Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Particularitati de Administrare A Unor Grupe de Medicamente
Particularitati de Administrare A Unor Grupe de Medicamente
I. ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
Antibioticele = substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri,
bacterii) sau obtinute prin sinteza, avand proprietati bacteriostatice, bactericide sau
antimicotice.
Chimioterapicele = substante care au actiune bacteriostatica sau bactericida asupra
germenilor patogeni dintr-un organism infectat, fara a fi toxice pentru organismul gazda.
Scopul administrarii este dat de actiunea lor: distrug microbii sau impiedica dezvoltarea
lor, fara sa exercite vreun efect nociv asupra tesuturilor organismului.
Avand actiune selectiva, administrarea antibioticelor trebuie sa fie precedata de identificarea
germenului patogen cauzator al bolii si determinarea sensibilitatii lui la anbiotice (antibiograma).
In cazuri de urgenta, cand nu este timp pentru asteptarea rezultatelor de laborator, se
poate incepe imediat tratamentul cu antibiotice cu spectru larg fara a se astepta
identificarea germenului si testarea sensibilitatii sale fata de medicamente. Tratamentul
ulterior se va stabili numai dupa identificarea agentului cauzal si a sensibilitatii lui fata de
antibiotice; dupa ce se obtine rezultatul de laborator, tratamentul se va continua conform
antibiogramei.
Spectrul de activitate al antibioticelor:
- ingust : penicilina, streptomicina, etc.
- larg : tetraciclinele, cloramfenicol, etc.
Avand in vedere ca eliminarea antibioticelor si chimioterapicelor din organism este destul
de rapida, ritmul de administrare va urmari mentinerea unei concentratii eficiente in sange,
care sa actioneze in mod continuu asupra agentilor patogeni.
Ritmul de administrare indicat de medic (la 34 ore penicilina cristalina, la 46 ore
tetraciclina, cloramfenicolul, la 1224 ore streptomicina) va fi respectat cu strictete. In caz
contrar, microorganismele patogene isi creeaza o rezistenta fata de antibiotice sau
chimioterapice.
Cand se urmareste o absorbtie lenta a antibioticelor, acestea sunt inglobate in
anumite substante. De. exemplu, moldaminul, printr-o absorbtie lenta de la locul injectarii,
are o actiune care dureaza 45 zile.
Antibioticele si chimioterapicele se prezinta sub forma de: tablete ( ex: penicilina V),
capsule operculate ( ex: ampicilina, oxacilina 250 mg, doxiciclina), pulberi (ex: penicilina
G 400.000 u.i.) , siropuri, solutii injectabile (ex: gentamicina), unguente ( ex: neomicina) .
Ele pot fi administrate pe diferite cai :
- calea orala, parenterala (intramusculara, intravenoasa), intrarahidiana, percutana, in
functie de scopul urmarit, rapiditatea cu care trebuie sa actioneze si compatibilitatea
dintre medicament si calea de administrare (de exemplu, penicilina este distrusa de sucul
gastric, cu exceptia Penicilinei V; streptomicina nu se absoarbe la nivelul
intestinului) ; calea intramusculara este preferata pentru penicilina si streptomicina;
- calea subcutanata nu se utilizeaza pentru administrarea antibioticelor, din cauza
resorbtiei neregulate din acest tesut;
- calea intravenoasa se utilizeaza pentru tetracicline injectabile
- calea intrarahidiana se utilizeaza in cazuri grave de infectii meningiene.
Aplicarea locala a antibioticelor trebuie evitata, deoarece au un efect foarte puternic
sensibilizant, iar daca totusi este necesara, se vor utiliza acelea care sunt mai putin
sensibilizante (neomicina, gentamicina etc.).
Dozele de antibiotice trebuie strict respectate.
In cazul administrarii per orale, se imparte numarul tabletelor sau capsulelor la numarul
prizelor. In cazul administrarii intramusculare este bine sa se dizolve numai cantitatea ce se
injecteaza imediat, deoarece solutiile se degradeaza, iar administrarea lor devine mai
dureroasa.
Daca insa nu sunt la dispozitie flacoane de monodoze de medicament, se va dizolva
deodata cantitatea necesara pentru 24 ore. Doza va fi impartita conform orarului de
administrare in doze unice, egale care vor fi administrate la 4, 6, 12 ore etc. De exemplu,
pantru a administra 1 600 000 u.i. la 6 h, se va calcula: 24 h : 6 h = 4 prize.
1 600 000 : 4 prize = 400 000 u.i./doza unica.
Cantitatile de antibiotice si chimioterapice se exprima in unitati si grume.
In asociatii de antibiotice, fiecare substanta este bine sa se administreze separat.
Administrarea antibioticelor si chimioterapicelor injectabile se va face res pectandu-se
cele mai riguroase conditii de asepsie pentru a nu introduce, in organismul partial sterilizat,
germeni patogeni care ar putea produce o suprainfectie cu urmari fatale.
nu se ingheata
VII. VACCINAREA.
Vaccinarea este provocarea unei imunitati active fata de anumite infectii pe cale artificiala,
fara ca persoana sa se imbolnaveasca de boala respectiva. Aceasta se realizeaza cu ajutorul
vaccinurilor care, introduse in organism, declanseaza formarea substantelor de aparare,
anticorpii, careimpiedica atacul germenilor sau al toxinelor acestora asupra organismului.
Vaccinurile sunt utilizate in primul rand cu scop profilactic. Ele se pot aplica si cu scop curativ in
cursul bolilor infectioase care in urma tratamentului etiologic dau o imunitate nesigura, precum
si in cazul bolilor cu evolutia lunga si tendinta la recaderi.
Vaccinurile pot fi reprezentate de agenti microbieni, rickettsii, sau virusuri atenuate,
inactivate sau omorate, sau de toxinele lor, care si-au pastrat puterea imunizanta. Se obisnuieste a
se denumi vaccinuri propriu-zise produsele imunizante microbiene si anatoxine, produsele
imunizante rezultate din toxinele lor. In mod current insa, termenul de vaccin inglobeaza ambele
categorii de substante imunizante.
Vaccinurile si anatoxinele sunt produse biologice livrate in fiole sau flacoane inchise cu
dopuri de cauciuc, care se altereaza foarte usor. Din acest motiv ele vor fi pastrate in frigider
pana la intrebuintare.
Vaccinurile si anatoxinele pot fi administrate pe cale subcutanata (vaccinul antitetanic,
antirabic, antidifteric, vaccinul antitifoparatific), intramusculara(vaccinuri adsorbite, precipitate
etc., vaccinul antihepatitic A-anti HVA si antihepatitic B- anti HVB), percutanata (vaccinul
antivariolic, B.C.G.), intradermica (vaccinul antibrucelos), intravenoasa (vaccinul antibrucelos),
In cazuri rare, vaccinarea poate fi insotita de complicatii hematologice, pulmonare, cardiovasculare, renale, eruptii cutanate. Cele mai de temut sunt complicatiile nervoase: encefalita
postvaccinala, meningita aseptica, paraplegii, convulsii, tulburari senzoriale etc. Vaccinarea la
gravide poate fi insotita de complicatii materne si fetale provocand avorturi, nasteri cu feti morti
sau cu anomalii congenitale.
Prevenirea complicatiilor postvaccinale se face prin respectarea contraindicatiilor (pentru
fiecare vaccin aparte), aplicarea unei tehnici corecte, evitarea inocularilor traumatizante si
aplicarea vaccinarilor la termen.
In cazul unor vaccinari cu complicatii nervoase ca vaccinarea antirujeolica sau antivariolica,
se practica o preimunizare cu vaccin inactivat cu formol, si numai dupa aceasta se face
inocularea cu vaccin viu, ceea ce previne lezarea sistemului nervos central.