Sunteți pe pagina 1din 140

Explicarea Sfintei Liturghii

Pr. Florin Botezan


I
Sfnta Liturghie - Taina Tainelor
Crestinismul este viat
Crestinismul nu este o ideologie, un sistem de idei la care putem sau nu s aderm, ci viat,
viata cea adevrat n comuniune cu izvorul vietii, Dumnezeu, pe care omul a pierdut-o
datorit pcatului originar. Prin ntruparea, moartea, nvierea si nlarea Sa la cer
Mntuitorul Iisus Hristos a restaurat firea uman si ne-a eliberat de sub stpnirea pcatului si
a mortii druindu-ne viata vesnic a mpriei cerurilor. Fiecare dintre noi am primit acest
dar al vietii venice n botezul nostru cnd "ne-am ngropat cu El, n moarte, prin botez,
pentru ca, precum Hristos a nviat din morti prin slava Tatlui asa s umblm si noi ntru
nnoirea vietii"(Rom. 6, 4).
Slujbele Bisericii reprezint mprtsirea concret de viata cea nou n Hristos
Biserica este mprtia lui Dumnezeu pe pmnt iar slujbele reprezint intrarea noastr n
aceast mprie, trirea si mprtsirea concret de viata cea nou n Hristos, de
dreptatea, pacea si bucuria n Duhul Sfnt ce caracterizeaz mprtia lui Dumnezeu (Rom.
14, 17). Cultul Bisericii ne poart n lumea prezentei directe a lui Dumnezeu fcndu-ne
prtasi bucuriei nvierii. Crestinismul este, pentru aceasta, o religie liturgic, o religie n care
pe primul plan este cultul, trirea liturgic a vietii celei noi n comuniune cu Dumnezeu.
Biserica este, n primul rnd, o comunitate rugtoare, slvitoare. ntelegem astfel de ce
Biserica noastr se numeste ortodox: este Biserica ce aduce dreapt slvire (orthos - doxa)
lui Dumnezeu si, ca urmare, are credinta dreapt fiind Biserica cea adevrat.
Sfnta Liturghie - unirea tuturor n Biseric si intrarea Bisericii n mprsia lui Dumnezeu
Centrul cultului ortodox este Sfnta Liturghie, slujba n care se realizeaz, prin excelent,
intrarea noastr n mprie, mai precis unirea tuturor n Biseric si intrarea Bisericii n
mprtia lui Dumnezeu. Toate celelalte slujbe sunt o pregtire pentru Liturghie si si gsesc
mplinirea n ea. Sfntul Dionisie Areopagitul numeste Sfnta Liturghie Taina Tainelor
deoarece ea ncununeaz tot ceea ce s-a dat prin celelalte slujbe si uneste cel mai deplin pe
fiecare credincios si pe toti n Dumnezeul cel Unul si infinit n iubire desvrsind comuniunea
cu Dumnezeu.
Taina mntuirii si Tainele Bisericii
Astzi vorbind despre Tain avem tendinta de a ne gndi numai la cele Sapte Taine sau
sacramente ale Bisericii (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia,
Maslul). Dar pn n secolul al XIII-lea Biserica Ortodox nu a fixat precis numrul Tainelor,
Prinii prefernd s se refere la Taina mntuirii n sens general si la aspectele acesteia, la
Taina unic a Bisericii n care Dumnezeu si mprtseste viata Sa dumnezeiasc omenirii,
rscumprnd omul din pcat si din moarte si revrsnd asupra omului slava nemuririi.
Aceast Tain se concretizeaz n lucrrile specifice ale Bisericii n care Hristos nsusi se ofer
si se mprtseste printr-un ritual de sfinire svrsit de slujitorii bisericesti n si prin puterea
Duhului Sfnt.
1

Sfnta Liturghie este Taina Tainelor


Punctul culminant al acestor lucrri este Sfnta Liturghie, Taina Tainelor, Taina actualizrii
lucrrii mntuitoare a lui Hristos si a unirii depline cu El, Taina mplinirii Bisericii ca Trup al lui
Hristos si a intrrii ei n mprtia lui Dumnezeu. La Sfnta Liturghie Duhul Sfnt introduce
realitatea eshatologic a mpriei n istorie schimbnd istoricitatea liniar n prezent.
Trecutul si viitorul sunt astfel unite ntr-o realitate unic si indivizibil realizndu-se o sintez
a istoricului si eshatologicului.
Sfnta Liturghie - Taina lui Hristos
Sfnta Liturghie este o anamnez, o pomenire a faptelor mntuitoare ale lui Dumnezeu
ncepnd de la creaie si, n primul rnd, a lucrrii mntuitoare a lui Hristos. Dar aceast
pomenire nu este o simpl comemorare ci o actualizare a evenimentelor. n Liturghie are loc o
epifanie si dezvluire crescnd a prezentei lui Hristos Cel ntrupat, Rstignit, nviat si nltat
dar si ca Cel va s vin. Liturghia este "Evanghelia mereu actualizat".
Sfnta Liturghie - Taina Bisericii
n Liturghie Hristos e prezent n mijlocul Bisericii Sale, a adunrii credinciosilor. Nu l ntlnim
ca insi singuratici ci ca mdulare ale trupului Su adunate laolalt sporind nencetat
comuniunea cu El si ntre noi printr-un urcus spiritual continuu al nostru spre trepte tot mai
nalte de comuniune duhovniceasc cu Hristos si, n Hristos, cu Sfnta Treime. n Liturghie
Biserica primeste darul unittii "de sus", n Hristos, mplinindu-se ca Trup al lui Hristos.
Fiecare comunitate local realizeaz astfel si reveleaz Biserica ntreag, evenimentul noului
mod de viat care constituie mntuirea, participarea omului la viata vesnic. n acelasi timp
Liturghia este slujit n comuniune cu ntreaga Biseric universal si n numele ntregii Biserici
pomenindu-se att cei aflati departe ct si cei adormiti ca mdulare ale aceluiasi Trup al lui
Hristos, realizndu-se astfel o unitate n timp si spatiu.
Fiecare credincios trebuie s nteleag Sfnta Liturghie
Viata crestin autentic nu poate fi conceput n afara Sfintei Liturghii care ocup locul
central n Biseric si n viata oricrui crestin care si ia n serios demnitatea de mdular al
Trupului lui Hristos. Dar pentru a putea participa deplin la Liturghie si nu numai a asista este
foarte important ca fiecare credincios s nteleag semnificatia ei. Ca urmare, n cadrul
acestei rubrici v vom oferi o explicare sistematic a acestei slujbe esentiale a Bisericii care
este Sfnta Liturghie.

II
Cteva repere istorice:
Liturghia n primele trei secole
Sfnta Liturghie este un organism spiritual viu, n continu evoluie, si nu o relicv a
istoriei
Multi crestini ortodocsi cred c Sfnta Liturghie a fost de la nceput asa cum o cunosc ei
astzi. Dar, cu toate c n ultimele secole Liturghia nu a cunoscut schimbri semnificative,
aceasta nu nseamn c forma ei de azi este fix si neschimbabil. Sfnta Liturghie este un
organism spiritual viu, n continu evoluie si nu o relicv a istoriei. n decursul veacurilor ea
a evoluat de la simplitatea originar la bogtia de azi. Dar aceast evoluie nu a nsemnat o
ndeprtare de la adevr, asa cum ncearc s argumenteze unii eterodocsi, ci o crestere
fireasc, expresie a lucrrii Duhului Sfnt n Biseric, o dezvoltare a elementelor esentiale pe
care le gsim de la nceput n structura Liturghiei.
Sfnta Liturghie a fost ntemeiat de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain
Sfnta Liturghie a fost ntemeiat de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Tain cnd "a
luat pinea si, binecuvntnd, a frnt si a dat ucenicilor si zicnd: Luati mncati acesta este
trupul Meu. Si lund paharul si multumind le-a dat zicnd: Beti dintru acesta toti, C acesta
este Sngele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se vars spre iertarea pcatelor" (Mt.
26, 26-28). Sfinii Evanghelisti Marcu si Luca precum si Sfntul Pavel precizeaz c
Mntuitorul a lsat Bisericii porunca expres de a oficia Sfnta Liturghie: "S faceti aceasta
ntru pomenirea Mea" (Mc. 14, 22-24; Lc. 22, 19-20, I Cor. 11, 22-25).
Liturghia apostolic era mult mai simpl, ns cuprindea elementele esentiale care se vor
pstra pn astzi
Dup pogorrea Duhului Sfnt, primii crestini, urmnd porunca Mntuitorului, "struiau n
nvttura apostolilor si n mprtsire, n frngerea pinii si n rugciuni" (FA 2,42) adic n
slujirea Sfintei Liturghii care, nc de la nceput, a fost centrul vietii Bisericii, Taina
actualizrii lucrrii mntuitoare a lui Hristos si a unirii depline cu El.
Desi n Noul Testament nu avem o descriere amnuntit a Liturghiei pe care o svrseau
Sfinii Apostoli si urmasii lor, putem totusi ca, n lumina informatiilor patristice ulterioare,
pornind de la citatul de mai sus (FA II,42) si de la alte texte nou-testamentare, s
reconstituim structura acesteia. Remarcm faptul c slujba era mult mai simpl ns
cuprindea elementele eseniale care se vor pstra pn azi si anume:
adunarea n Biseric - (vezi I Cor XI,18)
"nvttura apostolilor"- lecturi si predici (vezi si I Tes V,27; Col IV,16; FA XX,7,11; I Tim
IV,13; I Cor XVI,26) avnd n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt. Aceast
parte se va dezvolta n Liturghia Cuvntului sau a catehumenilor.
"frngerea pinii si rugciuni" - este ceea ce se va numi, mai trziu, Liturghia Euharistic
sau a credinciosilor.
Se fceau rugciuni pentru diferite categorii de credinciosi (I Tim II,1).
Probabil crestinii si ddeau si srutarea pcii dac "srutarea sfnt" pomenit de Sfntul
Pavel (Rom 16,16; I Cor 16,20; II Cor 13,12; I Tes 5,26) este o aluzie la acest act liturgic.
Frngerea pinii era nteleas ca o actualizare, prin lucrarea Duhului Sfnt, a Cinei celei de
Tain. Ca urmare se mplineau actele principale fcute de Hristos la aceast Cin:
"a luat" - aducerea darurilor de pine si vin (I Cor. XI,23 -26);
3

"a binecuvntat" - rugciunile de multumire si sfintire a darurilor (I Cor. XIV,16) rostite cu


voce tare de ntistttorul adunrii euharistice la care credinciosii rspund cu Amin
exprimndu-si astfel adeziunea;
"a frnt" - frngerea propriu-zis a pinii prefcut n Trupul lui Hristos;
"a dat" - mprtsirea general cu Trupul si Sngele Domnului.
Prima descriere a Liturghiei Bisericii primare dateaz de la jumtatea sec. al II-lea d.H. O
sut de ani mai trziu, la mijlocul sec. II dup Hristos, Sfntul Iustin Martirul si Filozoful ne d
cea mai amnuntit descriere a Liturghiei din primele trei secole:
"n asa-zisa zi a soarelui (duminica n.n.), se face adunarea tuturor celor ce triesc la orase
sau la sate si se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile n.n.) sau scrierile profetilor
(Vechiul Testament n.n.), ct vreme ngduie timpul. Apoi, dup ce cititorul nceteaz,
ntistttorul (episcopul sau preotul n.n.) tine un cuvnt prin care sftuieste si ndeamn la
imitarea acestor frumoase nvtturi. Apoi, ne ridicm n picioare toti laolalt si nltm
rugciuni; dup care, ncetnd noi rugciunea, [ne mbrtism unii pe altii cu srutarea pcii
- vezi cap. 65 - si] se aduce pine si vin si ap, iar ntistttorul nalt deopotriv rugciuni
si multumiri, ct poate mai multe, la care poporul rspunde ntr-un singur glas, rostind Amin.
Si se d fiecruia s se mprtseasc din cele ce au fost consfintite prin euharistie, iar celor
care nu sunt de fat li se trimite euharistia acas, prin diaconi."
Structura Liturghiei Bisericii primare, sugerat doar de textele nou-testamentare, este expus
acum cu claritate si anume:
Adunarea n Biseric;
Liturghia Cuvntului (catehumenilor)

Lecturi din Noul si Vechiul Testament

Omilia (explicarea textelor citite)


Liturghia euharistic (credinciosilor)

Rugciunea general pentru Biseric si lume

Srutarea pcii

aducerea darurilor de pine si vin ("a luat")

rugciunea de sfintire - anaforaua ("a binecuvntat") rostit cu voce tare de


ntistttor la care credinciosii rspund cu Amin exprimndu-si adeziunea

frngerea pinii ("a frnt")

mprtsirea tuturor ("a dat").


Dezvoltarea Liturghiei a dus la aparitia diverselor traditii liturgice
Aceast form originar a Liturghiei se va dezvolta treptat deoarece, n cadrul schemei de
mai sus, liturghisitorii aveau o mare libertate de improvizaie n ceea ce priveste formularea
rugciunilor, stabilirea lecturilor biblice, introducerea unor imne religioase etc. Cu timpul sau precizat anumite idei principale care trebuiau abordate, ntr-o anumit ordine, n cadrul
rugciunilor, s-au generalizat anumite anaforale liturgice (rugciunea central a Sfintei
Liturghii) alctuite de personalitti marcante ale vietii bisericesti si, mai apoi, n diverse
regiuni, s-au stabilit chiar formule fixe ale slujbei individualizndu-se traditii liturgice. ntre
acestea s-au impus cele specifice principalelor centre crestine: Ierusalim, Antiohia, Cezareea
Capadociei, Alexandria, Roma.

n sec. IV-V Sfintii Ioan Gur de Aur si Vasile cel Mare alctuiesc, pe baza traditiilor vechi,
Liturghiile care le poart numele, folosite pn azi de Biserica Ortodox
Anul 313 marcheaz ncetarea persecutiilor mpotriva crestinilor si nceputul unei epoci de
mare nflorire n istoria Bisericii. n aceast perioad are loc o unificare a ritualurilor liturgice
marcat de alctuirea, pe baza traditiilor vechi, de ctre Sfintii Ioan Gur de Aur si Vasile cel
Mare a Liturghiilor care le poart numele, folosite pn azi de Biserica Ortodox. Forma si
evolutia acestor Liturghii numite Liturghii bizantine le vom analiza n numrul urmtor.

III
Cteva repere istorice:
Liturghiile bizantine
Ritul bizantin este ritul liturgic propriu Bisericii Ortodoxe
Ca o expresie a lucrrii Duhului Sfnt n Biseric, forma originar a Liturghiei a evoluat de-a
lungul secolelor. Factori cum sunt contributia personal a marilor liturgisti si ierarhi, adaptri
locale, accentuarea anumitor amnunte etc., au dus, n diferite regiuni, la conturarea unor
variante n slujirea Sfintei Liturghii. Aceste variante s-au individualizat treptat n rituri
liturgice, adic n forme particulare, distincte, de actualizare a jertfei Mntuitorului n
Liturghie.
Dac n primele trei secole au fost dominante riturile liturgice specifice principalelor centre
crestine de atunci (Ierusalim, Antiohia, Cezareea Capadociei, Alexandria, Roma), ncepnd cu
sec. IV dH, odat cu cresterea importantei Constantinopolului, s-a conturat si s-a impus ritul
liturgic constantinopolitan sau bizantin. Ritul bizantin a devenit ritul liturgic propriu Bisericii
Ortodoxe.
Liturghiile ritului bizantin
Liturghiile ritului bizantin au fost alctuite de Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Gur de Aur. Asa
numita "Liturghie a darurilor mai nainte sfintite", pus sub numele Sfntului Grigore Dialogul,
nu este de fapt o Liturghie deoarece n cadrul ei nu se aduce Sfnta Jertf si nu se sfintesc
darurile. Ea este un ritual solemn de mprtsire cu Sfintele Taine sfinite la una din
Liturghiile propriu-zise.
Sfntul Vasile cel Mare (379), Arhiepiscop al Cezareei Capadociei, mare teolog si pstor al
Bisericii, a redactat pe baza tradiiei capadociene o Liturghie care a fost adoptat si la
Constantinopol. Vechimea si autenticitatea acestei Liturghii este confirmat de numeroase
mrturii.
La sfrsitul sec. IV si nceputul sec. V dH. a ajuns Arhiepiscop al Constantinopolului Sfntul
Ioan Gur de Aur, originar din Antiohia. El a redactat o Liturghie, n tradiie antiohian, care i
va purta numele. Lipsa unor mrturii la contemporanii, istoricii, biografii si panegeristii
acestui Sfnt Printe cu privire la alctuirea Liturghiei a fcut ca autenticitatea acesteia s
fie contestat. Dar s-a demonstrat c rugciunile sacerdotale ale Liturghiei, inclusiv
anaforaua liturgic, apartin Sfntului Ioan Gur de Aur care, prelund o tradiie mai veche, le
reformuleaz cu propriile sale cuvinte.
Pn in sec. X Liturghia Sfntului Vasile cel Mare era Liturghia slujit n mod curent n Biserica
Ortodox fapt dovedit de asezarea ei n manuscrise, pn n sec. X, naintea Liturghiei
Sfntului Ioan Gur de Aur.
n prezent Liturghia Sfntului Vasile cel Mare se slujeste numai de zece ori pe an si anume:
n ziua Sfntului Vasile cel Mare (1 ianuarie);
n primele cinci duminici din Postul Mare;
n Joia Mare si Smbta Mare;
n ajunul Crciunului si Bobotezei; dac aceste ajunuri cad smbta sau duminica atunci n
6

ziua ajunului se svrseste Liturghia Sfntului Ioan Gur de Aur, iar n ziua praznicului
Liturghia Sfntului Vasile cel Mare.
Deosebirile principale dintre Liturghia Sfntului Vasile cel Mare si cea a Sfntului Ioan Gur de
Aur constau n continutul rugciunilor rostite de preot si, mai ales, al rugciunii centrale prin
care se aduce Sfnta Jertf numit anaforaua liturgic. Rnduiala lor ns este aproape
identic.
Structura originar a Liturghiilor bizantine
La momentul redactrii lor cele dou Liturghii erau mult mai simple dect astzi avnd
urmtoarea structur:
Adunarea n Biseric a credinciosilor si intrarea episcopului si a preotilor
Liturghia Cuvntului (catehumenilor)
lecturi din Vechiul si Noul Testament;
omilia (explicarea textelor citite);
rugciuni pentru catehumeni si trimiterea acestora din biseric;

Liturghia euharistic (credinciosilor)


ectenia mare;
rugciuni pentru credinciosi;
srutarea pcii;
aducerea darurilor de pine si vin;
rugciunea punerii nainte;
anaforaua liturgic rostit cu voce tare si fr ntrerupere de ctre protos;
frngerea pinii;
mprtsirea tuturor primind Sfntul Trup al Domnului n mn si bnd Sfntul Snge din
potir;
rugciunea amvonului.
Evolutia Liturghiilor bizantine
ncepnd cu secolul V cele dou Liturghii vor evolua concomitent astfel nct schimbrile
produse vor fi identice pentru amndou. Aceast evoluie va consta n principal n
dezvoltarea punctelor crora, n schema primar, le corespund actiuni fr cuvinte:
intrarea n biseric;
srutarea pcii;
frngerea si mprtsirea.
S urmrim pe scurt evolutia Liturghiilor bizantine de-a lungul timpului:
sec. V: se introduce Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule), ncepe dezvoltarea ritualului
Intrrii Mari, apare obiceiul citirii n tain a anaforalei liturgice pe fondul cresterii
importanei imnelor cntate;
sec. VI: se introduce rostirea Crezului si cntarea Heruvicului;
sec. VII: ncepe dezvoltarea ritualului Proscomidiei, se introduce mprtsirea laicilor cu
lingurita, se renunt la citirea textelor din Vechiul Testament, ectenia mare se mut nainte
de Trisaghion, se generalizeaz citirea n tain a anaforalei;
sec. VIII: se introduce ectenia ntreit, antifoanele cuprinznd psalmii 91, 92, 94, imnul
Unule Nscut, se adaug otpustul;
7

sec. X: se introduce Axionul;


sec XI: se adaug Binecuvntarea mare, rugciunea de dinainte de Evanghelie rostit cu
voce tare, srutul pcii se restrnge la clerul din altar;
sec. XII: ectenia mare este mutat dup Binecuvntarea mare;
sec XIV: la antifoanele duminicale se folosesc psalmii tipici si Fericirile.
Patriarhul Filotei alctuieste o Diatax fixnd rnduiala Liturghiei.
n perioada urmtoare Liturghiile bizantine nu au mai cunoscut schimbri majore, fapt
favorizat si de aparitia editiilor tiprite ale Liturghierului. Cu toate acestea evolutia Liturghiei
nu a ncetat deoarece, asa cum artam n articolul precedent, Liturghia este un organism viu
si nu o relicv a istoriei.

IV
Liturghia darurilor mai nainte sfintite
Slujba cunoscut sub numele de Liturghia darurilor mai nainte sfintite este de fapt un ritual
de mprtsanie dezvoltat prin mbinarea vecerniei cu unele elemente ale Sfintei Liturghii. Cu
toate c nu se aduce jertfa cea fr de snge si nu se sfintesc darurile de pine si vin, ea
poart denumirea de Liturghie deoarece n cadrul ei are loc mprtsirea cu Sfintele Taine.
Slujb specific Postului Mare
n prezent Liturghia darurilor mai nainte sfintite este o slujb specific Postului Mare
putndu-se svrsi n zilele de peste sptmn (de luni pn vineri) cu exceptia zilelor
aliturgice, a srbtorii Buneivestiri si a Joii si Smbetei Mari.
Aparitia si dezvoltarea acestei slujbe a avut loc n contextul interzicerii de ctre Biseric a
svrsirii Liturghiei propriu-zise n zilele de rnd din Postul Mare. Aceast interdicie vine s
exprime incompatibilitatea dintre atmosfera de tristete, de absent a Mirelui, specific
zilelor de rnd din Postul Mare si caracterul festiv si luminos al Sfintei Liturghii, ca srbtoare
a venirii Mirelui Hristos n mijlocul Bisericii Sale.
Ritual de mprtsire cu Sfintele Taine
Sfnta Liturghie este centrul vietii noastre n Hristos avnd ca punct culminant unirea cu
Hristos prin mprtsirea cu Sfintele Taine. Dar mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului nu
este numai plinirea ostenelilor si tinta spre care nzuim ci este si ajutorul divin pe care l
primim n nevointa noastr duhovniceasc si care ne ajut s aspirm ctre o comuniune
desvrsit n ziua cea nenserat a mpriei lui Dumnezeu. De aceea Biserica a rnduit un
ritual de mprtsire si n zilele de rnd din Postul Mare.
Postul ascetic si postul total
Postul mare este o perioad de mare nevoint sufleteasc si trupeasc n care se mbin cele
dou feluri de postire: postul ascetic si postul total. Postul ascetic reprezint abtinerea de la
anumite mncruri si buturi si reducerea substantial a regimului alimentar n vederea
eliberrii de sub stpnirea poftelor trupului. Postul total sau ajunarea este renuntarea total
la mncare si butur pe o durat scurt de timp (o zi sau dou) fiind expresia strii de
pregtire si asteptare. n acest sens ajunarea face parte ntotdeauna din pregtirea pentru
unirea cu Hristos n Sfnta mprtsanie.
n Postul Mare, n zilele de peste sptmn, Biserica ndeamn la ajunare pn seara. De
aceea ritualul de mprtsanie din aceste zile a fost legat de vecernie, slujba care marcheaz
ncetarea ajunrii. Acest ritual, destul de simplu la nceput, a fost nconjurat treptat de o
solemnitate tot mai mare adugndu-i-se cteva elemente din rnduiala Sfintei Liturghii.
Astfel s-a ajuns la constituirea Liturghiei darurilor mai nainte sfintite care a devenit unul din
momentele de vrf ale Postului Mare prin frumusetea sa deosebit si solemnitatea sa.
Atribuit Sfntului Grigore Dialogul, aceast slujb nu a fost alctuit de un singur autor ci
este opera colectiv si anonim a Bisericii ntregi.

mprtsania de sear
ntreaga rnduial a Liturghiei darurilor mai nainte sfintite, n care cntri de mare
frumusete se mpletesc cu ritualuri impresionante si rugciuni de mare profunzime, creeaz
ambianta necesar ntlnirii si mprtsirii cu Hristos dup o zi de pregtire si asteptare. Din
pcate, ca o concesie fcut celor care nu pot sau nu vor s ajuneze precum si prin analogie
cu Liturghiile propriu-zise, s-a rspndit destul de mult practica slujirii Liturghiei darurilor
mai nainte sfintite dimineata.
Dar mprtsirea de sear la Liturghia darurilor mai nainte sfintite dup o zi de ajunare
descoper adevratul sens al postirii si al vietii crestine, n totalitatea ei, ca pregtire si
asteptare a mpriei lui Dumnezeu. Ostenelile duhovnicesti si fizice din timpul zilei sunt
luminate de asteptarea primirii Trupului si Sngelui Domnului, toate ocupatiile obisnuite,
gesturile, cuvintele, gndurile, capt o important deosebit n lumina viitoarei ntlniri cu
Hristos. Timpul este resimtit n mod acut ca o asteptare a lui Hristos. Ziua de ajunare
ncununat cu mprtsirea de sear devine astfel o imagine a vietii crestine ca pregtire si
asteptare a "serii acestei lumi". Bucuria si slava acestei mprtii putem s o pregustm nc
de acum tocmai pentru a dori si mai mult comuniunea haric desvrsit cu Dumnezeu si a
putea duce la bun sfrsit "lupta cea bun" si a deveni "biruitori asupra pcatului".
Concluzii
Liturghia darurilor mai nainte sfintite este un ritual de mprtsire alctuit din ratiuni
foarte practice si anume pentru a face posibil mprtsirea credinciosilor n zilele de peste
sptmn. Ca urmare, atunci cnd nici un credincios nu se mprtseste slujba si pierde
sensul transformndu-se n spectacol.
ntreaga rnduial si logica alctuirii Liturghiei darurilor mai nainte sfintite o arat ca pe o
slujb de sear, ora cea mai potrivit pentru svrsirea ei fiind ora vecerniei.

10

V
Adunarea n Biseric
Biserica este adunarea celor chemati de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce rspund
chemrii lui Dumnezeu la mntuire, la viat vesnic. Acestia formeaz Trupul lui Hristos,
umanitatea rscumprat si renscut prin Botez n care Hristos S-a slsluit si care, prin
lucrarea Sfntului Duh, fiinteaz, dup chipul lui Dumnezeu, n comuniune de iubire.
Adunare, Liturghie, Biseric
Sfnta Liturghie, Taina lui Hristos si Taina Bisericii, descoper adunarea credinciosilor ca fiind
Biseric, Trupul lui Hristos. Prin "a se aduna n Biseric" (I Corinteni 11, 18), Sfntul Pavel
ntelege alctuirea unei adunri a membrilor Bisericii dintr-o anumit zon cu scopul de a
releva Biserica prin slujirea Sfintei Liturghii. Liturghia ne uneste n Biseric fcndu-ne prtasi
mpriei lui Dumnezeu, este manifestarea si realizarea Bisericii.
Strnsa legtur ntre adunare, Liturghie si Biseric este mrturisit de ntreaga tradiie a
Bisericii primare, descoperind sensul autentic al tririi crestine. Liturghia nici nu poate fi
svrsit numai de ctre preot, n absenta credinciosilor. Din pcate, de-a lungul secolelor,
aceast constiint n mare msur s-a pierdut astfel nct multi nu mai nteleg faptul c
adunarea credinciosilor mpreun cu clericii n locasul bisericii este o condiie esential
pentru svrsirea Sfintei Liturghii, slujba care face ca Biserica "s fie".
mpreuna slujire a clerului si credinciosilor
Liturghia ne uneste pe toti n slujirea lui Dumnezeu, este o mpreun-slujire a clerului si a
credinciosilor. n slujb alterneaz dialogurile dintre preot si credinciosi n care preotul l
reprezint pe Hristos, cu rugciunile n care preotul devine purttorul de cuvnt al
comunittii n fata lui Dumnezeu, credinciosii ntrind cererile prin rspunsul "Doamne
miluieste" si exprimndu-si totala adeziune prin cuvntul "Amin". Fiecare si are rolul su unic
n slujire si lipsa sa de la slujb este resimtit, constient sau inconstient, de ntreaga Biseric.
De asemenea, asa cum prezenta preotului este necesar nc de la nceputul slujbei, si
prezenta con-slujitorilor si (credinciosii) este necesar tot de atunci.
Spectatori la Liturghie
Nu putem s nu remarcm, cu durere, c multi crestini ortodocsi nu au constiinta mpreunei
slujiri si merg la biseric pentru a se ruga n mod individual. Ei vin ntmpltor la slujbe si n
diferite momente ale acestora, considernd c participarea la Liturghie este o optiune care
tine strict de trirea lor individual. De altfel, o astfel de prezen n biseric nu o putem
numi participare la slujb (care nseamn slujire) ci, cel mult, asistare. Putem identifica
cteva cauze care au dus la aceast situaie:
monopolizarea cntrii de ctre cntret sau cor i ndeprteaz pe credinciosi de o
modalitate important de a-si manifesta mpreuna slujire si i transform n spectatori;
rostirea n tain de ctre preot a majorittii rugciunilor, care sunt spuse n numele
ntregii comunitti si au un important continut catehetic, poate da impresia c fiecare se
poate ruga n mod individual pentru propriile lui necesitti, numai preotul avnd obligatia de
a zice rugciunile Liturghiei; de asemenea sensul slujbei rmne ascuns pentru multi;
11

lipsa catehizrii duce la nentelegerea slujbei care devine astfel plictisitoare.


S nvtm de la primii crestini
Primii crestini, care aveau o puternic constiint a mpreunei slujiri, se adunau n locasul
bisericii nainte de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, fr un motiv serios, nu lua parte
trei duminici la rnd la Sfnta Liturghie era nlturat din Biseric, ca unul ce se separ singur
de unitatea organic a Trupului lui Hristos ce se descoper n aceast slujb. Cei care, din
motive serioase, nu participau la Liturghie, nu se separau de Biseric trimitndu-li-se Sfnta
mprtsanie acas.
Pentru ca Sfnta Liturghie s fie cu adevrat intrarea noastr n mprtia lui Dumnezeu, nu
putem rmne spectatori ci trebuie s nvtm de la primii crestini s participm la Liturghie.
Participare nseamn slujire iar un prim act al acestei slujiri este adunarea n Biseric.
Concluzii
Sfnta Liturghie descoper adunarea credinciosilor ca Biseric si mpreun-slujitori ai lui
Dumnezeu. Ca urmare ntreaga comunitate (cu exceptia celor care au motive binecuvntate
pentru a lipsi) trebuie "s se adune n Biseric" participnd (si nu asistnd) n fiecare duminic
si n srbtori la ntreaga Liturghie, nc de la nceputul acesteia.
Preotii au datoria de a-i constientiza pe toti credinciosii de vocatia lor de slujitori ai Sfintei
Liturghii si, pe de alt parte, de a se strdui s ndeprteze cauzele care i fac pe acestia s
se complac n postura de spectatori.

12

VI
Aducerea darurilor
Buna cuviint ne ndeamn ca, atunci cnd mergem la cineva, s nu ne ducem cu mna goal
ci cu un dar. Darul, cnd este fcut cu inima curat, ne reprezint, poart n el ceva din noi,
si ne ajut s ne deschidem ctre cel cruia l druim. Primind n schimbul unui dar un alt dar,
fcut cu aceeasi sinceritate, se realizeaz cu adevrat comuniunea dintre cei care druiesc.
Darurile noastre la Sfnta Liturghie sunt pinea si vinul
Sfnta Liturghie reprezint ntlnirea noastr cu Dumnezeu. De aceea este firesc ca,
adunndu-ne n Biseric, s-I aducem lui Dumnezeu darurile noastre pentru ca, apoi, n cadrul
Sfintei Liturghii, s primim, la rndul nostru, de la Dumnezeu o multime de daruri, culminnd
cu nsusi Trupul si Sngele Lui, si s intrm astfel n comuniune deplin cu El. Darurile noastre
la Sfnta Liturghie sunt pinea si vinul, dup cum ne-a nvtat nsusi Mntuitorul Iisus Hristos
la Cina cea de Tain (Matei 26, 26-29).
Pinea si vinul ne simbolizeaz viata
Pinea si vinul au o semnificaie adnc. Ele sunt alimente esentiale, proprii omului. Sunt
proprii omului deoarece nu sunt luate ca atare din natur, ci obtinerea lor necesit un efort
special de prelucrare. Sunt alimente esentiale pentru c ne ntretin si ne bucur viata
biologic si, de aceea, ca imagine a ntregii hrane, ne si simbolizeaz viata. Asadar, aducnd
pine si vin la Sfnta Liturghie noi aducem si i druim lui Dumnezeu propria noastr viat, ne
druim pe noi nsine si aceasta este cel mai pretios dar pe care-l putem face. "Vrei s afli,
spune Fericitul Augustin, ce anume ai putea s oferi lui Dumnezeu pentru tine?: ofer-te pe
tine nsuti. Cci ce cere de la tine Domnul dac nu pe tine nsuti? Pentru c n toat creatia
de pe pmnt n-a fcut nimic mai bun dect pe tine". Sfntul Nicolae Cabasila subliniaz c
viata noastr este cel mai potrivit dar pe care-l putem face la Sfnta Liturghie, pentru c
darul ce-l primim n schimb este tot viat. i dm lui Hristos pinea si vinul menite s se
prefac n trupul nostru pmntesc ca s ne ntoarc pinea si vinul prefcute n Trupul si
Sngele Lui. n schimbul vietii vremelnice noi dobndim viata vesnic, nsusi Trupul si Sngele
Mntuitorului.
Prin actul nostru de druire recunoastem c viata cea adevrat este la Dumnezeu.
Pinea, ca imagine a ntregii hrane, nu are viat n sine, pentru c Dumnezeu, si nu caloriile,
este principiul vietii. In lumea czut diavolul a reuit ns s acrediteze ideea c omul
trieste numai cu pine "fcnd aceast minciun un adevr de la sine nteles care nu mai
poate fi pus n discuie, fundamentul ntregii noastre viziuni asupra lumii, al stiintei.
medicinii si poate chiar al religiei". Aceasta este, de altfel, prima dintre ispitele pe care
diavolul o adreseaz lui Iisus, n pustiu (Mc. 4,3, Lc. 4,3). Dar Mntuitorul drm aceast
amgire a diavolului nc de la nceputul propovduirii Sale, artnd c: " Nu numai cu pine
va tri omul ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu " (Mt. 4,4; Lc. 4,4). Iar
Cuvntul lui Dumnezeu este Logosul divin, Fiul lui Dumnezeu. Hrana n sine este moart si
pentru cine crede c aceasta este sursa vietii si o primeste separat de Dumnezeu, mncarea
este de fapt o comuniune cu moartea.
Asadar, Dumnezeu este sursa vietii si, de aceea, pinea cea adevrat "care se pogoar din
cer si d viat lumii" (In 6,33) este nsusi Hristos. El nsusi se numeste pe sine "Pinea vietii"
(In 6,35) pentru c este Cel ce ne tine n viat si ne druieste viata cea adevrat. "Dumnezeu
13

ne-a dat viata vesnic si aceast viat este n Fiul Su" (I In V,11). Rugciunea punerii nainte
din rnduiala Proscomidiei exprim acelasi adevr cnd l numeste pe Hristos: "pinea cea
cereasc, hrana a toat lumea". Pinea fireasc este, de fapt, numai o imagine a Pinii Vietii,
a lui Hristos care este hrana cea adevrat ce ne tine n viat. Dependenta noastr de pinea
fireasc ne descoper faptul c nu avem viaa prin noi nsine, ci o primim din afar, ajutndune astfel s ne nelegem propria condiie. Si dac, asa cum am artat, diavolul ncearc s
ne fac s credem c pinea fireasc este cea care ne d via, Hristos ne descoper c
Pinea Vietii este El nsusi. Chiar mai mult "El de aceea S-a ntrupat ca s ni se dea ca pine
cereasc prin Trupul Su, ca pine vzut, mijlocitoare a celei nevzute ".
Pinea si vinul reprezint ntreaga creaie
Pinea si vinul aduse la Sfnta Liturghie reprezint, n acelasi timp, ntreaga creaie pe care
omul a primit-o de la Dumnezeu n dar ca "hran" ce i asigur subzistenta trupeasc si pe
care I-o ntoarce lui Dumnezeu, cu multumire, dup o lucrare de mplinire a omului prin
aceste elemente si asupra lor. Omul si mplineste astfel demnitatea sa originar de preot al
creaiei. "Definitia principal, fundamental, a omului este aceea de preot. El st n centrul
lumii si o uneste n actul su de binecuvntare a lui Dumnezeu. Si mplinind lumea cu aceast
euharistie el si transform viata pe care a primit-o de la lume n viat n Dumnezeu, n
comuniune cu El". Pctuind, omul a ncetat s-si ndeplineasc aceast menire nchizndu-se
n lume si ndeprtndu-se de Dumnezeu, Hristos a restaurat firea uman si, implicit viata
euharistic pe care omul este chemat s o triasc. n Hristos creaia redevine un mijloc de
comuniune cu Dumnezeu prin primirea ei de la Dumnezeu si prin oferirea ei lui Dumnezeu sub
forma darurilor de pine si vin care nglobeaz si "sudoarea" omului, activitatea lui
transformatoare asupra creaiei. Aceast oferire se face n Hristos, n cadrul Sfintei Liturghii,
pentru c Hristos, prin jertfa sa, a oferit lui Dumnezeu tot ce se putea oferi.
Pinea si vinul sunt un simbol al unirii credinciosilor n Biseric
Sfnta Liturghie este slujba n care credinciosii se afirm ca persoane unite n Biseric. Ca
urmare darurile de pine si vin au si o semnificatie eclesial. Att pinea ct si vinul, fiind
rezultatul unirii boabelor de gru mcinate, respectiv al boabelor de struguri stoarse, sunt un
simbol al unirii credinciosilor n Biseric. Acest aspect este scos n eviden de rugciunea
euharistic cuprins ntr-una din primele scrieri crestine Didahia celor 12 Apostoli (anii 50-70
d.Hr.): "Dup cum aceast pine frnt era mprstiat pe munti si fiind adunat a ajuns una,
tot asa s se adune Biserica Ta de la marginile lumii n mprtia Ta". Sfntul Ioan Gur de Aur
comenteaz n acelasi sens: "Dup cum pinea, desi alctuit din multe boabe, este, totusi,
astfel unit nct boabele (de gru) nu apar niciodat, ci, cu toate c sunt ele nsele,
deosebirea dintre ele nu se vede din cauza unirii lor, tot asa ne unim si noi unii cu altii si toti
cu Hristos". Pinea si vinul fiind deci un simbol al Bisericii, aducerea lor la Sfnta Liturghie
reprezint, n acelasi timp, o jertf adus de Biseric si o jertfire a Bisericii nssi.
S revenim la practica normal
Am ncercat s surprindem n cele de mai sus semnificatia darurilor si a oferirii lor n cadrul
Sfintei Liturghii. Aducerea lor la altar de ctre fiecare credincios reprezint primul act al
participrii efective a fiecruia la Sfnta Liturghie. Acest lucru era foarte bine nteles si
mplinit de primii crestini. "In constiinta, n trirea si practica Bisericii primare, jertfa
euharistic se aducea nu numai din partea tuturor si pentru toti ci se aducea de ctre toti si,
deci, baza si conditia ei este aducerea de ctre fiecare a darului su, a jertfei sale". De aceea
cei lipsiti de orice mijloace aduceau ap pentru a putea participa si ei la aceast jertf. Pe de
alt parte, darurile celor opriti de la mprtsanie pentru pcate grave nu erau primite.

14

n zilele noastre, din pcate, aceast constiint s-a estompat. S-a rspndit n schimb obiceiul
aducerii darurilor doar n situatii deosebite, de multe ori ns cu o perceptie de-a dreptul
magic asupra acestui act.
Dar experienta ne dovedeste c revenirea la practica normal, ca fiecare s-si aduc darul
su la fiecare Liturghie la care particip, este posibil. Preotului i revine un rol esential ca,
prin predici si cateheze, s-i ajute pe credinciosi s ajung la o ntelegere just a
semnificatiei aducerii la altar a darurilor de pine si vin si s-i ndemne continuu spre
aceasta.

15

VII
Prescura
Primul act prin care se mplineste participarea fiecrui crestin la Sfnta Liturghie este
aducerea darurilor de pine si vin la altar. Acest act al aducerii, tinnd de esenta Liturghiei, a
fost prezent ntotdeauna, ns forma concret a darurilor a variat n decursul secolelor.
La nceput era pine obisnuit
n Biserica primar la Sfnta Liturghie se utilizau pini dospite dintre cele folosite n mod
curent n alimentatie. Era necesar s se sfinteasc mai multe pini ntregi deoarece, dup
cum se stie, cei ce participau la Sfnta Liturghie se si mprtseau, primind cu totii, clerici si
laici, Sfntul Trup n mn si sorbind Sfntul Snge din Potir. Ca urmare darul credinciosilor
consta n pine obisnuit, din uzul curent. Pinile care nu se foloseau la Sfnta Jertf erau
destinate ajutorrii sracilor.
Din sec. VIII ntlnim prescura. Cu timpul, numrul celor ce se mprtseau a sczut. Pe de
alt parte, datorit abuzurilor si profanrilor la care se putea ajunge prin primirea n mn a
Sfntului Trup al Domnului, s-a introdus, n secolul VII d.H., mprtsirea laicilor cu lingurita,
de ctre preot, cu Sfintele Taine n cantitti, fireste, mai mici. Toate acestea au fcut ca si
cantitatea de pine necesar la Proscomidie s scad. S-a ajuns astfel ca pentru Sfnta Jertf
s fie suficient o singur pine, iar mai apoi numai o parte din pine. Aceast pine a
nceput s aib o form si o mrime special, dup sec. VIII fiind desemnat cu denumirea de
prescur. Totusi, pn astzi, n caz de lips a prescurilor, se poate folosi pine obisnuit pe
care preotul va nsemna cu copia semnul crucii n locul pecetii.
Pecetea
Un element care distinge prescura de pinea obisnuit este pecetea cu care este nsemnat
prescura. Prima mentiune a ei o ntlnim ntr-o rnduial a Proscomidiei alctuit n sec. X-XI
pentru episcopul Paul din Galipoli, dar probabil c se folosea nc dinainte. Pecetea este
alctuit dintr-o cruce cu nsemnarea "Iisus (IS) Hristos (HR) nvinge (NIKA - n limba greac)".
Pecetea se aplic cu ajutorul unui obiect numit pistornic sau pristolnic fcut din lemn, mai rar
din piatr, bronz, lut, mase plastice sau alte materiale. Forma si numrul pecetilor aplicate
difer. Exist pristolnice care, pe lng pecete, cuprind si formele miridelor.
Simbolismul formei
Dac mrimea prescurii este determinat de motive de ordin practic, forma i este dat de
simbolismul ei: rotund pentru dumnezeirea fr nceput si sfrsit si pentru rotunjimea
pmntului, cu trei cornuri pentru Sfnta Treime, cu patru cornuri n forma de cruce, cu cinci
cornuri amintind cele cinci pini nmultite de Mntuitorul n pustie.
Prescura cu patru cornuri n form de cruce, obisnuit la noi n tar, este recomandat de
ctre Sfntul Simeon al Tesalonicului "pentru c si Dumnezeu s-a fcut om cu totul desvrsit
alctuit din suflet si din cele patru stihii, pentru c si lumea este din patru prti, si Cuvntul
acesta al lui Dumnezeu este Trupul care L-a luat Hristos". De asemenea fiecare corn al
prescurii, prin forma sa rotund, simbolizeaz dumnezeirea fr nceput si fr sfrsit. n
ultimul timp, n special la orase, s-au rspndit prescurile rotunde mici, cu o singur pecete.

16

De obicei, indiferent de form, prescurile se fac din dou straturi suprapuse simboliznd cele
dou firi ala Mntuitorului.
Conditii de calitate
ntotdeauna lui Dumnezeu trebuie s-i dm ce avem mai bun. Cu att mai mult cnd este
vorba de darurile care se vor preface n Trupul si Sngele Mntuitorului. De aceea Liturghierul
prevede anumite cerinte de calitate n ceea ce priveste prescurile: s fie fcute din fin
alb de gru curat, nu prea veche si nealterat, s fie preparate cu ap natural, potrivit de
srate, dospite, bine coapte si nealterate, cu gust firesc. De asemenea vinul trebuie s fie din
struguri, curat, cu gust si miros firesc, neotetit. Culoarea vinului este indiferent.
Cine poate face prescuri?
n ultimul timp s-a rspndit conceptia c prescurile nu pot fi fcute de femeile care triesc o
viat conjugal normal cu brbatii lor. Aceast conceptie nu are ns nici o baz n traditia
Bisericii. Nu exist nici un canon care s prevad acest lucru, cu att mai mult cu ct, mult
timp, la Liturghie se folosea pine din uzul comun.
Probabil la originea acestei conceptii st interdictia pentru cei ce au svrsit pcate grave si
sunt opriti de la mprtsanie de a-si aduce darul la altar. Dar a considera legturile trupesti
ale sotilor cununati canonic drept pcat este n contradictie cu Scriptura si cu ntreaga
nvttur a Bisericii. Sfntul Pavel art clar c patul nuntii este nespurcat (Evrei 13, 4) iar
Canonul 4 Gangra i osndeste pe cei care ezit s primeasc Sfnta mprtsanie de la
clericii cstoriti. Ori, dac un preot cstorit, avnd o viat conjugal normal, poate sluji
Sfnta Liturghie cu vrednicie, de ce sotia acestuia nu ar putea face prescurile pentru slujb?
Sau de ce o femeie cstorit canonic, care se poate mprtsi, nu ar putea face prescuri?
Pe de alt parte este evident faptul c cei care se complac n pcate grave, care i
ndeprteaz de la mprtsanie, nu numai c nu pot s fac prescuri ci, pn cnd nu se
pociesc, nu le pot aduce la altar nici pe cele fcute de altii.
Ca urmare pot face prescuri cei care, strduindu-se s duc o viat curat, potrivit poruncilor
lui Hristos, pot si s-si aduc darul la altar.
Concluzie
Revenirea, n zilele noastre, la practica normal a aducerii darurilor la altar de ctre
credinciosi este posibil si din punct de vedere al materiei darurilor. Iat cteva modalitti
practice prin care se poate realiza acest lucru:
Credinciosii, n special cei de la sate, pot fi ndemnati s fac prescuri acas pe care s le
aduc apoi la biseric;
Preotul poate rndui ca anumite credincioase, eventual prin rotatie, s fac prescuri
pentru ntreaga comunitate si s fie puse n vnzare la pangar;
n cazul n care nu exist posibilitatea de a se face prescuri credinciosii pot fi ndemnati s
aduc la altar pine obisnuit care, la fel ca n epoca primar, s fie utilizat apoi pentru
ajutorarea sracilor.

17

Dac nu se poate aduce vin, este bine s se aduc mcar prescur (sau pine obisnuit)
nsotit de lumnare ca simbol al jertfei si de un pomelnic cu cei care se doreste a fi
pomeniti.
Important este ca aducerea darurilor s devin o regul pentru fiecare Liturghie si nu numai
pentru cazuri exceptionale.

18

VIII
Vinul liturgic
Potrivit dictionarului, vinul este butura alcoolic obtinut prin fermentarea mustului de
struguri. Termenul de vin se aplic si unor buturi fcute din alte fructe, legume sau ierburi,
dar, utilizat singur, se refer doar la cel produs din struguri. n acest sens l vom folosi n cele
ce urmeaz.
n Vechiul Testament vinul este privit ca un aliment de baz
Cunoscut nc din vechime, prima mentiune documentar a vinului o ntlnim n Vechiul
Testament, la Facere 9, 20 - 21, unde se arat c, dup potop, Noe a sdit vie si a but vin.
Dar al lui Dumnezeu menit s veseleasc inima omului (Ps. 103, 15), vinul ocupa un loc
important n viata de zi cu zi a evreilor fiind nteles ca o necesitate a vietii si nu ca un lux.
Era o parte necesar si a celei mai simple mese (Jud. 19, 19; I Regi 16, 20; Is. 55, 1), o
provizie indispensabil a unei cetti (II Par. 11, 11), consumat de oameni de toate clasele
sociale si de toate vrstele (Plng. 2:12; Zah. 9:17). Abundenta vinului era considerat o
expresie a binecuvntrii lui Dumnezeu (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; Amos 9, 14) iar deosebita
abundent o expresie a epocii mesianice (Amos 9,13; Ioil 3, 18; Zah. 9, 17). n acelasi timp
abuzul de vin si betia sunt condamnate cu trie (Pilde 20, 1; 23, 20 - 35).
Vechiul Testament asociaz vinul cu pinea ca alimente de baz (Fac. 27, 28; Deut. 7, 13; 33,
28; Ioil 2, 19) simboliznd ntreaga hran a omului. Acest simbolism si va gsi cea mai nalt
expresie la Cina cea de Tain cnd Mntuitorul Iisus Hristos, instituind Sfnta Liturghie, le va
preface n Trupul si Sngele Lui ndemnndu-ne s aducem pinea si vinul ca daruri ale
noastre la Sfnta Liturghie svrsit ntru pomenirea Sa.
Datorit importantei care i se acorda, vinul era utilizat si n cultul iudaic ca libatie care
nsotea jertfele zilnice de dimineata si seara (Iesire 29, 40 - 41), prga din roadele
pmntului adus Domnului (Lev. 23, 13) precum si felurite alte jertfe (Num. 15, 5, 7, 10).
Vinul Cinei celei de Tain a fost rosu, dulce, amestecat cu ap
Desi Legea nu impunea folosirea vinului la srbtorirea Pastelui iudaic, n epoca postbabilonian s-a generalizat utilizarea lui ca o "traditie de la cei btrni". Cunoastem pn azi
aceste "traditii din btrni" deoarece, n secolul al II-lea dup Hristos, rabinii evrei le-au
codificat n cartea numit Mitna. Aflm astfel c pe parcursul mesei rituale iudaice de Pasti
capul familiei binecuvinteaz , folosind anumite formule rituale (berakoth), pinea si patru
pahare de vin pe care le mparte apoi celorlalti.
La mesele rituale se folosea un vin special, obtinut prin stoarcerea usoar (fr a zdrobi
smburii) a strugurilor potrivit principiului "cu ct sunt strugurii storsi mai putin, cu att vinul
este mai bun". Cel mai apreciat vin era obtinut din mustul scurs prin greutatea proprie a
strugurilor zdrobiti. Vinul ritual era asadar un vin curat, neamestecat cu nimic altceva.
n ceea ce priveste culoarea vinului, la masa pascal era utilizat vinul rosu care, de altfel, era
vinul cel mai rspndit, n antichitate, n Palestina ca si n Grecia. O serie de afirmatii
incidentale din Vechiul Testament cum ar fi "nu te uita la vin cum este el de rosu" (Pilde 23,
31) sau expresia "snge de strugure" (Fac. 49, 11; Deut. 32, 14) folosit pentru vin confirm
preponderena vinului rosu.
19

n vechime vinul era but neamestecat cu ap, dar, n perioada elenistic, sub influenta
greceasc, se generalizeaz consumul vinului diluat cu ap. Cartea Mitna priveste ca de la
sine nteles utilizarea n cult a vinului amestecat cu ap iar rabinul Eleazer chiar interzice
rostirea binecuvntrilor asupra vinului nediluat. Se pare c dilutia era destul de mare adic
1/3 sau 1 vin dar aceasta n conditiile unui vin tare si probabil dulce, n conditiile unui climat
cald cum este n Palestina.
La Cina cea de Tain Mntuitorul Iisus Hristos a urmat ritualul unei mese pascale fcnd
gesturile traditionale ale capului de familie evreu dar dndu-le un neles cu totul nou
identificnd pinea cu Trupul Su si vinul cu Sngele Su pe care l va vrsa pe Cruce pentru
Mntuirea lumii. El a binecuvntat vinul ritual iudaic din struguri (fermentat), rosu, dulce,
amestecat cu ap.
n Biserica primar se folosea vinul rosu
Sfnta Liturghie fiind o actualizare a Cinei celei de Tain, Biserica a cutat s utilizeze acelasi
tip de vin pe care l-a folosit si Mntuitorul. Ca urmare, de la nceput, a fost preferat pentru
Sfnta Liturghie vinul curat, rosu si dulce, care se amesteca cu ap n timpul pregtirii
darurilor. La argumentul istoric pentru folosirea vinului rosu la Liturghie se adaug cel
simbolic n sensul c acest vin este un simbol mult mai potrivit pentru sngele Mntuitorului.
Biserica romano-catolic a optat pentru vinul alb
Problema culorii vinului pentru Sfnta Liturghie a nceput s se pun n Apusul romano-catolic
ncepnd cu secolul al XIII-lea cnd mai multe sinoade locale se pronunt fie n favoarea
vinului rosu fie a celui alb. n cele din urm sustintorii vinului alb reusesc s-si impun
prerea ajungndu-se aproape la generalizarea utilizrii vinului alb la Liturghia catolic.
Argumentele aduse mpotriva vinului rosu sunt de ordin practic: usurinta mai mare de
falsificare a vinului rosu, greutatea de a pstra curate vesmintele liturgice, densitatea vinului
rosu n anumite regiuni etc.
Biserica Ortodox a pstrat traditia utilizrii vinului rosu
Desi Biserica Ortodox nu s-a pronuntat oficial n privinta culorii vinului euharistic, n general
s-a pstrat traditia utilizrii vinului rosu.
Totusi, n anumite zone, sub influenta romano-catolic, s-a ajuns s se cread c numai vinul
alb poate fi folosit la Sfnta Liturghie. Dar, dup cum am vzut mai sus, desi culoarea vinului
nu este esential, argumentul istoric si simbolic ne ndeamn spre folosirea, atunci cnd este
posibil, a vinului rosu.
Vinul liturgic trebuie s fie curat
Liturghierul, la capitolul Povtuiri, arat c nsusirea esential a vinului liturgic este ca acesta
s fie curat, adic s fie din struguri, s aib gust si miros firesc, s fie neotetit si
neamestecat cu nici un fel de alte buturi. Povtuirile din Liturghier, fiind alctuite n secolul
al XVIII-lea, nu vorbesc n mod expres despre anumite substante cum ar fi zahrul dar se
subntelege c nu este permis amestecul lor n vin.
n prezent producerea industrial a vinului presupune tratarea acestuia cu anumite substante
chimice cum ar fi dioxidul de sulf (pentru a opri actiunea altor organisme n afara drojdiei
care produce fermentarea vinului) si agentii de limpezire. De asemenea viile sunt stropite cu
diverse pesticide pentru prevenirea bolilor.
20

Binenteles c ar fi preferabil ca vinul liturgic s fie ecologic, obtinut fr folosirea


substanelor chimice si a pesticidelor. Dar, deoarece un astfel de vin este foarte greu de
obtinut si verificat, credem c si vinurile obtinute n conditiile de mai sus pot fi utilizate la
Sfnta Liturghie.
Vinul dulce este preferabil
n ceea ce priveste gustul vinului este preferabil ca acesta s fie dulce din cel putin dou
motive: unul simbolic si altul practic.
Cel simbolic const n simtirea concret, la primirea Sfintei mprtsanii, prin intermediul
gustului, a adevrului cuvntului psalmistului: "Gustati si vedeti c bun este Domnul" (Ps. 33,
8).
Cel de-al doilea, legat de primul, i priveste pe copii, care pot fi mprtsiti mult mai usor si
asteapt cu mult bucurie momentul mprtsaniei atunci cnd se foloseste vin dulce. Se
evit astfel situatiile neplcute n care copiii refuz mprtsania sau chiar o scuip cnd simt
gustul acru al vinului utilizat la Sfnta Jertf.
Ce vin liturgic folosim?
n concluzie, fr a exclude folosirea altui tip de vin (cu conditia s fie curat) cel mai potrivit
pentru Sfnta Liturghie este cel rosu si dulce.
Ne putem ntreba unde gsim un astfel de vin. n alte Biserici Ortodoxe (cum ar fi cea greac
sau cea rus) s-a generalizat folosirea unor vinuri rosii speciale, curate, foarte dulci si tari.
Astfel sunt vinurile grecesti Roussos si Mavrodafni, cu specificatia "nama". n Basarabia se
produce un vin cu o calitate asemntoare celor grecesti numit Kagor cu specificatia
"pastoral". Acest din urm vin este mai usor de procurat si mai ieftin dect cele grecesti ns
este destul de mare riscul ca el s fie falsificat. De aceea este preferabil s fie achizitionat
direct de la Mitropolia Moldovei din Chisinu. De asemenea se poate folosi vinul evreiesc
Carmel cu specificatia "for Passover" destinat mesei rituale de Pasti. Asemenea acestora sunt
si alte vinuri. Un avantaj al lor este si acela c, fiind foarte tari, proportia ndeobste
recunoscut la amestecarea cu ap (2/3 vin, 1/3 ap) poate fi inversat (1/3 vin, 2/3 ap)
fr a se schimba firea vinului n ap.
n cazul n care nu putem gsi aceste vinuri speciale se pot folosi si unele vinuri romnesti
cum ar fi soiul autohton "Busuioac de Bohotin" (produs la Husi) care, desi nu are dulceata si
tria vinurilor de mai sus, mplineste totusi conditiile de calitate pentru a fi folosit la Sfnta
Liturghie. De asemenea poate fi folosit si vinul obtinut artizanal, n gospodrie, cu conditia s
fie curat.
Ar fi de preferat, totusi, ca centrele eparhiale s pun la dispozitia preotilor, la preturi
rezonabile, vinuri liturgice rosii, dulci, care s mbine motivele istorice si simbolice cu
avantajele practice ale folosirii lor.

21

IX
Proscomidia
nainte de nceputul propriu-zis al Sfintei Liturghii, n altar, la adpost de privirile
credinciosilor, preotul, singur sau mpreun cu diaconul, svrseste un ritual care are aspectul
unei slujbe aparte avnd o formul de binecuvntare si una de ncheiere. Este vorba de
Proscomidie care nu este ns o slujb de sine stttoare ci o parte integrant si
indispensabil a Sfintei Liturghii.
Ce este Proscomidia?
Proscomidia, n esenta ei, const n punerea nainte a darurilor pentru jertfa liturgic, nssi
denumirea de Proscomidie venind de la cuvntul grecesc proskomizw care nseamn a pune
nainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba Proscomidiei const n alegerea,
pregtirea si afierosirea de ctre preot a darurilor de pine si vin aduse de credinciosi la
altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfintite si
prefcute n Trupul si Sngele Domnului n cadrul Sfintei Liturghii
Pn n secolul VII ritualul Proscomidiei era mult mai simplu
Proscomidia a constituit ntotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar n primele secole crestine
ritualul ei era mult mai simplu, evolund ulterior pn la forma de azi. n esent consta n
primirea de ctre diaconi a darurilor de pine si vin aduse de credinciosi si alegerea celor
menite pentru jertf urmnd ca episcopul sau preotul s le binecuvinteze.
Locul primirii darurilor era o ncpere numit proscomidiar sau schevofilachion. Aceast
ncpere era situat n latura de nord a altarului , initial fiind distinct de biseric.
n ceea ce priveste timpul svrsirii si rnduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din
aceast perioad. O opinie larg rspndit si nsusit de numerosi liturgisti afirm c ritualul
primirii si pregtirii darurilor pentru Sfnta Jertf avea loc, n primele veacuri, la nceputul
Liturghiei credinciosilor. Dup plecarea catehumenilor credinciosii prezentau diaconilor
darurile lor de pine si vin. Diaconii strngeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele
necesare pentru Sfnta Jertf si le aduceau apoi la altar punndu-le pe Sfnta Mas. Aici
episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertf printr-o rugciune special. Deplasarea
Proscomidiei la nceputul Liturghiei catehumenilor s-a fcut, potrivit acestei opinii, n sec. VIVII ca urmare, pe de o parte, a slbirii si disparitiei disciplinei catehumenilor si, pe de alt
parte, a dezvoltrii crescnde a ritualului Proscomidiei.
O alt opinie, mai nou sustine c Proscomidia s-a aflat ntotdeauna la nceputul Liturghiei.
Se aduce ca argument faptul c asezarea Proscomidiei la nceputul Sfintei Liturghii este
specific tuturor Liturghiilor orientale pe cnd pregtirea darurilor nainte de anafora este
specific Liturghiilor latine. Cel putin n regiunea Siriei de vest (Antiohia) exist dovada
faptului c credinciosii aduceau nc de la nceputul Sfintei Liturghii darurile nsotite de
pomelnice. Potrivit acestei opinii n primele veacuri credinciosii veneau la nceputul Sfintei
Liturghii aducnd daruri de pine si vin nsotite de pomelnice cu numele lor pe care le
ncredintau diaconilor aflati n schevofilachion. Diaconii alegeau si pregteau darurile pentru
Sfnta Jertf. Episcopul sau preotul protos venind la slujb intra mai nti n schevofilachion
si binecuvnta darurile iar apoi intra n biseric si ncepea Sfnta Liturghie. La nceputul
Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de ctre diaconi la altar.

22

Ritualul de azi al Proscomidiei se dezvolt ntre secolele VII-XIV


Evolutia Proscomidiei dup secolul VII reflect schimbarea care a intervenit n atitudinea fat
de Sfnta Liturghie si n nelegerea acesteia, si anume scderea numrului celor ce se
mprtseau si accentuarea sensului ei mistico-simbolic.
Mai nti a intervenit necesitatea practic a tierii prescurii destinat Sfintei Jertfe deoarece,
n conditiile introducerii mprtsaniei credinciosilor cu lingurita si a reducerii numrului
celor care se mprtseau, era suficient doar o parte din prescur si nu una ntreag cum era
pn atunci. Ca urmare primul ritual nou pe care l putem constata la Proscomidie este
ritualul scoaterii si pregtirii agnetului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman
I al Constantinopolului, n sec. VIII Proscomidia consta din urmtoarele acte: preotul sau
diaconul tia cu copia Agnetul (nimic zicnd), l punea pe disc, turna vin si ap n potir, iar
preotul rostea rugciunea punerii nainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele,
nvelea si tmia.
Dezvoltarea Proscomidiei a fost determinat n primul rnd de accentuarea sensului ei
tipico-simbolic
Dintr-o simpl pregtire a darurilor n vederea Sfintei Jertfe, Proscomidia devine tot mai mult
o reprezentare simbolic pe de o parte a nasterii si jertfei Mntuitorului si, pe de alt parte,
a Bisericii.
Simbolismul jertfei este ntrit de rostirea la tierea agnetului, ncepnd cu secolul al IX-lea,
a cuvintelor profetice ale prorocului Isaia cu privire la jertfa lui Hristos.
Dac pn atunci diaconii au avut un rol important n pregtirea darurilor avnd dreptul chiar
s taie Sfntul Agnet si s toarne vinul si apa n potir (rugciunea de afierosire a darurilor
fiind rostit ns de preot sau episcop) accentuarea caracterului simbolic de jertf al
Proscomidiei a fcut ca diaconul s apar tot mai nepotrivit pentru svrsirea acesteia
deoarece dreptul de a jertfi l are numai preotul. Ca urmare rolul diaconului se reduce
treptat pn la interzicerea complet, n secolul al XVII-lea, a dreptului de a proscomidia.
n secolul al IX-lea apare si, mai apoi, ia o mare dezvoltare ritualul scoaterii miridelor. n
Biserica primar participarea credinciosilor la Sfnta Jertf consta n mprtsirea cu Trupul si
Sngele Domnului. n conditiile n care mprtsania a devenit tot mai rar s-a simtit nevoia
unei participri mai intime la Sfnta Jertf. Astfel apare practica scoaterii miridelor pentru
credinciosi ca o substituire a mprtsaniei. Venind la slujb, credinciosii aduceau cte o
prescur pentru fiecare nume de pomenit, din care se scotea o mirid. Cu timpul s-a ngduit
s fie adus o prescur pentru mai multe nume.
Din secolul al XI-lea avem primele mentiuni despre scoaterea miridelor n cinstea Maicii
Domnului si a sfintilor ca expresie a simbolismului eclesial al Proscomidiei. Ritualul miridelor
se va dezvolta foarte mult n secolele urmtoare ajungndu-se chiar la exagerri si la
diferente importante de la o regiune la alta n principal n legtur cu sfintii pomeniti
impunndu-se interventia autorittii bisericesti.
Ca urmare, n secolul al XIV-lea, patriarhul Filotei al Constantinopolului redacteaz o Diatax
(rnduial) liturgic (tradus n acelasi secol n slav si rspndit n Biserica bulgar, srb,
romn si rus) n care sistematizeaz si fixeaz rnduiala Proscomidiei eliminnd exagerrile
si reusind s stabileasc ordinea n acest domeniu.
23

Note:
Alexander Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
Rugciunea din timpul cntrii heruvimice n Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
Printele Galeriu, Jertf si rscumprare, ed. Harisma, p. 172.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova,
1986, p.118.
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
Sfntul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila
Sfntul Ciprian, Epistola LXIII, 13 ctre Caecilius.
Simeon al Tesalonicului
vezi si n continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, tlcuirile Sfintei Liturghii
avnd ca autori pe Sfntul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al
Tesalonicului.

24

X
Semnificatia Proscomidiei (I)
Proscomidia, constnd n pregtirea darurilor pentru jertfa euharistic, este o necesitate
practic. Dar ea are si o profund semnificatie pe care vom ncerca s o deslusim n cele ce
urmeaz.
Unirea jertfelor individuale n jertfa Bisericii care este mprtsire din jertfa lui Hristos
Aducerea darului de pine si vin la altar de ctre fiecare credincios este primul act al
participrii efective la slujb si, n acelasi timp, una din conditiile mplinirii depline a
caracterului de mpreun slujire a clerului si a credinciosilor la Sfnta Liturghie. Darul adus la
altar este o jertf a iubirii prin care credinciosul se druieste pe sine nsusi si ntreaga creatie
lui Dumnezeu. Pe de alt parte, Sfnta Liturghie este slujba n care Biserica aduce jertfa
iubirii si a unittii. "Dar jertfa aceasta, care ne este dat si poruncit nou a o aduce si n
aducerea creia Biserica se mplineste pe sine ca fiind viata lui Hristos n noi si a noastr n
El, nu este "alta" fat de aceea unic, atotcuprinztoare si care nu se repet pe care Hristos a
adus-o o singur dat (Evr 9,28)".
Semnificatia principal a Proscomidiei const tocmai n unirea jertfelor individuale ale
credinciosilor, concretizate n darurile de pine si vin, n jertfa Bisericii si recunoasterea
acestei jertfe ca fiind mprtsire din jertfa lui Hristos.
ntreaga iconomie a mntuirii este transpus condensat si tainic
Dezvoltarea, n decursul timpului, a sensurilor simbolice ale Proscomidiei a fcut ca ntreaga
iconomie a mntuirii s fie transpus condensat si tainic n ritualul ei: ntruparea
Mntuitorului si Jertfa Lui, proorocit nc din Vechiul Testament, care se mplineste n
nviere aducnd astfel Rscumprarea neamului omenesc rezidit n Hristos si unit n Trupul Lui
- Biserica. Hristos ni se descoper n mijlocul Bisericii n stare de jertf si, n acelasi timp, ca
"hran a toat lumea" adic druire din iubire spre mprtsire. El este druirea de sine
deplin fcut totodat Tatlui si nou. Hristos ne uneste n Biseric fcndu-ne prtasi
jertfei Sale pentru c El este "Cel ce aduce si Cel ce se aduce" arhiereul si jertfa noastr
desvrsit.
ntrupare, Jertf si Rscumprare
Mntuirea noastr s-a realizat prin jertfa lui Hristos care "n opera Sa rscumprtoare ne
recapituleaz, ne readun mai nti n Sine, ncepnd din ntrupare, ne sfinteste firea,
cobornd n adncimile ei pn la extrema chenoz n iad, si, astfel recapitulati si sfintiti n
El, se ofer si ne ofer Tatlui ca jertf si omagiu suprem, primind prin El si pentru noi o nou
consacrare a fpturii noastre: nvierea". Actele fundamentale ale operei rscumprtoare a
lui Hristos sunt ntruparea, asumarea firii umane, si Jertfa legat indisolubil de nviere.
Ritualul Proscomidiei este o aducere-aminte a acestor acte prin simbolismul Nasterii si Jertfei
Mntuitorului pe care l cuprinde.
Simbolismul Jertfei Mntuitorului

25

Tema central a Proscomidiei este jertfa unic, atotcuprinztoare si mntuitoare a lui Hristos
n care este cuprins ntreaga Biseric. nc de la nceputul Proscomidiei preotul rosteste
troparul Vinerei Mari si nsemneaz cu semnul Sfintei Cruci prescura din care va fi tiat
agnetul. Pomenirea lui Hristos o facem astfel amintind jertfa lui rscumprtoare de pe cruce
care ne-a adus nemurirea.
Versetele din proorocia lui Isaia (Is. 3,7-8) rostite de preot n timpul tierii agnetului arat c
jertfa Mntuitorului mplineste proorociile Vechiului Testament despre venirea lui Hristos.
Aceste versete ne pun n fat imaginea Mielului lui Dumnezeu "Cel ce ridic pcatul lumii"
jertfindu-se de bunvoie "pentru viata si mntuirea lumii". "Aceasta e mretia uluitoare a lui
Dumnezeu descoperit n Hristos: Dumnezeu se face Miel de jertf fr s se plng, Miel
care-si stpneste durerea cu puterea blndetei capabil s mblnzeasc pe oamenii ispititi
la ceart, la ur, la proteste si la plns". ntelepciunea judectii Sale nalte S-a artat n
smerenia Lui iar neamul Lui este necunoscut pentru c, fiind Dumnezeu, este mai presus de
cuvnt, iar n El e cuprins ntregul lui neam ceresc si omenesc.
Tind crucis agnetul, preotul ntipreste crucea n pine artnd felul mortii Mntuitorului ,
scotnd astfel n evident starea de jertf a Mielului lui Dumnezeu njunghiat de la
ntemeierea lumii (Apoc. 13,8). Din coasta Mntuitorului mpuns cu sulia pe cruce a curs
preascumpul lui snge si apa preacurat care vor da viat lumii prin splarea de pcate cu
baia Botezului si adparea noastr cu butura nemuririi. De aceea preotul repet descrierea
acestui eveniment asa cum este relatat de Sfntul Evanghelist Ioan (In. 19, 34-35) si toarn
vin si ap n Sfntul Potir. Amestecarea vinului cu apa simbolizeaz unirea Domnului cu
credinciosii si, n acelasi timp, unirea ipostatic a celor dou naturi n persoana Mntuitorului.
Comentariile bizantine ale Sfintei Liturghii extind simbolismul jertfei la obiectele folosite:
Sfntul Disc nchipuie nslia pe care a fost asezat Trupul Domnului dup coborrea de pe
cruce; copia - sulita cu care a fost mpuns coasta Mntuitorului etc. n acelasi timp
proscomidiarul nchipuie locul rstignirii.
Simbolismul Nasterii Domnului
Hristos, Mielul lui Dumnezeu njunghiat de la ntemeierea lumii (Apoc. 13,8) S-a ntrupat
pentru a se jertfi pentru noi dup cum El nsusi arat c a venit "s slujeasc si s-Si dea viata
rscumprare pentru multi" (Mt. 20,28). Asadar Crucea este implicat de ntrupare. Sfinti
Printi ca Sfntul Irineu (sec. II) si Sfntul Efrem Sirul (sec. IV) vd, nc din primele secole,
implicarea jertfei lui Hristos n Nasterea Lui. Privindu-L pe Hristos n ntregimea Persoanei
Sale realizate ca om, actele trecutului se concentreaz n El nghitind distantele temporale.
Pentru aceasta Proscomidiei i se aplic si un simbolism al Nasterii Domnului: prescura din care
este tiat agnetul o nchipuie pe Maica Domnului si, prin ea, prga frmntturii firii umane,
iar scoaterea agnetului simbolizeaz nasterea Mntuitorului artnd astfel c Hristos s-a fcut
om desvrsit lund firea uman n afar de pcat.
Ca si n cazul jertfei, comentariile liturgice bizantine atribuie o ncrctur simbolic legat
de Nasterea Mntuitorului, proscomidiarului si obiectelor folosite. Astfel proscomidiarul
nchipuie Bethleemul - locul nasterii, Sfntul Disc - ieslea, steluta - steaua care s-a artat
magilor etc.
Proprezenta lui Hristos n Cinstitele Daruri
Desi Cinstitele Daruri nu se prefac la Proscomidie n Trupul si Sngele Domnului, totusi putem
vorbi nc de acum de o anumit proprezent a lui Hristos cel jertfit n ele, o prezent printr-

26

o anumit lucrare special a Lui provocat de gndirea preotului la El n timpul ritualurilor


care transpun iconomia mntuirii.
Alexander Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, editura Anastasia, f.a., p. 108.
Rugciunea din timpul cntrii heruvimice n Liturghier, Bucuresti, 2000, p.148
Printele Galeriu, Jertf si rscumprare, ed. Harisma, p. 172.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova,
1986, p.118.
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, cap. VIII
Sfntul Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila Sfntul Ciprian, Epistola LXIII, 13
ctre Caecilius.
Simeon al Tesalonicului
vezi si n continuare, pentru simbolismul Nasterii Domnului, tlcuirile Sfintei Liturghii
avnd ca autori pe Sfntul Gherman al Constantinopolului, Teodor de Andida, Simeon al
Tesalonicului
vezi Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, op. cit., p. 110-111.

27

XI
Semnificatia Proscomidiei (II)
Am vzut n articolul precedent c semnificatia principal a Proscomidiei const n unirea
jertfelor individuale ale credinciosilor, concretizate n darurile de pine si vin, n jertfa
Bisericii si recunoasterea acestei jertfe, prin pregtirea agnetului, ca fiind mprtsire din
jertfa lui Hristos. Ca urmare, alturi de tema jertfei Mntuitorului si n indisolubil legtur
cu aceasta, Proscomidia cuprinde n mod simbolic si tema Bisericii ca mplinire a lucrrii
mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Astfel, asezarea pe Sfntul Disc, n jurul agnetului, a
miridelor (prticelelor) scoase n cinstea Maicii Domnului si a sfintilor precum si spre
pomenirea credinciosilor vii si adormiti, ne d o imagine intuitiv deosebit de relevant a
Bisericii - Trupul lui Hristos.
"De fat a stat mprteasa, de-a dreapta Ta"
Mirida Maicii Domnului, mai mare dect celelalte miride, este asezat n dreapta agnetului
artnd nalta demnitate a Sfintei Fecioare potrivit cuvintelor psalmistului repetate de preot:
"De fat a stat mprteasa, de-a dreapta Ta, n hain aurit mbrcat si preanfrumusetat"
(Ps. 44,11).
mprteasa care st de-a dreapta lui Dumnezeu este Maica Domnului cci ea L-a nscut n
chip de negrit pe Hristos rmnnd pururea Fecioar. Ea este cu adevrat Nsctoare de
Dumnezeu, este scara ce uneste cerul cu pmntul pe care Iacov a vzut-o n vis (Fac. 28,12)
pentru c din ea Dumnezeu a luat firea noastr uman. Acceptnd s-L nasc pe Hristos,
Fecioara Maria S-a fcut primitoare din partea neamului omenesc a mntuirii pe care ne-a
adus-o ntruparea Domnului. Fcndu-se vrednic de aceast nastere datorit curtiei si
smereniei ei ea a fost sfintit prin slsluirea Cuvntului devenind izvor de curtie si
nestricciune. Ea este sfnt mai presus dect toti sfintii "mai cinstit dect heruvimii si mai
slvit fr de asemnare dect serafimii", ea este acoperitoarea, aprtoarea, mijlocitoarea
si ajuttoarea credinciosilor.
Maica Domnului si uneste rugciunile cu ale ntregii Biserici
Maica Domnului este fptura aflat n cea mai intim comuniune cu Hristos nltnd
rugciunile crestinilor la tronul lui Dumnezeu si Fiul Su. Ca urmare mirida Maicii Domnului
este asezat de-a dreapta agnetului destinat prefacerii n trupul lui Hristos. Scotnd aceast
mirid preotul se roag ca, pentru rugciunile ei, Dumnezeu s primeasc jertfa noastr n
"jertfelnicul Su cel mai presus de ceruri". Agnetul neprefcut este jertfa Bisericii. "De aceea
preotul se roag ca pentru rugciunile Maicii Domnului s primeasc Hristos jertfa comunittii
n jertfelnicul Su cel mai presus de ceruri, pentru a o preface n jertfa Trupului Su care va
include astfel n ea si jertfa comunittii".
Maica Domnului si uneste astfel rugciunile ei cu ale ntregii Biserici pentru primirea jertfei
n "jertfelnicul cel mai presus de ceruri", adic n nltimea spiritual din fata Tatlui unde a
intrat Hristos prin jertfa Sa si unde rmne permanent prefcnd n acest trup jertfit si jertfa
de pine a comunittii care se apropie si ea de aceast suprem nltare unde se afl El n
stare de jertf.

28

Sfintii sunt intimii lui Dumnezeu


n stnga agnetului si la aceeasi nltime cu acesta se aseaz miridele n cinstea celor nou
cete de sfinti artndu-se c si ei se bucur de slava n care se afl Domnul cel rstignit si
nviat, dar nu se afl n aceeasi intimitate cu Hristos ca si Maica Sa.
Sfintenia const n "procesul de transfigurare subiectiv a credinciosului prin participarea
nemijlocit la viata n Hristos". Sfintenia presupune jertf interioar, participarea omului la
propria lui mntuire prin eliberarea de patimi. Sfintenia este un aspect indispensabil al
actului mntuirii si, de aceea, chemarea la sfintenie este adresat tuturor crestinilor. Sfintii
sunt aceia care au nteles aceast chemare si n msura n care si-au luat crucea rstignind n
ei omul vechi, plin de patimi, pcate si necurtie, ei particip si la slava lui Hristos cel nviat.
"Fcndu-se prtasi Patimii lui Hristos prin martiriu, ascez, lacrimi si practicarea virtutilor
evanghelice, sfintii au nvins moartea cu El. Ei sunt de acum vii n Dumnezeu pentru c Hristos
S-a slsluit n ei". Sfintii sunt intimii lui Dumnezeu, mdulare de cinste ale Trupului lui
Hristos, Biserica. Pentru noi ei sunt un exemplu, o pild vie a strii la care suntem meniti s
ajungem si, n acelasi timp, un sprijin n lupta noastr pentru dobndirea sfinteniei.
Toti sfintii se unesc cu noi n rugciune la Sfnta Liturghie
La Proscomidie scoatem miride n cinstea sfintilor multumind lui Dumnezeu pentru darurile
hrzite celor ce-i urmeaz n sfintenie. Se scot miride n cinstea a nou cete de sfinti,
artnd prin aceasta c sfintenia este accesibil tuturor categoriilor de credinciosi si, de
asemenea, c toti sfintii se unesc cu noi n rugciune la Sfnta Liturghie. Potrivit majorittii
Liturghierelor romnesti si slave cele nou cete de sfintii sunt: Sfntul Ioan Boteztorul,
proorocii, apostolii, ierarhii, mucenicii si mucenitele, cuviosii si cuvioasele (monahii), doctorii
fr de arginti (mari binefctori), Sfintii Ioachim si Ana mpreun cu sfintii zilei si cu toti
sfintii si sfntul autor al Liturghiei (Ioan Gur de Aur sau Vasile cel Mare). n ceea ce priveste
sfintii pomeniti nominal n cadrul acestor cete exist diferente de la o Biseric local la alta,
potrivit cinstei deosebite de care se bucur anumiti sfinti ntr-un loc sau altul.
Problema pomenirii sfintilor ngeri
Principala deosebire const ns n faptul c Liturghierele grecesti, manuscrise vechi precum
si unele Liturghiere slave prevd ca prima mirid s se scoat n cinstea Sfintilor Mihail si
Gavriil si a tuturor puterilor ngeresti, Sfntul Ioan Boteztorul fiind pomenit la a doua mirid,
n ceata proorocilor. Liturghierul romnesc din 1937 introduce si la noi aceast practic ns
n editiile ulterioare se renunt la ea.
Problema pomenirii sfintilor ngeri nu este de mic important n contextul simbolismului
eclesiologic al Proscomidiei. Asezarea miridei ngerilor n stnga agnetului mpreun cu
celelalte cete de sfinti scoate n evident faptul c Biserica este "unirea a tot ce exist", "euul rugciunii tuturor fiintelor constiente: pmnteni, ngeri si sfinti". Avem astfel pe Sfntul
Disc imaginea Bisericii ceresti si pmntesti unit n rugciune n Hristos.
ncercarea de a respinge pomenirea ngerilor pe motivul c acestia nu ar fi mdulare ale
Bisericii sau c nu s-ar fi mprtsit de roadele jertfei lui Hristos nu este ntemeiat.
Sfntul Simeon al Tesalonicului justific aceast practic artnd c ngerii "au fost slujitori ai
misterului ntruprii, sunt una cu noi si o Biseric suntem, ei doresc a se nchina n fata
Tainelor Bisericii lund si ei dintr-aceasta o sporire a slavei, ne sunt pzitori si mijlocitori fat
de Dumnezeu". Printele D. Stniloaie sustine de asemenea c este potrivit a fi pomeniti si
sfintii ngeri deoarece "toat Biserica din cer e slvit n prefacerea euharistic [...]. ntr-un
29

fel spiritual toti cei din ceruri se mprtsesc si mai mult de Hristos; prin Sfnta Liturghie se
realizeaz o si mai mare unire a celor ceresti si a celor pmntesti".
Avnd n vedere considerentele de mai sus credem c ar fi oportun revenirea la practica
scoaterii primei miride n cinstea ngerilor.

Unitatea Bisericii ceresti si a celei pmntesti n Hristos


n concluzie putem spune c pomenirea Maicii Domnului si a sfintilor la Proscomidie scoate n
evident unitatea Bisericii ceresti si a celei pmntesti n Hristos precum si faptul c
mprtsirea credinciosilor de El n Euharistie si n orice Tain, nu se nfptuieste dect n
prezenta rugtoare si plin de bucurie constient a ntregii Biserici din ceruri.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova,
1986, p. 122.
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodox, editia a II-a, Bucuresti, 1994, p. 344.
Le Synaxaire. Vie des Santes de l'Eglise Ortodoxe, tome premiere, Thessalonique, 1987,p.
17.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 2, editia a II-a,
Bucuresti, 1997, p. 137
la Pr. Petre Vintilescu, Contributii la revizuirea Liturghierului romn, Bucuresti, 1931, p.
46.
Sfntul Simeon al Tesalonicului, Despre Liturghie, cap. 94, n Tractat asupra tuturor
dogmelor credinei noastre ortodoxe, Bucuresti, 1863, p.99.
Pr. D. Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, p.124.

30

XII
Semnificatia Proscomidiei (III)
Biserica ntreag, Trupul tainic al lui Hristos, este prezent n mod simbolic pe Sfntul Disc n
urma svrsirii Proscomidiei: n mijloc, prin agnet, Hristos nsusi, Lumina cea adevrat si
Viata cea vesnic, iar prin miride Maica Lui de-a dreapta, sfintii de-a stnga, iar dedesubt
ntreaga adunare a bine-credinciosilor.
Miridele credinciosilor sunt asezate sub agnet
Credinciosii, att cei vii ct si cei adormiti, sunt reprezentati prin miridele asezate sub agnet
n stnga, respectiv dreapta acestuia. La acestea se adaug cele trei miride speciale scoase
pentru cler (episcopi, preoti si diaconi), conductorii trii si pentru ctitori.
Mirida special pentru ctitori precum si rugciunile de pomenire general a viilor si a mortilor,
desi sunt mentionate de Sfntul Simeon al Tesalonicului n secolul al XV-lea, n prezent sunt o
particularitate a Liturghierelor romnesti unde le ntlnim ncepnd de la jumtatea secolului
al XIX-lea. Rugciunea pentru vii este inspirat dup cea de la Litie dar are analogii cu
formularul de pomelnic de la sfrsitul Psaltirii si cu dipticele anaforalei Sfntului Vasile cel
Mare. Rugciunea pentru pomenirea mortilor este alctuit dup canoanele din smbetele
morilor (mosii de iarn si de var). Ambele rugciuni, desi de origine greac, au ajuns la noi
prin influenta practicii Bisericii Ortodoxe Ruse unde nsoteau anumite pomelnice.
Scoaterea miridelor pentru credinciosi ncepe prin rostirea rugciunilor de pomenire general
a viilor si a mortilor si continu cu pomenirea lor nominal, pentru fiecare nume scotndu-se
cte o mirid din prescurile aduse mpreun cu pomelnicul. n urma tuturor preotul scoate o
mirid pentru el nsusi artnd prin aceasta c mntuirea sa depinde de cei pe care este
rnduit s-i pstoreasc si s-i pomeneasc.
Pomenirea credinciosilor reprezint raportarea tuturor si a fiecruia la jertfa lui Hristos
Unii credinciosi au ajuns la o ntelegere a pomenirii la Proscomidie, ca un mijloc magic de
rezolvare a problemelor curente al crui efect este direct proportional cu numrul prescurilor
mprtite concomitent la diverse biserici. Astfel se solicit pomeniri pentru sntate dar si
pentru izbvire de vrjmasi, pentru izbnd la proces, pentru gsirea unui loc de munc,
pentru obtinerea vizei de plecare n strintate etc. Aceast ntelegere magic reprezint
ns o denaturare grosolan a sensului cultului crestin.
Pomenirea de la Proscomidie, prin caracterul ei de jertf, reprezint "raportarea tuturor si a
fiecruia la jertfa lui Hristos, adunarea si rezidirea n jurul Agnetului a noii fpturi a lui
Dumnezeu". Prin aducerea prescurii si a pomelnicului la altar noi ne aducem si ne predm lui
Dumnezeu "pe noi nsine si unii pe altii si toat viata noastr". Biserica i strnge astfel
laolalt, la fiecare Liturghie, pe toti membrii ei din toate vremurile. Miridele exprim
participarea noastr la jertfa lui Hristos si intrarea n comuniune cu Maica Domnului, cu sfintii
si cu toat Biserica pmnteasc, presupunnd si asumarea personal a Crucii lui Hristos si
urmarea Lui (Mt. 16, 24). Buctica de pine scoas pentru fiecare l distinge de ceilalti si, n
acelasi timp, l apropie de Hristos si de ceilalti. Hristos st n centrul Bisericii n stare de
jertf si astfel o sfinteste si o nftiseaz siesi ca Biserica mrit (Efes 5, 26-27). La fel si
Biserica, fiecare mdular al trupului lui Hristos, si nsuseste de aici starea de jertf fat de
Hristos si, prin Hristos, fat de semenii si.

31

Miridele se scot spre "pomenirea" de ctre Dumnezeu a fiecruia cci "numai cei pomeniti
exist plenar prin atentia ce le-o acord Dumnezeu si altii dintre oameni. Cei pierduti din
atentia tuturor si mai ales a lui Dumnezeu se scufund ntr-un minus extrem de chinuitor al
existentei". Pomenirea de ctre Dumnezeu nseamn, n cele din urm, nemurire si viat
vesnic.
Proscomidia ne descoper, pe Sfntul Disc, taina Bisericii si imaginea lumii ce va s fie
"Vedem pe nsusi Iisus si ntreag Biserica Lui () Aceasta este taina cea mare. Dumnezeu
ntre oameni si Dumnezeu n mijlocul dumnezeilor, care se ndumnezeiesc de la Cel ce dup
fire este Dumnezeu, Care S-a ntrupat pentru dnsii. Aceasta este mprtia ce va s fie si
petrecerea vietii celei vesnice: Dumnezeu cu noi, vzut si mprtsit".
Proscomidia ne pune n fat icoana ordinii divine restaurate n care Hristos, Dumnezeu Omul
se afl n stare de jertf n mijlocul Bisericii sale, descoperindu-se astfel ca iubire druit si
creia Biserica i rspunde, prin fiecare mdular al ei, prin iubire jertfelnic ce si trage
puterea din jertfa lui Hristos. Egocentrismul, pcatul specific lumii czute n care fiecare se
vede pe sine ca un centru al existentei si care duce, n mod inevitabil, la separare si lupt,
este nlturat. Dar Hristos, prin jertfa sa unic si atotcuprinztoare, a biruit moartea si S-a
fcut pe sine nceput al nvierii tuturor celor care si nsusesc, n Biseric, starea sa de jertf.
Proscomidia ne descoper astfel vocatia fundamental a fpturii si anume vocatia pascal, de
trecere de la moarte la nviere.
Pomenirile nominale se fac, n tain, la Proscomidie
Este regretabil faptul c n multe parohii s-a ajuns, sub presiunea credinciosilor necatehizati,
la mutarea pomenirilor nominale de la Proscomidie n cadrul unor ectenii speciale din Sfnta
Liturghie. Acest din urm act, pe lng faptul c ntrerupe n mod deranjant desfsurarea
Sfintei Liturghii si o prelungeste nejustificat, afecteaz sensul Proscomidiei de adunare a
tuturor n Biseric, n jurul Mielului jertfit, de includere a jertfei noastre n jertfa Lui si de
mprtsire a noastr din jertfa Lui unic si atotcuprinztoare adus Tatlui. Din fericire,
pastorala la nceput de mileniu a I.P.S. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, pune ordine n acest
domeniu prin porunca expres ca pomenirile s se fac la Proscomidie, n tain, si nu cu voce
tare n timpul Sfintei Liturghii.
Hristos n slav acoper nevzut si conduce la mntuire lumea si sufletele noastre
Ritualul acoperirii cinstitelor daruri l arat pe Hristos, Mielul njunghiat, care mprteste si
descoper n lume mprtia lui Dumnezeu. Aceast mprtie rmne, ns, ascuns celor
care nu privesc cu ochii credintei.
Preotul, acoperind Sfntul Disc, rosteste ntr-o not de bucurie: "Domnul a mprtit, ntru
podoab S-a mbrcat..." (Ps. XCII) iar acoperind Sfntul Potir zice: "Acoperit-a cerurile
buntatea Ta, Hristoase, si de lauda Ta este plin tot pmntul" artnd c slava Lui este
strvezie pentru ochii credintei. Acoperind apoi Sfintele vase i cerem lui Hristos s ne
acopere cu acopermntul aripilor sale si s ne izbveasc de vrjmasi. Recunoastem astfel
c, n smerenia sa, Hristos se acoper mpreun cu noi pentru a ne apra de vrjmasi si a ne
tine lng El. Apoi preotul l binecuvinteaz pe Dumnezeu "cel ce a binevoit asa", cdind
cinstitele daruri.

32

Rugciunea punerii nainte concentreaz n sine temele dezvoltate n ritualurile


anterioare ale Proscomidiei
Proscomidia se ncheie cu rostirea rugciunii punerii nainte a darurilor care este, de altfel,
partea cea mai veche a rnduielii. Recunoscnd c Hristos, Domnul, Dumnezeul si Mntuitorul
nostru, este "pinea cea cereasc, hrana a toat lumea", adic druire spre mprtsire
pentru a ne binecuvnta si sfinti, i cerem lui Dumnezeu s binecuvnteze jertfa noastr si s
o primeasc n "jertfelnicul su cel mai presus de ceruri" adic s ne fac prtasi jertfei unice
si atotcuprinztoare a lui Hristos. Cerndu-i s ne fac prtasi jertfei Mntuitorului, l rugm
s-i pomeneasc "pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au adus" jertfa noastr adic s
adune ntreaga Biseric n jurul lui Hristos.
Numai acum, cnd jertfa Bisericii a fost primit n jertfa Mntuitorului, poate s nceap
Sfnta Liturghie n care Hristos este "Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel
ce se mparte", jertfa deplin si Arhiereul desvrsit.
Note:
pentru amnunte vezi Pr. T. Popescu Urleni, Originea molitvei pentru mori de la
Proscomidie, n Mitropolia Olteniei, an XVI (1964), nr. 1-2, p. 18-23.
Alexander Schmemann, Euharistia, p.115.
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova,
1986, p. 127
Sfntul Simeon al Tesalonicului, Despre Liturghie, cap. 94, n Tractat asupra tuturor
dogmelor credintei noastre ortodoxe, Bucuresti, 1863, p. 101
Pr. Prof. Constantin Galeriu, Mrturisirea dreptei credinte prin Sfnta Liturghie, n
Ortodoxia, an XXXIII(1981), nr. 1, p. 30
Printele Galeriu, Jertf si Rscumprare, p. 235.
Cu dragoste si cu durere pentru mntuirea poporului lui Dumnezeu, n Credinta strbun, an
XI (2000), nr. 1 (178), p. 1

33

XIII
Binecuvntarea mare
Liturghia propriu-zis, ca mpreun slujire a preotului si credinciosilor, debuteaz cu
binecuvntarea solemn a mprtiei Sfintei Treimi, mrturisire a faptului c Sfnta Liturghie
reprezint intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu.
Dumnezeu - Cuvntul ne vorbeste si apoi ni se ofer ca hran
Proscomidia fiind un ritual pregtitor svrsit n tain de preot, Liturghia, asa cum se
descoper ea credinciosilor, este alctuit din dou prti care au o structur paralel si sunt
indisolubil legate: Liturghia Cuvntului (a catehumenilor) si Liturghia Euharistic (a
credinciosilor). Fiul si Cuvntul lui Dumnezeu convoac, vorbeste, se istoriseste si, n cele din
urm, se ofer pe Sine ca hran.
La Liturghia Cuvntului, n timpul creia n centrul Sfintei Mese se afl Sfnta Evanghelie,
Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt: citirile din Sfnta Scriptur,
predica, rugciunea si cntarea cci "cel ce ascult cuvntul Meu si crede n cel ce m-a trimis
pe Mine are viat vesnic" (Ioan 5, 24) iar "cuvintele Mele duh sunt si viat" (Ioan 6, 23).
La Liturghia Euharistic n centrul Sfintei Mese se afl Potirul euharistic descoperindu-ne
sensul principal al acesteia de mprtsire cu Dumnezeu Cuvntul ntrupat, cu nsusi Trupul si
Sngele Lui, cci "Cuvntul S-a fcut trup" (Ioan 1, 14) si "dac nu veti mnca Trupul Fiului
Omului si nu veti bea Sngele Lui, nu veti avea viat n voi" (Ioan 6, 53).
Liturghia Cuvntului se mplineste n Liturghia Euharistic, cele dou prti ale Sfintei Liturghii
realiznd numai mpreun ntlnirea deplin cu Hristos cel nviat si intrarea Bisericii n
mprtia lui Dumnezeu.
Liturghia debuteaz prin slvirea mprtiei Sfintei Treimi
Sfnta Liturghie ncepe prin rostirea de ctre preot a binecuvntrii mari: "Binecuvntat este
mprtia Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor". n limbaj
liturgic "a binecuvnta" nseamn "a slvi", "a luda". Liturghia debuteaz asadar printr-o
slvire a mprtiei Sfintei Treimi scotnd adunarea liturgic din conditiile existentei czute,
din "lumea aceasta" si raportndu-o la mprtia lui Dumnezeu ("mprtia Mea nu este din
lumea aceasta" - Ioan 18, 36), mprtie care vine ("Vie mprtia Ta" ne rugm n Tatl nostru
- Luca 11, 2) si a venit deja ("iat a ajuns la voi mprtia lui Dumnezeu" - Luca 11, 20).
Scopul Sfintei Liturghii este intrarea n mprtia lui Dumnezeu
Dup nvttura Traditiei si a Scripturii, mprtia lui Dumnezeu este cunoasterea lui
Dumnezeu, iubirea fat de El, unirea cu El si viata ntru El. Este "dreptate si pace si bucurie n
Duhul Sfnt" (Rom. 14, 17).Este mprtia iubirii ntre Dumnezeu si noi si ntre noi nsine. A
binecuvnta aceast mprtie nseamn a recunoaste si a mrturisi c ea este valoarea
suprem si ultim si, ca urmare, a exprima dorinta adunrii liturgice de a intra n ea. Mai
mult, binecuvntarea mare afirm scopul Sfintei Liturghii ca fiind intrarea n mprtia lui
Dumnezeu.

34

Binecuvntarea mprtiei ne ndreapt astfel atentia, mintea si inima spre unicul lucru de
trebuint, intrarea n mprtie, relevnd faptul c nc din viata aceasta este posibil a
deveni prtasmprtiei lui Dumnezeu. Sfnta Liturghie prilejuieste trirea anticipat a
mprtiei cerurilor si prefigurarea ajungerii depline n ea.
mprtia lui Dumnezeu este extinderea iubirii Sfintei Treimi la noi
Binecuvntarea mare este o mrturisire a Sfintei Treimi. "Prin ntrupare oamenii au nvtat
mai nti c Dumnezeu este n trei fee. Si cum Sfnta Liturghie este taina acestei ntrupri a
Domnului, la nceputul ei se cuvine s fie pus n lumin si s fie propovduit Treimea". n
acelasi timp este o mrturisire c mprtia lui Dumnezeu este mprtia Sfintei Treimi, a
Tatlui ceresc iubitor, a Fiului devenit prin ntrupare Fratele cel mai iubitor al nostru si a
Duhului Sfnt, curtitorul nostru de patimile care ne stpnesc ca forme multiple ale
egoismului. mprtia lui Dumnezeu este extinderea iubirii Sfintei Treimi la noi, iubire creia
se cuvine s-i rspundem si noi cu iubirea noastr fat de Dumnezeu si ntre noi. Este o
mprtie a dragostei n care comuniunea celor ce fac parte din ea sporeste continuu n
Sfnta Liturghie pentru a ajunge desvrsit n viata viitoare.
Binecuvntarea este si o afirmare a vesniciei mprtiei lui Dumnezeu: "Binecuvntat este
mprtia acum si pururea si n vecii vecilor". Se subliniaz astfel caracterul eshatologic al
Sfintei Liturghii, iesirea din timpul "acestei lumi" si intrarea n dimensiunea vesniciei.
mprtia ni s-a deschis prin crucea Fiului lui Dumnezeu
Binecuvntnd mprtia Treimic, preotul face semnul Sfintei Cruci cu Evanghelia deasupra
antimisului. Evanghelia este "icoana" Cuvntului lui Dumnezeu, de aceea, prin nsemnarea cu
semnul Sfintei Cruci, se subliniaz faptul c mprtia ni s-a deschis prin si n Fiul si Cuvntul
lui Dumnezeu care, lund firea uman, a biruit moartea prin cruce artndu-ne iubirea
vesnic a lui Dumnezeu pentru noi si descoperindu-ne c nu putem intra n aceast mprtie
dect prin jertf, asumndu-ne crucea: "oricine voieste s vin dup Mine s se lepede de
sine, s-si ia crucea si s-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34).
mprtia lui Dumnezeu este nedesprtit de cruce, dar n ea nu intrm ca indivizi ci ca
persoane unite n Biseric. "Toat Sfnta Liturghie este miscarea comunittii n duhul de
jertf a lui Hristos spre unirea deplin cu Hristos cel jertfit si nviat si spre jertfirea reciproc
ntre ei din puterea jertfei Lui". Unirea comunittii cu Hristos cel jertfit se face pentru a se
aduce si ea mpreun cu El jertf Tatlui si astfel s se realizeze mprtia Treimii n toate.
mprtsirea Bisericii din jertfa lui Hristos, exprimat simbolic de rnduiala Proscomidiei, se
mplineste astfel n cadrul Sfintei Liturghii.
Puterea mprtiei lui Dumnezeu const n Duhul Sfnt
Binecuvntarea mprtiei lui Dumnezeu este o cerere ca ea s vin la noi si ca noi s fim
nltati la ea. Afirmm astfel sensul profund al slujirii divine n general si al Sfintei Liturghii n
special si anume "pregustarea" mprtiei lui Dumnezeu care, desi nevzut "lumii acesteia",
se afl deja n mijlocul nostru (Luca 11, 20). Puterea acestei mprtii const n Duhul Sfnt
prin care Dumnezeu vine n noi. Duhul Sfnt este Duhul liberttii care ne arat fii liberi ai
Tatlui ceresc (Romani 8, 15; II Corinteni 13, 17) si ne curteste de toat ntinciunea
pcatului dac ne pocim cu sinceritate. De aceea n mprtia lui Dumnezeu toti suntem
mprati si fii ai Celui Prenalt, eliberati de egoism si uniti n iubire jertfelnic. Perspectiva de
a deveni prtasi, n Duhul Sfnt, mprtiei lui Dumnezeu si putinta pregustrii acesteia ne
descoper Sfnta Liturghie ca o srbtoare adevrat, plin de lumin.

35

"Amin"-ul este mrturisirea dorintei de a fi prtasi mprtiei lui Dumnezeu


"Amin"-ul rostit de comunitate ca rspuns la binecuvntare avnd sensul de "asa s fie",
exprim participarea plin de bucurie a tuturor celor prezenti la Liturghie, la lucrarea sfnt
care ncepe. Este o mrturisire a dorintei credinciosilor de a fi prtasi mprtiei lui
Dumnezeu si a ncrederii c se vor nvrednici de aceast bucurie. Dar "amin"-ul rostit ne si
responsabilizeaz deoarece n mprtia lui Dumnezeu nu intr nimic necurat sau ntinat
(Apocalipsa 21, 27; Efeseni 5, 5) si, ca urmare, cel ce vine la Liturghie se cuvine s-i aduc lui
Dumnezeu pocint pentru pcatele sale.
Concluzie
Binecuvntarea mare, desi a fost introdus n rnduiala Liturghiei abia n secolul al XI-lea, a
devenit un moment esential al acesteia, cu profunde implicatii, pe care am ncercat s le
deslusim n cele de mai sus. Binecuvntarea marcheaz nceputul Sfintei Liturghii si, de
aceea, este foarte important ca, din acest moment, cu totii, clerici si credinciosi, adunati n
Biseric, fiecare la locul su, s nceteze orice alt activitate ndreptndu-si ntreaga atentie
spre participarea la Sfnta Liturghie care este, cu adevrat, intrarea noastr n mprtia lui
Dumnezeu.
Note:
Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, Iasi, 1996, p. 155
Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 164
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, p. 155
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XII, Bucuresti, 1989, p. 43
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia Ortodox, Craiova,
1986, p.134
Sfntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pmnt, Sibiu, 1996, p. 146

36

XIV
Ectenia mare (I)
Mrturisirea solemn c Sfnta Liturghie este intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu
mplinit prin binecuvntarea mare este urmat de o succesiune de cereri cunoscute sub
denumirea de ectenia mare. Provenind din limba greac de la cuvntul ektenhs, o, h, care
nseamn ntins, prelung, struitor, termenul de ectenie desemneaz, n limbajul liturgic
romnesc, o rugciune prelungit sub form de ndemnuri struitoare la rugciune adresate
de preot sau diacon credinciosilor la care acestia rspund invocnd mila lui Dumnezeu,
ndemnuri ncheiate cu slvirea lui Dumnezeu de ctre preot n numele tuturor. Prima ectenie
a Sfintei Liturghii se numeste mare comparativ cu ecteniile mici care reprezint o prescurtare
a ei.
Ectenia mare este rugciunea lui Hristos ctre Tatl druit Bisericii
Specific nceputului slujbelor, ectenia mare este o rugciune atotcuprinztoare care
mbrtiseaz ntreaga lume, este rugciunea lui Hristos nsusi ctre Tatl Su druit nou,
descoperind rugciunea Bisericii ca "lucrare de obste" (liturghie) n cuprinsul ei cosmic si
universal. Ea ne scoate din particular si ne introduce n constiinta eclesial (bisericeasc)
ajutndu-ne s ne detasm de egoism potrivit poruncii lui Hristos: "s iubesti pe aproapele
tu ca pe tine nsuti"(Matei 22, 39). Este mplinirea ndemnului Sfntului Pavel de a face
"cereri, rugciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii"(I Timotei 2, 1) fr a fi o simpl
rugciune a unei grupri omenesti ci rugciunea lui Hristos nsusi cci "unul este Dumnezeu,
unul este Mijlocitorul ntre Dumnezeu si oameni, omul Hristos Iisus"(I Timotei 2, 5). Noi ne
rugm n Hristos si El, prin Duhul Su Sfnt se roag n noi cei adunai n numele Lui: "si
pentru c sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Su n inimile noastre, care strig:
Avva, Printe!"(Galateni 4, 6).
Doamne miluieste!
Toti cei prezenti n biseric particip la aceast rugciune: preotul sau diaconul adreseaz
succesiv credinciosilor ndemnurile spre rugciune nvtndu-i astfel ce s cear iar acestia
rspund nltnd spre Dumnezeu o scurt dar profund rugciune: "Doamne miluieste!". Este o
invocare a milei lui Dumnezeu fcut cu ndejdea dobndirii cererilor nu pentru meritele lor
ci pentru milostivirea lui Dumnezeu. Nu este o "milogeal" nedemn de om, cum afirma
Nitzsche, cci Dumnezeu nu-si arat mila n gesturi de stpn dispretuitor ci n participarea la
dimensiunile noastre, la durerea noastr, prin asumarea Crucii si n valoarea ce ne-o d
fcndu-Se om ca noi n veci. Ceea ce cerem n primul rnd, mereu si mereu, prin aceast
rugciune, este mprtia lui Dumnezeu cci mila lui Dumnezeu nseamn druirea mprtiei
Sale, unicul lucru de trebuint.
Cu pace Domnului s ne rugm este ndemnul de nceput care ne nvat cum trebuie s ne
rugm si anume "n pace" (traducerea exact a grecescului en eirhnh) ntelegndu-se prin
aceasta pacea ca o stare a sufletului si nu ca ceva adugat din exterior. Pacea sufletului nu
poate s o aib dect cel cu cugetul curat. "Unui cuget tulburat i este absolut cu neputint s
se apropie de Dumnezeu deoarece l mpiedic nssi natura tulburrii. Pe cnd pacea face
totdeauna din mai multi unul, tulburarea dimpotriv mparte pe unul singur n mai multi; cum
am putea atunci s ne asemnm lui Dumnezeu, Cel unul si simplu?". Numai pacea sufletului
ne d posibilitatea de a fi n pace unii cu altii si de a ne unii astfel n rugciune naintea lui
Dumnezeu. Dar temelia pcii adevrate este Crucea lui Hristos cci El a omort prin Cruce
vrjmsia din luntrul nostru si dintre noi "binevestind pace, vou, celor de departe si pace
37

celor de aproape"(Efeseni 2, 16-17). "El este pacea noastr"(Efeseni 2, 14). Asadar pacea
noastr este o pace "de sus", de la Dumnezeu, pe care o invocm n prima cerere propriu-zis
a ecteniei mari:
Pentru pacea de sus si pentru mntuirea sufletelor noastre, Domnului s ne rugm! Pacea de
sus este tocmai mprtia lui Dumnezeu, dobndirea ei nsemnnd mntuirea sufletului (care,
n limbaj biblic, exprim omul n ntregimea lui). Aceast cerere este o concretizare a
ndemnului Mntuitorului de a cuta mai nti mprtia lui Dumnezeu si dreptatea lui (Matei
6, 33) cu ncrederea c toate celelalte pe care le vom cere n continuare se vor aduga nou.
"Pacea de sus" este dreptatea lui Dumnezeu, rodul eliberrii de patimi si al dobndirii Duhului
Sfnt, este "pacea lui Dumnezeu care covrseste toat mintea"(Filipeni 4, 7) pe care Domnul a
dat-o sfintilor si apostoli nainte de a se sui la Tatl zicnd: "Pace v las vou, pacea Mea o
dau vou, nu precum d lumea v dau Eu. S nu se tulbure inima voastr, nici s se
nfricoseze"(Ioan 14, 27). Dar noi nu cerem numai pentru noi "pacea de sus" ci ne rugm n
continuare:
Pentru pacea a toat lumea - pacea lui Hristos s cuprind ntreaga lume, slsluindu-se n
inimile tuturor, pentru ca toti s se bucure de cunoasterea mprtiei lui Dumnezeu.
Pentru bunstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici - Biserica este una pentru c Adevrul
este Unul si este Hristos iar Hristos are un singur Trup, o singur Mireas. Credem si
mrturisim c aceast unic Biseric este Biserica Ortodox care fiinteaz n lume n chipul
Bisericilor Ortodoxe locale. "Biserica local ca entitate avnd un statut eclesiologic plenar
este dioceza episcopal". Bisericile locale trebuie s se afle n comuniune deplin ntre ele.
Aceast comuniune, pe lng mrtirisirea aceleiasi credinte si existenta unor structuri care
faciliteaz comuniunea, se manifest n aceea c problemele si preocuprile tuturor
Bisericilor locale fac obiectul rugciunilor si responsabilittii active ale fiecrei Biserici locale
n parte. n acest sens, n ectenia mare, ne rugm ca Bisericile Ortodoxe locale s aib starea
cea bun naintea lui Dumnezeu si a oamenilor mrturisindu-L pe Hristos si mprtia Sa.
Si pentru unirea tuturor, Domnului s ne rugm! - Departe de a fi o rugciune "ecumenic"
pentru unirea diverselor confesiuni crestine (textul grecesc este clar n aceast privint),
cererea se refer la unirea "fiilor lui Dumnezeu cei mprstiati"(Ioan 11, 52) n Biseric pentru
"ca toti s fie una, dup cum Tu, Printe, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n Noi sa
fie una, ca lumea s cread c Tu M-ai trimis"(Ioan 17, 21).
Pentru sfnt biserica aceasta si pentru cei ce cu credint, cu evlavie si cu fric de Dumnezeu
intr ntr-nsa, Domnului s ne rugm! - ndreptndu-ne rugciunea spre comunitatea
concret care se adun pentru slujirea Sfintei Liturghii n locasul respectiv, aceast cerere ne
ndeamn si la un examen de constiint punndu-ne nainte conditiile participrii autentice la
slujb si anume credinta vie, evlavia ca dreapt asezare naintea lui Dumnezeu si frica lui
Dumnezeu cea mntuitoare care este nceputul a toat ntelepciunea (Psalmul 110, 10; Pilde
1, 7)
Pentru Prea Fericitul Printele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne [pentru
(nalt-) Prea Sfintitul (Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)], pentru cinstita preotime si
cea ntru Hristos diaconime, pentru tot clerul si poporul, Domnului s ne rugm! - Este
rugciunea pentru Biserica local din care facem parte n care episcopul este elementul
unificator n calitate de chip al lui Hristos nconjurat de preoti, diaconi, clerul inferior si
popor, alctuind mpreun Trupul lui Hristos. "Cu totii urmati pe episcop dup cum urmeaz
Iisus Hristos pe Tatl, ne ndeamn nc de la nceputul secolului al II-lea Sfntul Ignatie
Teoforul, iar pe preoti ca pe Apostoli; pe diaconi respectati-i ca pe porunca lui Dumnezeu"
Episcopul este cel ce prezideaz de drept orice adunare euharistic, n aceasta constnd de
38

fapt misiunea sa esenial n Biseric, preotul fiind doar un mputernicit al su n parohie,


dator s fac ascultare de ierarhul su. Pomenirea episcopului mpreun cu clerul si cu tot
poporul ne aduce aminte de acest lucru la fiecare Sfnt Liturghie, slujba n care
comunitatea local realizeaz si reveleaz Biserica n plenitudinea sa.
Note:
Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 165 Alexandre
Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, p. 89
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia Ortodox, Craiova,
1986, p.161
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XII, Bucuresti, 1989, p. 45
Ioannis Zizioulas, Fiina eclesial, Bucuresti, 1996, p.255
Epistola ctre smirneni, cap. VIII, 1

39

XV
Ectenia mare (II)
Ectenia mare ne nvat ierarhia crestin a valorilor ndemnndu-ne s ne rugm mai nti
pentru dobndirea mprtiei lui Dumnezeu (pacea de sus si mntuirea sufletului) si pentru
Biseric. Dar rugciunea mbrtiseaz apoi viata ntreag ("toate celelalte" - Matei 6, 33),
chiar si sub aspectele ei materiale, mrturisind prin aceasta c "toat darea cea bun si tot
darul desvrsit de sus este, pogorndu-se de la Printele luminilor" (Iacov 1, 17). Astfel, n
cea de a doua parte a ecteniei mari ne rugm pentru conditiile exterioare ale vietii, ca
acestea s ne permit o vietuire duhovniceasc.
Pentru binecredinciosul popor romn de pretutindeni, pentru crmuitorii trii noastre, pentru
mai marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului s ne rugm.
"Crestinii locuiesc n lume dar nu sunt din lume", "se supun legilor rnduite de stat dar prin
felul lor de viat biruiesc legile" se afirm ntr-una din primele scrieri crestine. Ca locuitori n
lume, de-a lungul ntregii istorii, crestinii au cutat s mplineasc ndemnul scripturistic de a
se supune "naltelor stpniri" (Romani 13, 1) chiar si n vremuri de prigoan, dnd Cezarului
ce-i al Cezarului (Matei 22, 21; Romani 13, 7), fr ns a face compromisuri dndu-i
Cezarului cele ce se cuvin lui Dumnezeu. n acest sens Biserica se roag pentru conductori ca
acestia s asigure cadrul necesar desfsurrii lucrrii ei mntuitoare, cu att mai mult cu ct
suntem datori s-i iubim si s ne rugm pentru toti oamenii, chiar si pentru vrjmasi.
Rugciunea pentru conductori este asadar o parte fireasc a ecteniei mari, nedepinznd de
vrednicia celor ce detin puterea n stat. nteleas n mod gresit, mai ales de ctre cei din
afara Bisericii, ca o form de obedient fat de autoritti, rugciunea pentru conductori a
fost nlocuit, imediat dup Revolutia din decembrie 1989, cu rugciunea pentru popor si
armat. Dup ctiva ani de confuzie n acest domeniu, s-a reintrat n normalitate prin
stabilirea de ctre Sfntul Sinod a actualei formule, similar celei folosite de Biserica Greac,
n care ne rugm pentru popor, pentru conductorii trii si cei locali si pentru armata care
asigur pstrarea ordinii de drept si aprarea trii.
Pentru sfnt locasul acesta, tara aceasta, pentru toate orasele si satele si pentru cei ce cu
credint vietuiesc ntr-nsele, Domnului s ne rugm. "Ce este sufletul n trup, aceea sunt
crestinii n lume. Sufletul este rspndit n toate mdularele trupului, iar crestinii n toate
orasele lumii dar ei tin lumea". Precum sufletul d viat trupului, rugciunea Bisericii tine
lumea. Cererea de mai sus este o expresie a rugciunii Bisericii pentru ntreaga lume si pentru
toti oamenii ncepnd cu cei n mijlocul crora trim. Acest lucru este si mai evident n forma
originar a acestei cereri, pstrat de Molitfelnic la rnduiala sfestaniei, n care ne rugm
"pentru orasul si tara aceasta (deoarece pentru locasne-am rugat mai nainte), pentru toate
orasele si satele si pentru cei ce cu credin vieuiesc ntr-nsele".
Pentru bun-ntocmirea vzduhului, pentru mbelsugarea roadelor pmntului si pentru
vremuri pasnice, Domnului s ne rugm. Alctuit ntr-o vreme cnd ndeletnicirile oamenilor
erau legate direct de starea vremii si de rodnicia pmntului, este o cerere pentru conditii
prielnice ca s ne putem bucura de roadele muncii noastre. Prin aceasta recunoastem
necesitatea efortului propriu n asigurarea existentei ("dac cineva nu vrea s lucreze, acela
nici s nu mnnce" - I Tes. 3, 10), dar mrturisim n acelasi timp c fr ajutorul lui
Dumnezeu toat osteneala noastr este n zadar. n zilele noastre, cnd multi, orbiti de
progresul tehnologic, au ajuns s nu-si mai pun ncrederea n Dumnezeu ci n tehnologie,
aceast cerere ne ndreapt mintea si inima spre Dumnezeu, singurul care poate da sens
ostenelilor noastre druindu-ne ploi si soare la vreme potrivit, belsug de roade ("nici cel ce
40

sdeste nu e ceva, nici cel ce ud, ci numai Dumnezeu care face s creasc" - I Cor. 3, 7) si
pace n lume ca s ne putem bucura de aceste roade.
Pentru cei ce cltoresc pe uscat, pe ape si prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se
ostenesc, pentru cei robiti si pentru mntuirea lor, Domnului s ne rugm. Ne rugm acum
pentru toti cei care din binecuvntate pricini nu sunt mpreun cu noi la Sfnta Liturghie dar
care, aflati n situatii deosebite, au n mod special nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
mpreun alctuim Trupul lui Hristos si, de aceea, i purtm pe toti n inima si n rugciunile
noastre potrivit ndemnului Sfntului Pavel: "Aduceti-v aminte de cei nchisi, ca si cum ati fi
nchisi cu ei; aduceti-v aminte de cei ce ndur rele, ntruct si voi sunteti n trup" (Evrei 13,
3).
n continuare Liturghierul romnesc cuprinde precizarea c aici se pot aduga cereri speciale.
Totusi, avnd n vedere caracterul de rugciune atotcuprinztoare pentru ntreaga lume al
ecteniei mari, credem c este preferabil a nu se aduga dect, cel mult, cereri cu caracter
general si n nici un caz pomeniri nominale. Cererile speciale sunt specifice ecteniei ntreite,
rugciunea n care Biserica se apleac spre trebuintele deosebite ale fiecruia.
Pentru ca s fim izbviti noi de tot necazul, mnia, primejdia si nevoia, Domnului s ne
rugm. Ca o concluzie a cererilor care se refer la conditiile exterioare ale vietii, ne rugm
ca noi, cei ce ne-am adunat la Sfnta Liturghie, noi cei din Biseric, noi oamenii, s fim
scpati de toate necazurile, de mnia lui Dumnezeu, de primejdiile si nevoile ce le atragem
asupra noastr datorit pcatelor.
Apr, mntuieste, miluieste si ne pzeste pe noi, Dumnezeule, cu harul Tu. Adresat de
ctre preot, n numele comunittii, direct lui Dumnezeu, este concluzia si sinteza ntregii
succesiuni de cereri cuprinse n ectenia mare. Ne rugm lui Dumnezeu ca n dar, cu harul Su,
si nu pentru vreun merit al nostru (Romani 3, 24) s ne apere de vrjmasii vzuti si nevzuti,
s ne mntuiasc druindu-ne mpria Sa prin mila Sa si s ne pzeasc de tot rul si de
cderea n ispit. Este strigtul plin de ncredere al copiilor ctre printele lor evocnd
imaginea biblic a psrii care si ocroteste puii sub aripile sale (Psalmii 16, 8; 56, 2; 60, 4;
62, 8; 90,4; Matei 23, 37).
Aceast cerere este distinct de cea precedent ("Pentru ca s fim noi izbviti "), practica
unirii celor dou fiind gresit deoarece denatureaz sensul lor lsnd s se nteleag c
invocarea harului lui Dumnezeu o facem numai pentru a scpa de greuttile exterioare. De
altfel ecteniile mici vor pstra, n continuare, dup ndemnul de a ne ruga "n pace", numai
aceast ultim cerere sintetic si conclusiv care se mplineste n ndemnul final de a ne
asuma vocatia de jertf dup modelul Maicii Domnului si al tuturor sfintilor:
Pe Preasfnta, curata, preabinecuvntata, slvita stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoarea
si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii pomenindu-o, pe noi nsine si unii pe altii si toat
viata noastr lui Hristos Dumnezeu s o dm. Desprtit n dou n ultimele editii ale
Liturghierului romnesc, formula corect (asa cum o regsim n Molitfelnic) este cea redat
aici, mai precis "Pe Prea Sfnta Fecioara Maria cu toti sfintii pomenindu-o" deoarece
primul aliniat este o argumentare pentru cel de al doilea.
mplinind prin Sine totul, fiind Viata nssi, Hristos a acceptat starea de jertf curat pentru
ca, intrnd la Tatl Lui n aceast stare, s ne introduc si pe noi adunati n Sine sau slsluit
El nsusi n noi. La rndul nostru, aducnd la altar pinea si vinul care ne simbolizeaz viata
am mrturisim c venim la Sfnta Liturghie pentru a ne drui lui Dumnezeu, fcndu-ne
prtasi jertfei sale mntuitoare. Ectenia mare ne reaminteste aceast necesitate a druirii, a
jertfei n care ne regsim libertatea si ne mplinim vocatia uman.
41

S ne druim pe noi nsine lui Hristos cutnd s facem din porunca Lui singura lege a firii
noastre. S ne druim unii pe altii lui Hristos, n iubire, druindu-ne mai nti unii altora
("ndemnati-v si ziditi-v unul pe altul" - I Tes. 5, 11). S ncredintm toat viata noastr lui
Hristos "cu toate necazurile, tristetile, bucuriile, lipsurile, prigoanele, relele, npastele,
nedreptile omenesti, ispitele, bolile, ostenelile". Acestea sunt ndemnurile finale ale
ecteniei mari si ale ecteniilor mici la care credinciosii rspund: "Tie Doamne!".
Dar, din cauza egoismului care ne stpneste, jertfa este dificil, este un act eroic
presupunnd suferinta, clcarea pe mndrie. De aceea o pomenim pe Maica Domnului
mpreun cu toti sfintii cerndu-le ajutorul ca unora care s-au druit cu totul lui Dumnezeu si
prin aceasta au dobndit sfintenia. n mod deosebit o invocm pe Maica Domnului care a
ncput n ea n mod desvrsit pe Fiul lui Dumnezeu ntruct i s-a druit n mod desvrsit,
numindu-o pentru aceasta "Preasfnta, curata, preabinecuvntata, slvita, stpna noastr"
iar credinciosii se altur pomenirii ei cu cererea "Prea Sfnt Nsctoare de Dumnezeu
miluieste-ne pe noi". Invocarea Maicii Domnului si a sfintilor scoate n evident solidaritatea
n rugciune a Bisericii ceresti si a celei pmntesti.
Ectenia mare se ncheie cu afirmarea solemn c ne rugm si I ne druim lui Dumnezeu
pentru c Lui I se cuvine "toat slava, cinstea si nchinciunea, Tatlui si Fiului si Sfntului
Duh, acum si pururea si n vecii vecilor".
Epistola ctre Diognet VI,2; V,10
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. II., ediia II, Bucuresti,
1997, p. 91.
Sfntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pmnt, Sibiu, 1996, p. 161.

42

XVI
Antifoanele
n primele secole crestine, dup adunarea poporului n biseric si intrarea arhiereului si a
preotilor, Sfnta Liturghie ncepea cu lecturile din Sfnta Scriptur si explicarea lor (predica).
Antifoanele au aprut mai trziu ca un serviciu liturgic distinct svrsit n timpul procesiunii
spre biserica n care urma s se svrseasc Sfnta Liturghie. Se cntau psalmi nsotiti, ca
refrene, de anumite imne liturgice si se rosteau rugciuni. ncepnd cu secolele VII-VIII acest
serviciu liturgic devine o parte introductiv a Sfintei Liturghii pstrnd ns pn astzi
caracterul de pregtire pentru intrarea n mprtia lui Dumnezeu si scotnd n evident,
alturi de Intrarea mic si de Intrarea mare, sensul dinamic al Liturghiei, de naintare spre
mprtie.
Ce sunt antifoanele?
Denumirea de antifoane vine de la practica cntrii alternative a psalmilor si a refrenelor de
ctre dou grupuri de cntreti. Pn n secolul al XIV-lea se cntau ca antifoane psalmii 91,
92 si 94 precedati de rugciunile corespunztoare rostite cu voce tare si ncheiate cu
ecfonise. Ca refren al celui de al doilea psalm ntlnim, dup secolul al VI-lea, imnul "Unule Nscut", atribuit mpratului Iustinian. Treptat s-a ajuns s nu se mai cnte dect cte trei
stihuri din fiecare psalm asa cum este prevzut pn n prezent de crtile de cult la rnduiala
Liturghiei din zilele de rnd.
Din secolul al XIV-lea n duminici si n srbtori psalmii antifonici au fost nlocuiti cu
antifoanele specifice slujbei Obednitei (Tipica) si anume psalmii 102 si 135 si Fericirile (cu
stihiri). n practic, n special n parohii, cu exceptia praznicelor mprtesti care au
antifoane speciale, ca antifoane se cnt numai versetul nti al Psalmului 102, imnul Unule Nscut si Fericirile (fr stihiri).
Antifoanele ne pregtesc pentru intrarea n mprtia lui Dumnezeu
n numr de trei pentru c "Dumnezeu este ntreit n Persoane si, prin aceasta, trei e un
simbol al infinittii dar al infinittii n iubire cci Dumnezeu e infinitatea vietii n iubire",
antifoanele ne pregtesc pentru a deveni prtasi iubirii dumnezeiesti prin intrarea n
mprtia Sfintei Treimi. De aceea naintea primelor dou antifoane slvim Sfnta Treime iar
nainte de cntarea Fericirilor ne rugm, precum tlharul pe cruce, s fim pomeniti ntru
mprtie.
Antifonul I - starea n care pornim spre mprtie
Alctuit la persoana I singular, antifonul I este un ndemn pe care fiecare trebuie s si-l
adreseze pentru o angajare total, din adncurile cele mai intime ale fiintei, din adncurile
inimii, n slvirea lui Dumnezeu pentru binefacerile Sale:
"Binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul si toate cele dinluntrul meu numele cel sfnt al
Lui. Binecuvntat esti Doamne."
Sintez a ntregului psalm 102, acest verset ne arat starea n care trebuie s purcedem n
pelerinajul nostru spre mprtia lui Dumnezeu, starea n care ne putem apropia de
Dumnezeu cel ce miluieste pe cei ce se tem de El precum tatl pe fii (Ps. 102, 13).

43

Antifonul al II-lea - mrturisirea credintei n Hristos


ntregul continut al credintei crestine depinde de modul n care se rspunde la ntrebarea
"Cine este Iisus Hristos?". Prin cntarea imnului Unule-Nscut, "una dintre cele mai pline de
nvttur alctuiri care se spun la o slujb dumnezeiasc" peste care ns multi credinciosi
trec cu superficialitate fr a lua seama la bogtia de nvtturi pe care o cuprinde,
rspundem nc de la nceputul Sfintei Liturghii la aceast ntrebare. Antifonul al II-lea este o
mrturisire de credint n Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a deschis calea spre
mprtia lui Dumnezeu si ne druieste puterea de a intra n ea.:
"Unule-Nscut, Fiule si Cuvntul lui Dumnezeu, Cel ce esti fr de moarte si ai primit, pentru
mntuirea noastr, a te ntrupa din Sfnta Nsctoare de Dumnezeu si pururea Fecioara
Maria; Carele neschimbat Te-ai ntrupat si rstignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea
pe moarte ai clcat. Unul fiind din Sfnta Treime, mpreun slvit cu Tatl si cu Duhul Sfnt,
mntuieste-ne pe noi!"
Mrturisim astfel c una dintre persoanele Sfintei Treimi, si anume Fiul si Cuvntul lui
Dumnezeu, S-a ntrupat, pentru mntuirea noastr, din Sfnta Fecioar Maria dar rmnnd
esenial acelasi n dumnezeirea Sa. Prin ntrupare Fiul lui Dumnezeu a primit firea uman n
ipostasul Su realizndu-Se unirea ipostatic a firii dumnezeiesti si a celei omenesti adic o
persoan n dou firi, Persoana lui Iisus Hristos. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ntrupat, S-a
rstignit pentru noi si a murit cu trupul ns, fiind Dumnezeu adevrat, moartea nu L-a putut
tine si a nviat "cu moartea pe moarte clcnd" deschizndu-ne calea spre mntuire, spre
dobndirea vietii de veci n mprtia Sa.
Inspirat n mod direct de anatema a X-a a sinodului V ecumenic din anul 553 ("Dac cineva nu
mrturiseste c Domnul nostru Iisus Hristos Care S-a rstignit cu trupul este Dumnezeu
adevrat si Domn al slavei din Sfnta Treime, s fie anatema") si exprimat sub form de
rugciune, aceast mrturisire de credint sintetizeaz nvttura hristologic a Bisericii, asa
cum a fost ea definit de ctre sinoadele ecumenice de pn atunci:
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nscut nainte de veci din Tatl si de o fiint cu
El, care S-a ntrupat de la Duhul Sfnt si din Fecioara Maria si S-a fcut om - Sinodul I
ecumenic (325);
n Persoana lui Iisus Hristos firea dumnezeiasc si firea omeneasc sunt unite ipostatic:
neamestecat si neschimbat, nemprtit si nedesprtit. De aceea Fecioara Maria este cu
adevrat Nsctoare de Dumnezeu (Theotokos) - Sinoadele III si IV ecumenice (431 si 451);
Iisus Hristos este Persoana din veci a Fiului lui Dumnezeu ("Unul din Sfnta Treime") care a
asumat firea uman si a murit n trup pentru mntuirea noastr - Sinodul V ecumenic (553).
Mrturisirea se ncheie cu rugciunea adresat lui Hristos pentru a ne mprtsi de roadele
lucrrii Sale: "mntuieste-ne pe noi" ceea ce este echivalent cu a spune: "pomeneste-ne ntru
mprtia Ta".
Antifonul al III-lea - conditiile intrrii n mprtia lui Dumnezeu
Dup rugciunea de a fi pomeniti ntru mprtia lui Dumnezeu (ntru mprtia Ta cnd vei
veni, pomeneste-ne pe noi Doamne), Hristos nsusi ne vorbeste atrgndu-ne atentia asupra
conditiilor intrrii n mprtia Sa (Matei 5, 3-12). "S nu te intristezi dac nu auzi druindu-se

44

de fiecare fericire mprtia cerurilor, ne avertizeaz Sfntul Ioan Gur de Aur. Chiar dac
rspltile sunt diferite totusi toate duc n mprtia cerurilor".
Fericiti cei sraci cu duhul, c a acelora este mprtia Cerurilor - srcia cu duhul sau
smerenia de bun voie (Sfntul Ioan Gur de Aur) este conditia esential a intrrii n
mprtie, ea ne deschide portile cerului pentru c numai cel care si cunoaste nimicnicia
nseteaz dup Dumnezeu;
Fericiti cei ce plng, ca aceia se vor mngia - plngerea este mntuitoare atunci cnd este o
expresie a pocintei, a strpungerii inimii si a ntoarcerii spre Dumnezeu;
Fericiti cei blnzi, ca aceia vor mosteni pmntul - blndetea, cel dinti rod al bunttii si al
iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: "nvtati-v de la Mine, c sunt blnd si
smerit cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre"(Matei 11, 29).
Fericiti cei ce flmnzesc si nseteaz de dreptate, c aceia se vor stura - dreptatea
nseamn aici cucernicie (Sfntul Ioan Gur de Aur), virtutea n general (Sfntul Chiril al
Alexandriei) pe care trebuie s o cutm cu toat dorinta inimii noastre;
Fericiti cei milostivi, c aceia se vor milui - milostenia izvorste din iubirea de Dumnezeu si
de aproapele si se arat prin ajutorarea trupeasc si sufleteasc a semenilor si atrage mila lui
Dumnezeu asupra noastr;
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu - curtia inimii o dobndim
atunci cnd reusim s smulgem din ea rdcinile pcatului, adic poftele si gndurile rele, si
o umplem de iubire si de dorinta dup Dumnezeu;
Fericiti fctorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce
facem n viat trebuie s fie pacea care este dar si har de la Duhul Sfnt, semn al prezentei
Sale care ne transport n "lcasul" Su (Sfntul Serafim de Sarov);
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este mprtia cerurilor - luptnd pentru
dreptate, avnd ca arme adevrul si iubirea, pn la a fi prigoniti ne identificm cu
Mntuitorul Care a suferit rstignire;
Fericiti veti fi voi cnd va vor ocr si va vor prigoni si vor zice tot cuvntul ru mpotriva
voastr, mintind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea dect dac cel prigonit este
cu adevrat nevinovat, dac ocara este mincinoas si victima este un martor al Adevrului, al
lui Hristos nsusi.
Bucurati-v si v veseliti, c plata voastr mult este n ceruri - ca o concluzie a ultimei
fericiri dar si a antifonului al III-lea si a ntregii prti introductive a Sfintei Liturghii,
Mntuitorul ne ndeamn s ne bucurm si s ne veselim de intrarea n mprtia Sa care se va
nfptui n timpul Sfintei Liturghii.
"Ia seama, suflete de crestin, ce se cnt la nceputul Liturghiei, ne atrage atentia Sfntul
Ioan de Kronstadt. Ai auzit? Dumnezeu s-a ntrupat pentru tine, s-a fcut om Simti oare ce
nseamn aceasta? Te nalt oare aceasta? Te desprinde de pmnt? Priveste ct de ngduitor,
nfricostor, minunat si grozav se apropie de noi mprtia lui Dumnezeu".
Note:

45

Vezi Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude
historique,OCA, 191, Roma, 1971, p. 32-46
Pr. D. Stniloaie, Spiritualitate, p. 172.
Printele Teofil , Lumini de gnd, Cluj, 1997, p.198
"Ipostasul sau persoana este starea de sine a unei firi spirituale sau si spirituale; e una din
unittile unei asfel de firi, n strns corelatie cu celelalte unitti" Pr. Prof. Dr. Dumitru
Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 2, Bucuresti, 1997, p. 27
La John Meyendorff, Teologia Bizantin. Tendinte istorice si teme doctrinare, Bucuresti,
1996, p.209
Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilia XV la Matei, V
Sfntul Ioan din Kronstadt, Liturghia: Cerul pe pmnt, Sibiu, 1996, p. 138

46

XVII
Rugciunile antifoanelor
Potrivit indicatiilor din Liturghier, n timpul cntrii antifoanelor preotul rosteste n tain trei
rugciuni numite rugciunile antifoanelor. Aceast practic a rostirii rugciunilor n tain de
ctre protos (nti-stttor) se va continua de-a lungul ntregii slujbe dnd rnduielii
Liturghiei aspectul unui serviciu dublu: unul svrsit n tcere de ctre clericii din altar iar
altul executat concomitent, cu voce tare, de ctre diacon si popor.
Taina Liturghiei nu const n ascunderea de credinciosi
Astzi multi cred c acest serviciu dublu tine de esenta slujbei ajungnd chiar s confunde
caracterul de tain al Sfintei Liturghii cu rostirea n secret a rugciunilor, adic cu ascunderea
de credinciosi, pornind de la "prejudecata absurd c poporul nu trebuie si nici nu are nevoie
s priceap prea multe din tainele cultului". Aceast atitudine descoper ns o ntelegere
profund gresit a cultului ortodox n general si a Sfintei Liturghii n special, n sensul
misterelor pgne sau gnostice la care numai cei initiati aveau acces.
Caracterul de Tain al Liturghiei nu const ns n ascunderea de credinciosi ci n aceea c,
ntr-un mod mai presus de puterea noastr de ntelegere, coplesitor pentru minte, la Sfnta
Liturghie ni se mprtseste viata dumnezeiasc, lucrarea mntuitoare a lui Hristos se
actualizeaz, noi ne unim deplin cu El n Biseric, Biserica se mplineste ca Trup al lui Hristos
si intr n mprtia lui Dumnezeu.
Toate rugciunile Sfintei Liturghii erau rostite initial cu voce tare
Toi membrii Bisericii sunt "preotie mprteasc, neam sfnt, popor agonisit de Dumnezeu" (I
Petru 2, 9), principiul de baz al cultului crestin fiind mpreuna slujire a clerului si a
credinciosilor. nc de la nceputurile Bisericii slujbele au fost alctuite potrivit acestui
principiu astfel nct toate rugciunile Sfintei Liturghii erau rostite de ctre clerici cu voce
tare, n numele ntregii adunri, credinciosii asociindu-se prin rspunsurile date si
exprimndu-si adeziunea prin cuvntul "Amin".
ncepnd cu sec. V-VI, motive care nu tin de esenta Liturghiei (durata prea mare a slujbei ca
urmare a introducerii imnelor cntate de credinciosi si dorinta de scurtare a acesteia) au dus
la rostirea n tain a tot mai multor rugciuni. Acest proces s-a desfsurat fr ca vreo
hotrre a Bisericii s-l ncuviinteze. Din contr singura reglementare in acest domeniu este
Novela 137, cap. VI a mpratului Iustinian care poruncea " ca toti episcopii si preotii nu n
tain ci cu voce tare, n auzul preacredinciosului popor s fac dumnezeiasca proaducere".
Din pcate aceast msur nu a reusit s stopeze generalizarea obiceiului de a se rosti n
tain rugciunile Liturghiei fapt care a fcut ca "poporul s rmn din ce n ce mai strin si
mai opac fat de partea ce revine preotului adic tocmai de ceea ce este esential si
fundamental n actiunea Liturghiei". Ca urmare ncercarea noastr de explicare a Liturghiei se
va apleca si asupra rugciunilor rostite n tain.
Rugciunile antifoanelor sunt spuse de ctre preot n numele ntregii adunri liturgice
Cercetrile liturgice au demonstrat c atunci cnd a fost integrat n Sfnta Liturghie
(secolele VII-VIII) structura prtii introductive a Liturghiei era diferit de cea de azi.
Rugciunile antifoanelor erau rostite cu voce tare de ctre preot avnd ecfonisul ca concluzie
si erau precedate de ndemnul diaconului la rugciune. Dar potrivit tendintei de generalizare
47

a rostirii n tain, de ctre preot, a rugciunilor Liturghiei, cu timpul s-a ajuns ca si


rugciunile antifoanelor, cu exceptia ecfoniselor, s fie rostite n tain. Ca urmare, pentru a
da timp preotului s spun rugciunile n tain, ndemnurile spre rugciune ale diaconului sau dezvoltat lund forma ecteniilor mici, ecfonisele aprnd ca o concluzie a ecteniilor.
Rugciunea antifonului I exprim taina Liturghiei
Rugciunea antifonului I invoc nemsurata mil si iubire de oameni a lui Dumnezeu pe care
antifonul I ne ndeamn s-L slvim din adncul fiintei noastre:
"Doamne Dumnezeul nostru, a Crui stpnire este neasemnat si slav neajuns
(necuprins), a Crui mil este nemsurat si iubire de oameni negrit, nsusi Stpne, dup
milostivirea Ta, caut spre noi si spre sfnt biserica (sfnt locasul) aceasta si f bogate
milele Tale si ndurrile Tale cu noi si cu cei ce se roag mpreun cu noi".
Este exprimat aici taina Liturghiei: Dumnezeul cel transcendent si apofatic este trit liturgic
n revrsrile Sale de mil si ndurare. Stpnirea Lui este neasemnat si slava Lui mai presus
de puterile noastre de ntelegere, dar si mila Sa este nemsurat si iubirea de oameni de
negrit. De aceea ndrznim s-i cerem s fac bogate milele Sale si ndurrile Sale cu noi,
cei adunati n biseric pentru slujirea Sfintei Liturghii. i cerem s reverse cu bogtie milele si
ndurrile Sala pentru c stim c Dumnezeu nu se zgrceste, ntotdeauna d cu drnicie, este,
cum spune Nicolae Steinhardt, "boier" n sensul cel mai bun al cuvntului.
Ecfonisul: "C tie se cuvine toat slava, cinstea si nchinciunea, Tatlui si Fiului si Sfntului
Duh, acum si pururea si n vecii vecilor!" vine ca o concluzie fireasc si un ndemn indirect
ctre fiecare dintre noi: lui Dumnezeu "a Crui stpnire este neasemnat si slav neajuns
(necuprins), a Crui mil este nemsurat si iubire de oameni negrit" i se cuvine "toat
slava, cinstea si nchinciunea". Toat slava, cinstea si nchinciunea suntem datori s i-o dm
numai lui Dumnezeu. Niciodat nu vom fi n stare s-i dm lui Dumnezeu tot ceea ce i se
cuvine dar trebuie s ne strduim continuu s facem tot ce ne st n putint fr a slvi,
cinsti si nchina nimic altceva. Ecfonisul ne aduce aminte mereu de aceast datorie a noastr.
Rugciunea antifonului al II-lea - cerere a mntuirii n Hristos
Rugciunea si antifonul al II-lea trec de la cererea milei lui Dumnezeu n general la cererea
mntuirii n Hristos exprimnd dorinta credinciosilor de a se pstra n plintatea Bisericii si de
a fi prtasi ai mprtiei lui Dumnezeu:
"Doamne Dumnezeul nostru, mntuieste poporul Tu si binecuvinteaz mostenirea Ta; plinirea
Bisericii Tale o pzeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba (buncuviinta) casei Tale; Tu pe
acestia i proslveste cu dumnezeiasc puterea Ta si nu ne lsa pe noi, cei ce ndjduim ntru
Tine".
Form prescurtat a rugciunii finale de binecuvntare numit rugciunea amvonului,
rugciunea antifonului al II-lea ncepe cu cererea pentru mntuire pe care antifonul al II-lea o
are drept concluzie a mrturisirii de credint n Hristos. Rugndu-ne pentru mntuire artm
c, prin ntrupare, Dumnezeul cel necuprins S-a apropiat att de mult de noi nct cei ce L-au
urmat au devenit poporul Su si mostenirea Sa ca mdulare ale Bisericii Sale.
Hristos este "cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea celui ce plineste toate n toti"
(Efeseni 1, 22-23) Precum capul se plineste prin trup, asa si trupul se plineste prin toate
mdularele la un loc si prin fiecare n parte. De aceea ne rugm pentru pzirea plinirii lui
Hristos n Biseric, ca Hristos s ia chip n fiecare dintre noi si n Biseric.
48

Plinirea Bisericii nseamn sfintirea mdularelor ei. Sfintenia este scopul existentei umane:
"Fiti sfinti pentru c Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfnt" (Levitic 19, 22) citim n Vechiul
Testament iar Mntuitorul zice "Fiti dar voi desvrsiti precum Tatl vostru cel ceresc
desvrsit este" (Matei 5, 48). Dar nu se pot sfinti dect cei ce iubesc buncuviinta casei lui
Dumnezeu pentru c ei l caut pe Dumnezeu cu inima curat participnd la slujbe si, mai
ales, adunndu-se la Sfnta Liturghie. Sfintenia nseamn umplerea de slava lui Dumnezeu
adic proslvirea. Rugciunea noastr pentru cei ce iubesc buncuviinta casei lui Dumnezeu
este, ca urmare, ca ei s se sfinteasc si s se proslveasc.
Avem ndejdea de a nu ne fi lsate cererile nemplinite deoarece, dup cum mrturisim n
ecfonis, Dumnezeul nostru cruia ne rugm, al Crui popor suntem, este Dumnezeul cel
atotputernic a Cruia este stpnirea, mpria si slava: "C a Ta este stpnirea si a Ta este
mprtia si puterea si slava, a Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii
vecilor".
Rugciunea antifonului al III-lea - cerere a mprtiei lui Dumnezeu
Dac antifonul al III-lea ne pune n fat conditiile intrrii n mprtia lui Dumnezeu,
rugciunea corespunztoare este o cerere a acestei mprtii:
"Cel ce ne-ai druit nou aceste rugciuni obstesti si mpreun glsuite, Cel ce si la doi si la
trei care se unesc n numele Tu ai fgduit s le mplinesti cererile, nsuti si acum plineste
cererile cele de folos ale robilor Ti, dndu-ne nou n veacul de acum, cunostinta adevrului
Tu, si n cel ce va s fie viat vesnic druindu-ne".
Se afirm direct aici c toate rugciunile Sfintei Liturghii, inclusiv cele rostite n tain, sunt
"obstesti", adic ale ntregii adunri liturgice, si "mpreun-glsuite", ne unesc ntr-un glas ("si
ne d nou cu o gur si o inim..."), glasul preotului, ca expresie a rugciunii tuturor si cu
participarea tuturor.
Mrturisim puterea rugciunii obstesti ntemeiati pe cuvntul Mntuitorului: "dac doi dintre
voi se vor nvoi pe pmnt n privinta unui lucru pe care l vor cere, se va da lor de ctre Tatl
Meu, Care este n ceruri" (Matei 18, 19) dar, recunoscnd implicit c nu stim ce s cerem, ne
rugm pentru plinirea cererilor celor de folos. Iar cel mai de folos este s cutm mai nti
mprtia lui Dumnezeu si dreptatea lui pentru c atunci toate celelalte se vor aduga nou
(Matei 6, 33). mprtia lui Dumnezeu nseamn viata vesnic iar viata vesnic este
cunoasterea lui Dumnezeu: "Si aceasta este viata vesnic: S Te cunoasc pe Tine, singurul
Dumnezeu adevrat, si pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). De aceea rugciunea
noastr se concentreaz pe cererea cunoasterii adevrului lui Dumnezeu si a vietii vesnice.
ndrznim s cerem toate acestea pentru "C bun si iubitor de oameni Dumnezeu esti si tie
slav nltm, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor".
Ecfonisele se completeaz reciproc
Ecfonisele primelor trei ectenii, chiar luate separat de rugciuni, asa cum sunt percepute
astzi de credinciosi, ne nvat c lui Dumnezeu n Treime i se cuvine "toat slava, cinstea si
nchinciunea" deoarece a Lui este "stpnirea si () mprtia si puterea si slava". Slvindu-l,
cinstindu-l, nchinndu-ne lui Dumnezeu nu facem dect s-i dm ceea ce I se cuvine. Dar
faptul c a lui este "stpnirea si puterea si slava" trebuie s ne umple de ndejde pentru c
"bun si iubitor de oameni" este Dumnezeul nostru.

49

Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, ed. Romnia crestin, 1999, p.29
vezi primul articol din acest ciclul de explicare a Sfintei Liturghii intitulat Sfnta Liturghie:
Taina Tainelor
Vezi Pr. P. Vintilescu, Liturghiile bizantine privite istoric n structura si rnduiala lor,
Bucuresti, 1943, p. 83-85.
Corpus Juris Civilis, ed. Eduard Osenbrigen, part. III, Lipsa, 1875, p. 628 la P. Vintilescu,
Liturghierul explicat, p. 238.
Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie, p. 27
Vezi Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude
historique,OCA, 191, Roma, 1971, p. 32-46
Liturghierul grecesc pstreaz pn astzi asezarea ecfoniselor dup rugciunile
antifoanelor si nu naintea lor ca cel romnesc.
Sfntul Ioan Gur de Aur, Omilia a III-a la Efeseni.

50

XVIII
Intrarea mic
La Sfnta Liturghie ne adunm n Biseric pentru a ne nlta n mprtia lui Dumnezeu.
naintarea noastr, condusi de Mntuitorul Iisus Hristos care vine n mijlocul nostru si ne duce
n mprtia Sa, este exprimat simbolic n ritualul liturgic numit Intrarea mic sau Vohodul
mic.
n rnduiala de astzi Intrarea mic const n purtarea solemn a Evangheliei de ctre diacon
sau preot, prin mijlocul credinciosilor, intrarea n altar prin usile mprtesti si asezarea
acesteia pe Sfnta Mas. Acest ritual concentreaz n sine dou actiuni distincte n Biserica
primar si anume intrarea clerului si a credinciosilor n biseric si pregtirea pentru citirea
Evangheliei.
Biserica ce nainteaz spre mprtia lui Dumnezeu
Pn n secolul al VII-lea d.H. Sfnta Liturghie ncepea odat cu intrarea n biseric, n
procesiune, a clerului si a credinciosilor. La usile bisericii episcopul sau preotul protos (ntistttor) rostea cu voce tare rugciunea intrrii, credinciosii rspunznd cu "Amin".
Cele mai vechi manuscrise ale Sfintei Liturghii cuprind o rugciune a intrrii, specific
Liturghiei Sfntului Ioan Gur de Aur, ce exprim cu claritate sensul intrrii n biseric si al
Sfintei Liturghii n general:
"Binefctorule si Ziditorule a toat fptura, primeste Biserica ce nainteaz (s.n.), mplineste
ceea ce este spre folosul fiecruia, du-ne la desvrsire si f-ne vrednici de mprtia Ta. Cu
harul si cu iubirea de oameni ale Unuia Nscut Fiului Tu cu care esti binecuvntat mpreun
cu Preasfntul si bunul si de viat fctorul Tu Duh, acum si pururea si n vecii vecilor".
"Biserica ce nainteaz" spre mprtia lui Dumnezeu este n mod evident reprezentat de
clerul si credinciosii ce intr n locaspentru svrsirea Sfintei Liturghii. Liturghia nssi este o
naintare a Bisericii spre mprtie. Dar, desi suntem chemati cu totii, pentru a intra n
mprtie avem nevoie de "hain de nunt" (Matei 22, 11) adic de virtutea care s ne
mpodobeasc sufletul, trebuie s fim desvrsiti. Starea de desvrsire si, implicit, vrednicia
de a intra n mprtie, nu le putem dobndi cu puterile noastre ci "cu harul si cu iubirea de
oameni" ale lui Hristos, Mntuitorul nostru, care ne-a deschis calea spre mprtia Sa si ne
conduce n ea.
Apropierea de Sfnta Mas - simbol al intrrii n cer
Dup secolul al X-lea se va generaliza utilizarea rugciunii specifice iniial Liturghiei Sfntului
Vasile cel Mare, rugciune pe care o folosim pn astzi la ambele Liturghii:
"Stpne Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai asezat n ceruri cetele si ostile ngerilor si ale
arhanghelilor spre slujba slavei Tale, f ca mpreun cu intrarea noastr s fie si intrarea
sfinilor ngeri care mpreun cu noi slujesc si mpreun slvesc buntatea Ta. C tie se cuvine
toat slava, cinstea si nchinciunea, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n
vecii vecilor".

51

La Sfnta Liturghie se mplineste cuvntul Mntuitorului c vom vedea cerurile deschizndu-se


si pe ngerii lui Dumnezeu suindu-se si coborndu-se peste Fiul Omului (Ioan 1, 51). Chiar mai
mult, intrm si noi n cer unindu-ne cu ngerii n slujirea lui Dumnezeu potrivit ndemnului
venit din tronul dumnezeirii: "Ludati pe Dumnezeul nostru toate slugile Lui (Apoc. 19, 5).
Punnd n paralel cele dou rugciuni ale intrrii care erau utilizate concomitent, una la
Liturghia Sfntului Ioan Gur de Aur, alta la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare, si erau rostite
de ctre protos la intrarea n locas, este evident c rugciunea actual nu se refer numai la
cler ci si la credinciosi care sunt mpreun-slujitori la Sfnta Liturghie. "Intrarea noastr"
despre care se vorbeste n rugciune este intrarea Bisericii n mprtia lui Dumnezeu
mplinit simbolic prin intrarea clerului si a credinciosilor n locas, continuat cu intrarea
clerului n altar prin uile mprteti si apropierea de Sfnta Mas. Esenta intrrii const
tocmai n apropierea de Sfnta Mas pentru c aceasta este "simbolul lui Hristos si al
mprtiei lui Hristos, Cina la care Hristos ne adun pe noi, este jertfelnicul care uneste pe
arhiereu cu jertfa, este Cerul".
Purtarea Evangheliei - sintez a lucrrii mntuitoare a lui Hristos
Din secolul al IX-lea Intrarea mic se va restrnge la intrarea clerului cu Sfnta Evanghelie n
altar, rugciunea intrrii fiind rostit naintea usilor mprtesti. Se unesc astfel dou actiuni
distincte mai nainte si anume intrarea n biseric si aducerea Evangheliei n adunarea
euharistic n vederea citirii din ea. Accentul va cdea de acum pe purtarea solemn a
Evangheliei prin mijlocul credinciosilor si asezarea ei pe Sfnta Mas, act cu o profund
ncrctur simbolic. Evanghelia l ntruchipeaz pe Hristos al Crui Cuvnt va fi ascultat n
adunarea euharistic, este icoana cuvnttoare a lui Hristos. Purtarea Evangheliei prin
mijlocul credinciosilor, intrarea prin usile mprtesti (simbol al usilor cerului) si asezarea ei
pe Sfnta Mas (simbol al mprtiei lui Dumnezeu) exprim ntreaga lucrare mntuitoare a
Fiului lui Dumnezeu Care S-a ntrupat si a venit n lume "ca s lumineze pe tot omul care vine
n lume"(Ioan 1, 9), a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a Se face cunoscut si pentru a-L
face cunoscut pe Tatl ("Dac M-ati fi cunoscut pe Mine si pe Tatl Meu L-ati fi cunoscut" Ioan 14, 7) si a-i conduce astfel n mprtie.
Sfintenia - conditie a intrrii n mprtie
Ritualului Intrrii mici i s-au adugat n decursul timpului elemente care vin s-i ntreasc
semnificatia simbolic.
Pe la sfrsitul secolului al XII-lea, n perioada n care s-a renunat la rugciunea specific mai
nainte Liturghiei Sfntului Ioan Gur de Aur, dup rugciunea intrrii se adaug o
binecuvntare rostit de ctre protos:
"Binecuvntat este intrarea sfintilor Ti, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor."
Aceast binecuvntare vine s completeze rugciunea intrrii n sensul reliefat de vechea
rugciune si anume c intrarea n mprtia lui Dumnezeu si mpreuna-slujire cu ngerii
presupun sfintenia. Sfintenia este mplinirea umanului si fiinta Bisericii. Numai intrarea celor
sfinti, celor sfintiti de Hristos si condusi de El, este binecuvntat, ceilalti vor fi aruncati
afar (Matei 22, 11).
Sufletul treaz si trupul drept
Ridicarea Evangheliei si exclamaia "ntelepciune, drepti!" este o mrturisire a prezentei lui
Hristos si o atentionare asupra felului n care trebuie s-L ntmpinm: cu sufletul deschis
52

spre primirea ntelepciunii supreme si cu trupul drept, n stare de veghe. "Care este aceast
ntelepciune cu care se cuvine s lum aminte la Sfintele Taine? Sunt gndurile ce se cuvine s
le avem n timpul sfintei slujbe si cu care trebuie s privim si s ascultm cele ce se svrsesc
si se rostesc, gndurile cele pline de credint, cele ce nu au nimic omenesc ntr-nsele.(...)
Exclamatia Drepti! Ne cere ca noi, care ne apropiem de Dumnezeu si de Sfintele Taine s fim
n stare de veghe si nu de lenevire, ci cu nfiorare si cu toat cucernicia s petrecem aceast
convorbire cu Dumnezeu; iar cea dinti dovad a rvnei noastre este statura dreapt a
corpului, adic s facem aceasta nu stnd jos ci n picioare. Aceasta e tinuta celor ce se
roag".
nchinare Mntuitorului Iisus Hristos
Credinciosii rspund ndemnului de a-L primi pe Hristos cu toat cucernicia prin cntarea:
"Veniti s ne nchinm si s cdem la Hristos. Mntuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce
ai nviat din morti (Cel ce esti minunat ntru sfinti), pe noi, cei ce-ti cntm tie: Aliluia."
Initial era un verset din psalm (Psalmul 94, 6) care a fost adaptat ulterior hristologic si i s-a
adugat, din secolul al XI-lea, refrenul "Mntuieste-ne pe noi...". Cntnd acest rspuns,
ntreaga adunare se nchin si cade duhovniceste n fata lui Hristos cerndu-I mntuirea,
adic intrarea n mprtia Sa, cu constiinta c numai prin mila Sa, a Celui ce a nviat din
morti si este minunat ntru sfintii Lui, se poate realiza acest lucru.
Unirea cu sfintii n rugciune
Troparele si condacele rnduite a fi cntate dup asezarea Evangheliei pe Sfnta Mas ne pun
n fat evenimentele mntuitoare si sfintii de care ne leag perioada liturgic n care ne
aflm, ziua calendaristic (sfntul zilei) si locasul n care se svrseste slujba (hramul).
Aceste evenimente mntuitoare ne-au deschis calea spre mprtie iar sfintii ne sunt naintemergtori. Intrnd n dimensiunea vesniciei mprtiei lui Dumnezeu n care limitele
temporale si spaiale sunt depsite facem pomenirea lucrrii mntuitoare a lui Hristos unindune n rugciune cu Maica Domnului si cu sfintii. Suntem pregtiti astfel s contemplm
sfintenia lui Dumnezeu prin intonarea trisaghionului.
Note:
Codicele Barberini 336 (sec. VIII), Grottaferata G.b. VII (sec. IX), Euhologiul lui Porfirie
(sec. X) etc.
la Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude
historique, OCA, 191, Roma, 1971, p. 79
Alexandre Schmemann, Euharistia, Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 65
Din secolul al XII-lea aceast rugciune va fi rostit n tain
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XX, Bucuresti, 1989, p.58
Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Brosteanu si Printele Galeriu,
Bucuresti, 1992, p. 363.
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXI, Bucuresti, 1989, p. 60

53

XIX
Trisaghionul
Dup nltarea Bisericii n cer, exprimat simbolic de ritualul Intrrii mici, oamenii si ngerii se
unesc n slvirea sfinteniei lui Dumnezeu prin intonarea cntrii ntreit sfinte cunoscut sub
numele de trisaghion: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fr de moarte, miluieste-ne pe
noi!".
Trisaghionul este un imn procesional aprut n secolul al V-lea
Imnului trisaghion este anterior sinodului al IV-lea ecumenic (451) cnd a fost cntat de ctre
sinodali dar nu avem date sigure cu privire la originea lui. Unii teologi explic originea
textului trisaghionului prin combinarea de ctre Biseric a imnului ngeresc: "Sfnt, Sfnt,
Sfnt" (Isaia 6, 3; Apocalips 4, 8) cu versetul 2 al psalmului 41: "nsetat-a sufletul meu de
Dumnezeul cel viu" (n textul liturgic "Dumnezeul cel tare, cel viu").
Alti autori consemneaz traditia conform creia trisaghionul a fost revelat n mod minunat
unui copil n timpul patriarhului Proclu al Constantinopolului (434-436). Potrivit acestei
traditii un cutremur a ngrozit populatia Constantinopolului determinndu-i s ias n
procesiune n frunte cu patriarhul si mpratul. Un copil a fost atunci rpit n cer unde a auzit
imnul trisaghion intonat de ngeri. nvtnd multimea s cnte acest imn, cutremurul s-a
potolit.
Pn astzi trisaghionul este folosit ca un imn ce nsoteste procesiunile, n special cele prin
care se invoc mila lui Dumnezeu pentru ndeprtarea catastrofelor si restabilirea echilibrului
cosmic. Sinodul Trulan preconizeaz cntarea trisaghionului n vremea schimbrilor cosmice.
Aceast folosire a trisaghionului se ntemeiaz pe credinta n coninutul tainic si puternic al
numelui lui Dumnezeu care determin linistirea elementelor n conflict si restabilirea ordinii
cosmosului.
Din a doua jumtate a secolului al V-lea trisaghionul marcheaz nceputul Liturghiei
Aprnd doar n secolul al V-lea, imnul nu a fcut parte ntotdeauna din Liturghie. Utilizarea
sa procesional a dus la cntarea trisaghionului si n timpul procesiunilor care se fceau n
zilele de srbtoare spre biserica ce purta hramul respectiv si n care se slujea Sfnta
Liturghie. Ulterior s-a generalizat folosirea acestui imn si n duminici si n zilele care nu aveau
procesiuni asfel nct, spre sfrsitul secolului al V-lea, cntarea trisaghionului marca practic
nceputul Liturghiei devenind o parte a acesteia.
La srbtorile mari n care, nainte de Sfnta Liturghie, avea loc botezul catehumenilor si
venirea procesional a acestora n biseric intonndu-se "Cti n Hristos v-ati botezat, n
Hristos v-ati si-mbrcat. Alilulia!" aceast cntare nlocuieste pn astzi trisaghionul. La fel
la srbtorile Sfintei Cruci cnd, nainte de Liturghie, se fceau procesiuni cu Sfnta Cruce
cntndu-se: "Crucii Tale ne nchinm Stpne si Sfnt nvierea Ta o ludm si o slvim!".
Rugciunea trisaghionului este o pregtire pentru cntarea acestui imn
nainte de secolul al VIII-lea cntarea trisaghionului ncepe s fie precedat de rostirea cu
voce tare a unei rugciuni numit a trisaghionului, diferit pentru Liturghia Sfntului Ioan
Gur de Aur si pentru Liturghia Sfntului Vasile cel Mare. Din secolul al X-lea se va generaliza
utilizarea la ambele Liturghii a rugciunii specifice initial Liturghiei Sfntului Vasile cel Mare.
54

Rostirea n tain a acestei rugciuni dup secolul al XII-lea a dus la separarea ei de ecfonis si
mutarea ei n timpul cntrii trisaghionului. Dar logica desfsurrii Liturghiei, continutul
rugciunii si studiul istoric ne arat c locul ei firesc este nainte de cntare, asa cum s-a
pstrat la slavi pn astzi.
Rugciunea trisaghionului este rostit de ctre protos (nti stttor) n numele ntregii
adunri liturgice (clerici si credinciosi) pentru a fi nvredniciti a aduce, mpreun cu ngerii,
cntarea ntreit sfnt: "Dumnezeule cel sfnt, Care ntru sfinti Te odihnesti,"
Rugciunea ncepe cu afirmarea sfinteniei lui Dumnezeu ca argument pentru cntarea ntreit
sfnt. Dumnezeu este sfnt adic este cu totul altceva, transcendent tuturor categoriilor
lumii, "das ganz Andere". Sfintenia reprezint misterul lui Dumnezeu prin excelent, e
profund apofatic dar, n acelasi timp, profund trit. n simtirea si ntelegerea ei se poate
nainta la infinit dar cere din partea fpturilor tot mai mult curtie. Dumnezeu se odihneste
ntru sfinti datorit efortului lor de curtire responsabil si de statornicire n fata prezentei
Lui. Odihnindu-Se ntru ei i face prtasi de cea mai proprie nsusire a lui, de sfintenie,
slsluindu-Se cu sfintenia Sa n ei astfel nct sufletele lor ajung s "strluceasc" de
prezenta dumnezeiasc (Sfntul Isaac Sirul).
"Cel ce cu glas ntreit sfnt esti ludat de serafimi si slvit de heruvimi si de toat puterea
cereasc nchinat;"
Revelatia dumnezeiasc (Isaia 6, 3; Apocalips 4, 8) ne nvat c puterile ngeresti l laud, l
slvesc si I se nchin lui Dumnezeu cutremurndu-se de sfintenia Lui. Acestor puteri ngeresti
vrem s ne alturm si noi constienti de nevrednicia noastr dar ndjduind n buntatea lui
Dumnezeu.
"Cel ce dintru nefiint ntru fiint ai adus toate, Care ai zidit pe om dup chipul si
asemnarea Ta si cu tot harul Tu l-ai mpodobit; Cel ce dai ntelepciune si pricepere celui ce
cere si nu treci cu vederea pe cel ce greseste ci pui pocinta spre mntuire;"
n fata sfinteniei lui Dumnezeu, ludat de puterile ceresti, ne aducem aminte c ngerii,
oamenii si ntreaga fptur au fost create de Dumnezeu din nimic, au fost aduse "dintru
nefiint ntru fiin". Dar omul, ca o cunun a creatiei a fost zidit dup chipul si asemnarea
lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27) si mpodobit cu tot harul (Facere 2, 7). Omul a czut dar
Dumnezeu nu l-a lepdat ci i d ntelepciune si pricepere si pocint spre mntuire cu
conditia s doreasc aceasta si s o cear. Adevrata ntelepciune este asadar o harism, un
dar dumnezeiesc care presupune angajarea n lupta duhovniceasc prin mplinirea poruncilor
lui Hristos si prin pocinta de greseale.
"Care ne-ai nvrednicit pe noi, smeritii si nevrednicii robii Ti, si n ceasul acesta a sta
naintea sfntului Tu jertfelnic si a-ti aduce datorita nchinare si preaslvire:"
Adunarea liturgic, clerici si credinciosi, a intrat n cer si se afl naintea "slavei sfntului
jertfelnic" al lui Dumnezeu. Avem constiinta nevredniciei noastre dar si a datoriei de a aduce
nchinare si preaslvire prin intonarea cntrii ntreit sfinte.
"nsuti Stpne, primeste si din gurile noastre ale pctosilor, ntreit sfnta cntare si ne
cerceteaz pe noi ntru buntatea Ta. Iart-ne nou toat greseala cea de voie si cea fr de
voie; sfinteste sufletele si trupurile noastre si ne d nou s slujim tie cu cuviosie n toate
zilele vietii noastre."

55

Slujirea cu cuviosie si cntarea trisaghionului mpreun cu ngerii presupune sfintirea


sufletelor si a trupurilor noastre, adic curtirea de toate pcatele si umplerea de sfinenia
dumnezeiasca astfel nct Dumnezeu s odihneasc si ntru noi. Dar acest lucru nu este posibl
numai cu puterile noastre, de aceea apelm la buntatea lui Dumnezeu.
"Pentru rugciunile Preasfintei Nsctoarei de Dumnezeu si ale tuturor sfintilor care din veac
au bineplcut tie."
i aducem rugtori pe Preasfnta Nsctoare de Dumnezeu si pe toti sfintii pentru c n faptul
sfinteniei lor avem dovada c rugciunea noastr pentru sfintire nu este fr sperant de
mplinire.
"C sfnt esti Dumnezeul nostru si tie slav nltm, Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si
pururea si n vecii vecilor."
Rugciunea se ncheie cu reafirmarea sfinteniei lui Dumnezeu ca argument suprem pentru
slvirea Lui si intonarea cntrii ntreit sfinte.
Trisaghionul exprim uimirea sufletului n fata sfinteniei lui Dumnezeu
Dup ecfonis adunarea liturgic ncepe cntarea trisaghionului. Acest imn este alctuit, n
original, dintr-o aclamatie si o rugciune. Traducerea literal este:
"Sfnt (este) Dumnezeu, Sfnt Tare, Sfnt fr de moarte - miluieste-ne pe noi!"
El exprim uimirea sufletului n fata sfinteniei lui Dumnezeu si credinta c numai pentru c
este sfnt Dumnezeu poate milui. Slujirea divin ne descoper sfinenia lui Dumnezeu fr s
ne explice ce este. n sfinenie ni se reveleaz concentrat toate nsusirile dumnezeiesti. Ea e
misterul luminos si activ al prezenei divine. n ea e concentrat tot ce deosebeste pe
Dumnezeu de lume. Am intrat n cer si experienta prezentei lui Dumnezeu a devenit acum
foarte prezent. "Uluit de vederea orbitoare a cerului si a pmntului, sufletul este ca si
depsit de aceast supraabundent si se druieste n ntregime, devine jertf curat, nu
poate dect s fac s tsneasc imnul treimic".
Ortodoxia a atribuit ntotdeauna un sens treimic trisaghionului mrturisind astfel c sfintenia
si are izvorul n faptul c Dumnezeu este treime de persoane: Tatl - izvorul sfinteniei, Fiul biruitorul mortii (tare), Duhul Sfnt - dttorul de viat (fr de moarte).
Exclamatia "Puternic" a diaconului n timpul cntrii este o atentionare spre mrirea atentiei
si, n acelasi timp, un ndemn spre rsunarea deplin a imnului.
Icoana sfinteniei si iubirii lui Dumnezeu
La Liturghia arhiereasc binecuvntarea poporului cu tricherul (simbol al Sfintei Treimi) si
dicherul (simbol al celor dou firi ale Mntuitorului) scoate n evident negrita sfintenie
dumnezeiasc si iubirea fat de oameni concretizat n ntruparea Fiului lui Dumnezeu:
"Doamne, Doamne, caut din cer si vezi si cerceteaz via (lumea) aceasta, pe care a zidit-o
dreapta Ta, si o desvrseste pe ea!"
Este o rugciune ca via (lumea) nsufletit de Dumnezeu prin creatie si ridicat la starea de
Biseric s fie dus la desvrsire adic la sfintenie.
56

Note:
Monahul Iov (sec VI), Sfntul Gherman al Constantinopolului (sec VIII), Sfntul Nicolae
Cabasila (sec. XIV), Sfntul Simeon al Tesalonicului (sec. XV)
Scrisoarea atribuit lui Acachie al Constantinopolului (471-489) ctre Petru Fullo, Sfntul Ioan
Damaschin, istoricii bizantini Teofan preotul, Anastasie Bibliotecarul (sec. IX) si Nichifor Calist
(sec. XIV)
P. Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, p. 169
Nasterea si Botezul Domnului, Smbta lui Lazr si Smbta mare, Sptmna luminat si
Rusaliile
Juan. Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,
OCA, 191, Roma, 1971, p.102-104
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova,
1986, p.186
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol I, Bucuresti, editia a
doua, p. 178

57

XX
Lecturile biblice (I)
Cntarea ntreit sfnt pe care o intonm mpreun cu ngerii dup nltarea noastr la cer
exprimat simbolic de ritualul Intrrii Mici, ne pregteste pentru momentul culminant al
Liturghiei Cuvntului: mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale.
Paralelismul dintre Liturghia Cuvntului si Liturghia euharistic
ntre cele dou prti ale Sfintei Liturghii, Liturghia Cuvntului si Liturghia euharistic, este un
strns paralelism, ambele avnd n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul: Intrrii Mici
cu Evanghelia i corespunde Intrarea Mare cu cinstitele daruri, mrturisirii de credint din
antifonul al II-lea (Unule Nscut) - Crezul, rugciunii si cntrii trisaghionului - prima parte a
anaforalei liturgice si cntarea "Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot", rugciunii de dinainte de
citirea Evangheliei - epicleza, iar lecturilor biblice si n special citirii Evangheliei mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului.
Consumarea euharistic a cuvntului
Prinii Bisericii ne atrag atenia asupra faptului c primirea cuvintelor dumnezeiesti
reprezint o mprtsire la fel de real cu Dumnezeu Cuvntul ca si primirea Sfintei
Euharistii. "S nu pierdem un singur cuvnt din Sfnta Evanghelie, subliniaz Origen, cci,
dac atunci cnd v mprtsiti luati seama pe bun dreptate ca s nu cad jos nici cea mai
mic prticic, pentru ce s nu credeti c este ru a neglija un singur cuvnt al lui Hristos".
Clement Alexandrinul (Stromatele 1, 1) arat c trebuie s ne hrnim cu semintele vietii care
se gsesc n Scriptur asa cum ne mprtsim cu Sfnta Euharistie iar Sfntul Ioan Gur de Aur
(Omilii la Facere 6, 2) si Sfntul Grigorie Teologul (Cuvntarea 45, 16) vorbesc despre
consumarea euharistic a cuvntului frnt n mod tainic.
Cuvntul comunic viata dumnezeiasc
Domnul comunic viaa sa dumnezeiasc si nfptuieste legmntul Su cu noi nu numai prin
Taina Sfintei Euharistii ci si prin cuvnt.
Prin cuvnt lumea a fost adus la existent: "Cu cuvntul Domnului cerurile s-au ntrit si cu
duhul gurii Lui toat puterea lor" (Psalmul 32, 6) iar "pmntul s-a nchegat, la cuvntul
Domnului, din ap si prin ap" (II Petru 3, 5). Asadar "prin credint ntelegem c s-au
ntemeiat veacurile prin cuvntul lui Dumnezeu, de s-au fcut din nimic cele ce se vd"(Evrei
11,3).
Cuvntul nu este o simpl informatie ci o energie a persoanei. Cuvntul lui Dumnezeu este un
cuvnt cu putere. El nu mijloceste omului idei ci comunic si descoper pe Dumnezeu si
lucrarea sa n lume, n istorie si asupra omului. Cuvntul divin se adreseaz fiecrui om
oriunde si oricnd si aceste cuvinte sustin viata noastr cu puterea lui Dumnezeu comunicat
prin ele. Omul, primind si mplinind cuvntul revelat se mntuieste, adic si mplineste
vocatia sa existential: unirea cu Dumnezeu, intrarea n mprtia cerurilor: "Pentru aceea,
lepdnd toat spurcciunea si prisosinta ruttii, primiti cu blndete cuvntul sdit n voi,
care poate s mntuiasc sufletele voastre. Dar faceti-v mplinitori ai cuvntului, nu numai
asculttori ai lui, amgindu-v pe voi nsiv"(Iacov 1, 21).

58

Cuvntul divin curteste, sfinteste, odihneste


Cuvntul dumnezeiesc provine din energiile dumnezeiesti si pentru aceea el poate s
curteasc, s sfinteasc, s odihneasc. "Acum voi sunteti curati, pentru cuvntul pe care vi
l-am spus"(Ioan 15, 3) le zice Hristos ucenicilor nainte de patima Sa. Sfntul Chiril al
Alexandriei subliniaz c ntreaga Sfnt Treime lucreaz curtirea prin cuvnt: Tatl prin
cuvntul Fiului cu puterea Sfntului Duh. "E ca si cum ar zice: Cu voi cei dinti s-a nfptuit
de Tatl, prin cuvntul Meu, modul curtirii spirituale prin Duhul si n Duhul. Cci lepdnd
tulburarea obisnuintelor desarte si a mortii lumesti, sunteti pregtiti spre rodirea plcut lui
Dumnezeu. (...) Cci nu mai triti n duh iudaic sau potrivit literei Legii (...) ci credeti c v
mpliniti prin credinta sigur si v strduiti s multumiti pe Dumnezeu prin facerea de bine.
(...) Deci toti cei ce se vor strdui s se curteasc vor fi ca voi". "Sfinteste-i pe ei ntru
adevrul Tu; cuvntul Tu este adevrul" (Ioan 17, 17) se roag Mntuitorul Tatlui iar
Sfntul Petru ne ndeamn s ne curtim si noi sufletul prin ascultarea de adevr (I Petru 1,
22).
Provenind din energiile dumnezeiesti "cuvntul lui Dumnezeu e viu si lucrtor si mai ascutit
dect orice sabie cu dou tisuri, si ptrunde pn la desprtitura sufletului si duhului, dintre
ncheieturi si mduv, si destoinic este s judece simirile si cugetrile inimii"(Evrei 4, 12).
"Cci ptrunznd n adncurile fiecrui suflet si avnd, ca Dumnezeu, descoperit scopul
ascuns n fiecare, nfptuieste prin lucrarea Duhului tierea tuturor miscrilor noastre
zadarnice".
Iisus Hristos este Cuvntul dumnezeiesc ntrupat
La "plinirea vremii" (Galateni 4, 4) Cuvntul dumnezeiesc, "Cuvntul purificator, Cuvntul cel
mntuitor, Izvorul cel de viat fctor" s-a artat n lume prin ntruparea Fiului. Dumnezeu
Tatl S-a revrsat prin graiul Fiului Su, ca oamenii s cunoasc ntelepciunea, iubirea
desvrsit pentru om dar si calea spre El. Si astfel "dup ce Dumnezeu odinioar, n multe
rnduri si n multe chipuri, a vorbit printilor nostri prin prooroci, n zilele acestea mai de pe
urm ne-a grit nou prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a fcut si
veacurile; Care, fiind strlucirea slavei si chipul fiinei Lui si Care ine toate cu cuvntul
puterii Sale, dup ce a svrsit, prin El nsusi, curtirea pcatelor noastre, a sezut de-a
dreapta slavei, ntru cele prea nalte"(Evrei 1, 1-3).
Hristos ni se druieste prin cuvintele Sale
Cuvintele lui Hristos sunt cuvinte ale Cuvntului ipostatic suprem, "sunt ca niste vehicule ale
energiilor Sale necreate, ca expresii ale Subiectului divin care ni se druieste prin ele". De
aceea "cuvntul Lui era cu putere" (Luca 4, 32) alungnd demonii (Matei 8, 8; 8,16; Luca 7,
7), vindecnd (Matei 8, 16; Luca 4, 36) si chiar nviind din morti (Luca 7, 14; Marcu 5, 41; 8,
54; Ioan 11, 43).
"Adevrat, adevrat zic vou: Dac cineva va pzi cuvntul Meu, nu va vedea moartea n
veac" (Ioan 8, 51) cci "cuvintele mele duh sunt si viat" (Ioan 6, 23). Cuvntul Domnului este
dttor de viat vesnic pentru cel ce l primeste cu credint si si arat dragostea fat de
Hristos prin mplinirea lui (Ioan 14, 23). Mntuitorul ne atrage atentia prin pilda
semntorului s ne facem sufletul ogor roditor pentru cuvntul Lui fr a lsa ca grijile
lumesti, bogtia si plcerile lumii acesteia s-l nbuse (Luca 8, 5-15). Cuvntul divin se
revars si rmne lucrtor n sufletele care i se deschid, se odihneste acolo, remarc Origen.

59

Sfnta Liturghie este cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvntului dumnezeiesc
Duhul Sfnt este cel care d putere cuvintelor Cuvntului fcndu-le vii si lucrtoare n
sufletul nostru. "Numai venind n noi deplin prin Duhul Sfnt cuvintele Domnului ne devin
ntelese prin experienta interioar a vietii n Dumnezeu".
Sfnta Liturghie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru
c aici Duhul Sfnt l face prezent pe Mntuitorul. Lecturile biblice duc la prezenta real a
Cuvntului lui Dumnezeu, la ntlnirea cu El, la mprtsirea cu El prin cuvintele Sale.
mprtsirea prin cuvnt ne pregteste pentru mprtsirea cu Sfintele Taine
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt nu exclude ci, dimpotriv, presupune
mprtsirea euharistic cu Trupul si Sngele Domnului. Cuvntul lui Dumnezeu citit din
Sfnta Scriptur, arat Nicolae Cabasila, "ne pregteste si ne curt n prealabil, nainte de
marea sfintire a dumnezeiestilor Taine".
Sfntul Maxim Mrturisitorul exprim sub form de rugciune naintarea noastr n Liturghie,
condusi de Hristos, de la primirea si ntelegerea cuvintelor Sale la ospul euharistic: "Vino,
Cuvinte al lui Dumnezeu, vrednic de laud; d-ne revelatia cuvintelor Tale pe msura
puterilor noastre si, ridicnd grosimea vlului, arat-ne, Hristoase, frumusetea lucrurilor
inteligibile. Apuc mna noastr dreapt si "condu-o pe drumul poruncilor Tale"(Psalmul 118,
35), "du-o la cortul cel minunat pn la casa lui Dumnezeu, printre strigte de bucurie si de
laud si multime vesel"(Psalmul 41, 5) ca si noi s fim vrednici, prin lauda exprimat n
faptele noastre si bucuria manifestat n contemplarea noastr, s atingem locul cel negrit
al osptului si s ne desftm prin cntri tainice n unire cu cei care srbtoresc praznicul
cel duhovnicesc"
la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 194
Pr. Constantin Galeriu, Mrturisirea dreptei credinte prin Sfnta Liturghie, n Ortodoxia, nr.
1/1981, p. 24
A. Borrely, M. Eutizi, L'oecumenism spirituelle, Genf. 1988, p.106
Pr. Rafael Noica n Pr. C. Coman, Ortodoxia sub presiunea istoriei, Bucuresti, 1995, p. 163
Sfntul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Ioan, p.938
Clement Alexandrinul, Cuvntul de ndemn ctre elini, 110, 1-3
Protos. Arsenie Papacioc n Convorbiri duhovnicesti, vol II, p. 672
Pr. Dumitru Stniloae, Chipul lui Hristos n Biserica Rsritean: Iisus Hristos, darul si
Cuvntul suprem al lui Dumnezeu, n Ortodoxia, nr. 1/1973, p. 14
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXII, 4,Bucuresti, 1989, p. 62
la Georges Khodre, Approche orthodoxe n La Parole de Dieu, 1/1966, p. 116

60

XXI
Lecturile biblice (II)
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt, consumarea euharistic a cuvntului
dumnezeiesc, se mplineste n cadrul unui ritual care a evoluat n decursul timpului.
Cunoasterea istoriei si semnificatiei acestui ritual ne va ajuta s-l trim deplin.
Druirea reciproc a pcii pregteste adunarea euharistic pentru primirea cuvntului lui
Dumnezeu
Binecuvntarea "Pace tuturor!", rostit de ctre protosul (nti-stttorul) adunrii euharistice
(episcop sau preot) dup adunarea n Biseric a clerului si credinciosilor, a nsemnat, secole
de-a rndul, nceputul Sfintei Liturghii. Astzi marcheaz nceputul prtii centrale a Liturghiei
Cuvntului.
Atentionati de ndemnul diaconului "S lum aminte!", credinciosii rspund binecuvntrii
"Pace tuturor!" cu cuvintele "Si duhului tu!". Aceast druire reciproc a pcii pregteste
adunarea euharistic pentru primirea cuvntului lui Dumnezeu, cci numai un suflet care a
dobndit pacea poate deveni ogor roditor pentru smnta cuvntului (Luca 5, 15).
Rostind "Pace tuturor!" protosul nu face un simplu ndemn adunrii ci, n puterea Duhului
Sfnt, druieste cu adevrat, precum apostolii, pacea lui Hristos celor ce sunt vrednici de
aceasta: "Si de va fi acolo un fiu al pcii, pacea voastr se va odihni peste el, iar de nu, se va
ntoarce la voi"(Luca 10, 6). Este pacea pe care Mntuitorul nsusi a druit-o ucenicilor Si
spunndu-le: "Pace v las vou, pacea Mea o dau vou, nu precum d lumea v dau Eu. S nu
se tulbure inima voastr, nici s se nfricoseze" (Ioan 14, 27). Chiar mai mult, aceast druire
a pcii l face prezent, n Duhul Sfnt, pe Hristos n noi cci "pacea este nsusi numele lui
Hristos, este El nsusi". Avnd pacea lui Hristos n suflet, pe El nsusi n mijlocul nostru, putem
primi spre hran duhovniceasc cuvntul dumnezeiesc cuprins n Sfnta Scriptur.
n secolele VII-VIII se renunt la lecturile din Vechiul Testament
La nceput lecturile biblice de la Sfnta Liturghie cuprindeau, pe lng Apostol si Evanghelie,
si fragmente din Vechiul Testament, mai precis din Lege si Prooroci (inclusiv din crtile lui
Iisus Navi, Judectori, Regi, Cronici, Iov si crtile lui Solomon) dup cum aflm din
Constitutiile Apostolice. Aceast rnduial este confirmat de scrierile Sfintilor Vasile cel
Mare, Ioan Gur de Aur si Maxim Mrturisitorul.
Din secolul al IV-lea lecturile din Vechiul Testament se reduc la o singur paremie din profetii,
iar n secolele VII-VIII, concomitent cu introducerea antifoanelor, sunt abandonate cu totul. n
aceeasi perioad Biserica interzicea, prin canonul 82 al Sinodului Quinisext tinut n anul 682,
reprezentarea simbolic a lui Hristos n icoan, sub chipul unui miel. Argumentul invocat de
sinodali si anume c "onorm figurile si umbrele - ca pe niste simboluri si nchipuiri ale
Bisericii, dar preferm harul si adevrul, primind acest adevr ca mplinire a Legii" a dus
probabil si la renuntarea la lecturile profetice (figuri si umbre) si concentrarea pe scrierile
nou-testamentare care ne descoper harul si adevrul. Totusi, pn n zilele noastre, ultima
paremie citit la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare unit cu Vecernia din Joia Mare, Smbta
Mare, Ajunul Nasterii Domnului si a Bobotezei, reprezint o rmsit a vechilor lecturi vechitestamentare.

61

Renuntarea la citirile din Vechiul Testament au dus la o srcire a slujbei si a cultului n


general avnd ca efect o ignorant destul de mare a credinciosilor ortodocsi n ceea ce
priveste aceast parte important a Sfintei Scripturi.
Prochimenul a fost, la origine, un psalm cntat responsorial
Lectura profetiei din Vechiul Testament era urmat de cntarea responsorial a unui psalm. n
cntarea responsorial, folosit aproape exclusiv n cult pn n secolul al IV-lea, cntretul
ddea tonul si conducea cntarea, dup fiecare stih intonat de el credinciosii cntnd
rspunsul care consta ntr-un verset din psalm sau o formul doxologic (Aliluia). Prochimenul
asezat naintea Apostolului, alctuit dintr-un singur stih si din rspuns, este ceea ce a rmas
n zilele noastre din vechiul psalm cntat responsorial.
Rnduiala slav de intonare a prochimenului pstreaz cntarea responsorial. Astfel, dup ce
cntretul anunt glasul si cnt rspunsul, corul repet rspunsul. Cntretul cnt stihul,
corul repet rspunsul. Cntretul cnt prima parte a rspunsului iar corul continu cntarea
acestuia.
Rnduiala greceasc si romneasc a simplificat executia prochimenului pn la simpla
recitare a stihului si a rspunsului de ctre cntret.
Sintez a vechiului psalm, prochimenul este astzi o introducere n tematica lecturilor care
vor urma si n special a Apostolului. De aceea el trebuie primit cu toat atentia si ar fi bine s
fie luat n seam si la alctuirea predicii.
Noul Testament, cu exceptia Apocalipsei, este citit integral n decursul unui an liturgic
Dup prochimen cntretul anunt locul de unde se va citi. Acest obicei este vechi, fiind
menionat si de Sfntul Ioan Gur de Aur: "Si suindu-se lectorul (n amvon) spune mai nti a
cui este cartea". Credinciosii pot astfel ntelege mai bine ceea ce se va citi si se pot
familiariza cu crtile Sfintei Scripturi.
Exclamatiile "ntelepciune!" si "S lum aminte!" rostite de diacon (sau de preot n lipsa
acestuia) nainte, respectiv dup anuntarea locului de unde se va citi, au ca scop provocarea
atentiei credinciosilor la lecturi. Ele ne aduc aminte faptul c Apostolul nsusi ne vorbeste,
acum si aici, n adunarea euharistic, prin scrierile sale.
Lecturile cunoscute sub numele de Apostol sunt fragmente din Faptele Apostolilor, Epistolele
pauline si Epistolele sobornicesti. Aceste crti sunt citite integral n decursul unui an liturgic,
ncepnd cu cartea Faptele Apostolilor, lecturat de la Pasti pn la Cincizecime nc din
vremea Sfntului Ioan Gur de Aur. Apocalipsa este singura carte a Noului Testament din care
nu se citeste la Sfnta Liturghie datorit caracterului ei simbolic si acceptrii mai trzii n
canonul biblic.

Ar fi de dorit o regul mai elastic a lecturilor biblice


n zilele noastre regula citirii scrierilor nou testamentare este clar stabilit. Pericopele
apostolice sunt cuprinse, n ordinea citirii lor, n cartea numit Apostol pe care cntreul o
foloseste la stran, iar pericopele evanghelice sunt cuprinse, tot n ordinea citirii, n cartea
de slujb numit Evanghelie, aflat pe Sfnta Mas. La aceast regul de citire s-a ajuns
62

treptat, de-a lungul secolelor, la nceput aplicndu-se, n general, principiul citirii continue a
Sfintei Scripturi, adic lecturile erau continuate din locul n care fuseser lsate la Liturghia
precedent. n acelasi timp, protosul avea o mare libertate n alegerea pericopelor ce urmau
a fi citite. Regula actual s-a cristalizat n mediul monahal, n conditiile slujirii zilnice a
Sfintei Liturghii.
n cazul vietii parohiale, cnd Sfnta Liturghie se slujeste numai duminica si n srbtori,
eventual miercurea si vinerea, aplicarea acestei reguli stricte n ceea ce priveste lecturile
scripturistice face ca o mare parte a Noului Testament s rmn ascuns credinciosilor
obisnuiti. Necunoasterea Sfintei Scripturi de ctre multi ortodocsi se datoreaz si acestui
fapt. Ar fi de dorit ca fiecare credincios s suplineasc aceast lips prin citirea particular a
Bibliei, preferabil chiar dup regula stabilit de Biseric pentru lecturile de la Sfnta
Liturghie. Dar oare cti dintre noi facem acest lucru? Si, pe de alt parte, s nu uitm c
Sfnta Liturghie creeaz cadrul cel mai potrivit pentru primirea cuvintelor Domnului pentru
c aici Duhul Sfnt l face prezent pe Mntuitorul.
De aceea cred c ar fi oportun ca autoritatea bisericeasc s ia n considerare posibilitatea
elaborrii unei reguli mai elastice n ceea ce priveste lecturile biblice, regul care s permit
si accesul credinciosilor care particip la Sfnta Liturghie doar n duminici si srbtori la toate
textele scripturistice rnduite a fi citite n cult.
Note:
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.77
la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 186
la Leonid Uspensky, Teologia icoanei, ed. Anastasia, 1994, p. 57
Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,
OCA, 191, Roma, 1971, p.135
Omilia XXIX la Faptele Apostolilor, 3, PG LX, col 217
Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica general, Bucuresti, 1993, p.735

63

XXII
Lecturile biblice (III)
Citirea fragmentului din scrierile apostolice, cunoscut sub numele generic de Apostol, ne
pregteste pentru primirea cuvntului lui Hristos cuprins n Sfnta Evanghelie deoarece
nvttura apostolilor reprezint ntelegerea adevrat si complet a nvtturii lui Hristos.
Cntarea Aliluia exprim bucuria ntlnirii cu Dumnezeu
Lectura Apostolului era succedat, n vechime, de cntarea Aliluia intonat amplu, avnd ca
stih un verset din psalmi. Aliluia este o expresie liturgic ebraic de bucurie si de slvire a lui
Dumnezeu ntlnit frecvent n psalmi, care se traduce prin "Ludati pe Dumnezeu!". Este
cntarea vesniciei, cntarea de laud ce i se aduce lui Dumnezeu n mprtia Sa: "Am auzit,
n cer, ca un glas puternic de mulime mult zicnd: Aliluia! Mntuirea si slava si puterea sunt
ale Dumnezeului nostru!" (Apoc. 19, 1).
Cntarea Aliluia de dup Apostol este, la origine, o cntare melismatic, adic o pies n care
pe primul plan este melodia, o cntare menit s creeze o atmosfer favorabil nltrii
sufletului ctre Dumnezeu. Ea exprim bucuria ntlnirii cu Dumnezeu, "trirea slujirii divine
ca un contact real cu transcendentul, ca o intrare n realitatea supralumeasc a mprtiei".
Cntarea Aliluia se mpleteste cu cdirea
n timpul cntrii Aliluia este locul originar si firesc al cdirii de dinainte de Evanghelie,
simbolismul si lucrarea cntrii mpletindu-se cu cele ale cdirii.
Tmia care arde transformndu-se n "miros de bun mireasm duhovniceasc" ce se nalt la
cer exprim jertfa bine-plcut lui Dumnezeu. "Nu exist religie, n care ideea si actul de
jertf s nu reprezinte smburele ntregii ei vieti Jertfa se descoper a fi actul de
deschidere si comunicare, de mplinire prin druire Exprimnd fiinta religiei, jertfa exprim
n acelasi timp conditia fundamental a omului". Omul nsusi trebuie s se jertfeasc, s ard
duhovniceste druindu-se lui Dumnezeu ca "miros de bun mireasm duhovniceasc". "Jertfa
n substanta ei spiritual e iubire. Iubire inspirat direct de Autorul ei si nteleas ca
dispozitie luntric de a te drui, de a-ti oferi energia, bunurile si, dac este nevoie, chiar si
viata, ca dar si ofrand plin de recunostint lui Dumnezeu". Sfntul Chiril al Alexandriei
sublinia faptul c nu putem intra la Tatl si, implicit, nu l putem cunoaste dect n stare de
jertf curat. Cdirea, pregtindu-ne pentru primirea Cuvntului lui Dumnezeu, este deci, n
acelasi timp, o jertf adus lui Dumnezeu, o mrturisire a prezenei Sale n mijlocul nostru si
un ndemn la propria noastr jertfire duhovniceasc. Mirosul aparte al tmiei mpreun cu
cntarea melismatic a laudei lui Dumnezeu ne ajut s i simtim prezenta si s ne nltm la
El.
Mutarea cdirii din timpul cntrii Aliluia afecteaz trirea liturgic
n zilele noastre cntarea melismatic a fost nlocuit, n general, cu rostirea recitativ de
ctre cntret a cuvntului Aliluia (de trei ori), renuntndu-se la stih, desi acesta este indicat
n continuare de cartea de slujb. Ca urmare cdirea a fost mutat n timpul citirii
Apostolului. Aceste schimbri, fcute probabil din dorinta de scurtare a slujbei, au avut ns
efecte negativ asupra tririi liturgice. Unul dintre cele mai evidente este scderea atentiei
credinciosilor fat de textul apostolic. Dac lum n considerare si faptul c acest text este
destul de puin folosit n predic si c uneori este cntat aproape neinteligibil, nelegem de
64

ce Apostolul a devenit, n multe cazuri, un element decorativ al slujbei, fr impact asupra


credinciosilor.
Sesiznd acest lucru, Mitropolitul Andrei Saguna a hotrt mutarea cdirii n timpul
trisaghionului, practic ce se respect pn azi n multe parohii din Ardeal. Desi are avantajul
de a favoriza ascultarea cu atentie a Apostolului de ctre credinciosi, cdirea din timpul
trisaghionului si pierde sensul de pregtire pentru ntlnirea cu Dumnezeu prin cuvntul
Evangheliei si, pe de alt parte, perturb desfsurarea normal a actiunii liturgice.
Avnd n vedere toate cele spuse mai sus, revenirea la cntarea melismatic Aliluia si la
cdirea n timpul ei este posibil si benefic pentru trirea deplin a Sfintei Liturghii.
Rugciunea de dinainte de Evanghelie este epicleza Liturghiei Cuvntului
Rugciunea de dinainte de Evanghelie a fost introdus n Sfnta Liturghie n secolul al X-lea
fiind mprumutat din rnduiala palestinian a Utreniei srbtorilor unde era citit cu voce
tare. La nceput rugciunea era citit cu voce tare si la Liturghie deoarece se refer la toti
credinciosii, nu numai la clerici, pregtindu-i pentru primirea cuvntului evanghelic. Ea este o
adevrat epiclez scripturistic n care cerem prefacerea tainic a Scripturii n Cuvntul lui
Dumnezeu care se d ca hran. S analizm aceast rugciune ncercnd s ptrundem
bogtia nvtturilor ei: "Strluceste n inimile noastre, Iubitorule de oameni Stpne, lumina
cea curat a cunoasterii dumnezeirii Tale si deschide ochii gndului nostru spre ntelegere
evanghelicelor Tale propovduiri."
Dumnezeu nu poate fi cunoscut dect n msura n care se descoper El nsusi luminndu-ne
inima cu lumina cunostintei Sale si deschizndu-ne ochii gndului spre ntelegerea
Evangheliei. Apostolii nsisi nu au nteles sensul adnc al cuvintelor pe care Hristos li le-a grit
pe cnd era cu ei pn ce nu le-a deschis El mintea, dup nviere, ca s priceap Scripturile
(Luca 24, 45). Cu att mai mult nu vom ntelege nici noi Scriptura pn cnd nu ne va lumina
Duhul Sfnt. Studiind Biblia numai cu armele stiintei si ntemeindu-ne numai pe propriile
noastre puteri, putem ajunge la mari rtciri. Aceasta este cauza pentru care mii de secte, cu
nvtturi diferite, se revendic a fi ntemeiate pe Biblie. Pe de alt parte, critica rationalist
a ajuns s disece si s mutileze Scriptura arogndu-si dreptul de a hotr ce este si ce nu este
autentic n Biblie.
Rugciunea de dinainte de Evanghelie ne descoper atitudinea ortodox fat de Sfnta
Scriptur. nainte de a citi din ea noi cerem lumina cunostintei de la Dumnezeu cel ntrupat
Care este El nsusi Lumina: "Iarsi le-a vorbit Iisus zicnd: Eu sunt Lumina lumii; cel ce mi
urmeaz Mie nu va umbla n ntuneric, ci va avea lumina vietii"(Ioan 8, 12). Duhul Sfnt este
cel care face s strluceasc n inimile noastre lumina cunostintei lui Dumnezeu::
"Mngietorul, Duhul Sfnt, pe Care-L va trimite Tatl, n numele Meu, Acela v va nvta
toate si v va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu" (Ioan 14, 26). Duhul Sfnt s-a
pogort n Biseric la Cincizecime fcndu-L prezent pe Cuvntul si cluzindu-ne la tot
adevrul. De aceea numai cei care rmn n Biseric si primesc cu smerenie cuvntul lui
Dumnezeu sunt luminati de Duhul Sfnt si l pot cunoaste pe Dumnezeu.
Dumnezeu ni se descoper luminndu-ne inima nu pentru a ne satisface curiozitatea ci pentru
a ne face s ntelegem iubirea Sa fat de noi si slava la care suntem chemati: "Dumnezeul
Domnului nostru Iisus Hristos, Tatl slavei, s v dea vou duhul ntelepciunii si al
descoperirii, spre deplina Lui cunoastere, si s v lumineze ochii inimii, ca s pricepeti care
este ndejdea la care v-a chemat, care este bogtia slavei mostenirii Lui, n cei sfinti, si ct
de covrsitoare este mrimea puterii Lui fat de noi, dup lucrarea puterii triei Lui, pentru
noi cei ce credem" (Efeseni 1, 17-19). ntelegerea acestor realitti trebuie s ne
65

responsabilizeze spre angajarea ntr-o viat duhovniceasc, dup cum cerem, n continuare,
n rugciune:
"Pune n noi si frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului clcnd, vietuire
duhovniceasc s petrecem, cugetnd si fcnd toate cele ce sunt spre bun-plcerea Ta."
Viata duhovniceasc este o viat cluzit de Duhul Sfnt. Ea presupune eliberarea de poftele
trupesti, desptimirea, si strduinta de a cunoaste si a mplini voia lui Dumnezeu. Voia lui
Dumnezeu o descoperim n poruncile sale care trebuie s devin legea vietii noastre. Pzind
poruncile Lui si fcnd cele bine-plcute Lui orice cerem primim de la El (I Ioan 3, 22).
Asadar, de Evanghelie trebuie s ne apropiem nu cu o curiozitate steril ci cu dorinta de a
afla si mplini voia lui Dumnezeu fat de noi exprimat n poruncile Sale.
Rugciunea se ncheie cu reafirmarea credintei c Hristos este luminarea noastr, potrivit
ndemnului Su: "Ct aveti Lumina, credeti n Lumin, ca s fiti fii ai Luminii"(Ioan 12, 36):
"C Tu esti luminarea sufletelor si a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, si tie slav
nltm, mpreun si Celui fr de nceput al Tu Printe si Preasfntului si bunului si de viat
fctorului Tu Duh, acum si pururi si n vecii vecilor."
Ct de important ar fi s aud si credinciosii aceast rugciune rostit cu voce tare nainte de
fiecare citire a Evangheliei la Sfnta Liturghie si s nvete astfel modul n care trebuie s se
apropie de Scriptur si finalitatea studierii ei, pecetluind rugciunea cu rspunsul Amin!.
Note:
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 80
Printele Galeriu, Jertf si rscumprare, Ed. Harisma, Bucuresti, p. 9-11
Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,
OCA, 191, Roma, 1971, p. 139
Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, Iasi, 1996, p. 174

66

XXIII
Lecturile biblice (IV)
nti-stttorul de drept al oricrei slujbe este, n eparhia sa, episcopul. Liturghia deplin
presupune unirea n slujire a preotilor, diaconilor si credinciosilor n jurul episcopului.
Imposibilitatea practic a mplinirii acestui lucru n fiecare parohie a dus la delegarea de
ctre episcop a preotilor ca nti stttori ai adunrilor euharistice locale. Sfnta Liturghie, n
forma sa de astzi cuprins n Liturghier, este astfel structurat nct s fie slujit de ctre
preot mpreun cu diaconul si credinciosii. Factori mai mult sau mai putin obiectivi fac ns ca
n majoritatea bisericilor diaconii s lipseasc. Desigur "validitatea" nu este afectat dar
slujba si descoper cu mult mai mult putere frumusetea si semnificatia atunci cnd slujeste
si diaconul. Astfel dialogul dintre preot si diacon de dinainte de citirea Evangheliei arunc o
nou lumin asupra momentului central al Liturghiei Cuvntului atrgnd atentia adunrii
euharistice asupra a ceea ce va urma.
Duhul Sfnt este invocat pentru a da putere propovduirii cuvntului
Tipicul prevede ca diaconul, primind Sfnta Evanghelie de la preot si iesind prin sfintele usi,
s cear binecuvntarea preotului rostind:
"Binecuvinteaz, printe, pe binevestitorul Sfntului Apostol si Evanghelist (N)".
Aceast cerere ni-l descoper pe diaconul care va citi Sfnta Evanghelie ca pe un evanghelist
(binevestitor) care continu lucrarea de propovduire a sfintilor apostoli si evanghelisti.
Binecuvntarea preotului subliniaz continuitatea propovduirii Cuvntului lui Dumnezeu
mrturisind unitatea n rugciune cu autorii Sfintelor Evanghelii:
"Dumnezeu, pentru rugciunile Sfntului, ntru tot ludatului Apostol si Evanghelist (N) s-ti
dea tie, celui ce binevestesti, cuvnt cu putere mult, spre plinirea Evangheliei iubitului Su
Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos".
Este o rugciune ctre Dumnezeu Tatl prin care este invocat Duhul Sfnt pentru a da putere
cuvntului (mai precis pentru a da putere propovduirii cuvntului dup cum reiese din
originalul grecesc) spre plinirea Evangheliei lui Hristos adic spre a face s rodeasc cuvntul
n inimile celor care l vor auzi: "Iar smnta semnat n pmnt bun este cel care aude
cuvntul si-l ntelege, deci care aduce rod si face: unul o sut, altul saizeci, altul treizeci"
(Matei 13, 23).
Atentia este provocat asupra citirii ce va urma
Urmeaz trei ndemnuri distincte adresate adunrii euharistice: "ntelepciune, drepti, s
ascultm Sfnta Evanghelie!".
"ntelepciune" este o exclamatie care are ca scop principal provocarea atentiei asupra a ceea
ce va urma. n timpul Sfintei Liturghii acest ndemn este rostit n mai multe rnduri de ctre
preot sau diacon deoarece " putere uitrii e mare si nici una dintre slbiciunile omenesti nu
pune, asa de des si asa de usor stpnire pe om ca aceasta. Noi ns trebuie s stm si s
lum parte la slujb, la cntrile si la ceremoniile ei cu gnduri cuviincioase dac vrem s nu
lum degeaba parte la ele si s ne pierdem timpul n zadar. De aceea (...) e necesar o
reamintire din afar de noi pentru ca s putem pune iarsi stpnire pe gndul nostru, care e
necontenit furat de uitare si ademenit spre desartele griji".
67

Respectul ne impune s stm n picioare naintea lui Dumnezeu


"Drepti!" este un ndemn foarte concret cu privire la pozitia corpului nostru n timpul citirii
Sfintei Evanghelii si anume ridicati n picioare, Apostolul putnd fi ascultat si seznd. Dup
cum arat Sfntul Nicolae Cabasila, statura dreapt a corpului, n picioare, este tinuta celor
ce se roag, cea dinti dovad a rvnei noastre. Este pozitia de rugciune caracteristic
omului biblic si primilor crestini att n ceea ce priveste rugciunea particular ct si pe cea
comunitar, n biseric. Statul n picioare este expresia trupeasc a profundului nostru
respect fat de Dumnezeu n fata Cruia chiar si ngerii stau n picioare. Atitudinea exterioar
nu exprim doar atitudinea interioar ci ea actioneaz nemijlocit asupra acesteia transmitnd
sufletului starea de respect si evlavie. De aceea, n mod traditional, n bisericile ortodoxe se
st n picioare, scaunele fiind rezervate celor neputinciosi. Omului modern, obsedat de
confort, i este greu s nteleag importanta efortului de a sta n picioare n fata lui
Dumnezeu. Ca urmare, Bisericile occidentale au introdus, nc de demult, bncile. n ultimul
timp au nceput s se nmulteasc si n bisericile ortodoxe scaunele. n Ardeal, sub inluent
greco-catolic au ptruns chiar bncile, fapt care uneori perturb buna desfsurare a
slujbelor. Astfel nu de putine ori ne este dat s vedem n urma ndemnului foarte concret
"Drepti!" credinciosii ndeplinind exact actul opus si anume asezndu-se n bnci.
ndemnul urmtor: "S ascultm Sfnta Evanghelie!" ne arat motivul pentru care trebuie s
ne ridicm n picioare si s fim atenti. n acelasi timp ne atrage atentia asupra momentului
culminant al Liturghii Cuvntului: mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin ascultarea
cuvntului Su.
Numai un suflet plin de pace se deschide cuvntului lui Dumnezeu
"Pace tuturor!" rosteste din nou preotul druind pacea lui Hristos iar credinciosii rspund "Si
duhului tu!". Numai ntr-un suflet plin de pace, netulburat de gnduri lumesti dusmnoase,
de ur, de amintiri neplcute, de griji strine de Dumnezeu, poate ptrunde adnc si rodi
cuvntul Evangheliei.
Este anuntat apoi locul de unde se va citi iar credinciosii, n asteptarea cuvntului
dumnezeiesc exclam "Slav Tie Doamne, slav Tie!" salutnd cu bucurie prezena lui Hristos
care vine s ne nvete si s ni se mprtseasc prin cuvintele Sale. Un ultim ndemn "S lum
aminte!" precede citirea Evangheliei.
Cuvntul vine din realitatea eshatologic a mprtiei lui Dumnezeu
Sfnta Evanghelie, ca de altfel si Apostolul, a fost ntotdeauna citit solemn, cu accente
variate care scot n evident ideea textului si, n acelasi timp, ncadreaz textul Noului
Testament n slujb. "Evanghelia nu se citeste critic, rece, iscoditor, cu porniri de ndoial n
cele citite, ci cu simtirea c suntem ridicati ntr-o alt zon; se citeste n duh de laud,
doxologic, ntr-o bucurie srbtoreasc pentru ceea ce ne-a dat si ne d Dumnezeu". Citirea
recitativ a Evangheliei si Apostolului ca si plasarea acestora n contextul cntrii Aliluia si a
trisaghionului ne arat modul n care Cuvntul lui Dumnezeu ajunge n Biseric venind nu pur
si simplu din trecut ca o carte si un canon fixat ci mai ales din realitatea eshatologic a
mprtiei lui Dumnezeu.
Recitarea liturgic trebuie s reliefeze textul
Pn prin secolul al XIII-lea textele pericopelor evanghelice si apostolice erau nsoite de
semne specifice ecfonetice care indicau modalitatea n care trebuiau citite, semne a cror

68

semnificatie nu mai este de mult cunoscut. n prezent recitarea liturgic este lsat n
seama cititorilor dar cteva reguli minimale trebuie avute n vedere si anume:
linia melodic s nu fie nvolburat de melisme;
recitativul trebuie n primul rnd s reliefeze textul;
pacea s defineasc actul interpretativ.
ncheindu-se citirea Sfintei Evanghelii poporul nalt din nou cntarea de slav mrturisind
prezenta lui Hristos n mijlocul nostru iar preotul i binecuvinteaz n semnul sfintei cruci cu
Evanghelia care are pe ea icoana nvierii artnd prin aceasta c prin cruce s-a ajuns la
nviere iar nvierea a ncununat lucrarea Cuvntului ntrupat pentru noi.
Note:
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXI,Bucuresti, 1989, p. 60
vezi Ieromonah Gabriel Bunge, Practica rugciunii personale dup traditia Sfintilor Printi,
Sibiu, 1996, p.145-151
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova,
1986, p.198
Ioannis Zizioulas, Fiina eclesial, p. 217, n. 70
Pr. Petre Vintilescu, Despre poezia imnografic din crtile de ritual si cntarea bisericeasc,
Bucuresti, 1937, p. 278-283
vezi Prof. Eugen Drgoi, Recitarea liturgic ntre traditie si inovatie, Galati, 2001, p.17-25

69

XXIV
Predica (I)
Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste si ni se mprtseste prin cuvnt n prima parte a Sfintei
Liturghii numit, pentru aceasta, Liturghia Cuvntului. Dar aceast mprtsire nu se
realizeaz numai prin citirea cuvntului lui Dumnezeu cuprins n Sfnta Scriptur ci si prin
actualizarea acestuia n adunarea euharistic prin predic.
n Biserica primar predica era rostit imediat dup lecturile din Sfnta Scriptur
nc de la nceput predica liturgic era rostit imediat dup lecturile din Sfnta Scriptur.
Sfntul Iustin Martirul si Filosoful, n cea mai veche descriere a Sfintei Liturghii pstrat pn
astzi, alctuit la jumtatea secolului al II-lea dup Hristos, arat c dup adunarea
crestinilor pentru svrsirea Sfintei Liturghii "se citesc memoriile apostolilor (Evangheliile
n.n.) si scrierile profetilor (Vechiul Testament n. n.) ct vreme ngduie timpul. Apoi, dup
ce cititorul nceteaz, ntistttorul (episcop sau preot n.n.) tine un cuvnt prin care
sftuieste si ndeamn la urmarea acestor nvtturi". Din Constitutiile Apostolice aflm c
uneori se tineau chiar mai multe predici: "Preotii s povtuiasc pe credinciosi, fiecare din ei
pe rnd, nu toti deodat, iar la urm episcopul". Diverse referinte ulterioare din scrierile
Printilor si Scriitorilor bisericesti (Clement Alexandrinul, Origen, Sfntul Ioan Gur de Aur
etc.) ne ncredinteaz c predica era rostit imediat dup lecturile biblice.
Predica mrturiseste c Cuvntul lui Dumnezeu a fost auzit, primit si nteles
Este adevrat c asezarea predicii dup lecturile biblice se explic ntr-o anumit msur si
prin preluarea, n cadrul Liturghiei Cuvntului, a structurii serviciului divin de la sinagog care
consta n rugciuni, cntri de psalmi, citiri biblice si predic. Dar acestei structuri i s-a dat o
cu totul alt ncrctur astfel nct argumentele principale pentru rostirea predicii imediat
dup lecturile biblice tin de esenta Liturghiei. De aceea este important s ntelegem mai nti
care este sensul predicii n Liturghie.
Predica trebuie s fie o Omilie adic s se ntemeieze pe textele biblice (Evanghelie si/sau
Apostol) citite la Liturghia respectiv. Ea poate lua forma concret a omiliei exegetice
(explicarea verset cu verset a pericopei citite) sau a omiliei tematice, dezvoltnd o tem
extras din textul biblic citit. Dar omilia nu este o simpl explicare a unui pasaj din Scriptur
ci actul sacramental al mprtsirii cuvntului Tatlui de ctre Fiul Su preaslvit, Iisus
Hristos, prin predicatorul Su hirotonit, adunrii euharistice "nu n cuvinte de nduplecare ale
ntelepciunii omenesti ci n adeverirea Duhului si a puterii" (I Corinteni 2, 4). Scopul predicii
este de a mprtsii adunrii Bisericii, n locul si timpul concret n care se svrseste Sfnta
Liturghie, cuvntul unic pe care Tatl l-a vestit lumii prin Fiul Su. Predica mrturiseste astfel
c Cuvntul a fost auzit, primit si nteles, esenta ei constnd tocmai n legtura vie cu
Evanghelia care s-a citit.
Ea este asadar o continuare fireasc a lecturilor biblice formnd mpreun cu acestea
momentul central al Liturghiei Cuvntului, mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt.
Predica face si legtura ntre Cuvnt si Tain, ntre Liturghia Cuvntului si Liturghia
Euharistic, pregtind credinciosii pentru mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului.

70

Mutarea predicii se datoreaz scderii evlaviei


n decursul timpului predica a fost mutat la priceasn, dup mprtsirea preotului, sau
chiar la sfrsitul Liturghiei. Aceast mutare s-a fcut pe fondul scderii evlaviei si a rvnei
credinciosilor, din motive care nu numai c nu tin de logica intern a Sfintei Liturghii ci uneori
chiar o contrazic. Se ncerca astfel retinerea ct mai mult la slujb a credinciosilor, stiut fiind
faptul c, nc din vremea Sfntului Ioan Gur de Aur, unii dintre acestia plecau dup
ascultarea predicii. Pe de alt parte se cuta a-i ajuta pe cei care ajungeau mai trziu la
slujb s nu piard predica.
Predicarea la priceasn contrazice logica intern a Sfintei Liturghii
Disparitia mprtsaniei generale a credinciosilor a lsat un gol pe care predicarea la
priceasn ncearc s-l umple nlocuind cuminecarea cu Trupul si Sngele Domnului cu
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin predic. Dar aceasta contrazice logica desfsurrii
actului liturgic deoarece mprtsirea prin cuvnt este centrul Liturghiei Cuvntului, cele
dou modalitti de mprtsire cu Hristos, prin cuvnt, respectiv cu nsusi Trupul si Sngele
Su, neexcluzndu-se si nenlocuindu-se ci presupunndu-se reciproc, mprtsirea prin
cuvnt fiind o pregtire pentru mprtsirea cu Sfintele Taine.
Chiar si atunci cnd credinciosii se mprtsesc cu Sfintele Taine, predicarea la priceasn nu
se justific ca o pregtire imediat pentru cuminecare. Rnduiala Liturghiei ne arat c
imediat nainte de mprtsirea credinciosilor se cnt chinonicul (imnul mprtsirii) si se
rostesc rugciuni speciale, acte menite s i ajute pe credinciosi s se adune n sine
cercetndu-si sufletul si pregtindu-se astfel pentru ntlnirea cu Hristos. Predicii, ca
pregtire pentru mprtsire i este rezervat un alt context, n cadrul Liturghiei Cuvntului.
n favoarea predicrii la priceasn s-a ncercat s se argumenteze prin aceea c preotul care
tocmai s-a mprtsit poart plenitudinea vietii lui Hristos n el fiind un hristofor, un purttor
al lui Hristos euharistic. Dar preotul este un hristofor si nainte de a se mprtsi la Liturghia
respectiv pentru c el s-a mprtsit de attea ori pn atunci. Si chiar la acea Liturghie el
s-a mprtsit cu Dumnezeu Cuvntul prin lecturile biblice si, de aceea, imediat dup
primirea cuvntului lui Dumnezeu din Apostol si Evanghelie este momentul de a-l mprtsi
adunrii euharistice ca mrturisire a primirii si ntelegerii lui de ctre Biseric. Remarcm de
asemenea paralelismul dintre cele dou prti ale Sfintei Liturghii si n aceast privint:
preotul, dup ce se mprtseste la Liturghia Cuvntului cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt, l
mprtseste adunrii euharistice prin predic iar, la Liturghia Euharistic, dup ce se
mprtseste cu Trupul si Sngele Domnului, i mprtseste si pe credinciosi cu Sfintele Taine.
Predicarea la sfrsitul Liturghiei nu mai este un act sacramental
Mutarea predicii la sfrsitul Liturghiei este privit ca un efect al scderii calittii acesteia. O
predic slab ajunge chiar s conturbe uneori desfsurarea slujbei si de aceea s-a considerat
c este preferabil s fie rostit la sfrsit. Acest motiv nu justific ns mutarea. Scotnd
predica din contextul Sfintei Liturghii si asezndu-o dup momentul cuminecrii aceasta si
pierde calitatea de act sacramental, de mprtsire cu cuvntul lui Dumnezeu, devenind o
simpl cuvntare. Constatarea existentei unei crize a predicii nu trebuie s duc la eliminarea
predicii din Liturghie ci la reconsiderarea actului predicatorial, la cutarea mijloacelor prin
care predica poate fi cu adevrat actul sacramental al mprtsirii cuvntului Tatlui de ctre
Fiul Su preaslvit, Iisus Hristos, prin predicatorul Su hirotonit, adunrii euharistice.

71

Urmrile mutrii predicii spre sfrsitul Liturghiei sunt negative


Potrivit cuvintelor Mntuitorului "fiecare pom se cunoaste dup roadele lui. C nu se adun
smochine din mrcini si nici nu se culeg struguri din spini" (Luca 6, 44). Dincolo de orice
argument s-au remarcat urmrile mutrii predicii fie la priceasn fie la sfrsitul Liturghiei:
micsorarea interesului credinciosilor pentru comentarea pericopelor biblice, ignoranta n
privinta Scripturii, ncurajarea participrii numai la o parte din slujb, scderea zelului
pentru predic la liturghisitori, nlocuirea omiliei cu predici tematice care, n multe cazuri,
nu au legtur cu citirile biblice etc. Asadar urmri negartive n ceea ce priveste slujirea
Liturghiei si participarea la aceasta.
Sfntul Sinod a hotrt ca predica s fie rostit imediat dup citirea Sfintei Evanghelii
Avnd n vedere toate cele artate mai sus, Sfntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne a
hotrt ca predica s fie rostit de preot sau diacon imediat dup citirea Sfintei Evanghelii.
Din pcate aceast hotrre luat cu 50 de ani n urm nc nu se aplic pretutindeni.
Aplicarea ei n fiecare parohie nu ar putea fi dect benefic, rednd predicii locul firesc si
constituind nc un pas spre o trire deplin a Sfintei Liturghii.
Note:
Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Apologia I, cap. 67 n PG, t. VI, col. 428-432, trad. rom. n
Apologeti de limba greac, Buc., 1997, p. 95.
Constitutiile Apostolice, cartea a II-a, 57 la Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul
explicat, Bucuresti, 1998, p. 196
Thomas Hopko, The Liturgical Sermon, n St. Vladimir Theological Quaternary, nr. 41/1997,
p. 182
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.82
vezi Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 197.
Hotrrile Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne privitoare la problema catehizrii,
octombrie 1950, n Glasul Bisericii, nr. 9-10(1950, p. 78-80

72

XXV
Ectenia ntreit
mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul prin cuvnt prin citirea si explicarea Sfintei Scripturi n
cadru primei prti a Sfintei Liturghii, numit Liturghia Cuvntului, este urmat de ectenia
ntreit. Prin ectenia ntreit ntelegem invocarea struitoare a milei lui Dumnezeu printr-un
sir de cereri pe care diaconul (sau preotul) le adreseaz lui Dumnezeu, poporul continund
rugciunea prin rspunsul "Doamne miluieste!" rostit de cte trei ori.
O ectenie a milei
Limbajul liturgic romnesc si slav a consacrat termenul de ectenie pentru orice succesiune de
cereri sau ndemnuri la rugciune adresate de ctre diacon (sau de ctre preot n lipsa
acestuia) la care credinciosii rspund cu "Doamne miluieste" sau "D Doamne". n limbajul
liturgic grecesc termenul de ectenie, potrivit ntelesului su (ectenie vine de la adjectivul
ektenhj, o, h care nseamn insistent, prelung, struitor), se foloseste mai ales pentru ceea
ce noi numim ectenia ntreit. Aceast ectenie cuprinde un sir struitor de cereri prin care se
invoc mila lui Dumnezeu si ajutorul Lui pentru trebuintele generale ale vietii mbrtisnd
ntreaga comunitate bisericeasc, att pe cei vii ct si pe cei adormiti. Pe drept cuvnt o
putem numi o ectenie a milei deoarece este o invocare continu a milei lui Dumnezeu
culminnd n ecfonis cu mrturisirea lui Dumnezeu ca milostiv, ca Unul care se apleac la noi
cobornd din necuprinderea si sfintenia lui neapropiat si neatins de noi.
Mila lui Dumnezeu, ca expresie a iubirii Sale fat de noi, se concretizeaz n tot felul de
daruri stiute si nestiute pe cere le primim si culmineaz n drurirea lui Hristos nsusi n
Sfintele Taine, spre mntuirea noastr si viata de veci. Mila lui Dumnezeu ne descoper taina
Dumnezeului Viu si personal cu care putem intra ntr-o relatie personal. Cererea continu a
milei lui Dumnezeu creeaz n noi o stare de continu dorint dup aceast mil, simtirea
permanent a trebuintei milei Lui si cutarea unei relatii personale cu Dumnezeu. Fiind o
ectenie a milei, o invocare a milei lui Dumnezeu si constientizarea acestei mile, ectenia
ntreit reprezint un moment culminant al slujbei, continund n mod firesc mprtsirea cu
Dumnezeu prin cuvnt.
Rugciunea Bisericii pentru nevoile fiecruia
Spre deosebire de ectenia mare care este o rugciune atotcuprinztoare ce mbrtiseaz
ntreaga creatie, ectenia ntreit reprezint rugciunea Bisericii pentru nevoile particulare
ale omului. "Antinomia crestinismului const n aceea c el este ndreptat asupra ntregului asupra ntregii creatii, asupra ntregii lumi, asupra ntregii omeniri, dar, totodat, este
ndreptat integral si asupra fiecrei persoane umane unice si de nerepetat". n ectenia
ntreit ntreg putere rugtoare a Bisericii se concentreaz asupra omului, asupra nevoilor lui.
Caracterul ei de rugciune pentru nevoile particulare ale omului a fcut ca cererile ecteniei
ntreite s varieze n timp si de la o regiune la alta n functie de conditiile concrete, pn la o
relativ fixare a lor n zilele noastre. Pn azi ecteniei ntreite i se pot aduga cereri speciale
pentru diferite situatii si diverse categorii de credinciosi.
S zicem toti, din tot sufletul si din tot cugetul nostru, s zicem. Manuscrisele vechi ale
Sfintei Liturghii indic faptul c aceast prim parte a ecteniei ntreit era initial desprtit.
Diaconul rostea mai nti ndemnul "S zicem toti!" la care credinciosii rspundeau "Doamne
miluieste!" Erau chemati astfel la rugciune toti cei prezenti indicndu-li-se si rspunsul pe
73

care l vor da la cererile ce vor urma. Cel de-al doilea ndemn arat starea luntric cerut de
rugciune, faptul c este necesar o angajare total a ntregii noastre fiinte: "Din tot sufletul
si din tot cugetul nostru s zicem!".
Unirea celor dou ndemnuri n unul singur explic repetarea cuvintelor "s zicem". n forma
sa de astzi nceputul ecteniei ntreite concentreaz semnificaiile ndemnurilor initiale fiind
oarecum similar cu nceputul ecteniei mari unde, nainte de cererile propriu-zise, diaconul
indic credinciosilor cum trebuie s se roage si anume "n pace".
Doamne, Atotstpnitorule, Dumnezeul printilor nostri, rugmu-ne tie, auzi-ne si ne
miluieste. l mrturisim pe Dumnezeu ca Atotstpnitor dar, n acelasi timp, si ca Dumnezeu
al prinilor nostri si de aceea ndrznim s-L rugm s ne aud si s-si reverse mila Lui peste
noi.
Miluieste-ne pe noi, Dumnezeule, dup mare mila Ta, rugmu-ne Tie, auzi-ne si ne miluieste.
Inspirat de nceputul psalmului 50, aceast cerere este o invocare a milei lui Dumnezeu si, n
acelasi timp, o mrturisire a marii Lui mile. Ne ndreptm ntreg sufletul si cugetul spre
Dumnezeul cel Atotstpnitor cunoscnd marea Sa mil si avnd credinta c nu-si va ntoarce
fata Lui de la noi ci ne va auzi si ne va milui.
nc ne rugm pentru Preafericitul Printele nostru Patriarhul (N) [pentru (nalt) Preasfintitul
(Arhi-) Episcopul (si Mitropolitul) nostru (N)] si pentru toti fratii nostri cei ntru Hristos. Ne
rugm pentru nti-sttttorul Bisericii locale, cel pe care Dumnezeu l-a rnduit s ne
cluzeasc spre mprtia cerurilor nvtndu-ne cuvntul adevrului, cel de care depinde
bunul mers al Bisericii si mntuirea noastr.
nc ne rugm pentru binecredinciosul popor romn de pretutindeni, pentru ocrmuirea trii,
pentru mai marii oraselor si ai satelor si pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sntatea
si mntuirea lor. Conductorii si ostasii trii sunt cei de care depind conditiile externe n care
si desfsoar Biserica activitatea. De aceea ne rugm ca Domnul s le lumineze mintea si
inima, s-i aduc la dreapta credint si s-i mntuiasc. Rugciunea noastr mbrtiseaz de
asemenea ntreg poporul romn de pretutindeni, cernd mntuirea lui.
nc ne rugm pentru fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii
si pentru toti cei ntru Hristos frati ai nostri. Ne rugm pentru clerul de mir, cel monahal si
pentru toti monahii, cei care s-au consacrat slujirii lui Dumnezeu, fiecare n treapta sa,
pentru mntuirea ntregului popor al lui Dumnezeu.
nc ne rugm pentru fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfntului lcasului acestuia si
pentru toti cei mai nainte adormiti, printi si frati ai nostri dreptslvitori, care odihnesc aici
si pretutindeni. Rugciunea se ndreapt spre cei adormiti, ncepnd cu ctitorii lcasului n
care ne rugm. Acestia, prin jertfa lor, au fcut posibil slujirea Sfintei Liturghii. Apoi, n
virtutea dragostei fat de toti, rugciunea i cuprinde pe toti dreptslvitorii crestini adormiti
ntru Domnul.
nc ne rugm pentru mila, viata, pacea, sntatea, mntuirea, cercetarea, lsarea si
iertarea pcatelor robilor lui Dumnezeu, enoriasi, ctitori si binefctori ai sfntului lcaului
acestuia. Rugciunea se ndreapt acum spre cei vii care sunt legati n mod deosebit de
lcasul n care ne-am adunat spre svrsirea Sfintei Liturghii: enoriasii, adic membrii
comunittii parohiale, prezeni sau nu la slujb, ctitorii si binefctorii, cernd ceea ce este
esential pentru ei: mila lui Dumnezeu, viata cea adevrat, pacea sufletului, sntate,
mntuire, cercetarea de ctre Dumnezeu, lsarea si iertarea pcatelor. nvtm de aici ce ne

74

este cu adevrat folositor si ca urmare ce trebuie s-i cerem lui Dumnezeu si n rugciunile
noastre particulare.
n continuare Liturghierul indic posibilitatea adugrii unor cereri diferite n funcie de
contextul concret n care se slujeste Sfnta Liturghie. Spre sfrsitul Liturghierului gsim
tiprite cereri la diferite trebuine: la vreme de neplouare si foamete, la vreme de
necontenire a ploilor, pentru cei ce cltoresc, pentru cei bolnavi, pentru vrjmasii cei ce ne
ursc si ne asupresc, pentru cei ce sunt n nchisori, pentru nvlirea vrjmasilor, la boli
molipsitoare, multumiri pentru facerea de bine a lui Dumnezeu, pentru cei ce sunt asupriti de
vrjmasi, pentru nmulirea dragostei si dezrdcinarea urii si a toat rutatea, pentru
cererea si cstigarea celor de trebuint si de folos, pentru vreme de orice nevoie si primejdie
omeneasc. De asemenea se pot adapta si alte cereri preluate din Molitfelnic (de exemplu
pentru elevi si studenti) sau chiar pot fi alctuite, n anumite mprejurri, unele cereri
speciale.
Este bine s se evite pomenirile nominale care lungesc n mod artificial slujba si o
fragmenteaz, cu exceptia cazului n care anumite persoane binecunoscute de comunitate se
afl n situatii deosebite n care au nevoie de rugciunile celorlalti.
nc ne rugm pentru cei ce aduc daruri si fac bine n sfnt si ntrutot cinstit biserica
aceasta, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cnt si pentru poporul ce st nainte si
asteapt de la Tine mare si mult mil. Ultima cerere i cuprinde pe toti cei implicati n mod
direct n buna desfsurare a slujbei: cei ce aduc daruri si fac bine n biseric, cei ce se
ostenesc pentru biseric, cei ce cnt la slujb si ntreg poporul participant la Sfnta
Liturghie care asteapt cu credint marea si bogata mil a lui Dumnezeu.
Preotul, prin rugciunea pe care o rosteste, ntreste rugciunea poporului cernd mila lui
Dumnezeu: Doamne, Dumnezeul nostru, primeste aceast rugciune struitoare de la robii Ti
si ne miluieste pe noi, dup multimea milei Tale, si trimite ndurrile Tale peste noi si peste
tot poporul Tu, care asteapt de la Tine mult mil.
Ecfonisul ni-L descoper pe Dumnezeu ca milostiv si iubitor de oameni:
C milostiv si Iubitor de oameni Dumnezeu esti, si Tie slav nltm: Tatlui si Fiului si
Sfntului Duh, acum, si pururea, si n vecii vecilor. Dumnezeul nostru e Dumnezeul milei si al
iubirii, mai tare dect orice stpnire si putere, e Dumnezeul fermittii n delicatete. Nu e un
Dumnezeu al ratiunii reci ci al unei simtiri miloase, al unei participri la durerea celor ce
sufer, de aceea l slvim cu bucurie.
Note:
Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova,
1986, p.202
Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mprtiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.88
Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,
OCA, 191, Roma, 1971, p.151-155
Liturghierele romnesti si slave adaug ecteniei ntreite si ectenia mortilor din slujba
Panihidei spre a fi rostit atunci cnd se face pomenirea mortilor.

75

XXVI
Ectenia morilor
Liturghierele romnesti si slave aseaz, dup ectenia ntreit, ectenia morilor preluat din
slujba panihidei. Aezarea ecteniei mortilor dupa ectenia ntreita si ca o prelungire a acesteia
este justificata de sensul ecteniei ntreite de rugaciune a Bisericii pentru nevoile fiecaruia,
inclusiv ale celor mutati de la noi. Ectenia mortilor este o cerere staruitoare, izvorta din
dragoste, ca mila lui Dumnezeu sa se reverse si asupra celor adormiti. Rostirea ecteniei
mortilor nu este obligatorie la fiecare Sfnta Liturghie ci, potrivit indicatiilor din Liturghier,
numai atunci cnd se face pomenirea mortilor.
Smbata este ziua pomenirii morilor
Potrivit traditiei ortodoxe smbata, ziua a saptea, ziua n care creatia este recunoscuta drept
"buna foarte", ziua lumii acesteia, este, n acelasi timp, zi de sarbatoare si zi a mortii. "Este o
sarbatoare deoarece lumea aceasta si timpul ei ne spun ca Hristos a nvins moartea si a
instaurat mparatia Sa, deoarece ntruparea, moartea si nvierea Sa reprezinta plinirea
creatiei ntru care Dumnezeu S-a bucurat la nceputuri. Este ziua mortii deoarece n moartea
lui Hristos lumea a murit iar mntuirea, plinirea si transfigurarea ei sunt dincolo de mormnt,
n veacul ce va sa fie. Toate smbetele anului liturgic si dobndesc ntelesul de la doua
smbete importante: aceea a nvierii lui Lazar (ajunul Floriilor n.n.), care a avut loc n lumea
aceasta si care este vestirea si ncredintarea nvierii celei de obste si Sfnta si Marea Smbata
a Pastelui cnd moartea nsasi a fost schimbata si a devenit puntea catre viata noua a noii
creatii"(1). Smbata este, pentru toate acestea, ziua pomenirii mortilor n nadejdea nvierii.
n mod special, n cteva smbete de peste an se face pomenirea generala a mortilor si
anume n smbata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna), smbata
dinaintea Duminicii Pogorrii Duhului Sfnt (mosii de vara), prima smbata din luna noiembrie
(mosii de toamna) (2).
n secolul al XVIII, la Sfntul Munte Athos s-a iscat o puternica controversa pe tema zilelor
cnd se face pomenirea mortilor. Gruparea traditionalista a "colivarilor" (numiti astfel ironic
de catre adversari), avnd ca exponenti de frunte pe Macarie al Corintului (1731-1805) si pe
Sfntul Nicodim Aghioritul (1749-1809), sustinea respectarea riguroasa a traditiei Bisericii
potrivit careia pomenirea mortilor se face numai smbata. Adversarii lor erau adeptii
obiceiului creat n timp potrivit caruia pomenirile mortilor se pot face n orice zi a
saptamnii, chiar si duminica. Raspunsul Patriarhiei ecumenice la aceasta disputa a fost ca
"cei ce savrsesc pomenirea celor adormiti smbata fac bine, iar cei care o savrsesc
duminica nu sunt vrednici de osnda (...) cum de altfel e obiceiul si n bisericile din cetati, si
anume de a savrsi pomenirea mortilor duminica din pricina adunarilor crestinilor ce se
strng atunci" (3). Dupa cum reiese si din acest raspuns, din punct de vedere liturgic,
smbata este cea mai potrivita zi pentru savrsirea pomenirii mortilor. Dar, din ratiuni
pastorale, n special la parohii, aceasta pomenire se poate face si duminica, ziua n care
ntreaga comunitate este adunata si ne putem ruga cu totii pentru cei adormiti care sunt
mpreuna madulare cu noi ale Trupului lui Hristos, Biserica (cu conditia ca la parastas sa
ramna ntreaga comunitate).
n concluzie, la Liturghie ectenia mortilor se pune smbata, iar n duminici si sarbatori, atunci
cnd sunt parastase, preotul poate sa o puna sau nu.

76

Tlcuirea ecteniei morilor


Ectenia mortilor ncepe cu invocarea si marturisirea milei lui Dumnezeu dupa modelul
psalmului 50, repetnd una din cererile ecteniei ntreite:
Miluiete-ne pe noi, Dumnezeule, dupa mare mila Ta, rugmu-ne ie, auzi-ne si ne miluiete.
Ne rugam ca marea mila a lui Dumnezeu sa se reverse asupra noastra, a tuturor madularelor
Bisericii, vii si adormiti. Cnd spunem "noi" ne rugam pentru iertarea pacatelor noastre, a
celor prezenti n biserica, pentru ca rugaciunea noastra sa capete putere. Dar, spunnd "noi" i
includem si pe cei adormiti, de care nu suntem despartiti total ci cu care suntem uniti n
Hristos (4). Asupra lor se va concentra de acum rugaciunea noastra:
nca ne rugam pentru odihna sufletelor adormitilor robilor lui Dumnezeu (N) si pentru ca sa
se ierte lor toata greseala cea de voie si cea fara de voie.
Sufletul omului nu-si poate gasi odihna dect n Dumnezeu. Pacatul savrsit cu voie sau fara
de voie ne desparte de Dumnezeu mpiedicndu-ne sa intram n comuniune cu El. Ruptura
produsa de pacat n noi devine mult mai apasatoare dupa moarte cnd, n lumina lui Hristos,
ne ntelegem pacatele ca esecuri existentiale, ca tradari ale menirii noastre de afi chip si
asemanare a lui Dumnezeu si de a nainta ntr-o comuniune tot mai deplina cu El. De aceea ne
rugam pentru iertarea pacatelor celor adormiti ca astfel ei sa gaseasca odihna n Dumnezeu.
Ca Domnul Dumnezeu sa aseze sufletele lor unde dreptii se odihnesc. Mila lui Dumnezeu,
mparatia Cerului si iertarea pacatelor lor, de la Hristos, mparatul Cel fara de moarte si
Dumnezeul nostru, sa cerem.
Comuniunea cu Dumnezeu nseamna comuniunea cu toti sfintii care si-au gasit odihna n El,
nseamna mpartasirea de mila lui Dumnezeu si intrarea n mparatia Sa si are ca conditie
iertarea pacatelor. Odihna pe care o cerem pentru cei adormiti nu este o stare negativa, de
inactivitate, ci o bucurie de mparatia cerurilor, care e comuniunea tuturor si e plina de toate
bunatatile spirituale. Odihna aceasta e viata, o viata n care gustam, simtim, ne asimilam
toate bunatatile spirituale care se revarsa din Dumnezeu si din comuniunea cu semenii cu
care suntem uniti n Dumnezeu. Toate acestea caracterizeaza odihna n "snul lui Avraam" iar
"snul lui Avraam", ca stramos al lui Hristos ca om, e Hristos nsusi, spune Sfntul Atanasie. De
aceea rugaciunea noastra se ndreapta spre Hristos pe care-L marturisim mparat si Dumnezeu
al nostru. El nu este un mparat obisnuit ci, ca Cel ce nvins moartea, este mparat fara de
moarte si Dumnezeu.
Ectenia continua cu o rugaciune rostita de catre preot:
Dumnezeul duhurilor si a tot trupul - Rugaciunea debuteaza cu o marturisire biblica despre
Dumnezeul nostru preluata di Vechiul Testament (Numeri 16, 22 si 27, 16). Termenul de "trup"
este folosit aici n sensul fiintei umane depline, trup si suflet, sens pe care l regasim si atunci
cnd se spune ca "Cuvntul trup s-a facut" (Ioan 1, 14) si ca Duhul lui se pogoara "peste tot
trupul" (F.A. 2, 17; Ioil 2, 28) la Cincizecime. Dumnezeul duhurilor si a tot trupul este
Dumnezeul ngerilor si al oamenilor, Dumnezeul celor aflati n trup si al celor adormiti.
Care ai calcat moartea si pre diavolul ai surpat si ai daruit viata lumii Tale - Prin ntruparea,
Patima si nvierea sa Fiul Lui Dumnezeu a calcat moartea si a surpat stapnirea diavolului

77

daruind viata lumii. Pentru aceasta ndraznim sa ne rugam n continuare pentru odihna
sufletelor celor adormiti, aratnd valoarea unica a fiecaruia prin pomenirea lui nominala.
nsuti Doamne, odihneste sufletele adormitilor robilor Tai (N), n loc luminat, n loc cu
verdeata, n loc de odihna, de unde a fugit toata durerea, ntristarea si suspinarea. - Locul
luminat n care ne rugam sa-si gaseasca odihna este mparatia lui Dumnezeu, Ierusalimul cel
de sus care "nu are trebuinta de soare, nici de luna, ca sa o lumineze, caci slava lui
Dumnezeu a luminat-o si faclia ei este Mielul" (Apocalipsa 21, 23). Locul de verdeata este
pomul vietii care creste lnga rul vietii facnd rod de douasprezece ori pe an si ale carui
frunze sunt spre tamaduirea neamurilor (Apocalipsa 22, 1-2). Textul face trimitere de
asemenea la imaginea pastorului celui bun care si paste turma la loc de verdeata (Psalmul
22). Imparatia lui Dumnezeu pe care o cerem pentru cei adormiti este locul adevaratei odihne
proorocit de Isaia (Isaia 51, 11) de unde a fugit toata durerea, ntristarea si suspinul: "Si va
sterge orice lacrima din ochii lor si moarte nu va mai fi; nici plngere, nici strigat, nici
durere nu vor mai fi, caci cele dinti au trecut" (Apocalipsa 21, 4).
Si iarta lor, ca un Dumnezeu bun si Iubitor de oameni, toata gresala ce au savrsit cu
cuvntul, cu lucrul sau cu gndul. - Pentru a putea dobndi odihna cea vesnica sufletele au
nevoie de iertarea pacatelor savrsite n viata cu cuvntul (Va spun ca pentru orice cuvnt
desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala n ziua judecatii - Matei 12, 36), cu lucrul
sau cu gndul (Eu nsa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savrsit
adulter cu ea n inima lui - Matei 5, 28).
Ca nu este om care sa fie viu si sa nu greseasca. Numai Tu Singur esti fara de pacat;
dreptatea Ta este dreptate n veac si cuvntul Tau adevarul - Cu constiinta pacatoseniei
noastre (Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi nsine si adevarul nu este ntru noi I Ioan 1, 8) venim naintea celui singur fara de pacat (Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Ioan 8, 46) care este nsusi Adevarul (Eu sunt Calea, Adevarul si Viata - Ioan 14, 6).
Ca Tu esti nvierea si viata si odihna adormitilor robilor Tai (N), Hristoase, Dumnezeul
nostru, si Tie slava naltam, mpreuna si Celui fara de nceput al Tau Parinte si Preasfntului
si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum, si pururea, si n vecii vecilor - Hristos este
viata si nvierea noastra, "locul luminat", "locul de verdeata", "locul de odihna" pentru ca este
unit dupa fiinta cu Tatal cel fara de nceput si cu Duhul de viata facator.
ntru fericita adormire, vesnica odihna da, Doamne, sufletelor adormitilor robilor Tai, celor
ce s-au pomenit acum, si le fa lor vesnica pomenire.
n final cerem vesnica pomenire a celor adormiti caci "a pomeni pe cineva nseamna a trimite
spre acela un curent de viata. Iar a-l pomeni nencetat nseamna a trimite spre el un curent
nentrerupt si vesnic de viata. A pomeni n veci nseamna deci a tine vesnic n viata pe cel
pomenit" (5). Suntem datori sa tinem n noi pomenirea celor dragi, a naintasilor nostri, a
fratilor nostri ntru Hristos, n dorinta de a-i ntlni pe toti n mparatia lui Dumnezeu.
"Cernd lui Dumnezeu pomenirea vesnica a unor persoane aratam nu numai valoarea eterna
a acelor persoane si vointa noastra de iubire netrecatoare a lor, ci si raspunderea noastra
pentru eternitatea lor fericita; afirmam ca si de noi depinde eternitatea lor fericita" (6).
Note:
1. Alexandre Schmemann, Postul cel Mare, Bucuresti, 1998, p. 88.
2. Vezi Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, Bucuresti , 1993, p. 272-275
3. vezi Elia Citterio, Nicodim Aghioritul. Personalitatea-opera-nvatatura ascetica si mistica,
Sibiu, 2001, p. 51
78

4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p.206 5. Ibidem, p. 209
6. Ibidem, p. 211

79

XXVII
Ectenia catehumenilor
Prima parte a Sfintei Liturghii se ncheie cu o ectenie n care rugaciunea se concentreaza
asupra celor care nu au primit botezul. Este vorba despre catehumeni, cei chemati sa devina
crestini, care au dreptul sa participe la slujba numai pna n acest moment.
Catehumenii sunt cei ce se pregatesc sa primeasca botezul
Denumirea de catehumen vine de la verbul grecesc catiheo care nseamna a rasuna, a vesti
ceva de pe un loc nalt, a chema. n Noul Testament acest termen este folosit cu sensul de a
nvata pe altul prin viu grai. n Biserica primara, termenul de catehumeni este folosit,
ncepnd cu Tertulian (secolul al II-lea) pentru a-i desemna pe cei care sunt nvatati
adevarurile de credinta n vederea botezului. Din secolul al II-lea n Biserica se dezvolta
institutia catehumenatului, adica mpartasirea adevarurilor de credinta celor ce doreau sa
devina crestini, n mod organizat, nainte de botez. Catehumenatul atinge apogeul n secolul
al IV-lea si ncepe sa dispara spre sfrsitul secolului al V-lea, odata cu generalizarea botezului
copiilor.
Catehumenii erau primiti de regula dintre oamenii liberi, cu ocupatie onorabila, iar dintre
sclavi cu voia stapnilor lor. Admiterea n catehumenat o aprecia si aproba episcopul,
candidatul fiind prezentat de unul sau mai multi credinciosi care garantau pentru el. Dupa ce
episcopul l cerceta asupra vietii si dorintei de a deveni crestin, el facea fagaduinta de a-si
schimba viata. Apoi era consacrat sacramental printr-o rnduiala de slujba numita rnduiala
catehumenatului (pastrata si savrsita pna azi nainte de slujba propriu-zisa a Botezului) prin
care era eliberat de sub stapnirea diavolului si si marturisea credinta n Hristos si dorinta de
unire cu El. Dupa aceea catehumenul era ncredintat unui catehet (nvatator) care sa-l
initieze n adevarurile de credinta si primea dreptul sa participe la prima parte a Sfintei
Liturghii care, pentru aceasta, se numeste pna azi si Liturghia catehumenilor.
Catehumenatul, care la nceput dura doar cteva luni, a ajuns ca, pe masura dezvoltarii sale,
sa se ntinda pe o perioada de doi sau trei ani. Catehumenii erau mpartiti, n functie de
etapa n care se aflau, n doua, apoi n trei categorii: catehumenii propriu-zisi, energumenii si
fotizumenii (cei pentru luminare). La sfrsitul Liturghiei catehumenilor se faceau rugaciuni
speciale pentru fiecare dintre aceste categorii dupa care paraseau biserica. Pna astazi se
pastreaza n rnduiala Liturghiei darurilor mai nainte sfintite rugaciunea pentru fotizumeni,
rostita ncepnd cu mijlocul Postului Mare. La Liturghiile Sfintilor Ioan Gura de Aur si Vasile
cel Mare s-a pastrat doar ectenia catehumenilor.
Rugati-va, cei chemati, Domnului.
Textul liturgic romnesc traduce termenul de catehumeni prin "cei chemati". Asadar "cei
chemati' pe care diaconul (sau preotul) i ndeamna la rugaciune sunt catehumenii.
Cei credinciosi, pentru cei chemati sa ne rugam, ca Domnul sa-i miluiasca pre dnsii.
Doar primul si ultimul ndemn al ecteniei este adresat catehumenilor, aceasta ectenie fiind de
fapt o rugaciune a comunitatii credinciosilor care si exercita preotia mparateasca mijlocind
pentru catehumeni. Sfntul Ioan Gura de Aur (1) arata ca catehumenii nu raspund la cererile
ecteniei si sunt trimisi apoi din biserica nainte de nceperea Liturghiei euharistice (a
credinciosilor) deoarece ei, nefiind botezati, sunt n afara camarilor mparatesti, rugaciunea
80

lor nu este cea a lui Hristos (Ioan 14, 13), nu au libertate filiala si trebuie ca altii sa le fie
mijlocitori. Totusi catehumenii sunt ndemnati, la nceputul ecteniei, la rugaciune pentru ca
rugaciunile credinciosilor nu pot avea efect daca nu se roaga si ei pentru ei nsisi.
Sa-i nvete pre dnsii cuvntul adevarului.
Cuvntul adevarului este continutul nvataturii pe planul cunoasterii (2). Numai Dumnezeu i
poate nvata cuvntul adevarului caci nu putem numi pe nimeni nvatator pe pamnt (Matei
23, 8), toti crestinii sunt ucenicii lui Hristos (Isaia 54, 13) si sunt nvatati de Dumnezeu (Ioan
6, 45).
Sa le descopere lor Evanghelia dreptatii.
Evanghelia nu aduce doar curatirea de pacate ci si ndreptarea prin credinta caci "Hristos
Iisus, pentru noi S-a facut ntelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si
rascumparare" (I Corinteni 1, 30). ntelegerea profunda a acestui adevar face sa se nasca n
om dorinta de a se boteza.
Sa-i uneasca pre dnsii cu Sfnta Sa Soborniceasca si Apostoleasca Biserica.
Finalitatea spre care nainteaza catehumenii este unirea cu Biserica cea adevarata prin botez.
Mntuieste, miluieste, apara si pazeste pre dnsii, Dumnezeule, cu Harul Tau.
Cererea ce rezuma ectenia mare si prin care ne punem sub ocrotirea lui Dumnezeu
ndreptndu-ne plini de ncredere spre El ca spre un Parinte iubitor o rostim acum pentru
catehumeni ntr-o forma usor modificata cernd n primul rnd mntuirea lor.
Cei chemati, capetele voastre Domnului sa le plecati.
n ncheierea ecteniei catehumenii sunt ndemnati sa-si plece capul pentru a primi
binecuvntarea. Plecarea capului este gestul prin care omul arata ca asteapta revarsarea
bunatatilor ceresti asupra lui cu constiinta ca "toata darea cea buna si tot darul desavrsit de
sus este, pogorndu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de
mutare" (Iacov 1, 17). Plecndu-si capetele catehumenii arata de asemenea ca sunt gata sa ia
jugul cel bun al lui Hristos (Matei 11, 30).
Rugaciunea de binecuvntare, rostita azi n taina, era spusa la nceput de catre protos cu
voce tare tinnd mna asupra capetelor plecate ale catehumenilor. Potrivit Sfntului Ioan
Gura de Aur binecuvntarea este dovada ca Dumnezeu a primit rugaciunea pentru ei "caci nu
omul este cel ce binecuvinteaza ci, prin mijlocirea limbii si a minii sale, mparatului nsusi
i oferim capetele celor prezenti (ale catehumenilor)"(3).
Avnd o forma diferita n Liturghia Sfntului Ioan Gura de Aur si n cea a Sfntului Vasile cel
Mare dar fiind asemanatoare n continut, rugaciunea de binecuvntare este plina de referinte
biblice. O vom prezenta n continuare n redactia Sfntului Ian Gura de Aur:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce ntru cele de sus locuiesti (Psalm 112, 5) si spre cele
smerite privesti, Care ai trimis mntuire neamului omenesc pre Unul Nascut Fiul Tau si
Dumnezeu, pre Domnul nostru Iisus Hristos invocarea lui Dumnezeu se face prin afirmarea
universalitatii vointei Sale mntuitoare aratata n ntruparea Mntuitorului.

81

Cauta spre robii Tai cei chemati, cari si-au plecat grumajii naintea Ta, si-i nvredniceste pre
dnsii, la vreme potrivita, de baia nasterii celei de a doua (Tit 3, 5), de iertarea pacatelor
(Matei 26, 28) si de vestmntul nestricaciunii; uneste-i pre dnsii cu Sfnta Ta Soborniceasca
si Apostoleasca Biserica si-i numara pre dnsii cu turma Ta cea aleasa se reia cererea
ecteniei pentru catehumeni de a fi uniti cu Biserica indicndu-se ca aceasta unire se face prin
botez care este nastere din nou si aduce iertarea pacatelor si vestmntul nestricaciunii. A fi
madular al Bisericii nseamna a fi numarat n turma cea aleasa a lui Hristos.
n rugaciunea de la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare se mai arata ca intrarea n Biserica
nseamna asumarea de buna voie a jugului celui bun al lui Hristos (Matei 11, 30) si ca prin
botez si intrarea n Biserica se deschide calea spre cunoasterea adevaratului Dumnezeu.
Ca si acestia mpreuna cu noi sa slaveasca Preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau:
al Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor.
Prin intrarea catehumenilor n Biserica ne unim n dreapta slavire a lui Dumnezeu adica n
ortodoxie. Rostind acest ecfonis preotul face semnul sfintei cruci cu buretele peste antimisul
pe care l-a desfacut n timpul ecteniei. Prin aceasta se arata ca numai prin cruce putem
ajunge la dreapta slavire a lui Dumnezeu.
Cti sunteti chemati, iesiti. Cei chemati, iesiti. Cti sunteti chemati, iesiti. Ca nimenea
din cei chemati sa nu ramna.
Catehumenii sunt ndemnati acum sa paraseasca biserica deoarece "usa Hristos si mparatia
Sa nu se deschide dect prin botez si mirungerea cu Duhul Sfnt si duce la Potirul
euharistic"(4).
Ectenia catehumenilor este expresia caracterului misionar al Bisericii
n zilele noastre multi liturgisti au pus problema scoaterii ecteniei catehumenilor din Sfnta
Liturghie argumentnd prin aceea ca catehumenatul a disparut nca din secolul al VI-lea si ca
urmare aceasta ectenie se adreseaza unei "categorii inexistente de asistenti"(5). Liturghierul
prevede de altfel posibilitatea de a o lasa afara "la nevoie" si n practica acest lucru se
ntmpla des.
Si totusi catehumenii nu mai sunt "o categorie inexistenta de asistenti". Se ntmpla azi ca
oameni maturi sa-si asume calitatea de catehumeni n vederea botezului. Chiar mai mult,
dupa caderea comunismului, n unele Biserici Ortodoxe (Srba, Rusa etc) a nceput
organizarea catehumenatului pentru cei nebotezati n perioada de ateism si care doresc sa
devina crestini ortodocsi. n aceste conditii ectenia catehumenilor devine foarte actuala.
Mai mult dect att, dupa cum sublinia Parintele Alexander Schmemannn, trebuie sa
ntelegem ca traditia liturgica pastreaza plinatatea ideii si nvataturii despre lume. Adaptnd
rnduielile de cult mentalitatii omului contemporan riscam sa pierdem elemente importante
ale traditiei liturgice. De aceea obiceiurile si traditiile liturgice trebuie evaluate nu raportat
la contemporaneitate ci n functie de masura n care exprima prin sine ceva vesnic si esential.
Privita din acest punct de vedere ectenia catehumenilor este expresia liturgica a chemarii de
baza a Bisericii si anume Biserica ndreptata spre lume cu scopul de a o ntoarce la Hristos,
este expresia caracterului misionar al Bisericii (6).
Lumea n care traim este departe de a fi crestina. Crestinii sunt o minoritate. Mai sunt attea
zeci de milioane de oameni care nu l-au cunoscut pe Hristos. Ectenia catehumenilor este o
rugaciune pentru acestia si, n acelasi timp, o aducere aminte a misiunii pe care ne-a
82

ncredintat-o Hristos: "Drept aceea, mergnd, nvatati toate neamurile, botezndu-le n


numele Tatalui si al Fiului si al Sfntului Duh, nvatndu-le sa pazeasca toate cte v-am
poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt n toate zilele, pna la sfrsitul veacului" (Matei 28, 1920).
De aceea este important ca ectenia catehumenilor sa fie mentinuta n cadrul Sfintei Liturghii,
putndu-se renunta eventual la ndemnul final adresat catehumenilor pentru a parasi
biserica.
Note:
1. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 399
2. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p.214
3. Omilii la II Corinteni 2, PG 61, 403
4. P. Evdokimov, Rugaciunea n Biserica de Rasarit, p. 176
5. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 203
6. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p.91-92

83

XXVIII
Antimisul
Sfrsitul Liturghiei catehumenilor (Cuvntului) si nceputul Liturghiei credinciosilor
(euharistica) se ntrepatrund prin doua acte savrsite concomitent: rostirea ecteniei
catehumenilor si desfacerea antimisului.
Sfnta Liturghie poate fi savrsita numai pe antimis
Antimisul (1) este o bucata de pnza de in sau de matase, n forma dreptunghiulara, cu
laturile de 50-60 cm, avnd imprimata scena punerii Domnului n mormnt. La noi si la rusi
antimisul are cusute n el sfinte moaste pe cnd la greci acestea lipsesc. Toate antimisele
cuprind nsa numele parohiei, hramul bisericilor carora sunt destinate si semnatura
episcopului locului. Ele se schimba de fiecare data cnd se instaleaza un nou episcop.
Termenul de antimis vine din limba greaca de la cuvintele anti (n loc de) si minsos (masa)
nsemnnd asadar "n loc de masa". El este obligatoriu pentru slujirea Sfintei Liturghii, n caz
de nevoie Sfnta Liturghie putnd fi savrsita si n afara bisericii dar numai pe antimis.
Antimisul sta n permanenta pe Sfnta Masa, sub Sfnta Evanghelie, ndoit si nvelit ntr-o
pnza protectoare numita iliton.
La Sfnta Liturghie, dupa citirea din Evanghelie aceasta este asezata mai n fata pe Sfnta
Masa, lasnd locul antimisului care este desfacut de catre preot n timpul rostirii ecteniei
catehumenilor si nsemnat cu semnul Sfintei Cruci la rostirea ecfonisului.
Antimisul este "delegatia" pe care episcopul o da preotului spre a savrsi Sfnta Liturghie
Antimisul are n acelasi timp un rol practic si o profunda semnificatie teologica. Rolul practic
consta n aceea ca pe antimisul desfacut vor fi asezate Sfntul Potir si Sfntul Disc iar
eventualele particele din Sfintele Daruri care vor cadea pe el vor putea fi adunate evitnduse profanarea. Semnificatia teologica a antimisului vine din legatura lui cu episcopul locului a
carui semnatura o poarta ntotdeauna.
"Biserica locala ca entitate avnd un statut eclesiologic plenar este dioceza episcopala"(2)
arata Mitropolitul Ioannis Zizioulas exprimnd nvatatura din totdeauna a Bisericii. Episcopul,
n calitate de chip al lui Hristos a fost dintru nceput si n chip natural centrul n jurul caruia
gravita toata viata religioasa a obstii crestine din fiecare Biserica locala (3). n primele secole
crestine episcopul prezida toate adunarile de cult, el fiind savrsitorul de drept al slujbelor si
n special al Sfintei Liturghii. La Liturghie ntreaga Biserica locala se aduna n jurul
episcopului exprimnd unitatea ei ca Trup al Lui Hristos. Aceasta calitate de savrsitor de
drept al Sfintei Liturghii episcopul o are n continuare si o va avea ct va fi Biserica. Dar, din
cauza nmultirii numarului crestinilor, a devenit imposibila adunarea tuturor credinciosilor
dintr-o Biserica locala la o singura Sfnta Liturghie slujita de episcop. Ca urmare episcopul
deleaga preoti ca, n numele lui sa slujeasca Sfnta Liturghie si sa pastoreasca parohiile.
"Numai acea Euharistie este reala, arata Sfntul Ignatie al Antiohiei, care o savrseste
episcopul sau cel caruia i-a ncredintat el savrsirea ei". Antimisul, purtnd semnatura
episcopului si avnd mentionata parohia careia i este destinat este tocmai "delegatia" pe care
episcopul o da preotului spre a savrsi Sfnta Liturghie si a pastorii parohia respectiva. De
aceea antimisele se schimba ntotdeauna la instalarea unui nou episcop.

84

Antimisul vadeste Sfnta Liturghie ca centru al parohiei si al vietii ei ntregi


"Antimisul a aparut din necesitatea de a pune n concordanta sensul Euharistiei - ca o lucrare
a ntregii Biserici care exprima unitatea ei prin slujirea episcopului, cu necesitatea de a
satisface multiplele adunari euharistice"(4). Antimisul arata ca nu numai din punct de vedere
administrativ ci si calitativ, ontologic, parohia nu este Biserica deplina ci numai n unire cu
alte parti poate trai plinatatea Bisericii. "Parohia fiind doar o parte, legata de plinatatea
Bisericii, ea primeste tot timpul aceasta plinatate si se descopera ea nsasi acestei plinatati
numai n episcop si prin episcop; n acest sens, parohia depinde de episcop si, prin el, de
ntregul Bisericii. Pe de alta parte, darul Bisericii facut parohiei este Euharistia, prin care
fiecare parohie participa n ntregime la Hristos, primeste toata plinatatea darurilor harice
si se identifica pe sine cu Biserica. De aici urmeaza si dependenta Euharistiei de episcop, de
ncredintarea lui si, totodata, vadirea Euharistiei ca centru al parohiei si al vietii ei
ntregi"(5).
Toate acestea sunt exprimate de antimis si ne sunt reamintite de desfacerea lui pe Sfnta
Masa ca act pregatitor pentru nceperea Liturghiei credinciosilor (euharistica) la care
participa si slujesc credinciosii alaturi de clerici si n comuniune cu episcopul pentru a aduce
jertfa euharistica "cu o gura si o inima" si pentru a primi toti darul vietii celei noi n Hristos
prin mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului si a se arata astfel ca Biserica, Trup al lui
Hristos.
Note:
1. Pentru amanunte privind istoria si semnificatia antimisului vezi Diac. Dr. Nica M. Tuta,
Sfntul Antimis. Studiu istoric, liturgic si simbolic, Bucuresti, 1943
2. Ioannis Zizioulas, Fiinta eclesiala, Bucuresti, 1996, p.255
3. Pr. Prof. Dr. Ene Braniste, Liturgica generala, editia a II-a, Bucuresti, 1993, p. 95
4. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p 101
5. Ibidem, p. 104

85

XXIX
Rugciunile pentru credincioi
Deschiderea antimisului marcheaza sfrsitul Liturghiei catehumenilor, deschisa participarii
tuturor, care are un caracter predominant catehetic, de propovaduire a Evangheliei lumii. n
ea Dumnezeu Cuvntul ne vorbeste, ne nvata si ni se mpartaseste prin cuvnt. Urmeaza cea
de a doua parte a Sfintei Liturghii, Liturghia credinciosilor sau euharistica, n care Biserica se
separa de lume pentru a aduce, n Hristos, jertfa euharistica cea fara de snge si a fi naltata
n mparatia cerurilor, la ospatul Stapnului, primind ca hrana nsusi Trupul si Sngele
Domnului.
La nceput toti credinciosii se mpartaseau la Liturghie
n Biserica primara era de neconceput ca cei ce participa la Liturghia euharistica sa nu se
mpartaseasca. Canoanele 8 si 9 apostolice si canonul 2 al sinodului de la Antiohia sunt
categorice n aceasta privinta amenintnd cu afurisirea (excomunicarea) att pe clericii ct si
pe laicii care participa la slujba si nu se cumineca. De aceea la sfrsitul Liturghiei Cuvntului
paraseau biserica att catehumenii ct si penitentii, adica cei opriti de la mpartasanie
datorita unor pacate grave, la ndemnul diaconului: "Cei care nu participa la mpartasanie sa
paraseasca adunarea!". "Potrivit sensului liturgic numai cei ce se mpartasesc, numai
credinciosii participa la Sfnta Liturghie. Si este un privilegiu nfricosator"(1). Ct de mult
ne-am ndepartat n zilele noastre de la aceasta ntelegere cnd majoritatea credinciosilor
ramn n biserica la Liturghia celor credinciosi fara sa constientizeze privilegiul nfricosator
pe care l reprezinta aceasta, fara sa-si puna problema ca ar trebui sa duca o astfel de viata
nct sa poata sa se mpartaseasca de fiecare data si fara sa nteleaga ca numai mpartasinduse au participat deplin la Liturghie.
Participarea la Liturghie nseamna un privilegiul nfricosator
Liturghia credinciosilor ncepe cu rostirea de catre diacon a doua ectenii mici. Aceste ectenii
sunt o ramasita a ecteniei mari care n secolele IV-V era rostita doar dupa plecarea
catehumenilor si a penitentilor. Dupa mutarea ecteniei mari, mai nti nainte de trisaghion
iar din secolul al XIII-lea n locul ei actual, la nceputul Liturghiei credinciosilor ntlnim n
manuscrise doua ectenii cu un numar variabil de cereri stabilite astfel nct sa dea
posibilitatea preotului de a citi rugaciunile pentru credinciosi.
Initial se rosteau trei rugaciuni pentru credinciosi, prima n taina celelalte cu voce tare, dupa
cum aflam din canonul 19 al sinodului de la Laodiceea (363). Dar manuscrisele liturgice,
ncepnd cu cele mai vechi (secolul al VIII-lea) cuprind doar cte doua rugaciuni, diferite
pentru Liturghia Sfntului Ioan Gura de Aur si Liturghia Sfntului Vasile cel Mare. n ceea ce
priveste a treia rugaciune s-a emis ipoteza ca ar fi rugaciunea plecarii capetelor de la
Liturghia Sfntului Ioan Gura de Aur aflata astazi dupa Tatal nostru (2).
Rugaciunile pentru credinciosi rostite n numele clerului dar mbratisndu-i pe toti credinciosii
scot n evidenta faptul ca privilegiul nfricosator de a participa la Liturghie nseamna o
mpreuna-slujire a clericilor si a laicilor n care se distinge clar slujirea preotiei harismatice
de slujirea preotiei mparatesti a credinciosilor. n cele ce urmeaza ne vom apleca asupra
rugaciunilor de la Liturghia Sfntului Ioan Gura de Aur prezentndu-le pe scurt si pe cele ale
Sfntului Vasile cel Mare.

86

Rugaciune a clericilor spre a fi nvredniciti sa mijloceasca pentru popor


"Multumim Tie Doamne, Dumnezeul Puterilor, Care ne-ai nvrednicit pe noi a sta si acum
naintea Sfntului Tau Jertfelnic si a cadea la ndurarile Tale, pentru pacatele noastre si
pentru pacatele cele din nestiinta ale poporului. Primeste, Dumnezeule, rugaciunea noastra;
fa-ne sa fim vrednici a-Ti aduce rugaciuni, cereri si jertfe fara snge pentru tot poporul Tau;
si ne nvredniceste pe noi, pe care ne-ai pus ntru aceasta slujba a Ta, cu puterea Duhului
Tau Celui Sfnt, ca fara de osnda si fara de sminteala, ntru marturia curata a cugetului
nostru, sa Te chemam pe Tine n toata vremea si n tot locul, si auzindu-ne pe noi, milostiv
sa ne fii noua, ntru multimea bunatatii Tale".
Prima rugaciune pentru credinciosi a Sfntului Ioan Gura de Aur ncepe cu o multumire adusa
de catre protos n numele clericilor slujitori pentru vrednicia primita prin hirotonie de a
mijloci pentru popor savrsind Sfnta Liturghie.
Textul face trimitere la capitolul 9 din Epistola catre Evrei n care Sfntul Pavel arata
suprematia lui Hristos, "Arhiereul bunatatilor viitoare" (v. 11) si "Mijlocitorul unui nou
testament" (v. 15) fata de arhiereul legii celei vechi. Arhiereul legii vechi aducea jertfe
sngeroase "pentru sine si pentru pacatele poporului" (v. 7) jertfe care "nu aveau nsa
puterea de a desavrsi cugetul nchinatorului" (v. 9).
Preotia crestina a Noului Testament este mplinirea mijlocirii lui Hristos pe care preotia legii
vechi doar o prenchipuia. "De vreme ce firea omului nu poate suferi fiinta dumnezeirii, cu
iconomia Ta ai asezat dascali asemenea noua care stau pe scaunul Tau ca sa aduca Tie jertfa
si prinos pentru tot poporul Tau" se arata n rugaciunea de la hirotonia episcopului (3). La
Sfnta Liturghie clericii se roaga sa fie nvredniciti a aduce pentru pacatele lor si pentru
pacatele cele din nestiinta ale poporului "rugaciuni, cereri si jertfe fara de snge". Jertfa fara
de snge este jertfa euharistica ce nlocuieste jertfele sngeroase ale legii vechi, este
actualizarea jertfei mntuitoare a lui Hristos care "a intrat odata pentru totdeauna n Sfnta
Sfintelor, nu cu snge de tapi si de vitei, ci cu nsusi sngele Sau, si a dobndit o vesnica
rascumparare" (v. 12). El "Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa
fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului
celui viu" (v. 14).
Acelasi Duh Sfnt da putere preotiei crestine: "Dumnezeiescul Har, cel ce totdeauna pe cele
neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le mplineste" (4) rnduieste slujitorii ierarhiei
sacramentale. De aceea la slujba hirotoniei arhiereul se roaga ca preotul "sa primeasca acest
mare har al Sfntului Tau Duh ntru viata curata si credinta nestramutata", sa se umple de
darul Sfntului Duh "ca sa se faca vrednic a sta fara prihana n fata jertfelnicului Tau"(5). La
fiecare Sfnta Liturghie, rostind rugaciunea pentru credinciosi, preotul trebuie sa-si
aminteasca ca numai viata curata si credinta nestramutata dobndita cu puterea Sfntului
Duh l poate face sa-si mplineasca misiunea de mijlocitor catre Dumnezeul cel milostiv si
iubitor de oameni fara de osnda si fara de sminteala ntru marturia curata a cugetului
precum Sfntul Pavel (II Corinteni 1, 12).
Rugaciunea paralela a Sfntului Vasile cel Mare subliniaza faptul ca Dumnezeu este Cel ce nea descoperit mai nti taina mntuirii (I Timotei 3, 16) si a rnduit preotia sacramentala n
puterea Sfntului Duh, El fiind Cel care lucreaza n slujitorii Lui (I Corinteni 12, 4-6).

87

Slujirea laicilor presupune ntelegerea duhovniceasca a slujbei si mpartasirea cu Sfintele


Taine
Iarasi si de multe ori cadem la Tine si ne rugam Tie, Bunule si Iubitorule de oameni, ca privind
spre rugaciunea noastra, sa curatesti sufletele si trupurile noastre de toata necuratia trupului
si a duhului si sa ne dai noua sa stam nevinovati si fara de osnda naintea Sfntului Tau
Jertfelnic. Si daruieste, Dumnezeule, si celor ce se roaga mpreuna cu noi spor n viata, n
credinta si n ntelegerea cea duhovniceasca. Da lor sa-Ti slujeasca totdeauna cu frica si cu
dragoste, si ntru nevinovatie si fara osnda sa se mpartaseasca cu Sfintele Tale Taine si sa se
nvredniceasca de cereasca Ta mparatie.
n cea de a doua rugaciune pentru credinciosi a Sfntului Ioan Gura de Aur clericii se roaga
mai nti pentru ei nsisi apoi, n cea de a doua parte, pentru popor.
n prima parte se reia cererea din rugaciunea anterioara de a fi nvredniciti sa stea
"nevinovati si fara de osnda naintea sfntului jertfelnic". Marturisind nevrednicia pentru
aceasta nalta slujire clericii si ndreapta toata nadejdea spre Dumnezeu, singurul care ne
poate face vrednici curatindu-ne de toata ntinaciunea trupului si a sufletului.
Rugaciunea i cuprinde apoi pe "cei ce se roaga mpreuna cu noi", adica poporul
dreptcredincios din biserica. Pentru ei se cere sporul n viata, n credinta si n ntelegerea
duhovniceasca. Viata curata si credinta tare este asadar o conditie si pentru slujirea laicilor.
ntelegerea duhovniceasca potrivit Sfntului Pavel consta n cunoasterea voii lui Dumnezeu si
mplinirea ei (Coloseni 1, 99). n contextul concret al acestei rugaciuni ntelegerea
duhovniceasca nseamna si angajarea constienta n slujirea Sfintei Liturghii prin ntelegerea a
tot ceea ce se savrseste n timpul slujbei. n continuare rugaciunea ne descopera felul n
care trebuie sa slujeasca laicii si anume "cu frica, cu dragoste si ntru nevinovatie". Slujirea
lor culmineaza n mpartasirea cu Sfintele Taine care le deschide calea spre mparatia lui
Dumnezeu. nvatam din aceasta rugaciune ca doua caracteristici esentiale ale slujirii laicilor
la Sfnta Liturghie sunt ntelegerea duhovniceasca a slujbei si mpartasirea cu Sfintele Taine.
Rugaciunea paralela a Sfntului Vasile cel Mare se concentreaza pe pregatirea pentru
savrsirea jertfei euharistice preotul cernd "cuvnt ntru deschiderea gurii noastre, ca sa
chemam harul Sfntului Duh peste Darurile ce se vor pune nainte".
Sa acordam mai multa atentie rugaciunilor pentru credinciosi
A fi credincios nseamna a fi consacrat n slujirea lui Dumnezeu, fie n ierarhia sacramentala
fie ca laic, un privilegiu si o raspundere extraordinara pe care trebuie sa o primim cu toata
seriozitatea. Rugaciunile pentru credinciosi ne constientizeaza asupra acestei raspunderi nca
de la nceputul Liturghiei credinciosilor. De aceea trebuie sa le acordam toata atentia care li
se cuvine desi citirea lor n taina si uneori n graba i mpiedica pe preoti sa staruie asupra lor
iar pe laici chiar sa le auda.
Note:
1. P. Evdokimov, Rugaciunea n Biserica de Rasarit, p. 177
2. Juan Mateos, SJ, La celebration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude historique,
OCA, 191, Roma, 1971, p.135
3. Arhieraticon, Bucuresti,1993, p. 99
4. Ibidem, p. 74, 79, 97
5. Ibidem, p. 80-81

88

XXX
Intrarea Mare
Liturghia credinciosilor (euharistica), nceputa odata cu rugaciunile pentru credinciosi, a fost
ntotdeauna nteleasa si traita ca o actualizare a Cinei celei de Taina prin mplinirea poruncii
Mntuitorului. n seara Joii Mari, la Cina cea de Taina, Fiul lui Dumnezeu "nsusi pe Sine S-a
dat pentru viata lumii" (anaforaua Sfntului Ioan Gura de Aur) mpartasindu-i pe apostoli cu
Trupul si Sngele Sau si poruncindu-le "Sa faceti aceasta ntru pomenirea Mea" (I Cor. 11, 2326).
Liturghia credinciosilor este actualizarea celor patru acte mplinite de catre Mntuitorul
la Cina cea de Taina
O analiza atenta a relatarilor scripturistice (Matei 26, 28; Marcu 14, 22-24; Luca 22, 19-20; I
Cor. 11, 23-26) privind cele savrsite de Mntuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taina n
legatura cu instituirea Sfintei Euharistii ne descopera sapte actiuni: a luat pinea, a multumit
si binecuvntat, a frnt, a dat, a luat paharul, a multumit si a binecuvntat, a dat. Aceste
actiuni se concentreaza n patru acte fundamentale: a luat (pinea si paharul), a multumit si
binecuvntat (pinea si paharul), a frnt (pinea) si a dat (Trupul si Sngele Sau).
Recunoastem aceste acte la nmultirea pinilor n pustie (Matei 14, 19; 15, 36) cnd Euharistia
a fost prefigurata. Apoi le ntlnim la Euharistia savrsita de Mntuitorul dupa nvierea Sa din
morti la Emaus cu cei doi ucenici Luca si Cleopa "cnd a stat mpreun cu ei la masa, lund El
pinea, a binecuvntat si, frngnd, le-a dat lor" (Luca 24, 30).
Liturghia credinciosilor, fiind o actualizare a Cinei celei de Taina, este, implicit, n partile sale
principale o actualizare a acestor patru acte mplinite de catre Mntuitorul (1) si anume:
Intrarea Mare (a luat), Anaforaua (a multumit si a binecuvntat), Frngerea (a frnt) si
mpartasirea (a dat).
Intrarea Mare a ajuns astazi, de la un ritual simplu, la o solemnitate deosebita
Intrarea Mare, actualizarea luarii pinii si a paharului (cu vin) de catre Mntuitorul, consta n
aducerea darurilor de pine si vin si asezarea lor pe Sfnta Masa. La origine era un act extrem
de simplu mplinit de catre diaconi fara un ceremonial special.
n urma studiului sistematic al documentelor si vestigiilor arheologice din primele secole
crestine, Robert Taft, profesor de Liturgica la Institutul Pontifical Oriental din Roma, a
demonstrat netemeinicia opiniei, curente pna de curnd, potrivit careia credinciosii si
aduceau darurile individuale de pine si vin la altar ntr-o forma mai mult sau mai putin
ritualizata, numai dupa plecarea catehumenilor. El a aratat ca practica ortodoxa actuala a
aducerii de catre credinciosi a darurilor nsotite de pomelnice nca de la nceputul Liturghiei
este cea originara, fiind prezenta ntotdeauna n Orient. Deosebirea fata de primele secole
crestine consta n aceea ca, daca acum darurile sunt aduse la proscomidiarul care este alaturi
de altar, la nceput ele erau aduse n skevofilakion, o ncapere distincta de restul bisericii
situata de obicei n apropierea intrarii. Aici darurile erau primite de catre diaconi, erau
selectate cele destinate Sfintei Jertfe iar dupa ncheierea Liturghiei catehumenilor erau duse
tot de catre diaconi pe Sfnta Masa. Se pare chiar ca darurile erau aduse n timp ce
credinciosii si dadeau sarutul pacii (2).
ncepnd din secolul al IV-lea ritualul Intrarii Mari se amplifica tot mai mult pe masura ce i se
atribuie o simbolistica tot mai complexa ajungnd n cele din urma la o solemnitate deosebita
89

fiind cel mai dezvoltat ritual din punct de vedere ceremonial al Sfintei Liturghii (3). Ca
urmare, n evlavia populara Intrarea Mare este receptata ca unul dintre cele mai sacre si
impresionante momente ale slujbei. Dupa iconoclasm a fost considerata un element att de
caracteristic si definitoriu al ntregii slujbe nct, potrivit canonului iconografic, icoana
Sfintei Liturghii ne prezinta procesiunea cu Cinstitele Daruri din cadrul Intrarii Mari (4).
Intrarea Mare cuprinde o serie de ritualuri pregatitoare pentru aducerea sfintei jertfe
n prezent Intrarea Mare, ca parte principala a Liturghiei credinciosilor, cuprinde o serie de
ritualuri pregatitoare pentru anaforaua liturgica care constau n pregatirea duhovniceasca a
slujitorilor si credinciosilor si pregatirea materiala a altarului si a darurilor pentru aducerea
sfintei jertfe. Vom prezenta n continuare aceste ritualuri asa cum sunt savrsite ele astazi n
Biserica Ortodoxa Romna (5) urmnd ca n articolele urmatoare sa ne oprim asupra fiecaruia.
Dupa ecfonisul celei de a doua rugaciuni pentru credinciosi ("Ca sub stapnirea ta totdeauna
fiind paziti Tie slava sa naltam...") cntaretii ncep intonarea Imnului heruvic, o cntare
ampla, patrunzatoare n care melodia lina, dnd putere cuvintelor, are un rol esential pentru
transpunerea credinciosilor ntr-o stare sufleteasca potrivita aducerii sfintei jertfe:"Noi care
pe heruvimi cu taina nchipuim si facatoarei de viata Treimi ntreit sfnta cntare aducem,
toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam".
n acest timp preotul rosteste n taina, pentru sine, rugaciunea "Nimeni nu este vrednic..."
marturisindu-si nevrednicia pentru slujirea ce i sta nainte si ncredintndu-se cu smerenie lui
Hristos "Cel ce aduce si Cel ce se aduce, Cel ce primeste si Cel ce se mparte". Apoi,
nchinndu-se, spune mpreuna cu diaconul de trei ori textul complet al cntarii heruvimice.
Protosul cadeste n continuare altarul, iconostasul si credinciosii pregatind intrarea Cinstitelor
Daruri. Buna mireasma a tamiei se adauga astfel cntarii line, icoanelor si luminii discrete a
candelelor si lumnarilor crend o atmosfera care sa stimuleze si simturile pentru o
participare totala la slujba "lepdnd toata grija cea lumeasca". De altfel n slujba ortodoxa,
ca n nici un alt rit liturgic, impresia, impactul estetic al ceremonialului sau impunator,
hieratic este de o importanta fundamentala (6).
Clericii se nchina naintea Sfintei Mese, saruta antimisul, crucea si Sfnta Masa si si cer
iertare unii de la altii si de la popor. Merg la proscomidiar, preotul i pune diaconului care are
cadelnita Sfntul Aer pe umeri, i da Sfntul Disc si, lund el nsusi Sfntul Potir, pornesc n
procesiune prin biserica precedati de paracliseri cu lumnari n mna. Cntarea heruvicului se
ntrerupe si preotul si diaconul se roaga, asemenea tlharului de pe cruce, ca Domnul
Dumnezeu sa-i pomeneasca ntru mparatia sa pe cei ce au adus si pe cei pentru care s-au
adus acele cinstite daruri, pe episcop, pe clerici, pe conducatori, pe ctitori, pe cei adormiti si
pe toti cei prezenti la slujba. Apoi intra n altar si aseaza cinstitele daruri pe Sfnta Masa n
timp ce cntarea continua cu putere: "Ca pe mparatul tuturor sa-l primim, pe Cel, de cetele
ngeresti, nevazut nconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia!".
La Liturghia arhiereasca episcopul nu iese n procesiune ci, dupa ce da Sfntul Disc diaconului
iar Sfntul Potir celui dinti dintre preoti, trece n dreptul usilor mparatesti pentru a primi
Cinstitele Daruri, a face pomenirile si a le aseza pe Sfnta Masa.
Dupa asezarea darurilor pe Sfnta Masa ele sunt acoperite cu Sfntul Aer si cadite iar protosul
(episcop sau preot) rosteste rugaciunea punerii nainte n timp ce diaconul ncepe ectenia
cererilor cu cererea speciala pentru darurile puse nainte.

90

Intrarea Mare este actul jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda vietii
noastre si participare la jertfa lui Hristos
Actul aducerii darurilor la Sfntul Altar n cadrul Intrarii Mari a reprezentat nca de la nceput,
cu toata simplitatea ritualului, actul jertfelnic al Bisericii de a-I oferi lui Dumnezeu ofranda
vietii noastre. Dezvoltarea ritualului pna la forma de azi a accentuat acest simbolism.
Hristos S-a jertfit pe Sine o data pentru totdeauna cuprinzndu-ne pe toti n jertfa Sa. Jertfa
este expresia fireasca a dragostei adevarate, nsasi taina Sfintei Treimi fiind taina jertfei
desavrsite pentru ca este taina dragostei desavrsite. Jertfa desavrsita a lui Hristos a facut
posibila restaurarea noastra n starea de jertfelnicie. Noi suntem chemati ca, la rndul
nostru, sa ne jertfim lepadndu-ne cu totul de egoismul nostru si daruindu-ne n Hristos lui
Dumnezeu pentru a nvia mpreuna cu El. Viata Bisericii, fiind viata Lui n noi si viata noastra
n El este, in mod necesar, o viata jertfelnica, o ndreptare iubitoare eterna spre Dumnezeu.
Jertfa lui Hristos implica asadar jertfa noastra ca atitudine esentiala si act esential al
Bisericii, noua umanitate restaurata (7).
Prin pregatirea Cinstitelor Daruri la Proscomidie jertfele individuale ale fiecaruia,
concretizate n darurile de pine si vin, s-au unit n jertfa Bisericii si aceasta jertfa a Bisericii
este aratata ca fiind mpartasire din jertfa lui Hristos. Acum, prin aducerea cinstitelor daruri
pe Sfnta Masa, Biserica se aduce pe sine nsasi, ceea ce nseamna ca aduce pe Hristos, caci
Biserica este Trupul Lui, iar El este Capul Bisericii. Dar Hristos nsusi este "Cel ce aduce si Cel
ce Se aduce". Astfel jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui Hristos (8). Prin ofranda
euharistica noua ni se da nepretuita posibilitate de a participa la jertfa lui Hristos, la ofranda
Sa unica, mplinindu-ne vocatia jertfitoare. Intrarea Mare ne constientizeaza ca cel ce a venit
la Liturghie sa primeasca si nu sa daruiasca nu a nteles ca a fi madular al Bisericii nseamna,
nainte de toate, participare la jertfa lui Hristos.
n decursul timpului Intrarii Mari i se adauga o simbolistica tot mai complexa, fapt care a
influentat la rndul sau devoltarea ritualului. Astfel, la sfrsitul secolului al IV-lea, Teodor de
Mopsuestia vede n Intrarea Mare purtarea solemna a trupului mort al Mntuitorului spre
mormnt (9). Altii o considera o punere n scena liturgica a intrarii triumfale a Domnului n
Ierusalim (10) sau chiar un simbol al celei de a doua veniri a Mntuitorului (11).
n ncheierea acestei priviri sumare asupra istoricului, rnduielii si semnificatiei Intrarii mari
putem spune mpreuna cu Sfntul Maxim Marturisitorul ca acest ritual simbolizeaza "nceputul
si sfrsitul nvataturii celei noi, care ni se va mpartasi n cer, cu privire la iconomia lui
Dumnezeu cea catre noi si descoperirea tainei mntuirii noastre, care se afla n adncurile
nepatrunse ale tainei dumnezeiesti"(12).
Note:
1. Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p.48
2. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites
of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 11-50
3. Ibidem, p. 3
4. Dionisie de Furna, Erminia picturii bizantine, Bucuresti, 2001, p. 183, 5. G. Millet,
Monuments de lAthos, Paris, 1927, p. 64
5. Desi n partile esentiale ritualul este acelasi, totusi exista diferente n ceea ce priveste
practica diferitelor Biserici Ortodoxe distingndu-se un ritual grec, unul slav si chiar unul
romnesc care a suportat influente din ambele parti
91

6. Robert Taft, Great Entrance, p. 10


7. Alexander Schmemann, Liturgy and Life, New York, 1983, p. 50
8. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 126
9. Cateheza XV baptismala, la Pr. Ene Braniste, Liturgica speciala, p. 356.
10. Sf. Gherman al Constantinopolului, Nicolae Cabasila
11. Sfntul Simeon al Tesalonicului
12. Mystagogia, XVI

92

XXXI
Nimeni nu este vrednic...
Unul dintre scopurile principale ale ritualurilor Intrarii mari este pregatirea duhovniceasca a
slujitorilor pentru aducerea Sfintei Jertfe. Un loc important n acest sens l ocupa rostirea n
taina de catre preot a rugaciunii "Nimeni nu este vrednic" dupa ecfonisul "Ca sub stapnirea
ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa naltam, Tatalui si Fiului si Sfntului Duh..." al celei de
a doua rugaciuni pentru credinciosi, n timp ce credinciosii intoneaza Heruvicul.
Rugaciunea este rostita de catre preot pentru sine
Rugaciunea din timpul cntarii heruvimice, desi apare n cele mai vechi manuscrise liturgice,
nu face parte din structura originara a Liturghiei. Este probabil o rugaciune de origine
monastica, adoptata la Marea Biserica (Sfnta Sofia) din Constantinopol n a doua jumatate a
secolului al X-lea. Ea dubleaza oarecum att rugaciunea punerii nainte spusa dupa asezarea
darurilor pe Sfnta Masa ct si rugaciunile pentru credinciosi, subliniind si dezvoltnd ideile
cuprinse n acestea. Cuprinznd numeroase citate si aluzii scripturistice, se distinge de
celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii att prin faptul ca este adresata lui Hristos si nu lui
Dumnezeu Tatal ct si prin faptul ca este rostita de catre preot pentru sine, la persoana I
singular, si nu n numele comunitatii.
Raspunderea personala a preotului pentru plinatatea vietii bisericesti
nainte de aducerea darurilor pe Sfnta Masa si savrsirea jertfei fara de snge, rugaciunea
"Nimeni nu este vrednic", de o frumusete si profunzime aparte, exprima cutremurul cu care
preotul trebuie sa-si mplineasca mareata slujire, constiinta nevredniciei sale si a nevoii de a
primi ajutorul de sus.
n acelasi timp ea i atrage atentia preotului asupra raspunderii personale pe care o are, caci
numai hirotonia nu l face n mod automat un slujitor vrednic. "Biserica nu neaga validitatea
tainelor savrsite de orice popa, fie bun, fie rau, nsa Biserica totodata cunoaste si toata
nfricosatoarea realitate a dependentei vietii bisericesti de demnitatea sau nedemnitatea
acelora carora le este ncredintata iconomia tainelor lui Dumnezeu".
Asadar, ceea ce trebuie sa cautam nu este minimul, validitatea, ci plinatatea vietii n Hristos
traita n Biserica n slujbe si, n mod deosebit, n Sfnta Liturghie.
E nevoie ca fiecare, preot sau laic, sa se straduiasca ca, n puterea Sfntului Duh, sa se ridice
la naltimea slujirii sale. De aceea rugaciunea preotului pentru sine se completeaza n mod
fericit cu cntarea heruvimica ce ne ndeamna pe toti sa lepadam toata grija cea lumeasca
pentru a-L putea primi pe Hristos.
Tlcuirea rugaciunii
Nimeni dintre cei legati cu pofte si cu desfatari trupesti nu este vrednic sa vina, sa se
apropie, sau sa slujeasca Tie, mparatul Slavei (Psalm 23, 7-10); caci a sluji Tie este lucru
mare si nfricosator chiar pentru puterile cele ceresti.
Rugaciunea debuteaza cu afirmarea neputintei oricarei fapturi omenesti de a se ridica la
vrednicia slujirii lui Dumnezeu "caci este lucru mare si nfricosator" chiar si pentru ngeri. De
93

altfel Heruvicul ne avertizeaza ca, participnd la Sfnta Liturghie, noi nchipuim puterile
ngeresti. Titlul de mparat al slavei este preluat din Psalmul 23, 7-10 unde se precizeaza ca
mparatul slavei este "Domnul (Yahve) Cel tare si puternic, Domnul Cel tare n razboi".
Aplicnd lui Hristos, caruia i este nchinata rugaciunea, aceasta titulatura, noi afirmam
implicit dumnezeirea sa.
Dar totusi, pentru iubirea Ta de oameni cea negraita si nemasurata, nemutat si
neschimbat Te-ai facut om, si Arhiereu Te-ai facut noua, si, ca un Stapn a toate, ne-ai dat
slujba sfnta a acestei jertfe liturgice si fara de snge.
Cunoscnd neputinta omeneasca, "Dumnezeu asa a iubit lumea, nct pe Fiul Sau Cel UnulNascut L-a dat ca oricine crede n El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16). Potrivit
nvataturilor formulate la sinoadele III si IV ecumenice (431 respectiv 451), Fiul lui Dumnezeu
s-a facut om adevarat nsa a ramas si Dumnezeu adevarat, firea omeneasca unindu-se cu cea
dumnezeiasca n persoana Mntuitorului Iisus Hristos neamestecat si neschimbat, nempartit si
nedespartit. Rugaciunea noastra preia termenul atreptos (neschimbat) al acestei definitii
dogmatice pentru a sublinia unirea celor doua firi n persoana Mntuitorului.
Hristos, aducndu-se pe Sine nsusi ca jertfa unica si atotcuprinzatoare, S-a aratat a fi
Arhiereu desavrsit: "sfnt, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si mai
presus dect cerurile" (Evrei 7, 26). El este Arhiereul nostru cel mare care a strabatut cerurile
(Evrei 4, 15) si care, fiind Dumnezeu adevarat si om adevarat, poate suferi cu noi n
slabiciunile noastre, ispitit ntru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat (Evrei 4, 16).
Preotia lui Hristos se mplineste vesnic n Biserica fiindca El "a dat preotului sfnta slujire
vazuta a jertfei liturgice fara de snge, adica l-a facut organ constient prin care El nsusi si
actualizeaza jertfa de pe Golgota n mod nesngeros spre mpartasirea credinciosilor cu ea
sub chipuri vazute".
Ca singur Tu, Doamne Dumnezeul nostru, stapnesti cele ceresti si cele pamntesti (I Paral
29, 11), Care Te porti pe scaunul cel de heruvimi, Domn al serafimilor si mparatul lui
Israel (Sofonie 3, 15; Ioan 1, 49), Cel ce singur esti Sfnt si ntru sfinti Te odihnesti (Isaia
57, 15).
Rugaciunea insista asupra faptului ca Arhiereul nostru, Cel care este alaturi de noi n
slabiciunile noastre si a ncredintat preotului slujirea vazuta a jertfei celei fara de snge, este
Dumnezeul cel Atotputernic, Cel singur Sfnt. Pentru a exprima cu ct mai multa putere acest
lucru sunt preluate sau parafrazate o serie de expresii biblice care ni-l descopera pe
Dumnezeu. Ne alaturam lui David care l slaveste pe Dumnezeu spunnd: "Toate cte sunt n
cer si pe pamnt sunt ale Tale; a Ta este, Doamne, mparatia si Tu esti mai presus de toate,
ca unul ce mparatesti peste toate" (I Paral 29, 11). Iar proorocul Sofonie l numeste
mparatul lui Israel (Sofonie 3, 15), expresie preluata de Natanael pentru a-L numi pe Hristos
(Ioan 1, 49).
Deci pe Tine Te rog, Cel ce Singur esti bun (Matei 19, 17) si bine-ascultator, cauta spre
mine pacatosul si netrebnicul robul Tau (Luca 17, 10) si mi curateste sufletul si inima de
cugete viclene (Evrei 10, 22); si nvredniceste-ma (II Corinteni 3, 6), cu puterea Sfntului
Tau Duh, pe mine, cel ce sunt mbracat cu harul preotiei, sa stau naintea Sfintei Tale
Mese acesteia, si sa jertfesc Sfntul si Preacuratul Tau Trup si Sfntul Snge. Caci la Tine
vin, plecndu-mi grumajii mei si ma rog Tie: sa nu ntorci fata Ta de la mine (Psalm 142,
7), nici sa ma lepezi dintre slujitorii Tai (nt 9, 4), ci binevoieste sa-ti fie aduse darurile
acestea de mine, pacatosul si nevrednicul robul Tau.

94

n fata lui Dumnezeu, despre Care nsusi Hristos ne spune ca este Cel singur bun (Matei 19,
17), preotul se vede asa cum este adica pacatos, plin de cugete viclene, sluga netrebnica ce
ncearca sa faca ceea ce este dator sa faca (Luca 17, 10). Realiznd ct este de nevrednic si
pune nadejdea n Cel care l-a chemat la slujirea aceasta mbracndu-l n harul preotiei
cernd sa-l nvredniceasca, precum pe Sfntul Apostol Pavel (II Corinteni 3, 6), sa fie slujitor
al Sau si sa aduca Sfnta Jertfa.
Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci (esti adus), Cel ce primesti si Cel ce Te mparti
(esti mpartit), Hristoase Dumnezeul nostru, si Tie slava naltam, mpreuna si Celui fara de
nceput al Tau Parinte si Preasfntului si Bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si
pururea si n vecii vecilor. Amin.
ncheierea rugaciunii ni-L descopera pe Hristos n mijlocul Bisericii Sale ca adevarat slujitor al
Sfintei Liturghii, n acelasi timp jertfitor, jertfa si primitor al jertfei. Pentru a exprima
aceasta sunt folosite patru participii preluate dintr-o omilie a lui Teofil al Alexandriei
(atribuita initial Sfntului Chiril al Alexandriei) rostita n Joia Mare a anului 400: "Cel ce aduci
si Cel ce Te aduci (esti adus), Cel ce primesti si Cel ce Te mparti (esti mpartit)". Folosirea
celui de al treilea participiu (Cel ce primesti) a dat nastere la mijlocul secolului al XII-lea, la
o puternica controversa teologica ca urmare a contestarii calitatii de primitor a jertfei a lui
Hristos de catre un oarecare Soterikhos Panteugenes, candidat pentru scaunul de patriarh al
Antiohiei. Doua sinoade tinute la Constantinopol n 1156 si 1157 au exprimat nvatatura
ortodoxa potrivit careia Iisus Hristos n Euharistie si pe Cruce ca om se aduce lui Dumnezeu iar
ca Dumnezeu primeste aceasta jertfa n unire cu Tatal si cu Duhul.
Preotul nu se separa de credinciosi
Preotul este organul vazut prin care Hristos aduce si este adus ca jertfa de unde se vede nca
o data responsabilitatea lui nfricosatoare. Dar preotul nu monopolizeaza slujirea. El devine
organ vazut prin care lucreaza Hristos n virtutea hirotoniei prin care primeste preotia
Mntuitorului pe care Acesta a ncredintat-o Bisericii, Trupul Sau. Toti slujesc la Liturghie,
fiecare nsa n rndul treptei sale si fara ca slujirile sa se confunde. Preotul nu se separa de
credinciosi n aducerea Sfintei Jertfe ci este nti-statatorul adunarii euharistice afirmnd
prin aceasta unirea tuturor, clerici si laici, n slujirea Sfintei Liturghii.
Note:
1. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites
of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 120-134
2. Doar nca trei rugaciuni ale Liturghiei sunt adresate lui Hristos: rugaciunea antifonului al
III-lea, Rugaciunea de dinainte de Evanghelie si rugaciunea naltarii Sfntului Agnet
3. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 121
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 227
5. M. Richard, Une homelie de Theophile dAlexandrie sur linstitution de lEucharistie n
Revue dHistoire Ecclesiastique XXXIII (1937), p. 46-56
6. Pentru amanunte vezi Roman Zuzec, Cristologie et soteriologique de la priere de lhymne
de cherubins n Le Christ dans la liturgie. Conferences Saint-Serge, Roma, 1981, p. 363-376

95

XXXII
Heruvicul
Element caracteristic al Intrarii Mari, cu mare impact asupra credinciosilor, Heruvicul este
cntarea lenta si mareata intonata la strana n care melodia si cuvintele se unesc pentru a ne
pregati duhovniceste sa-L primim pe Hristos, mparatul tuturor, Care se jertfeste pentru noi.
Denumirea de Heruvic sau Imn heruvimic vine de la afirmatia acestei cntari ca noi, cei care
participam la Sfnta Liturghie, i nchipuim tainic pe heruvimii care intoneaza cntarea ntreit
sfnta "facatoarei de viata Treimi". Prin extensie tot denumirea de Heruvic se foloseste si
pentru imnele speciale care se cnta n timpul Intrarii Mari n Joia si Smbata Mare si anume
"Cinei Tale celei de Taina" si respectiv "Sa taca tot trupul". Conceput initial sa fie cntat
continuu, heruvicul este ntrerupt, din secolul al XII-lea de pomenirile rostite de preot cu
voce tare, pastrndu-si nsa unitatea.
Heruvicul a fost introdus n anul 574
Heruvicul nu a fost prezent de la nceput n rnduiala Sfintei Liturghii ci a fost introdus doar
n a doua jumatate a secolului al VI-lea. n primele secole, ritualul Intrarii Mari fiind foarte
simplu, darurile erau aduse de catre diaconi n tacere, n timp ce credinciosii si dadeau
sarutul pacii. Spre sfrsitul secolului al IV-lea, desi aducerea darurilor capata o solemnitate
deosebita fiind interpretata ca purtarea lui Hristos spre patima si mormnt, ea se savrseste
n continuare n tacere. Aceasta tacere, considera Teodor de Mopsuestia, este impusa de
reculegerea si teama cu care trebuie sa participam la acest moment (1).
Istoricul Cedrenus, n lucrarea sa Historianum compendium (secolul XI) ne informeaza ca
Imnul heruvimic a fost introdus n timpul mparatului bizantin Iustin II (565-578) n anul 574,
patriarh fiind Ioan III Scolasticul (565-577). Tot atunci s-a hotart ca n Joia Mare sa se cnte
imnul "Cinei Tale celei de Taina".
Profesorul Robert Taft a lansat ipoteza ca nainte de introducerea heruvicului se cntau
antifonic (2), cu refrenul Aliluia, versetele 7-10 ale Psalmului 23: "Ridicati, capetenii, portile
voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra mparatul slavei. Cine este acesta
mparatul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare n razboi. Ridicati, capetenii,
portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra mparatul slavei. Cine este acesta
mparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este mparatul slavei". n anul 574, sustine el,
Heruvicul propriu-zis s-a adaugat refrenului Aliluia. n perioada urmatoare, pna n secolul al
X-lea, s-a renuntat la versetele din psalmi ramnnd doar Imnul heruvimic si Aliluia (3).
Cntarea "Sa taca tot trupul" este preluata din rnduiala Liturghiei Sfntului Iacob, nlocuind
din secolele XI-XII, Heruvicul obisnuit la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare din Smbata Mare.
Adverbul "acum" exprima imperativul lepadarii imediate a grijii lumesti
Textul romnesc al Heruvicului este o traducere a variantei slave a acestuia:
"Noi care pe heruvimi cu taina nchipuim si facatoarei de viata Treimi ntreit sfnta cntare
aducem, toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam... ca pe mparatul tuturor sa-L primim,
pe Cel, de cetele ngeresti, nevazut nconjurat. Aliluia. Aliluia. Aliluia."
Diferenta fata de textul grecesc actual consta n prezenta adverbului "acum" si n folosirea
expresiei "aducem" (cntarea ntreit sfnta) n loc de "cntam".
96

Manuscrisele vechi ale Sfintei Liturghii nu cuprind de obicei textele cntarilor ci doar ale
rugaciunilor de aceea este greu de reconstituit textul originar al Heruvicului. Totusi analiza
manuscriselor care cuprind aceasta cntare ne indica prezenta adverbului "acum" n textul
grecesc pna prin secolul al XVI-lea. Asadar varianta slava pastreaza forma veche a imnului.
Reintroducerea acestui adverb n ultima editie a Liturghierului romnesc (2000) este salutara
deoarece el ntareste mesajul Heruvicului exprimnd imperativul lepadarii imediate, "acum",
a grijii lumesti pentru a putea aduce cntarea ntreit sfnta si a-L primi pe mparatul tuturor.
Varianta slava "aducem" (cntarea ntreit sfnta) vine probabil din confuzia lui prosagontes
(aducem) cu prosadontes (cntam) ntlnit n toate manuscrisele grecesti. Totusi nu este
gresit a spune ca "aducem" cntarea ntreit sfnta avnd n vedere faptul ca si n alte
contexte se vorbeste despre aducerea unei cntari (de exemplu n rugaciunea trisaghionului).
Heruvicul ne descopera slava si puterea mparatiei cerurilor care ni s-a deschis n Hristos
Tema centrala a Heruvicului este legata de semnificatia Intrarii Mari. Prin aducerea darurilor
la altar Biserica se aduce pe sine nsasi facndu-se partasa jertfei lui Hristos pentru ca ea este
Trupul Lui. Dar Hristos nsusi este "Cel ce aduce si Cel ce Se aduce, Cel ce primeste si Cel ce
Se mparte".
Asadar Intrarea Mare este o expresie simbolica a asumarii jertfei de catre Hristos si a
participarii noastre la aceasta jertfa perceputa ca o intrare triumfala a mparatului tuturor
nconjurat de puterile ngeresti. "mparatul tuturor se jertfeste aratndu-ne adevarata
stapnire pe care o cstiga prin aceasta peste suflete ca Cel mai adevarat mparat. Este
paradoxul mparatului care se jertfeste aratnd marea putere a lui Dumnezeu care ridica
lumea din haos prin iubire si n vederea unei iubiri vesnice si fericite n mparatia Sfintei
Treimi"(4). Dumnezeu, sculndu-L pe Hristos din morti si asezndu-L de-a dreapta Sa n ceruri
"toate le-a supus sub picioarele Lui, si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii"
(Efeseni 1, 20-22). Heruvicul ne descopera slava si puterea mparatiei cerurilor care ni s-a
deschis n Hristos noua, membrilor Bisericii, unindu-ne cu puterile ngeresti n slavirea
Treimii,.
Heruvicul este o introducere la Liturghia credinciosilor pregatindu-ne pentru mpartasirea
cu Hristos
n evlavia populara Heruvicul este perceput de regula ca referindu-se strict la Intrarea Mare
ntelegnd ca urmare prin primirea "mparatului tuturor" ntmpinarea procesiunii Intrarii
Mari. Astfel uneori se ajunge la exagerari nemaifacndu-se diferenta ntre darurile consacrate
si cele neconsacrate. Dupa cum observa Nicolae Cabasila, unii se nchina darurilor purtate la
Vohodul Mare socotindu-le drept Trup si Snge al Lui Hristos (5). Probabil din acelasi motiv
unii credinciosi doresc sa fie atinsi pe cap cu Sfntul Potir.
Dar Heruvicul nu se refera doar la Intrarea Mare. Analiza textului sau scoate n evidenta
faptul ca acesta este o introducere la ntreaga actiune liturgica ce urmeaza, de la anafora la
mpartasire. Aceasta interpretare a imnului heruvic este confirmata de patriarhul Eutihie al
Constantinopolului care (n sec. VI) protesteaza mpotriva celor care credeau ca psalmul
cntat atunci n timpul Intrarii mari se refera strict la acea procesiune (6). Teodor de Andida
interpreteaza n acelasi sens: "Imnul heruvic, care se cnta, ndeamna pe toti sa fie mai cu
luare aminte de acum si pna la sfrsitul Liturghiei, lasnd toata grija de aici, ca sa
primeasca pe Marele mparat, prin mpartasire"(7). Aceasta interpretare a fost preluata n
Comentariul lui Sofronie al Ierusalimului si interpolata n cel al Sfntului Gherman al
Constantinopolului.
Termenul grecesc folosit pentru primirea lui Hristos este ipodehomai, care nseamna a primi
97

n comuniune, a se mpartasi, la forma de participiu viitor (ipodexomenoi). Acest termen este


folosit n mod curent pentru mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului iar forma de
participiu viitor ne arata ca se refera la npartasirea care va urma n cadrul Liturghiei.
Privind Heruvicul nu ca pe o parte izolata a Liturghiei ci n legatura cu ceea ce va urma, ca o
pregatire pentru anafora si mpartasire ntelegem ca cntarea ntreit sfnta pe care o aducem
nchipuindu-i tainic pe heruvimi este imnul ngeresc "Sfnt, Sfnt, Sfnt, Domnul Savaot..."
pe care l vom cnta n timpul anaforalei. Iar ndemnul de a lepada toata grija lumeasca este
o anticipare a exclamatiei "Sus sa avem inimile!" de dinainte de anafora.
Asadar Imnul heruvimic i nvata pe credinciosi ca ei, care vor cnta cntarea ntreit sfnta a
heruvimilor (Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot din timpul anaforalei) trebuie sa lase toata
grija cea lumeasca (sus sa avem inimile) ca sa-L primeasca pe Hristos prin mpartasire.
Aceiasi invatatura este exprimata si de cele doua heruvice speciale din Smbata si Joia Mare:
Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur si nimic pamntesc ntru sine sa
nu gndeasca (cu alte cuvinte sa lepadam toata grija lumeasca, sus sa avem inimile); ca
mparatul mparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mncare
credinciosilor (mpartasirea). Si merg naintea Lui cetele ngeresti, cu toata capetenia si
puterea, heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu cte sase aripi, fetele acoperindu-si si
cntnd cntarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Heruvicul din Joia Mare exprima faptul ca ntreaga Liturghie a credinciosilor este o
actualizare a Cinei celei de Taina. Astfel si acest heruvic este o pregatire pentru restul
slujbei:
Cinei Tale celei de Taina, Fiul lui Dumnezeu, astazi partas ma primeste, ca nu voi spune
vrajmasilor Tai Taina Ta, nici sarutare ti voi da ca Iuda, ci ca tlharul marturisindu-ma strig
Tie: Pomeneste-ma, Doamne, ntru mparatia Ta.
n concluzie putem spune ca Heruvicul este o pregatire pentru ntreaga Liturghie a
credinciosilor atragndu-ne atentia asupra privilegiului nfricosator de a participa la aceasta
alaturi de puterile ngeresti si nchipuind tainic pe heruvimi. Scopul acestei participari este
primirea lui Hristos, mparatul tuturor, prin mpartasire. Pentru a ne face vrednici de aceasta
este nevoie sa lepadam toata grija cea lumeasca.
Note:
1. Omilia 15, 24 la Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other
Preanaforal Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 36
2. Cntarea antifonica consta n cntarea alternativa a versetelor din psalm si a refrenului
3. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites
of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 68-118
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 230
5. Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, XXIV,Bucuresti, 1989, p. 64
6. Epistola catre papa Vigiliu despre Pasti si Sf. Euharistie, 8 (P.G.) t LXXXVI, col. 2400-2410),
la E. Braniste, Liturgica speciala, p. 305.
7. Comentariul liturgic al lui Teodor, episcop de Andida, XVIII, trad. de Pr. Nic. Petrescu n
BOR, nr. 3-4/1971, p.310

98

XXXIII
Procesiunea cu Cinstitele Daruri
Ritualul central al Intrarii Mari l constituie procesiunea cu darurile de pine si vin care ncepe
de la Proscomidiar, continua prin biserica si se ncheie cu asezarea darurilor pe Sfnta Masa.
Acest ritual da sensul ntregii parti a Liturghiei cunoscuta sub denumirea de Intrarea Mare ca
actualizare a luarii pinii si vinului de catre Mntuitorul Hristos la Cina cea de Taina.
Cadirea simbolizeaza jertfa bine primita de Dumnezeu
Un rol important n procesiunea cu Cinstitele Daruri l are cadirea. Astfel aducerea darurilor
este pregatita de tamierea altarului, iconostasului si a credinciosilor. Cadelnita este purtata
n procesiune iar darurile sunt cadite dupa asezarea lor pe Sfnta Masa.
Credinciosul ortodox de azi, familiarizat cu folosirea din plin a tamiei n slujba ar putea fi
surprins sa afle ca mult timp tamia nu a fost acceptata n cultul crestin fiind asociata cu
jertfele pagne, idolesti (1). Doar din secolul al IV-lea, cnd nu mai era pericolul confuziei cu
jertfele pagne, tamia este introdusa n cult ajungnd curnd un element important al
slujirii crestine.
Transformarea prin arderea tamiei a materiei brute n buna-mireasma ce se nalta la cer este
un simbol al jertfei bine-primite de Dumnezeu la care suntem chemati fiecare. Dar noi stim
ca singura jertfa placuta lui Dumnezeu este cea a lui Hristos Care S-a dat pe Sine nsusi
pentru viata lumii si ne-a adunat pe toti n jertfa Sa. De aceea numai n Hristos si n puterea
Duhului Sfnt pe care El ni L-a daruit putem ca "pe noi nsine si unii pe altii si toata viata
noastra" sa i-o aducem lui Dumnezeu jertfa "ntru miros de buna mireasma duhovniceasca".
Intrarea Mare exprima tocmai actul nostru jertfelnic de a-i oferi lui Dumnezeu ofranda vietii
noastre ca participare la jertfa lui Hristos. De aceea cadirea pregateste si nsoteste acest
ritual ntarindu-i simbolismul.
Initial se tamiau doar Cinstitele Daruri nainte de ridicarea lor de la Proscomidiar si dupa
asezarea lor pe Sfnta Masa, cadelnita fiind purtata n procesiune. n urma Proscomidiei
Cinstitele Daruri sunt chipuri (antitypa) ale Trupului si Sngelui Domnului iar pe Sfntul Disc
este asezata simbolic ntreaga Biserica n jurul lui Hristos n stare de jertfa. Tamierea lor
arata si cinstirea pe care le-o acordam dar sensul principal ramne cel de jertfa bine primita
de Dumnezeu. De aceea ulterior s-a adaugat cadirea altarului, a iconostasului si a
credinciosilor. n vechime cadirea o facea diaconul, rnduiala pastrata de rusi pna astazi. La
noi, ca de altfel si la greci, s-a luat obiceiul ca sa cadeasca protosul.
Dincolo de semnificatia sa simbolica, buna mireasma a tamiei, mpletindu-se cu cntarea
lina a Heruvicului, cu lumina calda a candelelor si a lumnarilor se adauga frumusetii lumii
transfigurate de har revelata de arhitectura locasului, de icoane si fresce, antrennd
participarea noastra totala, nu numai cu mintea ci si cu inima si cu toate simturile trupesti la
taina jertfei, lepadnd toata grija lumeasca pentru a-L primi pe mparatul tuturor.
Spalarea minilor arata curatia ceruta celor ce slujesc
Atunci
acesta
lea si
Sfnta

cnd slujeste episcopul, dupa cadire, ca o pregatire pentru aducerea sfintei jertfe,
si spala minile, semn al curatiei ceruta celor ce slujesc la altar. Pna n secolul al XIIspalau minile att episcopul ct si preotii, dar numai dupa asezarea darurilor pe
Masa. Din secolele XII-XIII spalarea pe mini a preotilor se muta nainte de
99

Proscomidie, n cadrul intrarii Mari spalndu-se numai episcopul sau preotul protos n cazul n
care nu slujea episcopul. Din secolul al XVI-lea numai episcopul se mai spala n acest moment
al slujbei.
La procesiune mult timp au participat numai diaconii
Liturghia fiind Taina Bisericii si Taina lui Hristos, Taina mplinirii Bisericii ca Trup al lui Hristos,
ne descopera chipul Bisericii pe care aceasta este chemata sa-l realizeze n viata sa. De aceea
slujirea liturgica trebuie sa exprime locul si functia fiecarui madular n Biserica. n acest sens
procesiunea cu darurile de pine si vin a fost nteleasa la nceput ca tinnd de specificul
slujirii diaconilor (2).
Din cartea Faptele Apostolilor (6,1-6) aflam ca instituirea diaconilor n Biserica s-a facut n
vederea slujirii la mese. Aceasta slujire culmineaza n slujirea la Masa Domnului, adica la
Sfnta Liturghie. Astfel diaconii, slujitori prin excelenta, sunt cei care se ocupa n mod
normal de partea materiala, de asigurarea celor necesare slujbei si a conditiilor pentru buna
desfasurare a acesteia, ajutnd protosul. Pe de alta parte episcopul si preotii sunt cei ce se
roaga n numele poporului lui Dumnezeu. Aceste realitati erau ntelese si traite deplin n
Biserica primara. Ca urmare diaconii erau cei care primeau darurile de pine si vin ale
credinciosilor, le pregateau si le aduceau la altar iar episcopul sau preotul le binecuvnta.
Intrarea Mare este astfel unul din momentele Liturghiei n care distinctia slujirilor se
manifesta cu putere, procesiunea cu Cinstitele Daruri fiind nteleasa pna n secolul al XII-lea
ca tinnd doar de slujirea diaconilor. Ulterior si preotii au nceput sa participe la procesiune
dar, pna astazi, numai protosul aseaza pe Sfnta Masa Cinstitele Daruri.
Ritualul procesiunii s-a cristalizat la Constantinopol
Cultul ortodox s-a cristalizat la Constantinopol, n special n Marea Biserica Sfnta Sofia, dupa
secolul al XI-lea generalizndu-se n ntreaga lume ortodoxa. O privire istorica asupra
evolutiei cultului n Bizant ne va ajuta sa ntelegem mai bine rnduiala de astazi.
Cercetarile arheologice au scos n evidenta faptul ca bisericile din Constantinopol aveau o
ncapere distincta, situata de regula lnga intrare, numita skevofilachion (3). Aici diaconii
primeau darurile credinciosilor si le pregateau pentru jertfa. Episcopul sau preotul protos
venind la Liturghie intra si si mbraca vesmintele n aceasta ncapere dupa care rostea asupra
darurilor rugaciunea punerii nainte de la Proscomidie si mergea n biserica. Dupa plecarea
catehumenilor diaconii aduceau la altar darurile ce erau primite de protos si puse pe Sfnta
Masa (4).
Procesiunea cu Cinstitele Daruri a fost privita la nceput ca un act strict utilitar savrsit de
diaconi n timp ce preotii slujeau la altar. Dar treptat acest act s-a ncarcat cu o tot mai mare
solemnitate. Daca initial era savrsita n tacere, de la jumatatea secolului al VI-lea
procesiunea este nsotita de cntarea Heruvicului.
n secolul al XII-lea la Marea Biserica Sfnta Sofia procesiunea era nca savrsita numai de
catre diaconi. Ei paraseau altarul imediat dupa ectenia catehumenilor si se deplasau la
skevofilachion de unde aduceau n procesiune mai multe Sfinte Discuri si Potire cu Cinstitele
Daruri (datorita numarului mare de credinciosi) cntnd ei nsisi Heruvicul. Episcopul si
preotii i asteptau n altar, primeau darurile si le asezau pe Sfnta Masa n forma de cruce.
Apoi le acopereau cu Sfntul Aer, purtat si el n procesiune, care avea niste dimensiuni
impresionante: 1,5 m / 2,5 m.

100

n bisericile mici, cu putini slujitori, n lipsa diaconului, preotul era nevoit sa ia el nsusi parte
la procesiune nca din perioada anterioara. Dar din secolele XII-XIII, odata cu solemnizarea tot
mai accentuata a ritualului Intrarii Mari s-a ajuns ca preotii sa participe la procesiune chiar si
cnd nu era o nevoie practica pentru aceasta.
Generalizarea participarii preotilor la procesiune a dus la aparitia pomenirilor n timpul
acesteia, la nceput cu voce joasa, ca raspuns la cererea credinciosilor, pentru ca n cele din
urma sa se ntrerupa cntarea Heruvicului pentru a fi pomeniti cu voce tare, mai nti
demnitarii prezenti, iar mai apoi si alte categorii de clerici si credinciosi.
O schimbare importanta n ritualul Intrarii Mari s-a produs catre secolul al XIV-lea odata cu
mutarea locului savrsirii Proscomidiei n latura de nord a altarului. Procesiunea cu Cinstitele
Daruri si pierde astfel caracterul practic, procesiunea plecnd de acolo unde trebuie sa
ajunga, adica din altar. Dar ea si pastreaza si chiar si accentueaza caracterul simbolic
capatnd o solemnitate tot mai mare.
Procesiunea de la Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche
Diataxa (rnduiala) liturgica a Patriarhului Filotei(secolul al XIV-lea) a consacrat practica de
azi n care se face distinctie ntre Liturghia arhiereasca si cea savrsita de preot.
Liturghia arhiereasca se apropie mai mult de practica veche prin faptul ca episcopul nu ia
parte la procesiune. Dupa ce se spala pe mini, el se nchina n fata Sfintei Mese, si cere
iertare de la clericii mpreuna-slujitori si de la credinciosi si i binecuvinteaza, apoi merge la
Proscomidiar si da Sfntul Disc arhidiaconului iar Sfntul Potir preotului protos.
Acestia pleaca n procesiune prin mijlocul bisericii fiind precedati de purtatori de lumnari si
de diaconi care cadesc si urmati de restul preotilor. Din fata usilor mparatesti episcopul
primeste Cinstitele Daruri si le aseaza pe Sfnta Masa.
Cnd nu slujeste episcopul toti slujitorii iau parte la procesiune. Daca este diacon el primeste
Sfntul Disc de la protos care ia Sfntul Potir. Daca diaconul lipseste protosul ia att Sfntul
Potir ct si Sfntul Disc. Apoi se pleaca n procesiune, mergnd nainte cei ce poarta lumnari
si cadelnita.
n ceea ce priveste traseul urmat de procesiune n practica diverselor Biserici Ortodoxe locale
se ntlnesc diferente semnificative. Astfel n Biserica Ortodoxa Greaca, iesind din altar,
procesiunea nconjura naosul prin nord pentru a-l traversa apoi si a intra prin Usile
mparatesti din nou n altar, refacndu-se ntr-o anumita masura traseul urmat n vechime
cnd se pleca din skevofilachion. n practica ruseasca procesiunea este redusa la minim
rezumndu-se la trecerea pe solee, prin fata iconostasului. Noi ne aflam oarecum la mijloc
prin faptul ca procesiunea trece prin naos existnd nsa tendinta, mai ales atunci cnd
biserica este aglomerata, de a copia practica ruseasca si a nu depasi soleea.
Procesiunea exprima naltarea Bisericii la Dumnezeu
Procesiunea din cadrul Intrarii Mari, prin purtarea solemna la altar a darurilor de pine si vin
care ne reprezinta pe noi - Biserica, ne duce naintea lui Dumnezeu. Ea exprima naintarea
Bisericii si naltarea ei catre Dumnezeu, mersul Bisericii catre locul ce-i este gatit, adica
catre Scaunul lui Dumnezeu unde ne nalta Hristos (5). n mod deosebit la Liturghia
arhiereasca acest lucru este aratat prin primirea darurilor de catre episcop - chipul lui Hristos
si asezarea lor pe Sfnta Masa - simbol al mparatiei lui Dumnezeu. Jertfa noastra, jertfa
Bisericii, este jertfa lui Hristos Care ne nalta n mparatia Sa.
101

Note:
1. Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p 427
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 124
3. cf. T.F. Mathews, The Early Churches of Constantinople: Architecture and Liturgy, London,
1971
4. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites
of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 178-216
5. A. Coniaris, Introducere n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2001, p.55

102

XXXIV
Pomenirile de la Intrarea Mare
n rnduiala de astazi a Sfintei Liturghii cntarea Heruvicului, care nsoteste procesiunea cu
Cinstitele Daruri din cadrul Intrarii Mari, este ntrerupta de rostirea pomenirilor dupa modelul
rugaciunii adresata Mntuitorului de catre tlharul de pe cruce:"Pomeneste-ma Doamne cnd
vei veni ntru mparatia Ta!" (Luca 23, 42).
Pomenirile apar n secolul al XII-lea si ncep sa fie rostite cu voce tare n secolul al XIV-lea
La nceput Heruvicul se cnta nentrerupt pe toata durata desfasurarii procesiunii cu
Cinstitele Daruri, de la ridicarea acestora de la proscomidiar si pna la asezarea lor pe Sfnta
Masa. Din secolele XII-XIII, odata cu generalizarea participarii preotilor la procesiune alaturi
de diaconi, unele manuscrise cuprinznd rnduiala Sfintei Liturghii ne indica faptul ca preotul
rostea cu voce joasa, fara a ntrerupe cntarea, o formula de pomenire generala a celor
prezenti. Acestei formule generale i se adauga ulterior o formula de pomenire a episcopului
locului (1).
Din secolul al XIV-lea ncepe sa fie rostita cu voce tare, ntrerupndu-se cntarea Heruvicului,
pomenirea generala a celor prezenti cu formula: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa
va pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii
vecilor". Comentariile liturgice ale Sfntului Nicolae Cabasila (secolul al XIV-lea) si Sfntului
Simeon al Tesalonicului (secolul al XV-lea) ne sugereaza ca pomenirea se realiza n urma
cererii credinciosilor. Tot cu voce tare erau pomeniti mparatul si patriarhul, dar numai daca
erau prezenti. n caz contrar erau pomeniti cu voce joasa n timpul cntarii Heruvicului, asa
cum se facea si pomenirea altor categorii de clerici si credinciosi care s-au adaugat ulterior.
Aceasta rnduiala de a se rosti cu voce tare doar pomenirea generala a celor prezenti se
pastreaza pna azi n Biserica Ortodoxa Greaca. n schimb, n practica romneasca, ca de
altfel si n cea slava, toate pomenirile se fac cu voce tare.
A fi pomenit de Dumnezeu ntru mparatia Sa nseamna a primi darul vietii celei vesnice
Desi intrate mai trziu n rnduiala Sfintei Liturghii, pomenirile din timpul procesiunii cu
Cinstitele Daruri sunt expresia unei atitudini fundamentale a omului naintea lui Dumnezeu.
"Rugaciunea pentru ca Dumnezeu sa pomeneasca, sa-si aduca aminte, alcatuieste centrul
ntregii slujiri divine a Bisericii, a vietii ei ntregi"(2).
A fi pomenit de Dumnezeu ntru mparatia Sa nseamna a fi facut viu de puterea dragostei Lui,
a primi darul vietii celei vesnice. Si la nivelul relatiilor dintre oameni a pomeni pe cineva
nseamna a-l face ntr-un fel viu n inima mea. Dar aceasta pomenire nu are puterea de a-l
face viu cu adevarat, nu este lucratoare asupra lui ci ramne la nivelul meu subiectiv. Cu
totul altceva este cnd esti pomenit de Dumnezeul cel vesnic, Facatorul cerului si al
pamntului. Prin ntruparea Fiului Sau, Dumnezeu si-a aratat dragostea Sa "nebuna" (Nicolae
Cabasila) pentru noi. Asumnd firea umana, Fiul lui Dumnezeu si-a adus aminte de noi toti si
de aceea ndraznim, precum tlharul cel de-a dreapta, sa-i cerem sa ne pomeneasca n
mparatia Sa adica sa ne faca partasi acesteia. "Asa precum tlharul de-a dreapta e sigur att
de iminenta intrarii lui Hristos n mparatia de sus, n care doar revine ca om, caci ca
Dumnezeu o are din veci, ct si de moartea lui mntuitoare pentru toti, cerndu-i sa-l
pomeneasca, sa-l duca si pe el n acea mparatie, asa sunt siguri si cei din biserica att de
intrarea iminenta sau de aflarea mparatului Hristos cel nevazut de-a dreapta Tatalui n
103

stare de jertfa pentru noi, ct si de puterea lui de a-i aduce la viata adevarata pe ei si pe
toti cei dragi fie ca sunt nca vii, fie ca sunt adormiti"(3).
naintea lui Hristos care S-a jertfit pentru toti si ne-a poruncit sa ne iubim unii pe altii precum
El ne-a iubit pe noi (Ioan 13, 34), nu se poate gndi fiecare n mod egoist numai la el nsusi si,
de aceea, rugaciunea de pomenire mbratiseaza ntreaga Biserica, unindu-ne pe toti, vii si
adormiti, n "amintirea" lui Hristos.
Prin pomenirea diverselor categorii de clerici si credinciosi, vii si adormiti, se manifesta
constiinta sobornicitatii Bisericii
Daca slujeste diaconul, pomenirile ncep cu rostirea de catre acesta a formulei generale de
pomenire a celor prezenti: "Pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca
Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor".
Preotul continua cu celelalte pomeniri:
Pe Preafericitul Parintele nostru Patriarhul (N) [pe (nalt-) Preasfintitul (Arhi-) Episcopul (si
Mitropolitul) nostru (N)] sa-l pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Ne rugam n
primul rnd pentru mntuirea episcopului nostru, cel care, pastrnd continuitatea harului si
credintei de la Sfintii Apostoli si fiind n comuniune cu ceilalti apostoli garanteaza ramnerea
noastra n unitatea de credinta si iubire a Bisericii apostolice.
Pe binecredinciosul poporul romn de pretutindeni, pe crmuitorii tarii acesteia, pe mai marii
oraselor si satelor si pe iubitoarea de Hristos oaste, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru
mparatia Sa. Ne-am nascut n snul unui neam si ne mntuim ca apartinnd acestui neam de
aceea suntem datori sa ne rugam pentru neamul nostru precum si pentru conducatorii nostri,
indiferent de vrednicia acestora, ei fiind rnduiti sau ngaduiti de Dumnezeu sa conduca
treburile lumii acesteia.
Pe fratii nostri: preoti, ieromonahi, ierodiaconi, diaconi, monahi si monahii, si pe tot clerul
bisericesc si cinul monahicesc, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Clericii
sunt cei ce si-au asumat raspunderea mntuirii credinciosilor si, de aceea, au nevoie n mod
deosebit de rugaciunea tuturor.
Pe adormitii ntru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Romne, Miron, Nicodim, Iustinian si
Iustin, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Sunt pomeniti aici toti
patriarhii Bisericii noastre adormiti ntru Domnul.
Pe fericitii si pururea pomenitii ctitori ai sfntului lacasului acestuia, si pe alti ctitori,
miluitori si binefacatori, sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Ctitorii,
miluitorii si facatorii de bine sunt cei datorita jertfei carora Biserica si poate desfasura
activitatea n mod practic prin savrsirea slujbelor si mai ales a Sfintei Liturghii, mentinnd
astfel unitatea noastra de credinta.
Pe fericitii ntru adormire eroii, ostasii si luptatorii romni din toate timpurile si din toate
locurile, cazuti pe cmpurile de lupta, n lagare si n nchisori pentru apararea patriei si a
credintei stramosesti, pentru ntregirea neamului, pentru libertatea si demnitatea noastra,
sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Este o datorie de onoare sa ne rugam
pentru mntuirea celor care s-au jertfit pentru libertatea si demnitatea noastra, pentru
credinta si neam, pentru ca noi sa putem savrsi astazi Sfnta Liturghie.
Pe cei ce au adus aceste daruri si pe cei pentru care s-au adus, vii si adormiti, sa-i
pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Aceasta pomenire i include pe toti cei ce
104

si-au adus darul de pine (si vin) la altar (toti cei prezenti la slujba ar trebui sa se regaseasca
aici avnd n vedere faptul ca participarea la Liturghie ncepe cu aducerea darurilor) precum
si pe toti cei pomeniti la Proscomidie de pe pomelnicele ce nsotesc darurile.
Pe toti cei adormiti din neamurile noastre, stramosi, mosi, parinti, frati, surori, fii si fiice,
soti si sotii si pe toti cei dintr-o rudenie cu noi, pe fiecare dupa numele sau, sa-i pomeneasca
Domnul Dumnezeu ntru mparatia Sa. Cei adormiti au n mod deosebit nevoie de rugaciunea
noastra pentru ca ei nsisi nu mai pot face nimic pentru mntuirea lor de unde rezulta marea
noastra responsabilitate.
Si pe voi pe toti, dreptslavitorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu ntru
mparatia Sa, totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor. Pomenirile se ncheie cu rostirea
de catre protos a formulei de pomenire generala a celor prezenti, singura care n bisericile de
traditie greaca se aude rostita cu voce tare.
Prin toate aceste pomeniri, vii si mortii se unesc n Hristos pentru ca acesta sa ne nalte n
mparatia Sa.
Liturghierul interzice citirea pomelnicelor n acest moment al Liturghiei
Liturghierul face mentiunea expresa ca nu se fac pomeniri nominale de pe pomelnice, asa
cum, din pacate, se mai ntmpla pe alocuri. Pomenirile prezentate mai sus, prevazute de
Liturghier, cuprind toate categoriile de clerici si credinciosi, vii si adormiti, inclusiv pe toti cei
de pe pomelnice, care au fost de altfel pomeniti la Proscomidie. Chiar si aceste pomeniri
generale sunt, asa cum am vazut, o dezvoltare destul de trzie a Liturghiei, rezumndu-se la
greci la una singura. ncarcarea cu pomeniri nominale duce la prelungirea nejustificata a
acestui moment fiind "o exagerare a amanuntelor accesorii care duce la necarea actiunii
liturgice principale"(4). Este bine ca att clericii ct si credinciosii sa nteleaga acest lucru si
sa se conformeze indicatiilor Liturghierului.
Note:
1. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal
Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 229-234
2. Alexandre Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, Ed. Anastasia, Bucuresti, p. 127
3. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 231
4. Pr. Prof. Dr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p. 214-

105

XXXV
Punerea nainte a Cinstitelor Daruri
Pregatirea darurilor pentru aducerea Sfintei Jertfe, ca scop principal al Intrarii Mari, si
gaseste mplinirea prin asezarea lor pe Sfnta Masa. Cinstitele Daruri, care reprezinta ofranda
vietii noastre si jertfa Bisericii fiind, pna la sfintirea lor, chipuri (antytipa) ale Trupului si ale
Sngelui Domnului (1), sunt puse naintea lui Dumnezeu cu rugaciunea de a fi primite n
"sfntul si cel mai presus de ceruri si duhovnicescul sau jertfelnic ntru miros de buna
mireasma duhovniceasca" si de a ne trimite harul Sfntului Duh (2).
Hristos primeste jertfa noastra si se identifica cu ea
Asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa este savrsita ntotdeauna de catre protos, adica
de nti-statatorul slujbei. n cazul Liturghiei arhieresti episcopul nu participa la procesiune ci
primeste, stnd ntre Sfintele Usi, Sfntul Disc de la diacon si sfntul Potir de la preot si, dupa
ce rosteste cu glas tare pomenirea viilor respectiv a mortilor, le pune pe rnd pe Sfnta Masa.
Cnd slujeste preotul cu diacon, acesta din urma, desi poarta Sfntul Disc n procesiune, nu l
asaza pe Sfnta Masa ci asteapta sosirea preotului protos care l pune, mpreuna cu Sfntul
Potir, pe Sfnta Masa.
Faptul ca Cinstitele Daruri sunt asezate pe Sfnta Masa doar de catre protos are o
semnificatie profunda si anume "ceea ce noi aducem este aratat ca fiind adus de Hristos si
naltat de El n Sfnta Sfintelor ceresti. Jertfa noastra, jertfa Bisericii, este jertfa lui
Hristos"(3).
n urma Proscomidiei Cinstitele Daruri reprezinta jertfa Bisericii care uneste n sine jertfele
personale ale fiecaruia dintre cei care au adus sau pentru care s-au adus darurile de pine si
vin, ofranda vietii noastre. Jertfa curata se ntlneste n mod firesc cu Dumnezeu. Dar numai
omenescul purtat de Dumnezeu este capabil de o jertfa curata, totala, fara rezerve. De aceea
numai n Hristos s-a produs ntlnirea desavrsita (4) a lui Dumnezeu si a jertfei, numai jertfa
Lui a fost o jertfa totala, atotcurata, desavrsita. Jertfa noastra, jertfa Bisericii, nu poate fi
dect o mpartasire din aceasta jertfa unica si desavrsita a lui Hristos. Ritualul Proscomidiei,
prin pomenirea jertfei Mntuitorului la scoaterea agnetului, face o prima marturisire a
acestei realitati. Intrarea Mare, prin aducerea solemna a Cinstitelor Daruri la altar si asezarea
lor de catre protos pe Sfnta Masa arata primirea jertfei noastre de catre Hristos si
identificarea lui cu ea: "caci Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci, Cel ce primesti si Cel ce
Te mparti Hristoase Dumnezeul nostru"(Rugaciunea din timpul Heruvicului).
Simbolismul punerii nainte a darurilor se concentreaza pe jertfa lui Hristos
Mntuitorul primeste si se identifica cu jertfa noastra si astfel El nsusi este Cel ce Se aduce.
De aceea simbolismul ritualurilor legate de punerea nainte a darurilor se concentreaza pe
jertfa lui Hristos. Ca urmare asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa si acoperirea lor a fost
pusa de comentatorii Sfintei Liturghii n legatura cu patimile, moartea si ngroparea Domnului
dar si cu nvierea Sa. Iata ce scrie n secolul al V-lea Isidor Pelusiotul ( 435):
"Desfacerea ilitonului sub sfintele ofrande semnifica slujirea lui Iosif din Arimateea. Acela a
nvelit trupul Domnului n giulgiu si l-a asezat n mormnt de unde a iesit nvierea pentru
toata lumea. La fel noi sfintim pinea care a fost adusa pe iliton si gasim aici cu adevarat
Trupul Domnului, izvorul acestei nemuriri cu care Iisus cel nmormntat de Iosif ne-a daruit
nviind"(5).

106

Desi adaugate doar ncepnd cu secolul al XVI-lea, troparele rostite de catre protos la
asezarea si acoperirea darurilor exprima aceasta ntelegere veche a ritualului. Primul tropar
este preluat din rnduiala slujbei Prohodului Domnului (Utrenia Smbetei Mari):
"Iosif cel cu bun chip, de pe lemn lund preacurat trupul Tau, cu giulgiu curat nfasurndu-l
si cu miresme, n mormnt nou ngropndu-l, l-a pus".
Contemplam cu ochii mintii taina nfricosatoare a Dumnezeului-Om care moare pentru noi si
este pus n mormnt ca orice muritor, aparent nvins de puterile ntunericului.
Dar Cel ce a murit nu este un om obisnuit ci este Dumnezeu adevarat, lucru pe care protosul
l exprima n troparul urmator:
"n mormnt cu trupul, n iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, n rai cu tlharul si pe scaun
mpreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost Hristoase, toate umplndu-le Cel ce esti necuprins".
Desi trupul este mort si asezat n mormnt, sufletul Mntuitorului se pogoara la iad dar nu ca
un osndit ci ca un Dumnezeu ducnd n acel adnc al despartirii de Dumnezeu viata si lumina
nvierii, sfarmnd ncuietorile iadului si scotndu-i de acolo pe toti cei ce au crezut n El (I
Pt 3, 19-20). Cel dinti care s-a umplut de viata si lumina lui Hristos a fost tlharul pentru
care credinta n Hristos a facut ca moartea sa nu mai fie o cale spre iad ci una spre rai (Lc.
23, 42-43)(6). Ca Dumnezeu Hristos nu s-a despartit niciodata de Tatal si de Duhul, Tatal, Fiul
si Duhul Sfnt fiind "Treimea cea de o fiinta si nedespartita", umplndu-le toate, El nsusi
fiind necuprins.
Aparenta nfrngere se descopera astfel ca biruinta totala asupra ntunericului si a mortii:
"Ca un purtator de viata si mai nfrumusetat dect raiul cu adevarat si dect toata camara
mparateasca mai luminat s-a aratat, Hristoase, mormntul Tau, izvorul nvierii noastre".
Dupa cum remarca parintele Dumitru Staniloae, era firesc ca viata si lumina nvierii sa se
ntinda n planul vazut al trupurilor dupa ce a tsnit n iad prin sufletul Lui si a ntemeiat raiul
prin suflet. Din ultimul adnc al dumnezeirii viata vine n mormntul n care se afla trupul,
prin sufletul lui Iisus (7). Jertfa se mplineste n nviere, mormntul lui Hristos se arata ca un
purtator de viata si izvor al nvierii noastre pentru ca, prin nvierea Sa, Mntuitorul S-a facut
ncepatura a nvierii tuturor (I Cor. 15, 20).
Ultimele doua tropare, preluate din rnduiala Ceasurilor Sfintelor Pasti si introduse n
Liturghie doar n secolele XVI-XVII, scot cu putere n evidenta sensul jertfei Mntuitorului care
se mplineste n nviere. Facndu-ne partasi jertfei lui Hristos, dobndim si noi nviere, viata
vesnica, mparatia cerurilor, pe mparatul nsusi.
Hristos nu doar primeste jertfa noastra ci Se si daruieste n Sfnta mpartasanie
Hristos este Cel ce primeste jertfa noastra si se identifica cu ea dar si Cel ce Se daruieste
noua sub chipul pinii si al vinului prefacute n Trupul si Sngele Sau. De aceea punerea
nainte a Cinstitelor Daruri este nsotita de cntarea celei de a doua parti a Heruvicului: "Ca
pe mparatul tuturor sa-L primim, pe Cel, de ostile ngeresti, nevazut nconjurat. Aliluia!
Aliluia! Aliluia!". Ni se atrage astfel atentia ca participarea noastra la Sfnta Liturghie nu se
limiteaza la aducerea darurilor ci nseamna si primirea lui Hristos n noi prin mpartasire, fapt
care ne umple de bucurie duhovniceasca revarsata n cntarea cereasca a mparatiei vesnice
(Apoc. 19, 1): Aliluia! Laudati pe Dumnezeu!

107

Jertfa lui Hristos este mplinirea prorociilor


Cinstitele Daruri puse pe Sfnta Masa si acoperite cu Sfntul Aer sunt cadite de catre protos
de trei ori zicnd:
"Fa bine, Doamne, ntru bunavoirea Ta, Sionului si sa se zideasca zidurile Ierusalimului" iar
diaconul raspunde: "Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot, atunci vor
pune pe altarul Tau vitei".
Prin rostirea acestor ultime versete ale Psalmului 50 (20-21) se marturiseste mplinirea
prorociilor Vechiului Testament n jertfa deplina a Mntuitorului actualizata n Sfnta
Liturghie, jertfa dreptatii adusa n Noul Sion, Biserica.
Dialogul dintre protos si diacon este o pregatire duhovniceasca pentru rostirea anaforalei
Cnd slujeste si diaconul, dupa asezarea darurilor pe Sfnta Masa are loc un dialog ntre el si
protos prin care se invoca ajutorul lui Dumnezeu pentru savrsirea n continuare a slujbei.
Mai nti protosul cere rugaciunea diaconului pentru el: "Pomeneste-ma, frate si mpreuna
slujitorule" careia diaconul i raspunde zicnd: "Preotia ta sa o pomeneasca Domnul
Dumnezeu ntru mparatia Sa. Roaga-te pentru mine, parinte". Prin acest dialog se arata
nevoia rugaciunii unuia pentru altul deoarece vrednicia personala nu se nalta la sublimitatea
slujbei.
Continuarea dialogului este oarecum ciudata n sensul ca protosul, repetnd cuvintele
ngerului de la Bunavestire (Lc. 1, 35) se roaga ca Duhul Sfnt sa vina peste diacon: "Duhul
Sfnt sa vina peste tine si puterea Celui preanalt sa te umbreasca". La care diaconul
raspunde "Acelasi Duh sa lucreze mpreuna cu noi n toate zilele vietii noastre". O analiza
istorica a evolutiei textului vine sa ne lamureasca asupra situatiei actuale (8).
La origine acest dialog se desfasura ntre protos si mpreuna-slujitorii de rang cel putin
preotesc ca un act al pregatirii duhovnicesti pentru rostirea anaforalei ce va urma. Protosul
cerea rugaciunea mpreuna-slujitorilor care raspundeau spunnd cuvintele ngerului: "Duhul
Sfnt sa vina peste tine si puterea Celui preanalt sa te umbreasca" (Lc. 1, 35) ulterior
adaugndu-se: "si sa lucreze mpreuna cu tine". Unele manuscrise ne indica ca protosul
raspundea: "Acelasi Duh sa vina peste voi si puterea Celui preanalt sa va umbreasca si sa
lucreze mpreuna cu voi". Liturghia arhiereasca slava pastreaza dialogul de acest tip ntre
episcop si mpreuna-slujitori.
Rostirea cuvintelor ngerului se explica prin analogia pe care Sfntul Ioan Damaschin o face
ntre pogorrea Sfntului Duh, invocat n anafora, pentru a preface pinea si vinul n Trupul si
Sngele Domnului si pogorrea asupra Fecioarei Maria la ntruparea Mntuitorului: "Dupa cum
toate cte a facut Dumnezeu le-a facut cu energia Sfntului Duh, tot astfel si acum, energia
Duhului lucreaza cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva dect
credinta. <Cum mi va fi mie aceasta, zice Sfnta Fecioara, pentru ca eu nu cunosc barbat>.
Iar arhanghelul Gavriil i raspunde: <Duhul cel Sfnt se va pogor peste tine si puterea Celui
preanalt te va umbri>. Si acum ma ntrebi cum pinea se face Trupul lui Hristos si vinul si
apa Sngele Lui? Ti-o voi spune eu. Sfntul Duh se pogoara peste ele si face pe acelea ce sunt
mai presus de cuvnt si de cuget"(9). Asadar preotii mpreuna-slujitori se roaga ca, precum
Duhul Sfnt s-a pogort peste Fecioara Maria si puterea Tatalui a umbrit-o zamislind pe

108

Hristos, tot asa la invocarea protosului, n timpul anaforalei care urmeaza a fi rostita, Tatal
sa-l trimita pe Duhul sa se pogoare peste daruri prefacndu-le n Trupul si Sngele Domnului.
La Liturghia slujita doar de preot si diacon initial preotul rostea toate formulele aplicndu-sile siesi. Dupa secolul al XV-lea apare practica de azi n care dialogul are loc ntre preot si
diacon. Probabil considerndu-se nepotrivit ca diaconul sa invoce Duhul Sfnt asupra
preotului, preotul se roaga ca Duhul sa coboare peste diacon iar acesta din urma ca acelasi
Duh sa lucreze cu amndoi.
n finalul dialogului, n urma cererii diaconului, preotul se roaga ca acesta sa fie pomenit de
Dumnezeu ntru mparatia Sa binecuvntndu-l sa rosteasca ectenia cererilor.
Note:
1. Anaforaua Sfntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000, p.232
2. Rugaciunea punerii-nainte, Liturghia Sfntului Vasile cel Mare, Liturghier, Bucuresti, 2000,
p. 221
3. A. Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, ed. Anastasia, p.126
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 235
5. Isidor Pelusiotul, Epistola I, 123 la Ren Bornert, Les commentaires byzantins de la divine
liturgie du VIIe au XVe sicle, Paris, 1966, p. 79
6. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 234
7. Ibidem, p. 236
8. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal
Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 285-305
9. Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, 4,13, ed. a III-a, Bucuresti, 1993. p. 165

109

XXXVI
Rugaciunea punerii-nainte
ntreaga rnduiala a Intrarii Mari este o pregatire a darurilor, clericilor si poporului pentru
aducerea sfintei jertfe prin rostirea anaforalei. Un loc esential n aceasta pregatire l are
constientizarea nevredniciei noastre pentru savrsirea acestei nfricosatoare slujbe,
constiinta care se revarsa n rugaciunea ca, prin harul lui Dumnezeu si nu datorita meritelor
noastre, sa fim nvredniciti ca fara de osnda sa aducem sfnta jertfa si ca aceasta sa fie
bineprimita de Dumnezeu. Sunt teme care revin mereu n ritualurile Intrarii Mari fiind
continutul principal al rugaciunilor pentru credinciosi (att ale Sfntului Ioan Gura de Aur ct
si ale Sfntului Vasile cel Mare) precum si al rugaciunii din timpul Heruvicului. Aceleasi teme
sunt reluate n rugaciunea punerii-nainte pe care protosul o rosteste dupa asezarea darurilor
pe Sfnta Masa si ncheierea cntarii Heruvicului, n timp ce diaconul zice din mijlocul
bisericii ectenia cererilor. Liturghiile Sfntului Ioan Gura de Aur si Sfntului Vasile cel Mare au
rugaciuni diferite ale punerii-nainte, dar ideile principale sunt aceleasi.
Dumnezeul cel Atottiitor si Sfnt ni se deschide n iubire
"Doamne, Dumnezeule, Atottiitorule, Cel ce esti singur Sfnt, Care primesti jertfa de lauda
de la cei ce Te cheama pe Tine cu toata inima",
Rugaciunea Sfntului Ioan Gura de Aur debuteaza cu o marturisire de credinta: Dumnezeul
nostru caruia i aducem darurile este Atottiitorul, Dumnezeul cel Atotputernic (Pantocrator)
care le-a facut si le tine pe toate, fara voia caruia nimic nu se poate ntmpla:
"Au nu se vnd doua vrabii pe un ban? Si nici una din ele nu va cadea pe pamnt fara stirea
Tatalui vostru" (Matei 10, 29).
El este Atottiitor si Unul Sfnt, singurul sfnt cu adevarat. "Aproape ca identificam
dumnezeirea revelata cu sfintenia. Se poate spune ca n sfintenie ni se reveleaza concentrat
toate nsusirile dumnezeiesti. Ea e misterul luminos si activ al prezentei divine. n ea e
concentrat tot ce deosebeste pe Dumnezeu de lume. Dar sfintenia nu e atributul unui mister
impersonal ci e atributul transcendentei ca persoana"(1).
Dumnezeul nostru cel Atotputernic si Sfnt este un Dumnezeu personal care vrea sa intre n
comuniune cu noi si care se apleaca cu gingasie si iubire asupra noastra: "Iata, stau la usa si
bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el si el cu
Mine" (Apoc. 3, 20). El ne cheama sa i raspundem si noi cu iubire: "Da-mi, fiule, mie inima
ta, si ochii tai sa simta placere pentru caile mele" (Pilde 23, 26). De aceea El primeste jertfa
de lauda a celui ce o aduce cu toata inima. Iar jertfa de lauda este "rodul buzelor care
proslavesc numele Lui" (Evr. 13, 15).
Sa fim nvredniciti a aduce jertfe duhovnicesti prin Hristos
"Primeste si rugaciunea noastra, a pacatosilor, si o (ne) du la sfntul Tau jertfelnic; fa-ne
vrednici a-Ti aduce Tie daruri si jertfe duhovnicesti, pentru pacatele noastre si pentru cele
din nestiinta ale poporului".
Traducerea acestui fragment al rugaciunii ridica o problema n sensul ca n textul original
verbul prosagein (a duce) este un verb tranzitiv care nu are obiect explicit. Ca urmare
traducatorului i revine sarcina de a decide care este obiectul asupra caruia se reflecta
110

actiunea acestui verb. Majoritatea traducerilor n limbile moderne, inclusiv cea romneasca,
considera ca obiectul verbului este rugaciunea: "si o du (rugaciunea) la sfntul Tau
jertfelnic". n acest caz este vorba desigur despre rugaciunea punerii-nainte prin care cerem
sa fim facuti vrednici a aduce daruri si jertfe duhovnicesti. Ducerea rugaciunii la jertfelnic
exprima tocmai primirea ei.
Dar, dupa cum observa Egumenul Andrei Wade (2), n sintaxa greaca daca un verb tranzitiv nu
are obiect, el preia obiectul verbului tranzitiv urmator cum este de exemplu cazul cererii
"apara, mntuieste, miluieste si ne pazeste pe noi" n care obiectul ultimului verb este
preluat de toate cele anterioare. Ca urmare obiectul verbului din rugaciunea punerii-nainte
sunt clericii care cer sa fie dusi la altarul bisericii si sa fie nvredniciti a aduce daruri: "si ne
du la sfntul Tau jertfelnic". Aceasta interpretare o gasim n traducerea siriaca veche. Un
argument n favoarea acestei interpretari consta n faptul ca expresia "sfntul Tau jertfelnic"
este folosita n celelalte rugaciuni ale Sfintei Liturghii pentru a desemna altarul bisericii
(altarul ceresc fiind numit "mai presus de ceruri" sau "ntelegator", "duhovnicesc"). Textul
paralel al rugaciunii punerii-nainte de la Liturghia Sfntului Vasile cel Mare precum si de la
Liturghia Sfntului Iacov si unele Liturghii vechi-orientale (3) se refera n mod explicit la
primirea slujitorilor care se apropie de sfntul jertfelnic.
Asadar protosul se roaga n numele clericilor sa fie dusi la sfntul altar si nvredniciti a aduce
daruri si jertfe duhovnicesti pentru pacatele lor si pentru pacatele cele din nestiinta ale
poporului. Sfntul Apostol Petru ne ndeamna sa aducem "jertfe duhovnicesti, placute lui
Dumnezeu prin Iisus Hristos" (I Petru 2, 5). Altarul bisericii este chip al lui Hristos caci
"atotdumnezeiescul nostru altar este Iisus (...) n care, dupa dumnezeiasca Scriptura, fiind
sfintiti si adusi ardere de tot n chip tainic, nfaptuim aducerea noastra"(4). Aducerea
noastra nu poate fi facuta dect n Hristos si nseamna propria noastra jertfire, daruirea
totala catre Dumnezeu ca o ardere de tot ntru "miros de buna mireasma" precum si "Hristos
ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu" (Efes. 5, 2).
Slujirea noastra se descopera astfel ca mplinirea chipurilor Legii Vechi potrivit careia
arhiereul aducea o singura data pe an n Sfnta Sfintelor jertfa sngeroasa pentru sine nsusi
si pentru nestiintele poporului. Aceasta jertfa a Legii Vechi nu avea nsa puterea sa
desavrseasca cugetul nchinatorului fiind doar o pilda pentru jertfa cuvntatoare si fara de
snge a Legii Noi care are cu adevarat puterea de curatire a pacatelor (Evrei 9, 7-9). Caci
Arhiereul nostru cel mare este Iisus, Fiul lui Dumnezeu Care, ispitit ntru toate dupa
asemanarea noastra, afara de pacat, a strabatut cerurile. ndrazneala noastra de a veni n
fata sfntului altar ne este data de lucrarea mntuitoare savrsita de Hristos din dragoste
pentru noi. "Sa ne apropiem, deci, cu ncredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam
har" (Evrei 4, 14-16).
Se anticipeaza epicleza evidentiindu-se rolul euharistic al Sfntului Duh
"Si ne nvredniceste sa aflam har naintea Ta, ca sa fie bine primita jertfa noastra si sa se
salasluiasca Duhul cel bun al Harului Tau peste noi, peste aceste Daruri puse nainte si peste
tot poporul Tau".
Cernd ca jertfa noastra sa fie bine primita, constienti ca numai prin harul lui Dumnezeu
putem sa o aducem, ne marturisim din nou nevrednicia n fata nfricosatoarei responsabilitati
pe care o avem: "Gnditi-va: cu ct mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat n
picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit sngele testamentului cu care s-a sfintit, si a
batjocorit duhul harului" (Evrei 10, 29).
Primirea jertfei nseamna salasluirea Sfntului Duh (5) peste clericii slujitori, peste daruri si
peste tot poporul. Se anticipeaza astfel si se pregateste epicleza evidentiindu-se rolul
111

euharistic al Sfntului Duh Care, n timpul anaforalei va fi invocat sa vina nu numai asupra
darurilor prefacndu-le n Trupul si Sngele Domnului ci si asupra Bisericii aratndu-o cu
adevarat a fi Trupul lui Hristos.
Ne rugam Tatalui ca primind jertfa noastra n altarul cel ntelegator Hristos, sa ne trimita
harul Sfntului Duh
Rugaciunea Sfntului Vasile cel Mare este mai lunga si cuprinzatoare dect cea a Sfntului
Ioan Gura de Aur, dezvoltnd n general aceleasi idei. Ea ncepe cu afirmarea lucrarii
mntuitoare a lui Dumnezeu pentru noi schitnd ceea ce se va dezvolta amplu n anafora:
"Doamne Dumnezeul nostru, Care ne-ai zidit pe noi si ne-ai adus n aceasta viata, Cel ce neai aratat noua caile spre mntuire si ne-ai daruit noua descoperirea tainelor ceresti, tu esti
Cel ce ne-ai pus pe noi n slujba aceasta, cu puterea Sfntului tau Duh. Binevoieste, dar,
Doamne, sa fim slujitori ai Legii Tale celei noi si savrsitori ai Sfintelor Tale Taine.
Primeste-ne pe noi, care ne apropiem de sfntul Tau jertfelnic, dupa multimea milei Tale, ca
sa fim vrednici a-Ti aduce aceasta slujba cuvntatoare (6) si fara de snge, pentru pacatele
noastre si cele din nestiinta ale poporului, pe care, primind-o n sfntul si cel mai presus de
ceruri si ntelegatorul Tau jertfelnic (7), ntru miros de buna mireasma, trimite noua harul
Sfntului Tau Duh".
Dumnezeu, Ziditorul nostru, nu ne-a parasit desi am cazut n pacat ci, n marea Sa iubire de
oameni, ne-a deschis n Hristos calea spre mntuire si a rnduit clericii ca, n puterea
Sfntului Duh, sa fie savrsitori ai Sfintelor Taine conducnd poporul spre mparatia cerurilor.
Clericii crestini sunt asemenea Sfntului Pavel si celorlalti apostoli "slujitori ai Noului
Testament, nu ai literei, ci ai duhului" (II Cor. 3, 6).
Avnd n fata aceasta nfricosatoare raspundere, protosul se roaga, n numele clericilor, sa fie
primiti la Sfntul Altar si nvredniciti sa aduca "jertfa cea fara de snge", slujba cuvntatoare.
Sfntul Nicolae Cabasila explica folosirea expresiei "slujba cuvntatoare" pentru jertfa
euharistica prin faptul ca preotul savrseste aducerea darurilor slujindu-se numai de cuvinte
sfintitoare, conlucrnd la mplinirea ei nu prin fapta ci numai prin cuvintele rugaciunii (8).
Jertfelnicul cel ntelegator si mai presus de ceruri n care protosul se roaga sa fie primita
jertfa este nsusi Hristos, Arhiereul, Jertfa si Altarul. Iar primirea jertfei de catre Hristos
nseamna trimiterea harului Sfntului Duh asupra noastra si a darurilor.

Liturghia este mplinirea chipurilor Legii Vechi


"Cauta spre noi, Dumnezeule, si priveste spre slujba aceasta a noastra si o primeste pe dnsa
precum ai primit darurile lui Abel, jertfele lui Noe, arderile de tot ale lui Avraam, preotia
lui Moise si a lui Aaron si jertfele de pace ale lui Samuel.
Si, precum ai primit de la Sfintii Tai Apostoli aceasta slujba adevarata, asa primeste si din
minile noastre, ale pacatosilor, aceste daruri ntru bunatatea Ta, Doamne, pentru ca,
nvrednicindu-ne a sluji fara prihana la sfntul Tau jertfelnic, sa aflam plata credinciosilor si
nteleptilor iconomi, n ziua cea nfricosatoare a rasplatirii Tale celei drepte".
Sunt evocati dreptii Vechiului Testament ale caror jertfe au fost primite: Abel, Noe, Avraam,
Moise, Aaron si Samuel. Jertfele lor au fost chipuri ale jertfei celei adevarate adusa de Hristos
112

si ncredintata spre slujire Sfintilor Apostoli. Liturghia se descopera astfel ca mplinire a


chipurilor Legii Vechi si actualizare a jertfei lui Hristos, continuare a slujirii adevarate a
Apostolilor.
n final se revine la tema nvrednicirii scotndu-se nca o data n evidenta responsabilitatea
slujirii la Sfntul Jertfelnic pentru care vom da raspuns n ziua judecatii, rugndu-ne sa fim
asemenea iconomului credincios care a mplinit voia Stapnului (Luca 12, 42-44)
Note:
1. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. I, ed. a II-a, Bucuresti,
1996, p. 178
2. Egumenul Andrei Wade, Ce fel de Liturghie a savrsit Sfntul Ioan Gura de Aur, n Credinta
Ortodoxa, anul I, nr. 1 (1996) p. 41
3. vezi Juan. Mateos, SJ, La clbration de la Parole dans la Liturgie byzantine. Etude
historique, OCA, 191, Roma, 1971, p.174-179
4. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasca, IV,III,12, n Opere Complete, trad.,
introducere si note de Pr. Dumitru Staniloae, Bucuresti 1996, p. 88
5. P. Evdokimov, Rugaciunea n Biserica de Rasarit, p.184
6. logiki latria - expresie folosita pentru indicarea jertfei euharistice, tradusa n ultimele
editii ale Liturghierului cu jertfa duhovniceasca
7. noeros, a, on - care priveste inteligenta, ntelegerea de unde traducerea romneasca
veche: ntelegator; n ultimele editii ale Liturghierului tradus cu duhovnicesc
8. Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, LI, Bucuresti, 1989, p. 110

113

XXXVII
Ectenia cererilor
Dupa asezarea Cinstitelor Daruri pe Sfnta Masa diaconul, sau n lipsa acestuia preotul,
cheama poporul prezent n biserica la rugaciune printr-o serie de ndemnuri cunoscute sub
numele de ectenia cererilor. Aceasta ectenie nu a fost de la nceput aici n forma de azi, dar a
patruns destul de devreme, marturiile din secolul al VIII-lea dovedind prezenta ei. (1) Practic
ectenia este alcatuita, dupa formula introductiva, dintr-o cerere pentru daruri, trei
ndemnuri preluate din ectenia mare si ectenia cererilor propriu-zisa la care poporul se
asociaza cu raspunsul Da Doamne!.
Sa plinim rugaciunea noastra Domnului.
Ectenia precum si rugaciunea punerii nainte reprezinta o plinire a ritualurilor Intrarii mari
prin care ne pregatim pentru aducerea sfintei jertfe. Formula introductiva ne atrage atentia
asupra acestui lucru si, de asemenea, ne ndeamna sa ridicam rugaciunea la desavrsire.
Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse nainte, Domnului sa ne rugam.
Poporul din biserica este ndemnat sa se asocieze rugaciunii punerii nainte rostita de catre
protos n altar prin cererea ca Cinstitele Daruri care au fost puse naintea Domnului pe Sfnta
Masa sa fie primite de Acesta. Iar primirea lor nseamna salasluirea Sfntului Duh, n urma
invocarii Lui n timpul anaforalei, peste clerici, peste daruri si peste tot poporul, prefacnd
darurile si adunarea n Trupul lui Hristos.
Pentru Sfnta Biserica aceasta si pentru cei ce cu credinta, cu evlavie si cu frica lui
Dumnezeu intra ntr-nsa, Domnului sa ne rugam.
Pentru ca sa fim izbaviti noi de tot necazul, mnia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne
rugam.
Apara, mntuieste, miluieste si ne pazeste pre noi, Dumnezeule, cu Harul Tau.
Prin aceste trei cereri preluate din ectenia mare rugaciunea pentru primirea Cinstitelor Daruri
continua n mod firesc cu rugaciunea pentru poporul care este adunat n biserica, pentru cei
care cu credinta, cu evlavie si cu frica lui Dumnezeu au venit sa primeasca Duhul Sfnt si sa
se uneasca cu Hristos aducnd sfnta jertfa. Cunoscnd dragostea nemarginita a lui
Dumnezeu, ne ncredintam purtarii Lui de grija pentru a fi izbaviti de toata rautatea.
Ziua toata desavrsita, sfnta, n pace si fara de pacat, la Domnul sa cerem.
ntr-unul din ultimele sale cuvinte (2) adresate obstii mnastirii Sfntul Ioan Botezatorul din
Essex, Anglia, Arhimandritul Sofronie, ucenicul Sfntului Siluan, sintetiza experienta sa
duhovniceasca si ntreaga traditie filocalica aratnd ca scopul vietii noastre este de a cauta
caile care duc la cunoasterea existentiala a Dumnezeului personal facnd experienta vietii n
El. Depasind logica noastra, n Hristos ntelegem ca Dumnezeu ne-a creat spre a deveni
posesorii vietii Lui vesnice, fara de nceput, spre a deveni asemenea Lui pna la identitate, nu
dupa fiinta ci n har, ntr-o comuniune deplina cu El. Acest program al teologiei celei mai
nalte l putem pune n practica ncepnd chiar de astazi, facnd ca n fiecare zi preocuparea
noastra sa fie a nu pacatui. Nefacnd pacatul ne curatim mintea, inima si ntreaga noastra
114

fiinta de ntunericul pacatului, devenind n stare sa simtim nemijlocit ce anume vine de la


Dumnezeu. Punnd zilnic n rugaciune preocuparea noastra de a nu mai pacatui, gasim calea
cea adevarata care ne duce la cunoasterea existentiala a lui Dumnezeu.
Biserica, prin slujbele sale, exprima acest adevar att de simplu si, n acelasi timp, att de
profund si anume ca calea spre cunoasterea lui Dumnezeu consta n staruinta zilnica de a nu
pacatui, rnduind sa ne rugam n fiecare zi pentru aceasta.
Rugaciunea
nvredniceste-ne Doamne n ziua (seara, noaptea) aceasta fara de pacat sa ne pazim noi
este un exemplu n acest sens. Ectenia cererilor exprima acelasi lucru: rugaciunea ca ziua
ntreaga sa o petrecem fara de pacat, n pace, facnd astfel din ea o zi sfnta, desavrsita. E
n acelasi timp o atentionare asupra zilei de acum, acel astazi n care se lucreaza mntuirea
si asupra caruia Hristos ne ndeamna sa ne concentram toata atentia: ajunge zilei rautatea
ei (Matei 6, 24). Este binecunoscuta viclenia diavolului care ne amageste sa amnam mereu
(mine nu astazi) momentul pocaintei. De aceea Biserica, ne ndeamna ca ziua de astazi,
sa-I cerem Lui Dumnezeu si sa ne straduim noi nsine, a o face sfnta, desavrsita, fara de
pacat.
nger de pace, credincios ndreptator, pazitor sufletelor si trupurilor noastre, la Domnul
sa cerem.
Sfntul Ioan Gura de Aur arata n omiliile sale (3) ca acest nger de pace pe care l cerem este
chiar ngerul pazitor care ne nsoteste pretutindeni. Mntuitorul nsusi ne ncredinteaza de
existenta ngerului pazitor: Vedeti sa nu dispretuiti pe vreunul din acestia mici, ca zic voua:
Ca ngerii lor, n ceruri, pururea vad fata Tatalui Meu, Care este n ceruri. (Matei 18, 10).
ngerul pazitor este un ajutor de nadejde pe care Domnul ni-l da n straduinta noastra de a nu
pacatui. Ne rugam ca ngerul pazitor sa ne fie credincios ndreptator adica sa fie
ntotdeauna cu noi ndreptndu-ne pe calea cea strmta care duce n mparatia lui
Dumnezeu. Ne rugam sa ne fie pazitor att sufletului ct si trupului, pazindu-ne de pacatele
care ne duc la pierzare dar si de tot raul care se poate abate asupra noastra. Si ne rugam ca
ngerul nostru pazitor sa fie un nger al pacii, un nger care sa aduca pacea n sufletul si n
jurul nostru eliberndu-ne de razboiul si tulburarea pe care o aduce diavolul.
Mila si iertare de pacatele si de gresealele noastre, la Domnul sa cerem.
n nazuinta noastra de a nu pacatui, de a face din fiecare zi o zi fara de pacat sub ocrotirea
ngerului pazitor, ne gasim pe noi nsine pacatosi avnd nevoie de mila lui Dumnezeu.
ndraznim sa-i cerem iertarea pacatelor stiind iubirea Lui nemasurata fata de oameni.
Cele bune si de folos sufletelor noastre si pace lumii, la Domnul sa cerem.
Cerem pace lumii pentru ca pacea este mama tuturor lucrurilor bune, fundamentul
bucuriei (4) si ne ncredintam iubirii lui Dumnezeu, rugndu-L sa rnduiasca El cele bune si
de folos sufletului, adica cele ce sunt spre mntuire.
Cealalta vreme a vietii noastre n pace si ntru pocainta a savrsi, la Domnul sa cerem.

115

Ne rugam ca cealalta vreme a vietii noastre sa o petrecem n pocainta care aduce pacea n
suflet. Aceasta petrecere ntru pocainta a vietii nu este o perspectiva sumbra ci, din contra,
mbucuratoare daca avem o ntelegere justa a pocaintei. Dupa cum arata parintele Rafail
Noica pocainta nu trebuie nteleasa la nivel moralist, ca o miorlaiala pentru boroboatele
savrsite. Pocainta este dinamica catre vesnicie, zvcul launtric al unui suflet care
ntrezareste ceva din realitatile duhovnicesti si tnjeste dupa ele exprimat de luminnda
Saptamnii Mari: Camara Ta Mntuitorule o vad mpodobita si mbracaminte nu am ca sa
intru ntru dnsa. (5)
Pocainta ncepe cu viziunea pacatului. Potrivit parintilor Bisericii a-ti recunoaste pacatul este
un mare dar al cerului, mai mare dect vederea ngerilor. Pocainta este un nepretuit dar ce
s-a dat omenirii. Pocainta este minunea lui Dumnezeu, care ne creeaza din nou dupa cadere.
Pocainta este revarsarea inspiratiei divine asupra noastra, cu puterea careia noi ne naltam
la Dumnezeu, Tatal nostru, pentru a trai mpreuna cu El viata vesnica n lumina iubirii Sale.
Prin pocainta se savrseste ndumnezeirea noastra. Darul acesta a devenit posibil prin
rugaciunea lui Hristos din Ghetsimani, prin moartea Lui pe Golgota si prin nvierea Lui. (6)
Sfrsit crestinesc vietii noastre, fara durere, fara rusinare (7), n pace, si raspuns bun la
nfricosata Judecata a lui Hristos, sa cerem.
Ultima cerere ne pregateste pentru momentul trecerii din aceasta viata, moment esential n
existenta noastra pentru ca n starea n care ne va afla sfrsitul, n aceea vom ramne n veci.
De aceea ne rugam ca sfrsitul nostru sa fie crestinesc, mpreuna cu Hristos si marturisind
credinta n El. Constienti de neputintele noastre cerem ca sfrsitul sa ne fie fara durere, fara
o durere fizica mai presus de puterea noastra, dar mai ales fara durerea de a ne vedea
lepadati de Dumnezeu. Ne rugam apoi ca sa nu fim rusinati atunci cnd se vor deschide
cartile constiintei si toate faptele si gndurile noastre vor fi vadite, ci sa dam un raspuns bun
la nfricosatoarea judecata. Acest raspuns bun nu e o dibacie avocateasca ci raspunsul unei
vieti traite n pocainta cu constiinta pacatoseniei proprii.
Pre Preasfnta, Curata, Preabinecuvntata, Slavita Stapna noastra, de Dumnezeu
Nascatoare si pururea Fecioara Maria cu toti sfintii pomenindu-o, pre noi nsine si unii
pre altii si toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam.
Ectenia cererilor reprezinta un adevarat program de viata duhovniceasca pentru fiecare
credincios n vederea unui raspuns bun la nfricosatoarea judecata a lui Hristos si pentru a
putea ramne de-a pururi uniti cu El. Gndul la judecata finala este un imbold ca, avnd
exemplul si ajutorul Maicii Domnului si al tuturor sfintilor pre noi nsine si unii pre altii si
toata viata noastra sa o daruim lui Hristos prin pocainta.
Cu ndurarile Unuia-Nascut Fiului Tau, cu Carele bine esti cuvntat, mpreuna cu
Preasfntul si Bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si n vecii vecilor.
Ecfonisul care ncheie ectenia subliniaza faptul ca mplinirea tuturor cererilor noastre este
posibila numai cu ndurarile Fiului lui Dumnezeu, Care Si-a dovedit dragostea fata de noi prin
ntruparea si Crucea Sa.
Note:
1. Vezi S. Parenti, Nota sullimpiego del termine???S?????? nellEucologio Barberini gr. 336 (VIII
sec.), Ephemerides liturgicae 103 (1989), p. 413
2. Arhimandritul Sofronie, Cum se ajunge la cunoasterea lui Dumnezeu?, n Tine-ti mintea n
iad si nu deznadajdui! Spiritualitatea Sfntului Siluan Athonitul. Tlcuiri teologice, Sibiu,
116

2000, p.299-304
3. Omilii la Coloseni, 3, 4
4. Sfntul Ioan Gura de Aur, Omilii la Coloseni, 3, 4
5. Criza Bisericii daca ea exista, Conferinta sustinuta la Alba Iulia la 17.04.2003
6. Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Bucuresti, 1995, p. 33
7. a?epa?s???t??,?? care nu are de ce sa se rusineze, neacoperit de rusine, tradus n editiile
mai vechi ale Liturghierului cu nerusinat, termen care a capatat ulterior sensul principal de
obraznic si ca urmare a fost nlocuit n editiile mai noi cu nenfruntat, care, nsa, se
ndeparteaza mult de ntelesul originar. Ca o traducere care sa exprime sensul originar
propunem fara rusinare.

117

XXXVIII
Sarutarea pacii (I)
Biserica este umanitatea restaurata n Hristos, chemata sa ajunga la unitate n iubire dupa
chipul Sfintei Treimi si marturisind credinta n Sfnta Treime. n Biserica omul se mplineste ca
persoana n comuniune cu Dumnezeu si cu semenii. De aceea participarea fiecarui credincios
la Sfnta Liturghie, slujba n care Biserica se nalta, ca Trup al lui Hristos, n mparatia lui
Dumnezeu, nu poate fi un act individual ci trebuie sa fie un act personal, n comuniune cu
Dumnezeu si cu ntreaga umanitate.
n Sfnta Liturghie umanitatea toata, rascumparata de Dumnezeu, se unifica si devine o
icoana. Si aceasta icoana exprima doua aspecte: iubirea si credinta n Dumnezeu (1).
Aceasta unitate n credinta si n dragoste care, dupa cum remarca nca din secolul al II-lea
d.H. Sfntul Ignatie al Antiohiei (2), caracterizeaza Biserica, se nfaptuieste n Sfnta
Liturghie, n mod concret, nainte de aducerea Sfintei Jertfe, prin doua acte: sarutarea pacii
si marturisirea credintei prin rostirea Crezului.
Sarutarea pacii a fost prezenta nca de la nceput n rnduiala Sfintei Liturghii
Sarutul pacii este unul dintre cele mai vechi ritualuri crestine, mentionat nca din Noul
Testament. Astfel Sfntul Apostol Pavel si ncheie patru epistole cu un ndemn la mbratisare
cu sarutare sfnta (Rom 16, 16; I Cor 16, 20; II Cor 13, 12; I Tes 5, 26) iar Sfntul Apostol
Petru ndeamna la mbratisare cu sarutarea dragostei (I Pt 5, 14). Aceasta sarutare
sfnta sau a dragostei este nteleasa ca o modalitate concreta de dobndire a pacii dupa
cum vedem n finalul celei de a doua epistole catre Corinteni unde, nainte de ndemnul
mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta, Sfntul Pavel scrie: traiti n pace si
Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi (II Cor. 13, 11).
Majoritatea exegetilor considera ca, epistolele fiind citite n cult, sarutarea sfnta avea
statutul unui ritual liturgic nca din perioada apostolica: Ne gasim la Corint, n timpul unei
adunari a comunitatii. O epistola a apostolului este citita ascultatorilor atenti; ea se
ncheie; nca un ndemn la bine, unitate, dragoste si pace. Apoi rasuna solemn invitatia:
"mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta! Toti sfintii schimbati sarutul comuniunii
crestine! - si corintenii se mbratiseaza. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui
Dumnezeu si mpartasirea Sfntului Duh sa fie cu voi cu toti!. "Si cu Duhul tau!" - raspunde
comunitatea. Epistola se ncheie si Cina Domnului ncepe. (3)
Desi nu exista documente din perioada apostolica care sa descrie desfasurarea Sfintei
Liturghii, ncercarea de reconstituire de mai sus reuseste probabil sa surprinda destul de bine
realitatea acelor timpuri. n orice caz sarutarea pacii face parte din ceea ce cercetatorii
numesc primul strat (4) (first stratum) al Sfintei Liturghii (adica ritualurile care au fost
prezente nca de la nceput n rnduiala slujbei) fiind atestata cu claritate la mijlocul
secolului al II-lea de Sfntul Iustin Martirul si Filozoful. (5)
n Biserica primara sarutarea pacii era un ritual important al slujirii divine ntlnit si n afara
Sfintei Liturghii. (6) Potrivit lucrarii Traditia apostolica, atribuita Sfntului Ipolit Romanul
(sec. II-III), si Constitutiilor Apostolice (7) (sec. IV) episcopul saruta noii botezati dupa
mirungere ca semn al primirii n Biserica iar la hirotonia unui nou episcop acesta era sarutat
de ntreaga comunitate ca semn al primirii lui ca pastor. Origen (sec. II-III) consemneaza
obiceiul ca, n ncheierea rugaciunii, credinciosii sa-si dea sarutarea pacii pe care Tertulian
118

(sec. II-III) o numeste pecetea rugaciunii (De oratione, 18), autentificarea unei rugaciuni
adevarate.
Mult timp sarutarea se dadea pe gura
Un aspect destul de socant pentru omul modern este faptul ca sarutul pacii se dadea pe gura,
fara a avea nsa nimic senzual sau necurat n el. n mediul iudaic si greco-roman se sarutau pe
gura doar membrii de familie si prietenii foarte apropiati. Sarutarea crestina pe gura era o
practica neconventionala, atestnd constiinta puternica a apartenentei la Biserica ca
madulare ale aceluiasi Trup al lui Hristos. De aceea catehumenii si penitentii nu aveau dreptul
sa dea sarutul pacii, ei nefiind n Biserica si sarutul lor nefiind sfnt (Traditia apostolica, cap.
XVIII). Sfntul Ioan Gura de Aur justifica sarutarea pe gura: Noi suntem templul lui Hristos.
De aceea ceea ce sarutam este intrarea, vestibulul acestui templu () Prin aceste usi Hristos
intra n noi () cnd ne mpartasim () Nu este o cinste oarecare cea pe care gura o
primeste atunci cnd primeste Trupul Domnului. Acesta este principalul motiv pentru care
dam sarutarea aici. (8)
Practica sarutarii pe gura a supravietuit mult timp n Biserica. La sfrsitul secolului al XI-lea
Sfntul Teofilact al Bulgariei este ntrebat de fratele sau Dimitrie de ce n Postul Mare
sarutarea pacii se da pe umeri si nu pe gura ca n restul anului (9), de unde ntelegem ca
practica curenta era ca clericii sa-si dea sarutarea pacii pe gura. De altfel editiile slave ale
Liturghierului mentioneaza pna prin secolul al XVII-lea ca sarutarea pacii se da pe gura.
Treptat s-a generalizat nsa practica sarutarii pe umeri, asa cum am vazut ca se proceda la
sfrsitul secolului al XI-lea n Postul Mare.
Pna n secolul al XI-lea att clericii ct si credinciosii si dadeau sarutarea pacii
Sarutarea pacii si arata ntreaga sa valoare n cadrul Sfintei Liturghii ca moment esential n
care ntreaga comunitate, clerici si laici, si manifesta unitatea de iubire, conditie a aducerii
sfintei jertfe potrivit cuvintelor Mntuitorului: daca ti vei aduce darul tau la altar si acolo
ti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva mpotriva ta, lasa darul tau acolo, naintea
altarului, si mergi nti si mpaca-te cu fratele tau si apoi, venind, adu darul tau (Matei 5,
23-24). La ndemnul diaconului mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta! pna prin
secolele IV-V, Sa ne iubim unii pe altii! mai trziu) toti participantii la Sfnta Liturghie si
dadeau sarutarea pacii, fiecare n rndul treptei sale: preotii cu episcopul si ntre ei, diaconii
cu diaconii, laicii cu laicii. n cazul laicilor ritualul se savrsea ntre vecinii din biserica astfel
nct nu se producea tulburare la slujba si nici nu lua timp mult. La nceput, cnd crestinii
stateau amestecati n biserica, sarutul se dadea si ntre barbati si femei. La scurt timp,
datorita smintelilor care puteau sa apara, barbatii si femeile au fost separati n locas, sarutul
dndu-si-l de acum ncolo barbatii cu barbatii si femeile cu femeile. (10)
Sarutarea pacii nseamna mbracarea fiecaruia si a tuturor n iubirea lui Hristos
Din secolul al XI-lea sarutarea pacii se restrnge n general la clericii din altar. Ca urmare
ndemnul diaconului la dragoste reciproca nu se mai concretizeaza ntr-un act, chemarea la o
actiune devenind chemarea la o stare sufleteasca. Aceasta actiune avea nsa o importanta
deosebita fiind o lucrare sfnta a iubirii, semnul si ritualul vazut prin care n chip nevazut
dar real se savrsea revarsarea iubirii lui Dumnezeu n inimile credinciosilor, era
mbracarea fiecaruia si a tuturor laolalta n iubirea lui Hristos (11). A te mbraca n iubirea
lui Hristos nseamna a primi harul dumnezeiesc care te face sa-ti depasesti limitele
egoismului si sa te asemeni lui Dumnezeu mbratisnd pe toti n iubire, chiar si pe dusmani. A
te mbraca n iubirea lui Hristos nseamna sa nu mai vezi n aproapele tau, ncepnd chiar cu
cel ce se ntmpla sa fie lnga tine n biserica, un strain sau chiar un dusman, ci un frate.
119

nseamna sa constientizezi faptul ca Hristos ne uneste pe toti n Biserica, ca madulare ale


Trupului Sau, prin participare la Sfnta Liturghie. Daruindu-si sarutul pacii crestinii
marturisesc credinta ca se mpartasesc de iubirea celui ce este prezent n mijlocul lor precum
a promis: unde sunt doi sau trei, adunati n numele Meu, acolo sunt si Eu n mijlocul lor
(Matei 18, 20). De aceea mbratisndu-se ei spun
Hristos n mijlocul nostru Este si va fi! Totdeauna, acum si pururea si n vecii
vecilor!.
Ritualul sarutarii pacii, asezat naintea anaforalei si a mpartasirii, scoate n evidenta faptul
ca nu putem sa intram n comuniune cu Dumnezeu daca nu suntem uniti n iubire cu ceilalti
membri ai Bisericii: Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau l uraste,
mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe
Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe
Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau (I Ioan 4, 20-21). Nu se poate nfaptui mpreuna
noastra naltare spre Cel Unul si spre mpartasirea de Unul avnd despartiti pe aceia de
unirea ntru pace cu noi scrie Sfntul Dionisie Areopagitul. (12)
Sfnta Liturghie presupune si angajarea trupeasca, n relatia cu Dumnezeu prin
mpartasire si n relatia cu aproapele prin sarutarea pacii
Sarutarea pacii este un act n care trupul exprima si transmite iubirea fata de aproapele ca
mpartasire din iubirea lui Hristos. De la nceputul Bisericii s-a nteles faptul ca n Sfnta
Liturghie relatia de iubire fata de aproapele trebuie sa implice si trupul n actul sarutarii
pacii, asa cum relatia cu Dumnezeu angajeaza si trupul n actul mpartasirii. Omul este o
fiinta dihotomica, trup si suflet. Trupul, care potrivit nvataturii Bisericii nu este rau n sine,
participa alaturi de suflet la rugaciune. Prin intermediul trupului daruim si primim: aducem
darul la altar, un dar material constnd n pine si vin dar cu o profunda ncarcatura
simbolica, si primim n schimb nsusi Trupul si Sngele Domnului ca hrana trupeasca. Astfel
printr-un act trupesc, mncarea, ne unim cu Dumnezeu si experiem iubirea Lui. Tot asa
iubirea fata de cel ce, mpreuna cu mine este madular al Trupului lui Hristos, Biserica, si
participa la Sfnta Liturghie, nu poate sa se rezume doar la o stare sufleteasca ci se exprima
ntr-un act trupesc, sarutarea pacii, ca o daruire si primire efectiva a iubirii. Sa nu-ti
nchipui ca sarutarea aceasta este o sarutare obisnuita, din acelea ce-si dau prietenii pe
strada sau n piata, arata Sfntul Chiril al Ierusalimului. Sarutarea aceasta uneste sufletele
unele cu altele si ndeparteaza din suflete orice vrajmasie. Sarutarea aceasta este un semn
al unirii sufletelor si al izgonirii oricarei vrajmasii.() Sarutarea aceasta este deci mpacare;
pentru aceasta e sfnta. (13)
Note:
1. Parintele Symeon n Celalalt Noica, marturii ale monahului Rafail Noica nsotite de cteva
cuvinte de folos ale Parintelui Symeon, Editura Anastasia, 1994, p. 137
2. Epistola. catre Magnezieni, I, , 2, n Scrierile Parintilor Apostolici, Bucuresti, 1995, p. 198
3. H. Lietzmann, Messe und Herrenmahl, de Gruyter, Berlin, 1955, p. 229
4. vezi Gregory Dix, The Shape of the Liturgy, London, 1945, p. 105 s.u.
5. Sf. Iustin Martirul si Filozoful, Apologia I, cap. 65 n Apologeti de limba greaca, Buc., 1997,
p. 93
6. vezi Paul de Clerk, Le geste de paix: usages et significations, n Liturgie et charit
fraternelle, Confrences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia
C.L.V. 105, Edizioni Liturgiche, Roma, 1999, p. 102-111
7. Cea mai ntinsa colectie canonico-liturgica din primele secole crestine datnd din a doua
jumatate a secolului al IV-lea, foarte probabil de origine siriaca, cuprinznd n general, cu
120

unele modificari, texte mai vechi. Este importanta pentru ca a pastrat cele 85 de canoane
apostolice si numeroase rnduieli liturgice printre care si textul complet al Liturghiei numita
clementina. Cu exceptia canoanelor apostolice, opera a fost osndita de Sinodul II Trulan
(692) ca falsificata de eretici dar si pastreaza valoarea documentara n special n ceea ce
priveste practica liturgica din primele secole. Vezi Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologia, vol.
II, Bucuresti, 1985, p.520-521
8. Omilia 30 la II Corinteni, The Master Christian Library, Disk Two, AGES Software, Rio, WI
USA, Version 7, 1999, p. 901
9. la R. Bornert, Les commentaires byzantines de la Divine Liturgie du VIIe au XVe siecle,
Paris, 1966, p. 212
10. Vezi Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal
Rites of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 389-390
11. A. Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, ed. Anastasia, p. 142
12. Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia Bisericeasca, III,III,8 n Opere Complete, trad.,
introducere si note de Pr. Dumitru Staniloae, Bucuresti 1996, p. 82
13. Sfntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a V-a mistagogica, 3, n Cateheze, trad si note de
Pr. Prof. Dumitru Fecioru, Bucuresti, 2003, p. 359.

121

XXXIX
Sarutarea pacii (II)
Sarutarea pacii este un ritual liturgic de mare forta n care omul se deschide fata de
aproapele si se mbraca n iubirea lui Hristos printr-un act al trupului care exprima mpacarea
si unirea sufletelor n iubirea daruita reciproc. Importanta deosebita a acestui gest al pacii
este demonstrata de faptul ca este ntlnit n toate riturile liturgice, facnd parte din
structura originara a Liturghiei. El scoate n evidenta o trasatura fundamentala a cultului
crestin si anume ca legatura cu Dumnezeu nu se poate stabili fara o relatie iubitoare cu
aproapele.
Pace voua este marturisirea si transmiterea pacii treimice
Principalele momente ale Sfintei Liturghii (lecturile biblice ca mpartasire cu Dumnezeu
Cuvntul prin cuvnt, aducerea sfintei jertfe si sfintirea darurilor prin rostirea anaforalei,
frngerea si mpartasirea cu Sfintele Taine) sunt precedate de daruirea pacii de catre ntistatatorul slujbei printr-un gest de binecuvntare nsotit de cuvintele Pace tuturor,
marturisind astfel de fiecare data ca Hristos nsusi este n mijlocul nostru.
Pace voua este salutul lui Hristos nviat, un salut care nu e un simplu cuvnt de politete ci o
daruire efectiva a acelei paci (salom) mesianice care nseamna, potrivit Sfintei Scripturi,
plenitudine, mplinire, echilibru fericit, armonie. Este climatul specific Noului Legamnt al lui
Dumnezeu cu oamenii n Iisus Hristos nviat. Pacea lui Hristos este o pace jertfelnica, rodul
eshatologic al Crucii, semnul comuniunii regasite cu Dumnezeu si cu toti: Caci n El a
binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea. Si printr-nsul toate cu Sine sa le mpace,
fie cele de pe pamnt, fie cele din ceruri, facnd pace prin El, prin sngele crucii Sale
(Coloseni 1, 19-20). Pace voua este marturisirea si transmiterea pacii treimice, este o
invitatie de a intra n plenitudinea vietii treimice n masura primirii acesteia prin credinta. (1)
Rostind Pace tuturor, protosul binecuvinteaza adunarea n semnul crucii nchipuind cu
degetele literele grecesti care prescurteaza numele Mntuitorului (IC XC), aratnd astfel ca
prin Crucea lui Hristos s-a restabilit comuniunea ntre Dumnezeu si om si noi putem fi facuti
partasi pacii treimice. Prin acest gest protosul, n puterea Duhului Sfnt, transmite, asemenea
lui Hristos, n mod efectiv pacea de sus celor ce sunt gata sa o primeasca: Si de va fi acolo
un fiu al pacii, pacea voastra se va odihni peste el, iar de nu, se va ntoarce la voi (Luca 10,
6). Credinciosii raspund Si duhului tau! amintindu-si lor nsisi ca Duhul Sfnt este n protos
si ca protosul nu face nimic de la el ci harul Duhului este de fata si se pogoara peste toti. (2)
Duhul Sfnt face din fiecare participant la Sfnta Liturghie un fiu al pacii, ne face partasi
pacii Dumnezeului Treimic care este pace tainica, adncime linistita, plenitudine nedescrisa,
reciprocitate de iubire.
Numai atunci cnd primim pacea de de sus n sufletul nostru putem sa ne deschidem cu
iubire fata de aproapele si sa ne unim n Trupul lui Hristos, Biserica. De aceea daruirea pacii
de catre protos nainte de anafora este si o inaugurare a ritualului sarutarii pacii. Aceasta
sarutare are ca semnificatie principala tocmai primirea si transmiterea darului pacii lui
Dumnezeu, salom-ul biblic care este darul mesianic prin excelenta (Lc. 2, 14; 24, 36; In.
20, 19; 21, 26), darul eshatologic caracteristic Noului Israel, devenit un ritual liturgic de mare
forta. (3)

122

Iubirea dintre noi este o marturisire de credinta n Sfnta Treime


Sa ne iubim unii pe altii ca ntr-un gnd sa marturisim ndeamna diaconul la sarutarea pacii
iar poporul raspunde Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si
nedespartita. Nu se stie exact cum a evoluat aceasta formula liturgica deoarece vechile
manuscrise liturgice nu cuprind de obicei dect cele rostite de episcop sau preot, partea ce
revine diaconului fiind eventual indicata de cuvintele ncepatoare. n orice caz n primele
secole se folosea expresia paulina: mbratisati-va unul pe altul cu sarutare sfnta (I Cor.
16, 20). n secolul al X-lea ntlnim ndemnul Sa ne iubim unii pe altii! caruia ulterior i se
adauga ca ntr-un gnd sa marturisim (ntlnit n manuscrise din secolul al XII-lea),
completare care leaga ndemnul la iubire de marturisirea credintei. Raspunsul Pe Tatal, pe
Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita apare tot din secolul al XII-lea
fiind initial recitat numai de clerici si apoi preluat de popor. (4)
n forma ei de azi formula liturgica ce introduce sarutarea pacii scoate n evidenta faptul ca
iubirea dintre noi este premiza marturisirii credintei n Sfnta Treime. Chiar mai mult, nsasi
iubirea dintre noi, ca mpartasire din iubirea Sfintei Treimi, este o marturisire de credinta n
Sfnta Treime. Daca n-am simti valoarea iubirii, care nu ne poate veni dect de la
Dumnezeu Cel n Treime, nu am lauda si admira cu toata puterea Sfnta Treime si nu ne-am
sili sa naintam n ea. Astfel marturisind credinta noastra n Dumnezeu cel n Treime nu
socotim pe Dumnezeu ca un adevar teoretic ci ne marturisim credinta noastra ntr-un
Dumnezeu al iubirii n Sine nsusi si izvor al iubirii din noi. (5)
Hristos este n mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii
n timpul cntarii Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si
nedespartita episcopul si preotii se nchina de trei ori n fata Sfintei Mese rostind Iubi-Tevoi Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu
(Ps. 17, 1) si saruta Cinstitele Daruri si Sfnta Masa.
Practica sarutarii, mai nti numai a Sfintei Mese apoi si a Cinstitelor Daruri, apare prin
secolul al XIII-lea fiind introdusa probabil ca un substitut al sarutului pacii la Liturghia
savrsita de un singur preot si ulterior generalizata. (6) Acest act este o expresie a dragostei
fata de Dumnezeu pe care o aratam sarutnd Cinstitele Daruri, care se vor preface n Trupul si
Sngele Domnului, si a Sfintei Mese, altarul pe care se aduce Sfnta Jertfa.
Dragostea si credinta n Dumnezeu o exprimam folosindu-ne de cuvintele psalmistului: IubiTe-voi Doamne, vrtutea mea, Domnul este ntarirea mea si scaparea mea si izbavitorul
meu (Ps. 17, 1). Ne aratam astfel dorinta de a mplini prima porunca a Domnului: Sa iubesti
pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din
toata puterea ta (Marcu 12, 30). Dumnezeul nostru e Cel ce ne-a iubit mai nti: Caci
Dumnezeu asa a iubit lumea, nct pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede n El
sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3, 16). El ne da si noua puterea sa-L iubim si sa ne
iubim aproapele, chiar si pe vrajmasi, el este vrtutea, ntarirea, scaparea si izbavitorul
nostru. Liturghierul precizeaza ca, pentru a sublinia solemnitatea momentului, acest verset
poate fi cntat n altar sau la strana.
n cazul slujbei n sobor episcopul si preotii, dupa sarutarea Cinstitelor Daruri si a Sfintei
Mese, si dau succesiv sarutul pacii pe umeri, strngndu-si mna dreapta. Sarutarea se da de
trei ori n numele Sfintei Treimi, cel dinti spunnd: Hristos n mijlocul nostru, celalalt
raspunde Este si va fi iar cel dinti ncheie Totdeauna, acum si pururea si n vecii vecilor.
123

Marturisim astfel ca Hristos este n mijlocul nostru si ne da puterea sa ne iubim unii cu altii.
n practica greceasca si slava, dupa sarutarea umerilor, preotii si saruta reciproc minile
pentru ca Hristos lucreaza sfintenie prin aceste mini. Sarutarea umerilor, care n timpul lui
se practica numai n Postul Mare, este explicata de Sfntul Teofilact al Bulgariei prin aceea ca
umerii sunt simbolul vietii active prin care putem purta crucea Domnului pentru a fi
rastigniti cu El, n masura n care ne e posibil. (7) Nu putem sa ne iubim aproapele, inclusiv
dusmanii, dect lepadndu-ne de egoism, asumndu-ne crucea si urmndu-i lui Hristos (Matei
16, 24).
Practicarea din nou a sarutarii pacii de catre credinciosi ar fi benefica
Timp de peste zece secole toti participantii la Sfnta Liturghie, att clericii ct si credinciosii,
si dadeau sarutul pacii. Dupa secolul al X-lea acest ritual s-a restrns la clericii din altar, dar
restrngerea nu a fost urmarea unei hotarri a autoritatii bisericesti. n articolul precedent si
n cel de fata am ncercat sa surprindem importanta deosebita a acestui gest al pacii care
face parte din structura originara a Sfintei Liturghii. El nu poate fi redus la o stare sufleteasca
ci implica un act concret prin care iubirea si pacea dumnezeiasca este primita si transmisa
fratelui din biserica, unindu-ne cu totii n iubirea lui Hristos si marturisirea Sfintei Treimi,
structura supremei iubiri.
Un gest al pacii este prezent n toate riturile liturgice crestine, forma lui concreta de
mplinire fiind diferita de la un rit la altul si de la o epoca la alta, n functie de contextul
cultural si traditiile locale. Esential n ceea ce priveste sarutarea pacii nu este nsa forma
concreta de mplinire ci faptul de a fi un gest trupesc care sa exprime dragostea curata fata
de aproapele.
Din fericire, daruirea sarutarii pacii ntre credinciosi nu a disparut cu totul nici n Ortodoxie.
n cazul tarii noastre, Parintele Dumitru Staniloae da marturie despre practicarea sarutului
pacii n unele biserici din Transilvania ntr-o forma specifica: sarutarea minilor credinciosilor
mai n vrsta de catre cei mai tineri urmata de mbratisarea lor, barbati cu barbati si femei cu
femei. (8) Aceeasi practica se ntlneste si la sud de Carpati. (9) Pastrarea pe alocuri n
Ortodoxie a acestui gest al pacii ntre credinciosi precum si lipsa unei hotarri a autoritatii
bisericesti care sa-l interzica dovedeste ca nu exista nici un impediment canonic pentru
savrsirea lui. Din contra, importanta sa deosebita n angajarea participarii efective a
credinciosilor la slujba dovedeste importanta reintroducerii lui, n ultimul timp ntlnind tot
mai multe initiative n acest sens. (10) Multi credinciosi au pierdut constiinta mpreunei slujiri
la Sfnta Liturghie si tind sa devina simpli spectatori pasivi: nu aduc darul de pine si vin la
altar, nu cnta, nu se mpartasesc dect rareori, nu-si dau sarutul pacii. Sigur, reintroducerea
sarutului pacii nu rezolva toate problemele, dar este un pas nainte spre o participare deplina
la slujba. Cei care l-au practicat pot da marturie ca, atunci cnd e facut cu sinceritate,
sparge efectiv zidurile care ne despart de multe ori de cei ce se ntmpla sa fie lnga noi n
biserica, facndu-ne sa ne simtim frati. Si sa nu uitam ca multi din cei ce parasesc Ortodoxia
pentru a merge la secte acuza faptul ca nu au simtit comuniunea si iubirea n Biserica si nu au
nteles slujbele.
n mod concret sarutul pacii ntre credinciosi se poate da astazi n timpul cntarii Iubi-Te-voi
Doamne a carei interpretare este permisa de Liturghier. Cntarea este foarte potrivita
pentru acest moment, marturisind ca iubirea aproapelui si ia puterea din iubirea lui
Dumnezeu. Sarutul se poate da ntre vecini, ca n epoca primara, barbati cu barbati si femei
cu femei, fara a se produce tulburare n biserica. Ca forma concreta, adaptndu-ne la
contextul de azi, nu se pune problema sarutului pe gura. Se poate opta pentru forma
traditionala romneasca, sarutarea minilor credinciosilor mai n vrsta de catre cei mai
tineri urmata de mbratisarea lor, care nsa este greu de aplicat n mediile mai putin
124

traditionale, sau pentru simpla strngere a minii ca n ritul roman. Credem nsa ca cea mai
potrivita forma este cea practicata de preoti n altar: strngerea minii si sarutarea umerilor
nsotita de formula Hristos n mijlocul nostru Este si va fi Totdeauna, acum si
pururea si n vecii vecilor. Cnd preotul slujeste singur si poate da sarutarea pacii cu
paracliserul asa cum se practica si n vechime. (11)
Sarutarea pacii presupune respingerea oricarei ipocrizii sau viclenii
O conditie esentiala pentru ca acest gest sa fie lucrator este sinceritatea lui, respingerea
oricarei ipocrizii sau viclenii. Textele liturgice si Sfintii Parinti atentioneaza n repetate
rnduri asupra acestui lucru. Astfel n Constitutiile Apostolice, dupa ce se relateaza ca la
momentul sarutarii pacii diaconul avertiza: Nimeni sa nu aiba ceva mpotriva cuiva. Nimeni
sa nu fie fatarnic! se adauga: nimeni sa nu o faca precum Iuda care l-a vndut pe Domnul
printr-un un sarut. (12) Sarutarea pacii trebuie sa fie expresia iubirii sincere fata de
aproapele (Origen) (13) si sa nu fie data doar cu buzele ca Iuda avnd ura si rautate fata de
fratii n credinta (Theodor de Mopsuestia) (14). Fiind simbolul mpacarii interioare despre
care vorbeste Evanghelia, sarutarea pacii trebuie sa fie o sarutare a sufletului, o mbratisare
a inimii si nu doar a buzelor si al gurii (Sfntul Ioan Gura de Aur) (15). n aceste conditii
reactualizarea acestui gest si pentru credinciosi nu constituie o abatere de la traditie ci din
contra, o ntoarcere la aceasta, cu efecte benefice pentru slujirea si trairea ortodoxa.
Note:
1. Yves Fauquet, La formule liturgique La paix avec vous, Paix a vous est-elle un krygme
trinitaire? , n Trinit et liturgie, Confrences Saint-Serge, XXXe Semaine d'Etudes Liturgiques,
Paris, 1983, Subsidia C.L.V. 32, Edizioni Liturgiche, Roma, 1984, p. 99-102
2. Sfntul Ioan Gura de Aur, Omilia I la Rusalii, 4, n Predici la sarbatori mparatesti si
cuvntari de lauda la sfinti, Bucuresti, 2002, p. 207-208
3. Paul de Clerk, Le geste de paix: usages et significations, n Liturgie et charit fraternelle,
Confrences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998, Subsidia C.L.V. 105,
Edizioni Liturgiche, Roma, 1999, p. 98
4. Robert Taft, Great Entrance. A history of the Transfer of Gifts and other Preanaforal Rites
of the Liturgy of St. John Chrysostom, second edition, Roma, 1978, p. 380-383
5. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 244
6. Robert Taft, Great Entrance, p. 388
7. la R. Bornert, Les commentaires byzantines de la Divine Liturgie du VIIe au XVe siecle,
Paris, 1966, p. 212
8. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 246
9. Pentru localitatea Salciile, Prahova vezi Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtata, ed.
Antim, 2002, p. 447
vezi de exemplu precizarile Liturghierului n limba franceza editat cu binecuvntarea 10. IPS
Iosif Pop, Mitropolitul Europei Occidentale si Meridionale, Monastere de la Theotokos,
Villebazy, 2002, p. 152
11.vezi Robert Taft, Great Entrance, p. 388
12. Cartea a II-a, 57, 16-17, la Marcel Metzeger, La reconciliation entre les fideles, comme
condition du baiser de paix dominical dans les Constitutions Apostoliques, n Liturgie et
charit fraternelle, Confrences Saint-Serge, XLVe Semaine d'Etudes Liturgiques, Paris, 1998,
Subsidia C.L.V. 105, Edizioni Liturgiche, Roma, 1999, p. 75
13. Comentariu la Romani, 10, 33 la R. Bornert, op. cit., p. 61
14. Omiliile catehetice, 15, 41la M. Metzger, op. cit, p. 75
15. De compuctione ad Demetrium, 1, 3 la R. Taft, op. cit., p. 390.
125

XXXL
Crezul (I)
Sarutul pacii, actul care exprima unirea noastra n iubire prin mbracarea n iubirea lui
Hristos, este, n acelasi timp, o marturisire de credinta n Sfnta Treime si o premisa a
marturisirii unitatii de credinta prin rostirea Crezului. Numai uniti n iubire si marturisind
aceeasi credinta revelata ne aratam a fi cu adevarat Biserica lui Hristos si putem aduce Sfnta
Jertfa.
Credinta este att un dar al lui Dumnezeu ct si un raspuns al omului
Credinta este ntlnirea omului cu Dumnezeu si cunoasterea Lui. Ea se naste n suflet prin
primirea cuvntului lui Dumnezeu: credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvntul lui
Hristos (Rom 10, 17). Sfnta Scriptura ne nvata ca credinta este o lucrare a harului
dumnezeiesc vindecator si mntuitor n om: Iar roada Duhului este dragostea, bucuria,
pacea, ndelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blndetea, nfrnarea,
curatia (Gal. 5, 22). Credinta este mntuitoare: prin credinta se va ndrepta omul (Rom
3,28) caci dreptul din credinta va fi viu! (Avacum 2, 4). Omul trebuie sa se deschida acestei
lucrari a harului prin mplinirea poruncilor adica credinta sa fie lucratoare prin iubire (Gal.
5, 6). Astfel ajungem ca Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, n inimile noastre,
nradacinati si ntemeiati fiind n iubire (Efes 3, 17).
Sfintii Parinti fac distinctie ntre credinta din auzire care ne aduce la Hristos si credinta care
constituie nsasi viata Bisericii si a membrilor ei despre care Sfntul Pavel spune ca face ca
Hristos sa se salasluiasca n inimile noastre. Sfntul Maxim Marturisitorul o numeste pe prima
credinta simpla sau din cele auzite iar pe cea de a doua credinta desavrsita sau din cele
vazute, unitatea si partasia omului cu Dumnezeu.(1) De la credinta simpla la cea desavrsita
se ajunge prin primirea harului n Sfintele Taine ale Bisericii (n special Botezul, Mirungerea si
Euharistia) si prin angajarea ntr-un efort ascetic care urmareste curatirea de patimi si
dobndirea virtutilor potrivit poruncilor dumnezeiesti.(2) Credinciosul intra astfel, n Biserica,
ntr-o relatie personala, n permanenta crestere, cu Persoanele Sfintei Treimi care revarsa
darul duhovnicesc, inclusiv pe cel al credintei. (3)
Credinta este asadar att un dar al lui Dumnezeu ct si un raspuns al omului. Acest raspuns
consta n supunerea iubitoare fata de adevarul ntrupat n Hristos, revelat de El si marturisit
de Biserica. Supunerea iubitoare fata de adevarul revelat presupune cunoasterea dogmelor
Bisericii si efortul ascetic personal. Cunoasterea dogmelor este esentiala deoarece orice
abatere a cunostintei noastre intelectuale de la dreapta ntelegere a Revelatiei se va
rasfrnge inevitabil asupra manifestarilor duhului nostru. Cu alte cuvinte, o viata cu
adevarat dreapta este conditionata de adevaratele conceptii despre Dumnezeu, despre
Sfnta Treime". (4)
Dar, dupa cum arata si Sfntul Isaac Sirul (5), nu ne putem opri la cunoasterea intelectuala a
dogmelor deoarece aceasta tine de credinta simpla sau din auzire. Noi suntem chemati ca,
prin lucrarea poruncilor, sa ajungem la credinta desavrsita, adevarul marturisit prin credinta
transformndu-se astfel n mntuire si viata.
Crezul, desi introdus mai trziu, s-a ncadrat organic n rnduiala Liturghiei
Primirea credintei din auzire care consta n cunoasterea dogmelor si naintarea spre
credinta desavrsita, din cele vazute, se mplineste n Biserica. Marturisirea credintei este
126

o parte integranta si indispensabila a slujirii Bisericii. Slujbele n ansamblul lor sunt o


marturisire a credintei, nvatnd si comunicnd adevarul mntuitor, ajutndu-l pe fiecare
madular al Bisericii sa participe la acest adevar. (6)
Sfnta Liturghie, Taina Tainelor, este n ntregime o marturisire de credinta si o daruire a
credintei mntuitoare ca cunoastere a lui Dumnezeu si ntlnire cu El, avnd ca moment
culminant mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului, de aceea dupa mpartasire cntam cu
bucurie: Am vazut Lumina cea adevarata, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinta cea
adevarata, nedespartitei Treimi nchinndu-ne, ca aceasta ne-a mntuit pre noi.
Cu toate ca marturisirea credintei este un aspect definitoriu al Sfintei Liturghii, practica
rostirii Crezului, ca moment al marturisirii comune a credintei, nu face parte din structura
originara a Liturghiei, fiind introdusa la Antiohia la sfrsitul secolului al V-lea de patriarhul
Petru Fullos iar la Constantinopol la nceputul secolului al VI-lea de patriarhul Timotei (511518).(7) Cei doi patriarhi erau adepti ai ereziei monofizite si au introdus Crezul n Liturghie n
ncercarea de a-si demonstra fidelitatea fata de credinta Sfintilor Parinti. Patriarhii ortodocsi
urmatori au pastrat practica rostirii Crezului deoarece acesta s-a ncadrat organic n rnduiala
Liturghiei, alaturndu-se anaforalei liturgice care pna atunci reprezenta principala forma de
exprimare a dogmelor.
Crezul a fost formulat la primele doua sinoade ecumenice
Crezul desemneaza, n sens general, o sinteza a nvataturilor de credinta crestine
fundamentale. Crezul se mai cheama si simbol al credintei. Termenul de simbol vine de la un
cuvnt ce nsemna parola n taberele militare. Deci pentru crestinii din vechime crezul sau
simbolul de credinta era o parola ce i arata a fi adevarati crestini. (8)
Desi n Noul Testament nu exista un crez formulat ca atare, nca de la nceputul Bisericii au
circulat scurte formulari, amplificate ulterior, care exprima continutul credintei, ferindu-o de
erezii. Aceste crezuri erau utilizate n legatura cu Botezul, att pentru instruirea
catehumenilor ct si pentru marturisirea credintei de catre acestia n timpul slujbei.
n anul 325, la primul sinod ecumenic tinut la Niceea, pe baza crezurilor baptismale folosite
n Siria, Palestina si Cezareea, Sfintii Parinti, insuflati de Duhul Sfnt, elaboreaza, ca raspuns
la erezia lui Arie care contesta dumnezeirea Fiului, prima parte a Crezului rostit astazi la
Sfnta Liturghie. Sinodul al II-lea ecumenic, tinut la Constantinopol n anul 381, ca raspuns la
erezia lui Macedonie care contesta dumnezeirea Sfntului Duh, completeaza Crezul de la
Niceea cu nvatatura despre Sfntul Duh, despre Biserica, Botez, nvierea mortilor si viata
vesnica. Fiind elaborat la sinoadele ecumenice de la Niceea si Constantinopol, acest Crez este
cunoscut sub denumirea de Crezul niceo-constantinopolitan si este crezul prin excelenta al
crestinismului(9) recunoscut la sinodul al IV-lea ecumenic de la Calcedon (451) ca expresie
autentica a credintei Bisericii universale. Acesta este Crezul introdus n Liturghie la nceputul
secolului al VI-lea si pastrat pna astazi.
Rostirea Crezului este o expresie a unitatii de credinta
Marturisirea credintei prin rostirea Crezului este o expresie a unitatii de credinta a
madularelor Bisericii prin marturisirea aceluiasi adevar mntuitor.
Credinta crestina este cunoasterea si trairea mntuirii ca restabilire a unitatii cu Dumnezeu
si, ntru El, cu ceilalti membri ai Bisericii si cu ntreaga faptura, dupa chipul unitatii Sfintei
Treimi. Este cunoasterea anticipata, n Biserica, a mparatiei lui Dumnezeu ca unitate de
sus:
127

Dar nu numai pentru acestia Ma rog, ci si pentru cei ce vor crede n Mine, prin cuvntul lor,
ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n Noi sa
fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis. Si slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor,
ca sa fie una, precum Noi una suntem (Ioan 17, 20-22).
Unitatea de sus este continutul vietii dumnezeiesti treimice. Credinta nseamna asadar
partasia la unitatea de sus cu Dumnezeu si semenii, iar Biserica este tocmai mplinirea
credintei, este acea unitate care primeste, n care se intra si la care devii partas prin
credinta.(10) De aceea credinta nu poate fi individualista. Nu poti avea credinta mntuitoare
n afara Bisericii. Credinta se dobndeste si se traieste n Biserica, n comuniune cu ceilalti si
exprimnd unitatea cu ceilalti.
Sfnta Liturghie este Taina n care naintam spre mplinirea desavrsita de catre Duhul Sfnt a
unitatii de sus a Bisericii prin aducerea Sfintei Jertfe si mpartasirea cu Trupul si Sngele
Domnului: Iar pe noi pe toti care ne mpartasim dintr-o pine si dintr-un potir, sa ne unesti
unul cu altul prin mpartasirea Aceluiasi Sfnt Duh (Anaforaua Sfntului Vasile cel Mare).
O conditie esentiala pentru ca Duhul Sfnt sa ne uneasca n Biserica este marturisirea
aceleiasi credinte revelate. Legatura organica ntre unitatea credintei si mplinirea Bisericii n
Euharistie alcatuieste centrul vietii Bisericii. De aceea numai cei uniti n marturisirea
credintei ortodoxe se pot mpartasi la Sfnta Liturghie. Rostirea Crezului este dovada
ortodoxiei credintei si a unitatii de credinta, conditie pentru aducerea Sfintei Jertfe si
mpartasirea cu Trupul si Sngele Domnului.
Rostirea Crezul este o rennoire a fagaduintei facute la Botez
Crezurile au fost utilizate nca de la nceputul Bisericii pentru instruirea catehumenilor si
marturisirea credintei la Botez. Din secolul al IV-lea, dupa formularea lui la primele doua
sinoade ecumenice, folosirea Crezul niceo-constantinopolitan s-a impus n practica Bisericii
mentinndu-se pna astazi. Astfel, fiecare crestin ortodox, la Botez, s-a lepadat de satana si
s-a unit cu Hristos marturisindu-si credinta prin rostirea acestui Crez fie direct (daca a fost
botezat matur) fie indirect, prin intermediul nasului (daca a fost botezat prunc).
La Sfnta Liturghie, rostirea Crezul nseamna pentru toti credinciosii o rennoire a fagaduintei
facute la Botez, o afirmare a calitatii de membru al Trupului lui Hristos, Biserica.
Rostirea Crezului este si o proclamare a credintei
Marea majoritate a crestinilor ortodocsi de astasi au fost botezati ca prunci, nasii marturisind
credinta pentru ei. Din pacate putini nasi si nteleg responsabilitatea pe care si-o asuma
atunci cnd boteaza un prunc de a-l ndruma pe calea Bisericii, de a-l nvata credinta. Ca
urmare multi ortodocsi nu cunosc dogmele credintei noastre. Rostirea Crezului la Sfnta
Liturghie este un prilej pentru acestia de a nvata tainele credintei. Asadar rostirea Crezului
este si o proclamare a credintei pentru cei necunoscatori si nenvatati". (11)
Rostind Crezul ne aratam multumirea fata de dragostea pe care Dumnezeu ne-a dovedit-o
lucrnd mntuirea noastra
Contemplnd tainele mntuirii noastre exprimate de Crez nu putem dect sa fim multumitori,
ca anticipare a multumirii vesnice din veacul viitor. Marturisirea dumnezeiescului simbol al
credintei, scrie Sfntul Maxim Marturisitorul, arata multumirea tainica pentru ratiunile si
modurile nteleptei providente dumnezeiesti cu privire la noi, prin care ne-am mntuit,
multumire care va avea loc n veacul viitor.(12) Raspunsul nostru la mntuirea daruita noua
128

de Dumnezeu este credinta. Rostind Crezul, ca expresie concentrata a credintei, ne aratam


multumirea fata de dragostea pe care Dumnezeu ne-a dovedit-o lucrnd mntuirea noastra.
Ne pregatim astfel sa ducem, n unitate de credinta si iubire, mai departe multumirea noastra
prin aducerea Sfintei Jertfe si rostirea anaforalei liturgice.
Note:
1. apud Mitropolitul Hierotheus Vlachos, Cugetul Bisericii Ortodoxe, Bucuresti, 2000, p. 64
2. Petru Damaschin, nvataturi duhovnicesti, II,1, n Filocalia, vol. V, trad., introd. si note de
Pr. Prof. Dumitru Staniloae, Bucuresti, 1976, p. 194
3. Pr. Prof. John Breck, Puterea cuvntului n Biserica dreptmaritoare, Bucuresti, 1999, p. 129
4. Arhimandritul Sofronie, Mistica vederii lui Dumnezeu, Bucuresti, 1995, p. 8
5. La Petru Damaschin, op. cit., p. 194
6. Pr. Prof. John Breck, Puterea cuvntului n Biserica dreptmaritoare, Bucuresti, 1999, p. 127
7. Theodor Lectorul, Historia Ecclesiastica, II, 32. Lucrarea este scrisa n anul 528 dar pasajul
privindu-l pe Patriarhul Petru Fullo este interpolat, ceea ce nu nseamna ca cele relatate nu
ar putea fi adevarate. Vezi Robert Taft, Great Entrance, p. 398
8. Anthony M. Coniaris, Introducere n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, trad. de Constantin
Fagetan, Bucuresti, 2001, p. 19
9. Preot Prof. Dr. Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodoxa, editia a II-a, Bucuresti, 1994, p.
11-113
10. A. Schmemann, Euharistia. Taina mparatiei, ed. Anastasia, p. 154
11. Sfntul Gherman al Constantinopolului, Tlcuirea Sfintei Liturghii, trad. de Pr. Prof. Nic.
Petrescu, n Mitropolia Olteniei, nr. 1-2/1976, p. 64
12. Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Staniloae, Bucuresti, 2000, p. 34

129

XLI
Crezul (II)
Unitatea Bisericii ca traire anticipata a mparatiei cerurilor este att o unitate de credinta ct
si de iubire.(1) De aceea marturisirea unitatii de credinta prin rostirea Crezului este legata de
sarutul pacii, ritualul care exprima unitatea de iubire. Propriu-zis dreapta credinta este
ratiunea de a fi a iubirii si temeiul neclintit al unitatii. Iubirea nu e de conceput fara daruire
deci fara dar. Iar darul iubirii autentice este adevarul; n Biserica adevarul credintei. Astfel
unitatea deplina e posibila n credinta cea una, absoluta, revelata a Prea Sfintei Treimi prin
Hristos n Duhul Sfnt". (2)
Numai uniti prin iubire putem sa marturisim dreapta credinta comuna
Invitatia diaconului la daruirea sarutului pacii si raspunsul credinciosilor scoate n evidenta
faptul ca unitatea de iubire se mplineste n unitatea de credinta: Sa ne iubim unii pe altii ca
ntr-un gnd sa marturisim!. Numai uniti prin iubire putem sa marturisim ntr-un gnd
dreapta credinta comuna: Pe Tatal, pe Fiul si pe Sfntul Duh, Treimea cea de o fiinta si
nedespartita. Acest raspuns este o prima marturisire sintetica a credintei n Sfnta Treime,
ntarita de actul concret al sarutului pacii.
Usile istoriei se nchid si suntem facuti partasi ospatului de nunta al lui Hristos
Usile, usile, cu ntelepciune sa luam aminte! rosteste diaconul introducnd rostirea
Crezului. Initial prima parte (Usile, usile!) era un ndemn adresat ipodiaconilor pentru a
nchide si pazi usile bisericii si a nu lasa sa intre necredinciosii si catehumenii. Partea a doua
(Cu ntelepciune sa luam aminte!) este o provocare a atentiei credinciosilor asupra Crezului
care urmeaza a fi rostit.
Sfintii Parinti ne atrag atentia asupra sensurilor duhovnicesti ale acestui ndemn. nchiderea
usilor bisericii, scrie Sfntul Maxim Marturisitorul, arata trecerea celor pamntesti si
intrarea viitoare a celor vrednici n lumea inteligibila sau la ospatul de nunta al lui Hristos
(); de asemenea, lepadarea desavrsita a lucrarii ratacite din simtiri".(3) Sfnta Liturghie
este naltarea Bisericii n mparatia lui Dumnezeu. Daca prima parte a Liturghiei, Liturghia
catehumenilor sau a Cuvntului, exprima deschiderea misionara a Bisericii catre lume, cea de
a doua parte, Liturghia credinciosilor (euharistica) reprezinta separarea Bisericii de lume,
iesirea din timp si intrarea n mparatia lui Dumnezeu. Usile istoriei se nchid si noi suntem
facuti partasi ospatului de nunta al lui Hristos. n Biserica primara acest lucru era exprimat de
nchiderea efectiva a usilor bisericii dupa ce au ramas nauntru numai cei credinciosi care se
vor si mpartasi.
Este un privilegiu nfricosator sa rami n biserica la Liturghia credinciosilor, privilegiu pe care
l constientizam att de putin astazi. Nu poti intra la ospatul de nunta al lui Hristos fara haina
de nunta pentru ca vei fi aruncat afara (Matei 22, 1-14) de aceea, pentru a ne face vrednici
trebuie sa lepadam lucrarea ratacita din simtiri adica sa ne curatam de toata pervertirea pe
care patimile au lucrat-o n noi. Cu nazuinta de a nainta astfel de la credinta simpla, din
auzire, la cea desavrsita, din vedere, sa lepadam toata grija cea lumeasca, cum ne
ndeamna si imnul heruvimic, si sa ne ndreptam toata atentia spre marturisirea credintei prin
rostirea Crezului.

130

Crezul este o sinteza a dogmelor credintei noastre


Crezul niceo-constantinopolitan sintetizeaza nvatatura Bisericii exprimnd paradoxurile
fundamentale (4) ale credintei noastre si anume unitatea de fiinta si deosebirea personala
ntre Tatal, Fiul si Duhul Sfnt si, pe de alta parte, unirea dumnezeirii cu umanitatea n
Persoana Fiului, paradoxuri la baza carora sta iubirea nemasurata a lui Dumnezeu din snul
Sfintei Treimi revarsata asupra omenirii. Se ntelege de la sine ca nici un crez finit nu poate
spune vreodata tot ce este de spus despre Dumnezeul cel infinit. Crezul e mai curnd o
declaratie omeneasca dumnezeieste insuflata, spre a ne ajuta la ntelegerea lui Dumnezeu.
Sfntul Pavel numea pe Hristos "darul negrait" al lui Dumnezeu, ceea ce subliniaza faptul ca
nici un crez nu poate cuprinde vreodata sau sa ajunga la capatul plinatatii ntelesului lui
Hristos. Cu toate acestea, recunoscndu-ne finitudinea, nu putem ascunde cele ce a facut
Dumnezeu pentru noi. Trebuie sa ne rostim credinta, orict de nedesavrsit. Aceasta a
ncercat sa faca Biserica prin Crez. Trebuie sa stim ce anume credem si n Cine credem, daca
vrem sa traim ca crestini. (5)
Cred ntr-Unul Dumnezeu.
Crezul ncepe cu afirmarea unitatii de fiinta a Sfintei Treimi si continua cu prezentarea
nsusirilor Persoanelor dumnezeiesti caci Dumnezeu este Unul n fiinta dar ntreit n persoane,
Tatal Atottiitorul, Facatorul Cerului si al pamntului, vazutelor tuturor, si nevazutelor. Cei 318
Sfinti Parinti de la Niceea care au compus Crezul vostru, al tuturor celor ce purtati imaginea
lui Dumnezeu n sine, care sunteti alesi, l-au numit mai nti pe Dumnezeu "Tata", apoi
"Atotputernic" si "Facator".(6) Ei au facut aceasta fiind luminati de catre Duhul Sfnt al lui
Dumnezeu. Si au facut-o n primul rnd deoarece Cel Preanalt este Tatal lui Hristos: Domnul
dinaintea timpului si a crearii lumii. n al doilea rnd, deoarece Fiul ntrupat al lui
Dumnezeu a adus ca prim dar oamenilor acelora care l urmeaza adoptia; adica dreptul de
a-L numi pe Tatal Sau, Tata al lor. Tatal nostru! () Fericirea voastra consta si n faptul ca
Tatal vostru cel ceresc este si Atotputernic si Facator al tuturor celor vazute si nevazute.
Si ntru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul Nascut, carele din Tatal s-a nascut mai nainte de toti vecii.
Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut iar nu facut, Cel
de o fiinta cu Tatal, prin carele toate s-au facut.
Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, de o fiinta cu Tatal. Nasterea din veci a Fiului din Tatal
este mai presus de puterea noastra de ntelegere. O putem asemana cu nasterea luminii din
lumina caci Dumnezeu este lumina si nici un ntuneric nu este ntru El (I Ioan 1, 5). Sfintii
Parinti au folosit patru expresii pentru a arata legatura dintre Hristos si Tatal: Lumina din
lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut si de o fiinta cu Tatal. Prin
alte doua expresii se arata legatura ntre Hristos si creatie: nu facut si prin care toate s-au
facut. Hristos nu face parte din creatie, toate prin El s-au facut; si fara El nimic nu s-a
facut din ce s-a facut(Ioan 1, 3).
Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mntuire, S-a pogort din ceruri, si S-a
ntrupat de la Duhul Sfnt si din Maria Fecioara, si s-a facut om.
Si s-a rastignit pentru noi n zilele lui Pontiu Pilat, si a patimit, si s-a ngropat.

131

Si a nviat a treia zi, dupa Scripturi; Si s-a suit la ceruri, si sade de-a dreapta Tatalui. Si
iarasi va sa vina cu Slava sa judece viii si mortii, a caruia mparatie nu va avea sfrsit.
Opera mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu este prezentata n etapele ei principale: asumarea
firii omenesti prin ntrupare n istorie, patimirea, moartea, nvierea, naltarea la ceruri si a
doua venire.
Si ntru Duhul Sfnt, Domnul de viata Facatorul, Carele din Tatal purcede, cela ce
mpreuna cu Tatal si cu Fiul este nchinat si slavit, Carele au grait prin proroci. Duhul
Sfnt este a treia Persoana a Sfintei Treimi, Datatorul de viata.
Daca Fiul si ia fiinta din Tatal prin nastere, Duhul Sfnt si-o ia prin purcedere din Tatal.
Catolicii au adaugat n Crez afirmatia ca Duhul purcede si de la Fiul (Filioque). Dar Biserica
Ortodoxa pastreaza Crezul n formula originara care reflecta nvatatura Sfintei Scripturi si a
Sfintei Traditii potrivit careia Duhul purcede numai de la Tatal iar Fiul l trimite n lume: Iar
cnd va veni Mngietorul, pe Care Eu l voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care
de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre Mine (Ioan 15, 26).
ntru una, sfnta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Sunt enumerate nsusirile Bisericii. Biserica fiind Trupul lui Hristos este una pentru ca Hristos
nu poate avea mai multe Trupuri. Este sfnta pentru ca Duhul Sfnt mplineste n ea sfintenia
lui Hristos sfintindu-i pe membri ei. Este soborniceasca sau universala pentru ca este
destinata sa cuprinda toate popoarele, de peste tot si de totdeauna si pentru ca este o
comuniune de iubire. Este apostoleasca pentru ca pastreaza nvatatura Domnului asa cum a
comunicat-o apostolilor si are succesiunea apostolica a ierarhiei prin hirotonie.
Marturisesc un Botez ntru iertarea pacatelor.
Botezul este Taina prin care primim mntuirea lucrata de Hristos, murind si nviind mpreuna
cu El, este Taina prin intram n Biserica si dobndim iertarea pacatelor. Fiecare om poate fi
botezat o singura data dupa cuvntul Sfntului Pavel: un Domn, o credinta, un Botez (Efes.
4, 5).
Astept nvierea mortilor. Si viata veacului ce va sa fie. Amin.
Nadejdea n nvierea mortilor sta n centrul credintei noastre. Hristos a venit pentru ca sa ne
daruiasca viata vesnica. El ne-a ncredintat de nvierea mortilor prin nvierile savrsite de el si
mai ales prin propria Sa nviere. Daca se propovaduieste ca Hristos a nviat din morti, cum zic
unii dintre voi ca nu este nviere a mortilor? Daca nu este nviere a mortilor, nici Hristos n-a
nviat. Si daca Hristos n-a nviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica
este si credinta voastra.() Iar daca nadajduim n Hristos numai n viata aceasta, suntem mai
de plns dect toti oamenii. Dar acum Hristos a nviat din morti, fiind ncepatura (a nvierii)
celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si nvierea
mortilor. Caci, precum n Adam toti mor, asa si n Hristos toti vor nvia (I Cor. 15, 12-22).
Crezul trebuie rostit n comun de ntreaga comunitate
Rostirea Crezului are asadar o importanta deosebita: este o expresie a unitatii de credinta, o
dovada a ortodoxiei credintei si, prin aceasta, o pregatire pentru mpartasire; o multumire
pentru mntuire si o rennoire a fagaduintei facute la Botez de a ne uni cu Hristos si a crede
Lui; o proclamare a credintei pentru cei nestiutori; o marturisire a iubirii lui Dumnezeu
pentru noi si a dragostei noastre fata de El si ntre noi. Avnd n vedere toate acestea, att
132

din punct de vedere liturgic ct si pastoral, se impune rostirea n comun a acestuia de catre
ntreaga comunitate. Astfel ne aratam n mod concret unitatea n credinta si, pe de alta
parte, fiecare credincios va ajunge sa nvete Crezul.
Clatinarea Sfntului Aer simbolizeaza darul desavrsit si bogat al Sfntului Duh
n timpul rostirii Crezului preotul clatina Sfntul Aer deasupra Sfintelor Vase pna la cuvintele
si a nviat a treia zi, dupa Scripturi dupa care l mpacheteaza, Cinstitele Daruri ramnnd
n continuare descoperite. Este o practica atestata de patriarhul (monofizit) Sever al Antiohiei
(+ 538) care ne transmite interpretarea veche potrivit careia aceasta clatinare aminteste de
viziunea Sfntului Petru (Fapt. Ap. 11, 5-10) si simbolizeaza darul desavrsit si bogat al
Sfntului Duh care i s-a descoperit lui Petru ca va cuprinde si neamurile si care se va pogor
peste darurile puse nainte prefacndu-le n Trupul si Sngele Domnului. (7)
Note:
1. Sfntul Ignatie al Antiohiei, Epistola. catre Magnezieni, I, , 2, n Scrierile Parintilor
Apostolici, Bucuresti, 1995, p. 198
2. Pr. C. Galeriu, Marturisirea dreptei credinte prin Sfnta Liturghie, Ortodoxia, an XXXIII
(1981), nr.1, p. 36.
3. Mystagogia. Cosmosul si sufletul, chipuri ale Bisericii, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru
Staniloae, Bucuresti, 2000, p. 33
4. Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodoxa, Craiova,
1986, p. 244
5. Anthony M. Coniaris, Introducere n credinta si viata Bisericii Ortodoxe, trad. de Constantin
Fagetan, Bucuresti, 2001, p.21
6. Episcop Nicolae Velimirovici, Credinta poporului lui Dumnezeu, trad. de Diana Potlog,
Bucuresti, 2001, p. 24
7. E. W. Brooks, A Colection of Letters of Severus of Antioch from Numerous Syriac
Manuscripts, PO 14, fasc. 1, Paris, 1920, p. 257-258.

133

"Spre tmduirea sufletului i a trupului"


Euharistia este "Taina Tainelor"(1), "piscul cel mai nalt al vieii duhovniceti" (2), mplinirea
promisiunii lui Hristos de a ramne n noi si noi ntru El (Ioan 6, 56). Mintea este coplei n
faa mreiei acestei Taine prin care Hristos se face una cu noi, Trupul i Sngele Su una cu
trupul i sngele nostru. Venind s ne mprtim mrturisim cu credin c n Sfntul Potir se
afl nsui Preacurat Trupul i nsui Preasfnt Sngele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui Viu
pe care ndrznim a le primi pentru cuvntul Domnului: "Adevrat, adevrat zic vou, dac
nu vei mnca Trupul Fiului Omului i nu vei bea Sngele Lui, nu vei avea viaa n voi."(Ioan
6, 53).
Sfntul Pavel ne avertizeaza ns: "S se cerceteze omul pe sine i aa s mnnce din pine
i s bea din pahar. Cci cel ce mnnc i bea cu nevrednicie, osnd i mnnc i bea,
nesocotind trupul Domnului. De aceea, muli dintre voi sunt neputincioi i bolnavi i muli
au murit." (I Cor. 11, 28-30). Ca urmare rugciunile rnduite de Biseric a fi rostite nainte de
cuminecare ne atrag atenia asupra nevredniciei noastre i, exprimnd teama ca Sfintele
Taine ne-ar putea fi spre osnd din cauza nvrtosrii noastre, ne cheam la pocin.
Din pcate observm n ultimul timp o alunecare a accentului dinspre aceasta team
cucernic ce vine din contiina nevredniciei dar care nu ne mpiedic ci, din contr, ne
pregtete pentru unirea cu Hristos, spre o foarte lumeasc fric de boal trupeasc ce ar
putea fi contactat prin mprtirea credincioilor cu o singur linguri.
Daca aceasta fric de mbolnvire poate fi neleas (dar nu acceptat!) n cazul unor oameni
care, dei se declar ortodocsi, cunosc prea puin credina ortodox i nu particip la viaa
liturgic a Bisericii, lucrurile devin de-a dreptul alarmante atunci cnd chiar unii dintre
slujitorii altarului, preocupai de "potenialul biologic al neamului" (vezi Pr. Dr. V. Munteanu,
Pentru sntatea psihosomatic a noastr, n nvierea, anul XI, nr. 19), ajung s susin acest
lucru. Ne ntrebm care este credina celui care accept faptul c Trupul i Sngele Fiului lui
Dumnezeu celui Viu poart cu sine SIDA, bacili de tuberculoz sau alte boli. Sau c Dumnezeu
ngduie ca cel ce vine la Sine cu pocain s se mbolnveasc din cauza linguriei. A
ndemna pe adepii acestei teorii s ne prezinte cel puin un caz de credincios sau preot care
s-a mbolnavit din cauza linguriei cu care s-a mprtit.
mprtirea laicilor cu linguria a fost introdus abia n secolele VIII - IX pentru a se evita
profanarea Sfintelor Taine dar, nc de la nceput, linguria capt semnificaia simbolic a
cletelui cu care serafimul a luat carbunele aprins pentru a cura buzele profetului Isaia (3)
(Isaia 6, 6-7). Trupul si Sngele Domnului este cu adevarat foc care cur sufletul i trupul de
toat ntinciunea. Ca urmare, de-a lungul secolelor mprtania cu aceeai linguri a fost
acceptat fr nici un fel de probleme. n aceste conditii este de-a dreptul ridicol s ne
punem problema "eventualului efect antiseptic" al Sfintelor Taine. Daca totui o facem,
rspunsul Bisericii l aflm chiar n rugciunea pe care o rostim ca o concluzie a pregtirii
pentru cuminecare: "Nu spre judecat sau spre osnd s-mi fie mie mprtirea cu Sfintele
Taine Doamne ci spre tmduirea sufletului i a trupului".
Practica schimbrii sau a splrii linguriei dup mprtirea fiecrui credincios ar putea fi
justificat de unii, din raiuni pastorale, pentru menajarea sensibilitii unor credincioi.
Problema este ns greit pus deoarece nu este vorba despre un aspect marginal al vieii
Bisericii unde putem face compromisuri ci de nsi centrul acestei vieti. O condiie principal
pe care Biserica o pune celui ce vrea s se mprteasc este, alturi de pocin, credina
c n potir se afl Trupul si Sngele Dumnezeului celui Viu. Teama de mbolnvire din cauza
linguriei dovedete lipsa acestei credine. Un astfel de om risc cu adevarat s se
134

mbolnaveasc dar nu din cauza linguriei ci, dup cuvntul Sfntului Pavel, din cauza
nevredniciei.
Acceptarea schimbrii sau splrii linguriei n timpul mprtaniei este un compromis prin
care noi, slujitorii altarului, ne artm ndoiala c n potir se afl Hristos, lovind astfel n
nsi esena credinei noastre. Dac suntem cu adevrat preocupai de "sntatea
psihosomatic a neamului" s ne strduim s mrturisim i s cultivm credina cea adevrat
ndemnndu-i pe credincioi s duc o astfel de via nct, cu pregtirea corespunztoare, s
rspund ct mai des cu "frica lui Dumnezeu, cu credin i cu dragoste" i fr reticene de
ordin (pseudo-) igienic, chemrii preotului de a se mprti cu Trupul i Sngele Domnului
"spre tmduirea sufletului i a trupului".
Note bibliografice:
1. Dionisie Areopagitul, Ierarhia bisericeasca, III, 1
2. Nicolae Cabasila, Despre viata n Hristos, IV
3. Pr. Prof. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, Bucuresti, 1998, p.327

135

LITURGHIE SI EUHARISTIE
Euharistia - punctul culminant si ratiunea de a fi a Liturghiei
Sfnta Liturghie este slujba esential n care Biserica se nalt n mprtia lui Dumnezeu
prefcnd viata noastr n comuniune, din iubire, cu Sfnta Treime si ntre noi. Euharistia
este punctul culminant si ratiunea de a fi a Sfintei Liturghii. Nicolae Cabasila si ncepe
tlcuirea Sfintei Liturghii cu afirmatia c svrsirea acesteia are ca obiect prefacerea
darurilor n dumnezeiescul Trup si snge al Domnului n scopul sfintirii credinciosilor prin
mprtsirea cu acestea. ntreaga rnduial a Liturghiei este o pregtire si un urcuscontinuu
spre unirea euharistic cu Hristos.
n Liturghie Hristos este prezent n mod real nu numai n jertfa euharistic ci, dup cum
remarca Printele Stniloae, n multe moduri: n cuvintele Sfintei Scripturi citite n Biseric,
n cuvntul de propovduire al preotului, n rugciunile rostite de preot, n cntrile
credinciosilor. Sfnta Liturghie este un ansamblu unitar n care fiecare lucrare ne face
prtasi, ntr-o anumit msur, lui Hristos si ne pregteste pentru unirea deplin cu El prin
mprtsirea cu Trupul si Sngele Lui.
Liturghia - mplinirea pregtirii pentru Euharistie
Sfnta Liturghie mplineste pregtirea personal a fiecruia si pregtirea comunittii pentru
Euharistie fiind ultima si cea mai important etap a acestei pregtiri, o mpreun naintare a
Bisericii, cluzit de Hristos, spre recunoasterea si primirea Mirelui. Fiecare Liturghie este
astfel o actualizare a drumului spre Emaus (Lc. 24, 13-35): Hristos vine n mijlocul nostru si ni
se druieste mai nti prin cuvintele Sale fcnd s "ard inimile n noi" (Lc. 24, 32) si s se
nasc n noi credinta care s ne ajute s-L recunoastem si s-L primim n Euharistie.
naintarea n Liturghie spre momentul suprem al cuminecrii cu Trupul si Sngele Domnului
presupune o schimbare luntric treptat prin primirea hranei teologice, mncarea si butura
Cuvntului. "De la meta-noia (cinta) personal a fiecrui credincios si dobndirea "mintii lui
Hristos" (I Cor. 2, 16) naintm la homo-noia (acelasi gnd al) tuturor si la meta-morfoza
(transfigurarea) a toate (a trupului si a sufletului, a persoanei si a comunittii) si la
manifestarea n fiecare si n toti a tainei Cuvntului ntrupat".
Liturghia Cuvntului si Liturghia Euharistic n unitatea lor realizeaz unirea cu Hristos
n afara Proscomidiei, care este o parte introductiv, Liturghia propriu-zis este format din
dou prti indisolubil legate si cu o structur paralel: Liturghia Cuvntului (catehumenilor) si
Liturghia Euharistic (credinciosilor). Prima are n centru hrana teologic, mprtsirea cu
Dumnezeu Cuvntul prin cuvintele Sale pe care le auzim n lecturile scripturistice si n
predic. A doua are n centru mprtsirea cu Dumnezeu Cuvntul ntrupat adic cu nsusi
Trupul si Sngele Lui. Rugciunile rostite de preot sau credinciosi n ambele prti ale
Liturghiei sunt mijloace prin care intrm n legtur cu Hristos si ne pregtim pentru
mprtsirea cu El. Liturghia Cuvntului pregteste si se mplineste n Liturghia Euharistic si
amndou, n unitatea lor, realizeaz ntlnirea si unirea cu Hristos.
Pregtirea pentru intrarea n mprtie
Liturghia Cuvntului se deschide cu binecuvntarea mare care proclam scopul Sfintei
Liturghii ca fiind intrarea n mprtia Treimic a dragostei. Aceast intrare se poate mplini
numai prin mprtsirea cu Fiul lui Dumnezeu ntrupat care a biruit moartea prin cruce.

136

Ectenia Mare este o rugciune atotcuprinztoare care mbrtiseaz ntreaga lume chemndune s lsm toat grija personal si s ne identificm cu rugciunea Bisericii, nvtnd
ierarhia crestin a valorilor.
Antifoanele ne pregtesc pentru intrarea n mprtie artndu-ne starea n care trebuie s
ne apropiem de Dumnezeu (antifonul I: "Binecuvinteaz suflete al meu pe Domnul")
mrturisind credinta n Fiul lui Dumnezeu care ne-a deschis calea spre mprtie si ne
druieste puterea de a intra n ea (antifonul II: "Unule Nscut"). Antifonul III, Fericirile, ne
pune n fat conditiile intrrii n mprtie.
Intrarea Mic constnd n purtarea Evangheliei, icoana Cuvntului lui Dumnezeu, prin mijlocul
credinciosilor si intrarea prin usile mprtesti, care simbolizeaz usile cerului, n altar,
imagine a mprtiei lui Dumnezeu, aminteste ntreaga lucrare a Fiului.
Dumnezeu Cuvntul S-a ntrupat si a venit n lume "ca s lumineze pe tot omul care vine n
lume" (In. 1,9) si a trecut prin mijlocul oamenilor pentru a se face cunoscut si pentru a-L face
cunoscut pe Tatl ("Dac M-ati fi cunoscut pe Mine si pe Tatl Meu L-ati fi cunoscut" In. 14,7)
si a-i conduce astfel, cu Sine, n mprtie.
Consumarea euharistic a Cuvntului
Cntarea trisaghionului, dup cum o arat rugciunea corespunztoare, uneste ngerii si
oamenii n slvirea lui Dumnezeu descoperindu-ne sfintenia lui Dumnezeu si pregtindu-ne
pentru primirea Cuvntului Lui. Lecturile scripturistice plasate n contextul doxologic al
trisaghionului arat "modul n care Cuvntul lui Dumnezeu ajunge n biseric venind nu pur si
simplu din trecut, ca o carte sau un canon fixat ci, mai ales, din realitatea eshatologic a
mprtiei". Printii Bisericii (Clement Alexandrinul, Origen, Sfntul Ioan Gur de Aur, Sfntul
Grigore Teologul) subliniaz c, n Liturghie, Cuvntul este consumat euharistic, ne
mprtsim de Dumnezeu prin cuvintele Sale. De aceea rugciunea care precede Evanghelia
este o adevrat epiclez pentru ca Duhul Sfnt s fac prezent Cuvntul lui Dumnezeu n
mijlocul Bisericii Sale.
Locul firesc al predicii este n continuarea Evangheliei reprezentnd primirea Evangheliei n
unitatea Bisericii peste care odihneste Duhul Sfnt, o parte esential a Liturghiei Cuvntului.
Actualizarea Cinei celei de Tain
Liturghia Euharistic este o actualizare a Cinei cele de Tain si, implicit, a celor patru lucrri
svrsite atunci de Hristos: "a luat" (pinea), "a multumit si a binecuvntat", "a frnt" si "a
dat" (ucenicilor). Acestor patru lucrri le corespund patru prti ale Liturghiei: Intrarea Mare,
anaforaua, frngerea, mprtsirea.
"A luat" - Intrarea mare este centrul ritualurilor preanaforale care au ca scop pregtirea
material a altarului si a darurilor si pregtirea duhovniceasc a slujitorilor si a credinciosilor
pentru aducerea jertfei duhovnicesti si mprtsire. Imnul heruvic scoate foarte bine n
evident acest lucru. El nu se refer strict la procesiune asa cum n mod greit a fost neles
uneori prin analogie cu Liturghia darurilor mai nainte sfintite. Heruvicul este o introducere la
ntreaga actiune liturgic de la anafora la mprtsanie. i nvat pe credinciosi c ei, care vor
cnta cntarea ntreit sfnt a heruvimilor (Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot, din timpul
anaforalei) trebuie s lase toat grija lumeasc (Sus s avem inimile) ca s-L primeasc
(upodexomai) pe Hristos n mprtsanie.

137

Sfntul Ignatie al Antiohiei arat c n Biseric trebuie s fie unire n credint si dragoste. De
aceea, nainte de nltarea jertfei euharistice, aceast unitate se trieste prin dou acte
liturgice: srutarea pcii si rostirea Crezului. Credem c asa cum, n multe biserici, s-a
revenit la practica rostirii n comun a Crezului, ar fi de dorit o revenire si la practica srutrii
pcii si ntre credinciosi (brbati cu brbati si femei cu femei) deoarece "srutarea aceasta
uneste sufletele unele cu altele si ndeprteaz din suflete orice vrjmsie".
"A multumit si a binecuvntat"- Anaforaua este o lung rugciune de multumire adresat lui
Dumnezeu Tatl prin care se aduce jertfa euharistic. n vechime protosul adunrii
euharistice o rostea cu voce tare, n auzul credinciosilor care se asociau numai la ecfonisul
final prin rspunsul "Amin". Termenul de anafora nseamn ridicare, nltare, ofrand, jertf.
Anaforaua si are izvorul n rugciunea de multumire si binecuvntare rostit de Mntuitorul n
seara Cinei celei de Tain. n Biserica primar ierarhii aveau dreptul s improvizeze textul
anaforalei dndu-i o redactare personal, respectnd ns o anumit schem comun tuturor
liturghisitorilor n ceea ce priveste ideile exprimate. Cu timpul s-au impus anumite anaforale
redactate de diferite personalitti ale Bisericii. n Biserica Ortodox s-au pstrat n uz
anaforalele Sfintilor Ioan Gur de Aur si Vasile cel Mare.
Avnd structura unei cuvntri, a unei istorisiri publice despre slava lui Dumnezeu si opera
Lui, anaforaua este, mai ales n cazul Sfntului Vasile cel Mare, o adevrat sintez a
teologiei ortodoxe exprimat n form doxologic. Ea are o structur trinitar, n cinstea
Sfintei Treimi, putnd identifica n cadrul ei trei prti n care se face referire special la
lucrarea fiecrei Persoane treimice urmate de rugciunea de mijlocire general a Bisericii.
Anaforaua liturgic - rugciunea central a Sfintei Liturghii
n cursul anaforalei se aduce multumire lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, se face
pomenirea lucrrii mntuitoare a Fiului lui Dumnezeu, se nalt darurile de pine si vin si se
invoc Duhul Sfnt spre sfintirea acestora. Cuvntul se uneste astfel cu Taina, pinea si vinul
se prefac, prin pogorrea Duhului Sfnt, n Trupul si Sngele Domnului.
Anaforaua scoate n evident faptul c actualizarea lucrrii mntuitoare a lui Hristos se face
prin svrsirea Sfintei Liturghii iar primirea roadelor acestei lucrri se face prin cuminecarea
celor prezenti cu Sfintele Taine (scopul acestei slujbe): "Pentru ca s fie celor ce se vor
mprtsi spre trezirea sufletului, spre iertare pcatelor, spre mprtsirea cu Sfntul Tu
Duh, spre plinirea mprtiei cerurilor, spre ndrznirea cea ctre Tine iar nu spre judecat
sau spre osnd"(anaforaua Sfntului Ioan Gur de Aur). Tot anaforaua ne descoper si sensul
eclezial al mprtsaniei care depseste abordarea ei strict individualist: "Iar pe noi pe toti
care ne mprtsim dintr-o pine si dintr-un potir s ne unesti unul cu altul prin mprtsirea
aceluiasi Duh Sfnt"(anaforaua Sfntului Vasile cel Mare). Reiese clar astfel c participarea la
Liturghie se mplineste prin mprtsirea cu Trupul si Sngele Domnului.
Rostirea cu voce tare a anaforalei n Biserica primar era expresia mpreunei -slujiri a clerului
si poporului n Sfnta Liturghie. Sfntul Ioan Gur de Aur arat c "tot poporul binecredincios,
laolalt cu ceata preoteasc, n picioare si cu minile ridicate aduc nfricostoarea Jertf". La
Sfnta Liturghie nu pot fi spectatori pasivi. Credinciosii slujesc alturi de cler si, pentru a
sluji, este nevoie ca ei s aud si s nteleag rugciunile rostite de preot n numele lor.
ncepnd cu sec. V-VI s-a rspndit tot mai mult obiceiul citirii n tain a anaforalei. Acest
obicei nu s-a impus datorit unor motive care s tin de esenta Liturghiei ci din dorinta de a
cstiga timp printr-o rostire mai grbit a anaforalei atunci cnd Liturghia s-a lungit ca
urmare a introducerii imnelor cntate de credinciosi. Nu exist nici o reglementare a
138

autorittii bisericesti care s indice citirea n tain a anaforalei. Din contr, mpratul
Justinian prin Novella 137, cap. VI din 25 martie 565 interzice citirea n tain a anaforalei".
Dar msura sa nu a putut opri rspndirea acestui obicei. S-a ajuns astfel ca rnduiala
Liturghiei s ia nftisarea "unui serviciu dublu: de o parte unul cu caracter tainic svrsit n
tcere de ctre liturghisitor n altar, iar altul exterior, perceptibil si executat de ctre diacon
si popor (stran, cntret, cor) n vzul si auzul tuturor. Faptul acesta a fcut ca poporul s
rmn din ce n ce mai strin si mai opac fat de partea ce revine preotului adic tocmai de
ceea ce este esenial si fundamental n actiunea Liturghiei".
n consecint apar si explicri ale Liturghiei care absolutizeaz rolul clerului transformndu-i
pe credinciosi n simpli spectatori. Dezvoltarea n paralel a iconostasului si ntelegerea gresit
a acestuia ca un zid desprtitor ntre cler si credinciosi care ascunde lucrarea clerului a fcut
ca uneori s se ajung la identificarea caracterului tainic al Liturghiei cu pstrarea secretului
n ce priveste ceea ce preotii fac si rostesc. Dar aceast ntelegere vine n contradictie
flagrant cu sensul profund al cultului crestin ortodox de mpreun-slujire a clerului si
credinciosilor.
Paralela fcut ntre iconostas si citirea n tain a rugciunilor n sensul desprtirii si
ascunderii de credinciosi este gresit dovedind o nentelegere a sensului iconostasului.
Iconostasul nu ascunde ci descoper realitatea vesnic mprtiei cerurilor, el nu desparte ci
uneste Biserica pmnteasc cu cea cereasc pentru c iconostasul nu este un perete
desprtitor ci un suport pentru icoane. Icoana nvat, descoper si uneste de aceea
iconostasul ofer toate posibilittile unei participri depline si constiente n cel mai nalt grad
la Liturghie. "Deplintatea liturgic const n prezenta iconostasului si n a face rugciunile
euharistice accesibile poporului. Numai n acest chip cuvntul si icoana si vor dobndi
deplintatea ntelesului lor".
Citirea n tain a rugciunilor Liturghiei a afectat serios caracterul catehetic al Sfintei
Liturghii. n lipsa unei explicatii speciale Liturghia a devenit tot mai nenteleas de popor,
unitatea dintre Liturghie si Euharistie nu a mai este perceput. "Credinciosii au ajuns s nu
mai priceap rostul sacru, al Sfintei Liturghii si s participe tot mai rar la svrsirea ei".
Omul modern vrea s nteleag ceea ce face si de aceea, n ultimul timp, tot mai multi
teologi subliniaz importanta revenirii la citirea cu voce tare a rugciunilor Liturghiei si n
primul rnd a anaforalei care are un rol esential n pregtirea pentru mprtsanie.
"A frnt"- Dup anaforaua liturgic urmeaz ultimele ritualuri pregtitoare pentru
cuminecare:
Rugciunea "Tatl nostru" n care credinciosii si mrturisesc unitatea frteasc, cer
iertarea pcatelor si "pinea cea spre fiint" adic nsusi Trupul Domnului.
Exclamatia "Sfintele sfintilor!" atrage atentia la cele sfinte adic Trupul si Sngele
Domnului sunt numai pentru sfinti.
Rspunsul "Unul Sfnt, Unul Domn Iisus Hristos" arat c numai El este sfnt si izvor al
sfinteniei dar" si noi suntem sfinti dar nu prin fire ci prin participare, prin nevoint si
rugciune".
Frngerea propriu-zis a agnetului
"A dat"- Ultima parte a Liturghiei, mprtsirea, este mplinirea si ratiunea de a fi a ntregii
slujbe care este o nltare continu spre acest moment suprem. Unirea cu Hristos nseamn a
vedea "lumina cea adevrat, a primi Duhul cel ceresc, a afla credinta cea adevrat", este
"culmea vederii, a luminii si a comuniunii cu Dumnezeu".

139

Acum putem cu adevrat s iesim "cu pace" din biseric ducnd pacea si darul lui Dumnezeu,
primite la Liturghie, acas si pretutindeni unde ne gsim.
Concluzii
ntreaga rnduial a slujbei ne descoper faptul c Liturghia este mplinirea pregtirii pentru
Euharistie iar Euharistia este punctul culminant si ratiunea de a fi a Liturghiei. Ca urmare
cteva concluzii se impun:
Liturghia este o lucrare comun a ntregii Biserici, o mpreun naintare spre unirea cu
Hristos. De aceea orice manifestare a evlaviei individuale care face abstractie de slujb
(citirea unor rugciuni, ngenunchieri etc.) sunt total nepotrivite.
mprtsirea credinciosilor n afara Liturghiei este o exceptie care nu se aplic dect n
cazul bolnavilor. n restul cazurilor este o ndeprtare de la sensul autentic al slujbei.
Participarea la Liturghie se mplineste prin mprtsire. O Liturghie la care nu se cuminec
dect clericii si atinge doar n mic msur scopul. De aceea idealul spre care trebuie s
tindem este ca cei care particip la slujb, avnd pregtirea potrivit, s se si mprtseasc.
Note bibliografice:
Nicolae Cabasila, Tlcuirea Dumnezeiestii Liturghii, I, trad., studiu introductiv si note de
Pr. Prof. Dr. Ene Braniste n Scrieri, Bucuresti, 1989, p. 26 Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloaie,
Spiritualitate si comuniune n Liturghia ortodox, Craiova, 1986, p. 81-106.
Arhimandritul Vasilios, Intrarea n mprtie. Elemente de trire liturgic a tainei unittii
n Biserica Ortodox, trad. de Pr. Prof. Dr. Ioan Ic, Sibiu, 1996, p. 33 .
Viu este Dumnezeu. Catehism pentru familie, trad. de Aurel Brosteanu si Printele Galeriu,
Bucuresti, 1992, p. 363.
Ioannis Zizioulas , Fiinta eclesial, trad. Aurel Nae, Bucuresti, 1996, p.217, n. 70.
Paul Evdokimov, Rugciunea n Biserica de Rsrit, trad. de Carmen Bolocan, Iasi, 1996, p.
175
vezi Sfntul Gherman I, Arhiepiscopul Constantinopolului, Tlcuirea Sfintei Liturghii,
prezentare traducere si note de Pr. Prof. Nic. Petrescu, n MO, an XXVIII (1976), nr. 3-4, p. 200
Sf. Ignatie Teoforul, Ep. Ctre Magnezieni, I, 2, n. Scrierile Printilor Apostolici, Bucuresti,
1995, p 198
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V Mistagogic, 3, trad. de Pr. D. Fecioru, n
Catehezele, vol. II, Bucuresti, 1943, p. 567.
Sf. Ioan Gur de Aur, Omilia III la Epistola ctre Filipeni, la Pr. P. Vintilescu, op. cit., p. 273.
Vezi Pr. P. Vintilescu, op. cit., p. 238.
Corpus juris civilis, ed. Eduard Osendrugen, part. III, Lipsca, 1875, p. 628.
Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie,ed. Romnia Crestin, 1999, p.27
Leonid Uspensky, Problema iconostasului, n MB, an XV (1965), p. 119.
Pr. D. Stniloaie (interviu) n Ioanichie Blan, Convorbiri duhovnicesti, vol. II, Roman, 1988,
p. 15.
Vezi Pr. Petre Vintilescu, Liturghierul explicat, p. 282, Pr. Ene Braniste, Participarea la
Liturghie, ed. Romnia Crestin, 1999, p.53, Pr. Prof. Dumitru Popescu, Cuvnt nainte la
ibidem p. 10, Pr. Prof. Ioan Ic, Modurile prezentei personale alui Iisus Hristos si ale
comuniunii cu El n Sfnta Liturghie, n Persoan si comuniune, Sibiu, 1993, etc.
Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic., 19, n Cateheze II, p. 576..
Dionisie Areopagitul, Despre Ierarhia bisericeasc, , III,I, n Opere Complete, trad.,
introducere si note de Pr. Dumitru Stniloae, Bucuresti 1996, nota 69, p. 124.
140