Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3serafim Rose
3serafim Rose
ORTODOXIA SI RELIGIA
VIITORULUI
Se nchin crestinii ortodocsi la acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
Care sunt fenomenele care asalteaz crestinismul n lumea contemporan?
Cum explic Biserica Ortodox fenomenele extraterestre?
Ce este "noua constiint religioas?" Cum pot crestinii ortodocsi s se pzeasc de
capcana apostaziei?
Rspunsul la aceste ntrebri precum si la altele asemntoare cu care se confrunt
Crestinismul n lumea contemporan vi-l ofer cele opt capitole ale crtii de fat.
Miscrile religioase de astzi sunt simptomele unei "noi constiinte religioase" care
vrea s pregteasc calea unei religii mondiale a viitorului. Fenomene precum Yoga,
Zen, Tantra, Meditatia Transcendental, Guru Maharaj-ji, Hare Krisna, OZN-urile,
Miscarea Harismatic sunt prezentate n lumina Sfintilor Printi ai Biserici
Ortodoxe fr de care nu le va fi posibil crestinilor s se mntuiasc n vremurile ce
se apropie ale lui Antihrist.
Cuvnt nainte
Prefata editorului la editia a patra
Prefata autorului
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
2. Ecumenismul "crestin" si cel necrestin
3. "Noua era a Duhului Sfnt"
4. Cartea de fata
I Religiile "Monoteiste". Avem acelasi Dumnezeu ca si necrestinii?
II Puterea zeilor pagni: Asaltul hinduismului asupra crestinismului
1. Atractia Hinduismului
2. Razboiul dogmelor
3. Locuri si practici hinduiste
4. "Evanghelizarea" Vestului
5. Scopul Hinduismului - "Religia Universala"
III. "Minunea" unui fachir si rugaciunea lui Iisus
IV. Meditatia orientala invadeaza crestinismul
1. "Yoga crestina"
2. "Zen-ul crestin"
3. Meditatia transcendentala
V. "Noua constiinta religioasa". Cultele orientale din America anilor '70
1. Hare Krishna la San Francisco
2. Guru Maharaj-ji pe Astrodomul din Houston
3. Tantra Yoga n muntii din New Mexico
4. Meditatie Zen n nordul Californiei
5. "Noua Spiritualitate" fata n fata cu Crestinismul
VI. "Semne din Cer" - Perspectiva Crestin-Ortodoxa asupra OZN-urilor
1. Atmosfera science-fiction
2. Aparitii ale OZN-urilor si investigarea lor stiintifica
3. Cele sase tipuri de ntlniri extraterestre
4. Explicarea fenomenelor OZN
5. Semnificatia fenomenelor OZN
VII. "Renasterea harismatica" - un semn al vremilor
1. Miscarea penticostala n secolul XX
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii Harismatice
3. "Vorbirea n limbi"
4. Mediumismul "crestin"
5. nselaciunea diavoleasca
A. Atitudinea fata de experientele "spirituale"
B. Reactii fizice care nsotesc experienta harismatica
C. "Darurile Spirituale" care nsotesc experienta "harismatica"
D. Noua "revarsare" a Duhului Sfnt
VIII. Concluzie - Spiritul Vremilor de pe urma
1. "Renasterea harismatica" ca semn al timpurilor
A. O "Cincizecime" fara Hristos
B. Noul Crestinism
C. "Isus vine curnd"
D. Trebuie Ortodoxia sa se alature apostaziei?
E. "Copii, este ceasul de pe urma"
2. Religia Viitorului
Cuvnt nainte
Cartea de fat, intitulat "Ortodoxia si religia viitorului", pe care o publicm n traducere
romneasc, a fost scris n anul 1972, de Ieromonahul Serafim Rose (+1982), vestit
ascet si scriitor bisericesc, vietuitor din obstea Mnstirii Sfntul Paisie din nordul
Californiei.
Fr ndoial, cartea a fost scris pentru spatiul american, lipsit de traditie si cultur
patristic, cu o populatie foarte variat, etnic si religios, lovit de tot felul de rivalitti si
frmntri sectare, crestine si necrestine furibunde, duse uneori pn la crim.
nc de la nceput, cartea a avut un larg ecou n lumea crestin ortodox din Statele Unite
ale Americii, prin faptul c dezvluie, cu numeroase argumente biblice si stiintifice,
prozelitismul religios de toate nuantele, care a gsit un teren prolific ntr-o tar att de
vast, cu cel mai mare numr de confesiuni, secte si grupri religioase din toat lumea.
Autorul a urmrit, n general, dou aspecte principale.
nti, studierea si analiza exact a fenomenului religios autohton, n contextul
conglomeratului multinational specific.
Al doilea, constatarea unui crud adevr, c majoritatea gruprilor crestine neoprotestante,
ca si a celor necrestine, de origine oriental-asiatic, actioneaz si fac prozelitism sub
influenta mascat a duhurilor rele, demonice, fapt care tulbur mult si d de gndit
oricrui crestin adevrat, care crede cu trie n Hristos.
ntre acestea sunt amintite att organizatiile asiatice pgne, de tot felul, mai ales cele
hinduse, budiste, yoghine, zen si meditatie transcedental, care actioneaz cu forte
satanice oculte, ca: vrjitorie, magie, ocultism, hipnoz, bioenergie, satanism etc., ct si
gruprile sectare neoprotestante, cu tot felul de aberatii religioase.
Toate mpreun urmresc un singur scop: ndeprtarea crestinilor de la Biserica Ortodox
Apostolic si realizarea unei religii sincretiste universale, numit si "Noua Er", care va
trebui s cuprind toate confesiunile crestine si necrestine, n perspectiva asteptrii unui
nou "Mesia", care va fi, desigur, Antihrist, cum citim n Sfnta Scriptur.
Autorul acestei crti, fiind un suflet luminat si devotat lui Hristos, trage un puternic
semnal de alarm n America, ale crui ecouri au ajuns si n Europa, prin traducerea
acestei lucrri n cteva limbi de mare circulatie.
Desi n spatiul balcanic ortodox nu se ntlnesc attea grupri si organizatii sectare
termeni sunt limpezi si rostiti cu voce tare. Chiar dac Printele Serafim folosea n
lucrrile sale un ton ntructva mai atenuat, el nu ocolea niciodat adevrul ce trebuia
rostit; el avea constiinta clar c timpul pe care 1 mai avem la dispozitie este scurt, si c
el trebuie rscumprat, mai ales c, azi ca si ieri, numrul cderilor de la dreapta credint
creste vznd cu ochii, iar formele pe care acestea le capt sunt din ce n ce mai subtile.
Printele Serafim avea constiinta c trebuie s-i scuture pe contemporanii si din somnul
lenevirii si al nselrii de sine si s le indice calea adevrului. Aceast atitudine multi
cititori o apreciaz, altii n schimb o consider dur n mod inutil. Acestora din urm le
recomandm s citeasc si conferintele pastorale ale Printelui Serafim, aprute att n
volum cat si n publicatia "The Orthodox Word".*
* Vezi cartea sa God's Revelation to the Human Heart, (Platina California,1987 ) si
articolele "In Step with Sts. Patrick and Gregory of Tours"( in The Ortodox Word,
Platina, California, no.136), "Raising the Mind, Warming the Heart" (The Orthodox
Word, no. 126), "The Orthodox Word-View" (The Ortodox Word no. 105), si "Ortodoxy
in the USA" (The Orthodox Word, no. 94).
n aceste conferinte, tonul Printelui Serafim, desi "sever" n demascarea nselciunilor
demonice - care le anuleaz si celor mai bine intentionati, orice sans de mntuire -, si
pstreaz cu toate acestea o cldur plin de compasiune fat de cei crora le vorbeste.
La zece ani de la aparitia primei editii revizuite, Ortodoxia si religia viitorului ar putea
prea o lucrare depsit. Dar o carte despre miscrile religioase contemporane cu greu si
poate pstra noutatea. Multe celebritti religioase, asemenea stelelor de cinema, dispar
spre a face loc altora noi; unele dintre ele se mentin, schimbndu-si doar numele la
fiecare ctiva ani. Nu cu mult nainte de sfrsitul vietii sale, Printele Serafim a fost rugat
s mai adauge si alte capitole crtii sale, precum Sufismul. Dac ar mai fi trit, chiar
aceasta a sasea retiprire ar fi cunoscut lrgiri substantiale.
Desi unele dintre miscrile descrise n aceste pagini nu mai sunt poate att de la mod,
ele sunt totusi prezente, dar sub alte nftisri; cci manifestrile religioase noi nu sunt
altceva dect variante ale altora vechi. Astfel, observatiile Printelui Serafim sunt la fel
de valabile astzi ca si n ziua n care le-a formulat ntia oar. Mai mult. Trecerea
timpului nu a fcut dect s confirme exactitatea interpretrii lor. "Noua spiritualitate" s-a
conturat tocmai n directia descris de Printele Serafim.
n societatea american termenul de "New Age" este deja consacrat n limbajul cotidian si
acceptat de ctre societate. Faptul acesta a provocat un adevrat val de publicatii crestine
mai ales din directia Bisericilor Protestante - care semnalau pericolele noilor orientri.
Una dintre ele, care a devenit foarte repede cunoscut si care se intituleaz "The
Seduction of Christianity" (Seductia Crestinismului) d la iveal modul n care "noua
spiritualitate" se infiltreaz chiar n snul Bisericilor crestine principale.
Astfel de lucrri demonstreaz c societatea contemporan devine din ce n ce mai
constient de realitti pe care Printele Serafim le vzuse prefigurndu-se cu multi ani
nainte. ns, lipsa unei viziuni ortodoxe asupra existentei, singura care totalizeaz
ntreaga experient a crestinismului de-a lungul veacurilor, nu le permite din pcate
acestor autori s scoat convingtor n evident superioritatea nvtturii Mntuitorului
Iisus Hristos n fata acestei asa-zise "noi spiritualitti". Acesti autori indic just pericolele
care se ascund n practicile mistice necrestine, dar ei nu pot opune acestor practici
modelul unei vieti spirituale cu adevrat duhovnicesti, prin care persoana uman se poate
ridica pn la contemplarea lui Dumnezeu, asa cum ne apare descris n operele ascetice
ortodoxe (filocalice) si n Vietile Sfintilor.
Mai mult. Acesti autori nu sesizeaz c tocmai climatul de srcire spiritual a unui
crestinism diminuat si atenuat din lumea (mai ales) occidental este cel care a favorizat
aparitia acestei "noi constiinte religioase". n multitudinea curentelor religioase care de
care mai ispititoare se afl antrenate multe persoane de bun credint. Dar cel nsetat s
afle adevrul si sincer cu sine nsusi va trebui s aib curajul de a merge pn la capt n
acceptarea Adevrului, asa cum ni s-a descoperit el n Persoana lui Hristos.
Astzi n Rusia diferitele forme de pseudo-spiritualitate se bucur de o popularitate
uluitoare, lucru pe care l prevzuse deja Printele Serafim. Poporul rus, asfixiat de
atmosfera groas de materialism n care statul sovietic l-a silit s triasc, crede c orice
doctrin sau curent care si spune "spiritual" i si poate aduce mntuirea. Dar n atmosfera
actual "de deschidere" din interiorul Rusiei, se poart discutii aprinse, nu numai pe tema
noilor curente spiritualisto-religioase, ci si pe tema Ortodoxiei traditionale. La nivel
oficial avem de-a face cu un discurs ortodox patetic datorat faptului c ierarhii numiti de
Statul Sovietic sunt ei nsisi adeptii unui crestinism diminuat si confortabil ai unui
crestinism dispus la compromisuri, adic ai unui Crestinism lipsit de Crucea lui Hristos.
Acest fel de crestinism face si el parte din "religia viitorului", adic religia mondialuniversalist a lui Antihrist, al crui tel suprem este s incorporeze crestinismul n propria
sa doctrin, dar dup ce va fi eliminat din el, pe neobservate, nssi arma mntuirii
noastre, adic Sfnta Cruce a lui Hristos.
La un nivel care scap ochiului public si camerelor de luat vederi, exist oameni n Rusia
(ca si n ntreaga lume ortodox (n. tr.)), care predic cu adevrat cuvntul lui Dumnezeu
si multi care au o trire autentic n duhul curat ortodox. Credinciosii nseteaz dup
literatura religioas autentic si multi dintre ei au capacitatea duhovniceasc de a deosebi
adevrul de minciun. Acestia sunt oamenii care se hrnesc cu cele mai adnci nvtturi
ale Sfintei Traditii Ortodoxe la focul crora s-a lmurit si format si Printele Serafim
Rose.
Iesind cliti de pe urma terorii celor saptezeci de an de persecutii, acesti oameni sunt gata
s-L urmeze pe Hristos pe Golgota iar eroismul lor este un imbold si pentru noi, cei din
Occident, s rezistm si s luptm contra ispitelor care ne nconjoar si care sunt cel mai
adesea de o subtilitate pervers si subversiv.
n acest context cartea Printelui Serafim Rose poate fi socotit fr team o scriere
spiritual clasic a vremurilor noastre si credem c aceasta a sasea reeditarea va mai fi
urmat si de altele. Reactiile pe care tiprirea ei deja le-a suscitat sunt cu totul
remarcabile. Anul trecut de exemplu, doamna Constance Cumbey, avocat crestin,
autoare a crtii de mare popularitate: "Pericolele curcubeului" The Hidden Dangers of the
Rainbow*, ne-a scris c lectura crtii Ortodoxia si religia viitorului este comparabila, pe
lng alte lucrri din domeniu, cu tria unui izvor de ap vie. Ea a recomandat aceast
carte publicului si a prezentat-o n interviuri televizate.
* Citat pe larg in cartea lui Bruno Wurtz, New Age, Ed. de Vest, 1992, 1994 (n. tr.)
Reactia din interiorul Rusiei a fost si mai surprinztoare. Fr ca cineva din Vest s
ncerce s-l fac cunoscut pe Printele Serafim publicului rus, acesta l-a descoperit
singur, n pofida tuturor piedicilor si riscurilor ridicate de regimul ateist. Au aprut
traduceri rusesti ale crtilor, Ortodoxy and the Religion of the Future (Ortodoxia si religia
viitorului), The Soul after Death (Sufletul dup moarte), God's Revelation to the Human
Heart (Descoperirea lui Dumnezeu din inim) si ale multora din articolele sale; aceste
materiale sunt distribuite n texte btute la masin cci nu este permis tiprirea lor.
Judecnd dup corespondenta pe care continum s o primim, putem afirma c Printele
Serafim este cunoscut n ntreaga Rusie. Oamenii de acolo ne cer mereu alte si alte lucrri
ale "gnditorului ieromonah Serafim Rose". Ortodoxia si religia viitorului i intereseaz
cu deosebire pentru c ea rspunde unei realitti stringente: ritmul alarmant n care noi
curente spiritualiste se infiltreaz prin fraud n Rusia de azi.
Fie ca aceast carte s continue s lumineze, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe cei ce doresc
s ias din ntuneric, si s-i ntreasc spre Hristos pe cei ce psesc n lumina convingerii
c strmt este calea ce duce la viata vesnic.
Printele Damaschin
Mnstirea Sf. Gherman de Alaska
Platina, California, 1989
Prefata autorului *
* martie, 1979
Orice erezie si revendic propria "spiritualitate" si propria metod de practicare a vietii
religioase. Romano-catolicismul de exemplu a avut pn de curnd o not a sa distinctiv
concretizat prin "cultul inimii sacre", primatul papal, purgatoriul si indulgentele,
revelatiile diferitilor "mistici" si alte asemenea elemente, n care observatorul crestinortodox atent detecteaz tot attea manifestri practice ale erorilor teologice ale Romei n
cadrul spiritualittii romano-catolice contemporane.
nspimnttoare unitate a demersului lor, iar scopul final si malefic al acestui demers
concertat luceste deja la orizont.
La scurt vreme dup publicarea acestui articol despre "renasterea harismatic", am
primit o scrisoare la redactia publicatiei "The Orthodox Word" prin care un teolog si
tritor recunoscut si respectat din ierarhia Bisericii Ortodoxe Ruse ne-a spus: "Ceea ce ati
descris n aceast carte nu este altceva dect religia viitorului, religia lui Antihrist".
Pe msur ce astfel de forme de fals spiritualitate pun stpnire pn si pe acei oameni
care si spun crestini ortodocsi, ne nspimntm de dimensiunile nselciunii care i
pndeste pe crestini neavertizati si nentriti duhovniceste.
Aceast carte se doreste a fi un semnal de alarm si un ndemn la trire n dreapta
credint a lui Hristos, constient si constientizat, mai ales n lumea posedat de duhuri
necurate n care trim. Cartea de fat nu este o tratare exhaustiv a noii religii, care nici
nu a atins de altfel faza sa final de dezvoltare. Ea este doar o explorare preliminar a
acelor tendinte spirituale care pregtesc doar drumul adevratei religii anticrestine, o
religie care si va mentine doar o fatad de crestinism, dar al crei continut se va baza pe
experiente "initiatice" de natur demonic.
Fie ca acest raport asupra activittilor satanice, care se duc din ce n ce mai evident si mai
pe fat, adeseori n chiar rndurile crestinilor ortodocsi, s-i fac pe acestia din urm s
nteleag c din nebgare de seam ei pot pierde harul Duhului Sfnt. Fie ca Duhul Sfnt
s-i ndemne, pe de alt parte, s nu se ndeprteze niciodat de adevratele izvoare ale
tririi crestine: Sfnta -Scriptur si nvttura Sfintilor Printi ai Bisericii Ortodoxe.
+
Strmt si ngust este calea care duce la viat si putini sunt cei care o afl.
Feriti-v de proorocii mincinosi, care vin la voi n haine de oi, iar pe dinuntru sunt lupi
rpitori. Dup roadele lor ii veti cunoaste...
Nu oricine mi zice "Doamne, Doamne", va intra n mprtia Cerurilor, ci cel ce face
voia Tatlui Meu Celui din ceruri.
Multi mi vor zice n ziua aceea: "Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si
nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut?" Si atunci
voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce
lucrati frdelegea.
De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele si le ndeplineste asemna se va brbatului
ntelept care a cldit casa lui pe stnc.
Introducere
1. "Dialogul cu religiile necrestine"
Trim ntr-o epoc de adnc dezechilibru spiritual, epoc n care multi crestini ortodocsi
sunt ca niste copii dusi de valuri, purtati ncoace si ncolo de orice vnt al nvtturii, prin
nselciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea rtcirii (Efeseni 4,14). Pare
ntr-adevr s fi sosit timpul cnd oamenii nu mai sufer nvttura sntoas, ci - dornici
s-si desfteze auzul - si grmdesc nvttori dup poftele lor, si si ntorc auzul de la
adevr si se abat ctre basme (II Tim 4,3-4).
Ne ncearc un sentiment de consternare cnd citim cele mai recente documente si luri
de pozitie ale miscrii ecumenice. Reprezentanti ai Conferintei Permanente a Episcopilor
Ortodocsi din America mpreun cu alte persoane oficiale ale ierarhiei ortodoxe se
ntrunesc la nivel nalt cu Romano-catolicii si cu Protestantii si dau publicittii "declaratii
comune" pe teme cum ar fi Sfnta mprtsanie sau trirea crestin.
Dar n cadrul unor astfel de ntruniri la vrf se omite s li se comunice eterodocsilor
(neortodocsilor) c Biserica Ortodox este Biserica lui Hristos la care suntem chemati cu
totii, c numai prin tainele acestei Biserici lucreaz harul Duhului Sfnt, c membrii ei
sunt membri ai Trupului lui Hristos care se mprtsesc de acest har prin efort personal
nemijlocit de curtire a trupului si sufletului n interiorul Bisericii Ortodoxe si c fr
ntelegerea acestor aspecte fundamentale toate "dialogurile" si "declaratiile comune" nu
sunt dect o caricatur cu pretentii de tinut academic a adevratului dialog crestin dialog al crui tel unic nu poate fi altul dect mntuirea sufletelor omenesti.
Dar multi dintre participantii ortodocsi la aceste "dialoguri" bnuiesc, ori s-au convins
deja, c ele nu constituie nici pe departe cadrul n care s se poat face auzit vocea
Ortodoxiei; ei vd c nssi atmosfera de "liberalism" ecumenic a acestor ntruniri
anuleaz orice adevr care s-ar putea rosti n cadrul lor. Acesti participanti rmn ns
tcuti, pentru c "spiritul vremilor" pe care le trim este adesea mai tare dect glasul
constiintei ortodoxe.*
* Vezi Diakonia, 1970, nr. l, p.72; St. Vladimiris, Theological Quarterly, 1969, nr.4,
p.225; etc
La nivele mai putin nalte, "conferintele" si "discutiile ecumenice" se organizeaz de
obicei cu participarea unui "vorbitor" din partea Ortodox si chiar cu oficierea unei
"Liturghii Ortodoxe". Atmosfera acestor "conferinte" este ntr-att de marcat de
diletantism si de superficialitate, nct ele, departe de a sluji la crearea unei "unitti" att
de dorite de animatorii lor, pun mai curnd n evident abisul de necuprins ce se casc
ntre adevrata Ortodoxie si viziunea "ecumenist" asupra lumii si vietii.**
** Vezi Sobornost, Iarn, 1978, pg. 494-8 etc.
La nivelul actiunii, activistii ecumenisti profit de atitudinea nehotrt a intelectualilor
ortodocsi invitati la aceste conferinte si de faptul c ei nu sunt ferm ancorati n traditia
ortodox; se merge pn ntr-acolo nct expresii formulate de acestia, precum "acordul
de fond asupra punctelor liturgice si dogmatice", sunt folosite de activistii ecumenisti ca
baz pentru cele mai incredibile inovatii, precum oferirea Sfintei mprtsanii si
ereticilor.
La rndul ei, aceast stare de confuzie permite ideologilor ecumenisti s lanseze n rndul
maselor declaratii lipsite de acoperire care fac din aspectele fundamentale ale teologiei
dogmatice ortodoxe o comedie ieftin. Iat n ce termeni si permite s vorbeasc
Patriarhul Athenagoras: "V cere vreodat sotia dvs. prerea ct sare s pun n
mncare? Cu sigurant c nu, cci n aceast privint ea are infailibilitatea. S o aib
asadar si Papa, dac asta doreste".*
* Hellenic Chronichle, April 9,1970
Crestinii ortodocsi constienti se pot ntreba pe bun dreptate unde vor sfrsi toate acestea
si pn unde va fi mpins limita trdrilor, falsificrilor si demolrii din interior a
Ortodoxiei. Nu s-a fcut pn acum nici un studiu atent n aceast privint, dar tinnd
cont de logica desfsurrii evenimentelor, nu este imposibil s vedem n ce directie se
ndreapt ele. Ideologia care st n spatele miscrii ecumenice, care a inspirat declaratii si
actiuni de felul celor mentionate mai sus, este o erezie ai crei termeni sunt deja clar
definiti: "Biserica lui Hristos nu exist, nimeni nu se afl n posesia Adevrului absolut.
Biserica se constituie de-abia acum, n zilele noastre".
Dar nu trebuie s dezbatem prea mult pentru a ajunge la concluzia c demolarea din
interior a Ortodoxiei, adic a Bisericii lui Hristos, ar nsemna de fapt distrugerea a nsusi
Crestinismului. C, dac nici una dintre Bisericile actuale nu poate pretinde c este
adevrata Biseric a lui Hristos, atunci o combinare a lor nu va duce nici ea la alctuirea
acestei Biserici unice, sau nu n modul si n sensul n care a ntemeiat-o Hristos.
Si dac toate aceste Biserici crestine nu exist dect n msura n care se pot raporta una
la cealalt, atunci nici o nsumare a lor nu va putea rezulta ntr-o Biseric absolut, cci o
atare nsumare va trebui si ea s se raporteze la alte organizatii "religioase". Si iat cum
ecumenismul "crestin" nu va putea s sfrseasc dect in sincretismul unei religii
mondiale.
Cci, ntr-adevr, acesta este scopul nemrturisit al ideologiei de tip masonic, care inspir
si anim "Miscarea Ecumenic", ideologie care, la ora actual, a ptruns att de adnc n
constiinta celor care particip la asa-zisul dialog ecumenic, nct pentru crestinismul
denaturat de astzi urmtorul pas logic care se prefigureaz este intrarea n comuniune cu
religiile necrestine. Dm, n cele ce urmeaz, cteva exemple care indic liniile de
dezvoltare a Miscrii Ecumenice din afara Crestinismului.
1. Pe 27 iunie, 1965, s-a convocat la San Francisco o Conferint religioas pentru pacea
mondial, cu ocazia aniversrii a 20 de ani de la nfiintarea unei filiale a Organizatiei
Natiunilor Unite n acel oras. n fata unui public de 10000 de persoane reprezentanti ai
religiilor Hindus, Budist, Musulman, Mozaic, Protestant, Catolic si Ortodox au
tinut cuvntri despre fundamentarea "religioas" a notiunii de pace mondial, iar un cor
"inter confesional" de 2000 de voci a intonat imnuri religioase apartinnd tuturor
denominatiunilor.
2. ntr-o declaratie oficial la cel de-al 19-lea Congres al clerului si laicatului din Dioceza
Greac a Americii de Nord si de Sud (Atena, iulie 1968), s-a afirmat: "Credem c
Miscarea Ecumenic, chiar dac a luat nastere n snul Crestinismului, trebuie s fie o
miscare a tuturor religiilor care si dau mna".
3. "The Temple of Understanding, Inc". (Templul ntelegerii), o fundatie American
initiat n 1960 ca un soi de "Asociatie a Religiilor Unite" cu scopul de a "cldi Templul
simbolic n diferite colturi ale lumii" (n perfect acord cu doctrina Francmasoneriei), a
tinut pn n prezent mai multe "conferinte la vrf". La prima dintre ele, organizat la
Calcutta n 1968, trapistul *) Thomas Merton **) a declarat: "Suntem deja n unitate.
Ceea ce trebuie s ne redobndim ns este unitatea primordial".
* Trapist, membru al ordinului romano-catolic cistercian, reorganizat de ctre abalele de
Rance n 1664, in cadrul mnstirii "La Trappe" din Normandia (n. tr.)
** Clugr american (1915-1968) din ordinul cislercienilor nscut la Prades, n Franta
din tat neozeelandez si mam american. A studiat si apoi a predat literatura englez la
Universitatea din Columbia, iar n 1938 s-a convertit la romano-catolicism, intrnd n
ordinul trapist la mnstirea Our Lady of Gethsemane din statul Kentucky. Biografia sa
de mare succes (subliniaz titlul original) The Seven Storey Mountain (Muntele cu sapte
etaje, 1946) a determinat un mare numr de persoane s se clugreasc. Pledeaz pentru
un monahism orientat ctre lume (vezi Contemplation in a Word of Action, Contemplatia
ntr-o lume a actiunii, 1971), bucurndu-se de o popularitate imens si purtnd o
corespondent bogat. Scrie mult, de la jurnal personal si poezie pn la critic social.
Interesul su crescnd pentru spiritualitatea extrem-oriental l-a determinat s participe la
o conferint n domeniu la Bangkok (sic), unde a suferit un accident prin electrocutare
din cauza unei defectiuni la instalatia de aer conditionat. Dup CHAMBERS
BIOGRAPHICAL DICTIONARY, Chambers, 1990. (n.tr.)
La cea de a doua conferint, organizat la Geneva n aprilie 1970, s-au ntlnit optzeci de
reprezentanti a zece dintre religiile existente pentru a discuta probleme precum:
"Proiectul de Creare a Comunittii Mondiale a Religiilor". Secretarul General al
Consiliului Mondial al Bisericilor, Dr. Eugene Garson Blake a lansat un mesaj de unire
ctre toti conductorii spirituali ai tuturor religiilor din lumea ntreag; iar pe 2 aprilie la
Catedrala Sfntul Petru a avut loc o slujb supraconfesional "fr precedent", descris de
ctre pastorul protestant Babel ca fiind "un eveniment epocal din istoria religiilor". Cu
acest prilej, fiecare participant s-a rugat n limba lui si potrivit traditiei propriei sale
religii.
De asemenea, "credinciosii tuturor religiilor au fost invitati s coparticipe la cultul
aceluiasi Dumnezeu; slujba s-a ncheiat cu rugciunea 'Tatl nostru" (La Suisse, 3 aprilie
1970).
Materialele de popularizare pe care le-a redactat "Templul ntelegerii" dau la iveal c la
conferinta "la vrf" organizat n toamna anului 1971 n S.U.A., au fost invitati si
reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe si c Mitropolitul Emilianos din Patriarhia de
Constantinopol este membru al "Comitetului International" al Templului.
Asadar, "conferintele la vrf ofer delegatilor ortodocsi ocazia s intre n dialoguri care
duc la "crearea unei comunitti mondiale a religiilor", care "grbesc realizarea visului de
pace si de ntelegere al omenirii", potrivit filozofiilor ntemeiate de Vivekananda,
Ramakrishna, Gandhi, Schweitzer, si potrivit fondatorilor altor felurite religii; aceiasi
reprezentanti particip, de asemenea, la rugciuni supraconfesionale "fr precedent", la
care "fiecare se roag potrivit propriei sale religii".
Ne ntrebm: cam care ar putea fi starea inimii unui crestin ortodox, care particip la
asemenea conferinte si se roag mpreun cu musulmani, cu mozaici si cu pgni?
4. La nceputul anului 1970 Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) a finantat conferinta
de la Ajaltoun (Liban) dintre hindusi, budisti, crestini si musulmani, care a fost urmat de
o conferint de evaluare n iunie al aceluiasi an la Zurich, unde 23 de "teologi" din cadrul
CMB au declarat necesitatea "dialogului" cu religiile necrestine. La ntlnirea
Comitetului Central al CMB de la Addis Abbeba din ianuarie anul acesta,* Mitropolitul
Georges Khodre al Beirutului (Biserica Ortodox a Antiohiei) i-a socat pn si pe
delegatii protestanti cnd nu numai c a lansat apelul la "dialog" cu aceste religii dar,
clcnd n picioare nousprezece secole de istorie a Bisericii Mntuitorului Hristos, i-a
urgentat pe crestini s "investigheze viata de autentic spiritualitate a celor nebotezati" si
s-si mbogteasc experienta cu "comorile ce se afl n snul comunittii religioase
universale" (Religious Press Service), cci atunci cnd "brahmanul, budistul sau
musulmanul si citeste scriptura sa, el primeste n lumin pe nsusi Hristos".**
* adic din 1979 (n.tr.)
** Christian Century, 10 feb, 1971
5. La ntlnirea de la Addis Abbeba din ianuarie 1971 Comitetul Central al Consiliului
Mondial al Bisericilor a ncurajat si a aprobat ca reprezentantii diferitelor religii s se
ntlneasc ct mai des posibil, mentionnd c, "n prezenta faz de dezvoltare putem
ncepe s acordm prioritate ntlnirilor bilaterale axate pe probleme specifice".
n acord cu aceast directiv, s-a programat pentru mijlocul anului 1972 un "dialog"
cuget prea mult la Biseric, sau care nu prea respect preceptele ei. Acest ecumenism
doreste cumva s "cldeasc" o Biseric care s-i cuprind pe toti acesti "crestini"
indiferenti. Dar atunci care este suportul comun pe care se bazeaz "dialogul cu
necrestinii"? Care ar putea fi terenul pe care s se realizeze o unitate orict de slab ntre
crestini si cei care, nu numai c nu cunosc pe Hristos, ci - asa cum este cazul tuturor
reprezentantilor religiilor necrestine care vin n contact cu crestinismul -, l resping
hotrt pe Hristos?
Acei care, precum Mitropolitul Georges Khodre al Libanului, se afl n fruntea
avangardei apostatilor ortodocsi (cci asa se numesc cei care "cad", fr putint de
tgad, de la dreapta credint), vorbesc de "comorile spirituale" si de o viat de autentic
spiritualitate prezent n religiile necrestine; dar numai pentru c abuzeaz de sensul
cuvintelor si numai pentru c atribuie experientei altora propriile lor fantezii sunt ei n
stare s afirme c pgnii l gsesc pe "Hristos" si "harul" Su atunci cnd si citesc
scripturile lor sau c "orice martir pentru adevr si orice om prigonit pentru dreptatea lui
moare n comuniune cu Hristos"*.
* Sobornost, Summer, 1971, p. 171
Cu sigurant c cei n cauz (fie budistul care si d foc, fie comunistul care moare pentru
"cauza" n care crede sincer, sau fie oricine) nu ar afirma niciodat c ei mor pentru
Hristos sau c se mprtsesc cu El - iar ideea unei mrturisiri sau mprtsiri
neconstiente cu Hristos este contra esentei nssi a Crestinismului. Dac vreun necrestin
rzlet pretinde s-L fi experiat vreodat pe Hristos, atunci el nu a putut-o face dect n
felul lui Swami Vivekananda: "Noi, hindusii, nu numai c tolerm, dar chiar ne unim cu
oricare religie, cci ne rugm la moschee cu musulmanul, ne nchinm la foc cu
zoroastrul si ngenunchem n fata crucii mpreun cu crestinul"; experienta "crestin" a
acestui necrestin nu ar fi dect una ntre multe alte experiente spirituale, la fel de valabile
toate.
Nu. Crestinismul, indiferent ct de departe se merge cu reinterpretrile si redefinirile sale,
nu are cum fi numitorul comun al "dialogului cu religiile necrestine". Numele de
Crestinism este doar adugat pe deasupra ca ornament unei unitti care se defineste si se
identific la un alt nivel. Singurul numitor comun posibil al tuturor religiilor este
conceptul foarte vag de "spiritualitate", care ofer deja "liberalilor" religiosi teren
aproape nelimitat pentru teologizrile lor cetoase.
Cuvntul pe care l-a adresat .P.S. Georges Khodre la ntlnirea Comitetului Central al
CMB de la Addis-Abbeba, din ianuarie, 1971, poate fi socotit un experiment n ncercarea
de a pune bazele unei astfel de teologii "spirituale" a "dialogului cu religiile necrestine".
Ridicnd problema "dac crestinismul este ntr-adevr att de exclusiv fat de alte religii
pe ct s-a afirmat pn acum, cu exceptia celor cteva proiectii ale sale asupra religiilor
necrestine, absurde n idilismul lor - mitropolitul are mai ales un lucru de subliniat:
"Duhul Sfnt" este Acela care, n mod total independent fat de Hristos si de Biserica Sa,
constituie cu adevrat numitorul comun al tuturor religiilor.
Referindu-se la profetia: Vrsa-voi Duhul Meu peste tot trupul (Ioil, 3:1), mitropolitul
spune: "Acest verset trebuie citit ca nsemnnd Cincizecimea universal, de la nceputul
veacurilor. Pogorrea Duhului n lume nu este subordonat Fiului... Duhul lucreaz prin
energiile Sale potrivit propriei Sale iconomii si din aceast perspectiv putem considera
religiile necrestine ca locuri asupra crora lucreaz insuflarea Sa". Dup prerea acestui
ierarh, noi trebuie "s dezvoltm o eclesiologie si o misiologie pe tema predominant a
Duhului Sfnt".
Toate acestea se constituie fr nici o ndoial ntr-o erezie care neag nssi natura
Sfintei Treimi si care nu are alt scop dect s submineze si s distrug ntreaga realitate si
semnificatie a Bisericii lui Hristos. De ce s fi ntemeiat Hristos o Biseric, dac Duhul
Sfnt actioneaz independent de ea si, nu numai de ea, dar chiar de Hristos nsusi?
Trebuie s recunoastem ns c erezia aceasta este prezentat deocamdat cu destul
prudent, desigur pentru a testa mai nti posibila reactie a altor "teologi" ortodocsi;
numai dup aceea si va permite ea s devin mai categoric n demersurile si formulrile
sale.
Adevrul este c "ecleziologia Duhului Sfnt" deja s-a scris, si chiar de un gnditor
"ortodox", unul dintre "profetii" recunoscuti ai miscrii asa-zise spirituale de astzi. S-i
examinm asadar ideile pentru a vedea ce perspectiv ne ofer el asupra naturii si
scopului miscrii "spirituale" mai largi, n care se ncadreaz si "dialogul cu religiile
necrestine".
3. "Noua er a Duhului Sfnt"
Nicolae Berdiaev (1874-1949)*, nu ar fi fost niciodat considerat un credincios al
Bisericii Ortodoxe n vremuri normale. El este de fapt un filosof umanist gnostic ce si-a
gsit inspiratia mai curnd n sectele "mistice" occidentale dect n izvoarele Ortodoxiei.
* Cunoscut publicului romn din numeroase articole aprute n reviste de cultur din
traduceri, intre care consemnm: Un nou ev-mediu, Arhidioceza Sibiu, 1936, trad. de
prof. Mria Vartic, editie reprodus la Editura Omniscop din Craiova n 1995; Sensul
creatiei, Humanitas, 1992, trad. din b. rus de Anca Oroveanu, Prefat, cronologie si
bibliografie de Andrei Plesu; Filosofia lui Dostoievski, Iasi, Institutul European, 1992,
trad. din B. rus de Radu Prput; Adevr si revelatie, Ed. de Vest, 1993, trad. din b.
rus, note si postfat de Ilie Gyurcsic.
Faptul c el este numit n unele cercuri ortodoxe - chiar pn n zilele noastre (1979, n.tr.)
- "filosof ortodox" si chiar "teolog", este o dovad trist a ignorantei religioase a fi
vremurilor pe care le trim. Vom cita n continuare din scrierile sale.*
* Dup G. Gregerson, "Nicholas Berdiaev, Prophet of a New Age", in Orthodox Life,
Jordanville, N.Y., 1962, no. 6, unde sunt date referinte complete (n. ed.)
Privind cu dispret la Sfintii Printi si la "duhul monahal ascetic al Ortodoxiei istorice" ct
si la ntregul "Crestinism conservator care ndreapt puterile sufletesti ale omului numai
ctre nfrnare si mntuire", Berdiaev este mai curnd interesat de "Biserica interioar",
de "Biserica Duhului Sfnt", de "acea viziune spiritual asupra vietii, care, n cursul
secolului XVIII, si-a gsit expresia si slasul n lojile masonice". "Biserica - crede el - , se
afl doar ntr-un stadiu potential", ea fiind "incomplet", Berdiaev asteptnd cu nerbdare
venirea unei "credinte ecumenice", a unei "plintti de credint" care s reuneasc nu
doar diferitele formatiuni crestine (cci "Crestinismul trebuie s fie capabil s existe ntro mare varietate de forme n Biserica Universal"), ci si "adevrurile partiale ale tuturor
ereziilor" si "toate activittile umanist-creatoare ale omului modern... ca experient
religioas consfintit n Duhul".
Trim vremurile aparitiei unui "Nou Crestinism"; ale unui "nou misticism, a crui
adncime va depsi nivelul pur-religios si care trebuie s nglobeze n sine toate religiile".
Cci "exist o mare frtie spiritual... creia i apartin nu doar Bisericile Apusului si
Rsritului, ci si toti aceia ale cror vointe sunt ndreptate ctre Dumnezeu si ctre divin,
adic toti aceia care aspir la elevatie spiritual"- adic, precizm noi, oameni apartinnd
tuturor religiilor, sectelor si ideologiilor religioase.
Berdiaev prezicea venirea unei "noi si finale revelatii dumnezeiesti", a unei "noi ere a
Duhului Sfnt", resuscitnd predictiile lui Gioacchino da Fiore**, monahul latin din
secolul al XII-lea, conform crora marile ere a Tatlui (Vechiul Testament) si a Fiului
(Noul Testament) vor face loc celei de a treia si finale "Era Duhului Sfnt".
** Vezi capitolul "Gioacchino da Fiore: o nou teologie a istoriei" in Mircea Eliade,
Istoria Credintelor si Ideilor Religioase vol. III, Ed. stiintific si Enciclopedic, 1988. (n.
tr.)
Berdiaev scrie: "Lumea se ndreapt ctre o nou spiritualitate si ctre un nou misticism;
n ele nu va mai ncpea nimic din vechea viziune ascetic asupra vietii". "Succesul
miscrii ctre unitatea crestin presupune ca nsusi crestinismul s intre ntr-o epoc
nou, ntr-o noua si mai adnc spiritualitate, ceea ce nseamn o nou revrsare a
Duhului Sfnt".
Aceste fantezii supra-ecumeniste nu au nimic de-a face cu crestinismul ortodox pe care
Berdiaev de fapt l dispretuia. Dar cine este constient de climatul religios al timpului
actual vede c aceste fantezii corespund de fapt tendintelor majore ale gndirii religioase
contemporane. Berdiaev pare ntr-adevr s fi fost un "profet" sau cel putin s fi fost
sensibil la un curent de gndire si simtire religioas care nu erau foarte evidente n timpul
vietii lui, dar care au devenit aproape dominante astzi.
Auzim acum pretutindeni de "puternica miscare a Duhului Sfnt" iar un preot ortodox
grec, Printele Eusebius Stefanou, i invit pe crestinii ortodocsi s se alture acestei
miscri atunci cnd scrie despre "puternica revrsare a Duhului Sfnt din zilele noastre"*.
* The Logos, January, 1972
n aceeasi publicatie din Martie, 1972, p.8, co-editorul Ashanin invoc nu doar numele lui
Berdiaev, ci si programul su: "Recomandm cu cldur scrierile lui Nicholae Berdiaev,
marele profet spiritual al epocii noastre. Acest geniu spiritual... (este) cel mai mare teolog
al creativittii spirituale... Acum germenele Ortodoxiei d n sfrsit rod... Logosul divin al
lui Dumnezeu druieste poporului Su o nou ntelegere a istoriei si misiunii sale n El.
The Logos (este) vestitorul acestei noi ere, al acestei noi chemri a Ortodoxiei".
4. Cartea de fat
Cele prezentate pn acum constituie cadrul prezentei crti, care este un studiu asupra
"noului" duh religios al vremurilor noastre, duh care se afl la baz si constituie sursa de
inspiratie a "dialogului cu religiile necrestine" si asupra diferentei radicale dintre ele si
Crestinism, att n ceea ce priveste teologia, ct si n ceea ce priveste viata spiritual.
Primul capitol este un studiu teologic semnat de preotul Basile Sakkas despre
"Dumnezeul" religiilor din Orientul Apropiat cu care sper ecumenistii crestini s se
uneasc pe baza unui "monoteism" comun. Al doilea capitol se refer la cea mai puternic
dintre religiile orientale, hinduismul, si el se bazeaz pe ndelungata experient personal
a autoarei lui, care n final s-a convertit de la hinduism la Crestinismul Ortodox. Gsim
aici si o evaluare interesant a ceea ce nseamn "dialogul" cu crestinismul din
perspectiva hindus.
Al treilea capitol este o mrturisire personal a ntlnirii dintre un ieromonah ortodox si
un "fctor de minuni" din Extremul-Orient, adic a unei confruntri directe dintre
crestinism si "spiritualitatea" necrestin, n capitolele patru si cinci se examineaz "noua
constiint religioas", cu referire special la miscrile de "meditatie", care revendic
prezenta n mijlocul lor a multor "crestini" (si din ce n ce a mai multor "fosti crestini").
Capitolele cinci, sase si sapte sunt studii specifice asupra unora dintre cele mai
semnificative miscri spirituale ale anilor 1970. n capitolul sase se prezint implicatiile
spirituale ale fenomenelor contemporane nereligioase n aparent, dar care contribuie la
formarea "noii constiinte religioase", chiar n rndul celor care cred c nu sunt interesati
deloc de religie.
Capitolul sapte este o discutie amnuntit a celei mai controversate miscri religioase
"crestine" de astzi, "miscarea (sau "renasterea") harismatic" si n el se ncearc o
definire a acestei miscri n lumina nvtturii ortodoxe.
"Noua constiint religioas", cu semnificatia si scopurile sale, este examinat n paginile
din "Concluzie" (Capitolul opt) n lumina profetiilor crestine referitoare la vremurile de
pe urm. "Religia viitorului", ctre care se ndreapt aceast "nou constiint", este
analizat n contrast cu singura religie care se afl n conflict ireconciliabil cu ea:
Crestinismul autentic Ortodox. Pe msur ce ne apropiem de nspimnttoarea decad a
noua a acestui secol, "semnele timpului" devin cum nu se poate mai clare. Crestinii
ortodocsi si toti acei care vor s-si mntuiasc sufletele n vesnicie trebuie s ia seama la
ele si s actioneze.
I. RELIGIILE "MONOTEISTE"
AVEM ACELASI DUMNEZEU CA SI NECRESTINII?
"Evreii, mahomedanii si crestinii sunt trei expresii ale aceluiasi monoteism, iar glasul
traditiei lor autentice si strvechi este si cel mai cuteztor si mai plin de ncredere din
istorie. De ce nu ar fi posibil atunci ca, n loc s genereze opozitii ireconciliabile, numele
acestui unic Dumnezeu s duc la un respect reciproc, la ntelegere si coexistent
pasnic? De ce s nu privim cu ncredere la ziua n care, fr nici un prejudiciu adus
dezbaterii teologice, vom descoperi ceea ce este att de evident si totusi att de greu de
acceptat - si anume c, n calitate de fii ai aceluiasi Tat, suntem prin urmare cu totii
frati?"
Papa Paul al Vl-lea, La Croix, aug.11, 1970
n ziua de joi, 2 aprilie 1970, a avut loc o mare manifestare religioas la Geneva, n
cadrul celei de a II-a Conferinte a "Asociatiei Religiilor Unite", reprezentantii a zece mari
religii au fost invitati s se reuneasc n Catedrala Sfntului Petru. Aceast rugciune
comun a avut la baz urmtoarea motivatie: "Credinciosii tuturor acestor zece religii au
fost invitati s se reuneasc n comuniune n cadrul cultului aceluiasi Dumnezeu". S
vedem ct de valid este aceast afirmatie n lumina Sfintelor Scripturi
Pentru a explica mai bine problema, ne vom limita n analiza noastr la trei mari religii
care s-au succedat istoric dup cum urmeaz: Iudaismul, Crestinismul si Islamismul.
Toate aceste trei religii se revendic de la o origine comun, ca religii ale Dumnezeului
lui Avraam. Astfel, s-a mpmntenit prerea c, din moment ce suntem toti fii ai lui
Avraam (evreii si musulmanii, n mod trupesc, iar crestinii n mod duhovnicesc), atunci
noi cu totii l avem ca Dumnezeu pe Dumnezeul lui Avraam, (la care ne nchinm fiecare
n felul nostru, se ntelege), care este ca atare "Unul si acelasi Dumnezeu". Si acest
Dumnezeu constituie, ntr-un oarecare mod, punctul nostru de unire si de "ntelegere
reciproc", lucru care ne ndeamn la o "relatie de frtie" si de "ntelegere reciproc", asa
dup cum a apsat Marele Rabin Dr. Safran, citndu-l pe psalmist: Ce este mai bun si mai
frumos, dect numai a locui fratii mpreun... (Ps. 132,1)
Din aceast perspectiv este evident c Iisus Hristos, Dumnezeu si Om, Fiul co-etern cu
Tatl mai nainte de veci, ntruparea si Crucea Sa, nvierea Sa minunat si preaslvit si
cea de-a doua si nfricosata Sa venire nu mai sunt dect niste detalii secundare care nu pot
s ne mpiedice s "fraternizm" cu cei care l consider pe Hristos "un simplu profet"
(potrivit Coranului) sau "fiul desfrnatei" (potrivit anumitor traditii talmudice)! Iisus din
Nazaret nu se mai deosebeste, deci, prin nimic de Mahomed. Ne ntrebm care crestin
vrednic de acest nume ar admite aceste fapte n constiinta sa?
S-ar putea totusi crede c, tinnd cont de spiritul acestor trei religii si lsnd la o parte
pentru moment trecutul, am putea s cdem de acord c Iisus Hristos este o fiint
Conditia obligatorie de a-L cunoaste pe Tatl este Fiul: cel ce M-a vzut pe Mine a vzut
pe Tatl; nimeni nu vine la Tatl Meu dect prin Mine (Ioan 14,6-9). Dumnezeul nostru
este un Dumnezeu al ntruprii, pe Care L-am vzut cu ochii nostri si cu minile noastre
L-am pipit (l Ioan 1,1).
Nematerialnicul a devenit astfel material pentru mntuirea noastr, asa cum spune Sfntul
Ioan Damaschin, "...si ni S-a artat, purtnd chip ca al nostru..."
Dar oare cnd S-a artat El printre evreii si musulmanii de astzi, asa nct s
presupunem noi c si ei l cunosc pe Dumnezeu? Dac ei au o cunostint despre
Dumnezeu care este n afara lui Iisus Hristos, atunci nseamn c Hristos S-a ntrupat, a
murit si a nviat n zadar!
Nu. Ei nu-L cunosc pe Tatl. Ei au diverse conceptii despre Tatl; ns fiecare conceptie
despre Dumnezeu este un idol, pentru c este un rod al imaginatiei lor, o creatie dup
chipul si asemnarea lor. Pentru noi, crestinii, Dumnezeu este de necuprins, de nenteles,
de nedescris si nematerial, asa cum spune Sfntul Vasile cel Mare. Iar pentru mntuirea
noastr, El S-a fcut (n msura n care ne mprtsim de El) cuprins, descris si material
prin aceea c S-a artat n Taina ntruprii Fiului Su. A Lui fie slava n vecii vecilor.
Amin.
De aceea spune si Sfntul Ciprian al Cartaginei c cine nu are Biserica drept mam, nu-L
are nici pe Dumnezeu drept Tat!
Fie ca Dumnezeu s ne pzeasc de lepdarea de credint a Antihristului ce va veni, si ale
crui semne se nmultesc pe zi ce trece. Fie ca El s ne pzeasc de grozviile care nu lear putea ndura nici cei alesi dac prin harul lui Dumnezeu nu s-ar scurta acele zile. Si fie
ca El s ne pzeasc pe noi, "turma cea mic", "rmsita cea dup alegerea Duhului", asa
nct s ne putem si noi bucura
mpreun cu Avraam n lumina fetei Sale, prin rugciunile Preasfintei, de Dumnezeu
Nsctoarei si Pururea Fecioarei Mria, a dumnezeiestilor puteri si a multimii de
mucenici, prooroci, mrturisitori, ierarhi, apostoli si propovduitori care au fost
credinciosi pn la moarte, si care si-au vrsat sngele pentru Hristos, Care ne-a cstigat
pe noi prin Evanghelia Lui si prin apa Sfntului Botez. Noi suntem fiii lor - slabi,
pctosi si nevrednici, asa cum suntem; dar nu ne vom ntinde niciodat minile noastre
ctre un dumnezeu strin! Amin.
Printele Basile Sakkas
La Foi Transmise, 5 apr. 1970
Iisus Hristos, iarsi se ncurc n acestea, ei sunt nvinsi. Li s-au fcut cele de pe urm
mai rele dect cele dinti. Cci mai bine era pentru ei s nu fi cunoscut calea drepttii,
dect, dup ce au cunoscut-o, s se ntoarc de la porunca sfnt, dat lor (II Petru 2,1921).
Ce-am mai dispretuit-o pe acea sor pentru bigotismul ei! Dar dac astzi ar mai tri i-as
multumi din inim. Nu mi-a convenit ce mi-a spus atunci, asa cum adevrul nu convine
niciodat; dar acest adevr m-a condus pe mine la plintatea Ortodoxiei. Marele avantaj
pe care l-am avut de la acel liceu catolic a fost c mi-a oferit un punct de reper, care, mai
trziu, avea s m ajute s descopr ce mare nseltorie este hinduismul.
Dar la ora actual situatia s-a schimbat. Dac atunci hinduismul nu era dect ceva izolat,
acum s-a transformat ntr-o epidemie. Acum este necesar foarte mult inteligent pentru
a ptrunde dogmatica hindus, mai cu seam dac vrem s-i punem in garda pe tinerii
crestini c prin apropierea lor de religiile orientale ei risc o sinucidere spiritual.
Seductia hinduismului este total. El ncnt toate faculttile sufletului, ca si toate
patimile lui, dar mai ales mndria. Si cum sufeream de o mare arogant, chiar dac aveam
doar saisprezece ani, am czut victima acestor seductii. Cel mai tare m frmntau
problemele legate de pcatul strmosesc si suferinta fizic si sufleteasc, care nu m
preocupaser mai de loc dinaintea venirii mele la acel liceu.
Dup aceea, constientizndu-le mai bine, clugrul hindus a fost acela care mi-a oferit
alternative "valide din punct de vedere intelectual", pentru cele mai incomode dintre
dogmele crestine. Iadul nu era dect o stare temporar a sufletului, produs de o karma rea
(actiuni rele) din viata prezent sau din vreo viat trecut. Iar o cauz finit n mod
evident nu poate s aib un efect infinit. Pcatul originar se transfera astfel cu
ingeniozitate n chiar interiorul Divinittii originare, Divinitate la care aveam astfel
dreptul prin nastere, si de care nimeni si nimic nu m putea lipsi, indiferent de faptele
mele. Eu eram de esent divin, eram chiar Dumnezeu; eram "Vistorul Infinit care
viseaz visuri finite".
Ct despre problema durerii, ea este rezolvat printr-un rationament foarte elegant n
cadrul sistemului filosofic hindus Vedanta: durerea nu este altceva dect Maya, adic
iluzie. Ea nu are nici o existent real, iar un advaitin pretinde chiar c poate dovedi
aceasta.
Hinduismul este si pe gustul acelora care nutresc respectabilul, dar eronatul sentiment al
perfectibilittii umane n sens evolutionist - si anume pe calea unei educatii n "sistem
guru" si pe baza conceptului de "evolutie", conform cruia exist o dezvoltare progresiv
a spiritualittii umane. Relativismul cultural si gseste si el locul su n cadrul acestui
sistem. Respectabilitatea sa este att de nedisputat, nct punerea la ndoial a oricrui
fel de relativism constituie o adevrat erezie, mai ales pentru cei care nu cred n dogmele
Bisericii Crestine.
Ce poate fi mai rational si mai rezonabil (spun ei) dect ca fiecare popor s aib propriul
Cu aceast momeal au fost prinsi multi crestini bine intentionati dar ru ndrumati. Deci
prima preocupare a fost aceea de a lupta pentru discreditarea dogmelor asa-zis "nguste"
si "sectare", si pentru acreditarea unei religii "stiintifice", care s se bazeze pe studiul
comparativ al tuturor religiilor. Accentul initial a czut ntotdeauna pe ideea c nu exist
nici un element de separatie ntre cele dou religii. Totul este unul. Diferentele sunt
superficiale, iluzorii, relative, nicidecum reale. Acestea sunt ideile conferintelor publicate
la nceputul anilor 1900. Iar astzi pericolul n care ne aflm este cu att mai mare cu ct
ele au avut atunci un succes colosal.
ntr-adevr, n limbajul nostru cotidian cuvintele "dogm" si "dogmatic" au conotatii
puternic peiorative si chiar negative. Iar aceast atitudine plin de dispret n modul
folosirii lor nu putea s apartin celor care stiau c ele nseamn ceea ce are Biserica mai
sfnt. Oricum, odat mpmntenit aceast conotatie negativ, cei mai timizi, crora nu
le place niciodat s fac not discordant cu ceea ce este n general acceptat, au nceput
si ei s foloseasc termeni precum "dogme rigide", expresie depsit, dar care indic
atitudinea negativ a autorului fat de ele. Atitudinea aceasta a fost indus n mod
viclean, de criticii cu "vederi largi", care, fie nu stiau c dogmele expun esenta
Crestinismului, fie nu agreau Crestinismul.
n consecint, tendinta ulterioar a multor crestini de a bate n retragere n fata acuzatiei
de dogmatism a constituit un avantaj real pentru hinduisti.
Lucrul incredibil este c putini si dau seama c dogma crestin nu poate fi rsturnat,
dect de un sistem opus de dogme. Or, cele dou religii, crestin si hinduist, nu au cum
s se "mbine" si s se "mbogteasc" reciproc, pentru c ele sunt radical opuse.
Dac credinciosii sunt lmuriti s renunte la dogmele lor crestine sau s si le modifice ceea ce tactic este mult mai inteligent -, astfel nct s aib si ei un crestinism mai modern
sau mai "universal", atunci ei au pierdut tot, pentru c tria lor, ca si a hinduistilor,
provine din dogme. Iar dogmele hinduse sunt o respingere direct a dogmelor crestine.
Ceea ce ne conduce la urmtoarea concluzie uluitoare: Ceea ce ortodocsii crestini cred c
este ru, hindusii cred c este bine, si invers: ceea ce hindusii cred c este bine, crestinii
cred c este ru!
Iar adevrata lupt aici st: c ceea ce constituie cel mai mare pcat pentru crestin este
cea mai mare realizare a hindusului. Acest pcat recunoscut ntotdeauna ca fiind cel mai
mare, din care ies toate celelalte, este mndria. Iar prototipul ei este Lucifer, care spune:
Ridica-m-voi n Ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza
tronul meu! Sui-m-voi deasupra norilor si asemenea cu Cel Preanalt voi fi (Isaia 14,1314). Iar la niveluri subordonate, tot mndria este cea care transform pn si calittile
omului n pcate. Dar pentru hindus, n general, si mai cu seam pentru advaitin sau
vedantin, cel mai mare "pcat" este acela s nu crezi n propriul tu "sine" si n
"umanitate", ca n nsusi Dumnezeu. Iat ce spune Swami Vivekananda, cel mai mare
apologist modern al filozofiei Vedanta: "Voi nc nu ntelegeti India! Noi indienii suntem
de fapt nchintori ai Omului! Dumnezeul nostru este Omul! Iar doctrina mukti (a
mntuirii) este urmtoarea: "Omul trebuie s devin divin prin nfptuirea n sine a
Divinului".
Este deci limpede pentru oricine vrea s vad c Hinduismul si Crestinismul, n esenta lor
dogmatic, se afl ntr-un conflict ireductibil ce priveste aspecte fundamentale, precum
natura dumnezeiasc si natura uman si scopul vietii omului pe pmnt.
Dar dac cei ce-si spun crestini accept propaganda hinduist, conform creia nu se d de
fapt nici o btlie, c diferentele dintre crestinism si hinduism sunt de suprafat si n-au
legtur cu realitatea, atunci idei inamice Crestinismului au cale liber s se desfsoare n
interiorul su si el pierde btlia, fr s-si dea seama mcar c btlia a si avut loc. Iar
rezultatul este dezastruos, cci puterea de corupere spiritual a hinduismului este de
neimaginat.
n propriul meu caz, n ciuda educatiei destul de solide pe care am primit-o la mnstire,
cei douzeci de ani de hinduism au reusit s m aduc pn n pragul iubirii rului.
Vedeti, n India, "Dumnezeu" este adorat si ca Ru, n persoanei zeitei Kali. Voi vorbi
despre ea n sectiunea urmtoare care se refer la practicile hinduiste.
Si de fapt nchinarea la ru constituie telul final al Hinduismului. Mrturisesc aceasta din
proprie experient, ca una ce m-am nchinat zeitei Kali, att n India ct si n America.
Din experienta personal am cunoscut c, cu ea, care este Satan, nu este de glumit. Dac
renuntm la nchinarea la Dumnezeul Cel viu, locul Lui nu are cum s rmn gol.
3. Locuri si practici hinduiste
n 1956 am fcut parte dintr-o expeditie de teren mpreun cu un grup de jurnalisti
reporteri n insulele Filipine. M interesau religiile primitive, mai cu seam cele din asa
zisele zone de "ne-aculturatie* ", religii care s nu fi fost semnificativ expuse activittilor
de misiune crestin.
* Aculturatie: preluare de ctre o populatie a unor elemente de cultur material si
spiritual sau a ntregii culturi a unui popor aflat pe o treapt superioar de dezvoltare. Din fr. acculturation (DEX) (n. tr.)
La ora la care am psit n interiorul tribului Ifuago nu credeam n magie neagr, dar la
plecarea mea de acolo am crezut. Preotul tribului (un munbaki) pe nume Talupa a devenit
prietenul meu cel mai bun. El mi ddea toate informatiile. Cu timpul am aflat c era
faimos pentru miestria cu care practica magia neagr. Ceremonia lor ritual, "baki", are
loc aproape n fiecare sear n anotimpul recoltatului si pentru ea se strng ntr-o colib n
jur de doisprezece vraci (preoti).
Pe parcursul ntregii nopti se invoc diferite zeitti si strmosi, se bea vin de orez si se
aduc ofrande n fata a dou mici figurine numite "bulol". Ofranda const n snge de pui
colectat ntr-un vas. Sngele este folosit mai nti la ghicirea viitorului pe baza mrimii si
numrului bulelor cere se formeaz n el, si a timpului necesar pentru coagulare. Viitorul
jertf lumnri, camfor, tmie, ap si dulciuri. De asemenea, zeittii alese i se face vnt
cu un evantai din coad de iac, i se face baie, este mbrcat si dus la culcare.
Toate acestea par copilrii, dar ele se constituie n tot attea experiente psihice al cror
efect este bine s nu-l subestimm. Idolatria Vedanta, pe de alt parte, ia forma adulrii de
sine, fie ntr-un mod interior, mental, fie n mod exteriorizat, cu toat recuzita ritual.
Proverbul indian "So Ham, So Ham" sau "Eu sunt el, eu sunt el", ilustreaz aceast
adulare de sine.
"Japa" este repetarea mantrei sanscrite desemnate de la nceput fiecrui discipol. Este, de
fapt, incantarea unei formule magice.
"Pranayama" const din exercitii de respiratie executate mpreun cu rostirea formulelor
magice. Exist si alte practici specifice sistemului "Tantra", n care Dumnezeu este privit
ca "Mam"; principiu feminin, putere, energie, principiu de evolutie si actiune. Mai este
cunoscut si sub numele celor 5 M-uri. Conotatia lor fiind nedisimulat malefic, nu le voi
mai descrie aici. Ele si-au fcut ns drum pn n America. Swami Vivekananda le
prescria mpreun cu Vedanta.
Iat ce afirm el despre sine si n general: "Eu unul m nchin celui teribil! Este o
greseal sa credem c plcerea este dorit n mod egal de toti oamenii. Foarte multora le
place, dimpotriv, durerea, printr-un sentiment care le este nnscut. S ne nchinm deci
terorii de dragul terorii nssi. Foarte putini sunt acei care au curajul s se nchine mortii,
sau zeitei Kali. Noi ns s fim niste adoratori ai mortii".
Alte cuvinte ale lui swami despre zeita Kali: "Unii iau n derdere existenta zeitei Kali.
Dar la ora actual ea este n mijlocul oamenilor. Ei sunt ncremeniti de spaim si armata a
fost chemat s mpart moartea. Cine poate spune c Dumnezeu nu se manifest El
nsusi ca Ru Precum si Bine? Dar numai hindusul ndrzneste s se nchine si Rului"*.
Marele pcat este c aceast practic cu un caracter satanic de netgduit este svrsit cu
convingerea c este bun. Iar mntuirea, care este n zadar cutat n hinduism prin
eforturi de sine, pline de ardoare, poate fi lucrat doar de Dumnezeu prin lepdarea de
sine crestin.
* Foarte putini (chiar dintre cei foarte doritori s intre n "dialog" cu religiile orientale si
s se uneasc cu ele) au o idee clar asupra masivittii practicilor idolatro-satanice care
au dominat lumea pn la izbvirea ei prin venirea in istorie a Mntuitorului Hristos.
Zeita Kali, una dintre cele mai importante zeitti hinduse este reprezentat n mod
obisnuit n mijlocul unui dans sngeros al mortii, avnd la gt cranii si capete tiate si
limba scoas afar n mod hidos ntr-o sete neostoita de snge; ea este mpcat n
templele hinduse cu snge de capre sacrificate (justificat de Swami Vivekananda astfel:
"De ce n-am aduga un pic de snge pentru a ntregi tabloul?") Despre zeita Kali, Swami
Vivekananda a mai spus (conform mrturiilor ucenicei lui, 'Sora Nivedita'): "Cred c ea
este cea care m inspir in cel mai mic lucru pe care l ntreprind si c m poart dup
voia ei"; fiind constient la fiecare pas de prezenta ei ca si cnd ar fi fost o persoan
tangibil. De asemenea, o invoca: "Vino, o Maic, vino! Cci teroare este numele tu".
Idealul su religios era acela "de a deveni una cu eterna groaz". Poate fi aceasta, asa cum
ncearc unii s ne conving, un exemplu de "autentic viat spiritual a celor
nebotezati", o parte a "bogtiilor" spirituale, pe care suntem ndemnati s le luam de la
religiile necrestine? Sau este mai degrab o dovad pentru cuvintele psalmistului
dumnezeii pgnilor sunt idoli?"
4. "Evanghelizarea" Vestului
n 1893 un clugr hindus necunoscut sosea la "Parlamentul Religiilor" din Chicago. Era
Swami Vivekananda pe care l-am pomenit mai sus. A fcut o impresie uluitoare asupra
celor prezenti att prin felul de a vorbi si prin ceea ce a spus, ct si prin felul cum arta:
mbrcat ntr-o rob portocalie cu stacojiu pe deasupra si purtnd turban. A devenit
imediat steaua saloanelor din nalta societate bostonian si new-yorkez iar filozofii de la
Harvard erau impresionati de el la culme, n scurt vreme si-a creat un nucleu foarte
puternic de discipoli si partizani pentru planul su grandios de evanghelizare hinduist a
ntregii lumi occidentale mai ales din perspectiva hinduismului vedantic (monist).
S-au stabilit astfel societti Vedanta n marile orase americane si europene, ns aspectul
cel mai important al activittii lui a fost acela c a reusit s-si introduc ideile n marele
circuit al gndirii si practicii universitare.
Scopul su acesta era! S-si fac cunoscute ideile ct mai rapid si ct mai eficace. Putin
conta pentru Vivekananda dac ele erau crezute sau nu, ct vreme mesajul lor ajungea
pretutindeni. De multe ori el chiar spunea: "Bateti la fiecare us. Spuneti-le tuturor c toti
sunt de natur divin".
Astzi prti si ecouri ale mesajului su se gsesc n orice librrie, n mii de exemplare
ieftine, iar autorii lor sunt: Christopher Isherwood, Somerset Maugham, *Aldous Huxley,
Teilhard de Chardin si chiar Thomas Merton.
* Scriitori englezi de mare popularitate ai secolului XX, amplu tradusi si comentati si n
cultura romn. Acel aspect al operei lor, la care se face aluzie in acest studiu, este ins
mai putin familiar publicului romnesc. De ex. Aldous Huxley (1894-1963), stabilit n
California n 1937, public ntre altele Time Must Have a Stop (Timpul trebuie s aib un
sfrsit, 1944) n care autorul ncearc s evoce starea psihic a unei persoane n
momentul mortii si imediat dup aceea; si The Doors of Perception (Usile perceptiei,
1954)- n care se avanseaz ideea c "sublimele stri mistice" nu sunt altceva dect
functii ale glandelor suprarenale excitate prin consumul anumitor droguri, in calitate sa
de agent britanic, Somerset Maugham (1874-1965)a trebuit s prseasc intempestiv
Franta numai cu o valiz si sa se refugieze n S.U.A. unde rmne timp de sase ani (19401946). America este si pentru acest scriitor tara aventurilor mistice, care si gsesc
expresie n cartea The Razor's Edge ("Pe lam de cutit", sau "La marginea realittii",
1945). Christopher Isherwood (1904-?), scriitor prolific si foarte activ si in lumea
filmului si a scenei, emigreaz in 1939 in California spre a lucra ca scenarist la
Holywood. Este cel care a tradus, mpreun cu Swami Prabhavananda, Bhagavad-Gita
(1944) n limba englez. In colaborare cu acelasi a mai scris Shan-Kara's Crest-Jewel of
Discrimination (1947), si How to Know God; the Yogi Aphorisms of Patanjali (Cum s-L
cunoastem pe Dumnezeu; aforismele yoghine ale lui Palanjali, 1953), dup CHAMBERS
BIOGRAPHICAL DICTIONARY, Chambers, 1990 (n.tr.).
Thomas Merton este, fr discutie, cazul cel mai special si n acelasi timp mai periculos,
pentru c el avanseaz ideile lui Vivekananda de pe pozitiile unui monah crestin iar
crtile lui, afectnd institutia vital a crestinismului occidental, au dat o lovitur puternic
Romano-Catolicismului n ansamblu. Cu putin nainte de moartea sa, printele Merton a
scris un studiu foarte apreciativ ca introducere la o nou traducere a Bhagavad Gitei, care
este manualul spiritual sau "biblia" hindus si piatra de temelie a monismului sau Advaita
Vedanta.
Trebuie s nu pierdem nici un moment din vedere c Gita se opune pas cu pas tuturor
nvtturilor crestine fundamentale. Cartea sa Maestrii Zen, publicat postum, este de
asemenea, demn de mentionat pentru c se bazeaz n ntregime pe o eroare foarte
insidioas: premisa c toate asa numitele "experiente mistice" din indiferent ce religie
sunt adevrate. Lucrurile ns nu stau deloc asa, si o persoan de talia lui Thomas Merton
ar fi trebuit s-o stie. C ele nu stau asa o afirm si o dovedeste prin fapte Sfnta Scriptur
si ntreaga traditie a Sfintilor Printi.
Personal cunosc o mnstire catolic din California unde clugrii experimenteaz
practici religioase hinduse, sub ndrumarea unui indian care a devenit preot catolic. Si
cred c dac terenul nu ar fi fost deja pregtit, asemenea lucruri nu s-ar fi putut ntmpla.
Dar prin sosirea sa n Vest, Vivekananda aceasta a si fcut, a pregtit terenul.
Mesajul vedantic al lui Vivekananda este foarte simplu de fapt. El pare mai mult dect
este din cauza unui jargon sanscrit care face impresie si datorit structurii sale filosofice
mai complexe. Dar mesajul lui esential este acesta: Toate religiile sunt adevrate dar
Vedanta reprezint adevrul ultim. Diferentele sunt doar o chestiune de "nivele de
adevr". Avem de-a face, deci, cu mai multe "nivele ale adevrului". Sau n cuvintele lui
Vivekananda: "Progresia omului nu este de la fals la adevrat, ci de la ceea ce este
adevrat, la ceea ce este si mai adevrat, de la adevruri inferioare la altele superioare.
Ceea ce este materie astzi devine spirit mine. Viermele de astzi este si dumnezeul de
mine. "Vedanta se bazeaz pe convingerea c omul este Dumnezeu. Deci, omul este cel
care se mntuieste singur. Vivekananda a formulat astfel: "Cine s aib puterea de a ajuta
Infinitul? Chiar mna care ti vine n ajutor pe ntuneric trebuie s fie propria ta mn".
Vivekananda era ns destul de orientat, nct s-si dea seama c o Vedanta prezentat n
toate implicatiile ei si dintr-o dat ar fi fost prea mult pentru mentalitatea crestin.
"Nivelurile de adevr" ns erau o notiune cum nu se poate mai potrivit pentru a asigura
puntea de legtur ctre ecumenismul ideal: acela n cadrul cruia nu se iveste nici un
conflict pentru c toat lumea are dreptate.
Sau cum afirma swami: "Dac una singur din religii este adevrat, atunci toate celelalte
trebuie si ele s fie adevrate. Astfel credinta hindus este a tuturor - deci si a voastr -,
tot att de mult pe ct este si a mea. Noi hindusii nu numai c tolerm, dar ne unim chiar
credint, asa cum au fost ele formulate n trei reviste de specialitate internationale:
Prabuddha Bharala, publicat la Calcuta; Vedanta Kesheri, publicat la Madras, si
Vedanta and the West (Vedanta si Occidentul), care apare la Londra.
Despre dogme: "Adevrul este o notiune relativ, doctrinele si dogmele acestea (adic
natura lui Dumnezeu, scopul vietii pe pmnt, natura sufletului) nu sunt lucruri imuabile,
ci schimbtoare, oamenii aflndu-se mereu n situatia de a nega astzi ceea ce ieri
afirmau c sunt adevruri sfinte".
Despre Dumnezeu: "Este adevrat c Iisus este divin, dar oricare dintre noi poate fi divin.
De fapt cred c atitudinea crestin liberal se misc foarte clar n directia filozofiilor
orientale - att n ceea ce priveste conceptia despre un Dumnezeu impersonal, ct si n
legtur cu conceptul c suntem divini cu totii".
Despre pcatul originar: "Acest concept degradant si jignitor despre fiinta uman este
respins de crestinismul liberal, care afirm c persoana uman este perfectibil prin
instructie si educatie corect".
Despre lume: "...liberalii afirm c lumea n care trim poate fi mbunttit si c ar
trebui s ne dedicm cu totii construirii unei societti mai umane, n loc s suspinm s
ajungem la Rai".
Despre alte religii, "grupul liberal" afirm: Trebuie abandonat calea demodat a misiunii
de convertire. Ci, mai bine s dezvoltm mai bune relatii cu alte religii".
Deci acestea sunt afirmatiile preotului romano-catolic Campbell, purttorul de cuvnt al
"Grupului Catolic Modernist". Modernistul a fost momit ca un copil de generozitatea
unor adevruri mai nalte, a unei filozofii mai adnci si a unui sublim mai inefabil, care se
obtine subordonndu-L pur si simplu pe Hristos Cel viu, omului modern.
Astfel, iat vedem succesul spectaculos al hinduismului, sau al lui Swami Vivekananda,
sau al puterii din spatele lui.
Iat cum s-a fcut curtenie n romano-catolicism. Cinii si de paz au luat hotul drept
prieten al stpnului, iar casa este devastat sub ochii lor. Hotul a spus: "Haideti s fim
mai toleranti n dialoguri interconfesionale", intrnd pe poart. Mai departe era simplu.
Hindusul "crestin" (swamis-ul) nu avea dect s expun filozofia Vedanta, folosind
terminologie crestin.
Pe de alt parte, crestinii hinduisti (adic grupul catolicilor "modernisti" sau "liberali"),
au trebuit s-si lrgeasc cadrul propriei religii, pentru a cuprinde n ea si hinduismul.
Astfel, n mod necesar, adevrul a devenit eroare, iar eroarea adevr. Dar, vai! Unii ar
vrea acum s trasc n aceast cas a dezolrii si Biserica Ortodox. Dar s le amintim
modernistilor cuvintele lui Isaia:
Vai de cei care zic rului bine si binelui ru; care numesc lumina ntuneric si ntunericul
lumin; care socotesc amarul, dulce si dulcele, amar. Vai de cei care sunt ntelepti n ochii
lor si priceputi dup gndurile lor! (Isaia 5,20-21)
5. Scopul Hinduismului: "Religia Universal"
Nu mi-a venit s cred cnd am vzut ce avans colosal cptase hinduismul pe teritoriul
credintei crestine n timpul ct eu o abandonasem. Eu am descoperit toate aceste
schimbri fr efort, tocmai pentru faptul c n toti acesti douzeci de ani am fost practic
izolat din punct de vedere intelectual de restul lumii, pentru c m subordonasem filtru
totul gurului meu. Trebuia s respect cu strictete toate prescriptiile lui, indiferent ct de
severe, fr nteles sau absurde mi se preau. Printre ele se afla si interzicerea de a citi
crti cu continut crestin sau de a sta de vorb cu crestinii, n pofida vorbriei lor despre
adevrul religiilor, swamii stiu c Hristos este dusmanul lor de nenvins.
Deci, douzeci de ani nu am fcut altceva, dect s studiez filozofia oriental si s practic
ascetismul hindus. Gurul mi-a trasat s urmez cursuri universitare si s obtin o diplom n
filozofie si antropologie. Dar privind retrospectiv, acele studii nu au constituit altceva
dect o diversiune, care s-mi dea sentimentul c fac ceva foarte important, adevrata
activitate fiind de fapt timpul petrecut cu swami si cel n care puneam n practic
nvtturile Vedanta.
Misiunea trasat de Swami Vivekananda s-a ndeplinit te mai toate aspectele ei. Un
singur punct a rmas nc nerezolvat: instaurarea unei religii universale. Iar instaurarea
unei astfel de religii n lume va echivala cu victoria final a diavolului, pentru c "Religia
Universal" nu are voie s contin "nici o idee individualist si sectar", ea
nemaimentinnd din crestinism dect o terminologie goal.
Instaurarea "Religiei Universale" va trebui s echivaleze cu conflagratia total a
crestinismului. Si aduc aici, spre ilustrare, opera preotului iezuit Theillard de Chardin,
care deja fundamenteaz "Noul Crestinism" tocmai n termenii n care Swami
Vivekananda si specific propria sa "Religie Universal".
Theillard de Chardin constituie un caz special tocmai pentru faptul c, spre deosebire de
teologii catolici traditionalisti, el este foarte apreciat de clerul catolic academic, care ns,
dup prerea mea, fie nu au nici o idee despre ceea ce este de fapt opera lui Theillard, fie
c se prefac c nu vd. Aceast oper plagiaz n mare parte doctrincle Vedanta si Tantra,
pe care le combin n liantul unui jargon de sonoritate crestin si le prezint apoi sub
masca de mare efect a evolutionismului.
Iat un citat: "Lumea n care triesc devine dumnezeiasc. Si totusi focul ei nu m arde,
iar apele ei nu m topesc. Cci, spre deosebire de formele false ale unui monism care s
m mping spre un inconstient al pasivittii, eu descopr un pan-crestinism care m
conduce printr-un proces intens de disociere, la o unificare final. Voi ajunge la spirit
doar prin cea mai adnc si total dezlntuire a fortelor materiei... Mrturisesc c, urmnd
exemplul Dumnezeului ntrupat, Care mi S-a revelat n credinia catolic, nu pot s m
mntuiesc, dect unindu-m cu Universul".
Aceasta ce nu este altceva dect cel mai pur hinduism! Are cte putin din toate: un vers
din una din Upanisade si bucti din cteva sisteme filozofice mpreun cu practicile lor.
ntr-o conferint de pres a prelatului Arrupe, generalul "Societtii lui Iisus", care a avut
loc n iunie 1965, lui Theillard de Chardin i s-a luat aprarea pe temeiul c "nu este teolog
sau filosof de profesie, si, deci, poate s nu fie constient de toate implicatiile teologice si
filozofice pe care le pot cpta intuitiile sale". Dup care, respectivul prelat l-a ludat pe
Theillard de Chardin, astfel:
"Printele Theillard este una din marile voci ale gndirii filozofice contemporane, iar
succesul su nu trebuie s ne mire. Marele lui merit este acela de a fi reusit s
reconcilieze stiinta si credinta religioas". Iar modul n care a reusit el aceasta, adaug eu,
este prin fundamentarea unei noi religii.
Iat ce spune Theillard nsusi: "Noua religie nu va fi a altceva dect vechiul nostru
crestinism, dar mbogtit cu un suflu nou ce provine din evolutia fireasc si legitim a
dogmelor sale n contactul lor cu noile idei ce apar n societate". S examinm n aceast
lumin "Religia Universal" a lui Vivekananda, alturi de "Noul Crestinism" al lui
Theillard. Asa cum este ea propus de Vivekananda, "Religia Universal" trebuie s aib
cinci caracteristici.
n primul rnd trebuie s fie stiintific si construit pe principiul legilor spirituale, adic
va fi o religie adevrat si stiintific. Cci ntr-adevr, att Vivekananda, ct si Theillard
folosesc scientismul teoretic ca articole de credint.
n, al doilea rnd, fundamentul su este , unul evolutionist. Sau, n cuvintele lui Theillard:
"O form religioas necunoscut pn acum, una pe care nimeni nu a putut pn n
prezent s o imagineze sau s o descrie, Pentru c universul nu era destul de larg si de
organic s o ncap. O nou form de religie ia fiint acum n inimile oamenilor, dintr-o
smnt semnat de ideea de evolutie". Si n continuare: "Pcatul originar... este un
concept care ne leag de mini si de picioare si ne goleste sngele din vene" pentru
c ,"asa cum este el formulat acum apare ca un concept static, ce reprezint un
anacronism pentru sistemul nostru evolutionist de gndire".
Este locul s afirmm aici c acest concept pseudoreligios de "evolutie" pe care
Crestinismul l-a respins ntotdeauna, este de milenii un concept constitutiv al gndirii
hinduse si el nu lipseste din nici una din aplicrile ei practice.
n al treilea rnd, "Religia Universal" nu prezint n centrul ei nici o personalitate
unificatoare, ci ea este fondat de niste "principii eterne". Theillard este n mod cert pe
drumul spre un Dumnezeu impersonal, cnd scrie: "Hristos mi devine din ce n ce mai
indispensabil... dar n acelasi timp, persoana istoric a lui Hristos mi devine din ce n ce
mai lipsite de substant si mai indistinct". "Viziunea mea despre El m poart din ce n
ce mai sus pe axa ortodoxiei".
Ne pare ru s spunem, dar acest spirit al unui "Hristos" nonistoric este "ortodoxie"
hindus, nu crestin.
n al patrulea rnd, scopul principal al "Religiei Universale" este acela de a satisface
nevoile spirituale ale diferitelor tipuri de caractere umane; lucru ce nu poate fi oferit de
asa zisele religii individualiste si sectare. n viziunea lui Teillard de Chardin, Crestinismul
nsusi este o astfel de religie, pentru c el nu rspunde tuturor tipurilor de aspiratii
religioase. Iat cum si exprim el nemultumirea sa: "Crestinismul rmne n continuare
oarecum un refugiu. E1 nu mai mbrtiseaz sufletul, nu-l mai satisface, sau, ntr-un
anumit fel, nu mai este n stare s cluzeasc viata omului modern".
n al cincilea si ultimul rnd, n cadrul "Religiei Universale", sau al "Noului Crestinism",
noi ne ndreptm cu totii ctre aceeasi destinatie, indiferent de traditia religioas din care
provenim. Pentru Teillard de Chardin aceast destinatie este "Punctul Omega" situat
dincolo de posibilitatea oricrei reprezentri. Pentru Vivekananda aceast destinatie este
ntruchipat de "OM": "ntreaga umanitate se ndreapt ctre poalele acelui loc pe care se
afl nltat simbolul care nu este simbol, numele care este mai presus dect toate
sunetele".
Unde se va sfrsi aceast deformare a Crestinismului si triumful hinduismului? Vom avea
pe "OM* " sau vom avea pe Omega (adic pe Hristos)?
1) n text "OM" nu este luat n ntelesul de om ca persoan, ci ca silaba sacr a hindusilor.
dar n mod clar nu fr stirea bolsevicilor. Stiletul cu care fusese njunghiat avea un
mner cu semnificatii oculte.
Incidentul descris n povestirea ce urmeaz si care dezvluie natura unuia dintre
"darurile" mediumistice ntlnite frecvent n religiile orientale, a avut loc cu putin nainte
de anul 1900 si a fost consemnat n scris n jurul anului 1922 de Dr. A. P. Timofievich
stabilit ulterior la Mnstirea Nov - Diveyevo, N.Y. *
* Text n lb. rus in Ortodox Life 1956, no. 1
*
n acea minunat dimineat tropical, vasul nostru tia valurile Oceanului Indian n
directia Insulei Ceylon. Pasagerii, n cea mai mare parte englezi care mergeau la posturile
sau afacerile lor din colonia indian, erau vioi si nerbdtori s vad pmntul de vis pe
care l aveau n fat, insula misterioas ale crei basme minunate le ncntaser copilria.
nc nu se vedea insula, cnd vasul era deja nvluit de mireasma grea si mbttoare
adus de briz, a arborilor aromati de la trm.
La un moment dat un nor albastru cuprinse orizontul, mrindu-se din ce n ce mai mult pe
msur ce vasul se apropia. Deja ncepeau s se vad cldirile de la trm ngropate n
verdeata palmierilor maiestuosi si se vedea si multimea multicolor care astepta sosirea
vasului.
Pasagerii, care deja se mprieteniser n timpul cltoriei, duceau conversatii animate
admirnd peisajul insulei de poveste care se desfsura n fala ochilor lor. Vaporul se
legna ncet, pregtindu-se s ancoreze n portul orasului Colombo.
Aici vasul se oprea s ncarce crbune, asa nct pasagerii aveau timp suficient s ias la
trm. Ziua era att de canicular, nct multi se hotrser s nu ias din cabin pn
seara, cnd fierbinteala zilei avea s fie nlocuit cu o rcoare plcut. Asa nct, spre
sear, un grup de opt persoane, crora m-am alturat si eu, ghidati de colonelul Elliot,
care mai fusese la Colombo si cunostea bine orasul si mprejurimile, a pornit la
explorarea frumusetilor insulei.
Colonelul chiar a fcut o propunere foarte ispititoare: "Doamnelor si domnilor, ce-ati
spune de o vizit la cteva mile n afara orasului spre a-i vedea si noi pe vestitii fachiri
magicieni de prin prtile locului? Poate vom avea posibilitatea unor experiente
interesante!" Toti au acceptat cu entuziasm propunerea colonelului.
Pe cnd strzile zgomotoase ale orasului rmaser mult n urma noastr, seara se lsase
deja de-a binelea iar drumul nostru serpuitor prin jungla minunat era luminat de
milioane de licurici. La un moment dat drumul s-a lrgit brusc si ne-am aflat deodat n
interiorul unui luminis nconjurat de jungl. La marginea lui se afla un copac nalt sub
care se vedea o colib si un om subtire, btrn, cu turban pe cap, ce sedea turceste si
privea fix la un foc mic ce ardea n fata lui.
n pofida sosirii noastre zgomotoase, btrnul nu s-a clintit din nemiscarea sa si nu ne-a
acordat nici cea mai mic atentie. De undeva a aprut un tnr care s-a ndreptat ctre
colonel si l-a ntrebat ncet ceva. Imediat dup aceea a adus cteva scaune pe care grupul
nostru s-a asezat n semicerc nu prea departe de foc. Am simtit n jurul nostru un miros de
fum plcut parfumat. Btrnul era n aceeasi pozitie, neobservnd pe nimeni si nimic, din
cte puteam s ne dm noi seama. Ptrarul de lun care rsrise mai mprstia ntructva
ntunericul noptii si n lumina aceea fantomatic toate contururile cptau un aer ireal.
Toti au tcut fr s vrea, asteptnd s vad ce o s se ntmple.
Miss Mary a soptit la un moment dat cu nsufletire:
"Priviti acolo sus, pe copac!". Ne-am uitat cu totii ntr-acolo. Si ntr-adevr, vrful
coroanei copacului sub care sttea fachirul parc se topea n lumina moale a lunii si
copacul pur si simplu disprea treptat de sub ochii nostri, sters parc de o mn nevzut,
pn cnd nu a mai rmas nici o urm de copac si n fata noastr a aprut marea. i
vedeam valurile rostogolindu-se unele dup altele si rndurile de spum alb; pe cerul,
devenit deodat albastru, pluteau nori usori. Eram uluiti.
Apoi la orizont a aprut un vapor alb. Din cele dou hornuri ale sale iesea un fum gros.
Se apropia cu repeziciune de noi, tind valurile. Spre uluirea noastr am vzut c este
propriul nostru vas, cel cu care sosiserm la Colombo! Un murmur a trecut printre noi,
cnd am citit la pupa chiar numele vasului nostru, "Luiza", cu litere mari, aurii. Dar lucrul
cel mai uluitor a fost c pe vapor ne vedeam chiar pe noi nsine! V reamintesc c la acea
or nu se pomenea de cinematografie, si asemenea efecte nu erau de conceput.
Deci fiecare dintre noi se vedea pe el nsusi pe punte, printre oamenii care rdeau si
conversau unul cu cellalt. Dar lucrul cel mai uluitor era c ne vedeam nu numai pe noi,
ci pn si cele mai mici detalii de pe punte, ca si cnd ne-am fi aflat ntr-un elicopter ceea
ce hotrt c nu era n realitate. Eu de exemplu m-am vzut pe mine printre pasageri, pe
marinari lucrnd la captul cellalt al vasului, pe cpitan n cabina sa si pn si pe
maimutica Nelly, favorita tuturor, mncnd banane pe catargul mare. Toat lumea
comenta n soapt si era emotionat la culme de ceea ce vedea.
Eu aproape c uitasem cu totul de mine, de faptul c eram la urma urmei un preot monah
ortodox si c n-ar prea fi fost locul meu acolo, ntr-o asa situatie. Vraja era att de
puternic, nct inima si mintea mea erau ca paralizate. Pulsul mi s-a accelerat deodat,
ca n fata unei primejdii, si m-a cuprins o spaim de moarte.
Am nceput s-mi misc buzele si s rostesc: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieste-m pe mine pctosul!". M-am simtit deodat usurat. Parc s-ar fi
desfcut si ar fi czut de pe mine niste lanturi grele, invizibile. Rugciunea mea a devenit
mai concentrat si odat cu ea sufletul meu s-a linistit. Priveam n continuare copacul,
cnd, deodat, tabloul mrii dispru, suflat parc de vnt. Nu se mai vedea dect copacul
scldat de lumina lunii, fachirul seznd tcut lng foc si nsotitorii mei, care continuau
s priveasc marea, ce pentru ei nc nu dispruse. Dar la un moment dat fachirul nsusi
pti ceva: se rsturn ntr-o parte si tnrul, alarmat, alerg s-l ridice. Spectacolul se
ntrerupse brusc.
Adnc miscati de ceea ce vzuser, spectatorii se ridicar, mprtsindu-si cu nsufletire
impresiile si nentelegnd de ce totul se terminase att de brusc si de neasteptat. Tnrul a
explicat c din cauza epuizrii fizice a fachirului, care acum sedea ca si mai nainte, cu
privirea ndreptat n jos si neacordnd nici o atentie celor prezenti.
Dup ce l-am rspltit cu generozitate prin intermediul tnrului, multumindu-i pentru c
ne dduse ocazia acestui uluitor spectacol, si cnd deja ne porniserm cu totii s plecm,
mi-am ntors fr s vreau capul pentru a-mi imprima mai bine ntregul tablou. Atunci am
ntlnit privirea plin de ur a fachirului. Nu a durat dect o secund, pentru c imediat sia ntors capul n pozitia obisnuit; dar acea privire de o secund, mi-a fost de-ajuns pentru
a ntelege odat pentru totdeauna a cui fusese puterea care produsese acel "miracol".
"Spiritualitatea" oriental nu se limiteaz nicidecum la asemenea "trucuri" mediumistice,
de soiul celor pe care le practica fachirul. n capitolul ce urmeaz vom constata aspecte
cu mult mai adnci si mai periculoase. Dar toate aceste fenomene au la baz acelasi
mediumism, a crui caracteristic esential este o pasivitate total fat de realitatea
"spiritual" respectiv, care permite intrarea n contact cu "zeii religiilor necrestine".
Acest fenomen se constat si n "meditatia oriental" (chiar dac uneori ea mai este
numit si "crestin") si n acele ciudate "daruri" sau "puteri", crora, n vremurile noastre
de declin spiritual, li se zice "harismatice"...
Dar pentru crestinul, cruia i s-a druit dumnezeiasca descoperire de sus si care este
vrednic de numele de crestin, nu este posibil vreun "dialog" n afara credintei sale sfinte.
S ascultm deci, cuvntul Apostolului Pavel, care zice: Nu v njugati la jug strin cu cei
necredinciosi, cci ce nsotire are dreptatea cu frdelegea? Sau ce mprtsire are lumina
cu ntunericul? Si ce nvoire este ntre Hristos si Veliar? Sau ce parte are un credincios cu
un necredincios? Sau ce ntelegere este ntre templul lui Dumnezeu si idoli? Cci noi
suntem templu al Dumnezeului Celui viu, precum Dumnezeu. a zis: "Voi locui n ei si voi
umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu". De aceea: ,,Iesiti din mijlocul lor
si v osebiti" , zice Domnul (II Cor. 6,14-17).
Chemarea crestinilor este mai curnd aceea de a aduce ei lumina Crestinismului ortodox
la popoarele pgne, asa cum a fcut odinioar si Sfntul Apostol Petru cu casa temtoare
de Dumnezeu a sutasului Cornelie (Fapte 10, 34-48), ca astfel s prseasc si ei
ntunericul necredintei si s se uneasc cu turma Bisericii lui Hristos, la care si ei sunt
chemati.
Toate acestea le sunt clare si evidente crestinilor ortodocsi, care sunt constienti de
adevrul descoperirii dumnezeiesti si fii credinciosi ai Bisericii lui Hristos. Dar multi
dintre cei care se consider crestini, nu-si dau seama de diferenta radical si ireductibil
dintre Crestinism si toate celelalte religii pgne. Si chiar cei care si dau seama de
aceast diferent, nu au discernmntul duhovnicesc de a deosebi ntre diferitele
"experiente spirituale", discernmnt despre care se vorbeste n scrierile ortodoxe
patristice si n Vietile Sfintilor - numit acolo "dreapt socoteal" -, pe care Sfnta Biseric
Ortodox l-a avut si l are de aproape 2000 de ani.
In absenta acestei constiinte si a acestui discernmnt, prezenta din ce n ce mai
intensificat a religiilor orientale n mijlocul maselor occidentale si, de asemenea, est
europene (n.tr.), seamn confuzie si n mintile multora ce si zic crestini. Cazul lui
Thomas Merton este izbitor! Convertit sincer la catolicism si devenit apoi clugr catolic
- n urm cu aproape patruzeci de ani (1940), cu mult nainte de inovatiile radicale ale
Conciliului Vatican II -, el si-a sfrsit zilele, proclamnd egalitatea dintre experientele
crestine si cele ale budismului Zen si ale altor religii pgne.
Ceva "a ptruns n atmosfer" cam n ultimii douzeci de ani, care a erodat si ultimile
rmsite ale unei mentalitti crestine sntoase, rmase n Bisericile Protestant si
Catolic. Acest ceva atac acum si adevrata Biseric, adic Sfnta Ortodoxie. "Dialogul
cu religiile necrestine" este mai curnd rezultatul dect cauza aparitiei acestui nou "duh".
n capitolul ce urmeaz vom examina cteva din aceste miscri religioase orientale care
au avut o influent covrsitoare asupra Vestului prin anii 1970, oprindu-ne cu deosebire
asupra ncercrilor de dezvoltare a unui sincretism ntre crestinism si religiile orientale
care s-a manifestat mai ales n zona "experientelor spirituale".
n cadrul acestor ncercri s-a mers pn la ndrzneala de a afirma c traditiile filocalice
Experienta de "iluminare" descris mai sus este deci esential aceeasi cu experientele
"cosmice" ntlnite n samanism si n multe alte religii pgne. "Eu nsumi sunt convins
c se afl zgzuite n noi torente nesfrsite de bucurie, care pot fi eliberate prin
meditatie, care uneori izbucnesc cu o fort ce ne umple fiinta de o bucurie att de
extraordinar, nct nici nu ne dm prea bine seama de unde ne vine".
Autorul chiar a fost surprins s constate c experientele Zen sunt foarte asemntoare cu
cele penticostale, ceea ce l-a hotrt s primeasc "Botezul Duhului" la una din
"ntlnirile harismatice". Dup care a concluzionat: "Revenind la adunarea penticostal,
mi se pare c punerea minilor, rugciunile fratilor, ajutoarele lor ctre ceilalti, toate
acestea constituie forte capabile s elibereze potentialul uman de iluminare psihic, mai
ales n cazul persoanei care practic cu perseverent meditatia zazen".
Natura experientei penticostale sau "harismatice" va fi examinat n capitolul sapte al
acestei crti.
*
Modul si motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleasi ca si n
cazul yogi asa-zis crestine. Deosebirea ntre "Zenul crestin" si "Yoga crestin" este c,
primul este mai popular si nu att de ezoteric ca cea de-a doua. Iar persoanele capabile s
afirme c experientele agnostic-pgne, de tip Zen, pot constitui "baza unei rennoiri
mistice crestine", sunt cu totul strine de adevrata si marea traditie patristic ortodox,
care presupune o credint arztoare, convingeri adevrate si lupt intens ascetic.
Vedem ns cum acest autor ignorant al traditiei filocalice nu ezit s trasc Filocalia si
"marile scoli ale Ortodoxiei" n paginile crtii sale, zicnd c si ele ajut la obtinerea unei
stri de "liniste si pace contemplativ" si c sunt tot attea exemple de "practici Zen din
interiorul traditiei crestine". El recomand chiar si rostirea rugciunii lui Iisus n timpul
meditatiei Zen, pentru cei care doresc.
Dar aceast ignorant devine cu deosebire periculoas atunci cnd ea se slsluieste n
cineva chemat s instruiasc pe altii si care, la cursurile sale, recomand studentilor si s
experimenteze "misticismul seznd n pozitie zazen, timp de patruzeci de minute n
fiecare sear".
Toate acestea se ntmpl pentru c trim vremuri cnd proorocul mincinos se afl si n
persoana cte unui ins bine intentionat dar ignorant, care, cu convingerea c lupt pentru
fericirea aproapelui, nu face altceva dect s-l mping la dezastrul psihic si spiritual.
3. Meditatia transcendental
Tehnica de meditatie oriental cunoscut sub numele de "Meditatie Transcendental" (sau
pe scurt MT), a atins n putini ani un asemenea grad de popularitate, mai ales n America,
si este propovduit prin mass-media ntr-un mod att de zgomotos, nct orice persoan
care vrea s studieze serios curentele religioase contemporane, este tentat s o lase la o
parte, considernd-o un produs supradimensionat al industriei publicitare americane.
Tentatie care ar constitui o greseal, pentru c n aspectele sale de baz MT nu difer
semnificativ de Yoga sau de Zen, iar la o privire mai atent, se dovedeste chiar a fi mai
autentic "oriental", dect oricare din formele sincretice si artificiale ale "yogi crestine"
sau "zenului crestin".
Potrivit unui manual, devenit deja clasic despre aceast miscare * , "meditatia
transcendental" (MT) a fost adus n America (unde a avut un succes spectaculos) de un
yoghin indian destul de "neortodox", pe nume Maharishi Mahesh Yogi, ncepnd s
capete un puternic avnt mai ales dup 1961. n 1967 publicitatea sa a ajuns la apogeu
cnd binecunoscutul grup de muzic "Beatles" s-a convertit la MT, renuntnd astfel la
droguri; dar grupul a abandonat n scurt vreme miscarea (continund ns s mediteze) si
Maharishi a intrat astfel n declin, cu att mai tare cu ct turneul su american din anul
urmtor, de data aceasta efectuat mpreun cu un alt grup de cntreti convertiti (pe nume
"Beach Boys") s-a dovedit a fi un dezastru financiar.
* Toate citatele din acest capitol sunt extrase din cartea lui Jhan Robbins si David Fisher
Tranquility Without Pills - All about Transcendental Meditation (Calm fr pastile meditatia transcendental de la A la Z), Peter H. Wyden, Inc; N.Y.,1972
Totusi miscarea a continuat s creasc: pn n 1971 existau cam 100.000 de "meditatori"
si 2000 de instructori calificati, ceea ce o fcea de departe cea mai important miscare de
"spiritualitate oriental" din America. n 1975 miscarea a atins apogeul, cu aproape
40.000 de cursanti n fiecare lun si cu peste 600.000 de simpatizanti. n toti acesti ani ea
s-a folosit intens n cadrul armatei, n nvtmntul de stat, n nchisori, spitale, anumite
grupuri religioase, si chiar n interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei grecesti din
America, fiind considerat o form neutr de "terapie mental", compatibil cu orice
practic sau credint religioas.
Cursurile MT sunt, trebuie s-o spunem, parc special croite pentru modul de viat
american, ele fiind chiar numite cu simpatie "cursuri despre cum s fii fericit fr s
ncerci cu adevrat". Maharishi nsusi le numeste tehnici care sunt la fel de usoare
"precum splatul pe dinti". Maharishi a fost chiar aspru criticat de alti yoghini hindusi pe
motivul c vulgarizeaz vechea traditie indian Yoga si c pune la ndemna maselor,
pentru bani, practici ezoterice milenare (n 1975 taxele pentru un curs erau de 125 $, 65 $
pentru studenti, si progresiv mai ieftine pentru elevi de liceu, elevi de gimnaziu si
prescolari).
n scopurile, premisele si rezultatele sale, MT nu difer semnificativ de "Yoga crestin"
sau de "Zen-ul crestin"; sau difer doar printr-o simplificare extrem a tehnicilor si a
ntregii sale filosofii, prin usurinta cu care se ajunge la rezultatele dorite.
Ca si ele, MT nu necesit nici un fel de convingeri, capacitate de ntelegere sau coduri
morale si nici mcar s fii de acord cu filosofia sau ideile sale". Ea este pur si simplu o
tehnic, care "se bazeaz pe tendinta natural a mintii de a cuta fericirea si plcerea... n
scopul vdit de a recstiga popularitatea pierdut. Ele ambitionau s-i nvete pe initiati
cum s dobndeasc "siddhis" sau "puteri supranaturale", adic cum s treac prin zid,
cum s devin invizibili, cum s leviteze si s zboare n aer, si asa mai departe.
Noul program a fost ntmpinat cu cinism, n pofida faptului c brosura sa publicitar
afisa pe copert un "meditator" n plin "levitatie" (vezi revista Time, 8 aug.1977). Dac
aceste cursuri (care cost pn la 3000 de dolari) vor produce sau nu rezultatele pretinse care tin de recuzita fachirului din Ceylon (vezi mai sus) - nu stim. Dar n orice caz, MT
este dovedit a fi o faz a interesului pentru ocultism, manifestat de societatea uman n
a doua parte a secolului XX. Iar rezultatele acestui interes sunt si ele gritoare. S-au dat
publicittii multe cazuri de instructori si discipoli MT, care au fost loviti de maladiile
obisnuite ale celor care se ocup cu practici oculte: boli mintale si nervoase, sinucideri,
tentative de crim, posedri de natur demonic.
n 1978, Curtea Federal a Statelor Unite a luat pn la urm hotrrea c MT este ntradevr de natur religioas si deci predarea ei n scoli este interzis *: textul complet al
deciziei federale n cazul Malnak contra Maharishi Mahesh Yogy **. Aceast decizie va
limita fr ndoial si mai mult influenta "MT" n care multi vor continua poate s vad o
form de meditatie compatibil cu crestinismul; atitudine care, din pcate, exist si
constituie si ea un trist semn al vremilor.
* Vezi MT in court "MT n fata instantei"
** Spiritual Counterfeit Project (Dosarul Falsuri Spirituale), P.O. Box 4308, Berkeley,
Ca., 94704
denot o persoan) persoana care se revolt mpotriva moralei sociale conventionale prin
mod de comportare sau si de mbrcminte si care se pasioneaz dup moduri de expresie
si filosofii exotice (WEBSTER'S New Collegiate Dictionary, ed. a 8-a (n. tr)).
A urmat apoi generatia "hippie" a anilor 1960 mpreun cu muzica "rock", cu consumul
de droguri halucinogene si cu dorinta de a obtine cu orice pret stri de "constiint lrgit".
Tineretul american se avnta, fie n miscrile politice protestatare (n special contra
rzboiului din Vietnam), fie ntr-o practicare fervent a cultelor religioase orientale. Este
perioada cnd guru indieni, lama tibetani, maestri de zen japonez si multe alte feluri de
"ntelepti", vin n Occident spre a gsi aici multimi de tineri setosi s le soarb nvttura
si s le asigure astfel un succes si o notorietate la care swamii din deceniile anterioare nici
nu visaser s ajung vreodat.
Acesti tineri au nceput astfel s cltoreasc pn la marginile lumii n cutarea
ntelepciunii sau a nvttorului sau a drogului, care s le aduc "pacea" si "libertatea"
att de mult dorit.
n anii 70 generatia "hippie" este urmat de o a treia, mai linistit, mai putin nclinat spre
demonstratii si miscri de strad si mai putin zgomotoas n comportament; dar n acelasi
timp mult mai implicat n religiile orientale, a cror influent ptrunsese deja n
mentalitatea general cu mult mai adnc dect nainte.
Pentru multi componenti ai acestei generatii, "cutrile" pe plan spiritual si religios erau
ncheiate: ei gsiser n doctrinele orientale o filozofie pe gustul lor, pe care acum o
practicau cu seriozitate. Mai ales n America, un numr de miscri religioase orientale se
aclimatizaser deja, devenind "occidentale": exist n prezent "mnstiri" budiste
compuse n ntregime din convertiti americani si europeni si apar, ca noutate absolut,
guru si maestri Zen proveniti din etnici occidentali.
Vom oferi n continuare cteva tablouri ale unor evenimente semnificative de la mijlocul
anilor '70 privitoare la ideile si practicile dominante din mediile tinerelului american, care
constituie fr ndoial "avangarda" tineretului din ntreaga lume. Primele dou tablouri
prezint o mai superficial implicare n religiile orientale, de felul celei caracteristice
anilor '60; ultimele dou n schimb sunt revelatorii pentru o transformare de substant a
mentalittii americane n directia indicat de miscrile religioase orientale.
1. Hare Krishna la San Francisco
"Pe o strad mrginas parcului Golden Gate din zona rezidential Haight-Ashbury a
orasului San Francisco se afl un templu al Constiintei Krishna... Deasupra intrrii n
templu stau scrise cu litere de lemn lungi de dou picioare cuvintele "Hare Krishna".
Ferestrele mari ca niste vitrine din fat sunt acoperite cu pturi n culorile rosu si
portocaliu.
Sunetul muzicii dinuntru si al vocilor care cnt ptrund pn afar, n strad, n interior,
peretii sunt plini de tablouri n culorile cele mai vii, pardoseala este acoperit cu covoare
rosii groase iar n aer pluteste fum de lmie, semn c ritualul este n plin desfsurare.
Cei dinuntru murmur o melodie n cuvinte sanscrite de abia auzite. Camera este
aproape plin, vreo cincizeci de persoane ce sed pe jos, si par cu totii foarte tineri.
Grupati n fat se afl alti douzeci, brbati si femei, mbrcati n robe largi, n culorile
portocaliu si galben sofran si avnd nasurile vopsite n alb. Multi dintre brbati au
capetele rase cu exceptia unei suvite n form de coad de cal, iar femeile au cte un mic
semn rosu n mijlocul fruntii. Tinerii care stau pe jos sunt mbrcati n mod obisnuit, cu
nimic deosebiti de rezidentii din Haight-Ashbury, legati cu benzi late la frunte, purtnd
plete, brbi (brbatii) si diverse combinatii de inele, brtri, clopotei si mrgele; cu totii
particip cu entuziasm la ceremonie. Cei cam zece care stau mai n spate par c se afl
acolo pentru prima dat.
Vocile care intonau mantrele ceremoniale si intensific ritmul si volumul. Dou din
fetele n robe galben-sofran au nceput s danseze n ritmul cntului. Dirijorul acestui cor
a nceput s strige unele din cuvintele cntecului, pe care apoi ntregul grup le repet,
strduindu-se s imite intonatia si ritmul liderului-dirijor. Multi dintre participanti au n
mini instrumente muzicale la care cnt. Liderul are o tob n care bate n ritmul
cntatului. Fetele care danseaz cnt n acelasi timp la timbale. Un tnr sufla ntr-o
scoic de mare, altul cnta la tamburin. Pe pereti sunt peste o duzin de tablouri cu scene
din Bhagavad-Gita.
La un moment dat cu totii au nceput s cnte foarte tare, att din gur ct si la
instrumente. Tobele bat fr contenire. Multi dintre discipoli au nceput s strige unele
cuvinte cu voce tare, ridicndu-si minile n sus n mijlocul cntrii generale.
Conductorul ceremoniei a ngenuncheat n fata portretului nftisndu-l pe "maestrul
spiritual" al grupului, care se afla ntr-o mic urn n fata ncperii. Cntarea a culminat
cu un crescendo asurzitor dup care s-a curmat brusc. Celebrantii au ngenuncheat si ei cu
capetele la pmnt n vreme ce conductorul a rostit o rugciune scurt n sanscrit. Dup
care se strig de cinci ori "slav si mrire discipolilor adunati aici", cuvinte pe care toti
ceilalti le repet nainte de a se ridica. *
* Charles Glock si Robert Bellah, The New Religious Consciousness - Noua constiint
religioas, University of California Press, Berkeley, 1976, pp. 31-32
Acesta este un ceremonial tipic al miscrii "Krishna Consciousness" (constiinta Krishna)
ntemeiate n America n 1966 de un fost om de afaceri american pe nume A. C.
Bhaktivedanta. Scopul lui a fost acela de a oferi disciplina bhakti yoga hindus tineretului
dezorientat si cuttor de nou din lumea occidentala. Dac n fazele mai timpurii (anii '50
si nceputul anilor '60) interesul pentru religiile orientale se limitase mai mult la o
investigare intelectual fr mari implicri personale, n noua faz se cerea s participi la
partea concret a cultului cu toat inima. Bhakti Yoga nseamn s te unesti total cu
"zeul" pe care ti l-ai ales, adic s-l iubesti si s i te nchini, si s-ti transformi ntreaga
viat n functie de aceast preocupare central. Prin intermediul acestor mijloace
irationale de adorare (cntri, muzic, dans, gestic) mintea se "extinde" si intr n starea
de "constiint Krishna" care - dac particip la ea un numr suficient de persoane - se
engl. n orig.) a omenirii. Evenimentului i s-a ales titlul potrivit de "Mileniul 73".
Un exemplu tipic de prozelit Maharaj-ji care actioneaz din convingere a fost Rennie
Davis, agitator politic de stnga si unul dintre "Cei 7 din Chicago" acuzat de a fi incitat la
revolt n timpul Conventiei Democratice Nationale din 1968. Vara anului 1973 si-a
petrecut-o tinnd conferinte de pres si discursuri pentru oricine voia s-l asculte, mesajul
lui ctre America fiind urmtorul: "Guru Maharaj-ji este cel mai mare eveniment din
istoria omenirii si noi habar nu avem... mi vine s urlu pe strzi. Dac am sti cine este,
ne-am tr n patru labe din toate colturile Americii ca s ne odihnim la picioarele lui". *
* Robert Greenfield, The Spiritual Supermarket, -Piata de idei religioase. Saturday
Review Press. New York. 1975. D. 43
Cci ntr-adevr asa i se si nchinau prozelitii lui Guru Maharaj-ji: prosternndu-se cu
fruntea pn la pmnt si rostind o expresie sanscrit de adorare. Aparitia lui la "Mileniul
73" a fost primit cu ovatii colosale, n timpul spectacolului el stnd pe un tron nalt si
avnd pe cap coroana de aur "a lui Krishna". Pe tabelele de afisaj electronic ale
astrodomului aprea n flasuri cuvntul "D-U-M-N-E-Z-E-U". Masele de tineri ajunse la
un paroxism isteric plngeau de bucurie; numeroase grupuri dansau pe scen iar orchestra
cnta 'The Lord of the Universe" (Stpnul Universului) - cu textul si muzica adaptate
dup un imn protestant. *
* ibid, pp. 80, 94
Toate acestea, s retinem, ntr-o Americ totusi "crestin". Evenimentul relatat depseste
deja sfera nchinrii la "dumnezei" pgni. Pn acum ctiva ani o asemenea adulare a
unei persoane n viat ar fi fost de nenchipuit n orice tar civilizat (i. e. crestin); dar
acum el este un fapt obisnuit pentru multi dintre cei care-si "caut" o religie n lumea
occidental de astzi. Ceea ce am descris mai sus nu este dect o "vizionare " a nchinrii
la Antihrist ce va fi la sfrsitul timpului, de nchinare adic la cel care se va "nlta mai
presus de tot ce se numeste Dumnezeu, dndu-se pe sine drept dumnezeu" (II Tes 2, 4).
"Mileniul 73" pare s fi atins culmea celebrittii lui Maharaj-ji, desi la eveniment nu au
participat dect 15000 de persoane, cu mult mai putine dect s-a scontat. In plus, nu s-au
produs nici un fel de "minuni" sau semne extraordinare care s demonstreze c "noua
er" (new age) a nceput. Un eveniment care a depins att de mult de eforturile
publicitare si de gustul unei anumite generatii nu putea s dureze (muzica pentru
"Mileniul '73 " a constat dintr-un aranjament al melodiilor lansate de asa-numita "contra cultur" si foarte populare n anii '60); iar recenta cstorie (raportat la anul 1979, n. tr. ) a
lui Guru Maharaj-ji cu secretara lui i-a slbit si mai mult popularitatea de "dumnezeu".
Alte miscri "spirituale" nu mai pot fi ns considerate apanajul unor mode pasagere, ele
indicnd fr gres marea putere de influent a religiilor orientale n lumea occidental.
3. Tantra Yoga n muntii din New Mexico
Pe un platou situat la o altitudine de 2250 m nltime n Muntii Jemez din nordul statului
New Mexico s-au strns o mie de tineri americani (cei mai multi ntre 20 si 25 de ani)
pentru a petrece zece zile de exercitii spirituale; era perioada solstitiului de var din iunie
1973. Se sculau la ora 4 dimineata n fiecare zi si se adunau la un loc nainte de rsritul
soarelui (nfsurati n pturi cci diminetile erau nghetate) pentru a sedea n siruri, direct
pe sol, n fata unei estrade n aer liber. Ei si ncep ziua rostind o mantra n limbaj Punjabi
(varietate de sanscrit) pentru a "se nclzi" n vederea exercitiilor ce urmeaz.
Mai nti era vorba de mai multe ore de yoga kundalini, adic niste exercitii fizice extrem
de obositoare, de cntri si meditatie, cu scopul de a atinge un control constient al
proceselor fizice si mentale din propriul corp, care astfel s devin pregtit pentru "o
revelatie interioar a lui Dumnezeu".
Apoi are loc ceremonia nltrii celor dou drapele: al celui american si al celui care
reprezint "natiunea Vrstorului" - aceast "natiune" fiind de fapt poporul "Epocii
Vrstorului" sau al "mileniului" pentru care se pregteste acest cult; n timpul nltrii
acestor steaguri se cnt "God Bless America" (Doamne, binecuvnteaz America) si se
rosteste o rugciune pentru poporul american. Se serveste apoi un mic dejun vegetarian
(care este comun aproape tuturor noilor culte) si ncep conferintele pe teme spirituale si
practice; dup care cu totii se pregtesc pentru o lung sedint de tantra yoga.
Pn acum (1979) tantra yoga nu s-a practicat de loc n Vest, iar de auzit s-au auzit foarte
putine lucruri despre ea. Specialistii sunt cu totii de acord c practicarea ei este extrem de
periculoas, ea avnd ntotdeauna loc ntre brbati si femei, obtinndu-se astfel potentiale
de energie psihic foarte puternice care necesit control si supraveghere strict. Se mai
afirm c exist un singur maestru de tantra yoga n viat pe pmnt la un moment dat;
iar exercitiile "Solstitiului" din New Mexico au fost conduse de "Marele Tantric" al
zilelor noastre, Yogi Bhajan.
Toti, mbrcati cu costume identice albe, stau asezati pe jos, n siruri drepte, brbati fat
n fat cu femei, strnsi umr la umr n lungul sirurilor si aflndu-se cu spatele la sirul de
alturi. Cam zece astfel de siruri duble se ntind pe o lungime de peste 20 m dinspre
estrade; iar supraveghetorii au n permanent grija ca sirurile s fie perfect drepte pentru a
se asigura perfectul "flux" al "cmpului magnetic".
ncepe intonarea mantrelor, cu o invocare special a duhului acelui guru care este
"protectorul special" al lui Yogi Bhajan. Yogi Bhajan n persoan, care este el nsusi un
brbat foarte impresionant la vedere (foarte nalt (l, 95m) mbrcat complet n alb, cu
barb neagr si purtnd turban) apare pe scen si ncepe s prezinte "visul" su despre "o
natiune nou, puternic si creatoare" n America, care se poate furi cu ajutorul
exercitiilor spirituale de astzi; adic cu ajutorul exercitiilor tantra, cheia acestei pregtiri
pentru noua natiune, care i poate ajuta pe oameni s treac de la nivelul de "constiint
individual" la cel de "constiint de grup" si n final la un nivel de "constiint lrgit
universal".
Si exercitiile ncep. Ele sunt extrem de dificile, cernd efort fizic foarte mare care
provoac dureri precum si stri foarte puternice de team, furie, iubire etc. Toat lumea
trebuie s fac exact acelasi lucru n exact acelasi moment; trebuie rmas un timp
ndelungat nemiscat n aceeasi postur dificil; exercitii si mantre complicate trebuie
executate n perfect coordonare cu partenera (partenerul) si cu toti ceilalti de pe acelasi
sir; un singur exercitiu poate s dureze ntre 31 si 61 de minute, n aceast activitate
intens de grup constiinta individual ntr-adevr dispare si apar efecte deloc
surprinztoare: epuizare fizic si uneori paralizie temporar, sau epuizare emotional si
euforie. Mai mult, dat fiind c n cadrul "Solstitiului" comunicarea cu cellalt este
interzis, cei prezenti nu au nici o posibilitate de a evalua rational experienta prin care
trec mpreun; scopul fiind acela de a efectua o schimbare radical n chiar interiorul
fiintei.
Dup orele de dup amiaz petrecute n studiul artelor martiale (de autoaprare), al
medicinii practice si al modului n care se organizeaz un ashram, se mai serveste o dal
masa (tot vegetarian) si se trece la o sear de "cntece spirituale"; este vorba de mantre
sanscrite aranjate pe muzica "rock" la mod sau pe muzica folk; se obtine astfel
atmosfera unui "festival rock" de "adorare entuziast" sau "rugciune vesel" prin care
Yogi Bhajan se strduieste s fac din aceast religie o religie "tipic american". *
* The New Religious Consciouness, pp 8-l8.
Religia descris mai sus este o adaptare modern a religiei Sikh ** din India de nord,
combinat cu o serie de practici yoga.
** Populatia Sikh din India se caracterizeaz prin aceast mentalitate practic, ea
constituind mai ales clasa negustorilor.
Supranumit "Organizatia celor 3H" (Healthy-Happy-Holy Organization - Organizatia
Sntate-Fericire-Sfintenie), ea a fost fondat n 1969 la Los Angeles de Yogi Bhajan care
venise initial n America pentru a preda ntr-o universitate si doar din ntmplare a
devenit lider religios; sau mai curnd printr-un concurs de mprejurri: a remarcat
interesul pe care cursurile sale de yoga l strniser tinerilor "hippie" din California de
Sud. Combinnd setea de "spiritualitate" a acestora cu propriile sale cunostinte despre
religiile indiene, el a pus bazele unei religii "americane" care difer de cele mai multe din
religiile indiene prin accentul pe care l pune pe aspectul practic al vietii n aceast lume.
Tuturor membrilor acestei religii li se cere s aib o viat de familie stabil, un loc de
munc serios (nu o sinecur) si o implicare n viata social.
De la nfiintarea ei n 1969, "3HO" (Org. celor 3 H) s-a extins la peste 100 de ashram-uri
(comunitti ce servesc ca locuri de ntruniri pentru nerezidenti) n orase americane si de
asemenea n Europa si Japonia. Desi la suprafat ea este foarte distinct de noile culte
orientale (membrii plini trec ulterior n mod formal la religia Sikh prin aceea c arboreaz
turbanul si mbrcmintea alb), "3HO"se identific totusi cu ele prin aceea c scopul
declarat (prin care i si cstig pe tinerii "hippie") este acela de a atinge starea de
constiint "lrgit" sau "universal", sau "transcendental", vzndu-se pe sine ca
"avangarda" ce va schimba fata lumii n sensul grbirii noii epoci (new age) milenariste
(al crei simbol astrologie este considerat de cele mai multe grupuri a fi "Epoca
Vrstorului").
Pe lng cultele hinduiste care promoveaz n mod evident o mentalitate bazat pe
autosugestionarea sistematic c lumea e minunat asa cum e ea, "Organizatia celor 3 H"
este si ea un "semn al vremilor", prin faptul c militeaz pentru o Americ "sntoas,
fericit si sfnt" din care ns Hristos lipseste cu desvrsire. Nu mai exist nici o
ndoial c, atunci cnd auzim pe cte un american "fericit" vorbind. cu convingere si
senintate despre Dumnezeu si ndatoririle lui religioase fr nici cea mai vag referire la
Hristos, epoca "post-crestin" nu mai este o exagerare sau o figur de stil, ci o realitate de
netgduit.
4. Meditatie Zen n nordul Californiei
n muntii mpduriti din nordul Californiei, la poalele muntelui Shasta - munte "sfnt" al
vechilor triburi de amerindieni, devenit apoi centru al unor activitti si asezri oculte ce
se afl acum din nou n plin avnt - functioneaz din 1970 o "mnstire" Zen budist, n
orasele mai mari de pe Coasta de Vest pe care se afl stabilite comunitti de japonezi
existaser temple Zen si nainte de 1970, dup cum existaser si ncercri de a nfiinta
"mnstiri" Zen n California; Dar "Mnstirea Shasta" (cci despre ea este vorba) este
primul succes n materie de mnstiri n care se practic zen-ul american, (n zen budism
"mnstire" nseamn scoala n care se pregtesc "preoti" zen, att brbati, ct si femei).
La "mnstirea" Shasta domneste o atmosfer de ordine si profesionalism. Vizitatorilor li
se permite accesul doar ntre anumite ore si doar nsotiti de un ghid, nu si stabilirea de
contacte personale cu cei dinuntru. "Clugrii" de la Shasta poart traditionala
mbrcminte neagr si au capetele rase; ei au n permanent lucruri clare de fcut, pe
care le execut cu o vizibil seriozitate si simt al datoriei.
Programul de la Shasta este foarte strict si dureaz cinci ani sau mai mult. Absolventii
devin "preoti" sau profesori de Zen si obtin certificate pe baza crora pot organiza si
conduce ceremonii budiste. Ca la orice scoal si la Shasta se pltesc taxe ce includ cazare
si mas (175 de dolari pe lun, care se pltesc n avans - la nceputul fiecrei luni - deci o
metod clar de a descuraja candidatii neseriosi, cci suma nu se mai ramburseaz celor
care se rzgndesc).
Programul n sine este unul de complet ascez si austeritate, nu unul obisnuit studentesc.
Exist reguli de mbrcminte si comportament, hrana este complet vegetarian si se
consum n tcere n cadrul meselor comune, nu se admit vizitatori si nici conversatii ce
ar putea primi calificativul de "desarte"; centrul de greutate l constituie sala de meditatie
unde cursantii dorm si mnnc, pe lng faptul c mediteaz. De asemenea, sunt
interzise practicile religioase care nu sunt Zen. Viata la Shasta este foarte intens si
riguroas si orice eveniment al zilei (inclusiv splatul si mersul la toalet) este nsotit de o
rugciune budist specific, care este rostit mental.
Desi "mnstirea" apartine unei secte Soto Zen "reformate", pentru a sublinia
duhovnicesti.
Tinerii crestini ortodocsi ar putea afirma cu ndrepttire astfel: "Dac nu m-ar fi pzit
harul lui Dumnezeu, eu nsumi m-as putea afla acum acolo"; att de autentic si de
convingtoare pare viziunea spiritual a acestei "mnstiri", care ofer tnrului nsetat
de religie de astzi, tot ceea ce crede c-si poate dori, n afar de un singur lucru: viata
vesnic si fericit pe care numai singur Hristos Adevratul Dumnezeu poate s o dea.
Comunitatea budist Shasta nvat c budismul nu este o "disciplin distant si rece", ci
una plin de "iubire si compasiune". Contrar celor cunoscute n general despre budism,
"stareta" sustine c esenta credintei budiste nu este topirea final n "nimicul nirvanic" ci
un "dumnezeu" viu (esent identificat de ea cu credinta ezoteric budist): "Secretul
nvtturii Zen... este s cunosti cu certitudine si n mod personal c Buda cel cosmic
exist. Adevratul maestru (sau adevrata maestr) este cel (cea) care nu ezit nici o clip
n aceast convingere c Buda cel cosmic exist, si n iubirea total pentru el. Eu m-am
simtit coplesit de bucurie cnd n sfrsit am fost convins c el exist; iubirea si
recunostinta mea nu au cunoscut margini. De asemenea, iubirea pe care am simtit-o
venind dinspre el a fost nemsurat. Asa doresc s-o simt fiecare". *
* The Journal of Shasta Abbey, Jan-Feb., 1978, p. 8
Exist n prezent n jur de 70 de cursanti (ce urmeazs devin "preoti", la Shasta si n
"filiale"), mai ales n California. Comunitatea este acum ntr-o situatie de expansiune
rapid, att ca sediu ct si n ceea ce priveste "misiunea" sa n rndurile poporului
american; exist o miscare crescnd de budisti laici care fac din Shasta un centru de
pelerinaj unde au loc numeroase ntlniri si conferinte la care sunt invitati psihologi
psihiatri si alte persoane interesate, n tabere de durate diferite. Tinnd cont de activittile
publicistice si cele misionare si de "counselling" din orasele californiene, precum mai
ales de proiectata scoal si cmin de btrni, "mnstirea" Shasta nregistreaz ntr-adevr
progrese remarcabile n atingerea scopului su de a "dezvolta budismul zen n Occident".
Fat de Crestinism, "stareta" si discipolii si au o atitudine condescendenta; ei sustin c
respect Filocalia si celelalte scrieri spirituale ortodoxe, afirmnd c Ortodoxia le este cea
mai apropiat dintre doctrinele "crestine", dar se consider pe ei nsisi a se situa "dincolo
de astfel de teologii, dispute doctrinare si '-isme'" pe care le exclud din preocuprile
"Adevratei Religii" *
* Journal, Jan. -Feb, 1978, p. 54
Zen-ul nici nu are de altfel vreo fundamentare teologic, el bazndu-se n ntregime pe
"experient" si cznd astfel n "eroarea pragmatic" care deja s-a discutat n aceast
carte la capitolul despre hinduism: "dac merge, nseamn neaprat c este si bun". Zenul, lipsit de teologie cum este, nu e mai capabil dect hinduismul s disting ntre
experientele spirituale bune si cele rele; el nu poate afirma dect ceea ce pare bun din
perspectiva "simtirii" unei "pci" si "armonii" apreciate pe baza puterilor naturale ale
mintii si nu pe baza unei revelatii; n acest fel, respingnd orice altceva ca fiind iluzoriu
Nu numai c nvttura lor este gresit si n total discordant cu doctrina crestin despre
viata duhovniceasc; dar prin experientele lor religios - pgne si prin experimentele lor
psihiste ele pun n pericol sntatea mintal a celor care le devin victime, ducnd la
dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna, stiind c fr Hristos si fr
Biseric, nu este mntuire.
2. Mai precis, experientele de "tcere spiritual" pe - care le ofer diferitele tipuri de
meditatie, fie cele asa-zis lipsite de continut religios (precum meditatia transcendental,
unele forme de Yoga si Zen si cultele seculariste), fie cele cu continut religios pgn
(precum Hare Krishna, "Divine Light Mission", "Organizatia celor 3H" etc. ), conduc n
ntregime ntr-o zon spiritual "cosmic" unde partea cea mai profund a personalittii
umane intr n contact cu fiinte spirituale reale.
Aceste fiinte, pentru omul aflat n starea de dup cderea din Rai, nu sunt altceva dect
demonii sau spiritele czute, care se afl n cea mai mare apropiere fat de om *. Chiar
cei care practic meditatia zen-budist, n pofida eforturilor lor de a trata cu precautie
"experientele spirituale", vorbesc si ei despre ntlniri cu aceste spirite (n care se
amestec binenteles si o anumit doz de imaginatie), pretinznd c nu se las n nici un
fel "contaminati" de ele **.
* Vezi episcopul Ignatie Briancianinov cu expunerea lui despre nvttura ortodox
asupra perceptiei senzoriale si mintale a spiritelor si asupra deschiderii portii simturilor
omului in The Orthodox Word, no. 82, 1978
** Vezi Jiyu Kennet, How to Grow a Lotus Blossom, Shasla Abbey, 1977 - relatarea
viziunilor din pragul mortii ale unei maestre de Zen
3. Partea cea mai periculoas a acestor "initieri" const n aceea c ele scap controlului
constient al vointei omului; astfel, odat "initiat" n aceste "culte de constiint", este
adesea cu neputint s te mai opui participrii la experiente psihice nedorite.
Rezult c "noua constiint religioas" este un dusman al Crestinismului cu mult mai
puternic si mai periculos dect au fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci cnd se
pune accentul pe experient n detrimentul doctrinei, atunci nssi nvttura dup care
putem distinge si identifica binele de ru cade sau devine inoperant, iar duhurile
necurate au cale liber de atac, datorit pasivittii si "deschiderii" pe care le exalt toate
aceste noi culte; ele nu fac altceva dect s transforme persoana uman n unealt pasiv
a manifestrilor demonice.
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au fcut asupra acestor "culte
de constiint". Ele dau n vileag evolutia progresiv a acestor experiente, care la nceput
sunt "bune" sau "neutre", pentru a deveni n final ciudate, terifiante si n ultim instant
indubitabil demonice. Chiar latura strict fizic a unor discipline psihice, precum Yoga
este periculoas, pentru c aceasta deriv din ea si predispune la atitudini si experimente
psihice care sunt de fapt scopul initial si permanent al practicii Yoga.
Puterea de seductie a "noii constiinte religioase" este att de mare nct ea se poate
nstpni chiar si asupra acelora care afirm cu trie c sunt crestini. Nu este vorba aici
doar despre cei care se complac n sincretismele sau combinatiile artificiale dintre
crestinism si cultele orientale la care ne-am referit mai sus; ci, mai grav, este vorba si
despre cei care se consider pe ei nsisi niste crestini nflcrati. Profunda ignorare a
autenticei triri crestine din zilele noastre creeaz conditiile proliferrii unei false
"spiritualitti" crestine, a crei natur este strns nrudit cu "noua constiint religioas".
n capitolul VII vom studia ndeaproape cel mai rspndit curent de "spiritualitate
crestin" de astzi. Din el se desprinde clar spectrul terifiant si ameninttor al "noii
constiinte religioase" care si recruteaz victimele mai ales dintre rndurile crestinilor
bine intentionati, chiar ortodocsi, la o scar att de ntins, nct este cu neputint s nu
vedem n acest fenomen un alt semn apocaliptic al vremilor, n care nselciunea va fi att
de mare, nct ea va cuprinde aproape ntreaga omenire. Asupra acestui subiect vom
reveni la sfrsitul crtii de fat.
realitate, asa cum o aflm din textele patristice si din Sfnta Scriptur, l plaseaz pe
observatorul crestin ortodox n pozitia privilegiat din care el are toate datele care s-i
permit s evalueze aceste noi ipoteze si fenomene "OZN" n general.
Dar observatorul crestin ortodox este interesat nu att de fenomenele ca atare, ct de
mentalitatea asociat cu ele: cum interpreteaz oamenii n general OZN-urile si de ce?
Printre primii care au abordat problema OZN-urilor n acest mod se numr si celebrul
psiholog elvetian C.G. Jung, n foarte seriosul su studiu din 1959, Flying Saucers: A
Modern Myth of Things Seen in the Skies. (Farfuriile zburtoare: un mit modern al
obiectelor vzute pe cer).
n aceast carte Jung abordeaz fenomenul n primul rnd din perspectiva semnificatiei
lui psihologice si religioase. Si, desi nu l-a clasat ca apartinnd "realittii obiective", el a
identificat cu toate acestea n mod just zona cunoasterii umane, creia i apartine.
Oamenii de stiint contemporani, chiar dac pornesc de la latura "obiectiv" iar nu cea
psihologic a problemei, sunt si ei nevoiti s apeleze la ipotezele "psihice" pentru a putea
explica aceste fenomene.
n abordarea laturii religioase si psihice a fenomenelor OZN, este mai nainte de toate
important pentru noi s ntelegem cadrul general n limitele cruia s-au interpretat n
general fenomenele OZN (de ctre cei care au crezut n existenta lor, desigur), nc de pe
vremea primelor lor manifestri la sfrsitul anilor '40. Ce anume erau oamenii pregtiti s
vad pe cer? Rspunsul la aceast ntrebare se poate afla aruncnd o privire rapid asupra
literaturii "stiintifico-fantastice" de mare popularitate.
1. Atmosfera science-fiction
Originile acestui gen de literatur sunt ndeobste plasate la nceputurile secolului XIX.
Unii prefer s-l considere precursor pe Edgar Allan Poe, care combin un stil de un
realism foarte persuasiv cu o substant narativ atins ntotdeauna de "misterios" si de
"ocult". Altii o consider precursoare a literaturii stiintifico-fantastice pe contemporana
lui Poe, scriitoarea Mary Wollstonecraft Shelley (sotia celebrului poet), care, n cartea sa
"Frankestein, or the Modern Prometheus" (Frankestein sau Prometeul modern, tradus
recent si n romneste, n. tr.) combin stiint fantezist si ocultism ntr-un mod ce
caracterizeaz multe scrieri stiintifico-fantastice de atunci ncoace.
Povestirea stiintifico-fantastic tipic avea s apar ns la sfrsitul secolului XIX si
nceputul secolului XX, odat cu Jules Verne si H. G. Wells. Apoi, trecnd prin faza
manifestrilor literare de mna a doua, asa cum apreau ele n periodicele ieftine din
America anilor 1939 si 1940, genul science-fiction a ajuns la maturitate si a devenit o
form literar de prestigiu international n deceniile din urm. Mai mult, un numr de
filme de maxim audient atest ct de mult atmosfera SF captiveaz imaginatia maselor.
Filmele SF ieftine si mai curnd de senzatie ale anilor '50 au fcut loc n ultimii
aproximativ zece ani altora mai moderne, care si spun "de idei", cum ar fi Odiseea
spatial 2001, Rzboiul stelelor, sau ntlnirea de gradul III, fr a mai mentiona unul din
cele mai lungi si mai gustate seriale de televiziune americane, Star Treck (distribuit si pe
postul nostru national de televiziune, n. tr.).
Filozofia sau mai curnd ideologia care st la baza spiritului SF si care l genereaz, este
mprtsit, chiar dac numai implicit, de toti creatorii de SF. Aceast filozofie ar putea fi
rezumat astfel:
1. Religia n sens traditional este fie cu totul absent, fie prezent n mod accidental sau
artificial. Chiar ca form literar, SF-ul este n mod vizibil produsul unei perioade deja
"post-crestine" (asa cum este cazul povestirilor lui Poe si Shelley). Universul SF este cu
totul secularist, desi n el se amestec adesea nuante oculte sau orientale. "Dumnezeu",
atunci cnd este mentionat, este prezentat ca o putere vag si lipsit de contur, iar nu ca o
fiint personal (de ex. "Forta" din Rzboiul Stelelor, o energie cosmic care are att un
aspect pozitiv ct si unul negativ). Fascinatia crescnd a omului contemporan fat de
temele SF este o reflectare direct a pierderii valorilor religioase traditionale.
2. n centrul universului SF nu se mai situeaz Dumnezeu, ci omul, dar nu omul asa cum
l cunoastem noi astzi, ci asa cum va "deveni" el n viitor, conform mitologiei
evolutioniste moderne. Desi eroii povestirilor SF sunt n general oameni obisnuiti, nu ei
sunt cei care ies n prim plan, ci ntlnirile lor cu diferite tipuri de "supraoameni" ce
reprezint rase "supraevoluate" ale viitorului (sau uneori ale trecutului) care de cele mai
multe ori provin "din alte galaxii".
Ideea c exist forme de viat inteligent "mult evoluat" pe alte planete a devenit att de
nrdcinat n mentalitatea contemporan, nct pn si n cele mai respectabile
speculatii stiintifice (sau semistiintifice) ea este socotit ca ceva de la sine nteles.
Astfel, ntr-o foarte popular serie de crti (Erich von Daniken, Chariots of the Gods Carele zeilor -, Gods from OuterSpace - Zeii din spatiul cosmic) se aduc asa zise dovezi
ale prezentei fiintelor "extraterestre" sau ale unor "zei" n preistorie, crora li s-ar datora
aparitia subit a inteligentei la om, inteligent care este anevoie de explicat prin teoria
evolutionist obisnuit.
Cercettori de prestigiu din Rusia speculeaz c distrugerea Sodomei si Gomorei s-ar
datora unei explozii nucleare, c n urm cu secole pmntul a fost vizitat de fiinte
"extraterestre", c Iisus Hristos se poate s fi fost un astfel de "cosmonaut" si c astzi
"este posibil s ne aflm n pragul unei "a doua veniri" a acestor fiinte inteligente din
spatiul extraterestru. *
* Sheila Catrander si Lynn Schroeder, Psychic Descoveries Behind the Iron Curtain Descoperiri din sfera psihicului din spatele Cortinei de Fier), Bantam Books, 1977, pp.
98-99. Vezi articolele n lb. rus ale Dr. Viaceslav Zaitaev, "Visitors from Outer Space",
in Sputnik, Jan. 1967, si "Tamplest and Spaceships" - Temple si nave spatiale in Sputnik
Jan. 1968
Cercettori la fel de reputati din lumea occidental cred destul de serios n existenta
"inteligentelor extraterestre", din- moment ce de aproape 18 ani ncoace ei ncearc, prin
intermediul telescoapelor radio, s intre n legtur cu ele. Exist n ntreaga lume cel
putin sase programe de cercetare conduse de astronomi, care ncearc s receptioneze
semnale radio de la fiinte inteligente din spatiul extraterestru.
De asemenea, "teologi" protestanti si romano-catolici contemporani, care s-au obisnuit s
urmeze orice idee nou pe care o lanseaz "stiinta", fac la rndul lor speculatii n cadrul
noului domeniu al "exoteologiei" (adic "teologia spatiului cosmic"), cu privire la natura
raselor "extraterestre" (v. rev. Times, 24 aprilie 1978). Este de netgduit c mitul SF i
fascineaz cu putere pn si pe cei mai luminati intelectuali si oameni de stiint ai zilelor
noastre.
Fiintele "evoluate" ale viitorului, asa cum apar ele n literatura SF, sunt prezentate
invariabil ca unele ce au "depsit" limitele umanittii obisnuite, mai ales cele ale
"personalittii". Asemenea lui "Dumnezeul" din povestirile SF, "omul" a devenit si el o
impersonalitate bizar. n cartea Childhood's End (Sfrsitul copilriei) a lui Arthur C.
Clarke, noua ras de oameni are fizionomia caracteristic vrstei copilriei, ns chipurile
sunt total lipsite de personalitate; aceste fiinte sunt pe cale de a suferi transformri
"evolutive" nc si mai nalte, pn la absorbirea ntr-o "Supraminte" impersonal.
n general literatura SF - ale crei idei se afl n opozitie diametral fat de nvttura
crestin, dar n concordant perfect cu unele scoli filozofice orientale - vede "progresul
evolutionist" si "spiritualitatea" n termenii unei depersonalizri crescnde.
3. Umanitatea si lumea viitorului sunt vzute, n termenii SF, ca "proiectii" ale
descoperirilor stiintifice celor mai noi; "proiectii" care nu sunt ctusi de putin lipsite de
substant, pentru c ele corespund remarcabil cu realitatea cotidian a experientelor
ocultiste si demonice, asa cum s-au desfsurat ele de-a lungul tuturor veacurilor.
Iat cteva dintre caracteristicile acestor fiinte "supraevoluate" ale viitorului:
comunicarea prin telepatie, capacitatea de a zbura, de a aprea si a disprea,
transformarea aspectului unor obiecte sau crearea de scene si creaturi iluzorii prin
"gndirea pur", miscarea la viteze ce depsesc cu mult mijloacele tehnologiei moderne,
capacitatea de a supune alte persoane propriei vointe, precum si propovduirea unei
filozofii "spirituale" care se plaseaz "dincolo de orice religie" si care promite sosirea
unui timp n care "inteligentele avansate" nu vor mai depinde de materie.
ntr-adevr, toate aceste lucruri se obtin prin nimic altceva dect prin practici sataniste si
vrjitoresti tipice. ntr-o istorie a literaturii SF se noteaz c, "un aspect persistent al
creatiilor SF este dorinta de a transcende experienta normal prin intermediul unor
personaje si evenimente care depsesc conditiile de spatiu si de timp normale" .*
* Robert Scholes si Eric S. Rabkin, Science Fiction: History, Science, Vision, - Literatura
SF: Istorie, Stiint, Premonitie -, Oxford University Press, 1977, p. 175.
Scenariile unor filme ca "Star Treck", precum si multe alte povestiri SF, seamn foarte
bine prin unele locuri (mai ales n amnuntele lor "stiintific" - viitorologice) cu unele
descrieri din "Vietile Sfintilor Printi", pe vremea crora activittile vrjitoresti erau ceva
obisnuit la popoarele pgne, printre care sfintii erau de multe ori nevoiti s-si duc viata.
Literatura stiintifico-fantastic nu are mai nimic stiintific, si nici prea "viitorologic" nu
este. Ea se prezint mai degrab ca o ntoarcere la originile "mistice" ale stiintei moderne
- stiinta dinaintea "iluminismului" secolelor XVII si XVIII, care era foarte apropiat de
ocultism.
In aceeasi istorie a literaturii SF se noteaz c "rdcinile literaturii SF, ca si rdcinile
stiintei, se situeaz n zonele magicului si miticului" (Scholes si Rabkin). Cercetrile si
experimentele contemporane din asa-zisul domeniu al parapsihologiei indic si ele o
viitoare jonctiune ntre "stiint" si ocultism, dezvoltare care se afl n deplin armonie cu
literatura SF.
Literatura SF din Uniunea Sovietic (care se bucur acolo de aceeasi popularitate ca si n
Vest, desi cunoaste dezvoltri usor diferite), cunoaste exact aceleasi teme ca si literatura
SF din aria occidental. n general, temele "metafizice" ale literaturii SF sovietice (care se
scrie sub ochiul atent al cenzorului "materialist"), sunt de influent occidental sau sunt
inspirate direct de spiritualitatea hinduist, asa cum se remarc n cazul scriitorului Ivan
Efremov. Cititorul sovietic de literatur SF rmne, potrivit unui critic, "cu o capacitate
vag de a distinge demarcatiile critice dintre stiint si magie, dintre omul de stiint si
vrjitor, dintre viitor si fantezie".
Literatura SF, att din Vest ct si din Est, ca si celelalte aspecte ale culturii contemporane,
"confirm n ntregime - spune acelasi autor -, faptul c faza superioar a umanittii o
constituie ocultismul".*
4. Prin nssi natura sa "viitorologic", literatura SF tinde s devin utopic. Cteva
romane sau povestiri chiar descriu o societate perfect a viitorului, dar cele mai multe
dintre ele se ocup de "evolutia" societtii moderne la o stare mai avansat, sau cu
ntlnirea cu civilizatii superioare de pe alt planet, cu speranta (care uneori este
prezentat ca realitate) c problemele cotidiene ca si limitrile conditiei umane pot fi
depsite. n creatiile lui Efremov (si nu numai), comunismul devine "cosmic" si "ncepe
s dobndeasc calitti nemateriale", iar "civilizatia post-industrial va fi ca aceea de tip
hinduist" **.
* G. V. Grebens, Ivan Efreniov - Theory of Soviet Science Fiction - Teoria literaturii SF
sovietice, Vantage Press, New York, 1978, pp.108, 110
** Grebens, pp.109-110
"Fiintele avansate" din spatiul cosmic sunt adesea nzestrate cu calitti "mntuitoare", iar
aterizrile navelor spatiale sunt semnul unor evenimente "apocaliptice" - de obicei sosirea
unor fiinte binevoitoare care s conduc oamenii n "progresul lor evolutiv".
n timpul celui de-al II-lea Rzboi Mondial., multi piloti raportau luminite ciudate ce
preau c se afl sub un control inteligent, iar n 1946, mai ales n luna iulie, a fost un
adevrat val de astfel de aparitii, n Suedia si n alte tri nord-europene. Initial s-a
presupus c obiectele percepute n acest val scandinav sunt "meteori", apoi c ar fi
"rachete" (sau "rachete fantom") sau chiar "bombe", si uneori c sunt "un nou tip de
nav spatial", capabil de miscri cu totul neobisnuite n spatiu si care nu las nici o
urm pe sol, nici mcar atunci cnd par c aterizeaz.
Presa european era plin de stiri referitoare la valul acestor aparitii si toat lumea n
Suedia vorbea despre ele; ele se comunicau de ordinul miilor, dar n nici mcar unul
dintre cazuri nu s-a emis ipoteza originii lor "extraterestre" sau "interplanetare". Dr.
Vallee conchide c "valul" a constat din aparitia unor obiecte reale, dar rmase
neidentificate si c el nu se poate pune pe seama "rumorilor" pre-existente despre OZNurile sau despre "vizitatorii din spatiul extraterestru".
Conform cercetrilor sale, din acest "val de farfurii zburtoare" si din altele ce i-au urmat,
lipseste orice asociere ntre interesul crescnd al maselor pentru literatura SF si curbele
maxime ale aparitiei bizarelor obiecte dup cum nici cu ani nainte, cnd Orson Wells
panicase ntreaga opinie public american n 1938, cu a sa adaptare radiofonic dup
Rzboiul lumilor (H. G. Wells), nu existase nici o idee despre vreun "val de farfurii
zburtoare".
El concluziona c "nasterea, cresterea si extinderea unui val OZN este un fenomen
obiectiv, independent de influenta constient sau inconstient a martorilor oculari sau a
reactiilor lor fat de el".
Prima reperare, care s-a nregistrat n Statele Unite si care a fost preluat si difuzat n
mas de mass-media american, a avut loc n iunie 1947, cnd Kenneth Arnold, un comis
voiajor care si pilota la acea or propriul avion, a vzut nou obiecte n form de disc,
asemenea unor "farfurii" ce zburau n apropiere de Muntele Rainier din Statul
Washington. Ziarele au preluat imediat vestea si astfel a nceput era "farfuriilor
zburtoare".
Ceea ce este totusi interesant, este c aceasta nu a fost prima aparitie OZN american; sau fcut alte observri nepopularizate, n lunile de dinaintea acesteia. Mai devreme, n
aceeasi lun, avusese loc un val OZN n Ungaria, atestat de cincizeci de martori oculari.
Deci, se vede clar c aparitiile OZN din 1947 nu se datoreaz nicidecum peste tot isteriei
colective generate de incidentul Arnold. S-au mai semnalat si alte aparitii n cadrul
valului american din 1947, mai cu seam n lunile iunie, iulie si august. Desi unele ziare
fceau speculatii despre "vizitatorii interplanetari", aparitiile erau totusi luate n serios de
oamenii de stiint, care presupuneau c se afl n fata unei tehnologii foarte avansate,
dup toate probabilittile americane, sau poate chiar rusesti.
Un al doilea val s-a manifestat n iulie 1948, cu aparitii n America si n Franta. n Statele
Unite niste piloti aflati n zbor de noapte la bordul unui DC-3 al companiei Eastern
Cea mai cunoscut investigatie guvernamental a fenomenului OZN este cea ntreprins
de Flota American a SUA, la scurt timp dup primele aparitii OZN americane din 1947.
Aceast investigatie, cunoscut din 1951 sub numele de "Project Blue Book" ("Cartea
Albastr") a durat pn n anul 1969, cnd a fost abandonat la recomandarea "Raportului
Condon" din 1968 - raport ce constituie opera unei comisii stiintifice condus de un
fizician renumit de la Universitatea Colorado.
Cei care s-au ocupat ndeaproape cu studiul ambelor rapoarte, au observat ns imediat c
n nici unul dintre ele nu se ia n serios existenta fenomenelor OZN si c preocuparea lor
este mai curnd aceea de a calma opinia public prin explicarea "oficial" a unor
fenomene spatiale considerate a fi derutante pentru populatie.
Unele grupuri de persoane interesate de ntelegerea fenomenului "Farfuriilor Zburtoare",
au mers chiar pn la a afirma c Statele Unite se folosesc de aceste investigatii ca de un
paravan n spatele cruia tin ascuns cunoasterea "adevratei naturi" a fenomenului OZN.
Dup toate indiciile nu se poate afirma clar despre aceste cercetri dect c au fost fcute
cu neglijent, pentru simplul motiv c obiectul lor central, fenomenul OZN, era privit ca
neavnd nici o legtur cu realitatea. Mai mult. Ca urmare a unor ntmplri cu OZN-uri,
care mai de care mai ciudate, chiar oamenilor de stiint ncepu s nu le mai plac aceast
tem de cercetare, din aceleasi motive, am putea spune, care au determinat-o pe vulpe s
nu-i mai plac strugurii.
Primul director al "Crtii Albastre", cpitanul Edward Ruppelt, a mers pn la a mrturisi
c "dac scopul Fortelor Aeriene a fost acela de a crea si mai mult confuzie n jurul
acestui fenomen, atunci ei nu ar fi putut face o treab mai bun... Se poate vorbi despre o
confuzie organizat n abordarea acestei probleme... Totul n acest raport se bazeaz pe
premisa c de fapt nu exist OZN-uri"*.
Raportul Condon contine cteva explicatii "clasice" ale Fenomenului OZN; n una din
ele, de exemplu, se afirm c "aceast aparitie neobisnuit trebuie considerat asadar ca
fcnd parte dintr-o categorie de fenomene aproape cu sigurant naturale, dar care sunt
att de rare, nct nu au putut fi descrise sau evaluate pn la momentul aparitiei lor, sau
de la acel moment nainte".
Consultantul stiintific principal al "Crtii Albastre" pentru mai bine de jumtate din cei 22
de ani, ct au durat investigatiile, a fost astronomul J. Allen Hynek de la Northwestern
University; el a numit pe fat toat aceast activitate drept un "proiect pseudostiintific"**.
* Ruppelt, Report on Unidentifted Flying Objects, - Raport asupra Obiectelor Zburtoare
Neidentificate - Ace Books, New York, 1956, pp. 80 -83
** Hynek, The UFO Experience : A Scientific Inquiry Experienta OZN : O investigare
stiintific, Ballantine Books, New York, 1977, pg. 215, 219
n cei 22 de ani de investigatii, asa cum au fost ele, "Cartea Albastr" a reunit totusi peste
12000 de cazuri de fenomene aeriene uimitoare, dintre care 25% au rmas
"neidentificate" n pofida chiar a "explicatiilor" adeseori forjate. Mii de alte cazuri s-au
colectat si se mai colecteaz nc de ctre organizatii particulare din S.U.A. si din alte
tri, n conditiile n care aproape toate organele guvernamentale se feresc s fac
comentarii asupra lor.
n Uniunea Sovietic subiectul a aprut mentionat public pentru prima oar n 1967 (ceea
ce nseamn implicit aprobarea oficial), cnd Dr. Felix U. Ziegel de la Institutul de
Aviatie din Moscova afirma, ntr-un articol din revista sovietic Smena, c "radarul
sovietic receptioneaz obiecte zburtoare neidentificate nc de acum douzeci de
ani".***
In aceeasi perioad a avut loc o conferint stiintific (sovietic) pe tema "Civilizatii
Spatiale", condus de astronomul armean Victor Ambartsumyam, care sublinia urgenta
unor studii preliminare privind problemele stiintifice si tehnice ridicate de comunicarea
cu astfel de "civilizatii" a cror existent el o considera de la sine nteleas.**** n anul
urmtor ns, tema OZN-urilor a fost din nou interzis n Uniunea Sovietic, iar de atunci
cercettorii sovietici si comunic rezultatele colegilor lor din vest doar pe ci neoficiale.
*** UFOs, What are they? - Ce sunt OZN-urile? - in Smena, Aprilie 7, 1967. Vezi si
articolul "Unidentified Flying Objects" - "Obiecte Zburtoare Neidentificate" - n Soviet
Life, Feb. 1968; Ostrander si Schroeder, Psychical Discoveries Behind the Iron Curtain ,
pp. 94-103
**** Felix Ziegel, "On Possible Exchange of Information with Extra-Terrestrial
Civilizations" - Despre posibilele schimburi de informatie cu civilizatiile extraterestre,
studiu prezentat la Institutul de Inginerie al Sindicatelor din Moscova la 13 martie 1967
Psychic Discoveries, p. 96
n Statele Unite subiectul se situeaz "n afara ariei" de cercetare, att pentru cercurile de
resort militare, ct si pentru oamenii de stiint propriu-zisi, dar este demn de notat faptul
c n anii din urm un numr din ce n ce mai mare de specialisti (mai ales tineri) iau
foarte n serios fenomenul OZN si se ntrunesc pentru a studia cele mai adecvate metode
de cercetare; Cercettorii Hynek si Vallee vorbesc despre un "colegiu invizibil" al unor
oameni de stiint foarte activi n cercetarea problemei, dintre care cei mai multi refuz ssi vad mentionat numele (n massmedia) n contextul cercetrilor fenomenului OZN.
Exist desigur si altii care neag existenta OZN-urilor, punndu-le pe acestea pe seama
unor perceptii deformate, dup ei OZN-urile nefiind altceva dect obiecte naturale,
baloane, avioane etc., sau simple trucuri sau "proiectii" psihologice. Unul dintre acesti
autori este Philip Klass; el "demasc" cu delectare fenomenul OZN, si trage concluzia, n
urma ctorva investigatii, c OZN-urile sunt fie fenomene naturale, fie falsuri grosolane.
Investigatiile sale l-au convins c "ideea unor nave spatiale miraculoase apartinnd altor
civilizatii este un basm confectional pe msura mentalittii adulte". *
* Philip J. Klass, UFOs Explained Explicarea OZN-urilor, Random House, New York,
1974, p. 360
Asemenea cercettori de neclintit se bazeaz mai ales pe faptul c practic nu exist
dovezi concrete (fizice) ale existentei OZN-urilor, chiar partizanii cei mai vajnici ai
existentei lor, fiind nevoiti s recunoasc putintatea dovezilor de ordin fizic din chiar
cele mai bine documentate rapoarte.
Dar, ceea ce a convins un numr de savanti, n anii din urm, s ia n serios fenomenul,
nu este dovada fizic a existentei lor, ci faptul c o multitudine de persoane, a cror
probitate si seriozitate nu poate fi pus la ndoial, au vzut lucruri ce se situeaz dincolo
de orice explicatie si care au avut asupra lor un efect puternic.
Iat cum descrie Dr. Hynek aceste mrturii: "Aveam invariabil sentimentul c m aflu n
fata unor oameni care mi descriu desfsurarea unui eveniment foarte real. Acest
eveniment se constituia pentru acea persoan ntr-o experient capital, pe care si-o
aminteau n cele mai mici detalii si care nu avea nici o legtur cu imaginatia; un
eveniment pentru care de obicei respectiva persoan nu era ctusi de putin pregtit - si a
crui ntelegere o depsea cu desvrsire" (The UFO Experience).
Aceast experient a intensei realitti a fenomenului OZN, conjugat cu lipsa total a
dovezilor fizice care s ateste existenta lor, plaseaz fenomenul mai curnd n sfera
studiilor de psihologie, dect n cea a investigrilor unor fenomene fizice; mai precis, n
sfera cercetrilor prin care se studiaz mai curnd rapoartele dect ntlnirile extraterestre
n sine, si gradul de credibilitate si consistent a acestor rapoarte.
Activitate care tine deja de domeniul psihologiei, din care n mod firesc abordrile care
urmresc exclusiv dovezile palpabile ale existentei OZN-urilor se exclud ca neadecvate.
Dar din aceast perspectiv poate c nici prerea d-lui Klass cum c aceste "nave spatiale
miraculoase" nu sunt dect niste "basme pentru oameni mari" - nu este cu totul
nendrepttit. Pentru c a vedea cu proprii ochi un OZN este una, iar a interpreta ceea ce
ai vzut (sau ceea ce altcineva a vzut) este cu totul altceva: experienta n sine poate s
fie real, n timp ce relatarea sau interpretarea ei poate s tin de domeniul "basmului"
sau a miturilor contemporane.
Prin activitatea sa, Dr. Hynek a contribuit mult la nlturarea prejudectilor despre
ntlnirile sau observrile obiectelor extraterestre. El a artat clar c de cele mai multe ori
persoanele care declar asemenea ntlniri sau observri nu sunt nici sectanti superstitiosi
si nici oameni needucati sau labili psihic. Declaratiile unor astfel de indivizi (care nu
prezint credibilitate) sunt usor de identificat si orice cercetare asupra lor este automat
sistat.
Dimpotriv, relatrile cele mai coerente si mai precise vin din partea unor oameni
normali si responsabili (adesea de formatie stiintific), pe care respectiva experient i-a
surprins sau chiar socat si creia ei nu i gsesc nici o explicatie (The UFO Experience);
si cu ct experienta este mai puternic iar OZN-ul vzut mai de aproape, cu att mai putin
Dar cnd se acumuleaz cazuri bine documentate si toate asemntoare ntre ele,
posibilitatea ca ele s fie puse pe seama unor conditii naturale exceptionale devine foarte
mic (The UFO Experience). Din acest motiv cercettorii fenomenului se concentreaz
acum asupra studiului celor mai bine documentate cazuri, comparnd dosarele cel mai
bine articulate si mai credibile pentru fiecare din ele, si reusind s discearn astfel
caracteristici si structuri comune clare ale manifestrilor OZN.
Reactia emotional a celor care au vzut astfel de obiecte n cadrul ntlnirilor apartinnd
primelor trei categorii, este una de perplexitate si uimire; ei nu si pot explica ctusi de
putin comportamentul lor si rmn cu dorinta manifest de a mai vedea odat obiectul
"mcar un pic mai de aproape". Cazurile n care martorii au ncercat un sentiment acut de
team sunt putine la numr si de cele mai multe ori se refer la piloti care, ncercnd s
urmreasc obiectele necunoscute, si ddeau seama c au de-a face cu o tehnologie ce
depseste cel mai nalt nivel cunoscut si c respectivele obiecte sunt pilotate clar de
cineva. Pe de alt parte, n cazul "ntlnirilor la mic distant", reactia "psihic" a
persoanelor n cauz este foarte puternic si cu consecinte durabile.
"ntlnirile de gradul I" sunt cele n care un obiect luminos este vzut de la 150 m sau
chiar mai putin, luminozitatea lui fiind att de puternic, nct lumineaz si solul de pe
raza lui. Ele adesea plutesc la o distant foarte mic deasupra solului, parcurgnd n acest
mod distante considerabile, pentru a decola apoi brusc la viteze incredibile, silentios, si
mai ntotdeauna pe vertical.
Cazurile de "ntlniri de gradul I", att de numeroase si documentate ntotdeauna de mai
multi martori, sunt att de asemntoare ntre ele, nct cel care le studiaz are impresia
c este vorba invariabil de acelasi obiect zburtor. Trstura specific a "ntlnirilor de
gradul I" este ns aceea c ele au loc mai ales noaptea n zone mai putin locuite si c
numrul martorilor oculari nu depseste n general trei sau patru (n cazurile examinate
de Dr. Hynek).
"ntlnirile de gradul I" ntotdeauna intimideaz si sunt adesea terifiante, dar ele nu las
urme vizibile asupra martorilor oculari; acestia sunt de obicei att de coplesiti de ceea ce
vd, nct pierd cu totul din vedere s fotografieze obiectul, n ciuda faptului c uneori au
aparat de fotografiat asupra lor. Efectul tipic al acestor ntlniri asupra martorilor oculari
este redat de unul dintre ei astfel:
"V asigur c oricine a vzut un astfel de obiect de att de aproape, fie chiar si pentru un
singur minut, nu l mai uit toat viata" (The Hynek Report ). Experienta este att de
neobisnuit, nct cei care o povestesc nu sunt crezuti, ceea ce i face pe acestia s nu o
mai povesteasc deloc sau s o povesteasc doar unui cerc restrns de prieteni, sau de
abia peste ani de zile. Este un tip de experient care este foarte real pentru cei care au
trit-o, dar incredibil pentru cei care ascult relatri despre ea.
O "ntlnire de gradul I" tipic a avut loc n 1966 si i-a avut drept protagonisti pe doi
serifi din Portage County, Ohio. Pe la ora 5 dimineata ei au vzut un obiect "mare ct o
"omuleti", "humanoizi" sau "creaturi". Prima reactie la citirea acestor rapoarte este aceea
de a imagina "omuleti verzi" si de a considera ca incredibil ntregul fenomen,
categorisindu-l drept fals sau halucinatie.
Totusi, succesul recentului film american SF, numit chiar cu numele acestei categorii de
fenomene OZN, "ntlnire de gradul III" (pentru care Dr. Hynek a fost consultant tehnic),
mpreun cu rezultatele sondajelor de opinie din 1974, care demonstreaz c 54% din cei
care stiu ceva despre OZN-uri cred c ele sunt reale, iar 46% din cei chestionati cred n
existenta vietii inteligente pe alte planete *, indic gradul din ce n ce mai sporit al
acceptrii din partea contemporanilor nostri a posibilittii existentei reale a inteligentei
"non umane".
* J. Allen Hynek si Jactues Vallee; The Edge of Reality: A Progress Report on
Unidentified Flying Objects La granita realului. Starea cercetrilor asupra obiectelor
zburtoare neidentificate t Henry Regnery Co, Chicago; 1975; pp. 289-290
Cu alte cuvinte, putem sintetiza situatia astfel: literatura stiintifico-fantastic a oferit
imaginile, "evolutionismul" a oferit filozofia, iar tehnologia erei spatiale a asigurat
plauzibilitatea acestor ntlniri extraterestre.
Ceea ce este surprinztor si uluitor n acelasi timp este c asemenea ntlniri au loc nc
astzi, conform mrturiilor multor martori oculari credibili. Deci de important capital
este interpretarea care trebuie dat acestor fenomene: s fie vorba ntr-adevr de contacte
cu "vizitatorii din spatiul cosmic", sau avem de-a face cu ntlniri de o cu totul alt
natur, explicate ns conform cu "spiritul veacului"? Acestea sunt ntrebrile care i
preocup pe cercettorii fenomenului OZN.
Dr. Hynek recunoaste c i vine greu s admit existenta "ntlnirilor de gradul III":
"Dac nu mi-ar fi team c ultragiez integritatea stiintific, mrturisesc c as fi gata s
omit din toat inima acest capitol al cercetrilor referitoare la OZN-uri" (The UFO
Experience).
Dar cum scopul Dr. Hynek este acela al obiectivittii stiintifice, lui i este imposibil s
ignore multitudinea cazurilor att de bine documentate ale acestui ciudat fenomen. Dintre
cele aproape 1250 de cazuri de ntlniri extraterestre la mic distant descrise de Dr.
Jacques Vallee, 750 mentioneaz aterizarea unei nave spatiale, si mai mult de 300 dintre
acestea specific prezenta "humanoizilor" n interiorul sau n jurul navei; o treime din
aceste cazuri sunt documentate de mai multi martori pentru fiecare caz n parte.
ntr-unul din cazurile cu "humanoizi" ce a avut loc in noiembrie 1961 n nordul SUA,
patru brbati care se ntorceau de la vntoare au observat prbusirea unui obiect n
flcri, ce parc era un avion. Cnd au ajuns la locul "prbusirii" toti au vzut un obiect
alungit de form cilindric nfipt oblic n pmnt si cu patru figuri, dup toate aparentele
omenesti n jurul lui.
Brbatii s-au deplasat n orasul din apropiere pentru a anunta politia, iar cnd s-au ntors
la locul respectiv n-au mai vzut dect niste luminite rosii, obiectul disprnd fr a lsa
nici un fel de urm, desi terenul era noroios. Dup ce ofiterul de politie a plecat cuprins
de uimire, cei patru au vzut din nou obiectul venind spre sol ca o lumin rosiatic. S-au
ntors la casele lor cu sentimentul ciudat c a existat o portiune de timp "pierdut" n
timpul noptii.
n ziua urmtoare, unul din cei patru a fost vizitat la lucru de ctre mai multi indivizi "cu
nftisare oficial", care i-au pus ntrebri despre incident si apoi l-au condus acas n
masina lor, cerndu-i s nu dezvluie nimnui cele ntmplate. Vntorul a presupus c
respectivii erau anchetatori ai Fortelor Aeriene ale SUA care ncearc s escamoteze
existenta vreunei "masini secrete".
Toti cei patru protagonisti ai ntmplrii au rmas extrem de marcati de pe urma ei si
dup sase ani unul dintre ei s-a simtit obligat s povesteasc totul unui agent al
Trezoreriei Statelor Unite (Edge of Reality).
Momentele principale ale acestei relatri sunt tipice pentru multe din seria "ntlnirilor de
gradul III". Un caz usor diferit l constituie faimoasa "aterizare" OZN de la Kelly, care a
fost investigat n amnuntime, att de politie si de Fortele Aeriene, ct si de cercettori
independenti.
n seara si noaptea de 21 august, 1955, locuitorii unei ferme patru adulti si sapte copii au avut o ntlnire prelungit cu "umanoizii".
Fiul cel mare al acestei familii (adolescent) a vzut un obiect zburtor "ateriznd" n
spatele casei. Nu l-a crezut nimeni, ns o or mai trziu "un omulet" ce emitea o "lumin
ciudat" se apropia de cas. Au mai fost vzuti si alti "omuleti" (sau poate aceiasi omuleti
care reapreau). Se apropiau invariabil de cas din directia cea mai ntunecoas, si
niciodat cnd luminile erau aprinse. l)
1) Vallee, UFOs n Space - OZN-urile din spatiul cosmic 187-191; Hynek, The UFO
Experience - Dosarul OZN - pp. 172-177
Doctorul Hynek face distinctie clar ntre "ntlnirile de gradul III" si cazurile "indivizilor
de legtur" (persoanelor care declar c au avut contact cu extraterestii (n. tr)). Aceste
persoane "de legtur" au deseori ntlniri cu fiinte extraterestre, primesc adesea de la ele
"mesaje" pseudo-religioase privind existenta unor fiinte "superior dezvoltate" de pe alte
planete care vor veni curnd s "aduc pace pe pmnt".
Astfel de indivizi sunt mai ntotdeauna membri ai unor culte religioase iscate de pe urma
fenomenelor extraterestre. Pe de alt parte, "ntlnirile de gradul III" obisnuite sunt foarte
asemntoare celorlalte tipuri de "ntlniri extraterestre"; ele li se ntmpl unor oameni
cu ocupatii similare si prezentnd un nalt grad de credibilitate, au loc ntotdeauna pe
neasteptate si produc ntotdeauna un soc, fiind att de incredibile. "Ocupantii" observati
n astfel de situatii, sunt vzuti mai ntotdeauna (de obicei de la distante foarte mici)
culegnd mostre de roc si de sol, cercetnd cu interes instalatiile si vehiculele omenesti
* Aceleasi imagini au fost relatate si de un inginer din Franta, in timpul "abductiei" sale
care a durat 18 zile
La prima vedere aceste incidente par pur si simplu de necrezut, produse ale halucinatiei
sau ale unei imaginatii bolnave. Dar ele sunt prea numeroase pentru a ne putea ngdui s
le tratm cu usurint. n msura n care relateaz ntlniri cu aparate de zbor concrete,
reale, aceste rapoarte nu sunt desigur foarte convingtoare.
Mai mult, psihanalistii nsisi atrag atentia asupra faptului c rezultatele "hipnozei
regresive" nu sunt foarte sigure; adesea persoana aflat sub hipnoz nu este capabil s
disting ntre experientele reale si "sugestionrile" inculcate n subconstientul su, fie de
hipnotizor, fie de altcineva, n momentul presupusei "ntlniri de gradul III".
Dar chiar dac aceste experiente nu sunt cu totul "reale" (ca fenomene obiective n spatiu
si n timp), faptul nsusi c ele au fost "implantate" n mintile oamenilor n proportii att
de masive n anii din urm este deja semnificativ. Fr ndoial c "ceva" exist si n
spatele acestor cazuri de "abductie", iar recent cei care investigheaz fenomenele OZN au
nceput s caute explicatiile lor n alte directii.
Asemenea experiente, si mai ales "ntlnirile de gradul III" ale anilor '70, sunt n mod
vizibil legate de fenomenele paranormale sau oculte. Uneori, cu putin nainte de a ntlni
OZN-uri, cei care urmeaz a fi protagonistii lor viseaz lucruri ciudate, sau aud bti n
usa n conditiile n care nu se afl nimeni n apropiere, sau primesc vizite ciudate dup
aceea; unii primesc mesaje telepatice de la cei din interiorul OZN-ului.
OZN-urile chiar ajung s dispar si s apar n loc s decoleze si s aterizeze cu viteze
mari; alteori au loc "vindecri miraculoase" n prezenta lor sau cnd cineva este expus la
lumina emis de ei. *
* Jacques Vallee, The Invisible College, E. P. Dutton, Inc., New York, 1975, pp. 17, 21
Alteori ns "ntlnirile de gradul III" au dus si la leucemie, precum si la boli produse de
radiatii; adesea efectele produse asupra psihicului sunt tragice: deteriorarea pesonalittii,
dement, sinucidere**.
** John A. Keel, UFOs : Operation Trojan Horse - OZN-urile: Operatiunea Calul Troian,
G. P. Putnam's Sons, NewYork, 1970, p. 303
Sporirea si intensificarea "componentei psihice" a ntlnirilor extraterestre i-a determinat
pe cercettori s le asemene pe acestea cu fenomenele oculte, care produc efecte psihice
asemntoare cu cele declansate de aparitia OZN-urilor (The Invisible College).
Multi cercettori au remarcat asemnarea dintre fenomenele OZN si spiritismul secolului
al XIX-lea, n care fenomenele psihice se combin cu efecte fizice stranii, "tehnologia"
acelora fiind desigur mai primitiv. n general, n anii '70 a nceput s dispar distinctia
ntre fenomenele OZN "propriu-zise", sau "normale", si diferitele culte OZN, si aceasta
ntelegem asadar c ntlnirile extraterestre nu sunt altceva dect formele moderne ale
unui ocultism vechi de cnd lumea. Abandonnd credinta n Iisus Hristos, omenirea si
caut acum "mntuitori" n spatiul extraterestru, iar fenomenele n discutie nu fac altceva
dect s furnizeze, prin materialitatea lor - OZN-uri, extraterestri -, recuzita extern
necesar credibilittii. Dar n ce const totusi acest fenomen? Cine s fie cei care "l
regizeaz" si, mai ales, n ce scop ar face-o?
Rspunsul la cel putin primele dou ntrebri l dau oameni de stiint nsisi, desi, neavnd
competent n domeniul religios, ei nu sesizeaz. semnificatiile mai profunde ale
descoperirilor lor. Unul dintre ei, profesorul Brad Steiger de la Universitatea statului
Iowa, care a si scris mai multe crei n domeniul ce ne intereseaz, a fcut, dup o
cercetare amnuntit a documentelor sustinute n "Cartea Albastr" redactat de Fortele
Aeriene, urmtoarea declaratie: "Avem de-a face aici cu un fenomen parafizic
multidimensional, ale crui rdcini tin de sfera planetei Pmnt" (Canadian UFO Report,
Summer, 1977).
John Keel, care a pornit n cercetrile sale asupra OZN-urilor cu mult scepticism si care
n materie de religie este un agnostic, scrie: "n esenta lor, OZN-urile, ...sunt manifestarea
unei lumi pline de duhuri si de fantome, al crei univers mintal este straniu si aberant;
este realitatea unei lumi dominate de iluzie... n care realitatea nssi este distorsionat de
forte stranii, care n mod vdit pot manipula spatiul, timpul si materia fizic - forte care se
situeaz aproape n totalitate dincolo de puterea noastr de ntelegere... Aparitiile OZN
par a fi pe de-a ntregul variatii minore ale fenomenelor demonice vechi de cnd lumea"
(UFOs: Operation Trojan Horse).
ntr-o bibliografie recent a fenomenelor OZN pregtit de Biblioteca Congresului, se
noteaz la prima pagin urmtoarele: "Multe dintre rapoartele asupra OZN-urilor, care se
public n prezent n presa de mare audient la public, relateaz incidente care sunt
izbitor de asemntoare fenomenelor de posedare demonic, psihice sau de alt fel, pe care
teologii si parapsihologii le cunosc de mult vreme"*. Cei mai multi cercettori ai
fenomenului OZN caut de acum explicatia lui n sfera demonologicului si a ocultului.
* Lynn G. Catoe, UFOs and Related Subjects: An Annotated Bibliography - OZN-urile si
alte subiecte nrudite: O bibliografie adnotat -; US Government Printing Office,
Washington, D. C. ,1969
n cteva studii recente efectuate de cercettori protestanti (evanghelici) toate aceste
dovezi sunt unite si sistematizate, iar concluzia care se impune este c fenomenele OZN
sunt de origine demonic **. Este adevrat c unele dintre ele s-au dovedit a fi rezultate
ale sarlataniei sau halucinatiei, dar acesta nu este nici pe departe cazul tuturor miilor de
dosare care s-au acumulat pn n prezent asupra fenomenului. C frauda este de
asemenea ntlnit n cadrul sedintelor de spiritism - este foarte adevrat. Dar spiritismul
nsusi, atunci cnd este autentic, produce negresit stri "paranormale", care nu sunt
altceva dect rezultate ale actiunilor demonice. La fel stau lucrurile cu fenomenele OZN.
** Clifordd Wilson si John Weldon, Close Encounters: A Better Explanation, O mai bun
explicare a ntlnirilor Extraterestre, Master Books, San Diego, 1978; Spiritual
Counterfeits Project - Revista Dosarului "Falsuri Spirituale", Berkeley, Calif., Aug. 1977;
"UFOs: Is Science-Fiction Coming True?" - Se adevereste literatura stiintifico-fantastic
despre OZN-uri?"
Istoriile de caz din grupa contactului direct cu OZN-urile dezvluie caracteristici tipice,
identice cu cele care se regsesc n practicile oculte sau demonice. De exemplu, un ofiter
de politie din California a vzut primul OZN n iunie, 1966, si de atunci nainte a avut
foarte des astfel de ntlniri.
"Devenisem complet obsedat de OZN-uri. Eram convins c ceva absolut mret mi se va
ntmpla n curnd. Am renuntat la lecturile zilnice din Biblie, nu m-am mai gndit la
Dumnezeu, dar n schimb am nceput s citesc cu nversunare toate crtile despre OZNuri care-mi cdeau n mn... Vegheam noptile, asteptnd n zadar s mai primesc vreun
semn, ncercam s comunic mental cu ceea ce eu credeam c sunt fiinte extraterestre,
aproape c m rugam la ei s-mi apar n fat sau s intre ntr-un fel n legtur cu mine".
In cele din urm a cunoscut ce nseamn o "ntlnire de gradul III"; o "nav" cam de 24
m n diametru i-a aprut n fat, dar a decolat imediat, lsndu-l perplex si cu expectativa
unui moment "mret" dar nimic n-a mai urmat dup toate acestea. OZN-urile au ncetat s
mai apar, iar omul, frustrat n asteptrile sale, a nceput s bea pn la atingerea unei
stri depresive n care l ncerca din ce n ce mai des gndul sinuciderii. Nu a reusit s
ias din acest iad dect prin convertirea la Hristos.
Cei care ns au intrat n contact nemijlocit cu nsisi extraterestrii, au lucruri cu mult mai
nfricostoare de povestit. Ei devin literalmente "posedati" de aceste fiinte care ncearc
mai nti s-i ucid pe cei care le opun rezistent. (UFOs: A Better Explanation).
n afar de semnificatia general a fenomenului OZN, "ntlnirile de gradul III" mai ales
ne oblig s ntelegem c scopul lor precis este acela de a nsela individul care particip
la ele si de a-l mpinge, fie spre a cuta noi "contacte" al cror "mesaj" mai apoi s-l
popularizeze, fie - si aceasta ntotdeauna - spre stri de acut confuzie si dezorientare
personal.
Dac amestecul ciudat de elemente fizice si psihice ce caracterizeaz fenomenele OZN
este si aspectul ce intrig cel mai mult pe cercettori, rmnnd din punctul lor de vedere
fr solutie, el este ns cu totul explicabil celor care cunosc textele de spiritualitate
ortodox si mai cu seam Vietile Sfintilor.
n interiorul acestei spiritualitti se stie c si demonii dispun de "trupuri fizice", numai c
"materia" din care sunt fcute ele este att de subtil, nct nu poate fi sesizat dect de
oameni cu "usile spirituale ale perceptiei" deschise, fie prin vointa lui Dumnezeu, ca n
cazul sfintilor, fie mpotriva ei - n cazul vrjitorilor sau celor care accept s fie mediumi
n sedintele de spiritism ***.
*** Doctrina Ortodox despre demoni si ngeri si modul n care este simtit actiunea lor
de ctre oameni a fost sintetizat (printre altii - n. tr. ) de marele episcop si printe al
Bisericii din secolul al XIX-lea Ignatie Breancianinov; ea este expus pe larg n cartea
The Soul After Death - Sufletul dup Moarte -, St. Herman of Alaska Brotherhood,
Platina, California, 1979, Din Ignatie Breancianinov stau trad. n lb. rom. extrase n vol.
Cuvnt despre moarte, Ed. "Pelerinul Romn", Oradea 1993
Literatura ortodox ofer numeroase exemple de manifestri demonice, care se potrivesc
perfect cu scenariul ntlnirilor extraterestre: fiinte si obiecte concrete (adic prezente si
contrafaceri demonice) care "apar" si "dispar" brusc, care au ntotdeauna menirea de a
nspimnta si semna confuzie ntre oameni, ducndu-i n final la distrugere. Viata
Sfntului Antonie cel Mare si a Sfntului Ciprian al Cartaginei, care mai nainte fusese
vrjitor, sunt pline de astfel de incidente ****.
**** Vezi Vietile Sfintilor (pe larg) editate cu ncepere din 1991 la Episcopia Romanului
si Proloagele, vol. I-II (Vietile Sfintilor pe scurt ), Craiova 1991 (n. tr. )
Viata Sfntului Martin Milostivul (+397, episcop de Tours, mentionat n Proloage vol. I,
13 feb.) contine un exemplu interesant de actiune demonic care prin puterea ei de a
manipula obiecte "fizice" se potriveste perfect cu momente similare din cadrul
"ntlnirilor de gradul III".
Un anume tnr Anatolie se face monah lng Mnstirea Sfntul Martin, dar din fals
smerenie devine victima nselciunii diavolesti. I se pare c st de vorb cu "ngerii", iar
ca s-l ncredinteze de "sfintenia" sa, acesti "ngeri" au promis s-i druiasc "o mantie
strlucitoare din cer" ca semn al "puterii dumnezeiesti" ce se slsluia deja n el.
"Deci, ntr-una din nopti, pe la miezul noptii, se fcu zgomot mare de pasi ce parc jucau,
si de murmure ca de multe voci n schit, iar chilia lui Anatolie se umplu de lumin. Apoi
se asternu linistea, iar cel nselat iesi din chilia sa, purtnd "straiul cel dumnezeiesc".
Cineva a adus o lumnare si toti fratii au cercetat cu atentie haina. Era peste msur de
moale si de lucioas, iar culoarea era rosie ca para. Nimeni nu putea spune din ce anume
era fcut, ns la vedere si la pipit prea o hain si nimic mai mult".
n zori, duhovnicul tnrului Anatolie vrea s-si ia ucenicul pentru a-l duce la Sfntul
Martin, ca s se descopere dac ntmplarea nu era cumva o nselciune diavoleasc. De
fric, ucenicul refuz, "si cnd fratii l traser cu de-a sila, haina cu pricina se fcu
nevzut din minile lor".
Autorul acestei mrturisiri (care fie a asistat personal la ntmplare, fie a aflat-o de la
participantii directi la ea) ncheie istoria astfel: "diavolul nu a putut s-si tin pn la
capt nselciunea, sau s si-o ascund, cnd a auzit c va ajunge naintea fetei Sfntului
Martin".
"Era n puterea Sfntului Martin s recunoasc pe diavol n orice chip s-ar fi artat, fie cu
firea sa proprie, fie preschimbat n vreo alt form a ruttii cu care s-i nsele pe
oameni" - inclusiv n forma idolilor si chiar n chipul lui Hristos nsusi, mbrcat ca
mprat, lumina din jurul trupului su fiind ns rosie (semn c este de la diavolul, dup
Sfintii Printi, vezi Filocalia vol. 1-12, trad. Pr. D. Stniloae - n. tr.)
Deci nu ncape nici o ndoial c "farfuriile zburtoare" ale zilelor noastre se ncadreaz
perfect n "tehnologia" diavoleasc; cu adevrat, nimic altceva nu le-ar putea explica la
fel de bine. Astfel, feluritele nselciuni diavolesti despre care ne avertizeaz scrierile
patristice, s-au adaptat la mitologia contemporan a spatiului cosmic - nimic mai mult.
De exemplu, Anatolie cel din povestirea de mai sus s-ar fi numit "individ de legtur". Iar
scopul "obiectului neidentificat" nu este greu de lmurit. El este acela de a-i impresiona si
de a-i umple pe spectatori de un sentiment de team n fata "misterului". In acelasi timp,
de a produce "dovada" existentei unor "inteligente superioare" (care se numesc "ngeri",
pentru cei care le cad victime dintre rndurile credinciosilor, sau "extraterestri", pentru
omul ateu contemporan), ale cror mesaje transmise oamenilor s aib astfel o autoritate
care s nu poat fi pus la ndoial. Vom analiza aceste mesaje n cele ce urmeaz.
n viata Sfntului Nil de Sorska (cel care n secolul XIV a ntemeiat schiturile ca centre
de viat monahal n Rusia), se descrie o "rpire" demonic care este aproape identic cu
"abductia" extraterestr.
La ctva vreme dup moartea Sfntului Nil locuiau n mnstirea lui un preot si fiul su.
"Odat, pe cnd biatul fusese trimis cu o treab la cineva, i apru deodat n fat un om
ciudat care l apuc de mn si l duse, ca si cnd ar fi fost purtat de vnt, n mijlocul unei
pduri foarte slbatice". Si pe cnd preotul si monahii se rugau la Sfntul Nil s-i ajute s
descopere copilul pierdut, Sfntul veni n ajutorul biatului si sttu afar, n fata ferestrei
la care era asezat copilul; iar cnd lovi tocul usii cu toiagul ce-l tinea n mn, cldirea se
zgudui din temelii si toate duhurile necurate czur la pmnt. Sfntul porunci diavolului
s duc biatul napoi de unde l luase si se fcu nevzut.
Apoi, dup oarece strigte si ceart ntre diavoli, "acelasi strin apuc biatul si-l duse la
Schit ca vntul, ... asezndu-l pe o cpit de fn, dup care dispru". Cnd l-au gsit
clugrii, biatul le povesti tot ce i se ntmplase, ce vzuse si ce auzise. De atunci ncolo
umbla foarte smerit, purtnd n el parc o anumit team".**
ntr-o "rpire" demonic similar din Rusia secolul XIX, un tnr, blestemat fiind de
mama sa, deveni timp de 12 ani sluga unui diavol ntruchipat ntr-un "bunic", avnd
puterea de a sta nevzut n mijlocul oamenilor, ajutndu-l astfel pe diavol s semene
confuzie printre ei**.
** The Northern Thebaid, -Tebaida nordului - St.Herman - Alaska Brotherhood, 1975,
pp. 91-92
** St. Nilus, The Power of God and Man's Weakness (in Russian) - Puterea lui
Dumnezeu si slbiciunea omeneasc (n lb. rus), St. Sergius' Lavra, 1908; St. Herman
Brotherhood, 1976, pp. 79-98
"vizitatorilor din spatiul extraterestru" nu este dect unul din multele pretexte pe care le
folosesc aceste puteri pentru a disemina si a acredita ideea existentei unor "fiinte
superioare" care si vor asuma responsabilitatea destinului omenirii.
n al doilea rnd, OZN-urile nu sunt altceva dect tehnici mediumistice de ultim or,
prin care diavolul si cstig aderenti pentru sfera lui ocult. Ele sunt un semn teribil al
marii susceptibilitti a omului contemporan la influentele demonice, asa cum nu s-a mai
ntmplat niciodat n era crestin. n secolul trecut de exemplu, era de obicei necesar
participarea la sedinte de spiritism pentru a intra n contact cu demonii, pe cnd astzi
privirea cerului este suficient n acest scop (este adevrat, de preferint noaptea).
Omenirea a pierdut n prezent si ultima rmsit a unei viziuni crestine asupra existentei,
plasndu-se acum n mod pasiv la dispozitia multiplelor "puteri" cobortoare din vzduh.
Recentul film ntlnire de gradul III este o dezvluire socant despre ct de superstitios a
putut deveni omul contemporan, omul asa-zis "eliberat" de sub imperiul credintei crestine
"obscurantiste"; acest om este gata ntr-o clip s cread, fr s pun nimic la ndoial,
orice "experient" neobisnuit, indiferent unde l-ar duce ea, fr s-ti treac prin cap
mcar c are de-a face cu grosolane contrafaceri diavolesti *.
* Doua alte recent descoperite fenomene "paranormale" demonstreaz cu ct
ndrzneala demonii se folosesc de mijloace fizice (in particular, aparate tehnice
moderne) pentru a intra n contact cu oamenii. (1) Un cercettor leton (acum urmat de
altii) a descoperit fenomenul vocilor misterioase care apar inexplicabil pe benzilor
aparatelor de nregistrare, chiar si atunci cnd nregistrrile se realizeaz n conditii de
laborator ntr-o atmosfer epurat de orice zgomot, efectul lor fiind foarte apropiat cu cel
al sedintelor de spiritism. Prezenta unui mediu sau a unui "psihic" n camer favorizeaz
acest fenomen (Konstantin Raudive, Breakthrough: An Amazing Experiment in
Electronic Comunication with the Dead - Bres ctre lumea nevzut: O experient
uluitoare de comunicare electronic cu mortii, Taplinger Publishing Co., New York,
1971). (2) Se presupune ca deseori, liniile telefonice au fost folosite de
"extraterestri" cu voci metalice pentru a intra in contact cu "indivizii de legtur", ct si
cu cercettori ai fenomenelor extraterestre. In ultimii ani ns s-au raportat si cazuri n
care la telefon au fost auzite si voci ale persoanelor decedate. Nu se poate nega, dup cum
declar nsusi reporterul acestui fenomen, c "diavolii cei de demult se afl acum din nou
printre noi", ntr-o msur nemaintlnit n trecut (Keel, OZN-urile: Operatiunea Calul
Troian, p. 308
n al treilea rnd, "mesajul" adus de OZN-uri este de natur s pregteasc lumea pentru
aparitia lui Antihrist; "mntuitorul" omenirii apostaziate soseste pentru a stpni lumea.
Poate c vor sosi chiar din vzduh, pentru a imita mai bine venirea Mntuitorului (Matei
24,30; Fapte 1,11). Sau poate c "vizitatorii extraterestri" vor ateriza n locuri publice
pentru a declansa o nchinare "cosmic" n fata stpnului lor. Sau poate c "focul
pogort din cer" (Apoc. 13,13) nu va fi dect o parte a marelui spectacol demonic
rezervat vremilor din urm. Oricum, mesajul adresat omenirii zilelor noastre acesta este:
"mntuirea asteptati-o nu de la Adevrul crestin aflat prin descoperire dumnezeiasc si nu
*
Sase luni dup evenimentul descris mai sus (care a avut loc la o ntlnre "harismatic"
interconfesional la Seattle), comunitatea crestinilor ortodocsi ncepu ntr-adevr s afle
c "duhul harismatic" se misc n Biserica Ortodox Greac. Printele Stephanou n
revista Logos consemneaz acest eveniment, care ncepuse s se manifeste deja ntr-un
numr de parohii grecesti si siriene din America si acum se mpnzea peste tot, fiind activ
promovat de Printele Eusebius.
de oameni favorabili ei, si care, evident, nu public dect acele materiale care, cred ei,
slujesc cauzei lor.
n continuare, nu ne vom referi doar la putine surse strict penticostale, prefernd s ne
ocupm n special de mediile protestant, catolic si ortodox, si de marele succes pe care l
are '"renasterea harismatic" n aceste medii.
2. Spiritul "ecumenist" al "Renasterii Harismatice"
nainte de a ncepe s citm din declaratiile "harismatice", s atragem atentia pentru
nceput asupra unui aspect de baz al Miscrii Penticostale propriu-zise, care aproape
ntotdeauna este trecut sub tcere de ctre autorii "harismatici". Si anume, c exist un
numr uluitor de secte penticostale, de o mare varietate, fiecare avndu-si propriile
accente doctrinare, si multe dintre ele nefiind n comuniune unele cu celelalte. Exist
"Adunrile lui Dumnezeu", "Bisericile lui Dumnezeu", reuniuni "penticostale" si "ale
sfinteniei", grupuri "Dup Evanghelie" etc., multe dintre ele mprtite n subsecte mai
mici.
Deci este vdit lucru, c "duhul" care inspir o asemenea anarhie nu poate fi n nici un
caz unul al comuniunii si unittii. El este n contrast diametral cu spiritul Bisericii
Crestine Apostolice a primului veac, la care miscarea sustine c vrea s se ntoarc. Totul,
n cadrul noii "miscri harismatice" ce a cuprins acum mai toate confesiunile, se discut
mult despre "unitatea" pe care aceast nou miscare o inspir.
Dar despre ce fel de unitate este vorba? Cumva de adevrata unitate a Bisericii pe care
Crestinismul Ortodox a pstrat-o nestirbit din secolul I si pn n secolul al XX-lea? Sau
de pseudo-unitatea Miscrii Ecumenice care neag pn si existenta Bisericii lui Hristos?
Rspunsul la aceast ntrebare l anunt clar cel care poate fi considerat "profetul" de
frunte al penticostalismului secolului XX, anume David Du Plessis, care, n ultimii
douzeci de ani, a promovat activ vestile despre "Botezul Duhului Sfnt" printre
confesiunile participante la Consiliul Mondial al Bisericilor. Si aceasta n urma
ndemnului imperativ primit prin intermediul unei "voci", ce i-a fost adresat n anul 1951.
Miscarea Penticostal din cadrul diferitelor biserici devine din ce n ce mai puternic si
mai dinamic. Dar cel mai remarcabil este faptul c aceast renastere se regseste mai
ales n cadrul asa-ziselor societti liberale, mult mai putin n sentimentul evanghelic si
chiar deloc n cel fundamentalist al Bisericii Protestante.
Ultimele mentionate se constituie acum n opozitia cea mai vehement fat de aceast
glorioas "renastere", cci trebuie s stim c Miscarea Penticostal si miscrile
moderniste ale Consiliului Mondial (al Bisericilor, n.- tr.) sunt acelea n care se manifest
cel mai cu putere duhul" (Du Plessis, p. 28).
Aceeasi este situatia si n cazul Bisericii Romano Catolice: "rennoirea harismatic" apare
tocmai n cercurile "liberale", cu rezultate imediate n avntul ecumenismului pe care l
mbrtiseaz aceast Biseric si cu tot soiul de experimente n cadrul serviciului liturgic
(cum ar fi acompaniamentele la chitar etc.) Catolicii mai traditionalisti sunt tot att de
ostili acestui curent ca si Protestantii radicali.
C orientarea "renasterii harismatice" este puternic ecumenist e dincolo de orice
ndoial. Iat ce scrie Clarence Finsaas, pastor luteran "harismatic": "Pe multi i surprinde
faptul c Duhul Sfnt se poate manifesta n cadrul oricrei confesiuni crestine istorice...
fie ea calvin sau arminian* putin import; esential este c Dumnezeu este mai presus
dect credintele noastre si c nici una dintre confesiuni nu detine monopolul asupra Lui"
(Christenson, p. 99). Iat ce declar si un pastor episcopalian despre "renasterea
harismatic": "... din punct de vedere ecumenic ea este un mare succes, deoarece se
realizeaz o remarcabil unire a crestinilor de diferite confesiuni, si aceasta mai ales la
nivelul parohiilor" (Harper, p. 17).
* se refer la doctrina lui Arminius, care sustine posibilitatea mntuirii tuturor, opus
celei calviniste a predestinrii (n. tr.)
Periodicul "harismatic" californian Inter-Church Renewal (Rennoirea interconfesional)
este plin de astfel de declaratii de "unire": "ntunericul vremilor apuse s-a risipit, iar
astzi clugrita romano-catolic si un protestant se pot iubi reciproc cu o iubire nou si
ciudat", care dovedeste c "vechile bariere confesionale se prbusesc. Superficialele
diferente doctrinare sunt date la o parte, astfel nct toti credinciosii s se poat uni n
Duhul Sfnt".
Preotul ortodox Eusebius Stephanou crede c "aceast revrsare a Duhului Sfnt trece
dincolo de granitele confesionale... Duhul lui Dumnezeu lucreaz ... att n interiorul ct
si, n exteriorul Bisericii Ortodoxe" (Logos, ian. 1972, p. 12).
n acest punct, crestinul ortodox vigilent, care nu uit nici o clip c trebuie s "cerce
duhurile", se va gsi pe un teren familiar, presrat cu cliseele ecumeniste obisnuite. Mai
ales s remarcm aceast "revrsare a Duhului Sfnt", care apare n exteriorul Bisericii
Ortodoxe, exact ca Miscarea Ecumenic nssi; cei care o adopt nu fac altceva dect s
urmeze unei mode care a ajuns la maturitate n exteriorul Bisericii lui Hristos.
Deci ce pot s-i nvete cei care se afl n afara Bisericii lui Hristos pe crestinii ortodocsi?
Nu putem s negm c, uneori, spre rusinea noastr, catolicii si protestantii sunt mai
zelosi n participarea la biseric, la activittile misionare, la rugciunea mpreun, la
citirea din Sfnta Scriptur etc. Chiar din interiorul credintei lor gresite, catolicii,
protestantii si sectantii i fac de rusine pe ortodocsi prin aceea c se strduiesc mai mult
s se fac plcuti lui Dumnezeu dect multi dintre ortodocsi, n conditiile n care cei din
urm sunt singurii care au pstrat plintatea crestinismului apostolic.
Deci, ortodocsii ar face bine s ia exemplu de la celelalte denominatiuni si s renvieze
bogtiile spirituale ale propriei lor Biserici, pe care nc nu reusesc s o scoat din lenea
duhovniceasc si din obiceiurile cele rele. Cele spuse acum se refer la partea omeneasc
a credintei, la eforturile umane care se cheltuiesc n activittile religioase, fie ea credinta
cuiva just sau nu.
copii peste care tocmai ne-am pus minile s nceap a vorbi n limbi? Iar dac ei nu au
vorbit n limbi, veti avea oare inimi att de nvrtosate si perverse nct s credeti c nu
ati primit Duhul Sfnt?"
Penticostalii zilelor noastre si justific vorbirea n limbi, bazndu-se mai ales pe ntia
Epistol a Sfntul Apostol Pavel ctre Corinteni, cap. 12-14. Dar Sfntul Pavel a scris
acel pasaj tocmai pentru c "limbile" deveniser pricin de dezordine n Biserica din
Corint. Si chiar dac nu interzice practica lor, el cu sigurant le micsoreaz importanta.
Deci acest pasaj ar trebui s descurajeze, nicicum s ncurajeze revigorarea contemporan
a "limbilor", mai ales atunci cnd se descoper (dup cum recunosc nsisi penticostalii) c
mai exist si alte ci de dobndire a vorbirii n limbi n afar de Duhul Sfnt!
n calitatea noastr de crestini ortodocsi, noi stim cu sigurant c vorbirea n limbi, ca dar
autentic al Duhului Sfnt, nu poate s se manifeste la cei care sunt n afara Bisericii lui
Hristos. Si cum "alte surse" ale acestei "vorbiri n limbi" exist, s ncercm s vedem
care sunt ele, lundu-ne dup caracteristicile pe care le mbrac acest fenomen
contemporan.
Cci dac am devenit mai vigilenti constatnd importanta exagerat pe care penticostalii
contemporani o acord "limbilor", trebuie neaprat s ne intereseze examinarea
circumstantelor prin care apar ele.
Departe de a fi druite liber si spontan, fr amestecul omului - asa cum s-ar cuveni unor
adevrate daruri ale lui Dumnezeu -, vorbirea n limbi poate fi provocat, avnd prin
urmare un caracter previzibil, de o anumit tehnic a "rugciunii" concentrate n grup,
nsotit de cntri protestante, care creeaz o atmosfer psihic foarte sugestiv ("Vine!
El vine! "), care culmineaz cu o "punere a minilor", si care alteori nu const dect din
purul efort fizic de a repeta la nesfrsit anumite cuvinte (Koch, p. 24), sau chiar sunete
dezarticulate.
O persoan a recunoscut c, asemenea multor altora, dup ce a vorbit n limbi, "rosteam
adesea silabe fr sens n efortul de a-mi provoca fluxul rugciunii n limbi" (Sherill, p.
127); eforturi care, departe de a fi descurajate, sunt recomandate cu zel de ctre
penticostali. "A scoate sunete pe gur nu nseamn, desigur, "a vorbi n limbi", dar acest
gest poate constitui un act onest de credint, pe care Duhul Sfnt l va onora druindu-i
acelei persoane puterea de a vorbi ntr-o alt limb" (Harper, p. 11).
Un alt pastor protestant spune: "Se pare c greutatea initial de a vorbi n limbi nu este
altceva dect constiinta c tu esti acela care trebuie "s vorbeasc" n continuare, cu orice
pret... Primele silabe si cuvinte pot s-ti sune ciudat la ureche. Ele pot fi rostite cu
greutate sau pot fi chiar nearticulate. E posibil s crezi chiar c le inventezi. Dar n
msura n care vorbesti fr oprire si cu credint... Duhul va alctui pentru tine o limb de
rugciune si de laud (Christenson, p. 130).
Un "teolog" iezuit ne povesteste cum a pus el n practic aceste sfaturi: "Dup micul
dejun am simtit c ceva m trage aproape irezistibil ctre capela unde m-am asezat s m
rog. Lundu-m dup descrierea lui Jim, despre cum a primit el darul limbilor, am
nceput s rostesc ncet, numai pentru mine: "La, la, la, la". Spre marea mea uluire a
urmat o miscare rapid a limbii si buzelor nsotit de un sentiment extraordinar de
devotiune interioar" (Gelpi, p. 1).
Care crestin ortodox cu mintea treaz ar putea s confunde aceste periculoase jocuri
psihice cu darurile Sfntului Duh?! Cci lipseste cu desvrsire din aceast practic orice
urm de crestinism, orice urm de duhovnicie. Ne aflm mai curnd n zona
mecanismelor psihice care pot fi declansate cu ajutorul unor tehnici psihofizice foarte
precise, ntre care "vorbirea n limbi" pare s tin pozitia cheie de "buton", oarecum, care
deschide usa spre aceast zon.
Oricum ar fi, sfera experientelor cu pricina nu are nici un fel de asemnare cu darul
duhovnicesc al vorbirii n limbi, asa cum este el descris n Noul Testament, el apropiinduse mult mai mult de "vorbirea n limbi" de tip samanist, practicat n religiile primitive, n
care samanul sau vraciul-vrjitor dispune de o anumit tehnic pentru a intra n trans si
de a transmite astfel mesajul unui oarecare "dumnezeu" ctre om (sau invers), ntr-o
limb pe care nu a nvtat-o. (Vezi Burdick, pp. 66-67).
n paginile care urmeaz vom ntlni experiente "harismatice" att de sinistre, nct
comparatia cu samanismul nu va mai prea poate att de exagerat, mai ales dac tinem
cont de faptul c samanismul primitiv nu este dect expresia particular a unui fenomen
"religios" care, departe de a fi strin Occidentului contemporan, joac, dimpotriv, un rol
major n vietile multora dintre "crestinii" zilelor noastre: este vorba despre mediumism.
4. Mediumismul "crestin"
Un studiu foarte atent si obiectiv asupra fenomenului "vorbirii n limbi" l-a realizat
pastorul luteran german Dr. Kurt Koch (The Strife of Tongues - Glceava Limbilor).
Dup ce a examinat sute de cazuri de manifestare a acestui "dar", el a ajuns la concluzia,
bazat pe argumente scripturistice, c doar patru din aceste cazuri ar putea fi cele descrise
n Faptele Apostolilor, dar c nici mcar de acestea patru nu putea fi sigur.
Desigur, n lumina traditiei patristice a Bisericii lui Hristos dintotdeauna, crestinul
ortodox nu ar avea astfel de dubii. Cu posibila exceptie a celor patru cazuri, ns, Dr.
Koch a identificat un numr de cazuri nendoielnice de posesiune demonic, "vorbirea n
limbi" fiind de fapt "un dar" ntlnit n mod obisnuit la demonizati. Dar cheia ntregii
miscri o gsim n concluziile finale ale Dr. Koch.
El arat c miscarea "limbilor" nu e nicidecum o "renastere", cci lipseste cu desvrsire
din ea orice constiint a pctoseniei personale si orice urm de pocint. Ceea ce
constatm, n schimb, este o subliniat preocupare de a cstiga puteri si experiente noi.
Deci fenomenul limbilor nu este cel descris n Fapte si nici nu poate fi asimilat (n cele
mai multe din cazuri) cu o posedare demonic propriu-zis; el este mai curnd "... si
probabil n 95% din cazuri, un fenomen mediumistic, de natur spiritist" (Koch, p. 35).
n timpul desfsurrii lor, cei care interpreteaz sau vorbesc n limbi "par c intr
literalmente n trans" (Sherill, p. 87). n unele comunitti "harismatice" aceast
pasivitate este att de pronuntat, nct elementele de organizare, cum ar fi ordinea de
desfsurare a slujbelor, sunt complet abolite, fiecare fcnd absolut ceea ce i dicteaz
"spiritul".
2. Hotrt c este vorba de o "solidaritate de credint" - nu doar simpla comuniune a
credintei crestine si ndejdea mntuirii, ci mai ales o unanimitate n dorinta de a vedea c
se produce fenomenul harismatic. Aceasta este esenta tuturor adunrilor de rugciune
"harismatic". Aceast solidaritate este nc si mai intens atunci cnd are loc un "botez
n Duhul Sfnt", ce se ncheie de obicei ntr-o camer separat si n prezenta unui numr
restrns de persoane, initiate deja n aceast "tain". Este suficient ca o singur persoan
s aib gnduri negative cu privire la ceea ce se ntmpl, pentru ca "botezul" s nu mai
aib loc - n exact acelasi mod n care rugciunile preotului ortodox descrise mai sus au
fost suficiente pentru a risipi vrjitoria fachirului din Ceylon.
3. "Circuitul magnetic" spiritist este echivalentul "punerii minilor" de la ntrunirile
penticostale, care este ntotdeauna executat de cei care la rndul lor au trecut ei nsisi
prin experienta "botezului" vorbirii n limbi si care servesc, dup mrturia chiar a
penticostalilor, drept "canale ale Duhului Sfnt" (Williams, p. 64); "canale" sunt numiti si
mediumii din sedintele de spiritism.
4. Atmosfera "harismatic", ca si cea spiritist, se induce cu ajutorul intonrii anumitor
imnuri si rugciuni cu rol de sugestionare, de asemenea prin bti din palme; toate
acestea duc la "un efect de intens excitare psihic" (Sherill, p. 23).
S-ar putea obiecta c toate aceste asemnri dintre fenomenele mediumistice si cele
penticostale nu sunt dect simple coincidente; dar, pentru a ne lmuri, nu ne rmne dect
s vedem care este natura "spiritului" ce se comunic prin "canalele" penticostale. Natura
lui reiese clar din mrturiile celor care au simtit aceast experient pe propria lor piele:
"Cei din grup au format un cerc mai strns n jurul meu. Parc formau cu corpurile, lor o
plnie prin care se concentra tot fluxul "spiritului" care pulsa n camer. Asa cum sedeam
acolo, l simteam cum se scurge prin mine" (Sherill, p. 122).
La o ntlnire penticostalo-catolic: "cine intra acolo era practic dobort la pmnt de
formidabila si vizibila prezent a lui Dumnezeu!" (Ranaghan, p. 79). (A se compara cu
atmosfera "vibrant" din cadrul unor anumite ritualuri pgne sau hinduiste; vezi mai sus,
cap. Locuri si practici hinduiste).
Iat relatarea unei alte experiente "baptismale": "mi ddeam seama c Domnul se afla n
camer si c se apropie de mine. Eu nu-L vedeam, dar m-am simtit mpins de la spate. Si
am czut la podea, dar parc as fi plutit..." (Logos Journal, nov-dec, 1971, p. 47). Exist
multe alte exemple similare, pe care le vom discuta mai jos, n cadrul manifestrilor
fizice ale experientelor "harismatice". Ceea ce este cert, este c numai de manifestri ale
Duhului Sfnt nu poate fi vorba!
n acest moment, ns, s nu pierdem din vedere caracteristica esential a vorbirii n limbi
"harismatice": aceea c ea nu este doar un fenomen initial care mai apoi dispare, dup ce
"botezul" s-a ncheiat; ci, c trebuie s continuie (att n public ct si n particular) si s
devin "un ingredient de baz" al vietii religioase, cci n caz contrar "darul Duhului"
poate s nceteze.
Un autor "harismatic" presbiterian vorbeste despre functia specific a acestei practici ca
"pregtire" a ntlnirii "harismatice" propriu-zise: "deseori grupul se ntlneste cu putin
vreme mai nainte de ora fixat pentru a se ruga n Duhul (adic n limbi). n felul acesta
se intensifica senzatia prezentei si lucrrii lui Dumnezeu n adunare". Si iar: "Am
descoperit c rugciunea mental n Duhul pe parcursul ntlnirii ne ajut s ne mentinem
ntr-o deschidere fat de prezenta lui Dumnezeu...", cci, "dup ce te obisnuiesti cu
rugciunea cu voce tare n Duhul... devine posibil ca respiratia ta, miscndu-se prin
coardele vocale, s pun n evident chiar suflarea Duhului, si astfel rugciunea poate
continua la fel de puternic n interior, mental" (Williams, p. 31).
S ne amintim, de asemenea, c vorbirea n limbi poate fi declansat si prin "sunete
tcute cu gura" - ceea ce ne conduce inevitabil la concluzia c vorbirea "harismatic" n
limbi nu este deloc un "dar", ci o tehnic care se dobndeste la rndul ei prin alte tehnici
si prin care se declanseaz nc alte "daruri ale Duhului", cu conditia ca cei interesati s
continue s-o practice si s o cultive.
De fapt realizarea esential si de baz a Miscrii Penticostale contemporane aceasta este:
descoperirea unei noi tehnici mediumistice de dobndire si mentinere a unei stri psihice
n care obtinerea "darurilor" miraculoase devine un lucru obisnuit. Si dac acest lucru
este adevrat, atunci definitia "harismatic" a "punerii minilor" - ca fiind "simpla slujire
din partea uneia sau mai multor persoane care constituie canale ale Duhului Sfnt pentru
cei care nu au fost nc binecuvntati cu acest dar", ceremonie "la care este important ca
cei care slujesc s fi fost ei nsisi miscati de Duhul Sfnt" (Williams, p. 64), descrie
tocmai transferul calittilor (darurilor) mediumistice de la cei care le-au dobndit deja si
sunt ei nsisi mediumi, la ceilalti care nc nu le posed. "Botezul cu Duhul Sfnt" devine
astfel initiere mediumist.
Deci, "renasterea harismatic" nu este altceva dect o miscare mediumist, ceea ce
clarific toate punctele care rmn obscure, dac o privim ca pe o miscare crestin. Ea
apare n America, tar n care spiritismul se nscuse cu cincizeci de ani mai nainte, ntrun climat psihologic foarte asemntor celui de acum: o pietate protestant ucis de
rationalism si coplesit brusc de experienta real a unor "puteri" invizibile care nu pot fi
explicate pe cale rational sau stiintific.
Miscarea are succes rsuntor tocmai in trile cu puternice traditii n activittile
mediumistice si de spiritism: n primul rnd America si Marea Britanie; apoi Brazilia,
Japonia, Filipinele si Africa. Timp de peste 1900 de ani, dup vremea n care a trit
Sfntul Apostol Pavel, nu aflm nici urm de "vorbire n limbi" n trile fie numai si
nominal crestine. Iar dac totusi aceasta se manifest, atunci nu este dect un fenomen
pasager cu coloratur de isterie; aceasta tocmai pn n secolul al XX-lea, cnd apare
ntrunirea s-a deschis cu rugciunea unui tnr, dup care toti au putut ncepe s se roage.
O femeie a nceput s se roage ntr-o limb strin, fluent si fr nici o ezitare. Nimeni nu
a tradus. Printele B. si cu mine am nceput s ne rugm n tain asa cum conveniserm.
Si ce s-a ntmplat? Nu a mai vorbit nimeni n limbi, desi n grupul acela toti, cu exceptia
unui arhitect, vorbeau curent n limbi necunoscute". (Koch, p. 15). S nu pierdem din
vedere c, n lipsa solidarittii de credint de tip mediumistic, fenomenul nu se manifest.
3. "O femeie din San Diego, California, a venit la mine s-mi cear sfatul. Mi-a povestit
ce lucru ngrozitor i s-a ntmplat cu ocazia unei activitti misionare purtate de un
membru al miscrii "limbilor". S-a dus si ea la ntrunirile lui n care acesta vorbea de
necesitatea vorbirii n limbi si odat dup cuvntare a rmas mai la urm, ngduind ca
respectivul s-i pun minile pe crestetul ei spre a o boteza n Duhul si ntru vorbirea n
limbi. n clipa aceea a czut la pmnt inconstient.
Cnd si-a revenit, era pe jos si gura si se misca automat, deschizndu-i-se si nchizndu-ise, fr s poat scoate ns nici un sunet. Era nspimntat. n jurul ei stteau n
picioare un grup de adepti ai evanghelistului aceluia care exclamau: "O, sor, ce minunat
ai vorbit n limbi! Acum ai cu adevrat n tine pe Duhul Sfnt". Victima acestui asa-zis
botez s-a vindecat pn la urm si nu s-a mai dus niciodat la astfel de ntruniri. Cnd a
venit la mine pentru sfat, nc mai suferea de pe urma efectelor acestui "botez spiritual"
(Koch, p. 26).
4. Un crestin ortodox din California povesteste despre ntlnirea pe care a avut-o cu un
pastor "plin de duh", aderent mpreun cu reprezentanti de frunte catolici, protestanti si
penticostali, la platforma comun a "renasterii harismatice", a vorbit n limbi timp de
cinci ore si a folosit toate artificiile (psihologice, hipnotice, de "punerea minilor") pentru
a induce n cei prezenti dorinta de a primi "botezul Duhului". A fost o scen penibil si
ngrozitoare.
Cnd si-a pus minile peste prietena noastr, ea a nceput s scoat niste sunete guturale,
s geam, s plng si s tipe. Misionarul era foarte ncntat de toate acestea. Zicea c
fata sufer pentru ceilalti si c se roag pentru ei. Cnd si-a "pus minile" pe capul meu,
am avut presentimentul unui ru real, palpabil. In "limbile" lui se amestecau totusi si
cuvinte n englez: "Ai darul profetiei, o simt. Deschide-ti doar gura si se va rosti de la
sine. De ce blochezi Duhul si nu-l lasi s vorbeasc?" Cu mila si ajutorul lui Dumnezeu
mi-am tinut gura nchis, cci sunt sigur c dac as fi vorbit, altcineva s-ar fi auzit prin
mine" (comunicare personal).
5. Cititorii revistei "The Orthodox Word" (Cuvntul ortodox) si amintesc de
"privegherea" organizat de Arhidioceza sirian antiohian a New York-ului, la conventia
sa de la Chicago, din august 1970, la care, dup ce s-a creat o atmosfer paroxistic de
sentimentalism si emotie, unii tineri au nceput s "depun mrturie" despre cum i misc
pe ei "duhul". Dar multe alte persoane care s-au aflat acolo au relatat dup aceea c
atmosfera era "apstoare si plin de presimtiri rele", "paralizant si malefic" si c
numai cu rugciunile Sf. Herman al Alaski, a crui icoan se afla n acea ncpere, s-a
putut risipi acea atmosfer si o dat cu ea ntreaga adunare (O.W., 1970, nr. 4-5, pp.196-
199).
Exist numeroase alte cazuri de oameni care si-au pierdut astfel orice interes pentru
rugciune, lecturi din Sfnta Scriptur si pentru crestinism n general si care au ajuns
chiar s cread, dup cum nu s-a sfiit s mrturiseasc un tnr student, c "nici mcar nu
va mai avea nevoie s citeasc Biblia. Dumnezeu Tatl nsusi va veni si va vorbi cu el n
persoan" (Koch, p. 29).
Vom avea ocazia s citm nc mrturiile multora care continu s cread c nu e nimic
negativ sau ru n experientele "harismatice", al cror sens nu vom ntrzia s-l analizm.
Oricum, fr s tragem concluzii definitive cu privire la natura exact a "duhului" care
provoac fenomenele "harismatice" si, pe baza probelor evidentiate pn acum, putem s
fim de acord cu Dr. Koch, fr team c gresim, asupra urmtorului aspect:
"Miscarea vorbirii n limbi este expresia unei conditii psihice delirante n cadrul creia
apar manifestri demonice" (Koch, p. 47). Ceea ce vrea s spun c aceast miscare este
cu sigurant "delirant", prin aceea c se las dominat de un "spirit" care nu este Duhul
Sfnt. Nu este demonic n sine sau n intentiile sale (asa cum nendoielnic sunt
satanismul si ocultismul contemporan), ci prin natura ei ea disponibilizeaz si deschide
pe oameni spre a accepta manifestarea unor forte n mod evident demonice, a cror
prezent s-a simtit deslusit n numeroase astfel de ocazii.
Referitor la natura exact a "limbilor" care se vorbesc astzi, nu se poate da un rspuns
simplu. Ceea ce stim sigur, este c n miscrile penticostale, ca si n spiritism, att
elementele de fraud, ct si cele de sugestie joac un rol nu putin important; ele sunt
folosite n cercurile "harismatice" pentru a crea o presiune psihic de natur s forteze
fenomenele s apar.
Iat ce spune membrul "Miscrii lui Iisus", o sect predominant penticostal: "vorbirea
mea n limbi era pur si simplu o chestie emotional n care nu fceam altceva dect s
blmjesc niste cuvinte".
Iar altul recunoaste cinstit: "Cnd am intrat prima dat n secta aceea, cei de acolo mi-au
spus c (vorbirea n limbi) era o chestie care pur si simplu trebuia fcut. Asa c m-am
rugat s-o pot face, si n-am reusit dect s m iau dup ei si s-i imit, asa nct s cread c
am primit si eu darul" (Ortega, p. 49). Deci nu putine dintre presupusele "limbi" sunt fr
ndoial neautentice, sau n cel mai bun caz produsul autosugestiei sau al unei stri
emotionale de cvasiisterie.
Pe de alt parte, cazuri de vorbiri penticostale n limbi nenvtate anterior exist, si sunt
bine documentate (Sherill, pp. 90-95); este atestat de asemenea c multi vorbitori "n
limbi" nu au aspect isteric deloc, ci dimpotriv, o fac cu calm, sigurant si naturalete. S-a
mai constatat de asemenea faptul neobisnuit al fenomenului corelativ de "cntare n
limbi", n care "spiritul" inspira si linia melodic pe care multi o armonizeaz cu vocile
lor, producndu-se un efect "avnd n el ceva vrjitoresc dar n acelasi timp extraordinar
de frumos" '(Sherill, p. 118), "de neimaginat si neverosimil sub aspect uman" (Williams,
p. 33).
Iat c explicatiile "vorbirii n limbi" contemporane nu par a fi doar de natur emotional psihologic. Dac acest fenomen nu este produs prin lucrarea Duhului Sfnt - si faptul
este demonstrat din abundent - atunci el, ca manifestare "supranatural", nu poate fi
dect produsul unui dar provenind de la un alt fel de duh.
Pentru a-l identifica mai cu precizie si pentru a ntelege mai deplin miscarea
"harismatic", nu doar ca fenomen, ci si ca "spiritualitate", va trebui s studiem mai cu
atentie sursele traditiei patristice ortodoxe. Va trebui n primul rnd s ne raportm la
traditia ortodox ascetic, la care ne-am mai referit deja n capitolele anterioare, cnd
ncercam s ntelegem atractia exercitat de hinduism. Era vorba acolo de conceptul de
nselciune diavoleasc.
5. nselciunea diavoleasc
Este o problem cheie a nvtturii ascetice a Bisericii Ortodoxe, complet absent din
lumea romano-catolico-protestant, pe terenul creia s-a produs miscarea "harismatic".
Astfel ne si explicm cum o nselciune de asemenea dimensiuni a putut s antreneze
mase ntregi de "crestini", chiar dac doar cu numele, si cum un "profet" de felul lui
Nicolae Berdiaev, care vine dintr-o spiritualitate ortodox, poate s considere c este
absolut esential ca "noua er a Duhului Sfnt s se lipseasc cu desvrsire de viziunea
ascetic asupra lumii".
Iat cum. Viziunea ascetic ortodox asupra lumii este singura de natur s ofere
oamenilor mijloacele de a continua s lucreze toat viata lor pentru dobndirea Duhului
Sfnt, odat ce L-au primit prin Taina Sfntului Botez si a ungerii cu Sfntul si Marele
Mir. Ea este singura n msur s ne permit deosebirea duhurilor (discernmntul
spiritual, duhovnicesc) prin care s ne putem pzi de nselciunea diavoleasc.
"Noua spiritualitate", la care visa Berdiaev si pe care o practic de fapt "miscarea
harismatic", are o baz cu totul diferit, n lumina nvtturii ascetice ortodoxe, ea
dovedindu-se a fi o fraud. Ca atare cele dou conceptii sunt radical incompatibile: ca s
accepti "noua spiritualitate" a "renasterii harismatice", trebuie s respingi mai nti
Ortodoxia. Si invers, ca s rmi n continuare cu adevrat crestin ortodox, trebuie
neaprat s respingi hotrt "renasterea harismatic", care nu este altceva dect o
ortodoxie falsificat.
Pentru a face acest lucru mai clar, vom oferi n continuare n rezumat nvttura Bisericii
Ortodoxe despre nselciunea diavoleasc, asa cum a formulat-o Episcopul Ignatie
Briancianinov, el nsusi un Printe al Bisericii Ortodoxe din timpurile mai apropiate de
noi (secolul XIX).
Exist dou forme principale de nselciune diavoleasc. Prima si cea mai spectaculoas
dintre ele apare atunci cnd cineva se lupt s dobndeasc un nalt nivel spiritual si s se
nvredniceasc chiar de viziuni, fr s se fi curtit n prealabil de patimi, bazndu-se
(apartinnd ordinului inferior) certndu-se mult vreme ntre ele despre modul n care vor
s-l omoare. Dar n acelasi timp, n timpul noptii vzu o lumin ca soarele apropiindu-se
de el. Si-a dat seama c era de un ordin diferit, pentru c lumina aceea i respecta
libertatea si se retrgea cnd vedea c-l sperie. Cnd omul a fost ncurajat s se apropie
de acest soare prietenos el se trezi deodat ntr-o lume a supranaturalului...
Odat* i-a aprut un chip extraordinar de puternic si de impresionant, care, parc era al
lui Hristos... Unii pacienti fac simultan experienta halucinatiilor de ambele ordine si se
simt prinsi la mijloc ntre un iad si un rai personal. Multi nu cunosc dect atacurile
ordinului inferior. Ordinul superior se prevaleaz de putere asupra celui inferior, putere
pe care o si demonstreaz din timp n timp, dar nu suficient, nct s linisteasc mintile
chinuite ale bolnavilor... Ordinul superior pare s fie deosebit de nzestrat, de sensibil, de
ntelept si religios".
* Wilson van Dusen, The Presence of the Other Worlds, (Prezente din alte lumi), Harper
& Row, New York, 1974, pp. 120-125
Crestinul ortodox, care citeste cu ptrundere Vietile Sfintilor si alte scrieri patristice, stie
c toate aceste spirite, fie ele "inferioare" sau "superioare", sunt demoni, si c deosebirea
ntre adevratele duhuri bune (ngeri) si demoni nu se poate face pe baza sentimentelor si
ideilor personale. Rspndita practic a "exorcismelor" din cercurile "harismatice" nu
ofer nici o garantie a izgonirii reale a duhurilor; astfel de exorcisme ntlnim si la
samanii primitivi, care le practic cu succes,** si care stiu si ei c exist mai multe feluri
de "duhuri", care n proportie de sut la sut, nu sunt altceva dect demoni, fie c par s
fug atunci cnd sunt izgoniti, fie c vin atunci cnd samanii i invoc pentru a obtine de
la ei diferite puteri.
** Vezi I. H. Lewis, Extatic Religion, An Anthropological Study of Spirit Possession and
Shamanism - Religia extatic, Studiu antropologic despre fenomenele de posedare si
despre samanism, - Penguin Books , Baltimore, 1971, pp. 45, 88, 156 etc. si ilustratia 9
Desigur, nimeni nu ignor c "miscarea harismatic", n general, este ferm orientat
contra curentelor samaniste si ocultiste contemporane. Dar s nu uitm c, n subtilitatea
lor, diavolii au capacitatea de a se transforma n "ngeri de lumin" (II Cor. 11, 14) si c
ne trebuie o mare capacitate de discernmnt si o mare smerenie si nencredere n
experientele noastre "spirituale", orict de extraordinare ar putea prea ele, pentru a nu fi
nselati. n fata dusmanului subtil si invizibil, care duce contra omenirii un rzboi pe viat
si pe moarte, credulitatea si ignoranta celor ce urmeaz mai mult sau mai putin orbeste
"harismaticilor" nu este altceva dect o invitatie deschis.
De exemplu, un pastor recomanda meditatia asupra unor pasaje scripturistice si apoi
notarea pe hrtie a oricrui gnd "declansat" de lectur, "cci acela este mesajul personal
al Duhului Sfnt ctre voi" (Cristenson, p.139).
Dar oricine studiaz serios spiritualitatea crestin, stie c "la nceputul vietii monastice
unii dintre necuratii draci trimit gnduri, mai ales nceptorilor, cum c ei s-ar bizui s
cldit. Rsul alung pe Duhul Sfnt, nu zideste sufletul, necinsteste trupul. Rsul alung
virtutile, nu-si aduce aminte de moarte si nu gndeste la chinuri"**. Nu este oare evident
ct de departe rtcim prin ignorarea nvtturilor de baz ale Ortodoxiei?
** Vezi Proloagele pe scurt si Vietile Sfintilor
n timpul unui "botez" harismatic, lacrimile sunt o reactie tot att de obisnuit ca si rsul,
la nivelul reactiilor psihice cele dou fiind de altfel nrudite. Ele caracterizeaz indivizii,
dar si grupuri ntregi de persoane (caz n care nu mai sunt legate de experienta strict a
"botezului"), si se mprstie molipsitor fr vreun motiv vizibil (Sherill, pp. 109, 117).
Autorii "harismatici" nu pun aceste lacrimi pe socoteala constiintei, a strii de
pctosenie n care s-ar afla cei ce plng; ei nu explic n nici un fel aceste lacrimi, lsnd
s se nteleag c le consider o reactie normal la atmosfera "harismatic" din jur.
Dar Printii ortodocsi, dup cum noteaz - Episcopul Ignatie Briancianinov, ne nvat c
lacrimile sunt adesea un semn al celei de a doua forme de nselciune diavoleasc.
Sfntul Ioan Scrarul, enumernd diferitele stri care pricinuiesc lacrimile, dintre care
unele sunt rele, iar altele bune, ne ndeamn: "S nu crezi lacrimilor tale, pn ce nu-ti vei
fi curtit desvrsit sufletul de patimi". iar despre un anumit fel de lacrimi el spune
rspicat: "Lacrimile lipsite de ratiune nu sunt proprii naturii rationale, ci numai celei
irationale" (treapta a 7-a).
Pe lng rs sau plns sau amndou la un loc, "botezul cu Duhul Sfnt" mai d nastere la
reactii cum ar fi: cldura rspndit n tot trupul, multe feluri de tremurturi si
contorsionri, cderi pe jos. Atragem atentia c oferim aici doar exemple de reactii
obisnuite n rndurile protestantilor si catolicilor (care practic cultul "harismatic", n.tr.)
nu si cele care se ntlnesc la sectele penticostale extremiste si care sunt cu mult mai
spectaculoase si mai dezlntuite.
"Cnd (pastorul respectiv) si-a pus minile pe crestetul meu, am simtit ca si cum pieptul
mi s-ar fi ridicat nuntrul capului. Au nceput s-mi tremure buzele, iar mintea mea s-si
piard pentru fractiuni de secund controlul. Apoi am nceput s rnjesc". (Ranaghan, p.
67). Un altul "nu a avut nici un fel de emotie dup eveniment, dar a simtit o mare cldur
n corp si o senzatie de bine" (Ranaghan, p. 91).
Alt mrturie: "De ndat ce am ngenunchiat, am nceput s tremur... Si deodat m-am
umplut de "Duhul Sfnt" si mi-am dat seama c "Dumnezeu este adevrat". Apoi am
nceput s rd si s plng n acelasi timp. Urmtorul moment pe care mi-l amintesc este
c zceam ntins n fata altarului si c eram plin de pacea lui Hristos". (Ranaghan, p. 34).
Altul: "Minile mele care de obicei sunt reci din cauza unei circulatii proaste, mi-au
devenit calde si umede. Am simtit c m nvluie o cldur". (Ranaghan,p. 30). Un
membru al "Miscrii lui Isus" spune: "Am simtit c ceva ncepe s izvorasc din mine si
deodat am nceput s vorbesc n limbi" (Ortega, p. 49).
intr mai mult sau mai putin fortat, ceea ce se reflect n contorsionri ale fetei si n
tremurul membrelor respectivului medium" (Blackmore, Spiritism, p. 97).
Totusi cazurile acestea voluntare de "posedare" nu trebuie confundate cu adevratele
demonizri, prin care duhuri necurate intr si rmn permanent n persoane, producnd
reactii fizice si psihice pe care sursele "harismatice" nu par s le indice. "Posedarea"
mediumistic este temporar si partial, mediumul consimtind s fie "folosit" ntr-un
anumit mod de ctre spiritul la dispozitia cruia se pune. ns, ceea ce textele
"harismatice" las s se nteleag clar, este c asemenea experiente - atunci cnd sunt
reale si nu simple produse ale autosugestiei - nu presupun doar exersarea sau antrenarea
n vederea dezvoltrii unei anumite aptitudini mediumistice, ci ele nseamn ntr-adevr
posedare real din partea unui duh. Deci au dreptate cei care sustin c se simt "plini de
duh" - cu singura diferent c nu Duhul Sfnt este acela care i umple!
Episcopul Ignatie Briancianinov d mai multe exemple de reactii fizice ce apar de obicei
la cei care cad prad nselciunii demonice. Un anume monah care tremura si scotea
sunete ciudate socotea c acestea sunt "roadele rugciunii". Altul, care prin rugciunea
extatic pe care o practica simtea o cldur att de mare n corp, nct nu avea nevoie de
haine clduroase n timpul iernii, cldura corpului lui putea fi simtit chiar si de cei din
jur.
Ca principiu general, Episcopul Ignatie spune c cel de-al doilea mod de nselciune
diavoleasc se arat printr-o "cldur ptimas si material a sngelui". "Comportamentul
misticilor latini a fost ntotdeauna de tip extatic, din cauza acestei clduri ptimase, cu
deosebire trupeasc".
Cldura "material" a sngelui, ca semn al celor care s-au lsat nselati de diavol, trebuie
deosebit de cldura duhovniceasc a acelora care au dobndit cu adevrat Duhul Sfnt,
asa cum a fost de exemplu Sfntul Serafim de Sarov. Dar Duhul Sfnt nu se dobndeste
prin experiente "extatico-harismatice". El se dobndeste pe calea lung si anevoioas a
luptei ascetice, prin rugciune, post, si smerenie, pe "calea suferintelor" Crucii n Biserica
lui Hristos, asa cum ne nvat toti Sfintii Printi.
C. "Darurile spirituale" care nsotesc experienta
"harismatic"
Avantajul de baz pe care l invoc adeptii "renasterii harismatice" este acela al
dobndirii unor daruri "spirituale", ntre care se numr n primul rnd o nou putere si o
nou ndrzneal "spiritual". ndrzneala este dat chiar de "experienta harismatic" n
sine, de a crei realitate nici nu ne ndoim. Ne ndoim doar de interpretarea pe care
"harismaticii" o dau acestei experiente.
Iat cteva ilustrri: "Nu am nevoie s cred n Cincizecime deoarece am vzut-o"
(Ranaghan, p. 40). "Am nceput s am sentimentul c stiu exact ce trebuie s spun
celorlalti si ce anume au ei nevoie s aud... Am nteles c Duhul Sfnt mi d cu adevrat
ndrzneal s o spun, iar efectul spuselor mele era foarte puternic" (ibid., p. 64). "Eram
att de ferm convins c Duhul se va tine de cuvnt, nct m rugam fr s tin cont de
vreun "dac". M rugam fiind sigur c vointa mea va fi ndeplinit" (ibid., p. 67).
S ascultm acum si mrturia unui "ortodox": "Ne rugm s primim ntelepciune si
devenim ntelepti n Domnul. Ne rugm pentru iubire, si simtim imediat iubire pentru toti
oamenii. Ne rugm pentru vindecri, si ne facem sntosi. Ne rugm pentru minuni si,
prin credint, am vzut minuni ntmplndu-se n mijlocul nostru. Ne rugm pentru
semne si le primim. Ne rugm n limbi cunoscute si n limbi necunoscute" (Logos,
aprilie, 1972, p.13).
Iat cum, ceea ce se obtine n traditia ascetic ortodox prin ani lungi de nevoint, prin
credint fierbinte si treaz si din mila lui Dumnezeu, pretind unii c se cstig ct ai clipi
din ochi prin experienta "harismatic". C Sfintilor Apostoli si Mucenici li se druia,
printr-un har special al lui Dumnezeu, o mare ndrzneal n vestirea cuvntului Lui, este
foarte adevrat. ns este de rs dorinta unora, care nu au nici o idee despre ceea ce
nseamn harul dumnezeiesc, de a se pretinde comparabili cu acesti mari sfinti.
Bazndu-se pe o experient care este de fapt o nselciune, ndrzneala "harismaticilor"
nu este dect o imitatie nfierbntat de tip "revivalist" a adevratei ndrzneli crestine si
care constituie un semn sigur si distinctiv c cel care o are se afl prad nselciunii
"harismatice".
Episcopul Ignatie atrage atentia c "ncrederea n sine si ndrzneala sunt vizibile la cei
care au czut prad nselciunii diavolului, si care au impresia c sunt sfinti sau c se afl
pe calea naintrii duhovnicesti". "Cei care sufer de aceast nselciune, au un stil
extraordinar de pompos: ei sunt parc mbtati de propria lor sine, vznd n aceasta,
tocmai din cauz c se nseal pe ei nsii, un semn de mare har. Ei nu mai pot iesi din
marea lor mndrie si buna lor prere fat de ei nsisi. Unii ca acestia sunt socotiti smeriti
doar de cei care judec dup aparente, iar nu dup roade".
n afar de "vorbirea n limbi" propriu-zis, cel mai frecvent dar "supranatural" pe care l
capt cei "botezati n Duhul" este receptarea direct a "mesajelor de la Dumnezeu", care
se face n forma "profetiilor" si a "tlmcirilor" sau (a "interpretrilor").
Iat ce spune o tnr catolic despre prietenii ei "harismatici": "Pe ctiva dintre ei i-am
vzut vorbind n limbi, si, uneori ntelegeam ce spun. Erau ntotdeauna mesaje de alinare
si bucurie n Domnul". Iat ideea unei alte "tlmciri": "Erau transmise nssi cuvintele
lui Dumnezeu, ntr-un mesaj de mngiere" (Ranaghan, p.32).
ndrzneala acestor mesaje nu cunoaste limite. n cadrul altei adunri, "o femeie a anuntat
c va transmite un "mesaj de la Dumnezeu", pe care l-a redat vorbind la persoana nti"
(ibid., p.2). Un protestant "harismatic" noteaz c n astfel de mesaje "cuvntul lui
Dumnezeu se transmise fr nici un fel de intermediere... Cuvntul se poate transmite
brusc prin oricine dintre cei de fat, astfel nct mereu se aude cte un "asa grieste
Domnul", din mijlocul adunrii. De cele mai multe ori aceste mesaje sunt rostite la
persoana nti; un altul foarte des auzit este: "Am venit s v binecuvntez" (Williams,
p.27).
Sistematizm acum cteva dintre "profetiile" si "tlmcirile" cele mai caracteristice
exemplificate de propaganda "harismatic":
1.Fiti asemenea copacului ce se apleac dup vointa lui, care si nfige rdcinile n
puterea lui, si care atinge cu ramurile sale iubirea si lumina lui" (Ford, p.35).
2. "Asa cum Duhul Sfnt a umbrit pe Maria, care a luat n pntece pe Iisus, tot asa Duhul
Sfnt sufl peste voi si Iisus apare n mijlocul vostru" - mesaj transmis n limbi de ctre
un romano-catolic si "tlmcit" de un protestant.
3. "Pasii celui care a strbtut ulitele Ierusalimului sunt n urma noastr. Privirea sa i
vindec pe cei care vin ctre el si i ucide pe cei care fug de el" - mesaj special la adresa
unui membru al respectivului grup de rugciune.
4. "V ntind mna. Nu trebuie dect s mi-o dati pe a voastr si eu v voi conduce".
Acelasi mesaj se dduse cu cteva minute mai devreme unui preot romano-catolic, care
se afla ntr-o camer alturat. El si l-a notat si, intrnd n camera de rugciune, l-a auzit
repetndu-se identic, cu exact aceleasi cuvinte pe care le notase pe carnetel (Ranaghan,
p.54).
5. "Nu te tulbura, sunt multumit de calea pe care ai luat-o. ti este greu, dar prin aceasta
aduci mult mngiere altuia". Acest mesaj a linistit una din persoanele prezente care era
ngrijorat din pricina unei hotrri dificile pe care tocmai o luase (Sherill, p.88).
6. "Sotia mea a intrat si a nceput s cnte la org. Deodat Duhul lui Dumnezeu a
cobort asupra ei, fcnd-o s vorbeasc n limbi si s profeteasc: "Fiul meu, sunt cu
tine. Pentru c mi-ai fost credincios n lucrurile mici, te voi rsplti folosindu-te la lucruri
mai mari. Te cluzesc, tinndu-te de mn. Eu te cluzesc, nu te teme. Esti tinta vointei
Mele. Nu privi nici la stnga, nici la dreapta, ci continu cum ai nceput". Aceast
"profetie" a fost nsotit de o "vedenie" care a determinat crearea unei foarte mari si
influente fundatii penticostale, sub numele de "Full Gospel Business Men's Fellowship
International" (Frtia international evanghelic a oamenilor de afaceri)*.
* Logos Journal, Sept. - Oct., 1971, p.14,
Bazndu-ne pe declaratiile martorilor oculari, am putea crede c ntr-adevr aceste
profetii tin de paranormal si c nu pot fi pe de-a ntregul inventate. Dar oare Duhul Sfnt
se foloseste de asemenea ci artificiale pentru a comunica cu oamenii? (Rspunsul este
afirmativ n cazul "duhurilor" invocate la sedintele de spiritism!).
Cum se face c limbajul n care se comunic aceste mesaje este att de monoton si
stereotip si nu mai nuantat dect cel n care li se ghiceste viitorul la automatele cu fis de
prin cafenelele americane? De ce sunt aceste mesaje att de vagi si de lipsite de
substant?
Ele reflect ntr-adevr c sunt rostite n stare de inconstient. De ce sunt ele ntotdeauna
mesaje "de mngiere, de bucurie si alinare, de linistire" si n mod evident lipsite de orice
continut dogmatic sau profetic - ca si cnd "duhul" ar fi foarte multumit de faptul c
aceste adunri sunt non-confesionale? Si la urma urmei cine este aceast ciudat si
abstract persoan, acest "eu" care vorbeste? Oare gresim dac aplicm acestui fenomen
cuvintele unui adevrat prooroc al lui Dumnezeu?: S nu v lsati amgiti de proorocii
vostri si de ghicitorii vostri care sunt n mijlocul vostru, ...pentru c v proorocesc
minciun si Eu nu i-am trimis, zice Domnul (Ieremia 29,8-9).
Asa cum cel "botezat n Duhul" poate vorbi n limbi, nu doar n timpul adunrilor de
rugciune, ci si acas n rugciunile lui particulare, tot asa, chiar dup ce prseste
atmosfera casei de rugciune, el are adesea "revelatii" personale, aude voci si este nsotit
de "prezente" tangibile.
Iat cum si descrie un "profet" al "miscrii harismatice" o astfel de experient: "M
trezisem dintr-un somn adnc si odihnitor la auzul unei voci clare si destul de
ridicate...care a rostit clar: "Dumnezeu nu are nepoti"... Apoi am avut sentimentul c mai
este cineva n camera mea, a crui prezent mi fcea bine. Deodat mi-am dat seama:
Trebuie s fi fost Duhul Sfnt, cel care-mi vorbise" (Du Plessis, p. 61).
Ce explicatie am putea gsi pentru astfel de experiente? Sfntul Ignatie Briancianinov
scrie: "Cel care este victima unei astfel de nselciuni si nchipuie (nchipuirea sau
imaginatia fiind si ea o form de nselciune diavoleasc) c este plin de darurile
Sfntului Duh. Aceast nchipuire este alctuit din conceptii si sentimente false, ceea ce
nseamn c apartine cu desvrsire tatlui si cpeteniei falsului si a minciunii, adic
diavolului.
Cel care, rugndu-se, se strduieste s descopere in inima sa sentimentul omului nou,
neavnd nc nici o posibilitate de a reusi, va substitui acestui sentiment simtiri false
scornite de inima lui, crora diavolul nu ntrzie s li se alture. El i va insufla
respectivei persoane ncredere n scornelile sale pe care le va ntri cu ale lui proprii,
diavolesti, fcndu-l s cread c sunt trimise de sus - credint (sau concept) ce
corespunde perfect sentimentelor nchipuite ce i-au premers".
Este exact fenomenul pe care l-au observat cei care au studiat spiritismul. Pentru cel care
practic cu seriozitate spiritismul (si nu este vorba doar de mediumuri ca atare), soseste
un moment cnd ntreaga aceast "spiritualitate", care cultiv pasivitatea mintii si
deschiderea fat de actiunea "duhurilor", chiar atunci cnd este vorba de moduri aparent
nevinovate de recreere, cum ar fi practicarea jocurilor de ghicire a viitorului, duce
inevitabil la transformarea respectivei persoane ntr-un om demonizat. Este momentul n
care acestui om ncep s i se ntmple lucruri "supranaturale"*.
* Vezi Blackmore, Spiritism, pp. 144-175, n care se vorbeste despre un preot romanocatolic care era urmrit fizic de o tblit de ghicit - actionat, binenteles, de un diavol tocmai n perioada n care ncerca s renunte la acest mod de recreere!
n cadrul "renasterii harismatice", acestui moment de tranzitie i corespunde "botezul cu
Duhul Sfnt" care, atunci cnd si face efectul, marcheaz momentul n care autonselarea
devine nselciune diavoleasc, victima "harismatic" fiind de atunci ncolo virtual
asigurat c nchipuitele sale "sentimente religioase" vor fi ntmpinate de nsusi "Duhul"
si c va ncepe de acum nainte o viat plin de "minuni".
D. Noua "revrsare" a Duhului Sfnt
n general, adeptii "miscrii harismatice", asa cum o afirm nencetat ei nsisi, au senzatia
c sunt "plini de Duhul". "M simteam un om nou, curat si liber si cu desvrsire plin de
Duhul Sfnt" (Ranaghan, p.98). "Totul a nceput cu botezul Duhului, cnd am nceput smi dau i eu seama ce nseamn s ai cu adevrat vedenii despre viata n Duhul. Este ntradevr o viat plin de minuni... n care te umpli mereu de iubirea de viat-dttoare a
Domnului" (Ranaghan, p.65).
Toti si caracterizeaz strile spirituale invariabil cu aceleasi cuvinte, aceleasi propozitii
stereotipe. Dup un preot catolic, "toat lumea prea s fie cuprins, fr exceptie, de o
mare bucurie si pace - era efectul atingerii Duhului" (Ranaghan, p. 185).
Un grup harismatic interconfesional afirma c scopul membrilor si este "s arate si s
duc pretutindeni iubirea lui Hristos, pacea si bucuria, oriunde s-ar afla ei" (Inter Church
Renewal).
Odat intrati n aceast stare "spiritual" (n care, n mod semnificativ, termenii pocint
sau mntuire sunt rareori pomeniti), multi reusesc s ajung la mari "nltimi". Zice un
catolic: "Duhul crestea n mine uneori pe durate foarte lungi (de mai multe ore) n care
m aflam propriu-zis n extaz; jur c am simtit cu anticipatie gustul mprtiei Cerurilor"
(Ranaghan, p.103).
Biserica Ortodox respinge total aceste practici si "miscri harismatice" sectare, care sunt
amgiri diabolice din veacurile de pe urm, ce nseal. n diferite chipuri si forme pe cei
ce s-au rupt de Biserica lui Hristos ntemeiat de Duhul Sfnt. C cei ce nu ascult de
Biseric si de Sfintii Apostoli si nu au cele sapte Taine, Sfnta Liturghie, Preotia si Sfnta
Cruce, nu pot avea Duhul Sfnt, ci numai duhul diavolului.
Dup cuvntul Episcopului Ignatie Briancianinov, nselciunea, cunoscut sub numele de
nchipuire, se hrneste din inventarea unor simtiri false sau stri de har, care dau nastere
la o conceptie complet eronat asupra vietii duhovnicesti. n acest mod se inventeaz
mereu stri pseudo-spirituale, cel nselat are mereu senzatia c se afl n intimitatea lui
Iisus si c discut cu El, are mereu "revelatii mistice", aude voci, simte bucurii...
Din aceast activitate sngele primeste o miscare nseltoare si pctoas, care este luat
drept bucurie plin de har, care mbrac haina umilintei, a piettii si ntelepciunii".
Spre deosebire de formele mai spectaculoase de nselciune diavoleasc, nchipuirea,
"desi face mintea s cad n cele mai teribile greseli, nu o mpinge ns pn la nebunie
desvrsit", astfel nct aceast stare poate s dureze ani ndelungati sau chiar o viat
ntreag fr ca cel n cauz s-si dea seama.
Aceast stare plcut plin de cldur si chiar de fervoare, echivaleaz ns cu o
sinucidere spiritual, cci cel care sufer de ea este de fapt cu desvrsire orbit si nu vede
starea real a vietii lui sufletesti.
Spune iarsi Episcopul Ignatie: "nchipuindu-si c este plin de har, el nu mai poate primi
niciodat harul... Cel care si atribuie daruri duhovnicesti este mpiedicat de chiar
nchipuirea lui de la primirea harului dumnezeiesc, deschizndu-si n schimb larg inima
patimilor si diavolilor". Fiindc tu zici: Sunt bogat, si m-am mbogtit si de nimic nu am
nevoie! Si nu stii c tu esti cel ticlos si vrednic de plns, si srac si orb, si gol! (Apoc.
3,17).
Cei atinsi de boala nselciunii "harismatice" nu se simt doar "covrsiti de duh"; ei "vd"
chiar si n jurul lor nceputul unei "noi ere" (new age) a "revrsrii Duhului Sfnt", creznd c "lumea se afl n pragul unei mari desteptri spirituale" (Logos, Feb. 1972,
p.18) si avnd n permanent pe buze cuvintele profetului Ioil: Vrsa-voi Duhul Meu
peste tot trupul (3,1).
Crestinul ortodox ns stie c aceast profetie se refer n general la vremurile din urm,
care au nceput chiar cu venirea Mntuitorului, cu deosebire la Cincizecime (Fapte, 2) si
la sfintii Bisericii Ortodoxe care au cu adevrat harul Duhului Sfnt, din belsug, asa cum
sunt si sfintii Ioan de Kronstadt si Nectarie de Eghina, care au fcut multe minuni, chiar
n acest corupt secol XX.
n conceptia "harismaticilor" din zilele noastre, ns, minunile sunt ceva la ndemna
oricui. Oricine poate s vorbeasc n limbi, numai s vrea; exist si manuale care stau la
dispozitia doritorului, explicndu-i cum s fac.
Ce spun ns Sfintii Printi ai Bisericii Ortodoxe, cu privire la dobndirea harului?
Potrivit Episcopului Ignatie, darurile Duhului Sfnt "se slsluiesc doar n crestinii
ortodocsi care au ajuns la desvrsirea crestin, care s-au curtit si care s-au pregtit mai
dinainte prin pocint".
Ele sunt "druite Sfintilor lui Dumnezeu numai dup bunvoint a Sa si prin lucrarea Sa,
si nu prin dorinta sau putinta oamenilor. Ele sunt druite extrem de rar si pe neasteptate,
n cazuri de extrem nevoie, si prin purtarea de grij minunat a lui Dumnezeu - si
niciodat la ntmplare" (Sfntul Isaac Sirul). "Trebuie s mai stim c n vremurile
noastre aceste daruri sunt acordate cu mare moderatie, din cauz c a slbit credinta lumii
crestine n general, ele slujind n ntregime trebuintei mntuirii. Dimpotriv, "nchipuirea"
(imaginatia) si revars "darurile" fr mult zbav si n cantitti nelimitate". ,
ntr-un cuvnt, "duhul" care-si revars darurile asupra acestui neam desfrnat, corupt si
nselat de secole de erezie si pseudo-pietate, asupra acestui neam care caut "semne" si
minuni, nu este Duhul lui Dumnezeu. Acesti oameni rupti de Biserica vie a lui Hristos nu
au cunoscut niciodat ce este Duhul lui Dumnezeu si niciodat nu I s-au nchinat Lui. Ei
sunt att de departe de adevrata duhovnicie nct, priviti cu ochii sobri ai Ortodoxiei, ei
nu sunt n stare dect s ngne n mod hulitor adevrata credint prin psihismul,
emotionalismul si uneori chiar demonismul lor.
"Adevrata trire duhovniceasc - scrie Episcopul Ignatie - omul trupesc nu o poate
exprima n cuvinte. Prin cuvinte nu se pot exprima dect simtirile deja cunoscute de
inim, n timp ce trirea duhovniceasc este cu totul strin de inim, care nu cunoaste
dect sentimentele emotionale si trupesti. O astfel de inim nici nu stie mcar ce este
existenta unei triri duhovnicesti".
De asemenea mai stim c sunt duhuri diavolesti, fctoare de semne si care se duc la
mpratii lumii ntregi, s-i adune la rzboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atottiitorul
(Apoc. 16,14).
Sfnta Scriptur si Sfintii Printi ne spun limpede c duhul vremurilor de pe urm nu va
fi unul de "renastere spiritual" si de "revrsare a Sfntului Duh", ci dimpotriv. C vom
avea de-a face cu o apostazie aproape generalizat, avnd forme att de subtile, nct
pn si cei alesi vor fi n pericol s fie nselati. C dreapta credint crestin aproape va
disprea de pe fata pmntului, cum citim n Sfnta Evanghelie: Dar Fiul Omului cnd va
veni, va gsi oare credint pe pmnt? (Luca 18,8). Satan este cel care va fi dezlegat n
vremurile din urm (Apoc. 20,3), n scopul celei mai mari si mai de pe urm revrsri a
rului pe pmnt.
"Miscarea harismatic", produs al unei lumi lipsite de Taine si de har, al unei lumi ce
nseteaz dup "semn", fr s fie n stare "s deosebeasc duhurile" prin care se fac
aceste semne, este ea nssi un "semn" al lumii apostaziate n care trim. Ct despre
miscarea ecumenic, ea rmne n continuare o miscare a "intentiilor" si a "faptelor
bune", ce eman dintr-un umanitarism anemic si lipsit de substant. Ce se va ntmpla,
ns, atunci cnd lui i se va altura o miscare care s aib cu adevrat "putere"?
Cnd miscrea ecumenic va fi cu adevrat nsotit de tot felul de puteri si de semne si de
minuni mincinoase (II Tes. 2,9), atunci va mai fi cineva capabil s i se opun? Cci
"miscarea harismatic", la ora actual, devine salvarea unui ecumenism mpotmolit, n
scopul de a-l mpinge spre telul final. Iar acest tel, adic "refundamentarea Bisericii lui
Hristos", dup cum am vzut, nu este unul de natur "crestin". Aceasta este doar o faz
n atingerea adevratului scop, care este cu mult mai larg: instaurarea unei "unitti
spirituale" a tuturor religiilor pe pmnt, care s nglobeze ntreaga omenire.
Cu toate acestea, urmtorii "renasterii harismatice" sunt convinsi c experienta lor este
"crestin"; cel mai adesea sunt oameni pe care nu-i intereseaz ocultismul sau religiile
orientale. Oameni care, fr ndoial, privesc cu indignare faptul c am comparat, pe
parcursul acestei crti, "renasterea harismatic" cu spiritismul. Este adevrat c, din punct
de vedere religios, "renasterea harismatic" se afl oarecum pe o treapt superioar
spiritismului, care este produsul celui mai grosolan tip de superstitie si credulitate.
Este, de asemenea, adevrat c tehnicile ei sunt ntructva mai rafinate iar senzatiile
finale sunt mai bogate si mai usor de obtinut. Si c ntreaga ideologie a "miscrii
harismatice" i confer aparenta de a fi crestin - nu ortodox, e drept, ci una care nu este
prea departe de fundamentalismul protestant, cu un adaus de culoare "ecumenic".
Dar noi am vzut pn acum c experienta "harismatic" si, mai ales, punctul ei central
constituit de "botezul Duhului Sfnt" este, n cea mai mare parte, dac nu chiar n
ntregime, o experient de tip pgn, mai nrudit cu fenomenele de posedare
diavoleasc, dect cu orice trire care s-ar putea numi "crestin".
Ne este, de asemenea, cunoscut c penticostalismul s-a ivit la periferia unui crestinism
sectar, care nu mai pstreaz aproape nimic din atitudinile si credinta specific si autentic
crestine si c el a fost de fapt "descoperit" ca rezultat al unui experiment, la care crestinii
nsisi nu au avut nici o contributie. Pn de curnd ns nu a fost posibil gsirea unei
dovezi clare care s ateste caracterul eminamente necrestin al "tririlor harrismatice".
Aceast dovad ns acum s-a gsit chiar n scrierile unui apologet "harismatic". El ne
informeaz c "botezul Duhului Sfnt" poate ntr-adevr s aib loc si fr participarea
lui Hristos.
Acest scriitor ne relateaz cazul unei persoane care primise "botezul", care vorbea deja n
limbi si care ncuraja pe oricine s doreasc si s caute acest botez. El afirm n acelasi
timp c nu avusese nevoie de pocint n timpul experientei sale, si c nu numai c nu a
fost desptimit de obiceiurile pctoase, dar c nici nu simtea nevoia sau dorinta s
renunte la ele.
Iar scriitorul concluzioneaz: "O cincizecime far pocint - o cincizecime fr Hristos iat ce nivel de trire ating unii dintre noi astzi... Acestia sunt oameni care au auzit c
vorbirea n limbi exist si, dorind s se identifice cu aceast experient de nalt tinut, ei
caut persoana care s-si pun minile pe capetele lor si astfel s obtin conectarea la
adevrata cunoastere usor, repede si bine, fr a mai fi nevoie de Hristos si de Crucea
Lui".
Totusi autorul afirm c vorbire n limbi este, fr ndoial, "consecinta initial sau
confirmarea botezului cu Duhul Sfnt".*
* Harry Lunn, Logos Journal, Nov, Dec, 1971, pp. 44, 47
Cei convinsi c "miscarea harismatic" este de fapt de natur crestin, nu fac. altceva
dect s se bazeze pe o prejudecat. Ei pornesc de la nceput de la ideea c vor avea de-a
face cu "ceva" crestin. Dar dac o astfel de experient este si la ndemna celor care caut
senzatii nlttoare, ieftine si usoare, atunci nseamn c nu exist nici o legtur ntre
astfel de experimente si Hristos.
nssi posibilitatea unei "Cincizecimi fr Hristos" arat clar c experienta "harismatic"
n sine nu are nici o legtur cu notiunea de crestin. Acesti "crestini", adesea sinceri si
plini de intentii bune, nu fac altceva dect s proiecteze asupra acestei experiente un
continut si o semnificatie crestin pe care de fapt ea nu o are.
Nu este acesta deja numitorul comun al unei "experiente spirituale" care este att de
necesar pentru noua religie a lumii? Nu este acest numitor comun poate chiar cheia
"unittii spirituale" a omenirii pe care miscarea ecumenic a cutat-o pn acum fr
succes?
B. "Noul Crestinism"
Fr ndoial c exist persoane care se ndoiesc de faptul c "renasterea harismatic"
este o form de mediumism, ns este doar un aspect secundar modul sau mijloacele prin
care se propag "duhul" acestei "miscri harismatice". Dar c acest "duh" nu are nimic
de-a face cu Crestinismul ortodox este mai mult dect evident. Si de fapt acest "duh" se
nscrie literal n "profetiile" lui Nicolae Berdiaev privitoare la "Noul Crestinism".
Acest "nou crestinism" ignor complet, ne spune chiar Berdiaev, "spiritul monahal si
ascetic al Ortodoxiei istorice", ignorare care i demasc n mod efectiv falsitatea. Acest
duh nu este multumit de "crestinismul conservator ce cluzeste fortele sufletesti ale
omului ctre pocint si mntuire", ci crede n mod evident, mpreun cu Berdiaev, c un
astfel de crestinism este nc "incomplet" si, ca atare, i mai adaug un al doilea nivel al
fenomenelor "spirituale", dintre care nici unul specific crestin (desigur c fiecare este
liber s le interpreteze ca fiind "crestine", dac doreste), care sunt accesibile tuturor,
indiferent de credint si dac le pare sau nu ru de pcatele lor, si care nu au nici un fel de
legtur cu mntuirea. Acest duh vizeaz "o nou er a Crestinttii, o spiritualitate nou
si adnc, ceea ce nseamn o nou revrsare a Duhului Sfnt".
Iat o declaratie ce se afl n total contradictie cu profetiile neotestamentare si cu Sfnta
Traditie a Bisericii Ortodoxe. Acesta este cu adevrat un "nou crestinism", dar
ingredientul specific "nou" al acestui "crestinism" nu constitue nimic original sau
"avansat", ci este doar o form modern a unei religii diavolesti vechi de cnd lumea si
anume a unui pgnism de tip samanist. Periodicul ortodox "harismatic" The Logos l
recomand pe Nicolae Berdiaev ca pe un "profet", tocmai pentru c el a fost "cel mai
mare teolog al creativittii spirituale" (Logos, martie, 1972, p.8).
ntr-adevr, samanii celor mai primitive triburi sunt cei care stiu cum s intre n contact
cu "puterile creative" ale cosmosului si s le utilizeze, puteri care nu sunt altceva dect
"duhuri ce umbl pe pmnt, n vzduh si pe ape si pe care Biserica lui Hristos le
denumeste diavoli, crora, dac le slujesti, poti ntr-adevr s ajungi la bucurii si extazuri
foarte "creative" ("entuziasmul si extazul nietzschean" de care Berdiaev se simte att de
aproape), necunoscute "crestinilor" obositi si cldicei, care cad victima nselciunii
"harismatice". Dar acest extaz este fr Hristos. Dumnezeu nu ngduie contactul cu
aceast zon "creativ" si ocult, creia "crestinii" i cad victime din ignorant si autonselare.
"Renasterea harismatic" nici nu are nevoie s porneasc la "dialoguri cu religiile
necrestine" deoarece, n limbajul si mai ales n practica ei, denumirea de "crestinism"
include deja si continuturile religiilor necrestine, devenind deja prin aceast includere o
religie nou pe care o vestise Berdiaev, adic o combinatie bizar de crestinism si
pgnism.
Ciudatul spirit "crestin" al "renasterii harismatice" este cunoscut si definit cu precizie de
Sfnta Scriptur si Sfnta Traditie a Printilor. Potrivit acestor surse, istoria lumii va
culmina cu o figur "hristic" aproape suprauman, adic falsul Mesia sau Antihristul. El
va fi "crestin" n sensul c ntreaga functie si chiar fiinta lui va fi axat pe Hristos, pentru
a-L imita n toate privintele posibile. Cci el nu numai ca va fi dusmanul suprem al lui
Hristos, ci, n scopul de a-i nsela pe crestini, va lua aparentele lui Hristos, venit a doua
Dumnezeu -, asistm la "crestinarea" celor mai joase forme de muzic pop american si
pentru ntia oar n acest secol melodiile "crestine" au cea mai mare audient la public.
Iar refrenul permanent al acestui conglomerat straniu de sacrilegiu si grosier mentalitate
lumeasc este cuprins n propozitia ce pare s exprime asteptrile si sperantele,tuturor:
"Isus vine curnd".
ntr-o Americ pustiit din punct de vedere psihic si religios, acelasi incident "mistic" se
repet n mod simptomatic n vietile mai multor americani, trind n cele mai diverse
colturi ale trii si fr legtur ntre ei. Editorul unei publicatii "harismatice" d tiparului
relatarea unei persoane, asa cum a fost el povestit n cadrul unei adunri:
"Prietenul meu mpreun cu sotia lui rulau spre Boston pe autostrad cnd au oprit s ia
un autostopist. Era tnr si avea barb, dar nu era totusi mbrcat ca un hippie. S-a urcat
n spate fr s spun prea multe cuvinte, si masina a pornit. Dup un rstimp, a spus cu
voce linistit: "Domnul vine curnd".
Prietenul meu si sotia lui au fost att de uluiti, nct amndoi i-au ntors capetele s-l
priveasc. Pe bancheta din spate nu se mai afla nimeni. Zguduiti, au oprit la prima
benzinrie hotrti s povesteasc ce li se ntmplasse, indiferent de reactia pe care ar fi
strnit-o. Dup ce i-a ascultat, lucrtorul de la statia de benzin nu numai c nu a rs, ci
le-a comunicat la rndul lui: "Sunteti a cincea masin care mi povestesle istoria asta".
Desi afar era o amiaz torid, pe mine m-au luat sudori reci. Acela ns nu era dect
nceputul. n aceeasi adunare povestindu-se alte sase cazuri similare, care avuseser loc
pe tot cuprinsul trii, n ultimii doi ani - n Los Angeles, Philadelphia, Duluth si New
Orleans. Uneori autostopistul era un brbat, alteori era o femeie.
Mai trziu un preot episcopalian a relatat editorului o ntmplare similar survenit n
statul New York, al crei protagonist fusese chiar el. Pentru editor, toate acestea sunt
semne c de fapt "Isus vine curnd" (David Manuel, Jr, n Logos Joumal, Jan., Feb.,
1972, p.3).
Observatorul atent al scenei religioase contemporane - mai ales n America, locul de
origine al celor mai multe curente religioase de mas n ultima sut de ani -, nu poate s
nu remarce o atmosfer foarte clar de asteptare hiliast. Acest adevr nu se aplic doar
cercurilor "harismatice", ci chiar si celor traditionalist sau fundamentaliste, care resping
"renasterea harismatic".
Astfel, multi romano-catolici traditionalisti cred n venirea unei "Ere mariologice" hiliaste
mai nainte de sfrsitul lumii, ceea ce constituie doar o variant a foarte rspnditei erori
catolice de a ncerca "sanctificarea lumii". Sau, asa cum s-a exprimat Arhiepiscopul
Thomas Connolly de Seattle acum cincisprezece ani (1964, n. tr.), "de a transforma lumea
modern n mprtia lui Dumnezeu, ca pregtire pentru ntoarcerea Sa".
Evanghelistii protestanti, ca de exemplu Billy Graham, n modul lor gresit si personal de
a interpreta Apocalipsa, asteapt "mileniul" n care "Hristos" va domni pe pmnt. Alti
evanghelisti din Israel gsesc c interpretarea lor milenarist despre "Mesia" este tocmai
ceea ce trebuie pentru a-i pregti pe evrei de venirea Lui.* Iar arhifun- damentalistul Carl
McIntire se pregteste s ridice o replic, n mrime natural, a Templului din Ierusalim
n Florida, avnd convingerea c soseste clipa n care evreii vor construi chiar "Templul
n care Domnul nsusi se va ntoarce asa cum a promis" (Christian Beacon, Nov. 11,
1971; Jan. 6,1972)
* De ex. Gordon Lindsay, Israel's Destiny and the Coming Deliverer - Destinul Israelului
si apropiata venire a Eliberatorului, Christ for the Nations Publ. Co., Dallas, Texas, pp.
28-30
Astfel, iat c pn si antiecumenistii se pregtesc s se alture evreilor lipsiti de pocinta
n a ntmpina un fals Mesia, pe Antihrist, spre deosebire de rmsita fidel a evreilor
care l va primi pe Hristos atunci cnd se va rentoarce pe pmnt proorocul Ilie, asa cum
ne nvat Biserica Ortodox.
Deci, pe crestinul ortodox adevrat, care cunoaste profetiile referitoare la vremurile din
urm, nu-l vor impresiona relatrile cutrui pastor protestant zis "harismatic", care i
spune: "ce extraordinar se manifest Isus cnd ne deschidem inimile ctre EL. Nu e de
mirare c acum oameni de toate credintele se pot ruga mpreun".**
Pe el nu-l va impresiona catolicul penticostal, care spune c n prezent membrii tuturor
confesiunilor "ncep s priveasc peste gardurile care i despart pe unii de ceilalti pentru a
recunoaste pe fiecare fat chipul lui Iisus - Hristos".***
** Harold Bredesen, n Logos Journal, Jan, 1972, p.24
*** Kevin Ranaghan in Logos Journal, Nov, 1971, p.21
Dar care este "Hristosul", pentru care se alctuiesc n ntreaga lume aceste programe
intensive de pregtire psihologic si chiar fizic? Este Acesta oare adevratul nostru
Dumnezeu si Mntuitor, Iisus Hristos, Care a ntemeiat Biserica pentru mntuirea
oamenilor? Nu cumva este el mai curnd falsul Hristos care va veni n numele su (Ioan
5,43) si-i va reuni sub mna sa pe toti acei care resping sau pervertesc nvttura Bisericii
Celei Una, adic Biserica Ortodox?
Mntuitorul nsusi ne-a avertizat: Atunci, de v va zice cineva: Iat, Mesia este aici sau
dincolo! S nu-1 credeti. Cci se vor ridica hristosi mincinosi si prooroci mincinosi si vor
da semne mari si chiar minuni, ca s amgeasc, de va fi cu putint, si pe cei alesi. Iat,
v-am spus de mai nainte. Deci, de v vor zice vou: iat este n pustie, s nu iesiti; iat
este n cmri, s nu credeti. Cci precum fulgerul iese de la rsrit si se arat pn la
apus, asa va fi si venirea Fiului Omului (Matei 24, 23-27).
Cea de-a doua venire a lui Hristos va fi cu neputint de confundat. Ea se va ntmpla
deodat. Va veni din cer - Brbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus Care Sa nltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vzut mergnd la cer (Fapte 1, 11)
- si va hotr sfrsitul acestei lumi. Nu poate exista nici un fel de."pregtire" pentru
Hristos, n afar de aceea pe care si-o lucreaz fiecare crestin ortodox prin cint pentru
pcatele lui, curtire, priveghere, si rugciune. Cei care se "pregtesc" altfel pentru acest
sfrsit, care spun c el este undeva "aici" - mai ales "aici" n Templul din Ierusalim - sau
care predic pe "Isus vine curnd", fr s mentioneze marile nselciuni care preced
venirea Sa, sunt vdit profetii ale lui Antihrist, falsul Hristos, care trebuie s vin mai
nti spre a ispiti lumea, inclusiv pe toti "crestinii" care nu sunt sau care nu devin cu
adevrat ortodocsi.
Nu exist nici un fel de "mileniu" viitor. Pentru cei vrednici s-l primeasc, "mileniul"
apocaliptic (Apoc. 20,6) este chiar acum; este viata plin de har din Biserica Ortodox,
de-a lungul acestei "mii de ani", ce desparte prima venire a lui Hristos, adic de la
ntrupare pn la venirea lui Antihrist. Aceasta este nvttura ortodox a sfintilor Vasile
cel Mare, Grigore Teologul, Andrei al Cezareii, si a altor Sfinti Printi*.
Faptul c protestantii steapt venirea "mileniului" cndva n viitor, nu face alceva dect
s ntreasc mrturisirea lor c n prezent ei nu l triesc, i anume c ei se afl n afara
lui, adic n afara Biserici lui Hristos, al Crui har dumnezeiesc nu l-au gustat.
* Vezi Arhiepiscopul Averky, Guide to the Study of the New Testament - ndreptar pentru
studiul Noului Testament - Partea a II-a (ruseste), Jordanville, NY., 1956, pp.434-438
Este ntr-adevr nevoie de o desteptare spiritual a Ortodoxiei. Dar ea nu poate aprea din
rndurile "ortodocsilor harismatici". Acestia, n acord cu activistii "harismatici" din
rndurile protestantilor sau romano-catolicilor, se gsesc n armonie deplin cu spiritul
vremii. Ei nu se adap de la izvoarele vii ale spiritualittii patristice ortodoxe, ci prefer
tehnicile revivaliste protestante la mod si se identific cu cel mai important curent al
"crestinismului" apostat si sincretist de astzi de factur ecumenic.
"Desteptri" ortodoxe autentice au existat si n trecut. Ne gndim la Sfntul Cosma din
Aitolia, care, n Grecia secolului XVIII, mergea din sat n sat, ndemnndu-i pe oameni s
se ntoarc la adevrata trire crestin a printilor lor; sau la Sfntul Ioan de Kronstadt
din propriul nostru secol, care ducea lumina lui Hristos n mijlocul orsenilor din St.
Petersburg.
Avem apoi multimea duhovnicilor monahi ortodocsi, care, prin viata lor autentic "plin
de duh", au lsat generatiilor de monahi si de mireni din urma lor adevrata nvttur
crestin a vietii. Ne gndim la Sfntul Simeon Noul Teolog din secolul X sau la Sfntul
Serafim de Sarov din secolul XIX, din Rusia. Sfntul Simeon este rstlmcit de
"harismaticii" ortodocsi, care nu par s-si dea seama c Duhul de care vorbea Sfntul este
cu totul diferit de al lor. Sfntul Serafim este fr exceptie citat prin pasaje rupte din
context, cu scopul de a minimaliza accentul pe care el l pune pe necesitatea apartinerii de
Biserica Ortodox, pentru a putea avea cu adevrat o viat dubovniceasc.
In "convorbirea" Sfntului Serafim de Sarov cu mireanul Motovilov despre "dobndirea
Duhului Sfnt", acest Sfnt ne spune: "Harul Duhului Sfnt, care ne este druit tuturor
celor credinciosi prin taina Sfntului Botez, este pecetluit cu taina Mirungerii pe prtile
principale ale trupului omenesc, asa cum a rnduit Sfnta Biseric pstrtoarea din veac a
acestui har". Si iarsi: "Domnul i ascult la fel si pe monah si pe mirean, cu conditia ca
amndoi s fie ortodocsi".
Ca miscare opus adevratei spiritualitti crestin-ortodoxe, "renasterea harismatic" nu
este dect partea expperien ial a modei "ecumenice" dominante - a acestui ecumenism
care schimonoseste Crestinismul si l trdeaz pe Hristos si Biserica Lui. Niciodat un
"ortodox. harismatic" nu va obiecta la apropiata "unire" dintre chiar acei protestanti si
romano-catolici cu care, asa cum intoneaz si cntecul "harismatic" interconfesional, ei se
afl deja "uniti n spirit, uniti n Domnul" si care le conduc si le inspir experienta
"harismatic".
Trebuie atunci s se stie c "duhul" care inspir "renasterea harismatic" este duhul lui
Antihrist, sau mai precis, al acelor "duhuri demonice" ale vremurilor din urm, si c
"minunile" lor pregtesc lumea pentru falsul Mesia.
E. "Copii, este ceasul de pe urm"
(I Ioan 2,18)
Dumnezeu a pstrat n lume, ca si n zilele proorocului Ilie, sapte mii de brbati care nu
si-au plecat genunchiul naintea lui Baal (Rom. 11,4), adic un numr necunoscut de
adevrati crestini ortodocsi, care nu sunt morti din punct de vedere duhovnicesc. Ei nu se
las purtati de curentul general de apostazie si nici de falsele "desteptri", ci si continu
drumul ancorati n credinta sfnt si mntuitoare a Bisericii Ortodoxe, transmise lor de
Sfintii Apostoli printr-un sir nentrerupt de Sfinti Printi, observnd cu atentie semnele
timpului si cltorind pe poteca strmt a mntuirii.
Dar n afara Ortodoxiei celei adevrate, ntunericul creste cu repeziciune. Judecnd dup
ultimele stiri "religioase", este posibil ca "renasterea harismatic" s nu fie dect
nceputul timid al unei adevrate "ere a minunilor". Multi protestanti care si-au dat seama
de frauda "renasterii harismatice" accept acum ca "adevrat" spectaculoasa "renastere"
din Indonezia unde, ni se spune, au loc n realitate "chiar minunile care se relateaz n
faptele Apostolilor".
Acolo, n doar trei ani, 200.000 de pgni s-au convertit la protestantism n conditii
constant miraculoase: Nimeni nu ntreprinde nimic fr o obedient absolut fat de
"vocile" si "ngerii" care apar n mod constant si citeaz din Scriptur, mentionnd si
numrul versetului; apa se transform n vin de fiecare dat cnd slujba protestant
prevede mprtsire; forme de mini apar din senin pentru a distribui hrana miraculoas
celor flmnzi; o ntreag ceat de draci este vzut prsind un sat pgnesc pentru c
"unul mai puternic"; ("Isus") a venit s le ia locul. "Crestinii" practic o "numrtoare
invers" pentru pctosul care nu vrea s se pociasc, iar cnd ajung la "zero"
respectivul moare; copiii sunt nvtati cntece si imne protestante de ctre voci care se
aud din senin (si care repet cntecele de cte douzeci de ori, asa nct copiii s le tin
minte); "banda magnetic a lui Dumnezeu" nregistreaz cntecul unui cor de copii si l
red apoi din aer n urechile acelorasi copii uluiti ; foc se coboar din cer si arde icoane
catolice ("Domnul" indonezian este foarte anti-catolic); au fost vindecati 30000 de
oameni; "Hristos" apare din cer si "cade" peste grupuri de persoane pentru a le vindeca;
indivizii sunt transportati miraculos din loc n loc si merg pe ap; evanghelistii sunt
cluziti de lumini noaptea si umbriti de nori ce cltoresc n urma lor ziua, iar mortii
nvie*.
* Vezi Kurt Koch, The Revival in Indonesia, Kregel Publications, 1970, si Mel Tari, Like
a Mighty Wind. Creation House, Carol Stream, III,1971
Este interesant s aflm c n anumite prti ale "revivalismului" indonezian, "vorbirea n
limbi" lipseste aproape total si este chiar interzis (desi este prezent n multe locuri),
mediumismul prnd a fi nlocuit de interventia direct a spiritelor czute. Se prea poate
ca acest nou "revivalism", mai puternic dect penticostalismul, s fie o form mai
avansat a aceluiasi fenomen "spiritual" (asa cum penticostalismul nsusi este o form
superioar de spiritism) si s vesteasc iminenta zilei de spaim n care, asa cum
proclam si "vocile" si "ngerii" din Indonezia, "Domnul" vine curnd - cci noi stim c
Antihrist va dovedi lumii c este "Hristos" prin aceea c va face "minuni" ca cele
povestite mai sus.
ntr-o epoc de ntuneric si nselciune aproape universale, cnd pentru cei mai multi
"crestini" Hristos a devenit tocmai ceea ce nvttura ortodox denumeste Antihrist,
Biserica Ortodox a lui Hristos este singura care pstreaz si comunic harul lui
Dumnezeu. Aceasta este comoara fr de pret a crei existent chiar lumea asa-zis
crestin nici mcar nu o bnuieste. Cci lumea "crestin" d mna cu fortele ntunericului
pentru a-i nsela pe credinciosii Bisericii lui Hristos, care sunt destul de orbi nct s
cread c "numele lui Iisus" i va salva chiar din mijlocul apostaziei si blasfemiilor n
care triesc si pe care le accept, nepstori la nfricosatul avertisment al Domnului:
Multi mi vor zice n ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu n numele Tu am proorocit si
nu n numele Tu am scos demoni si nu n numele Tu minuni multe am fcut? Si atunci
voi mrturisi lor: Niciodat nu v-am cunoscut pe voi. Deprtati-v de la Mine cei ce
lucrati frdelegea (Matei 7,22-23).
Sfntul Apostol Pavel continu si el acelasi avertisment despre venirea lui Antihrist cu
aceast porunc: Deci dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati nvtat
fie prin cuvnt, fie prin epistola noastr (II Tes. 2,15). Sunt unii care v tulbur si voiesc
s schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dac noi sau un nger din cer v-ar vesti alt
Evanghelie dect aceea pe care v-am vestit-o, s fie anatema! Precum v-am spus mai
nainte, si acum v spun iarsi: Dac v propovduieste cineva altceva dect ati primit s
fie anatema! (Gal.1,7-9)
Rspunsul ortodox la fiecare nou "revivalism" si chiar la "revivalismul" final si teribil al
lui Antihrist este aceast Evanghelie a lui Hristos, pe care singur Biserica Ortodox a
pstrat-o neschimbat, prin Sfnta Traditie a Sfintilor Printi n linie nentrerupt de la
Hristos si Apostolii Si si prin darul Duhului Sfnt. Pe acesta singur Biserica Ortodox l
mprtseste si numai celor credinciosi, care sunt pecetluiti cu Sfnta Tain a Mirungerii
si care au pstrat nentinat aceast adevrat pecete a darului Duhului Sfnt. Amin.
2. RELIGIA VIITORULUI
Pentru starea spiritual a umanittii contemporane este profund semnificativ faptul c
experientele "harismatice" si de "meditatie" prind din ce n ce mai mult teren printre
"crestini". Acesti asa-zisi crestini sunt indubitabil sub influente religioase extrem
orientale. Dar aceasta ca rezultat a ceva cu mult mai fundamental: pierderea gustului si
tririi duhovnicesti a adevratului Crestinism, singura cauz a fenomenului prin care un
lucru att de strin Crestinismului ca meditatia extrem oriental poate s pun stpnire
pe sufletele crestinilor.
Existenta centrat pe sine si care nu urmreste altceva dect autosatisfactia, este att de
generalizat n viata "crestinilor" zilelor noastre, nct acestia practic nu mai au acces la
ntelegerea unei spiritualitti autentice. Iar cnd astfel de oameni ntreprind totusi actiuni
n vederea unei "vieti spirituale", o fac ca pe o alt form de autosatisfactie. . Aceasta se
vede clar din idealul religios total fals, att al miscrii "harismatice", ct si al diferitelor
forme de "meditatie crestin": toate promit (si acord imediat) experiente si "simtiri de
multumire" si "pace".
Dar acesta nu este ctusi de putin idealul crestin, a crui definitie esential este tocmai
rzboiul nencetat mpotriva diavolului si a patimilor. "Multumirea" si "pacea"
propovduite de miscrile "spirituale" contemporane sunt n modul cel mai evident
produsul nselciunii diavolesti, al multumirii de sine, ceea ce nseamn moarte pentru o
viat duhovniceasc orientat spre Dumnezeu.
Toate aceste forme de "meditatie crestin", majoritatea de provenient pgn oriental,
opereaz exclusiv la nivelul psihic si nu au absolut nimic n comun cu trirea crestin.
Trirea crestin const din a lupta pn la snge mpotriva patimilor, pentru dobndirea
vesnicei mprtii ceresti, care nu se poate instaura desvrsit dect la sfrsitul acestei
lumi temporale. Iar adevratul lupttor crestin nu-si slbeste vigilenta si nu-si afl
linistea, nici mcar atunci cnd pregust din binecuvntrile vesnice, ce i-ar putea fi
druite nc din aceast viat. Pe cnd religiile orientale, crora mprtia cerurilor nu lea fost descoperit, lupt pentru a obtine simple stri psihice, care ncep si sfrsesc n viata
de aici.
n era noastr de apostazie care precede venirea lui Antihrist, satana a fost dezlegat pentru
o vreme (Apoc. 20,7) pentru a lucra minuni mincinoase, care nu i-au fost ngduite n
timpul "celor o mie de ani" de har n Biserica lui Hristos (Apoc. 20,3) si pentru a cstiga
pentru sine, n recolta lui drceasc, acele suflete care "n-au primit iubirea adevrului" (II
Tes. 2,10). Putem spune c vremea lui Antihrist este cu adevrat aproape, prin chiar faptul
c aceast "recolt" satanic se strnge acum nu att, din rndurile popoarelor pgne, ct
dintre rndurile crestinilor care au pierdut dulceata Crestinismului.
Tine chiar de natura lui Antihrist s prezinte mprtia satanei, ca si cnd ar fi a lui
Hristos. Miscarea "harismatic" contemporan si "meditatia crestin", ca si "noua
constiint religioas", cu care formeaz corp comun, sunt nainte-mergtoare religiei
viitorului, religia umanittii de pe urm, religia lui Antihrist. Iar scopul lor "spiritual" de
cpetenie este s fac accesibile tuturor crestinilor initieri satanice, care pn acum erau
restrnse doar n lumea pgn.
S zicem c aceste "experiente religioase" sunt nc cel mai adesea cutri de natur
experimental si fcute orbeste, ce contin tot atta autonselare de ordin psihic, pe ct
sunt de autentice n riturile lor de initiere demonic; fr ndoial, nu toti cei care au
"meditat" cu succes sau care cred c au primit "botezul duhului" au fost si initiati n
mprtia lui Satan. Dar, n pofida acestor aspecte aparent linistitoare, acesta este scopul
acestor experiente si nu exist nici cea mai mic ndoial c tehnicile de initiere. vor
deveni din ce n ce mai eficace pe msur ce, omenirea devine mai pregtit pentru ele
prin atitudinea de pasivitate si deschidere la noile "experiente religioase" care i sunt
inculcate prin aceste miscri.
Dar cum a ajuns umanitatea - si fireste crestintatea - la o asemenea stare disperat?
Desigur, nu din cauza nchinrii pe fat la satana, care este ntotdeauna limitat la un
numr destul de mic de oameni. Este vorba mai curnd de ceva cu mult mai subtil, dar cu
att mai nspimnttor pentru crestinul ortodox constient: s-a pierdut din parte harul lui
Dumnezeu, ca o consecint imediat a slbirii credintei si a pierderii gustului
crestinismului autentic.
n Occident este un fapt incontestabil c harul lui Dumnezeu s-a pierdut cu multe secole
n urm. Romano-catolicii si protestantii de astzi nu cunosc puterea harului
dumnezeiesc. De aceea nu ne mirm c ei nu sunt capabili s-l deosebeasc de
nseltoriile drcesti. Dar vai! Succesul falsului spiritual, chiar printre crestinii ortodocsi
de astzi, d la iveal ct de mult, chiar si acestia, au pierdut mireasma adevratului
crestinism., Deci nici ei nu mai sunt capabili s disting ntre adevratul crestinism si
pseudo-crestinism. De prea mult vreme crestinii ortodocsi iau de-a gata comoara
nepretuit a credintei lor si neglijeaz s pun n practic o nvttur alctuit din aurul
cel mai curat.
Cti dintre crestinii ortodocsi au mcar cunostint de existenta textelor de baz ale
spiritualittii ortodoxe, care ne nvat tocmai cum s distingem spiritualitatea autentic de
cea fals, texte care arat viata si nvtturile sfintilor mbunttiti care au obtinut ntr-o
msur bogat harul lui Dumnezeu nc din aceast viat? Cti dintre ei si-au nsusit
nvttura cuprins n Lavsaicon, n Scara Sfntului Ioan Scrarul, n Omiliile Sfntului
Macarie, n Vietile purttorilor de Dumnezeu Printi ai pustiei, n Rzboiul nevzut, n
cartea Viata mea n Hristos, a Sfntului Ioan de Kronstadt si n multe alte crti ortodoxe?
n Viata marelui Printe al pustiei egiptene, Sfntul Paisie cel Mare (19 iunie) gsim un
exemplu viu - ct de usor se poate pierde harul lui Dumnezeu.
Un ucenic al su mergea odat ctre oras s-si vnd acolo rucodelia sa (obiecte lucrate
cu minile sale). Pe cale a ntlnit un evreu, care, vzndu-i simplitatea, a nceput s-l
ispiteasc, zicndu-i: "Iubitule, cum crezi tu ntr-un simplu om rstignit, care nu este
nicidecum Mesia cel asteptat? Nu este El acela, ci altul va veni". Ucenicul, avnd o minte
mai slab si o inim simpl, ncepu s asculte aceste cuvinte si ajunse pn la a rosti:
"Poate c ceea ce spui tu este adevrat".
Cnd s-a ntors n pustie, Sfntul Paisie si-a ntors fata de la el si nu a voit s-i adreseze
nici un cuvnt. La urm, dup multe rugminti ale ucenicului, Sfntul l ntreb: "Tu cine
esti? Nu te cunosc pe tine! Acel ucenic al meu era crestin si avea asupra lui harul
Sfntului Botez, dar la tine nu vd aceasta. Dac tu vei fi fiind cu adevrat ucenicul meu,
atunci harul Sfntului Botez te-a prsit si chipul de crestin nu mai este n tine".
Ucenicul i povesti cu lacrimi convorbirea cu evreul, iar Sfntul rspunse: "Srace! Ce
poate fi mai ru si mai necurat dect asemenea cuvinte prin care tu te-ai lepdat de
Hristos si de Sfntul Botez? Acum mergi si plnge-ti pcatul, cci cu mine nu mai poti fi;
numele tu s-a scris mpreun cu cei care s-au lepdat de Hristos, cu care mpreun vei fi
judecat si chinuit".
Auzind aceast judecat, ucenicul se cutremur si se arunc la picioarele btrnului su,