MINISTERUL EDUCAIEI AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA LIBER INTERNAIONAL DIN
MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

Economia Intreprinderii

REFERAT
,, EFICIENA ECONOMICO-FINANCIARA A
INVESTITIILOR

Conceptul de eficienta:
Preocuparea pentru ceea ce numim "eficienta" este veche. n
general se accepta ca eficienta reflecta capacitatea unei cauze de
a produce efecte si ca eficienta implica drept cauza o natura
organizata, de regula omul. Problemele teoretice si practice ale
eficientei economice au preocupat si continua sa preocupe tot
mai intens gndirea economica viznd diferentiat, abordarea
conceptului "eficienta economica", a modalitatilor de exprimare si
identificarea cailor de sporire a eficientei economice n diferite

ramuri si sectoare. Astfel s-a apreciat ca "eficienta n general este

raportul dintre efectul util (rezultat) si cheltuielile facute pentru
obtinerea lui".
ntr-o abordare sistematica, eficienta economica constituie doar
una din formele generale ale eficientei, nici prima, dar nici ultima
din sistem. Acest fapt ne face sa credem cu att mai mult ca
eficienta economica nu este si nu ne poate constitui prin nivelul
scontat un deziderat n sine. Ea poate constitui nsa o veriga
importanta n cadrul formulelor generale ale eficientei. n urma
mai multor studii sistemul formelor generale ale eficientei
cuprinde : eficienta naturala, eficienta tehnica, eficienta
economica si eficienta sociala.
Eficienta naturala reflecta calitatea factorilor naturali (sol,
clima, cadru geografic etc.) de a genera, de a avea efecte
favorabile pe planul existentei n general, el existentei socialumane n special.
Eficienta tehnica este necunoscuta pe plan teoretic si
uneori absolutizata pe plan practic. Ea exprima calitatea factorilor
tehnici (masini, utilaje, a bazei tehnico-materiale) de a produce
efecte utile:
a)

cu concursul efortului fizic al omului

b)

prin interventia omului ca factor de reglare

c)
prin supravegherea de catre om, a masinii n cazul unor
procese mecanizate sau automatizate - facnd abstractie n toate
cazurile de efortul economic implicat. Cazul tipic al reflectarii
eficientei tehnice l constituie randamentul masinii n procesul
folosirii ei.

Eficienta economica reflecta calitatea activitatilor,

actiunilor proceselor economice si uneori chiar neeconomice de a

produce efecte economice si desigur financiare, pozitive,

favorabile, sub aspect social-uman, cu efort minim. Eficienta
economica constituie nu numai o calitate a proceselor economice,
ci si o categorie complexa care pune ntr-un raport cauzal efortul
economic implicat (de o actiune, un proces etc.) cu efectele
corespunzatoare, permitnd realizarea unor judecati de valoare
pertinente asupra oportunitatilor si necesitatii diferitelor actiuni
sau procese.
Eficienta economica este rezultatul derularii ntmplatoare a unor
actiuni, procese. Dimpotriva, nivelul sau depinde de dimensiunea
efortului economic n comparatie cu efectele dobndite; de
realitatile sociale care domina procesele, activitatile; de sistemul
evaluarilor economice.

Eficienta sociala constituie veriga finala n demersul sistemic al

formelor generale ale eficientei. Cu alte cuvinte, actiunile,
procesele pot, dupa caz, avea eficienta naturala, tehnica sau
economica fara a presupune o eficienta sociala. Demersul
sistemic este realizat integral, numai daca n urma derularii lor
actiunile, procesele au finalitate sociala directa sau propagata, n
efectele care traveseaza chiar parametrii existentei primare.

Continutul complex si trasaturii economice a

investitiei:
Notiunea complexa de eficienta economica se defineste ca
raportul dintre eforturile ocazionate de o actiune si efectele pe
care le determina. Obiectivul analizei efcientei economice consta
n stabilirea variantei optime, careia i corespund rezultate
maxime n raport cu eforturile facute, dar notiunea de optim nu
are un caracter absolut ci ea depinde de mai multi factori.
Timpul este unul dintre ei, optimul fiind legat de momentul la care
se face sau la care se refera analiza. Ceea ce este favorabil
pentru sistemul de productie la un moment dat, poate deveni
nensemnat sau chiar defavorabil ntr-o alta perioada. Din acest
punct de vedere exista attea optime cte secvente are analiza.
La adoptarea deciziei se urmareste adoptarea acelei variante ce
va duce la obtinerea unor rezultate dorite pentru sistem, n
perioada avuta n vedere. Aceasta difera de momoentul luarii
deciziei, intervalul de timp dintre ele fiind uneori semnificativ. De
exemplu, n investitii, fundamentarea corecta a deciziilor
presupune raportarea la perioada exploatarii obiectivului ce se
realizeaza.
Aprecierea eficeintei economice nu se poate face fara a tine
cont de caracteristicile socio economice ale mediului si
obiectivele de ansamblu ale economiei, care genereaza criterii
noi de analiza. De exemplu, dezvoltarea unei afaceri avantajoase
din punct de vedere economic poate avea efecte ecologice
negative sau poate genera probleme sociale pe plan local.
Caracterizarea eficientei presupune analiza complexa
multicriteriala, n viziunea statica, a procentului la care se refera.
Eficienta economica a afacerilor are urmatoarele trasaturi:
1)
- este masura fundamentala a ntregii activitati productive.
Ea depinde de actiunea comuna a tuturor factorilor si a fazelor

procentului de reproductie. Eficienta cheltuielilor de investitii

oglindeste att modul cum au fost concepute si realizate lucrarile
de investitii ct si factorii procesului de productie.

2)
- eficienta economica a investitiilor evalueaza diversele
scontate sau obtinute la cheltuielile necesare obtinerii lor.

3)
- nivelul admis al eficeintei economice se stabileste pe baza
de previziune, deoarece calculele respective se fac ntr-o etapa
care precede att executia obiectivului ct si functionarea
acestuia.

4)
- raportul efect efort se analizeaza n strnsa corelatie cu
factorul timp, datorita existentei decalajului dintre momentul
cheltuirii resurselor de investitii si al obtinerii efectelor
economice. Astfel, rezulta eficienta curenta, efectiva, care se
exprima prin valoarea reala n momentul curent si care trebuie sa
se ncadreze n intervalul de variatie admis.

5)
- eficienta economica a investitiilor mbraca o forma
absoluta, dar se calculeaza si n forma relativa, pentru a face
comparatie ntre variantele de proiect. Nivelul eficientei
economice absolute este n functie de parametrii de efort si efect
ai fiecarei variante, iar nivelul eficientei economice relative este
determinat de parametrii rezultati prin comparatii ntre variante.

6)
- determinarea eficientei economice a investitiei se bazeaza
pe o abordare sistematica, datorita interdependentei dintre
procesele economice si/sau dintre sisteme de productie. Aceasta

este urmarea faptului ca efectele favorabile ale investitiei lor

privind modernizarea unui sistem de productie, de exemplu, nu se
manifesta doar asupra activitatii acestuia, ci si asupra altor
sisteme cu care acesta se afla n relatii de interactiune.

Metode de evaluare ale eficientei economice

a investitiilor
Precizia evaluarii eficientei economice depinde de metodele si
modelele matematice. Aplicarea acestora permite determinarea
tendintelor de dezvoltare a dimensiunilor si structurilor optime de
productie, lund n considerare interdependentele dintre factorii
de crestere. n calculele si analiza eficientei economice a
investitiilor si regasesc aplicarea o multime de metode
matematice, statistico-matematice si modele de simulare, pe
baza carora se stabilesc cele mai bune variante de repartizare a
resurselor, alegerea tehnologiilor de finantare etc. n acest
context remarca, se contureaza trei metode de evaluare respectiv
de stabilire a marimilor necesare determinarii indicatorilor de
eficienta economica si anume:
1.

metoda statica

2.

metoda dinamica

3.

metoda comparabila

Metoda statica este practicata n tara noastra. Ea sta la baza

fundamentarii prioectelor, extinzndu-se la o gama de indicatori
ai eficientei economice a investitiilor, cum sunt: capacitatea de
productie, volumul de productie, costul investitiei, valoarea
productiei, costul productiei, profit, investitia specifica etc.

Metoda dinamica a patruns tot mai mult n teoria investitiilor din

tara noastra n ultimele trei decenii , fara nsa a fi nsusita, n
aceeasi masura, pe plan practic. Caracteristica sa esentiala
consta n faptul ca se bazeaza pe recalcularea (prin "ducere" sau
"aducere") valorilor (de natura efortului si efectelor de investitii)
ce servesc determinarii indicatorilor de eficienta economica a
investitiilor, la un moment pe axa timpului prin folosirea
tehnicilor de actualizare.
Metoda comparabila a fost prezentata n literatura de specialitate
din tara noastra ca un "nou mod de calcul al actualizarii.n esenta
se pleaca de la ideea compararii efortului de investitii imobilizat n
obiectivul de investitii cu efecte obtinute din exploatare, n timp,
nsa avnd n vedere urmatoarele caracteristici:
a) fondurile imobilizate anual se modifica n functie de factorul
timp exprimat n ani;
b) perioada de imobilizare a fondurilor de investitii nu se
limiteaza la durata de executie a lucrarilor de investitii, ci
continua, dupa expirarea acesteia pna la recuperarea totala a
fondurilor imobilizate pe seama rezultatelor financiare (venitului
net);
c) recuperarea fondurilor imobilizate n lucrarile de investitii
ncepe imediat dupa punerea n functiune, prin efectele financiare
anuale obisnuite, astfel ca acestea nu se reflecta ca atare, deci ca
efecte financiare, ci doar se reduce existenta lor, ca valoare n
masura reducerii valorii imobilizarilor anuale n investitii;
d) calculul imobilizarilor comparabil are n vedere doar acea
parte din durata eficientei de exploatare a obiectivului care se
scurge dupa expirarea duratei de recuperare, pna la scoaterea
din functiune a obiectivului.

Pe aceasta baza se exprima opinia privind posibilitatea

determinarii a doi indicatori: durata de recuperare comparabila si
randamentul economic comparabil. Durata de recuperare a
investitiilor, n conditiile metodei comparabile, este aceeasi ca n
cadrul metodei statice, daca acumularile anuale sunt egale. Daca
dimpotriva, acumularile anuale sunt variabile, atunci se emite
ideea determinarii acestui indicator pe cale grafica tinnd cont de
durata n care efectele acumulate egaleaza efortul de investitii si
de durata de executare a lucrarilor.

Criteriile de apreciere si optimizare a

eficientei economice a
Investitiilor
Notiunea de criteriu exprima un punct de vedere, principiu norma,
pe baza caruia se face o clasificare, o definire, o apreciere.
Formulare optiunilor de investitii, argumetarea lor impun n mod
evident evaluari si determinari cu ajutorul ridicatorilor valorici si
naturali, pentru fiecare varianta de proiect.
n literatura economica se mentioneaza ntre cele mai importante
criterii de apreciere a eficientei economice n general, respectiv a
eficientei investitiilor, urmatoarele : obtinerea eficientei
economice maxime; mbinarea cerintelor economice cu cele
social-politice; mbinarea cerintelor actuale cu cele de
perspectiva; alegerea judicioasa a bazei de comparatie.

Obtinerea eficientei economice maxime constituie un criteriu

obligatoriu pentru economia de piata. Aplicarea lui n practica
trebuie sa aiba loc prin maximizarea volumului de efecte utile
(productie, venit net etc.) la un leu cheltuieli, modalitate mai utila
dect optimizarea unuia sau altuia din elementele raportului de
eficienta. Enuntarea criteriului sub aceasta forma ar subntelege
folosirea unui model matematic, avnd aceasta functie obiectiv.
mbinarea optimului la nivel microeconomic cu cel ale economiei
nationale constituie criteriul ce se manifesta ca urmare a faptului
ca orice investitie productiva se reflecta att la nivel macro, ct si
la nivel microeconomic. Apoi, exista premize care antreneaza
contradictii ale optimului la cele doua niveluri structurale ale
economiei, ca de pilda: contradictia posibila dintre interesele
proprii ale unitatilor economice si interesele generale ale
societatii favorizate de individualizarea circuitelor economice ale
ntreprinderilor prin autogestiunea economico-financiara. O alta
contradictie rezulta din deosebirea de continut ntre eficienta, pe
ansamblul economiei, si eficienta pe fiecare unitate luata separat
datorita n buna masura caracterului restrictiv al unor resurse.

mbinarea cerintelor economice cu cele social-politice constituie

un criteriu determinat de neconcordante existente ntre optimul
economic si cel social-politic. Rezolvarea acestor neconcordante
implica cunoasterea precisa a conditiilor de realizare a optimului
economic si a celui social-politic n contextul strategiei dezvoltarii
economico-sociale.
mbinarea cerintelor actuale cu cele de perspectiva se impune ca
un crtiteriu de apreciere, important, n domeniul investitiilor, ca
urmare a ciclului de executie ndelungat al obiectivelor de

investitii si duratei mari de functionare a mijloacelor fixe. n acest

scop trebuie sa se tina seama de tendintele viitoare ale dezvoltarii
economiei nationale si mondiale, a diferitelor ramuri si subramuri,
evolutiei tehnicii, stiintei si tehnologiei, prin luarea n calcul a
influentei factorului timp.
Alegerea judicioasa a bazei de comparatie este impusa de
relativitatea raportului de eficienta economica. Comparatia se
impune ntre proiect si variantele etalon sau cu marimi normative.

Pentru investitiile de tipul dezvoltarii, reutilarii, modernizarii este

necesara si comparabilitatea cu situatia anterioara realizarii lor. n
acest caz rezultatul comparatiei trebuie privit cu circumspectie,
deoarece pe de o parte, nivelul anterior al indicatorilor contine
deficiente acumulate de-a lungul anilor, iar pe de alta parte noile
investitii, folosind tehnica noua, ncorpornd rezultatele recente
ale progresului stiintifico-tehnic, sunt evident mai eficiente, chiar
dect unitatile etalon din ramura.

Concluzie :
In concluzie pot spune ca eficienta economicofinanciara a investitiilor exprima pe plan
conceptual calitatea actiunii de a investi, deci a
procesului investitional, de a produce efecte

propagate pozitive, utile. Tocmai acest fapt permite

ca eficienta economica a investitiilor sa capete
expresia simbolica a raportului dintre efect-efort
sau efort-efect, pe care le implica activitatea de
investitii.