomen istoric foarte
complex, dat fiind faptul c[ atât originile sale spirituale cât =i
motiva\iile diviz[rii sale ulterioare sunt diferit interpretate de la
un autor la altul. Considerat[ de unii istorici ca A. P. Š eapov
sau N. I. Kostomarov, drept “protestantism de factur[ ortodox[”,
mi=carea ritului vechi, de=i are unele tr[s[turi ce amintesc de
protestantismul occidental, se revendic[ din punct de vedere
doctrinar din tradi\ia Sfin\ilor P[rin\i ai Bisericii =i din ideologia
=i practica Bisericii Ruse medievale.
Este evident c[ ea a ap[rut ca mi=care de sine st[t[toare în
urma reformei neinspirate a cultului bisericesc efectuate în
vremea patriarhului Nikon, îns[ între mi=carea adep\ilor ritului
vechi =i curentele religioase ruse=ti premerg[toare, mai ales cu
r`vnitorii evlaviei, exist[ o leg[tur[ indiscutabil[. Grija pentru
p[strarea purit[\ii ortodoxiei =i lupta pentru ridicarea nivelului
moral al credincio=ilor, precum =i pentru l[rgirea particip[rii la
sinoadele biserice=ti, proprii mi=c[rii lui Neronov, s-au transmis
în întregime adep\ilor ritului vechi. Ideile promovate de
Neronov =i de ceilal\i adep\i ai mi=c[rii sale, iar mai târziu de cei
ai ritului vechi, amintesc într-un fel de mi=carea de la Cluny din
secolul al XI-lea =i atitudinile proconciliare =i antiautoritare din
Occident în vremea “captivit[\ii papilor de la Avignon”. La fel
ca =i c[lug[rii de la Cluny, râvnitorii evlaviei voiau s[
160
restabileasc[ disciplina clerului, s[ ridice moral Biserica =i s[
elimine dezordinile din m[n[stiri =i parohii. Cererile lui
Neronov =i ale altor râvnitori ai credin\ei ca la sinoade s[
participe =i reprezentan\i ai clerului de lume =i ai mirenilor
seam[n[ foarte mult cu ideile promovate în secolul al XIV-lea
de Marsiglio de Padova =i William Ockham.
Ideea autorit[\ii supreme a conciliului (în limba rus[ –
sobor) în Biseric[ a intrat în practica adep\ilor ritului vechi =i s-
a înr[d[cinat într-atât, încât chiar =i ast[zi în bisericile de rit
vechi, care accept[ preo\ia bineîn\eles, hot[rârile cele mai
importante se iau în cadrul soboarelor la care particip[ cu drept
de vot atât episcopii =i clericii, cât =i reprezentan\ii mirenilor.
Cum am subliniat în ultimul capitol, datorit[ persecu\iilor
=i lipsei unei autorit[\i centrale proprii, mi=carea ritului vechi s-
a divizat în cele dou[ curente de baz[: popov\ii =i bezpopov\ii.
Dac[ despre anumite leg[turi sau similitudini între popov\i =i
protestantism nu poate fi vorba din start, protestantismul fiind o
mi=care de reînnoire =i de reformare radical[ a credin\ei, în timp
ce ritul vechi, în varianta orient[rii popov\ilor, este mai degrab[
o mi=care conservatoare, despre unele asem[n[ri între pro-
testan\i =i bezpopov\i s-au f[cut o serie de referiri în unele lucr[ri
dedicate fenomenului raskolului.
Nu numai psihologia martirajului voluntar, proprie
anabapti=tilor sau menoni\ilor, ci =i anticlericalismul, negarea
tainelor biserice=ti, proprie unor grup[ri protestante radicale, se
întâlnesc la bezpopov\i. Desigur, între bezpopov\i =i pro-
testantism nu exist[ o leg[tur[ direct[, atât în ce prive=te sursele
ideologice, cât =i manifest[rile concrete, îns[, a=a cum am v[zut,
exist[ o serie de asem[n[ri care se datoreaz[ tocmai caracterului
general asem[n[tor al celor dou[ fenomene biserice=ti: ambele
au însemnat un protest fa\[ de realit[\ile spirituale existente în
institu\ia ecleziastic[ =i s-au dorit a fi mi=c[ri de îmbun[t[\ire a
vie\ii spirituale. Dar între bezpopov\i =i protestan\i, în afara altor
deosebiri ce privesc atât izvoarele doctrinare cât =i formele în
care sunt expuse ideile, exist[ o deosebire fundamental[:
protestan\ii accentueaz[ ideea mântuirii personale a individului,
161
în timp ce bezpopov\ii acord[ întâietate, ca =i popov\ii de altfel,
comunit[\ii. În doctrina lor, Biserica st[ înaintea individului.
O influen\[ deosebit[ din punct de vedere ideologic asupra
bezpopov\ilor a avut-o, se pare, curentul stare\ilor p[durilor, care
prin radicalismul s[u a impulsionat într-un fel definirea
principalelor idei ale acestei orient[ri a mi=c[rii ritului vechi, chiar
dac[ în stadiul actual al cercet[rilor nu suntem înc[ în m[sur[ s[
stabilim o leg[tur[ direct[ între cele dou[ curente ideologice.
În încheiere, se cuvine s[ subliniem c[ reforma cultului
rusesc în vremea lui Nikon, ca =i consecin\a ei imediat[, apari\ia
mi=c[rii starovere, au reprezentat un moment de maxim[
importan\[ pentru via\a religioas[ din Rusia, influen\ând decisiv
evolu\ia viitoare atât a credin\ei în sine, cât =i a societ[\ii ruse=ti
în general. Lovitura dat[ Bisericii ca institu\ie, prin schisma ce
a urmat reformei nikoniene, a fost ireparabil[, ea fiind nevoit[
peste numai câteva decenii s[ se subordoneze total puterii
discre\ionare a monarhului, devenind un simplu “departament al
confesiunii ortodoxe”, în fruntea c[ruia se afla un înalt
func\ionar al \arului – ober-procurorul.
Lipsit[ de credincio=ii cei mai ferven\i, mai dinamici =i mai
siguri de convingerile lor, Biserica Rus[ nu a putut rezista
procesului laiciz[rii societ[\ii, accelerat de reformele lui Petru
cel Mare, pierzându-=i rolul de leg[tur[ între elite =i mase, astfel
încât diferen\a dintre acestea a crescut tot mai mult, cu
consecin\e nefaste pe termen lung pentru societatea ruseasc[.
Credincio=ii de rit vechi, dup[ ce s-au convins c[ elita
politic[ =i ecleziastic[ nu mai poate fi adus[ la tradi\iile
prenikoniene, au c[utat s[ se organizeze =i s[-=i cristalizeze
doctrina, lucru pe care practic l-au reu=it în secolul al XVIII-lea,
când se diferen\iaz[ în mod clar orient[rile ideologice
fundamentale în jurul c[rora se formeaz[ grup[rile principale
ale mi=c[rii: popov\ii =i bezpopov\ii. Tot pe parcursul secolului
al XVIII-lea apar primele a=ez[ri compacte ale staroverilor în
spa\iul geografic =i politic românesc, unde ei vor fi cunoscu\i
mai ales sub denumirea de lipoveni.

162
 NOTE

1. Staroverii sunt cunoscu\i în România sub denumirea de lipoveni

=i sunt credincio=i ortodoc=i ru=i, fideli vechilor tradi\ii ale Bisericii
Ruse, exclu=i din aceasta pentru neacceptarea reformelor de cult ale
patriarhului Nikon.
2. Simeon Polockij, Žezl Pravlenija, Moskva, Pe atnyi Dvor,
1667.
3. Duhovnaja Praš ica, Sankt-Petersburg, 1752.
4. Dimitrij (Tuptalo), Rozysk o raskol’ni eskoj brynskoj vere, 1745.
5. Platon (Levšin), Uvet vo utverždenie istinny i nadeždy vo
evangelskija ljubvy, Kazan, 1765.
6. Makarij (Bulgakov), Istorija russkogo raskola, izvestnogo pod
nazvanijem staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1889 =i Istorija
Russkoj Cerkvi, Sankt-Petersburg, 1866-1883, I-XII.
7. A.P. Š apov, Russkij raskol staroobrjadstva, Moskva, 1858 =i
Zemstvo i raskol, Moskva, 1862.
8. N.I. Kostomarov, Istorija raskola u raskolnikov, “Vestnik
Evropy”, 1870.
9. S.M. Soloviov, Istorija Rossii s drevnejših vremjon, Moskva,
1959-1966, I-XIV.
10. V.O. Kliucevski, Kurs russkoj istorii, Moskva, 1904-1910, I-IV.
11. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v dele
ispravlenija cerkovnych obrjadov, Sergiev Posad, 1913; Patriarch
Nikon i car’ Alexej Mihailovi , Sergiev Posad, 1909-1912, I-II.
12. E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami,
Moskva, 1905.
13. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staroobrjad estva,
Sankt-Petersburg, 1895
14. V.S. Soloviov, O russkom narodnom raskole, So inenija, T. I,
Moskva, 1994, p.183-184.
15. V. Karlovi , Istori eskie issledovanija služaš ie k opravdaniju
staroobrjadcev, Moskva, 1881-1886, I-III.
16. I.A. Kirillov, Pravda staroj very, Moskva, 1910; Moskva –
Tretij Rim, Moskva, 1916.
163
 17. V.G. Senatov, Filosofija istorii staroobrjad estva, Moskva, 1908.
18. V.E. Makarov, erk istorii staroobrjad estva ot Nikona do
naših dnej, Bogorodsk, 1911.
19. S.I. Bystrov, Dvoeperstie v pamjatnikach hristianskogo
isskustva i pismennosti, erkov’, 1913, nr. 24, 37-40, 50-52.
20. I. Peretruhin, Zna enie patriarcha Nikona kak reformatora
Russkoj erkvi, Staroobrjad eskaja Mysl’, 1911, nr.11-12.
21. V.I. Malyšev, Materialy i stat’i o Avvakume, Moskva, 1962.
22. O.P. Eršova, Staroobrjad estvo i vlast’, Moskva, 1999.
23. Vladimir P. Riabušinskij, Staroobrjad estvo i russkoe
religioznoe ustvo, Paris, 1930.
24. P.N. Miliukov, erki po istorii russkoj kul’tury, Paris, 2
vol., 1931.
25. S.F. Platonov, Moskva i Zapad, Berlin, 1926.
26. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvi, Paris, 1959, I-II.
27. S.A. Zen’kovskij, Russkoe staroobrjad estvo. Duchovnyje
dviženija XVII veka, Munchen, 1970.
28. A.V. Kartašev, Smysl staroobrjad estva, Sbornik statej posv.
P.S. Struve, Praga, 1925
29. Idem, Smysl staroobrjad estva, Cerkov’, Moskva, 1992,
Nr. 2, 20.
30. M.O. Šahov, Filosofskie aspekty staroverija, Izdatel’skij Dom
“Tretij Rim”, Moskva, 1998.
31. F.E. Mel’nikov, Kratkaja istorija Drevlepravoslavnoj (staro-
obrjad eskoj) Cerkvi, Barnaul, 1999.
32. Frederick C. Conybeare, Russian Dissenters, Cambridge,
Masachusetts, 1921, 245.
33. Robert O. Crummey, The Old Believers and the World of
Antichrist: The Vyg Community and the Russian State, 1694-1855,
University of Winsconsin Press, Madison, 1970, 13.
34. Ibidem, 16.
35. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego
suš estvovanija, pod red. N.I. Subbotina, Moskva, 1875-1881,
I-IX.
36. Vladimir Bon -Bruevi , Materialy k izu eniju russkogo
sektanstva i raskola, Sankt-Petersburg, 1908.
164
 37. V.O. Kliucevski, Russkaia Istorija, Polnyj kurs lekcij v trjoh
knigah, Rostov na Donu, izd. “Phoenix”, 1998, tom II, 207.
38. A.A. Preobraženski, B.A. Rybakov, Istorija Ote estva,
Moskva, Prosveš enie – A.O. “Moskovskie U ebniki”, 1996, 149.
39. A.P. Bogdanov, Istorija Rosii dopetrovskich vremjon, Moskva,
Izdatelskij dom “Drofa”, 1997, 241.
40. V.I. Buganov, Mir istorii: Rossia v XVII veke, Moskva,
“Nauka”, 1989, 55.
41. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 150.
42. V.I. Buganov, Op. cit., 60.
43. M.M. Gorinov, L.M. Lias enko, Istorija Rossii, Cast’ I. Ot
Drevnej Rusi k imperatorskoj Rossii (IX-XVII vv.), Moskva, Obš estvo
“Znanie”, 1994, 413.
44. Rossija v mirovoj istorii, U ebnoe posobie, pod. red. prof.
Porohni V.S., Moskva, 1996, 51.
45. A.P. Bogdanov, Op. cit., 220-221.
46. V.O. Kliucevski, Op. cit., 269.
47. A.P. Bogdanov, Op. cit., 238-239.
48. V.O. Kliucevski, Op. cit., 275.
49. Ibidem, 276.
50. S.F. Platonov, Lekcii po Russkoj istorii, Moskva, Vysšaja
Škola, 1993, 436.
51. A.P. Bogdanov, Op. cit., 261.
52. A.P. Bogdanov, Op. cit., 262-263.
53. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 261.
54. Ibidem, 176.
55. S.F. Platonov, Op. cit., 490.
56. N.I. Kostomarov, Istorija Rossii v žizneopisanijah ejo
glavnejših dejatelej, Rostov na Donu, Izd. “Phoenix”, 1997,
tom II, 400.
57. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 176.
58. Ibidem, 178.
59. Rossija v mirovoij istorii, 51.
60. A.P. Bogdanov, Op. cit., 230.
61. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 165.
62. V.O. Kliucevski, Op. cit., 301-302.
165
 63. V.O. Kliucevski, Op. cit., 302.
64. Ibidem, 319.
65. Rossija v mirovoij istorii, 53.
66. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 167.
67. V.O. Kliucevski, Op. cit, 262.
68. A.A. Preobraženskij, B.A. Rybakov, Op. cit., 168.
69. V.O. Kliucevski, Op. cit., 264.
70. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj erkvi, Moskva, 1996,
T. 6, 113.
71. I.I. Sokolov, Otnošenije protestantizma k Rosii v XVI i XVII
vekach, Moskva, 1880, 52.
72. Fondatorul acestei m[n[stiri, ce se afl[ nu departe de
Moscova, este Sfântul Serghie din Radonej, cel mai important
sfânt na\ional al ru=ilor, care a fost unul din inspiratorii =i
promotorii ideii eliber[rii Rusiei de sub jugul mongol în secolul al
XIV-lea. Potrivit cronicilor =i biografiei sale, întocmit[ de
c[lug[rul Epifanie de la m[n[stirea fondat[ de Sfântul Serghie,
însu=i marele cneaz al Moscovei Dimitri Donskoi i-a cerut
binecuvântarea înaintea marii b[t[lii de la Kulikovo (1380), iar
sfântul i-a prezis victoria.
73. G. Skvorcev, Patrijarh Adrian, “Pravoslavnyj Sobesednik”,
1912, 57.
74. Ibidem, 64.
75. S.A. Zen’kovskij, Russkoe staroobrjad estvo. Duhovnye
dviženija XVII veka, Wilhem Fink Verlag, M nchen, 1970, 63.
76. Ibidem, 63.
77. Žytie starca Grigorija Neronova, în Mater’jaly dlja istorii
raskola za pervoe vremja ego suš estvovanija, red. N.I. Subbotin,
Moskva, T.I, 1875, 246-253.
78. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 69.
79. S.F. Platonov, Moskva i Zapad, Berlin, 1926, 93.
80. Mater’jaly dlja istorii raskola za pervoe vremja ego
suš estvovanija, red. N.I. Subbotin, I, 257-258
81. Peti\ia preo\ilor din Nijni Novgorod scris[ în anul 7144,
editat[ de N.V. Roždestvenski, în tenija obš estva Istorii i
Drevnostej Rossijskih”, 1902, II, 1-34.
166
 82. E.E. Golubinski, Istorija Russkoj erkvi, II, 523; A.V.
Kartašev, erki po istorii Russkoj erkvi, I, 380.
83. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 87.
84. Ibidem, 146.
85. Žytie protopopa Avvakuma, izd. 1960, 543.
86. Žytie starca Kornilija, scris[ de Pahomie, filele 151-153,
manuscris.
87. Akty Istori eskie, S. Petersburg, IV, 1841, 127.
88. “Gramota” din 3 iulie 1634 privind transferul unor p[mânturi
c[tre schitul lui Kapiton, “Iarovslavskie Gubernskie Vedomosti”,
1852, nr. 49.
89. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 147.
90. Istorija Russkogo Iskusstva (Izd. AN SSSR), Moskva –
Leningrad, 1959, IV, 45, 72, 85.
91. Vinograd Rossijskij, Moskva, 1906, XIX, XXIV.
92. A.P. S apov, Op. cit., I, 261.
93. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 153-155.
94. În Rusia, slujbele biserice=ti se f[ceau în acea perioad[ prin
citirea =i cântarea în acela=i timp a unor texte liturgice diferite, lucru
care f[cea ca aceste slujbe s[ fie imposibil de în\eles. De aceea,
Neronov =i adep\ii s[i au militat ca acest fenomen s[ fie eliminat din
Biseric[ tocmai prin introducerea regulii univocalit[\ii, adic[ a citirii
sau cânt[rii unui singur text, în ordinea indicat[ de rânduiala slujbei
care se oficia.
95. Dejanija Sobora 1649 g., pod red. S.A. Belokurova, 1894, 41.
96. F.P. Saharov, Issledovanie o russkom cerkovnom penii,
Moskva, 1984, 28-29.
97. Akty arkheografi eskoj expedicii, Sankt-Petersburg, 1838,
IV, 324.
98. Ibidem, 481.
99. Sostojanije Rossii po donesenijam I. Rodesa, red. B.G. Kurtz,
1915, 53.
100. Vezi lucr[rile deja citate ale lui N.I. Subbotin, Makarij
(Bulgakov), P. Smirnov, K. Plotnikov sau Pavel Prusskij.
101. Editorii erau adep\ii mi=c[rii reformatoare a lui Neronov,
astfel c[ era imposibil ca ei s[ fie ni=te ignoran\i în ceea ce prive=te
167
c[r\ile de cult sau s[ fie indiferen\i fa\[ de forma textelor diferitelor
slujbe biserice=ti.
102. S.A. Zen’kovskij prezint[ în “Russkoe Staroobrjad estvo”, la
pag. 93, o interesant[ statistic[ privind produc\ia de tip[rituri în cursul
întregului secol al XVII-lea, de unde reiese faptul c[ anii 1630-1650 au
fost cei mai fructuo=i în aceast[ privin\[.
103. Am folosit termenul de confesiune deoarece mi=carea
adep\ilor ritului vechi nu este unitar[, ast[zi existând mai multe
biserici de rit vechi apar\inând diferitelor orient[ri ale acesteia,
cristalizate în decursul timpului.
104. Vezi lucr[rile autorilor staroveri: I.A. Kirillov, F.E. Melnikov,
V.P. Rjabuš inskij, prezentate în capitolul 1.
105. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Alexej Mihailovi , I, 213-
214; E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami, I, 46-48.
106. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 174.
107. Aceste idei au stat la baza motiv[rii îndrept[rii c[r\ilor de
cult, juste\ea lor fiind incontestabil[ pentru to\i aceia care f[ceau
apologia reformei nikoniene. Mult timp, Biserica Ortodox[ Rus[, prin
ierarhii s[i, a sus\inut aceste teze, iar =coala misionar[ =i-a f[cut un
crez din ap[rarea actelor =i faptelor lui Nikon, indiferent de
consecin\ele pe care le-au produs ele. Ast[zi nici un ierarh al Bisericii
Ortodoxe Ruse nu mai pune la îndoial[ faptul c[ în vremea lui Nikon
îndreptarea c[r\ilor nu numai c[ nu s-a f[cut dup[ cum se preconizase,
conform originalelor grece=ti =i vechilor scrieri slave, ci a sem[nat
confuzie în rândul credincio=ilor ru=i tocmai fiindc[ nu a respectat
aceast[ regul[ a confrunt[rii cu originalele.
108. B. Kutuzov, Cerkovnaja reforma XVII-ogo veka. Ejo istinnye
pri iny i celi, Riga, 1991.
109. B.I. Sove, Problema ispravlenija bogoslužebnych knig v
Rossii v XVII veke, “Bogoslovskije Trudy”, 1970, No. 5; I.D.
Mansvetov, Kak pravilis’ Tipik i Minei: o erck iz istorii knižnoj spravy
v XVII stoletii, Moskva, 1884.
110. N.D. Uspenskij, Kollizija dvuh bogoslovij v ispravlenii
russkih bogoslužebnych knig v XVII veke, “Bogoslovskie Trudy”, XIII,
Moskva, 1975; Ioan Belevcev, Russkij cerkovnyj raskol XVII stoletija,
Moskva, 1987.
168
 111. A.V. Kartašev, Op. cit., I, 464-465.
112. Este vorba de protopopul Mihail Rogov, preotul Ivan
Nasedka, monahii Arsenie Gluhoi =i Savvatie, +estak Martemianov =i
Zaharii Afanasiev.
113. Autorii români care s-au ocupat de problemele raskolului, în
marea lor majoritate, sus\in asemenea idei, fapt ce îngreuneaz[
cunoa=terea adev[ratelor cauze ale schismei ruse în lumea =tiin\ific[
româneasc[.
114. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 171.
115. Ibidem, 170.
116. Vossoedinenie Ukrainy s Rossiej, Moskva, T. II, 33.
117. Este vorba de perioada scurs[ între Sinodul de la Ferrara –
Floren\a (1439) =i reluarea leg[turilor biserice=ti oficiale între Rusia =i
Orientul ortodox (ultimele decenii ale secolului al XVI-lea).
118. N.F. Kapterev, Bogoslovskij vestnik, 1908, IX, 249.
119. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 175.
120. V.I. Grigoriev, erk putešestvija po Evropejskoj Turcii,
Kazan, 1848, 67; Arsenij Suhanov, Prenija o vere, So inenija, 30-38.
121. Vezi E.E. Golubinski, K voprosu o suš nosti russkogo
raskola staroobrjad estva, “ tenija v Obšestve Istorii i Drevnostej
Rossiiskich”, 1905, III.
122. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I, 47.
123. Este vorba despre descoperirea în 1649 a trecutului aventuros
al acestui c[lug[r, ]n ce prive=te credin\a lui religioas[. Arsenie a fost
pe rând ortodox, catolic, protestant =i chiar musulman, revenind în cele
din urm[ la ortodoxie.
124. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I, 63.
125. Ibidem.
126. N.F. Kapterev, Op. cit., 69 (Gre eskie dela, 7161 g., no. 5,
“Moskovskij arhiv MID”).
127. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi ,
T 1, 71.
128. Aducerea moa=telor lui Filip s-a f[cut pentru ca \arul Alexei
s[-i cear[ iertare pentru predecesorul s[u Ivan cel Groaznic.
129. William Palmer, Op. cit., Vol. III, 382-389 (Scrisoarea
patriarhului Nikon c[tre patriarhul Dionisie).
169
 130. Patriarhul ecumenic Ioanichios al II-lea, mitropolitul
Corintului Ioasaf, cel al Konyei Ieremia =i mul\i al\i ierarhi din Balcani
=i Orientul Apropiat au c[utat, nu o dat[, s[-i conving[ pe \arul Alexei
=i pe Hmelni\ki s[ se uneasc[ =i s[ creeze un stat puternic, care s[ poat[
elibera popula\ia ortodox[ din Imperiul Otoman (N.F. Kapterev,
Character otnošenij Rossii k pravoslavnomu Vostoku v XVI-XVII
vekach, 358).
131. N.F. Kapterev, Priezd patriarha A. Pantelarija, în “ tenija v
Obš estve ljubitelei duhovnogo prosveš enja”, 1889, 363.
132. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 202.
133. N. Ivanovskij, Rukovodstvo po istorii i obli eniju
staroobrjad eskogo raskola, Kazan, 1897, 33.
134. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 205.
135. So inenija protopopa Avvakuma, “Pamjatniki istorii staro-
obrjad estva v XVII veke”, Leningrad, 1927, 15.
136. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 208.
137. Makarij (Bulgakov), Russkij raskol staroobrjad estva, 159.
138. S.A. Belokurov, Arsenii Suhanov, T. II, 329; P.F. Nikolaevski,
Iz istorii snošenij Rossii s Vostokom v polovine XVII veka,
“Hristianskie tenija”, 1882, I-VI, 35.
139. A. Borozdin, Protopop Avvakum. O erk iz istorii umstvennoj
žizni russkogo obš estva v XVII veke, Sankt Petersburg, 1898, 3.
140. Pavel Aleppskij (Paul de Alep), Puteš estvie an-
tiohijskogo patriarcha Makarija v Rossiju v polovine XVII veka,
opisannoe ego synom arhidiakonom P. Aleppskim, Moskva, 1889,
IV, 136-137.
141. Ibidem.
142. N.F. Kapterev, “Bogoslovskij Vestnik”, 1908, IX, 232;
Makarij (Bulgakov), Russkij raskol staroobrjad estva, 162-163.
143. Makarij (Bulgakov), Russkii raskol staroobrjad estva, 170.
144. Ibidem, 171.
145. Prin cuv`ntul greci, ru=ii îi desemnau în acea vreme pe to\i
ortodoc=ii din Imperiul Otoman.
146. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 222.
147. Peti\ia p[rintelui Nikita Dobrânin se g[se=te în N.I. Subbotin,
Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego suš estvovanija,
170
IV; cercetarea acesteia în I.P. Rumiancev, Nikita Dobrânin, Serghiev
Posad, 1916, 329-421.
148. În acest sens, vezi lucr[rile unor renumi\i slavi=ti ru=i ca I.
Mansvetov, F. Buslaev, M.D. Muretov, A.I. Nevostruev, B.I. Sove, etc.
149. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v dele
ispravlenija cerkovnykh obrjadov, Moskva, I. izd., 1887.
150. E.E. Golubinski, K našej polemike so staroobrjadcami,
Moskva, 1905.
151. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi ,
T I, 258.
152. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj Cerkvi, VII, 107-108.
153. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvi, Moskva,
Terra, 1993, II, 160.
154. Ibidem, 170.
155. Con\inutul acestui protest se cunoa=te dup[ relat[rile
cuprinse ]ntr-o scrisoare a lui Avvakum c[tre Neronov din 14
septembrie 1653, publicat[ în culegerea Materialy dlja istorii raskola
za pervoje vremja ego suš estvovanija, IV, a lui Subbotin, 23.
156. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 214.
157. N. Gibbenet, Istori eskoje issledovanije dela patriarcha
Nikona, T II, 474.
158. Scrisoarea protopopului Ivan Neronov c[tre \arul Alexei din
27 februarie 1654, în Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja
ego suš estvovanija, I, 71.
159. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego
suš estvovanija, red. Subbotin, I, 120-122.
160. Ibidem, 137.
161. Este vorba de “Culegere din textele divine despre venirea
nelegiuitului” =i “Despre semnul crucii” publicate în So inenija G.
Firsova, Sankt Petersburg, 1916.
162. Forsten, Snošenija Švecii i Rossii vo vtoroj polovine XVII
veke, “Žurnal Ministerstva Narodnogo Prosveš enija”, 1898, IV, 345.
163. Dnevnye Zapisi, “Prikaz Tainykh Del”, 1908, I, 11.
164. Acest izvor a fost publicat în limba englez[ sub titlul
Patriarch Nikon on Curch and State. Nikon’s “Refutation”, Ed with
introduction and notes by V. Tumins and G. Vernadsky. Berlin et al.
171
1982. C. 80 – 812 (Slavistic printings and reprintings edited by C.H.
Vonschooneveld. Indiana University. 300).
165. Delo o patriarche Nikone, Sankt Petersburg, 1897, 18, 62-63;
N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , II, 258.
166. N. Gibbenet, Op. cit., IV, 208-209.
167. S. Zen’kovskij, Op. cit., 259.
168. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staroobrjad estva,
Sankt Petersburg, 1895, 60.
169. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego
suš estvovanija, I, 198.
170. Sunt demne de amintit în aceast[ privin\[ “Cuvinte împotriva
ereticilor” semnat[ de stare\ul Spiridon Potiomkin =i “Peti\ia c[tre \ar”
a preotului Nikita Dobrânin din Suzdal.
171. S. Zen’kovskij, Op. cit., 272.
172. N.I. Subbotin, Materialy dlja istorii raskola za pervoje
vremja ego suš estvovanija, I, 198-199.
173. Este vorba de celebra sa “Replic[” (Vozraženije) publicat[ =i
în limba englez[, vezi nota 159.
174. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 260.
175. Ibidem, 277.
176. Gibbenet, Op. cit., I, 252.
177. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego
suš estvovanija, IV, 294-295.
178. Gibbenet, Op. cit., II, 792.
179. În Rusia medieval[ aceasta era denumirea pentru cei care
sufereau de bun[ voie pentru Hristos: umblau sub\ire îmbr[ca\i iarna,
descul\i, mâncau foarte pu\in, se autoflagelau, dar aveau întotdeauna
curajul s[ spun[ tuturor, inclusiv \arului, p[catele pe care le f[ceau
ace=tia =i de aceea erau respecta\i =i temu\i, având renumele de sfin\i.
180. Gibbenet, Op. cit.,II, 6.
181. Ibidem, 7.
182. Tudor Teoteoi arat[ c[ acesta a ajuns pentru scurt[ vreme
(1672) mitropolit al Ungrovlahiei, în studiul Mitropolitul Dionisie al
Ungrovlahiei (1672) =i originea sa aromâneasc[.
183. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 282.
184. Boris Kutuzov, Op. cit., 103.
172
 185. N.I. Subbotin, Materialy dlja istorii raskola za pervoje
vremja ego suš estvovanija, II, 136-147, 161, 163, 172, =.a. De
asemenea Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , II,
28-29.
186. N. F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi ,
II, 368
187. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 283.
188. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 176.
189. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego
suš estvovanija, red. Subbotin, I, 417- 419.
190. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 177; S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 287.
191. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 177.
192. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i Car’ Aleksej Michajlovi , I,
422-427; A.V. Kartašev, Op. cit., II, 192.
193. N. Gibbenet, Op. cit., II, 1042-1099.
194. Preotul Laz[r i-a uimit pe participan\ii la sinod în decembrie
1666, când a propus s[ fie ars el însu=i pe rug pentru a se demonstra
dac[ ritul corect este cel vechi sau cel nou, spun`nd c[, ]n cazul în care
ar fi ars – ritul corect era cel nou, în caz contrar – cel vechi.
195. A.V. Kartašev, Op. cit., II, 178.
196. Lucrarea acestuia a fost publicat[ de Kapterev în anexa 14 la
vol. II al lucr[rii Patriarch Nikon i Czar Alexej Mihailovi , citat[
frecvent în prezenta lucrare.
197. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego
suš estvovanija, red. Subbotin, II, 210.
198. Aici îi putem înscrie nu numai pe autorii staroveri ca F.E.
Melnikov, V.G. Senatov sau I.A. Kirillov, ci =i pe N.F. Kapterev, A.V.
Kartašev, S.A. Zen’kovskij =.a.
199. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 341.
200. Dopolnenie k aktam istori eskim, Sankt Petersburg, V,
1852, 340.
201. Žytije protopopa Avvakuma, 62; Materialy dlja istorii raskola
za pervoje vremja ego suš estvovanija, VI, 413.
202. Russkaja istoriceskaja biblioteka, XXXIII, 1273.
203. Cea mai recent[ edi\ie a celor dou[ autobiografii, la care se
adaug[ =i biografia boieroaicei Morozova este Žytije protopopa
173
Avvakuma. Žytije inoka Epifanija. Žytije bojaryni Morozovoj, Sankt
Petersburg, “Glagol”, 1994.
204. Afanasij Š apov, So inenija, Sankt Petersburg, 1906- 1908,
T. 1, 466.
205. Akty Istori eskije, Sankt Petersburg, 1841, IV, 538.
206. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 339.
207. Ibidem, 411.
208. Savva Romanov, Istorija o vere i elobitnaja o strel’cah,
“Letopis’ russkoj literatury i drevnostej”, V, 147.
209. Ibidem, 148.
210. M.O. Šahov, Filosofskie aspekty staroverija, Moskva, Izd.
Dom “Tretij Rim”, 1998, 15.
211. Este vorba de Pomorskie otvety =i Otvety diakona Alexandra,
ap[rute în 1723, respectiv 1719. La acestea se adaug[ =i Me duhovnyj
=i it very – ambele scrise în a doua jum[tate a secolului al XVIII-lea.
212. Vezi N.N. Rozov, Povest’ o novgorodskom Belom Klobuke,
“Trudy otdela drevnej russkoj literatury Akademii Nauk SSSR”, IX,
181 sau V.V. Zen’kovskij, Istorija russkoj filosofii, Paris, 1950, I, 48.
213. Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, Canoanele 69 =i 99 ale
Sinodului al VIII-lea local de la Cartagina, Canonul 1 al Sf. Vasile cel
Mare.
214. S.A. Zen’kovskij, Op. cit., 487-488.
215. M.O. Šahov, Op. cit., 189-190.

174
ILUSTRA|II
177
S.V. Ivanov - În Vremurile Tulburi
 “Adunarea |[rii” (“Zemski Sobor”) din 1613
Miniatur[ din manuscrisul “Alegerea \arului Mihail
Feodorovici”, 1672

178
 |[rani ru=i
Gravur[ din cartea lui A. Olearius, C[l[torie ]n Moscovia, anii
’30 ai secolului al XVII-lea

179
180
Cl[direa Prikazurilor Pecetea \arului Aleksei
Gravur[ de P. Picard, Mihailovici, 1672
]nceputul sec. al XVII-lea
181
Procesiune religioas[ ]n Duminica Floriilor
Gravur[ din cartea lui A. Olearius, C[l[torie ]n Moscovia,
anii ’30, sec. al XVII-lea
182
Pia\a Catedralelor din Kremlin
Miniatur[ din manuscrisul Alegerea \arului
Mihail Feodorovici, 1672
S.V. Ivanov, Duma boiereasc[

183
|arii Mihail Feodorovici =i Aleksei Mihailovici reprezenta\i
pe o icoan[ din m[n[stirea Novospasski
(sf`r=itul secolului al XVII-lea

184
Daniil Vuhters. Portretul Patriarhului Nikon, fragment, 1660

185
Portretul \arului Aleksei Mihailovici, 1670

186
 Stepan Razin
Gravur[ din cartea german[ Scurt[ povestire despre
revolta s`ngeroas[ din Rusia, 1671

187
 |arul Feodor Alekseevici
Tablou al pictorului I. Bezmin, 1682

188
Slujba =i via\a preacuvio=ilor Serghie =i Nikon din Radonej,
Moscova, 1646, fila 1

189
 Semnul crucii la staroveri
Manuscris de la ]nceputul secolului al XIX-lea

190
191
“Istoria p[rin\ilor din Solove\k”, a doua jum[tate a sec. XIX
Simon U=akov, Icoana Sfintei Fecioare din Kikk

192
Icoana Maicii Domnului din Kazan

193
194
V. Surikov, Boieroaica Morozova
Arderea pe rug a Protopopului Avvakum, “G`ndirea
starover[“, 1913, nr. 2

195
S.V. Ivanov, }n vremea raskolului

196
Icoan[ ]nf[\i=`ndu-l pe protopopul Avvakum

197
 Strelit
Desen din albumul lui E. Palmqvist, 1674

198
 Regenta Sofia
Gravur[ dup[ A. Blomeling, cca. 1688

199
Revolta streli\ilor. Miniatur[ din “Istoria lui Petru cel Mare”
a lui P. Krek=in (prima jum[tate a secolului al XVIII-lea)

200
 BIBLIOGRAFIE
A. Izvoare

1. Arsenij (Suhanov), Proskinitarij, Kazan, 1870.

2. I.L. Barskov, Pamjatniki pervych let russkogo staro-
obrjad estva, Sankt Petersburg, 1912.
3. S.A. Belokurov, Materialy dlja russkoj istorii, Moskva,
1888.
4. V. Bon -Bruevi , Materialy k izu eniju russkogo sek-
tantstva i raskola, Sankt-Petersburg, 1908, I.
5. G. Esipov, Raskol’ni ’ji dela XVIII-ogo stoletija, izvle-
jonnye iz del Preobraženskogo prikaza i Tainoj rozysknych del
Kanceljarii, izd. D.E. Kožan ikov, Sankt Petersburg, 1861-
1863, 2t.
6. N. Gibbenet, Istori eskoje issledovanije dela patriarcha
Nikona, Sankt-Petersburg, 1882.
7. Iurij Križani , Russkoje gosudarstvo v polovine XVII v.
Rukopis’ vremjon carja Alexeja Mihailovi a, izd. M. Bezsonov,
Moskva, 1859-1860, 2t.
8. V.I. Malyšev, Materialy i statij o Avvakume, “ tenija v
Obš estve russkoj drevnej literatury”, T.VI-VII.
9. Adam Olearius, Podrobnoje opisanije putešestvija
Golštinskogo posol’stva v Moskoviju i Persiju v 1633g., 1636 i
1638 gg., tenija Moskovskogo Istori eskogo Obš estva, 1868.
10. Simeon Polocki, Žezl pravlenija, Moskva, 1667.
11. Šestak Martemjan, Slovo o edinoglasnom penii, Moskva,
1904.
12. A. Theiner, Monuments historiques relatifs aux regnes
d’Alexis Michaelovitch, Feodor III et Pierre le Grand, Rome,
1859.
13. Dejanija Moskovskich Soborov 1666 i 1667 gg., izd.
Bratstva sv. Petra mitropolita, Moskva, 2-e izd., 1843 g.
14. Dejanija Moskovskogo Sobora byvšego v carskich
palatach v 1654 g., izd. Bratstva sv. Petra mitropolita, Moskva,
1873 g.
203
 15. Dejanije Moskovskogo Sobora 1649 goda, izd. S.A.
Belokurov, “ tenija v Obš estve Istorii i Drevnostej
Rossiiskich”, 1894, kn. 4, otd. 3.
16. Dokumenty Posol’skogo, Tajnogo i Razrjadnogo prikazov
o raskol’nikach, în V.S. Rumianceva, Narodnoje anticerkovnoje
dviženije v Rossii v XVII veka, Moskva, 1986.
17. Istorija o ocekh i o stradal’ceh soloveckich, iže za
blago estije i svjatyja drevlecerkovnyja zakony i predanija
velikodušno postradaša v leto 7184, Moskva, 1863.
18. Materialy dlja istorii raskola za pervoje vremja ego
suš estvovanija, pod red. N.I. Subbotina, I-IX, Moskva, 1875-
1881.
19. Materialy dlja istorii raskola: sbornik dlja istorii
staroobrjad estva, Moskva, 1864.
20. Narodnoje anticerkovnoje dviženije v Rossii v XVII-om
veke, Moskva, 1986.
21. Pamjatniky istorii staroobrjad estva XVII veka, pod red.
V.G. Družinina, Leningrad, 1927, I.
22. Pis’ma Sil’vestra Medvedeva, Sankt Petersburg, 1991.
23. Skrijal’, Moskva, Pe atny Dvor, 1655-1656.
24. Služebnik, Moskva, Pe atny Dvor, 1655.
25. The Travels of Makarius, patriarch of Antioch, written by
his attendant archdeakon Paul of Aleppo in arabic, translated by
F.C. Befur., London, 1836, 2 v.
26. Trebnik, Moskva, Pe atny Dvor, 1662.
27. Vyhody arej i Velikih Knjazej Mihaila Fiodorovi a,
Alexija Mihailovi a, Fjodora Alexeevi a, vseja Russii
samoderžcev (s 1632 po 1682 g.), Moskva, 1844.
28. Žytije protopopa Avvakuma, im napisannoe i drugie ego
so inenija, Arhanghelsk, 1990.

B. Lucr[ri generale

1. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkoj Cerkvy, I-XII, Sankt-

Petersburg, 1866-1883.
204
 2. A.P. Bogdanov, Istorija Rossii dopetrovskich vremjon,
Moskva, 1997.
3. A.P. Bogdanov, V.I. Buganov, Buntari i pravdoiskateli v
Russkoj Pravoslavnoj erkvi, Moskva, Politizdat, 1991.
4. E.E. Golubinskij, Istorija Russkoj Cerkvy, I-II, Moskva,
1900-1904.
5. Geoffrey Hosking, Rusia: popor =i imperiu, 1552-1917,
trad. Dana Cr ciun, Hortensia Pârlog, Maria Teleag , Editura
Polirom, Ia=i, 2001.
6. A.V. Kartašev, erki po istorii Russkoj Cerkvy, I-II,
Moskva, Terra-Press, 1993.
7. V.O. Kljucevskij, So inenija, I-VIII, Moskva, 1956-1959.
8. N.M. Kostomarov, Russkaja istorija v žizneopisanijach
ejo glavnejšich dejatelej, Moskva, 1873-1888, 3t. (reprint: izd.
Kniga, Moskva, 1990).
9. P.N. Miljukov, erki po istorii russkoj kul’tury, I-III,
Paris, 1931.
10. N.M. Nikol’ski, Istorija Russkoj erkvi, Moskva, 1983.
11. M.N. Pokrovski, Russkaja istorija s drevnejš ich
vremjon, Moskva (f dat ).
12. S.M. Soloviov, Istoria Rossii s drevneiš hich vremjon, I-
XII, Moskva, 1959-1966.
13. P.V. Verhovskij, erki po istorii russkoj cerkvi v XVIII i
XIX v., Warszawa, 1912.

C. Studii =i lucr[ri despre reforma

patriarhului Nikon =i raskol

1. Makarij (Bulgakov), Istorija Russkogo raskola izvestnogo

pod nazvanijem staroobrjad estva, Sankt-Petersburg, 1889.
2. Makarij (Bulgakov), Patriarch Nikon v dele ispravlenija
knig i obrjadov, Moskva, 1882.
3. S.A. Belokurov, Arsenij Suhanov, I-II, Moskva, 1891.
4. E.E. Golubinskij, K našej polemike so staroobrjadcamy,
Moskva, 1905.
205
 5. E.E. Golubinskij, K voprosu o suš nosti russkogo raskola
staroobrjad estva, “ tenija imperatorskogo Obš estva Istorii i
Drevnostej Rossiiskich”, 1905, III.
6. A. Ioannov, Polnoje istori eskoje izvestije o drevnich
strigol’nikach i novych staroobrjadcach, Sankt Petersburg,
1795
7. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i ego protivniki v dele
ispravlenija cerkovnych obrjadov, Moskva, 1913.
8. N.F. Kapterev, Patriarch Nikon i car’ Alexej Mihailovi , I-
II, Serghiev Posad, 1909-1912.
9. N.F. Kapterev, Charakter otnošenij Rossii k pra-
voslavnomu Vostoku v XVI-XVII vekach, Moskva, 1914.
10. V. Karlovi , Istori eskie issledovanija služašije k
opravdaniju staroobrjadcev, I-III, Moskva, 1881-1886.
11. I.A. Kirillov, Pravda o staroj vere, Moskva, 1916.
12. V.O. Kliucevski, Zapadnoje vlijanije i cerkovny raskol v
Moskve v XVII veke do otkrytija Akademii, în erki i re i,
Moskva, 1913.
13. A. Korenevskij, erkovnyje voprosy v Moskovskom go-
sudarstve v polovine XVII veka i dejatel’nost’ patriarcha
Nikona, Russkaja istorija v o erkah i statijah, izd. M.V. Dovnar-
Zapolski, T III), Kiev, 1912.
14. B.P. Kutuzov, Cerkovnaja reforma XVII-ogo veka, ejo
istinnyije pri iny i cely, I-II, Riga, 1992.
15. M.I. Lileev, Iz istorii raskola na Vetke i v Starodubije
XVII-XVIII v., Sankt Petersburg, 1909.
16. F.V. Livanov, Raskol’niki i ostrožniki, Moskva, 1873, 4 t.
17. I.V. Lysogorskij, Mitropolit Platon Levšin kak proti-
voraskol’ni ij dejatel’, Rostov na Donu, 1905.
18. V.E. Makarov, erk istorii staroobrjad estva ot Nikona
do našich dnej, Bogorodsk, 1911.
19. F.E. Mel’nikov, Kratkaja istorija staroobrjad eskoj
(drevlepravoslavnoj) cerkvy, Barnaul, 1999.
20. I. Peretruhin, Zna enije patriarcha Nikona kak re-
formatora Russkoj erkvi, Staroobrjad eskaja mysl’, 1911, nr.
11-12.
206
 21. I. Popov, Sbornik dlja istorii staroobrjad estva, Moskva,
1864.
22. I. Popov, Sv. Dmitrij Rostovskij i ego trudy, Sankt
Petersburg, 1910.
23. V.P. Rjabuš inskij, Staroobrjad estvo i russkoe reli-
gioznoje ustvo, Moskva - Ierusalim, 1994.
24. A.P. Š apov, So inenija, I-III, Sankt-Petersburg, 1906-
1908.
25. V.P. Senatov, Filosofija istorii staroobrjad estva,
Moskva, 1995.
26. M.O. Šahov, Filosofskije aspekty staroverija, Izdatelskij
Dom “Tretij Rim”, Moskva, 1998.
27. P.S. Smirnov, Istorija Russkogo staroobrjad estva,
Sankt-Petersburg, 1895.
28. P.S. Smirnov, Istorija russkogo raskola staro-
obrjad estva, Sankt Petersburg, 1903.
29. N.V. Ustiugov, N.S. aev, Russkaja erkov’ i russkoje
gosudarstvo v XVII-om veke, Moskva, 1961.
30. A.S. Varakin, Ispravlenije knig v XVII-om stoletiji,
Moskva, 1910.
31. S.G. Vurgaft, I.A. Ušakov, Staroobrjad estvo. Lica,
Predmety, Sobytija i Simvoly. Opyt enciklopedi eskogo slovarja,
Moskva, Cerkov’, 1996.
32. S.A. Zen’kovskij, Russkoje Staroobrjad estvo –
Duchovnyje dviženija XVII veka, Munchen, 1970 (Reprint:
Moskva, Izd. Cerkov’, 1995).
33. M.V. Zyzykin, Patriarch Nikon, Warszawa, 1931-1938, 3 t.

D. Lucr[ri str[ine =i rom`ne=ti

1. Melchisedek (+tef[nescu), Lipovenismul, adic[

schismaticii sau r[scolnicii =i ereticii rusesci, Bucure=ti,
1871.
2. A. Antipov, Monografia Lipovenilor din Br[ila, “Arhiva
Br[ilei”, 1929.
207
 3. Al. P. Arbore, A=ez[rile lipovenilor =i ru=ilor din România,
“Arhiva Dobrogei”, Vol. 3, Bucure=ti, 1/1920.
4. J.H. Billington, Neglected figures and features in the rise
of the Raskol, The Hague – Paris, 1975.
5. I. Chelcea, Din via\a lipovenilor, Bucure=ti, 1960.
6. Feodor Chiril[, Lipovenii. Cine sunt? De unde vin? Ce
vor?, “Zorile”, nr. 1/1990, nr. 1, 2-3, 4/1991.
7. Johannes Chrysostomos, Die “Pomorskie Otvety” als
Denkmal der Anschaung der russischen Altglaubigen der I
Viertel des XVIII Jhrht., Roma, 1959.
8. D. iževskij, History of Russian Literature from XI c. to
the end of Baroque, ‘S-Gravenhage, 1960.
9. Vasile Coco=, Lipovenii. Originea =i a=ez[rile lor în
secolele XVIII-XIX, “+tiin\[ =i Progres”, 1940.
10. F.C. Conybeare, Russian dissenters, Cambridge, 1921.
11. Robert O. Crummey, The Old Believers and the World of
Antichrist: The Vyg Community and the Russian State, 1694-
1855, University of Winsconsin Press, Madison, 1970.
12. Demetriu Dan, Lipovenii din Bucovina, “Candela”,
Cern[u\i, 1894.
13. P.I. David, C[l[uz[ cre=tin[, Editura Episcopiei
Aradului, Arad, 1987 (Ed. a II-a - Bucure=ti, 1994).
14. Andrei Echim, Condi\ia popula\iei din Rezerva\ia
Biosferei “Delta Dun[rii”, Editura Ararat, Bucure=ti, 1994.
15. Sevastian Fenoghen, Sarichioi. Pagini de istorie, Editura
Kriterion, Bucure=ti, 1998.
16. A.V. Florovsky, Le conflit des deux traditions – la latine
et la byzantine dans la vie intellectuelle de l’Europe orientale
aux XVI et XVII s. (Bulletin de l’association russe pour les
recherches scientifique a Prague), 1937.
17. J. Fuhrmann, Tsar Alexis: His rein and his Russia,
London, 1981.
18. B.P. Hasdeu, Istoria toleran\ei religioase în România,
Bucure=ti, 1868.
19. Mihail Marinescu, Scurt[ privire asupra istoriei
lipovenilor în Cântecul rusesc lipovenesc, I, Bucure=ti, 1988.
208
 20. William Medlin, Moscow and East Rome, Geneve, 1952.
21. T. Melnicov, Istoria bisericeasc[ a raskolului, Br[ila,
1940.
22. Ion I. Nistor, Cercet[ri asupra cultului lipovenesc din
România, Analele Academiei Române; Memoriile Sec\iunii
Istorice, seria III, tomul XXIX, mem. 9, Bucure=ti, 1947.
23. William Palmer, The Patriarch and the Tzar, I-VII,
London, 1871-1876.
24. Pierre Pascal, Avvakum et les debuts du Raskol. La crise
religieuse au XVII-siecle en Russie, Liguge (Vienne), 1938.
25. Paul d’Aleppo, Voyage en Russie du patriarch Macaire.
Trad. fr. de B. Radu, “Patrologia Orientalis”, vol. 22, Paris,
1930.
26. Paul Pierling, La Rusie et le St. Siège, Paris, 1896.
27. M. Pl[tic[, Cultul cre=tin de rit vechi, “Biserica Ortodox[
Român[”, LXXVIII (1960), nr. 9-10.
28. Ion Mihail Popescu, Sociologia religiilor. Cre=tinismul,
Editura Funda\iei “România de Mâine”, Bucure=ti, 1999.
29. Aurelian Teodorescu, Cosmin Lucaciu, Din istoria
lipovenilor, Bucure=ti, f[r[ dat[.
30. K. Waliszewski, Le berceau d’une dynastie. Les premiers
Romanoff (1613-1682), Paris, 1909.
31. H. Walsh, The great schism in Russia: new artistic
reactions on historical controversies, Clio, 1991, V. XXI, No. 1.
32. S. Zenkovsky, The Old Believer Avvakum, Indiana Slavic
Studies, 1956, I, 1-51.
33. S. Zenkovsky, The Russian Schism, “Russian Review”,
1957, XVI, 37-38.
34. Ivan Žužek, Korm aja Kniga, Orientalia Christianis,
Roma, 1964.

209
 ,
,
,
,
.
.

:
(1596 .) XVII- .

, .

, :
, , ,

,
,

, . ,
XVII- ,
,
, ,
.
, .
, .
, 1917 .
.
211
 ,

,
. ,
1917 . .

1- .

XVII-
,
.
, ,
, .

,
:
.

, ,

. ,
,
.
-

XVIII- ( ),

(1765),

,
,
.
.
, ,
,
212
 ,
XIX-
,
. ,
.
,
, ( ).

,
.

. ,
,
, : . , .
, . .
. -
. , . ,
,

. . ,

, .

: . .
,

, ,
XVII-
.
XIX-
, , .
, . , . , .
, . . .
1905- .
213
 , .
. .
1917- ., ,

’60- . XX- . 60-

,
. ,
,
1930 .
60- , ,
,

70- . XX-

,
.
70-80-
.
, ,

80- . -
. , . , .
, . , . .

. 1992- .

,
214
 .
–
(. ) – :
, , ,
,
,
,
.

.
.

XVII-
, ,
.

.
, ,
, – . ,
.

,
,
. ,

« » XIX- ,
. ( ) .
1989- . ,
,
.
.
, , -
, ,
,
215
 ( , )

2- .
XVII-

XVII- .

,
:

.
,
,
.
,
, 50- XVII- .

,
,
.

,
XVII-
–« ».

3- .
XVII-

216
 ,
,

XVII- .
,
( .
»), « »
« »,
« ».
20-30- XVII-

, .
, ,
, 1636 .
I (1634-1641) . ,

«
».
,

, ,
, .

. ,

, , -

-
,.
217
 XVII-
« ».
« »
,
.«
»
, ,
.
, ,
,
.
,
,

. « » ,

(
XVII- ) .
» ,

«
»,
,
. .
, ,

. «
» ,
. ,
»
, .

« »

218
 .

, ,
, ,

.
, ,
,
, ,

.
-
,

.
,
–
–
, .
,
, 30- ( ,
),
,
,

.
,

,
.

, ,
219
 .
, , -
.
, XVII-
XIX .,

,
.
.
,

. ,
,
«
».

4- .

4.1.

.
, ,

, ,
, ,
.
220
 ,
,

, . ,

, ,
,
.
,
,
,
.
-
.
-
XIII-XV ,
(1204 .)
(1439 .), .

,
. . ,
. ,
,
, ,
,
,
(988 .).
XIV-

( . ),
,

( ,
XIV-XV ).

: . , .
221
 . .
, -
.

, XIII- .

,
, ,
.
,

,
,
,

» .

, ,
, ,
.
, -
(
. , . , .
.) :
,
’30-40 XVII-

,
. -
.

222
 ?
» ?

4.2.

, .
. ,
, .

. , ,
,

. ,

, , ,

, ,
,
, -
-
.

, ,
,

,
. ,
223
 .
,
, , ,
,
,

,
.

, .
, 1652- .
.
»,
,
,

« » « »
,

.
,

» «
».
,
, ,

XIX- .

, ,
, , ,
, « » 8-
224
 .,
. ,
» ;
» ,
, .
.
, «
, ,
,
,
, »(
, , 1993, II, . 170).

,
.

4.3.

,
, «
»: , . ,
,
: -
, – ,
» .
1654 .,
,
, .
« »
.

,
, . 18 1656 .
,
.
225
 « » 1656
. .
»
.
,
.

, -
,
, .

, 1657- .
,
.
.
,
. ,
, , 10 1658 .,

.
,
.
,

».

5-

5.1. 1666-1667 .

5.1.1.

226
 . ,
1660- .

, ,

,
, ,

.
.
,
.

,
. ,
»
.

, .

,
: ,
, , ,
, .
,

.
,
« »
227
 .
.
,

. ,
,
.

5.1.2.
1666-1667 .

.
,
: –

,
», ,
–
.
,
–
.
” .
, , ,
,
.

,
.
(
1664 .), ,

.
, ,
: ,
228
 : ,
.
, ,

,
, .
, . ,
1912 . , «
» ( . 368, II), «
, ,
».
,

, ,
29 2 1666 .
, ,
.
,
?
,
. ,
,
, ,
,
. ,

,
,
, ,
.
: 1).
1551 .,
229
 , 2).
.
1666-1667 .,
, .

. 12 1666 .

,
, . ,
,
,
, .

.
1667 .
,

»–
. 17
: ,
, . 13 1667
.
,
, . ,
,

, ,
,
».

,
,
,
230
 .
,
1666-1667 .
,
, . ,
13 1667 . ,

,
.
,
,
,
, ,

,
.

5.2.
1667 .

1666-1667 .
.
, ,

, ,
.
.
, 13 1667 .
,

1682 .
« »
.
.
1668
.
231
 . ,
“ ”
1666-1667 . , 1668 .
, 8 ,
1676 .).

: , , ,
. , , , ,
, ,
.
. ,
.
,
. ,
, ,
« »
». ,
.
1666-1667 .

,
.

.
,
, .
,
, .

. ,
.
.

232
5.3. 1682

(1676-1682). -

; ,
. « »
.
: , ,
1682 .
.
1682

.
,
-

», ,

.
,
.
« » 1 1682 .,
,
,
.
5 .
,
.
,
. -
. ,
7 .
,
, . ,
233
 ,
,
. -
. 11
, .

. 17 1682 .,
, , .

5.4.

1667 .,
, ,
,
,
,
.

.
, ,

. ,
,

1667 .
,
,
.
, ,
- ,

,
.
,
.
234
 XVII-
.
.

. , - -
, ,

.
, ,
1656 ., XVII-
,
,
.
,
8- I- , 69 99
1-
,

. ,

, ,
,
, «
», .
,
. ,
,

235
 XVII-

,
« » « ».
»,
,
.
.
« »,
.
« »,

.
1650- ., ,
, ,

.
. ,
,
.
.
, ,
,
,
,
.

, , ,
,
.
,
236
 :
,
, .

-
- .

, .

237
238
 CUPRINS

CUV~NT }NAINTE ..............................................................5

INTRODUCERE ................................................................. 11

CAPITOLUL 1. PROBLEMATICA +I ISTORIOGRAFIA

PROBLEMEI ......................................................................... 13
1.1. Problematica lucr[rii ........................................... 13
1.2. Istoriografia temei ................................................ 14
1.3. Izvoare .................................................................. 29
CAPITOLUL 2. EVOLU|IA SOCIET{|II RUSE ÎN
SECOLUL AL XVII-LEA ..................................................... 31
2.1. Economia rus[ în secolul al XVII – lea ............... 33
2.2. Structura societ[\ii =i mi=c[rile sociale din Rusia în
secolul al XVII-lea ....................................................... 39
2.3. Sistemul politic =i administrativ ........................... 50
CAPITOLUL 3. CURENTE REFORMATOARE ÎN
BISERICA RUS{ ÎN PRIMA JUM{TATE A SECOLULUI
AL XVII-LEA ........................................................................ 59
3.1. Biserica Rus[ în primii ani ai domniei lui Mihail
Romanov ...................................................................... 59
3.2. Mi=carea reformatoare a protopopului Ivan Neronov
....................................................................................... 63
3.3 Curentul radical al „stare\ilor p[durilor” ............ 71
3. 4. Cercul „râvnitorilor evlaviei” ............................. 75

CAPITOLUL 4. REFORMA PATRIARHULUI NIKON +I

ÎNCEPUTURILE MI+C{RII STAROVERILOR ................. 81
4.1. Practica bisericeasc[ din Rusia =i problema
corect[rii c[r\ilor de cult ............................................. 81
4.2. Reforma cultului =i îndreptarea c[r\ilor biserice=ti
în vremea patriarhului Nikon. ..................................... 89
4.3. Reac\ia la reforma nikonian[ =i începuturile
schismei ...................................................................... 111
CAPITOLUL 5. SCHISMA DEFINITIV{ +I APARI|IA
MI+C{RII STAROVERE ................................................... 119
5.1 Sinodul din 1666 – 1667 ...................................... 119
5.2 Politica statului =i a Bisericii oficiale ruse fa\[ de
 adep\ii ritului vechi dup[ 1667 .................................. 139
5.3 Momentul 1682 în istoria politic[ =i religioas[ a
Rusiei ......................................................................... 146
5.4 Specificul doctrinar =i divizarea mi=c[rii adep\ilor
ritului vechi ................................................................ 149
CONCLUZII ....................................................................... 157

NOTE .................................................................................. 163

ILUSTRA|II ...................................................................... 175

BIBLIOGRAFIE ................................................................ 203

REZUMAT (]n limba rus[) ................................................. 211

241
242