Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(Irineu de Ecaterinburg) Cresterea Si Educarea Ortodoxa A Copiilor PDF
(Irineu de Ecaterinburg) Cresterea Si Educarea Ortodoxa A Copiilor PDF
ORTODOXA A COPIILOR
PROLOG
Fara nici o ndoiala, tineretul de astazi trece printr-o serioasa criza. Iar pentru acesta
nu este eI nsusi responsabil. Cea mai mare parte de vina ne apartine noua, celor mari -parinti, nvatatori, clerici, ndrumatori duhovnicesti. Ne-am pierdut noi nsine orientarea
duhovniceasca si, cum era de asteptat, am pierdut si adevarata, ''dupa Dumnezeu'',
educatie a copiilor nostri.
Rolul parintilor si al caminului familial este determinant pentru vrsta copilariei si a
adolescentei. El trebuie sa fie prin excelenta un rol educational. Lucrarea pedagogica
corecta si nteleapta a parintilor asupra sufletelor copiilor, nca de la cea mai frageda vrsta,
trebuie sa puna bazele unei vieti ntru Hristos, a singurei cai viabile si adevarate, pe care
nici o furtuna a vrstei tinere sau adulte nu o va mai putea clatina. Acest mare adevar este
pus n evidenta n cartea de fata.
Scriitorul celor zece omilii pedagogice catre parinti, ce sunt cuprinse aici, este
episcopul rus Irineu, pastorul eparhiei de Ecaterinburg si Irbitk, care a trait la sfarsitul
secolului al XIX-lea.
Cuprinsul acestor minunate cuvntari este foarte bogat n observatii psihologice si
pedagogice si constituie un ghid pretios pentru delicata lucrare educationala a parintilor.
Scriitorul se dovedeste a fi un foarte bun cunoscator al problemelor de educatie, un fin
psiholog si pedagog. Modul sau de expunere este simplu si popular, astfel tnct poate fi
urmarit de oricine. Si cu mare surpriza se poate constata ca, desi sunt scrise cu aproape o
suta de ani n urma, aceste omilii nu si-au pierdut nicidecum actualitatea. Ele ramn
permanent valabile, dat fiind ca sunt in-spirate si ntemeiate pe nvatatura si sfaturile Domnului. De altfel, problemele vrstei tinere au ramas aceleasi, indiferent de scurgerea timpului
si de schimbarea epocilor istorice.
Cele zece omilii pedagogice fac parte din lucrarea ''Invatatura Iui Irineu, episcopul de
Ecaterinburg'', care a fost editata n anul 1901 n orasul cu acelasi nume. Din aceasta le-am
tradus n greceste si le-am editat cu mici modificari. La sfrsit, n adaugiri, am expus si un
text foarte instructiv si placut, care le ofera parintilor cteva exemple despre ce nu trebuie sa
faca, pentru a nu contribui ei nsisi la distrugerea caracterului copiilor lor!
Gravurile care nsotesc textul provin din diverse reviste rusesti editate n secolul
trecut.
Intlnim aici vesnica si unica nvatatura pedagogica a Evangheliei, care ramne
peste veacuri net superioara sistemelor pedagogice omenesti aride si confuze.
Daruim aceasta pretioasa Samnta a pedagogiei crestine, care este cuprinsa n
omiliile de fata, tuturor parintilor crestini si educatorilor, n dorinta ca ea sa rodeasca nsutit
n cadrul fiecarei familii.
Una dintre cauzele de baza ale acestui fenomen, trebuie cautata n nsasi educatia
pe care acestia o ofera. Se ntmpla asadar, ca acestia sa nu se ngrijeasca ndeajuns de
educatia religios-morala a copiilor lor, sau sa fie att de orbiti, de o exagerata iubire
parinteasca, nct sa nu vrea sa vada si sa recunoasca n acestia nimic rau sau
condamnabil. Refuza sa ia aminte, la observatiile bine intentionate ale celor din jur, nu iau n
seama sfaturile lor si contesta cu putere adevarul celor constatate. Si abia cnd problemele
copiilor lor devin insuportabile, ncep sa se gndeasca la modul de ndreptare al fiicei sau al
fiului lor. Abia atunci fac apel la educatie. De multe ori nsa, se ntmpla sa fie deja prea
trziu.
De aceea consider necesar sa va explic, de ce educatia copiilor trebuie nceputa nca
de la cea mai frageda vrsta.
Va este tuturor cunoscut, ct de repede se dezvolta o samnta aflata sub pamnt.
Factorii care contribuie la dezvoltarea ei ncep imediat sa si faca simtita influenta. Caldura
si umiditatea trezesc tnarul vlastar n pamnt, care ncepe ncet-ncet sa urce catre
suprafata.
Acelasi lucru se ntmpla si cu copilasul care, asemenea semintei, vine n aceasta
lume si creste nencetat. Este cunoscut faptul ca firea umana se dezvolta cel mai repede,
din toate punctele de vedere, mai ales la vrsta copilariei. Tot acum are nevoie si de cea
mai mare ngrijire si atentie.
Dezvoltarea trupeasca are loc repede si continuu, n vreme ce si mai repede
nainteaza cea sufleteasca. Copilul ncepe sa vorbeasca, sa nteleaga primele lucruri, sa
gndeasca, sa judece: Vointa sa se ntareste si nvata ncet-ncet sa actioneze de la sine.
Mintea sa se mbogateste cu ntelegerea obiectelor care l nconjoara, n vreme ce,
mpreuna cu acestea, ncepe sa nteleaga si cte ceva despre existenta lui Dumnezeu.
Incepe sa si puna problema destinatiei sale n aceasta lume si nvata sa faca diferenta ntre
bine si rau. Inlauntrul sau se trezeste constiinta. Incepe sa constientizeze iubirea si
antipatia, apar sentimentele de rusine si de onoare.Pentru ca toate aceste puteri, care l
ridica pe om catre asemanarea cu Dumnezeu, sa se dezvolte asa cum trebuie, parintii sunt
datori sa urmareascacu mare atentie dezvoltarea morala a copilului Ior. Educatia are o
dubla menire: pe de o parte sa anuleze pornirile rele, iar pe de alta sa le sadeasca pe cele
bune. De aceea este necesar, ca ea sa nceapa nca de la cea mai mica vrsta a copilariei.
Multi dintre parinti nu acorda nsa importanta cuvenita acestei realitati. Nu considera
necesara nceperea educatiei chiar de la cea mai frageda vrsta. Unii dintre ei, mai ales cei
tineri, privesc copilul lor ca pe o jucarie sau ca pe o papusa. Il hranesc, l adorm, l mngie,
se joaca cu el, l cocolosesc, l pazesc n fel si chip sa nu raceasca sau sa se
mbolnaveasca de altceva,etc. In rest l lasa sa alerge, sa se joace, sa faca tot ce vrea,
numai sa nu i deranjeze cu plnsul si cu strigatele sale. Si pentru multa vreme nu si dau
seama ca adoratul lor ''ngeras'', a devenit odata cu trecerea timpului din ce n ce mai
ncapatnat, mai plngacios, mai alintat, mai neascultator, mai pofticios, tot timpul
nemultumit si rautacios. Abia in ultimul ceas li se deschid ochii. Atunci se hotarasc sa se
intereseze, n sfrsit, si de educatia copilului lor alintat. Insa, iubiti parinti, acum este deja
foarte trziu! Copacelul a crescut!
Alti parinti gresesc la rndul lor, nsusindu-si anumite conceptii pedagogice gresite,
care din pacate n zilele noastre sunt foarte raspndite. Aceste conceptii sunt foarte greu
apoi de schimbat, deoarece ele sunt folosite si ca pretexte, pe de o parte pentru a justifica
scaderile si obisnuintele rele ale copiilor, iar pe de alta pentru a acoperi neglijenta si
indiferenta parintilor fata de corecta ndrumare ce ar fi trebuit acordata.
''Pai, sunt copii...'', spun parintii sensibili, ''putem sa dam o asa de mare importanta
cusururilor lor... ?''. Cu astfel de justificari sunt iertate de obicei obrazniciile copiilor.
Intr-adevar sunt copii. Insa ce fel de copii...? Ce vor ajunge mai trziu acesti copii...?
Au ei dreptul, chiar daca sunt copii, sa savrseasca raul...? Este oare logic sa neglijeze
cineva o greseala, pentru ca aceasta a fost savrsita de un copil...? Daca n casa noastra
izbucneste un incendiu, oare spunem:
''O, ce foc frumos...!'', sau chemam pe toata lumea n ajutor...? Putem asadar sa i
privim linistiti pe copiii nostri, cnd vedem ca nlauntrul lor ncepe sa arda din ce n ce mai
tare focul patimilor, care ameninta att cu o distrugere a trupului, temporala, ct si cu cea a
sufletului, vesnica...?
''Cu timpul o sa nteleaga'', se multumesc sa spuna alti parinti. ''Copilul o sa nceapa
sa gndeasca mai mult, ntelegand si singur ce este bine si ce este rau''.
Ct de distrugatoare este si aceasta nselare de sine! Logica este un cutit cu doua
taisuri: ea poate fi ndreptata fie spre bine fie spre rau. Insa simpla cunoastere a binelui nu
ajuta la nimic. Trebuie n plus, sa doresti binele si sa fi obisnuit sa l savrsesti. Catre o
astfel de obisnuinta trebuie condus omul prin educatie, nca din primii ani ai copilariei, astfel
nct mai trziu, cunoscnd binele si cu ajutorul ratiunii, sa l savrseasca, ajutat fiind si de
5
puterea vointei. Daca educatia nu ncepe de la vrsta copilariei, ratiunea devine apoi un dar
foarte periculos. Multi oameni dotati cu o foarte mare inteligenta se gasesc prin nchisori sau
institutii corectionale. De ce au ajuns acolo? Exact pentru faptul ca ''ntelegerea a venit cu
timpul...!''.
Sa nu credeti ca omul este prin firea sa bun si cinstit. Chiar daca este inteligent, daca
nu primeste o educatie corespunzatoare, la vrsta potrivita, nu va evolua n chip pozitiv.
Pentru ca, asa cum ne confirma si cuvntul lui Dumnezeu, din firea sa omul este nclinat
spre a savrsi raul.
Justificnd defectele copiilor si ale tinerilor si n acelasi timp atitudinea lor, multi dintre
parintii neglijenti spun urmatoarele: ''nu putem sa cerem si sa ne asteptam la o viata
mpodobita cu virtuti, nca de la vrsta copilariei ... !''.
Insa de ce nu putem? Oare Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a oferit exemplul
vietii Sale, nu a fost la rndul Sau copil si tnar...? Ce ne spune Sfanta Evanghelie: ''iar
copilul crestea si se ntarea cu duhul, umplndu-Se de ntelepciune, si harul lui Dumnezeu
era asupra lui''. (Luca I, 40). Oare nu sunt de ajuns de multe marturiile cuprinse n vietile
sfintilor, care ne arata ca acestia, nca de la cea mai frageda vrsta, si cultivau virtuti ca
evlavia, asculta-rea, bunatatea...? Si daca Mntuitorul ne spune des-pre copii: ''lasati copiii
sa vina la Mine'' (Matei 1 9, 1 4) si nca: ''vai celui care va sminti pe unul dintre acestia mici
care cred n Mine ... '' (Matei 1 8,6) rezulta oare concluzia, ca le este imposibil copiilor sa
faptuiasca virtutea...? Dimpotriva! Domnul spune toate acestea, ca sa scoata n evidenta ca
virtutea poate fi lucrata de la vrsta frageda, lucrarea ei fiind n acelasi timp cu mult mai
curata, mai nevinovata, mai autentica.
De aceea va spun: vai de acei parinti, care neglijeaza cultivarea sufletelor copiilor lor,
cu obisnuinte bune si cu nclinatia catre savrsirea binelui, nca de la vrsta mica a
copilariei. Vor da socoteala n fata lui Dumnezeu.
Voi nsa, parintilor, care cititi aceste rnduri, sa nu treceti cu vederea nici cea mai
mica aparitie a raului n comportamentul si a celui mai mic dintre copii. Pentru ca si acesta
are - la nceput inconstient, nsa mai trziu constient- scaderile sale, ramasitele triste ale
pacatului stramosesc.
Astfel, spre exemplu, daca pruncul si da seama si de obicei foarte repede se
ntmpla aceasta -- ca prin plns si strigate poate sa obtina foarte usor ceea ce si doreste,
se va obisnui sa faca astfel mereu. Si cu ct mai des se repeta aceasta, cu att mai
ndaratnic si mai alintat devine. La fel se ntmpla si cu celelalte slabiciuni omenesti, care cu
6
trecerea timpului se dezvolta din ce n ce mai mult. Radacinile lor s-au dezvoltat nca din
primii ani ai copilariei. .
Se istoriseste despre mparatul roman Diocletian, care a fost unul dintre cei mai
crunti prigonitori ai primilor crestini, ca de cnd era mic, i placea sa chinuiasca si sa ucida
diferite animale. Prin urmare, aceasta nclinatie spre a chinui orice fiinta vie, s-a cultivat n el
nca din copilarie. De aceea, noi trebuie sa avem grija sa punem bazele unei educatii
corecte. nca din copilarie.
Urmariti tot timpul nclinatiile copilului vostru. Si orice tendinta rea si face aparitia,
smulgeti-o din radacina cu ajutorul educatiei.
Asemanati-va gradinarului, care n epoca potrivita a anului, tunde ramurile rebele si
nefolositoare ale copacilor. Acelasi lucru trebuie sa l faceti cu copiii vostri. Inima copilului
poate fi comparata cu o gradina, iar parintii cu niste gradinari ai lui Dumnezeu, care sunt
datori sa curete la vreme gradina -- adica inima copilului -- de buruienile pacatelor si de
neghina obisnuintelor rele.
Daca vor ntrzia sa faca aceasta, iar raul va prinde radacini adnci, daca inima
copilului va fi cuprinsa de deprinderi urte, atunci nu vor mai putea face fata luptei mpotriva
acestora. ''Te plngi'', scrie Sfantul Ioan Gura de Aur, ''ca fiuI tau este neascultator? Cu
usurinta ai fi putut, pe vremea cnd era nca mic, sa l fi ndreptat, sa l fi obisnuit cu ordinea,
sa l fi nvatat sa fie constiincios n ndatoririle sale, sa vindeci boala sufletului sau. Cnd
pamntul era nca bun pentru a fi cultivat, atunci trebuia sa smulgi buruienile, mai nainte de
a fi apucat sa prinda radacini adnci. Neglijenta ta este de vina, pentru ca acum patimile
fiului lau sunt foarte puternic statornicite n inima sa''.
Educatia nsa nu consta numai n a combate pornirile rele ale copilului, ci si n a-l
obisnui de mic sa savrseasca binele. Care sunt principalele virtuti pe care trebuie sa le
cultivam n sufletele copiilor? Vom vedea mai amanuntit n capitolele ce urmeaza.
Sfanta Scriptura ne relateaza motivul principal pentru care trebuie sa l obisnuim pe
copil, de mic sa savrseasca binele. nteleptul Sirah scrie, ca daca un tnar apuca pe un
drum, nu se va abate de la acesta pna la batrnete. Adica, daca omul, de tnar apuca pe
drumul cel bun, daca din copilarie a iubit binele, nu se va schimba pna la moarte. Acelasi
lucru l spune si proverbul popular: ''din Ieagan pna la mormnt acelasi vei fi''
Va reamintesc deci, parintilor, cuvintele nteleptului Sirah: ''ai feciori? Invata-i pe ei, si
nconvoaie din pruncie grumazul lor'' (Sirah 7,24). Si de asemenea mai amintesc si
proverbul poporului: ''ceea ce nveti de mic, nu uiti pna la batrnete!''
BAZELE EDUCATIEI
Am explicat deja, ca educatia crestina a copiilor trebuie sa fie nceputa de la cea mai
frageda vrsta, pentru ca primii cinci-sase ani ai copilariei sunt hotartori pentru tot restul
vietii omului. Am aratat de asemenea, cam n ce consta, n general, nceputul educatiei, si
anume ca parintii sunt datori sa alunge din sufletul copilului orice tendinta spre rau si sa
cultive aplecarea spre cele bune. In acest capitol, precum si n urmatoarele, vom urmari mai
amanuntit, care sunt acele defecte care trebuiesc ndreptate si care sunt principiile binelui,
spre care copilul trebuie ndrumat.
Dupa cum ne spune nteleptul Solomon, ''nceputul ntelepciunii este frica de
Dumnezeu'' (Pilde 1,7). Bazati pe aceasta, trebuie sa spunem ca prima virtute pe care
parintii trebuie sa o cultive n sufletele copiilor lor, ct mai devreme posibil, este frica de
Dumnezeu, adica credinta si evlavia fata de Acesta.
nsa de ce --- veti ntreba poate --- trebuie ca noi parintii, si n special mamele, sa i
nvatam pe copii nostri despre credinta si despre evlavie, nca de la vrsta prunciei?
Raspunsul este urmatorul: pentru ca, daca de mic copilul este nvatat sa fie evlavios
si sa fie prezent n snul vietii bisericesti, numai atunci vom putea spera ca si cnd va
ajunge la maturitate, cnd ispitele l vor nconjura din toate partile, iar patimile salbatice l
vor asedia, acesta va ramne nenvins si drept, pastrnd acele principii cu care a fost
crescut de mama sa. Acele sfaturi crestinesti simple, pe care mama trebuie sa le dea
pruncului odata cu laptele matern, l vor nsoti pe tot parcursul vietii.
Si daca vreodata un astfel de copil, nvins de vreo patima sau debusolat de vreun
exemplu rau, o ia pe drumul gresit, de cele mai multe ori, el se caieste mai usor si se
ntoarce mai repede, fata de acela care nu a cunoscut o educatie crestineasca n anii
copilariei. Copilul care a primit o educatie crestin ortodoxa, chiar daca o apuca pe un drum
gresit, simte la un moment dat, ca nlauntrul sau se trezeste amintirea puternica anilor
8
nevinovati si fericiti ai copilariei si se poate ntoarce la adevar. Isi aduce aminte de acele
rugaciuni simple, pe care le-a nvatat de la mama sa -- chiar daca ea acum se odihneste
poate n mormnt -- se gndeste la sfaturile pe care aceasta i le dadea, pe cnd statea nca
pe genunchii ei. Si cu toate ca traieste o viata pacatoasa, ca a uitat acele rugaciuni, se
poate ca ntr-una din nopti, mergnd sa se culce, sa si aduca aminte, fara sa vrea, cum
mama sa l nvata sa si faca semnul sfintei cruci nainte de a se culca, cum l nsemna chiar
ea cu sfnta cruce si cum se ruga pentru el.
Amintirea dulce a anilor nevinovati ai copilariei i-a trezit pe multi din letargia pacatului
si i-a adus din nou aproape de Dumnezeu.
Intelegeti acum ce mare binecuvntare este pentru copii sa aiba mame evlavioase!
Acestea, de la cea mai frageda vrsta i vor nvata despre credinta si despre evlavie. De la
mama -- nu de la doica, nvatatoare sau profesoara -- trebuie sa nvete copilul sa l
cunoasca pe Dumnezeu. In fata icoanei din casa trebuie sa nvete copilul sa si faca
rugaciunea de dimineata si nu abia la scoala, pentru ca mama sa este aceea care trebuie
sa l nvete cum sa se roage. Asa s-a obisnuit din totdeauna n familiile cu adevarat
ortodoxe.
''Indata ce copilul ncepe sa nteleaga'', scrie Sfntul Ioan Gura de Aur, ''parintii i
nvata Simbolul de Credinta, cum sa se roage si sa psalmodieze, precum si rnduiala
slujbelor sfinte''. Acelasi ierarh da mamelor urmatorul sfat: ''sa i nvatati pe copiii vostri sa si
faca semnul Sfintei Cruci. Iar cta vreme ei nca nu pot sa si-l faca singuri, sa i nsemnati
voi cu mna voastra''. Iar unei mame care era vaduva si pe care o chema Lito, i scria; ''este
foarte frumos pentru o mama crestina sa l nvete pe copilul ei cum sa pronunte dulcele
nume al Lui Iisus, cnd nca glasul sau este foarte plapnd iar limba sa abia poate sa
pronunte''.
Din toate cele amintite, se explica, cred, de ce parintii, si n special mamele, care au
cea mai mare parte de responsabilitate, pentru educatia copiilor lor n primii ani de viata,
trebuie, ca de la cea mai frageda vrsta, sa cultive n sufletele lor sentimentul religios -- sau
mai bine spus, modul de viata ortodox -- din care sa rodeasca mai trziu fructele credintei si
ale evlaviei.
Vreti sa aflati cum este posibil sa se mplineasca aceasta? Cum sa le inspiram
copiilor nostri trairea credintei crestin ortodoxe?
Aceasta se poate realiza, daca vom ncepe sa i nvatam pe acestia, nca de mici,
adevarurile de baza ale sfintei noastre credinte.
9
frageda pruncie, att cu cuvntul vostru, ct mai ales prin exemplul vostru. Degeaba se vor
chinui mai trziu preotii sau profesorii de religie sa i nvete toate acestea, daca nu veti pune
voi bazele acestei educatii nca de acasa.
Povatuiti-i pe copiii vostri sa traiasca crestineste si cu frica de Dumnezeu. Numai asa
puteti spera, ca mai trziu sa fiti mndri de ei si nu sa ajungeti sa plngeti pentru dnsii
Daca copiii vostri traiesc cu frica lui Dumnezeu, vor fi si ascultatori si recunoscatori fata de
voi mai trziu. Daca i veti nvata sa l iubeasca pe Dumnezeu, atunci cu siguranta ca va vor
iubi n mod sincer si pe voi.
DEPRINDEREA ASCULTARII
Sunt doar cteva texte n Sfnta Evanghelie, care se refera la anii copilariei
Domnului. Ele sunt nsa foarte graitoare si cu un bogat continut pedagogic. Astfel, despre
copilul Iisus de doisprezece ani, sfntul evanghelist Luca scrie: ''si a cobort cu ei si a venit
n Nazaret si le era supus'' (Luca 2,51).
Ceea ce accentueaza aici sfantul evanghelist Luca este faptul ca Iisus, copil fiind, era
ascultator si supus fata de parintii sai pamntesti. Aceeasi ascultare o avea nsa si fata de
Tatal cel ceresc. Aceasta se vede din cuvintele Sfntului apostol Pavel, care scrie despre
Iisus, ajuns acum la vrsta maturitatii, urmatoarele: ''...ascultator Facndu-Se pna la
moarte, si nca moarte pe cruce.'' (Filipeni 2,8). Mai mult, Sfntul apostol ne arata ca de
aceasta ascultare a depins mntuirea lumii: ''caci precum prin neascultarea unui om s-au
facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.'' (Romani
6,19).
Nu este nevoie sa vorbim despre imensa importanta a ascultarii n viata oamenilor, n
general. Ct de importanta este ea, n special n educatia copiilor, o stie fiecare parinte.
Putem chiar sa spunem ca acela care a rezolvat problema ascultarii cu copiii sai, a rezolvat
chiar problema educatiei.
Nu voi vorbi deci, despre importanta ascultarii. Voi arata doar parintilor, cel mai
simplu si mai sigur mod de educatie, astfel nct copiii lor, sa devina foarte curnd
ascultatori. Aceasta, cred, ca i intereseaza cel mai mult.
13
Mai nti de toate, trebuie sa accentuam faptul ca ascultarea este ca o planta foarte
sensibila, care nu se poate dezvolta si rodi oriunde. Rasare numai acolo, unde pamntul i
este prielnic. Cu tristete constatam asadar, ca n multe familii nimic nu reuseste sa ajute la
nsusirea virtutii ascultarii de catre copii. Acestea sunt familiile n care domina asa zisul duh
al libertatii. care consta de fapt n contestarea si nepasarea fata de orice regula, atunci cnd
vor sa-si apere propriile interese.
Daca parintii sunt contaminati cu un astfel de duh este imposibil sa se mai foloseasca
orice forrna de educare a ascultarii.
Oricine vrea sa aiba copii ascultatori, trebuie el nsusi sa respecte orice forma de
autoritate recunoscuta, fiecare principiu si lege. Astfel de autoritati sunt Dumnezeu, Biserica
si statul. Iar legile care trebuiesc respectate sunt asadar, cele ale lui Dumnezeu, ale Bisericii
si ale statului. Respectam noi nsine nsa, primii aceste legi?
n anumite familii, Dumnezeu este ultima persoana careia I se acorda vreo
importanta. Despre El se discuta numai ocazional, spre exemplu dupa citirea vreunei carti n
care se promoveaza necredinta sau negarea unuia dintre adevarurile de credinta ale
crestinismului. In multe astfel de carti, credinta n Dumnezeul cel personal si viu este
considerata un fel de poveste, potrivita numai pentru femeile batrne.
Multi nici nu simt nevoia de a intra n legatura cu Dumnezeu, n timp ce acela care o
face, este adeseori batjocorit.
Toate acestea sunt observate si auzite de copil. Ce concluzie va trage deci? Cu
usurinta ne-am putea da seama: ''daca tatal meu nu l cinsteste pe Dumnezeu si nu asculta
de Acesta, nseamna ca si eu pot sa nu l cinstesc si sa nu ascult de tatal meu. Daca
Dumnezeu si poruncile Sale sunt povesti, atunci porunca a cincea: Cinsteste pe tatal si pe
mama ta... ,este si aceasta un mit fara importanta. Prin urmare parintii nu reprezinta nimic
important pentru mine. Si nu am nici o obligatie fata de ei''. Trebuie sa recunoastem, ca n
acest fel, logica este de partea copiilor!
Astfel, daca ne gndim ca pentru multi parinti Biserica nu nseamna nimic, cu
usurinta vom ntelege ca n astfel de familii, nici nu poate fi vorba de educarea ascultarii.
''Ce ma intereseaza pe mine ce spune preotul? Ce nevoie am eu de sfaturile sale?
Pot eu sa cred ceea ce spune?''. Astfel de cuvinte - sau poate chiar mai rele - aud adesea
copiii n casele lor, n vreme ce la biserica li se spune ca trebuie sa asculte de parinti, de
preot si de profesorii lor. Si n vreme ce acasa se submineaza cu o abundenta ironie persoana si lucrarea preotului, copilul aude de la acesta:
14
''cinsteste pe tatal tau si pe mama ta... ''. Atunci copilul ajunge sa traga o concluzie
definitiva: ''de vreme ce tatal meu nu recunoaste nici una dintre poruncile lui Dumnezeu,
despre care vorbeste preotul, atunci nu exista nici un motiv sa l ascult pe preot, atunci cnd
nvata porunca a cincea''. Logica este din nou de partea copilului!
Acelasi lucru se ntmpla si atunci cnd este vorba despre autoritatea statului: ''de ce
sa ascult eu de legile statului? Eu sunt propriul meu stapn si fac ce vreau!. Astfel de
afirmatii gratuite face tatal, lipsit de discernamnt si fara sa ia seama cine l asculta.
Desigur ca aceste cuvinte, ndreptate mpotriva autoritatii statului, nu au prea mare
valoare. Deoarece statul dispune de mijloacele de constrngere necesare, n vederea
respectarii legilor sale. Nu acelasi lucru se ntmpla, atunci cnd este vorba de Dumnezeu
si de Biserica.
Prin urmare, n astfel de conditii, nu exista un teren propice pentru educarea copiilor
n spiritul ascultarii fata de parinti. Acolo unde nu este recunoscuta si respectata puterea
dumnezeiasca, acolo unde legile statului sunt respectate din frica, acolo deci, nu poate rodi
educarea ascultarii. Oricine ignora autoritatea lui Dumnezeu, a Bisericii si orice alta forma
de autoritate, nu va reusi sa impuna copiilor sai, sa respecte autoritatea sa parinteasca. De
aceea, daca vreti sa fiti ascultati de copiii vostri, respectati mai nti voi autoritatile
recunoscute n mod curent si legile acestora. Astfel vor nvata si copiii vostri sa asculte de
voi!
Sa presupunem nsa, ca exista acele conditii, necesare cultivarii acestei virtuti n
sufletele copiilor. Cum vom reusi sa facem aceasta?
Ascultarea consta n a supune vointa noastra vointei altcuiva. Insa pentru a supune
vointa mea, vointei unei alte persoane, trebuie sa nutresc fata de aceasta un adnc respect.
In plus, trebuie sa o iubesc, pentru a o putea urma.
Cea mai tare putere a sufletului este vointa! Aceasta domneste asupra tuturor
celorlalte puteri sufletesti ale omului. Lucrul pe care l vrem, la acela ne si gndim, despre
acela vorbim, si pe acela l savrsim. Dumnezeu ne-a nzestrat cu aceasta putere
sufleteasca, pentru a ne dori sa savrsim numai binele, si n acelasi timp, pentru a opune
rezistenta si a ur raul. Insa vointa noastra a fost slabita din cauza pacatului si tinde mai mult
catre savrsirea raului. Cu toate ca recunoastem binele, nu avem puterea nici de a ni-l dori,
n mod constant, nici de a-l savrsi: ''caci nu fac bine pe care l voiesc, ci raul pe care nu-l
voiesc, pe acela l savrsesc.'' (Romani 7, 1 9).
15
16
de multe ori, si gasesc un aliat n persoana bunicului sau a bunicii. Spera ca lnga acestia
vor putea obtine orice si doresc.
Niciodata nu trebuie cultivata alintarea copiilor. Nu trebuie sa le permitem sa
comande celor mai mari dect dnsii, fratilor, servitorilor, bunicilor, sau sa ceara ceva care
nu le este permis sa aiba.
Cnd copiii si doresc orice lucru, trebuie sa l ceara, nu sa comande sa i se dea.
Trebuie sa fie multumiti cu ceea ce primesc, si sa multumeasca pentru aceasta.
Niciodata nu trebuie sa neglijam orice gest de neascultare din partea copiilor. Ceea
ce spune mama si tata, trebuie urmat ntotdeauna fara ntrziere. Copilul trebuie sa ajunga,
prin educatie, sa gndeasca n constiinta sa: ''daca nu voi ndeplini imediat ceea ce mi-a
spus mama si tata, nu ma comport cum se cuvine''. Parintii trebuie sa fie de asemenea
siguri la rndul lor, ca ceea ce au spus copilului sa faca, a fost dus la ndeplinire. Numai asa
vom putea sa nvingem ndaratnicia copilului, ajutndu-l sa si dezvolte o vointa puternica,
ndreptata catre savrsirea binelui si cultivnd n acelasi timp si virtutea ascultarii.
Dupa ce reusiti deci, sa alungati alintarea si ndaratnicia din sufletul copilului, trebuie
sa continuati sa va purtati mereu n acelasi mod educativ, astfel nct copiii sa va acorde
constant respectul cuvenit. Respectul este conditia de baza a ascultarii.
Copiii nutresc n mod firesc un respect special fata de parintii lor. Acest sentiment
natural este revelat si n porunca a cincea a Decalogului. Ar fi desigur de prisos sa spunem
parintilor: purtati-va n asa fel nct, sa va respecte copiii vostri.
Copilul cunoaste, ca trebuie sa i respecte pe tatal si pe mama sa, si apoi afla ca
aceasta o cere si Dumnezeu. Ce se ntmpla nsa, n momentul n care vede la parintii sai
ceva care provoaca repulsie, antipatie si tulburare n sufletul sau nevinovat de copil,
ajungnd astfel sa nu i mai poata respecta, n pofida vointei Lui? Cum poate un copil sa
respecte un tata betiv, sau o mama care tot timpul blestema si ocaraste, doi parinti care se
cearta mereu ntre ei? Exemplul rau oferit de parinti, nu numai ca zdruncina respectul
copiilor fata de ei, dar submineaza si temelia ascultarii. Nu va gndi oare copilul: ''pai, ce fel
de parinti sunteti voi?''
De aceea parintii trebuie sa aiba grija cum se comporta si sa evite orice gest, care ar
putea zdruncina respectul copiilor fata de ei. Trebuie mai nti ei nsisi sa fie condusi de
sentimentul de respect reciproc si sa se poarte cu delicatete unul cu celalalt. Sa nu se certe
si sa nu dea curs unor discutii necuviincioase mai ales n fata copiilor.
17
Copiii nu trebuie sa auda niciodata expresii de genul: ''n-o sa ajungi nici tu deparie,
ca si taica-tu!'', ''o sa ajungi un ratat, ca si taica-tu!''. Sau: ''risipitoare esti si tu ca si maicata!'', ''numai minciuni spui, ca si maica-ta!''. Degeaba cerem respect si ascultare, de la copiii
care aud astfel de cuvinte de la parintii lor.
Parintilor! Niciodata sa nu va permiteti jocuri sau glume necuviincioase fata de copiii
vostri. Tatal care se maimutareste n mod exagerat n fata copiilor sai, nu se poate astepta
la respectul cuvenit din partea acestora si nici nu poate ndrepta comportamentul lor
necuviincios.
Aceasta nu nseamna desigur, ca trebuie sa fim tot timpul n fata copiilor nostri aspri
si excesiv de seriosi. Trebuie sa avem discernamnt si sa facem diferenta ntre seriozitatea
delicata si glumele nevinovate si decente. Fata de un tata iubitor dar si serios n acelasi timp
copiii nutresc un adnc respect. Este de ajuns o singura privire, pentru ca acestia sa asculte
ndata rugamintea sa.
Vreti sa va asculte copiii vostri? Aratati-le nencetat iubirea voastra. Nu nsa acea
forma de iubire exprimata prin cocolosire si prin cedarea la oricare dintre cererile lor, ci prin
iubirea nteleapta, din inima, care sa urmareasca doar binele lor. Cnd co-pilul simte o astfel
de iubire asculta nu de frica, ci din respect.
Nu ramneti indiferenti fata de bucuriile si tristetile copiilor vostri. Nu spuneti
niciodata, ca pentru voi copiii sunt o greutate si un chin. Nu aratati niciodata ca orice jertfa
pentru binele lor este prea mare, sau prea grea pentru voi.
Daruiti-le tot ceea ce le este necesar cu bucurie si caldura sufieteasca. Cum poate un
copil sa iubeasca pe acel parinte, care i da bombanind o bucata de pine?
Oferiti-le din cnd n cnd copiilor si acele mici bucurii si satisfactii. Un dar de
sarbatori sau de ziua numelui ntareste iubirea lor.
Incercati sa cstigati inima copilului vostru, dezvoltnd o relatie bazata pe sinceritate
si ncredere reciproca. Suspiciunea si lipsa de ncredere ucid dragostea.
Nu adaugati la pedepsele cuvenite expresii jignitoare si observatii care ranesc. Un
astfel de cornportament asupreste inima si distruge orice urma de iubire.
Parintilor! V-am aratat mijloacele de baza, care folosite cu constiinciozitate, vor duce
la nsusirea virtutii ascultarii de catre copiii vostri.
Mai nti sa i nvatati ca trebuie sa va asculte, deoarece aceasta este voia lui
Dumnezeu.
18
Aveti grija din timp sa nu rasara n inima lor buruiana alintarii. Nu ngaduiti nici o
forma de ndaratnicie si de obraznicie.
Nu le dati tot ceea ce va cer. Obisnuiti-i cu retinerea, cumpatarea si economia.
Cereti-le sa faca ndata si cu exactitate ceea ce le-ati poruncit. Sa nu fie nevoie sa
mai repetati aceeasi indicatie. Nu le cereti nsa niciodata, sa faca ceva care le depaseste
puterile.
Fiti constanti n atitudinea voastra si nu le ngaduiti astazi, ceea ce ieri le-ati interzis.
Nu va contraziceti unul cu celalalt n fata copiilor.
Aveti grija ca respectul copiilor vostri sa fie un sentiment de durata, evitnd orice gest
care l-ar putea zdruncina.
In sfrsit, nu uitati niciodata sa invocati binecuvntarea lui Dumnezeu, n lucrarea de
educare a copiilor vostri. Numai astfel, straduintele, grija si lupta voastra vor fi ncununate
de succes.
DEPARTE DE MINCIUNA
n capitolul precedent am vorbit despre modul n care trebuie sa cultivam n inima
copiilor virtutea ascultarii si despre mijloacele ce trebuiesc folosite pentru a reusi aceasta. In
continuare vom arata, cum sa le inspiram copiilor dragostea de adevar, cum sa i nvatam
sa pretuiasca adevarul si evite minciuna.
Nevoia de adevar si iubirea fata de acesta sunt elemente adnc sadite n om si deci
si n copil. Pacatul stramosesc, cu toate ca a tulburat si a slabit simtul adevarului, nu a reusit
sa l stinga definitiv. Chemarea catre adevar a persistat n om. Aceasta chemare se
manifesta n copil, prin acea dorinta nesfrsita de a cunoaste totul. De aceea, copilul
ntreaba despre toate. Si orice raspuns din partea celor mari este acceptat ca fiind adevarat.
In puritatea sa copilul nu cunoaste minciuna si prefacatoria. Mai trziu, i este rusine
si se nroseste nu numai cnd el, din graba sau din necugetare spune vreo minciuna, ci si
atunci cnd i aude pe cei mari mintind.
Iubirea pentru adevar este sadita n sufletul copiilor de nsusi Dumnezeu. Trebuie
nsa, ca aceasta vocatie naturala sa fie ajutata sa se dezvolte si sa se ntareasca. Aceasta
este lucrarea destinata parintilor. Cum sa o reuseasca?
19
Primul lucru pe care trebuie sa l faca, este de a-i povatui de la cea mai frageda
vrsta. Cum se poate realiza aceasta? Sunt trei reguli de baza:
a) Sa i nvatati pe copiii vostri sa iubeasca adevarul, gndindu-se la Dumnezeu.
Copilul trebuie sa stie ca Dumnezeu, care este Adevarul cel vesnic si neschimbat, doreste
ca si noi sa spunem ntotdeauna adevarul. Numai atunci copilul va ur minciuna, cnd va
ntelege ca si Dumnezeu o uraste si o condamna. Numai iubirea de adevar, care se
ntemeiaza pe credinta si iubirea fata de Dumnezeu, va putea sa treaca prin orice ncercare.
b) Sa va purtati cu copiii vostri cu simplitate si sinceritate. Sa credeti n spusele lor,
daca sunteti siguri ca nu spun minciuni. Nu le cereti niciodata sa jure, pentru a va ncredinta
de adevarul celor afirma-te. Daca aveti vreo ndoiala n ceea ce priveste ade-varul
afirmatiilor lor, nu o aratati din prima clipa. Incercati sa va asigurati, ca acesta a spus ntradevar o minciuna. Si daca acest lucru s-a ntmplat, che-mati-l lnga voi, priviti-l n ochi cu
seriozitate dar si cu iubire si spuneti-i urmatoarele: ''Dumnezeu ne cere sa spunem
adevarul. El este Atotstiutor, cunoaste si cele mai ascunse gnduri ale noastre, si uraste pe
aceia care spun minciuni''. Pe fata copilului va apare ndata nrosirea provocata de rusine.
Va spune adevarul si nu va mai minti niciodata.
c) Sa aratati ntotdeauna fata de copiii vostri ca si voi iubiti si respectati adevarul. Sa
fiti sinceri si directi n tot ceea ce faceti.
Mai nti de toate sa cinstiti adevarul dumnezeiesc, credinta si legea lui Dumnezeu.
Nu va aratati niciodata neglijenti sau nepasatori fata de credinta. Nu dati niciodata ocazia
copiilor vostri sa auda expresii de genul: ''nu este necesar sa creada cineva n Dumnezeu,
este de ajuns sa fie un om cinstit''. Prin astfel de exprimari, care din pacate se aud foarte
des, se imprima un duh de minciuna de sine, duhul celui viclean. Daca veti pronunta n fata
copiilor astfel de conceptii gresite si mincinoase, veti distruge n inima lor orice sentiment de
respect si de iubire fata de adevarul de credinta si fata de orice alt adevar.
Daca ntr-adevar, ar fi acelasi lucru pentru Dumnezeu, ca noi sa avem o conceptie
gresita sau corecta fata de El si adevarul Sau, sa marturisim, dupa judecata noastra, ca fiind
adevarata sau rnincinoasa credinta crestina, atunci de ce omul s-ar mai interesa de adevar
n viata de zi cu zi?
Daca Dumnezeu i accepta n acelasi mod, si pe cel care Il marturiseste corect, si pe
cel care Il neaga sau se ndoieste de El. daca nu exista nici o diferenta ntre sustinerea
adevarului sau a minciunii, atunci cum se explica faptul ca adevarului i se acor-da atta
importanta n viata de zi cu zi?
20
aceea Domnul spune ca acesta, diavolul, ''este mincinos si tatal minciunii'' (Ioan 8,44). Pnn
urmare, copiii care spun minciuni l imita pe satana si se aseamana cu el.
Nu neglijati nici cea mai mica minciuna a copiilor vostri. Daca pruncul a facut o
greseala pen-tru prima data, pe care nsa a recunoscut-o imediat, iertati-l, sau daca
greseala este grava, pedepsiti-l usor. Explicati-i n acelasi timp ca l-ati iertat sau l-ati
pedepsit mai usor, numai si numai pentru ca a avut curajul sa marturiseasca imediat fapta
sa.
Aceasta nsa nu trebuie sa devina o regula, deoarece se poate ntmpla un rau
dublu. Mai nti, copilul ar putea sa nceapa sa nu mai dea atentie greselilor sale. Iar n a
doua situatie, el se poate obisnui sa spuna adevarul numai atunci cnd prevede un
oarecare avantaj, si nu s-ar sfii sa ascunda adevarul, atunci cnd crede ca marturisirea i-ar
putea aduce vreo pedeapsa.
In cazul n care copilul a savrsit o greseala si n plus a mai ncercat sa si minta,
trebuie pedepsit de doua ori - explicndu-i-se n acelasi timp - o data pentru greseala si
odata pentru minciuna.
In cazul n care copilul, din razbunare, sau din rautate a aruncat vina pe altcineva, pe
vreun frate mai mic sau mai mare, trebuie pedepsit si pus sa si recunoasca minciuna n fata
tuturor. Astfel este pre-vazut de morala crestina.
Niciodata, n nici o situatie sa nu ncercati sa i nselati pe copii. Si nici celor din jur sa
nu le permiteti acest lucru. De multe ori parintii, ca sa l linisteasca pe copilul plngacios, l
sperie cu diverse lucruri nchipuite sau i promit lucruri, pe care nu i le dau niciodata. Ct de
mult rau face aceasta! Copilul ntelege foarte curnd ca a fost nselat. Increderea sa n
cuvintele parintilor este zdruncinata, iar sentimen-tul de pretuire a adevarului este slabit.
Nu i aduceti pe copii n situatia de a spune minciuni, pentru a scapa ngroziti de
bataie. De exemplu, daca el a facut o greseala, sa zicem ca a spart ceva, si voi strigati
furiosi si va repeziti catre el cu mna ridicata, spunnd: ''tu ai facut asta? Sa vezi tu acuma
ce ai sa patesti!''. Este aproape sigur ca n aceasta situatie copilul va fi gata sa spuna o
minciu-na, pentru a se salva de bataie.
Ce sa mai spunem de acei parinti care zmbesc, se mndresc sau l lauda pe copilul
lor pentru minciunile "destepte" pe care le scorneste. Sau cum sa i catalogam pe aceia,
care i ndeamna ei nsisi pe copiii lor sa spuna minciuni, nvatndu-i cum sa si nsele
profesorii sau pe alti oameni, pentru a scapa nepedepsiti dintr-o situatie dificila?
22
Astfel de parinti sunt adevarate exemple de coruptie pentru copiii lor. Ei vor ajunge
nu numai sa spuna minciuni, dar si sa njure, sa fure si sa faca orice rau.
Sa ne fie deci foarte clar, ca cel care nu con-sidera minciuna ca fiind un pacat, va fi n
stare mai trziu sa fure si sa nsele. Cel care este necinstit n cuvnt este necinstit si n
fapte.
V-am aratat asadar, parintilor, cum sa cultivati n sufletele copiilor vostri respectul si
iubirea pentru adevar, si dezgustul pentru minciuna. Sa ne arnintim tot mereu regulile pe
care le-am mentionat, si sa le aplicam n mod constiincios.
23
O alta directie au luat nsa lucrurile, dupa caderea n pacat. Sufletul omului s-a
revoltat mpotriva lui Dumnezeu, avnd ca rezultat imediat revolta trupului mpotriva duhului.
O consecinta a caderii a constat n faptul ca simtirea a fost atrasa catre cel viclean,
iar dorintele trupesti au nceput sa tiranizeze sufletul, nabusind orice forma de rezistenta
spirituala a oamenilor. Patimile au reusit sa i conduca si sa le robeasca vointa. Astfel a
aparut n om, acea tendinta de a-si satisface ndata, orice fel de dorinta trupeasca. Cu alte
cuvinte, omul a devenit supus trupului.
Esenta iubirii de placeri si a dorintelor trupesti este urmatoarea: sufletul este supus
ncet-ncet poftelor trupesti; dorinta trupeasca l stapneste pe om, l corupe si l orbeste att
de mult nct, nu se mai poate gndi deja la Dumnezeu, la credinta n Acesta, la poruncile si
la voia Sa. In cele din urma, patimile ucid n om orice sentiment de puritate, sfin-tenie sau
evlavie.
Aceasta stare reprezinta cel mai mare rau si cea mai mare catastrofa, care i se poate
ntmpla omului. Si daca este adevarat ca pomul se cunoaste dupa roadele sale, atunci
trebuie sa spunem ca sen-zualitatea este un copac otravitor, care da roade dez-gustatoare.
Primul dintre aceste fructe otravite este trndavia, fuga de orice efort, ndreptat spre
savrsirea binelui. Omul iubitor de placeri este lenes. Nu cunoaste niciodata multumirea de
a construi ceva util. Munca pentru el este o greutate, un jug, un blestem si nu un mijloc de a
dobndi virtutea sau o obligatie serioasa si importanta, stabilita de Dumnezeu.
Omului iubitor de placeri i este frica de munca si de greutati, deoarece acestea
perturba viata sa trndava. Ii este frica n acelasi timp si de efortul intelectual, deoarece
aceasta ar presupune o trezire a puterilor spirituale.
Vi s-a ntmplat desigur de multe ori sa cu-noasteti oameni despre care ati auzit sa
se spuna: ''acest om ar fi putut sa faca foarte multe. Insa nu face nimic!''. Care este de cele
mai multe ori cauza? Iubirea de placeri, care l face pe om trndav. Si n vreme ce are toate
conditiile si posibilitatile de a progresa, sufera de saracie si de lipsuri. Si cu toate ca ar fi fost
cu mult mai fericit daca ar fi muncit si ar fi progresat pe plan social, prefera sa ramna rob al
leneviei si al placerilor josnice.
Acelasi lucru se ntmpla si pe plan spiritual. O constatam mai ales n cadrul scolii.
De exemplu, ntlnim adeseori copii cu deosebite calitati si talen-te. Copii care nvata sa
citeasca repede, ca si cum s-ar juca. Cu aceasta vocatie spre studiu pe care o
demonstreaza, cei mai multi se asteapta ca acesti copii sa devina oameni importanti ai
societatii. Si cu toate acestea, n multe cazuri, acesti copii nu reusesc sa ajunga prea
24
ca ele sunt privite n fiecare zi de copiii vostri si ca odata cu trecerea timpului ei vor ncepe
sa se gndeasca si sa discute despre acestea. Care va fi rezultatul...?
Nu spuneti niciodata, ca el nu ntelege nimic din toate acestea. Vine vremea cnd el
ncepe sa nteleaga. Este plin de curiozitate si va cauta nencetat pe cineva care sa i
raspunda la toate aceste ntrebari. Voi ca si crestini aveti datoria sa va ngrijiti, ca ei sa nu
auda sau sa vada la voi nimic care sa atinga cinstea sau pudoarea. Iar curiozitatea lor
trebuie lamurita din timp, cu mare ntelepciune si ponderare, de voi nsiva si nu de cineva
strain.
Consolidati n sufletele copiilor vostri sentimentele bunei cuviinte si ale decentei. Nu
le permiteti sa se arate dezbracati n fata altora. Nu le permiteti sa se dezbrace sau sa se
mbrace n fata cuiva. Nu rdeti de ei, atunci cnd se arata a fi rusinosi si pudici. Dimpotriva
sa i laudati, dnd slava lui Dumnezeu ca aveti un astfel de copil.
Fiti atenti la orice fel de manifestare a copilului: cum sta, cum merge, cum se aseaza.
Fiti atenti la fiecare vorba si miscare. Tot ceea ce se dovedeste a fi necuviincios sa ncercati
sa rectificati imediat, fara ntrziere. Folositi mai nti cuvintele: ''nu este frumos sa faci
aceasta, este rusine. Ingerul tau pazilor se va supara, vaznd aceasta!''. Daca aceasta nu
ajuta, atunci, urmatoarea data, trebuie aplicata pedeapsa potrivita acelei fapte.
Aveti grija ca niciodata copiii vostri sa nu se gaseasca n compania vreunei persoane
corupte, care sa i ndemne spre fapte rusinoase. Luati bine aminte la acest sfat. Din pacate,
n epoca n care traim, aceasta se ntmpla foarte des. De multe ori copiii sunt corupti spre
fapte pacatoase, fapte ce cu greu se pot descrie.
Urmariti-i pe copii n pat, cnd se odihnesc, la joaca, fara ca acestia sa va observe.
Nu le permiteti copiilor de sexe opuse, sa ramna singuri n locuri izolate.
Urmariti prieteniile pe care le ncheaga cu alti copii si nu le permiteti sa aiba de a face
cu cei care nu sunt cuminti, sau care sunt lipsiti de rusine si de buna educatie.
Fiti atenti la colaboratorii, functionarii sau servitorii vostri. Venind n casa voastra, ei
pot influ-enta educatia morala a copiilor vostri. De multe ori acestia, asemenea diavolului,
seamana semintele co-ruperii n sufletele copiilor, nvatndu-i lucruri jos-nice, care i-ar
putea distruge definitiv.
Si nca ceva. Nu neglijati sa va rugati nencetat pentru puritatea sufletelor copiilor
vostri. Cereti protejarea lor din partea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a ngerului lor
pazitor, naltnd catre acestia n fiecare zi rugaciuni fierbinti.
27
Parintilor, va spun din nou: nu uitati ca, asa cum ne-a spus Domnul, marele prieten al
copiilor, fericiti sunt cei curati cu inima. (Matei 5,8).
Daca pruncii vostri nu vor fi pastrati cu inima curata, nu l vor vedea pe Dumnezeu!
Iar daca aceasta se va ntmpla din cauza voastra, nici voi nu i veti vedea pe Dumnezeu,
care va cere din minile voastre sufletele copiilor vostri!
SEMINTELE RAULUI
n capitolele anterioare am vorbit despre ascultare, despre iubirea de adevr si
despre puritate, ca despre niste virtuti, pe care printii trebuie s le sdeasc cu o deosebit
grij n inimile copiilor lor, ncepnd de la vrsta prunciei.
Cu toate acestea, iubiti printi, trebuie s v spun c nu este de ajuns doar s sditi
n sufletele copiilor smnta cea bun. Trebuie n acelasi timp s luptati si mpotriva rului,
smulgndu-l din rdcin. Trebuie s v luptati n primul rnd, cu defectul cel mai important,
pe care l constatati n comportamentul si n caracterul copilului vostru si s l ndreptati
definitiv.
Se observ c fiecare copil are o nclinatie ctre un anumit defect. Si zece copii dac
a-ti avea, a-ti vedea c fiecare are un anume obicei ru. Unul este prea orgolios, altul este
egoist, altul este lacom si iubitor de bogtie. Al patrulea tinde spre iubirea de plceri si
trndvie. Al cincilea plngcios si rutcios. Si asa mai departe... Ins de ce, veti ntreba
poate, trebuie s nlturm defectul principal din sufletul copilului nostru...? Cu totii
cunoasteti desigur istoria lui Goliat: israelitii erau n rzboi cu filistenii. Armatele inamice se
aflau una n fata celeilalte, gata de lupt. Atunci unul dintre filisteni cu o statur urias, pe
nume Goliat, a iesit n fata trupelor sale si a nceput s i provoace pe evrei. si btea joc de
ei si de Dumnezeul lor si n chip provocator chema pe oricare dintre ei, s vin s se lupte
cu el. Nimeni ns nu ndrznea s l nfrunte pe nfiortorul gigant, pn cnd un tnr
cioban, pe nume David, avnd credint n ajutorul lui Dumnezeu, reusi s l nving si s l
ucid, lovindu-l n frunte cu o mic piatr, aruncat cu prastia. Atunci filistenii ngroziti,
vznd c cel mai tare dintre ei fusese ucis, au fugit rusinati. S aplicm aceast istorisire la
problema pus mai sus. Printre diversele defecte ale fiecrui copil, se afl si cte un Goliat,
adic un defect principal, mai mare ca celelalte. Pe acesta trebuie s l nvingeti mai nti.
28
Deoarece, dac reusiti s anihilati acest defect - Goliat, atunci si oastea lui, celelalte
defecte, vor fi pe rnd nimicite. Cu alte cuvinte: Luptati mpotriva principalei slbiciuni a
copilului vostru si toate celelalte vor fugi curnd de la sine. Vreti s nu rsar n ogorul
vostru neghina si buruienile? Distrugeti rdcinile lor si veti vedea c frunzele si florile lor se
vor usca si vor cade. La fel se ntmpl si n sufletul copiilor. Defectul principal reprezint
rdcina din care rsar toate celelalte cusururi si pcate. Dac distrugeti deci, aceast
rdcin a pcatului, n curnd se vor ofili si vor cdea si toate celelalte. Cine vrea s sece
un pru, trebuie s pun un baraj n calea izvorului su. Defectul de baz, pcatul cel mai
ndrgit de copil, este exact izvorul din care se revars torentul pcatelor. S blocm deci
acest izvor si pcatul si va pierde puterea. De multe ori pn acum, am accentuat faptul c
educatia trebuie s nceap ct mai devreme posibil. Acest lucru este valabil pentru ntregul
proces al educatiei, dar cu att mai mult, atunci cnd este vorba despre defectul principal.
Avem deci aici o regul foarte important: Dezrdcineaz ct de curnd poti acest defect
principal al copilului tu, deoarece cu ct ntrzii mai mult, cu att devine mai puternic si mai
greu de anihilat. Un tat, scrie n Sfnta Evanghelie, si-a adus copilul, care era demonizat,
la Domnul, deoarece apostolii nu reusiser s l ajute. Ins de ce nu reusiser? Aceasta
reiese din dialogul dintre tatl ndurerat si Hristos. "Ct vreme este de cnd i-a venit
aceasta?", a ntrebat Domnul. "Din pruncie", a rspuns tatl. (Marcu 9,21).Iat deci, de ce
diavolul avea o asa de mare putere asupra copilului: deoarece nu fusese alungat mai
devreme. La fel se ntmpl si atunci cnd se instaleaz n sufletul copilului vostru demonul
slavei desarte, al trndviei, al iubirii de plceri trupesti s.a. Dac el nu este alungat atta
vreme ct copilul este nc mic, mai trziu dobndeste o asemenea putere, nct i este
foarte greu cuiva s l nfrunte. Cndva, dup trecerea timpului, eliminarea sa devine chiar
imposibil si nu se mai poate deja spera, dect ntr-o minune a iubirii lui Dumnezeu. Sunteti
siguri ns, c veti avea atta trecere n fata Domnului, nct s sperati ntr-o astfel de
minune? Dac nu, ca s fiti mai siguri, ngrijiti-v ct mai curnd posibil s alungati din inima
copilului vostru demonul patimii principale. Veti ntreba desigur: Cum vom putea reusi acest
lucru? ncercati mai nti s aflati, care sunt defectele pe care le aveti voi nsisi si luptati
mpotriva lor, cu toate puterile. Oricine se cunoaste bine pe sine, l va cunoaste cu usurint
si pe cel de lng el. Aceasta este n special valabil pentru printi. Dac tatl si mama si
cunosc bine inima, slbiciunile pe care le au si defectele, vor putea fr prea mult greutate
s disting slbiciunile si defectele copiilor lor. Si pentru c, de multe ori, acestia din urm
mostenesc nclinatiile rele ale printilor lor, este foarte probabil s aib aceleasi slbiciuni
29
30
cauz a ignorrii problemelor lor de comportament. Vd numai calitti n " vlstarele" lor si
cele mai mari obrznicii le consider virtuti sau "dovezi de inteligent".
Urmriti-i pe copiii vostri cu atentie, mai ales n momentele n care acestia nu si dau
seama c cineva i vede. De exemplu atunci cnd se joac si cnd caracterul lor se
manifest fr retineri, iesind foarte usor n evident nclinatiile lor bune sau rele.
Ati aflat deci acum, de ce o educatie corect are nevoie, mai nti de toate, de
anihilarea si dezrdcinarea nclinatiei rele de baz. Ati aflat si modul n care puteti reusi.
Puteti fi siguri c dac nu veti urma aceste sfaturi, nu veti reusi s nvingeti nici celelalte
defecte mai mici.
Am artat de asemenea, modul n care aceste defecte trebuie descoperite. Urmati
acei pasi pe care vi i-am trasat mai sus: ncercati s v cunoasteti propriile slbiciuni si s vi
le ndreptati. Ascultati cu atentie ce spun si ceilalti oameni despre copiii vostri si nu v
suprati n cazul unor critici constructive. Iubiti-i pe copiii vostri cu acea iubire crestineasc
echilibrat si fiti mereu cu atentia ncordat asupra lor. Astfel, cnd descoperiti acel defect Goliat, nfruntati-l cu ntelepciune, cu pricepere si cu credint n ajutorul lui Dumnezeu. Si nu
ncetati s l combateti, pn la strpirea lui definitiv.
Astfel, dac veti reusi s distrugeti aceast rdcin a rului, ncet-ncet va dispare
toat neghina din grdina inimii copilului vostru, iar purtarea de grij a lui Dumnezeu si a
ngerului su pzitor, se vor face simtite fr ncetare.
IZBAVIREA DE EGOISM
Am sp us deci c printii, n lupta lor cu tendintele rele din comportamentul copiilor,
trebuie mai nti de toate s anihileze defectului principal. De foarte multe ori se ntmpl ca
acest defect s fie egoismul.
Ce vom face deci, atunci cnd vom descoperi n sufletul copilului germenul acestei
patimi cumplite? Cum vom cultiva acolo virtutile opuse acesteia, adic altruismul, modestia
si smerenia?
Buna cuviint si smerenia sunt virtuti sdite firesc n inima copilului, deoarece el de la
nceput, are mereu nevoie de ajutorul celorlalti. Astfel, aparitia egoismului si a mndriei
31
32
Dac vreti ca ei s urasc orice form de mndrie, arogant sau slav desart,
artati-le ct de mare este pcatul egoismului. nvtati-i c acesta, asa cum ne spune si
Sfnta Scriptur, este "nceputul tuturor pcatelor" si "urt n fata lui Dumnezeu". Vorbiti-le
despre duhurile cele viclene, care din cauza mndriei au czut din cer, precum si despre
proto-printii nostri, care din egoism, la ndemnul diavolului, au vrut s devin dumnezei, si
au pierdut astfel paradisul. Spuneti-le de asemenea, ctre ce ne conduce egoismul si c el
este nceputul celorlalte cderi.
Nu uitati s i nvtati pe copii, ct de plcut este n fata lui Dumnezeu virtutea
smereniei si a simplittii, si ct de mult l nalt Dumnezeu pe cel smerit. Artati-le, n sfrsit,
pe cel mai mare exemplu de smerenie, pe nsusi Domnul care ne spune: "nvtati-v de la
Mine, c sunt blnd si smerit cu inima" (Matei 11,29).
Printilor! Cu totii vreti ca pruncii vostri s fie buni si asculttori. De aceea luptati-v
s nvingeti duhul mndriei, deoarece copiii care sunt aroganti, sunt n acelasi timp si
obraznici si neasculttori. Cultivati n sufletele lor smerenia, deoarece copiii smeriti sunt si
asculttori.
Toti doriti s rsar n inimile copiilor vostri floarea recunostintei. nvtati-i deci s fie
smeriti si pziti-i de egoism, deoarece omul egoist este renumit pentru lipsa sa de
recunostint si de multumire.
Cu totii vreti ca ei s fie fericiti. Inspirati-le deci duhul cumptrii. Omul cumptat se
multumeste cu putin, este blnd si mpcat cu sine - deci fericit!
n sfrsit, toti doriti ca pruncii vostri s primeasc binecuvntarea lui Dumnezeu.
nvtati-i deci, prin cuvntul si prin exemplul vostru ce este smerenia, pentru c "Dumnezeu
celor mndri le st mpotriv, iar celor smeriti le d har" ! (Iacov 4,6).
Ne corecteaz, din fericire, cuvntul lui Dumnezeu, care numeste iubirea de argint
"rdcina tuturor relelor" (I Timotei 6,10). De asemenea, pentru aceia care alearg dup
bogtii, sfntul apostol Pavel scrie: "Cei ce vor s se mbogteasc, dimpotriv, cad n ispit
si n curs si n multe pofte nebunesti si vtmtoare, ca unele care cufund pe oameni n
ruin si n pierzare." (I Timotei 6, 9).
ntr-un alt text, acelasi apostol, include lcomia printre acele pcate care i nchid
omului drumul ctre mprtia cerurilor. El scrie: " Cci aceasta s-o stiti bine, c nici un
desfrnat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un nchintor la idoli, nu are
mostenire n mprtia lui Hristos si a lui Dumnezeu." (Efeseni 5,5). Pe de alt parte si
Sfntul apostol Petru i numeste pe cei lacomi "fii blestemului" (II Petru 2,14).
ntelegeti asadar, c si voi nsiv trebuie s v pziti de acest pcat si cu att mai
mult s i pziti si pe copiii vostri. Vom ncerca asadar aici, s rspundem la ntrebarea: ce
trebuie s faceti, ca s nu dobndeasc fiii vostri pcatul lcomiei si al iubirii de argint?
De foarte multe ori nsisi printii, "cu stiint sau cu nestiint", cultiv n sufletele
copiilor lor pcatul lcomiei. n multe familii, copiii nu aud alte discutii, dect cele care se
refer la salariu, cheltuieli si cstiguri. "s si gseasc un post bun cu salariu mare".
Aceasta devine problema principal a vietii lor. Bogtia este considerat ca fiind cea mai
mare fericire, n vreme ce srcia. este deplns ca fiind cea mai mare nefericire.
n aceste discutii sunt oferite exemple, pe care copiii le pot vedea n viata de zi cu zi.
De la cea mai fraged vrst ei ncep s observe c oamenii sunt respectati n functie de
situatia lor economic.
Vznd toate acestea, este firesc ca ei s se obisnuiasc cu gndul, c oamenii
triesc avnd ca unic scop cstigarea banilor, si c banii reprezint lucrul cel mai important
din lume.
n anumite enorii, asa dup cum am aflat, copiii care nvat la scolile parohiale
muzic bisericeasc, nu vor s mai cnte fr a fi pltiti n corul bisericii lor, cu toate c sunt
nc elevi, ci, n conformitate cu sfaturile printilor lor, cer s fie pltiti pentru fiecare slujb.
Se pare c printii acestor nefericiti copii, i vd deja, ca pe niste unitti economice
rentabile. Ce se va ntmpla ns cu acesti copii cnd vor creste mari? Vor face numai acele
lucruri care le ofer cstig bnesc? n Biserica lui Dumnezeu vor mai intra oare, de vreme
ce aceasta nu i plteste pentru a participa la sfintele slujbe...?
35
gsit pe drum sau la scoal, sftuiti-i s ntrebe n clas, s vad dac nu cumva le-a
pierdut cineva.
Nu le permiteti copiilor s fac schimb cu lucrurile lor si nici s le vnd altora,
deoarece acesta este drumul prin care nvat s i nsele pe altii. nvtati-i ct de curnd
posibil faptul, c cele cstigate prin nselciune nu aduc bunstarea.
nvtati-i de mici s fac distinctie ntre " ce este al meu" si "ce este al tu". De
aceea, nu le permiteti s foloseasc, fr a cere permisiunea, lucrurile celorlalti frati.
Aceasta duce la slbirea sentimentului de respect fac de drepturile celorlalti si fat de
dreptul lor de proprietate.
In acelasi timp ns, sftuiti-i s se ajute ntre ei si s mprumute lucrurile lor celorlalti
frati, n cazul n care acestia au nevoie de ele.
In sfrsit, dac doriti s i pziti pe copiii vostri de pcatul lcomiei, sub orice form ar
aprea el, dac vreti ca ei s nu devin robi ai lui mamona, artati-le, prin cuvintele si
faptele voastre, adevrata valoare a bunurilor pmntesti.
Explicati-le c banii si averea nu reprezint cel mai important lucru din lume. C mult
mai importante sunt virtutea si dreptatea, singurele pretuite si de Dumnezeu. Faceti-i s
nteleag c nimic nu i foloseste omului dac ar cstiga chiar lumea ntreag, dar si-ar
pierde sufletul.
Nu neglijati ns, nici viata voastr duhovniceasc, din cauza lcomiei. ntriti-v prin
rugciune si prin participarea la sfintele slujbe. Demonstrati-le copiilor vostri prin tot
comportamentul de zi cu zi, c scopul principal al vietii nu este dobndirea banilor si a
averii, ci mntuirea si pregtirea pentru viata de dincolo!
V-am artat asadar, cum s luptati mpotriva nclinatiei copiilor vostri ctre lcomie si
cum s i pziti de aceast patim periculoas. Recapitulez:
nvtati-v copiii s fie generosi si modesti. Cultivati-le sentimentul cinstei si inspiratile dezgustul fat de minciun. nvtati-i prin cuvntul si exemplul vostru adevrata valoare a
bunurilor pmntesti.
Pregtiti-i nu doar pentru cele pmntesti, dar si pentru cele ceresti. Interesati-v nu
numai de trupul cel trector, dar si de sufletul nemuritor. narmati-i nu doar pentru aceast
viat trectoare, ci si pentru vesnicie!
37
OTRAVA INVIDIEI
Al treilea pcat, care se ntlneste destul de des la copii, este invidia. Si fat de
combaterea acestui defect, printii trebuie s arate un interes deosebit, nc de la nceput.
Pentru omul invidios este de nesuportat fericirea celui de lng el. Inima sa tresare
de tristele, cnd confratele lui este fericit, si dimpotriv simte o mare bucurie si satisfactie,
atunci cnd acesta este ncercat de suferint. mi doresc, iubitii mei, s nu se gseasc
printre voi un astfel de om.
Trebuie asadar, s rspundem la ntrebarea: Ce trebuie s fac printii, ca s nu se
dezvolte n inimile copiilor lor gelozia si invidia?
Notati-v urmtoarele cinci reguli:
Prima regul: S nbusiti din timp orice aparitie a invidiei.
Acest defect se manifest si el n felurite moduri, n sufletul copilului. Le vom urmri
cu ajutorul unor exemple, deoarece numai cteva sfaturi generale, nu sunt de ajuns n acest
caz.
Dac spre exemplu, la mas, copilul se grbeste s si ntind farfuria, deoarece se
teme c pn cnd i vine rndul, mncarea cea mai bun va fi deja mprtit celorlalti; dac
mnnc repede, aruncnd n jur priviri nelinistite, ca s apuce s cear si a doua portie;
dac se uit suprat la farfuriile celorlalti, comparnd portiile; dac face comparatie ntre
rechizitele scolare, mbrcmintea sau jucriile pe care i le-ati druit, cu cele ale celorlalti
frati, ca s vad cine a primit cele mai multe sau mai frumoase; toate acestea deci,
constituie diverse manifestri ale invidiei, care trebuiesc imediat anihilate, indiferent de
perioada n care au aprut.
Mai mult, n cazul n care copilul nu accept ceva ce i-ati druit, deoarece si fratele lui
a primit exact acelasi lucru, aceasta dovedeste c invidia a prins rdcini adnci n
caracterul lui. Pentru toate aceste manifestri copilul trebuie sftuit cu ntelepciune, iar n
cazul repetrii, trebuie pedepsit cu asprime.
O alt form de invidie, ntlnit foarte des la copii, este concretizat prin purtarea
rutcioas. Si aceasta apare n diferite contexte.
Astfel, n cazul n care copilul zmbeste rutcios, cnd vede c fratele su este
pedepsit, trebuie s primeasc si el ndat, aceeasi pedeaps. Dac se vorbesc de ru unul
pe cellalt, trebuie din nou pedepsiti cu asprime. Chiar si atunci cnd l prsc pe fratele sau
38
pe colegul lor, pentru o fapt rea svrsit, avnd ns ca unic scop pedepsirea acestuia,
trebuie s i se fac observatie pentru rutatea sa. n general este bine ca acuzatiile copiilor
s fie acceptate, numai n cazul n care mama, tata sau profesorul, iau nsrcinat pe acestia,
s aib grij de cei mai mici de ct ei. ns si n aceste situatii copiii trebuie sftuiti, astfel
nct s nu fac observatiile respective cu rutate, ci, asemenea bunului Iosif, numai n
scopul prevenirii pcatului.
A doua regul: Nu provocati voi nsiv aparitia invidiei n inimile copiilor vostri.
Aceasta se ntmpl des mai ales atunci cnd printii fac diferente ntre copiii lor,
nutrind o simpatie mai mare fat de unul dintre ei. Pentru printii crestini acest
comportament este total gresit si inacceptabil. Au obligatia s i iubeasc pe toti copii lor la
fel si s se comporte n acelasi mod cu fiecare. Altfel, cu sigurant vor genera ei nsisi
sentimentul invidiei, n inimile acelor copii, care se vor considera nedrepttiti.
Fie c e vorba de mncare, fie de mbrcminte, fie de cadouri, nici unul dintre copii
nu trebuie tratat n mod special, ci toti s se bucure n mod egal de toate aceste bunuri.
Acelasi echilibru trebuie s existe si atunci cnd este vorba despre ludarea sau
criticarea, mngierea sau asprimea, rsplata sau pedepsirea copiilor: s nu i iertm
copilului mic o fapt rea, pentru care cei mari ar fi fost imediat pedepsiti.
Una dintre anecdote spune: odat a fost ntrebat o mam, care avea nou copii, pe
care dintre ei l iubeste cel mai mult. Aceea a rspuns: "pe acela care este plecat departe,
pn n momentul cnd se ntoarce. Si pe acela care este bolnav, pn cnd se face bine".
Cte consecinte nefericite poate provoca tratarea diferentiat a copiilor, o vedem si n
cazul fratilor lui Iosif. Iubirea deosebit a tatlui su Iacov, fat de el, a mpietrit att de mult
inima celorlalti frati, nct, au hotrt s l vnd ca sclav egiptenilor, dup ce le trecuse prin
gnd chiar s l si ucid!
A treia regul: Nu i nvtati pe copii s fie invidiosi prin chiar exemplul vostru.
Atunci cnd copii aud pe mama sau pe tatl lor, c vorbesc tot timpul cu invidie si
rutate fal de apropiatii sau rudele lor, criticndu-i pe unii, fie pentru c sunt mai bogati
dect dnsii, fie pentru c au o pozitie social mai bun, ori altele ca acestea, este evident
c n inima lor nevinovat va ncepe s prind rdcini pcatul invidiei.
A patra regul: nvtati-i pe copiii vostri s urasc si s condamne invidia, ca pe un
pcat care i provoac o mare tristete lui Dumnezeu.
Invidia este un defect dezgusttor, un sentiment orb care nu produce nimic pozitiv n
viata omului, ci dimpotriv i ofer numai amrciune si i otrveste-ntreaga viat. Copiii
39
trebuie ajutati s nteleag aceasta, precum si faptul c n fata lui Dumnezeu, invidia este
unul dintre cele mai mari pcate. Trebuie s le explicati c invidia provine de la diavol. El a
mprstiat-o n ntreaga lume. El a fost primul care, invidios pe fericirea de care se bucurau
n rai Adam si Eva, a pus la cale cderea lor.
Descrieti-le apoi copiilor ct de mult ru a adus invidia n lume: din invidie diavolul i-a
corupt spre pcat pe proto-printii nostri. Din invidie Cain l-a omort pe fratele su Abel. Din
invidie fratii lui Iosif l-au vndut pe acesta egiptenilor. Din invidie, n sfrsit, fariseii L-au
condamnat pe Mntuitorul la moarte prin rstignire! Si alte exemple pe care le ntlniti n
Sfnta Scriptur.
Explicati-le c cel care este invidios, nu face altceva dect s l imite pe diavol si de
aceea va primi aceeasi pedeaps pentru faptele sale.
Cea mai cuprinztoare caracterizare a invidiei o ntlnim n cuvintele nteleptului
Solomon care spune: "Iar prin pizma (invidia) diavolului moartea a intrat n lume si cei ce
sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasc" (ntelepciunea lui Solomon 2,24).
Regula a cincea: Cultivati n sufletelor copiilor vostri, nc de la vrsta prunciei,
virtutea opus invidiei, bunvointa, purtarea deschis fat de toti oamenii si n general
iubirea fat de aproapele, care este indicat si de cuvintele Domnului: " Toate cte voiti s
v fac vou oamenii, asemenea si voi faceti lor, c aceasta este Legea ,si proorocii" (Matei
7,12).
Printii trebuie att prin cuvntul, ct si prin faptele lor s le inspire copiilor lor iubirea
sincer si lucrtoare ctre aproapele. Copii trebuie s i ajute pe aceia care au nevoie de
sprijinul lor. S fie ngduitori fat de slbiciunile altora. S fie sritori si buni. Trebuie s
urmeze cuvintelor Sfntului apostol Pavel care ne ndeamn: " Bucurati-v cu cei ce se
bucur; plngeti cu cei ce plng" (Romani 12,15). S nvete, n sfrsit, s fie ntelegtori fat
de defectele celorlalti si s i ndrepte cu blndete.
Domnul d poruncii de a l iubi pe aproapele nostru, aceeasi valoare, pe care o
confer si poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. El a definit-o ca fiind virtutea dup care vor fi
recunoscuti ucenicii Si, zicnd: "Intru aceasta vor cunoaste toti c sunteti ucenicii Mei,
dac veti avea dragoste unii fat de altii" (Ioan 13,35)
V-am artat asadar, iubiti printi, modurile principale prin care s nvingeti si s
scoateti din inimile copiilor vostri invidia si rutatea. Ati vzut ct de orb este acest
sentiment, c el nu ofer nimic pozitiv vietii omului, ci doar i otrveste viata. Ati vzut ce
pcat ngrozitor este, de vreme ce se opune poruncii de baz a crestinismului: "S iubesti
40
pe aproapele tu ca pe tine nsuti" (Matei 22,39). V-ati dat seama c invidia este un pcat
diavolesc, deoarece provine de la cel viclean si l face pe om s se asemene acestuia.
De aceea, printilor, pziti-v de invidie voi nsiv si pziti-i si pe copiii vostri. Luptati
cu hotrre cu orice manifestare a invidiei, care apare n sufletul, lor si nu provocati voi
nsiv, printr-un comportament preferential, invidia ntre copiii vostri. Artati-le prin cuvntul
si exemplul vostru ct de mult l ntristm pe Dumnezeu prin acest pcat.
Cultivati, n sfrsit, n sufletele lor curate si deschise, virtutea bunttii, ca s devin
si ei fii ai Tatlui celui ceresc, care "face s rsar soarele si peste cei ri si peste cei buni
,si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5,45).
41
43
rangul de Sfnt Tain a Bisericii, druindu-le printilor harul cel sfnt, care s i ajute s
nainteze duhovniceste, ei si pruncii lor.
Dumnezeu a druit fiecrui copil ngerul cel pzitor. Prin Taina Sfntului Botez
sufletul pruncului este curtat de pcatul strmosesc, iar prin cea a Mirungerii este druit cu
harismele Sfntului Duh astfel nct, cu sprijinul printilor, fiecare smnt bun a educatiei
s rodeasc nsutit. n sfrsit, prin Taina Sfintei mprtsanii, copilul se uneste n mod tainic
chiar cu Domnul, se ntreste n viata duhovniceasc si primeste garantia vietii celei
vesnice.
Ce altceva n plus ar fi putut s fac Dumnezeu, ca s v ajute n strduintele
voastre? Prin urmare nu greseste Dumnezeu, pentru c voi nu puteti oferi o educatie
corect copiilor vostri!
Oare s greseasc dasclii lor?
La aceasta vom rspunde cu cuvintele scriitorului roman Quintilian (sec I d.Hr.):
"Copiii nu si nsusesc obisnuinte rele la scoal. Ei vin la scoal cu ele gata nsusite".
De obicei rul si are originea n comportamentul printilor, care ofer copiilor un
exemplu ru. De multe ori, nc de mici, copiii aud si vd la acestia lucruri pe care nu ar fi
trebuit s le cunoasc asa de curnd. Astfel, foarte devreme ei se obisnuiesc cu diverse
fapte condamnabile si se umplu de defecte, mai nainte chiar de a constientiza ce este acela
un defect.
Cnd ajung deci la scoal si profesorii ncep s se ocupe de dnsii este deja foarte
trziu. Ei vin cu un comportament urt de acas si cu diverse obisnuinte rele, cum ar fi
nclinatia spre minciun, viclenia, prefctoria, impertinenta.
Si ce mai poate face atunci profesorul, n cadrul putinelor ore pe care copilul le
petrece la scoal, dac acas domneste o atmosfer cu totul opus celei care ar trebui s
fie?
Este cumva vina copiilor?
Nicidecum, iubitilor! Totul este rodul educatiei. Sufletul copilului mic seamn cu o
bucat de cear moale. Ea poate fi modelat, fie urmnd modelul chipului lui Dumnezeu, fie
al celui viclean. Totul depinde de educatie pe care o va primi.
De multe ori printii si numesc pruncii "ngerasi". Prin educatia defectuoas care li se
acord, acestia pierd ns orice nsusire ngereasc.
Veti spune poate c n copii exist sdite de la nceput anumite nclinatii spre ru.
ntr-adevr, aceasta se ntmpl foarte des si este un rezultat al pcatului strmosesc. Un
44
copil poate fi prin firea sa mai agitat si mai neastmprat, altul nclinat spre lenevie, altul
dimpotriv, poate fi linistit.
Pentru aceasta exist ns educatia si rolul printilor: Pentru a mpiedica dezvoltarea
acestor nclinatii ale firii spre ru.
Prin diverse "antrenamente" sunt mblnzite si dresate pn si cele mai
nfricostoare fiare, care uit n acest fel slbticia si rapacitatea lor. De ce s nu putem
deci, prin educatie, s " mblnzim" pornirile rele ale oamenilor cugettori? Ele devin defecte
doar atunci cnd sunt lsate s se dezvolte liber, nengrdite de o sntoas educatie
crestin.
"ns", veti spune, "biatul sau fetita mea au fost copii cuminti. I-au stricat ns
prietenii lor. Deci pentru toate este responsabil exemplul ru".
S zicem c aveti dreptate. Cine greseste ns, pentru faptul c fii vostri se amestec
n grupuri ru educate? Nu este responsabilitatea printilor, s aib grij cu cine se
mprietenesc copiii lor? Este bun acel pstor, care se uit indiferent cum o parte din turma
lui se neac n mlastin? Iar dac printii le permit copiilor s mearg necontrolati unde vor
si cu cine vor, pe cine cade responsabilitatea ruinrii acestora? Desigur, pe cei mari.
Pot oare printii s sustin, c responsabil pentru degradarea copiilor lor este spiritul
negativ al epocii contemporane? Multi dintre ei se plng: "Epoca de astzi este cu mult mai
rea dect cea n care am crescut noi. Cnd eram noi tineri exista mai mult fric de
Dumnezeu. Copiii ascultau mai mult de printii lor Si i respectau".
In aceste cuvinte exist un mare adevr. Din nefericire, atmosfera care domneste n
epoca noastr nu este deloc bun. Recunoasterea autorittii este din ce n ce mai rar
ntlnit. Respectul fat de autorittile lumesti si duhovnicesti, fat de profesori si fat de cei
mai mari este considerat de multi ca fiind "o idee depsit".
Nimeni nu poate, din nefericire, nega faptul, c duhul epocii noastre are o mare
influent asupra copiilor, si n special asupra tinerilor care studiaz. Acest fapt ns nu i
justific pe printi si nu le acoper responsabilitatea sau vina. Oare nu exist nici un metod
prin care s fie pziti copiii vostri de spiritul degradant al epocii n care trim?
Cnd afar bate vntul si este foarte frig, ce faceti? Nu nchideti usile si ferestrele ca
s nu intre frigul n cas? Asa trebuie s actionm si asupra spiritului vremii: i putem
mpiedica intrarea n casa noastr, cu ajutorul unei ferme educatii crestin ortodoxe. Ce ne
facem ns, atunci cnd chiar printii sunt aceia care sunt de acord cu acest "spirit
45
46
apartine grdinarului, care l-a lsat s creasc si s se dezvolte n acest fel. n acelasi mod
sunt responsabili si printii, pentru neghina semnat n inimile copiilor lor!
Gnditi-v asadar la aceast responsabilitate, si nu stati n calea apropierii copiilor
vostri de Dumnezeu, prin neglijent sau printr-o atitudine gresit. Aveti obligatia s i
conduceti ctre Mntuitorul, Care i cheam lng Dnsul si v spune: "Lsati copiii s vin
la Mine si nu-i opriti ... " (Marcu 10,14).
47
ADDENDA
Cum s l ... distrugeti, n mod eficient, pe copilul vostru!
Nu i spuneti niciodat: "Aceasta este o fapt rea!" Asa spun numai cei cu
conceptii nvechite. Cnd mai trziu va creste si va ntlni greuttile vietii sau
ceva ru i se va ntmpla, atunci va avea certitudinea c societatea este
aceea care l nedreptteste.
S adunati voi, ceea ce el arunc ncolo si ncoace - crti, haine, pantofi ...S nu i spuneti niciodat: "Adun-le, pune-le la loc!" Astfel va crede c mama
este roaba sa, si c pentru toate sunt responsabili ceilalti.
Dati-i din belsug bani de cheltuial, ca nu cumva s se simt mai prejos dect
ceilalti copii si "ca s nu duc lips, asa cum am dus noi". Cnd va creste
mare, va fi sigur c valoarea unui om se judec dup cti bani are, indiferent
de modul prin care ia dobndit.
S nu i spune-ti niciodat: "F asta!" sau "Nu face aia!", deoarece astfel se
va simti opresat; nu respectati libertatea si personalitatea lui. Se poate chiar
s i provocati... anumite traume psihice! Atunci cnd va creste va crede c n
viat trebuie numai s poruncesti si s nu asculti niciodat de nimeni.
48
Cnd veti merge la sectia de politie, unde l-au arestat pentru c a furat bani
sau a consumat droguri, strigati cu putere n fata tuturor c este un copil ru,
un hot, c v-ati jertfit pentru binele lui dar nu ati reusit niciodat s l faceti s
nteleag. Astfel, voi veti iesi basma curat, justificati n fata celorlalti.
49