Copoi Ardelenesc

Cunoscut si sub numele de " Transylvanian Hound " sau "Erdely" copoiul ardelenesc este o rasa
de caine gonitor extrem de populara in Romania, mai ales in partea de vest a tarii. Folosit cu
predilectie la vinatoarea de mistret si urs, copoiul ardelenesc are o istorie aparte, revendicata de 2
tari Romania si Ungaria. Dat fiind caracterul sovin al acestei acestei dispute, ne vom limita doar
la a prezenta doar citeva date legate de istoria si evolutia acestei rase
Se spune ca acest caine a fost selectionat si crescut de catre nobilii unguri pentru a-i ajuta la
vinatoarea de urs, cerb, mistret, ras si lup. Dat fiind permanentul schimb comercial intre
populatiile din Romania si Ungaria, precum si tinind cont de specificul istoriei Transilvaniei,
caini din aceasta rasa sunt prezenti aproape in mod egal, pe teritoriul ambelor tari. Nu se poate
preciza cine s-a implicat mai mult in standardizarea rasei actuale. Cert este ca FCI - recunoaste
rasa ca fiind de origine romano-ungara.
Istorici maghiari ai rasei spun ca atunci cind triburile ungare au invadat Transilvania - sec 9-10,
ei au adus cu ei si acesti cainii de tip gonitor. Incrucisarile facute cu exemplarele canine indigene,
precum si amestecul cu singe de Hound polonez, a facut ca in timp sa se selectioneze actuala rasa
de copoi ardelenesc, adaptat perfect la conditiile geoclimatice din Carpati. Nepermisa este lipsa
totala de interes a chinologilor romani pentru promovarea unei variante autohtone de origine a
acestui caine, sau poate ca acest interes exista dar nu este popularizat corespunzator. In acest fel
publicul larg din Europa sau din SUA citeste in lucrari redactate de catre fanatici sovini din
Ungaria - descrieri elucubrante precum:
"copoiul ardelenesc este simbolul apartenentei teritoriilor din Ardeal la Ungaria mare"
"dupa sfisierea teritoriului Ungariei mari - si preluarea provinciilor noastre din Ardeal de
catre romani - acestia au purtat o campanie de exterminare a copoiului ardelenesc - vazut ca un
simbol al mindrei civilizatii maghiare "!!!!!
"copoiul ardelenesc - o alta victima a iredentismului roman"!!
Haideti sa incercam sa incropim o varianta romaneasca de origine a acestui caine. Ne vom baza
pe unele observatii evidente, precum cele facute prin simpla studiere a nomenclatorului FCI unde gasim ca rase de caini standardizate si omologate - o sumedenie de hounzi de origine
balcanica - Greek Harehound; Black Forest Hound; Balkan Hound; Istrian Hound, etc. O sa
spuneti - ei si ce-i cu asta? Studiind un pic anatomia tuturor acestor caini iese in evidenta - intrun mod deosebit de clar - faptul ca toate aceste rase de caini au o infatisare aproape identica sau
macar apropiata cu cea a copoiului ardelenesc, iar culorile cainilor merg de la identificare
completa pina la asemanari bune. Publicam mai jos o poza a unui Greek Harehound si sincer ma
indoiesc ca 9 persoane din 10 ar fi in stare sa deosebeasca acest caine de un copoi de-al nostru.
De ce sa nu avansam si noi ideea ca de fapt a existat un stramos comun al acestor hounzi
balcanici, nu neaparat de origine strict romaneasca, dar in nici un caz apanajul exclusiv al
maghiarilor. Peste acest caine se putea veni cu vijla maghiara, cu Houndul polonez, cu hounzi de
origine ruseasca creeindu-se astfel, functie de particularitatile fiecarei tari, o rasa de hound
specifica. Pe ce dovezi ne bazam noi, pe aceleasi dovezi se bazeaza si chinologii maghiari in
sustinerea variantei lor - adica nici una! Sigur ca lobbyul maghiar este recunoscut - nu numai in
chinologie - dar acest fapt nu ne poate face sa-i credem pe cuvint. De ce acei nobili maghiari nu
ar fi adoptat acesti caini rezultati din incrucisarile sus mentionate? De ce nu exista Yugoslavian
Hound oare si in Austria o rasa similara cu copoiul ardelenesc? Se stie ca de-a lungul istoriei
maghiarii si austriecii au fost prieteni buni, constituind un singur Imperiu. De ce numai Romania
a primit binecuvintarea adoptarii acestei rase "pur maghiare"? Mai mult, in descrierea pe care

chinologii sirbi o fac houndului lor national - acestia mentioneaza o origine comuna a tuturor
cainilor de acest tip din Balcani. Acest stramos comun ar fi provenit din Asia si ar fi sosit in
Peninsula Balcanica - fie prin intermediul otomanilor fie prin cel al tatarilor.
Sper din tot sufletul ca specialistii nostri chinologi sa investigheze si sa studieze mai mult
originea copoiului ardelenesc pe teritoriul tarii nostre, poate vor reusi sa elaboreze si un punct de
vedere romanesc legat de istoria acestei rase minunate.
Acum sa vorbim fara patima si sa dam si citeva detalii certe cu privire la existenta copoilor pe
teritoriul romanesc. Se presupune ca rasa are o vechime de 4-5.000 de ani. Au existat mai multe
tipologi de copoi - dintre care mentionam - copoiul tataresc (Asia - sec 5 ien) si copoiul celtic
(Pannonia si Dacia - sec 3 ien). Aceste varietati se pare ca s-au mixat de-al lungul anilor dind
nastere la rasa de Copoi ardelenesc - creata cam in acelasi timp pe teritoriul Romaniei, Ungariei
si Slovaciei. Acealeasi varietati au avut un rol important si in crearea si celorlalte tipuri de copoi
balcanici.
Copoiul ardelenesc este un caine perfect pentru vinatoarea la goana. Cainii din aceasta rasa sunt
puternici, foarte rezistenti la goane prelungite, relativ usor de dresat si perfect adaptati la
conditiile climaterice din tara noastra (veri calduroase si ierni aspre)Cainele este recunoscut
pentru excelentul sau simt al orientarii in padure. Niciodata copoiul nu se va rataci sau va gresi
directia de gonire a vinatului indiferent de marimea teritoriului batut si de configuratia acestuia.
Este cunoscut faptul ca un copoi se va intoarce la locul de unde a inceput goana chiar si dupa
multe ore petrecute in teren. copoiul ardelenesc este un caine de vinatoare robust, elegant, foarte
bun gonitor, cu o conditie fizica de exceptie si cu mare vointa de a munci in teren, cu un miros de
exceptie si memorie vizuala foarte buna. Este o fire sociabila, cu un mare instinct de a lucra in
haita. Poate avea si rezultate foarte bune la lucrul individual, dar performantele maxime le vom
obtine cu un grup de minim 3-4 caini. Foarte bun gonitor si hartuitor, bun ca limier. In Romania
este crescut in doua varietati - prima cea cu picioare lungi este dedicata vinatorilor in padure iar
cea de-a doua este recomandata vinatorilor de vinat mic la ses. Cind ia urma proaspata a jivinei,
"boceste" lung si puternic - caracteristic, sunet cunoscut de majoritatea vinatorilor. Pe urma de
singe lucreaza bine chiar daca aceasta nu este foarte proaspata.
La vinatorile la care am participat am avut ocazia sa ma conving de excelenta traba pe care acest
caine o face, mai ales la vinatoarea de mistret in padure, la goana. Acest tip de vinatoare este
aproape de neconceput, in vestul tarii, fara participarea a cel putin 3-4 copoi ardelenesti. Bunul
meu prieten, Francisc Vastag, imi povestea despre obiceiul crescatorilor ardeleni si banateni de
copoi, de a tine puii de caine impreuna cu 1-2 ciute, pentru a-i invata de mici sa nu latre si sa nu
urmareasca aceasta specie de vinat. In acest fel atunci cind in padure incepea galagia si hamaitul
se stia, de catre vinatori, ca haita de copoi a dat peste un mistret sau urs, iar cainii nu plecau
niciodata pe urma de cerb sau ciuta.
Este pacat ca acest caine nu se bucura de atentia pe care ar merita-o atit din partea vinatorilor cit
si partea oficialilor chinologiei romane. Este totusi prima rasa de caine care a fost inregistrata la
FCI - in dreptul careia la origine - scrie (si) Romania
Standardul FCI desparte cainele in 2 varietati - separate prin talia exemplarelor - se recunoaste
copoiul ardelensc scund (short) si copoiul ardelenesc de talie mare (tall). Dar despre varietatile
copoiului am scris deja. Culoarea oficiala a cainelui trebuie sa fie neagra cu maro (black & tan)