Blestemul domniilor fanariote

Bacsis, robie, bir, mazilire, coruptie, pesches, lasitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga,
jaf, lefegiu, liguseala, alai, lulea, anteriu, trandavie, camatarie, mojicie, calicie, samavolnicie, vizir,
caimacam, politichie, talharie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, basbuzuc, capudan,
buluc, bairam, mahala, calabalac, protipendada, taifas, cardasie, agie, taclale. Si cu voia
dumneavoastrageamparale si manele! Toate de mai sus s-au napustit cu urgie peste Moldova si
Valahia secolelor trecute, contribuind cu varf si indesat la o decadere spirituala si materiala fara
precedent in istoria romanilor. Faptasii? Imperiul Otoman, evident, alaturi de hulpavii reprezentati ai
unor familii grecesti din Stambulul de odinioara
Intrebare : -Ce iese din incrucisarea dintre un om si o capusa ?
Raspuns : -Un fanariot
Cartierul Fener (Fanari in greaca) din Istanbulul de astazi a dat Turciei moderne una dintre cele mai iubite
echipe de fotbal din acesta tara. Acum peste 300 de ani, din exact acelasi loc, adevarate dinastii de daunatori
si-au intins aripile in zbor pentru a parazita, la propriu si figurat, doua tari mici, dar viteze care se chinuiau
sa supravietuiasca inconjurate de dusmani puternici si lacomi, undeva la o raspantie de imperii din estul
Europei. Oricat de incredibil pare, insasi civilizatia, cultura, fiinta nationala, caracterul, viata si chiar
genetica romanilor din acea perioada au fost afectat iremediabil de invazia acestor trantori umani. Nu
o spune doar autorul acestui articol, ci si o ilustra suita de cercetatori si istorici care au analizat in
detaliu toate aspectele fenomenului istoric reprezentat de fanarioti. Revenind la cartierul de pe malul
drept al Bosforului, in aste locuri rau famate apare o specie noua de om care a dus la perfectiune concepte
negative precum avaritia, parvenirea, ticalosia sau tradarea
Mihail Sutu

Dupa cutremurul creat de caderea Constantinopolului, o serie de famili grecesti nobiliare, si-au
revenit foarte repede, ba chiar au cautat sa profite din plin de noua schimbare politico-sociala care lovise
subredul Imperiu Bizantin. Scormonind prin istorie, apar numeroase marturii conform carora, grecii din
capitala Bizantului nu aveau o reputatie foarte buna nici macar in ochii semenilor lor. Odata cu stapanirea
turceasca, sultanii au realizat dezamagiti ca proprii cetateni turci nu stiau sa faca nimic altceva decat sa duca
razboaie.

Abili si atenti, grecii din Fanar au mirosit repede ocazia aparuta. S-au facut rapid evidentiati
in randul noii stapaniri, deoarece aveau deja experienta seculara a conducerii unui stat. Negustori,
bancheri si camatari iscusiti, au pus din nou mana pe aparatul administrativ in care se impotmolisera
cuceritorii. otomani. Ca si cum nu ar fi fost indeajuns, inspre cladirile inghesuite ale metropolei urmau sa
curga siruri, siruri de afaceristi, carieristi, fripturisti, profitori si aventurieri de pe tot necuprinsul Imperiului
Otoman. Influenta lor a devenit intre timp atat de mare, incat la apogeu isi permiteau chiar sa faca legea in
administratia Patriarhiei. Istoricii greci sunt de parere ca inclusiv fiinta nationala a Greciei a fost lovita de
fanarioti, deoarece devenisera peste noapte elita unui popor care traia la randul sau sub crunta asuprire
turceasca. Grecii acuza pe buna dreptate clasa fanariota de subordonarea si diluarea identitatii nationale
pentru asigurarea unor interese materiale.
Grigorascu Ghica

Pentru noi romanii, la fel ca pentru greci, albanezi, sarbi, bosniaci sau bulgari, fanariotii au intrupat,
la propriu, esenta coruptiei, tradarii si perfidiei politice. Raul nu a fost doar acesta. Deoarece au stapanit
indelungat in tara noastra si in Balcani, au reusit sa infesteze comportamental elitele politice nationale ale
tarilor pe care le parazitau.
Vechea elita conducatoare romaneasca reprezentata de familiile boieresti a fost iremedicabil
afectata, valorile sale etico-traditionale de tip autentic romanesc bazate pe Legea Pamantului si
Dreptul Cutumiar taranesc fiind, la randul lor, pervertite si influentate de principii straine fiintei
nationale romanesti.
Datorita acelorasi fanarioti, inca din acea perioada imaginea romanilor a fost compromisa in ochii
tarilor europene. De fapt, daca este sa analizam serios fenomenul propagarii in timp a unor trasaturi negative
in cadrul unei populatii de oameni, nu trebuie sa blamam atat de mult pentru starea Romaniei de astazi, nici
perioada comunista, nici pseudo-capitalismul salbatic in care ne impotmolim astazi. Semintele raului au fost
aruncate atunci, in dezastruoasa si decadenta perioada fanariota
Grigore Matei Ghica

Dinastii de lacuste umane

Istoriceste vorbind, epoca fanariota a poluat tarile romane incepand cu anii 1711 in Moldova si 1714
in Tara Romaneasca. De-abia in anul 1821, romanii au putut sa rasufle oarecum usurati, odata cu revenirea
domnilor pamanteni la conducerea celor doua tari surori. Atentia fanariotilor in privinta Tarilor Romane a
fost alimentata de la bun inceput de lacomie. Lacomie pura am putea spune deoarece, in perioada
medievala, voievodatele romanesti erau deosebit de bogate si prospere.
Primul domn roman care a intrat in contact cu fanariotii a fost Mihai Viteazul. Intamplarea
este una de pomina. In fata liotei chiraitoare a datornicilor si strangatorilor de biruri din Fanar
trimisi de sultan la Bucuresti, viteazul voievod aplica cea mai buna solutie. Sub pretextul platirii
tuturor dobanzilor si birurilor, plus promiterea unor dregatorii inalte, Mihai Voda le da lipitorilor
grecesti drept punct de intalnire o cladire unde reuseste sa-i stranga pe toti. Odata adunati, marele
Mihai ordona ostasilor sa blocheze usile si ferestrele, dupa care da foc cladirii cu tot cu capusele din
Fanar.
Alexandru Sutu

Totusi acest eficient episod de lichidare nu are darul sa opreasca invazia fanariota pe meleagurile
noastre. Multe familii fanariote gasisera pe meleagurile noastre conditii mult mai favorabile pentru afaceri si
negot, comparativ cu cele din teritoriile de sub stapanirea turcilor. Adevarata instaurarea a fanariotilor a fost
definitivata de nefericita inspiratie a ultimilor domni pamanteni, Constantin Brancoveanu si Dimitrie
Cantemir, de a scapa de jugul otoman cu ajutorul taratului Rusiei.

Dupa esecul Campaniei ruse de la Prut si dezastrul bataliei de la Stanilesti, Inalta Poarta nu
mai vrea sa riste domni romani in coasta sa si, prin urmare, accepta mita si peschesurile fanariotilor
care se intreceau sa devina domni.
Multi dintre acesti paraziti penetrasera deja boierimea valaha sau moldoveneasca prin casatorii si
aliante de rudenie. Intr-atat de ravnite erau voievodatele romanesti de catre parvenitii din Bosfor incat, pe
intreaga perioada fanariota, nu mai putin de 31 de domni din 11 familii s-au inghesuit si s-au luptat pe viata
si pe moarte pentru privilegiul de a se imbogati pe spinarea romanilor. Dintre cele 11 familii, doar doua au
fost romanesti, Racovita si Calmasul, devenita Callimachi prin grecizare. Alta familie ne-greaca a fost
Ghica, la origine un clan albanez ai carei membri au fost pana la urma romanizati. Restul familiilor erau de
sorginte greceasca, printre cele mai faimoase fiind gruparile Caradja, Cantacuzino, Moruzi, Mavrocordat,
Ipsilanti, Rosetti si Sutu.
Nicolae Mavrogheni

Adevarul este ca regimul fanariot a fost mai mult unul politico-economic decat un regim
eminamente etnic. Turcilor nu le pasa prea mult cine conducea bogatele state vasale romanesti, atata timp
cat din ele se scurgeau spre Stanbul cat mai multi bani si bogatii naturale. Constienti de regulile jocului,
fanariotii s-au desavarsit in arta intrigilor si mituirii inaltilor functionari turci (sultanul, marii viziri, eunucii,
dragomanii, pasalele, valide-hanuma, adica mama sultanului).
Domnitorii proaspat numiti de Stanbul intrau in tara cu o adevarata suita de rude, creditori,
datornici si prieteni, toti acestia sperand la randul lor sa se capatuiasca pe spinarea populatiei
bastinase. Veneau ca lacustele! Numai Mihail Sutu a venit pe tronul Moldovei inconjurat de 80 de
rude si 800 de prieteni apropiati. Avem de a face cu o adevarata masura de prevedere luata de fanariotii
care se temeau sa fie tradati de catre boierii autohtoni. Asa iau nastere pe meleagurile noastre hidrele
protipendatei si camarilei de mai tarziu!
Atunci au luat nastere in tara noastra nefastele si rusinoasele traditii ale nepotismului si cumetriei.
Totusi, mentinerea tronului nu era deloc o treaba usoara in ciuda alaiului de masuri luate. Credeti ca Fanarul
dormea? Nici pomeneala Zeci de alte familii concurente trudeau zi si noapte in uneltiri si comploturi care
vizau mazilirea actualului domn fanariot pentru a se chivernisi o alta familie de capuse. In fata unui astfel de
pericol, domnitorii fanarioti deja disperati dupa putere si mentinerea tronului, procedau la impilarea si
marirea numarului impozitelor.
Cum clerul si marile familii boieresti erau scutite de biruri, dezastrul si jaful se abateau asupra
taranilor si crescatorilor de animale romani. Pentru mai multa siguranta in privinta circularii banilor,
vipera fanariota incredinta perceperea darilor doar propriilor rude. Scaunul tarilor romane era cea mai
ravnita comoara, cronicile ne asigura ca doar cele mai bogate si influente dinastii fanariote se luptau intre
ele pentru stapanirea sa. Sumele de bani puse in joc pentru stapanirea Moldovei sau Munteniei atingeau
cifre incredibile. Pentru mituirea marelui vizir, in scopul scaunului de la Bucuresti sau Iasi, fanariotul se
prezenta la usa acestuia cu 1-2 milioane de lei-aur

Ioan Theodor Calimah

Viata dintr-o caleasca trasa de cerbi

Odata ajuns pe tronul tarii, cea mai mare grija a trantorului cu anteriu si caciula inalta consta in
strangerea unui bir cat mai mare care sa-i asigure atat lui cat si familiei sale mult ravnita continuitate la
domnie. Nu precupeteau nimic, dadeau dovada de o cruzime si o nemernicie greu de egalat. La ordinul lor,
bandele de arnauti care initial se ocupau de ordinea interna si paza domnitorului, erau trimise sa jefuiasca
satele romanilor. Generatii de tarani si mestesugari au cazut victime batailor si torturilor in scopul stoarcerii
birurilor prin orice metoda. Se inventeaza dari si taxe incredibile, care sfideaza atat ridicolul cat si simtul
realitatii.
Romanilor li se cereau taxe pe numarul de copii, pe hainele de pe trup, pe dreptul de a purta
palarie sau caciula, chiar si pe fumul de pe horn sau numarul de usi si ferestre care il avea casa
Conform unui cronicar contemporan, atat barbatii cat si femeile, plus copiii, erau inchisi in incaperi
si inecati cu fum iute de ardei si gunoi, fara apa si mancare. Erau biciuiti ca pe niste animale, erau legati si
batuti la talpi pana unii dintre ei deveneau infirmi. Sadismul autoritatilor straine nu se oprea aici, multi
romani find tinuti iarna cu picioarele in apa inghetata sau in zapada
Alexandru Hangerli

Cei care mai aveau o bruma de avere erau inchisi in beciurile agiilor si batuti pana plateau tot si
ramaneau, in consecinta, pe drumuri. De atunci s-a impamantenit in limba noastra termenul de calic. In fata
unei asemenea existente zilnice, multe familii romanesti si-au luat lumea in cap, plecand fie peste munti la
fratii din Ardeal, fie in stepele de peste Nistru sau in muntii inaccesibili din Balcani. Alti romani s-au
organizat in fratii de arme al caror scop era pedepsirea si atacarea familiilor fanariote. Asa se naste pe
meleagurile noastre, nobila si pretuita indeletnicire a haiduciei!
De teama renumelui de darji si nesupusi luptatori a romanilor, fanariotii interzic bastinasilor
portul armelor. Se estimeaza de catre specialisti ca 6-7 generatii de valahi nu au mai continuat traditia

militara, cu exceptia haiducilor care ne-au mai salvat din onoarea de popor viteaz si de temut, pe care
o aveam in trecut.
In vremurile de glorie ale voievozilor pamanteni se obisnuia ca orice barbat valah sa poarte arme si
sa se antreneze. Doar robii tigani, tatari sau evreii erau scutiti de serviciul militar obligatoriu, deoarece
voievozii nu se incredeau in calitatile lor militare.
Fiecare valah era obligat sa-si asigure arme si echipament de lupta, in caz contrar pedepsele fiind
extreme de aspre. Aceasta situatie de dezarmare silita de stapanirea din Fanar a fost, din nefericire,
suficienta pentru ca romanii sa se transforme intr-unul dintre cele mai pasnice si inofensive popoare din
lume. De atunci ni se trage etichetarea de popor bland, indelung indurator si indiferent. Tot atunci a aparut si
paguboasa zicala Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie, transformata din nefericire in motto pentru multi
romani. Ca si cum napasta nu era indeajuns de mare, fanariotii care traiau de generatii rupti de realitate se
dezlantuiau intr-o viata de huzur si excese comparabila, probabil, doar cu dezmaturile din perioada Romei
Antice.
Megalomania, nebunia si sfidarea ajunsesera la un asemena nivel incat domnitorul Nicolae
Mavrogheni, unul dintre cei mai reprezentativi fanarioti, avea o caleasca personala trasa de o pereche
de cerbi dresati. Nesocotitul fanariot calatorea astfel printr-un Bucuresti mizer, spre uimirea calicilor,
podareselor si talanitelor care nu mai pomenisera un asemenea spectacol ireal

Sfarsitul unei boli indelungate. Sau nu?

Napasta venita pe capul fanariotilor s-a tras tot de la lacomia lor proverbiala. Nesatui de bogatii si
privilegii, s-au implicat in revoltele grecilor de dupa 1821, mirosind si aici un rost de castig. De fapt, nu
erau animati deloc de vreun sentiment national, nici nu urmareau emanciparea si eliberarea societatii
grecesti. Pur si simplu, marea lor majoritate a fost orbita de lacomie sperand ca miscarea Eteriei sa reusesca
infrangerea si alungarea turcilor pentru ca ei sa se instaureze in rolul de noua clasa conducatoare in Balcani.
Nu a fost deloc asa.
Dupa inabusirea in sange a Eteriei, turcii s-au razbunat pe majoritatea familiilor fanariote. De
fapt, loviturile de moarte date fanariotilor, au survenit in urma cresterii puterii statelor Europei pe
fondul disolutiei interne a Imperiului Otoman.
In est, Rusia avanseaza contopind posesiunile turcesti din Caucaz, anexand pentru sine hanatul
tatarilor crimeeeni. In Africa si Asia, turcii pierd succesiv Algeria, Tunisia, Egiptul, Sudanul, Arabia si Libia,
in favoarea Angliei, Frantei, si Italiei care, pe atunci, erau in plina dezvoltare economica si consolidare
coloniala. Peste tot acest substrat politic se suprapune aparitia la scena deschisa a Masoneriei care, prin asazisele ei idei iluministe, a grabit Revolutia Franceza, urmata de suita de Revolutii de la 1848 din majoritatea
statelor europene. Un alt cui in cosciugul perioadei fanariote a fost reprezentat de exacerbarea sentimentului
nationalist in Balcani, sentiment alimentat fara indoiala de abuzurile savarsite atat de turci cat si de slugile
lor din Fanar.

Constantin Mavrocordat

Dupa momentul 1821, reprezentat de Revolutia Domnului Tudor din Vladimiri, fanariotii parasesc
tronurile celor doua tari romanesti. Perioada urmatoare pana la Unirea savarsita de Alexandru Ioan Cuza a
fost una tulbure, presarata de ocupatia si dominarea tarista.
Moravurile sunt si ele influentate, noua generatie de boieri adoptand orbeste o subcultura
frantuzita, atat de bine ironizata de Caragiale, Eminescu sau Creanga. Cat despre caracterul fanariot, ei
bine, nu a disparut deloc Precum un balaur din povesti, caruia daca-i tai capul, creste altul, stilul de viata
fanariot nu a disparut nici in perioada urmatoare. Ba din contra, il vedem si astazi la orice colt de strada si
pe toate canalele TV
Sursa: descopera.ro