CUPRINS:

1. Definirea si caracteristicile serviciilor................................................2

1.1 Conceptul de servicii........................................................................................2
1.2 Caracteristicile serviciilor................................................................................4
1.3 Categorii de servicii.........................................................................................9

2.
3.
4.
5.

Contributia serviciilor la cresterea economica................................14

Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala.........................17
Serviciile sociale.................................................................................19
Serviciile si calitatea vietii.................................................................21

BIBLIOGRAFIE....................................................................................23

1. Definirea si caracteristicile serviciilor

1.1 Conceptul de servicii
In prezent serviciile contribuie intr-o proportie insemnata la crearea locurilor de munca, in
numar suficient pentru limitarea fenomenului economic numit somaj si la formarea venitului
national.

In acelasi timp, se poate afirma ca sectorul serviciilor nu cunoaste limite, daca ne referim la
noul process de liberalizare a schimburilor internationale, tranzactiile international cu servicii
detinand mai mult de 1/3 din comertul mondial.Tranzactiile cu servicii pe plan mondial au
cunoscut in ultimele decenii o dinamica mai accentuata decat cea a comertului cu bunuri
materiale.
Notiunea de serviciu are multiple intelesuri, insa cert este faptul ca toate acestea ii confera
acelasi sens, mai precis acela de serveste la si satisfice o necesitate. Atunci cand se
urmareste definirea serviciilor, se au in vedere caracteristicile acestora, elementele de
intangibilitate, relatiile dintre prestator si comparator, diferentele dintre bunuri si servicii, etc.
In marea lor majoritate, specialistii in domeniu definesc serviciile ca un sistem de utilitati in
care beneficiarul cumpara sau foloseste un produs si o anumita utilitate , care-I confera anumite
avantaje ori satisfactii neconcretizate, in majoritatea cazurilor, intr-un bun material, ci sunt
destinate satisfacerii unor nevoi personale sau sociale.
O definitie a serviciilor privind caracteristica cea mai importanta a acestora, mai precis
intangibilitatea este cea elaborata de K.J. Blois1 care afirma caserviciul reprezinta orice
activitate care ofera beneficii fara a presupune in mod obligatoriu un schimb de bunuri
tangibile.
O categorie larga de definitii date conceptului de serviciu pun accent pe faptul ca
productia de servicii are ca rezultat un produs care nu are existenta de sine statatoare. De
exemplu, Asociatia Americana de Marketing defineste serviciile ca: activitate oferita de vanzare,
care produce avantaje si satisfactii fara a antrena un schimb fizic sub forma unui bun.
Ambiguitatea care se reproseaza acestei definitii provine din faptul ca o serie de servicii
nemateriale se concretizeaza in bunuri materiale (servicii editoriale, de IT, alimentatie publica,
developari foto, etc.).
Complexitatea domeniului serviciilor permite si o diversitate de puncte de vedere de
abordare a acestora. Daca Asociatia Americana de Marketing a definit serviciile prin prisma
materialitatii, Dictionarul Academiei de Stiinte Comerciale din Franta defineste serviciile ca "un
ansamblu de avantaje sau satisfactii procurate fie direct, fie prin folosirea unui bun pe care l-a
achizitionat beneficiarul serviciului".
1 K. J. Blois, (1974) "The marketing of services: an approach", European Journal of Marketing, Vol. 8
Iss: 2, pp.137 - 145
2

Aceasta definitie subliniaza pe de o parte aspecte ale simultaneitatii productiei si

consumului, iar pe de alta parte ale complementaritatii bunuri - servicii (mijloc de transport,
televizor, telefon). Trebuie subliniat, de asemenea, ca serviciile, ca si bunurile, sunt o consecinta
a nevoilor sociale existente pe piata la un moment dat. Din acest punct de vedere, serviciile
reprezinta rezultatul activitatilor sociale utile prin care se satisfac necesitatile materiale si
spirituale ale populatiei, ale intreprinderilor, ale organizatiilor economice, in ansamblul lor2.
In definirea conceptului de servicii (ca rezultat al unui proces de productie), o modalitate
de abordare o constituie schema lui Palmer (figura 1.1). Palmer plaseaza pe o scala intre bunuri
pure si servicii pure o serie de produse tinand cont de tangibilitatea acestora. Pornind de la
aceasta scala, am putea identifica serviciile ca acele rezultate ale proceselor de productie care se
caracterizeaza prin dominatia intangibilitatii.
In identificarea (delimitarea si definirea) serviciilor si a sectorului serviciilor apar o serie
de dificultati datorate faptului ca serviciile se realizeaza nu numai in cadrul unor unitati
specializate "exteriorizate" de activitati de productie propriu-zise, ci si in interiorul
intreprinderilor producatoare de bunuri materiale. Recunoasterea lor ca atare, evidentierea si
evaluarea lor statistica este insa foarte dificila. Extinderea activitatilor de servicii in unitatile
agricole si industriale reprezinta una din trasaturile specifice ale economiei serviciilor, trasaturi
care caracterizeaza in prezent economia tarilor dezvoltate. Acest proces de integrare din ce in ce
mai puternic al functiilor de servicii in unitatile economice, indiferent de sector, a condus la
servicizarea sau tertiarizarea economiei.

2 Rndasu, V., Economia comertului, Editia a II a, Editura Mirton, Timisoara, 2005

3

Figura 1.1. Schema lui Palmer

In final, amintim definitia serviciilor formulata de Maria Ioncica (profesor la Academia
de Studii Economice), conform careia "serviciile reprezinta o activitate umana, cu continut
specializat, avand ca rezultat efecte utile, imateriale si intangibile destinate satisfacerii unei
nevoi sociale".3
Sigur, ca si in cazul celorlalte definitii si aceasta poate fi combatuta (de exemplu, daca ne
referim la serviciile medicale de stomatologie). De subliniat totusi ca, definitia de mai sus
sintetizeaza cateva "diferente specifice", caracteristice unor largi categorii de servicii cum ar fi
imaterialitatea, intangibilitatea, utilitatea, precum si faptul ca este rezultatul unor activitati in care
activitatea umana are caracter preponderent si esential.
1.2 Caracteristicile serviciilor
Pentru a inlatura pe cat posibil carentele de definire a conceptului de serviciu ne vom opri
in cele ce urmeaza asupra unora dintre cele mai importante caracteristici ale serviciilor care, desi
nici acestea nu sunt universal valabile, completeaza din diverse puncte de vedere definirea
conceptului de serviciu.

3 Ioncic Maria., Economia serviciilor, Editura. Uranus, Bucureti, 1997 ..

4

Principalele trasaturi caracteristice ale serviciilor sunt4:

1. imaterialitatea si intangibilitatea;
2. nestocabilitatea;
3. simultaneitatea productiei si consumului;
4. nondurabilitatea;
5. inseparabilitatea serviciului de persoana prestatorului si a utilizatorului;
6. eterogenitatea;
7. lipsa proprietatii.
1. Imaterialitatea si intangibilitatea
Imaterialitatea si intangibilitatea fac evaluarea serviciilor dificila si, adesea, subiectiva. In
timp ce produsul exista prin el insusi, serviciul este impalpabil, intangibil, nu poate fi vazut,
incercat, gustat. Din cauza acestei caracteristici, serviciile sunt considerate invizibile, iar
comertul cu servicii este denumit comert invizibil.
Pe de alta parte, imaterialitatea si intangibilitatea are drept consecinta faptul ca multe
servicii sa nu fie transferabile, adica sa nu fie comercializabile peste granita, ele trebuind sa fie
produse pe loc, "insitu" (in acel loc). De aici decurg o serie de probleme legate de libertatea de
stabilire in strainatate, de dreptul de acces pe piata respectiva. Tot aceasta caracteristica
determina strategiile si tacticile de marketing ale firmelor de servicii, care are ca obiectiv
permanent tangibilizarea serviciilor prin personal, echipamente, materiale informative,
simboluri, pret.
In analiza si stabilirea gradului de imaterialitate al unui serviciu trebuie stabilit in
prealabil la ce anume se refera. Ce vizeaza
-

activitatea propriu-zisa,

4 Nicolaescu, O., Verboncu I. Management, Editura Economica, Bucuresti, 1997

5

suporturile serviciului,

rezultatele serviciului.
Serviciul, ca act, reprezinta prestarea efectiva si pune in legatura activitatea prestatorului,

mijloacele materiale ale prestatiei si obiectul serviciului.

Si in cazul serviciilor, ca si in cazul bunurilor materiale este nevoie de: forta de munca,
capital tehnic (suportul fizic al productiei), si de beneficiar. Spre deosebire de procesul de
fabricatie al bunurilor materiale, de aceasta data clientul face parte din sistemul de productie. Ca
urmare, in locul procesului de productie a serviciilor, se utilizeaza in literatura de specialitate
termenul de servuctie.

Figura 1.2. Elementele fundamentale ale sistemului de servuctie

Suportul serviciului, daca exista, poate fi la randul sau material sau imaterial, tangibil sau
intangibil. De exemplu, o carte constituie suport material al continutului sau, a ceea ce a vrut si
reuseste sa transmita autorul cititorului. Daca ne referim insa la serviciile de informare prin radio
sau TV atunci suportul, canalul de transmitere, il constituie undele electromagnetice care sunt
intangibile.

Trebuie subliniat insa ca valoarea intrinseca a suportului material al serviciului este, in

general, mult inferioara valorii serviciului pe care il constituie sau il transmite.
In ceea ce priveste rezultatele sau output-ul activitatii de servicii, din punct de vedere al
materialitatii, acestea imbraca forme extrem de diverse: de la intangibile pure pana la diverse
combinatii de componente intangibile si tangibile.
2. Nestocabilitatea
Nestocabilitatea este, de asemenea, o trasatura esentiala a serviciilor. Exceptand serviciile
cu suport material (editura, IT etc.), serviciile nu pot fi stocate si pastrate in vederea unui consum
ulterior. Aceasta caracteristica determina neajunsuri in asigurarea echilibrului oferta - cerere si in
realizarea efectiva, adica, serviciile odata oferite, dar neutilizate, reprezinta pierderi de mijloace
umane si materiale, ele neputand fi pastrate pentru a fi consumate ulterior (de exemplu, oferta de
locuri intr-un autocar, la o sala de spectacole).
La fel, la un anumit moment sau intr-un anumit loc, cererea de servicii mai mare ca oferta
determina cresterea preturilor si nesatisfacerea cererii pentru unele categorii de clienti. Pentru a
imbunatatii raportul cerere-oferta se utilizeaza o serie de strategii care vizeaza atat cererea, cat si
oferta.
Strategii care vizeaza cererea:

preturi diferentiate (in turism, preturi scazute in extrasezon si preturi mai mari

in plin sezon);
stimularea cererii prin oferta de servicii speciale (in turism, vizitarea unor

obiective turistice, minivacante);

servicii complementare oferite in perioadele de varf;
dezvoltarea de automate (pentru serviciile comerciale, bancare);
sisteme de rezervare (ordonarea cererii - rezervari la restaurant, la cinema).

Strategii care vizeaza oferta:

angajarile cu timp partial (in supermarketuri, in restaurante, pe perioada

sezonului estival la hoteluri si restaurante);

angajari temporale (sezonieri);
angajari de colaboratori (in edituri);

stimularea participarii consumatorilor la prestarea serviciului (autoservire - in

hipermarketuri, la restaurante).

In literatura de specialitate, se mai utilizeaza si notiunea de perisabilitate pentru a

specifica imposibilitatea pastrarii (stocarii) serviciilor 5. Subliniem ca sensul notiunii de
perisabilitate utilizat in caracterizarea serviciului nu este cel de alterare, de supus stricaciunii, asa
cu apare in cazul bunurilor, ci este determinat in principal de faptul ca, prin natura lor, o larga
categorie de servicii se consuma in momentul procedurii lor.
3. Simultaneitatea productiei si consumului
Simultaneitatea productiei si consumului evidentiaza inseparabilitatea productiei si
consumului serviciilor. Aceasta caracteristica are o serie de consecinte, printre care orice
neconcordanta de timp sau de loc sa se soldeze cu pierderi de oferta sau cu cereri nesatisfacute.
Nu este posibila schimbarea, adica, serviciul furnizat nu poate fi returnat, de aceea exista un risc
asociat cu achizitia, un risc legat de luarea deciziei de cumparare a serviciului. Reducerea
riscului se poate face cu ajutorul sistemului informational si, de asemenea, prin relatiile de
incredere in ofertanti sau distribuitori.
In aceste conditii, pentru ca serviciul sa intre in comertul international, sa poata constitui
un export sau un import, trebuie, fie ca producatorul sa se deplaseze la locul de consum, fie
consumatorul sa se deplaseze la locul productiei ceea ce implica masuri de liberalizare a
schimburilor internationale de servicii.
4. Nondurabilitatea
Nondurabilitatea decurge din primele caracteristici, se refera la faptul ca efectele
serviciilor sunt "volatile", adica se consuma chiar in momentul productiei, serviciile neputand fi
pastrate si acumulate. De aceea, mult timp serviciile au fost considerate neproductive si, deci,
mai putin importante, dar, exista si o serie de servicii care pot avea caracter durabil, de exemplu:
asigurarile, garantiile financiare, protectia mediului, bancile de date, invatamantul, apararea
nationala.
5. Inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului, precum si a utilizatorului
5 Nicolescu, O., Managementul modern al organizatiei, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001
8

Pentru ca serviciul sa fie prestat sunt necesare doua conditii:

-

un contract direct intre ofertant si cumparator;

o participare activa a consumatorului in timpul utilizarii serviciului.

De exemplu, serviciile prestate de medici, cadrele didactice.
In consecinta, pentru prestatori este necesara adaptarea permanenta la contacte

numeroase si variate, fiecare client are propria personalitate. In plus, trebuie bine cunoscute
nevoile pietei si trebuie delimitata sfera de actiune, pentru ca acelasi producator nu-si poate oferi
serviciile simultan pe mai multe piete.
De asemenea, calitatea serviciului depinde de nivelul calificarii profesionale, de talentul,
de indemanarea, corectitudinea si pasiunea prestatorului, ceea ce implica dificultati majore in
standardizarea serviciilor si existenta unor posibilitati practic nelimitate de diferentiere a ofertei.
6. Eterogenitatea sau variabilitatea serviciilor
Aceasta caracteristica trebuie privita atat pentru ansamblul serviciilor in raport cu
sectorul tertiar (care e constituit din activitati cu un continut foarte diferit), cat si pentru fiecare
serviciu in parte, ca variatie dependenta de specificul prestatorului, modul de implicare si
participare a utilizatorului sau conditiile de mediu specific. Are drept consecinte asupra
prestatorilor standardizarea si uniformizarea, care sunt dificil de realizat, precum si
imposibilitatea prestarii serviciilor in mod identic.
7. Lipsa proprietatii
Un serviciu ofera consumatorului un avantaj sau o satisfactie fara a avea drept rezultat
transferul proprietatii asupra vreunui lucru. De exemplu, turistul beneficiaza de serviciile unui
hotel sau un restaurant, fara a fi proprietar. Acest lucru are urmatoarea consecinta: furnizorul de
servicii face eforturi speciale pentru a-si fideliza clientela, oferind diferite stimulente
consumatorilor sau creand cluburi, lasand astfel impresia ca ofera un drept de proprietate.
1.3 Categorii de servicii

Diversitatea serviciilor genereaza o gama larga de tipologii bazate pe criterii dintre cele
mai diverse, astfel ca un anumit serviciu, in functie de criteriu, poate fi inclus in doua sau mai
multe categorii. In analiza tipologica a serviciilor, utilizarea unui numar relativ mare de criterii
de clasificare este determinata in principal de necesitatea determinarii implicatiilor diverselor
categorii de servicii asupra dinamicii economico-sociale, precum si a identificarii si
fundamentarii masurilor de politica economica.
Din multitudinea criteriilor de clasificare pe categorii de servicii mentionam6:
P

beneficiarul;

prestatorul;

functia economica indeplinita;

modalitatea de procurare;

posibilitatile de comercializare.

I. Beneficiarul este cel mai important agent economic. El, prin nevoile sale, fiind cel
care 'dicteaza' producatorului national ce, cat si de ce calitate sa se produca. In consecinta, daca
acesta reprezinta 'impulsul initial' si chiar 'motorul' unei economii, consideram ca reprezinta si
principalul criteriu de clasificare. Pentru o cat mai concludenta categorisire vom utiliza, in cadrul
acestui criteriu, patru subcriterii:
- natura beneficiarului;
- natura nevoilor satisfacute;
- prezenta beneficiarului in timpul prestarii serviciului;
Dupa natura beneficiarului serviciile se clasifica in servicii intermediare si servicii
finale.
Serviciile intermediare sunt activitati (servicii) care participa la productia de bunuri sau a
altor servicii. In aceasta categorie intra serviciile de productie (serviciile administrative,
financiar-contabile si de personal, de gestiune a productiei bunurilor materiale, serviciilor
comerciale, logistice, de comunicare si transport, precum si de protectie, de securitate, de
6 Marinescu G., Petrescu, Gh., Boldureanu, D., Alexandru, C., Marketing, Editura "Gr.T.Popa" Iasi, 2004
10

salubrizare etc.) si de afaceri (servicii juridice, de calcul electronic, de cercetare-dezvoltare,

consulting etc.) prestate pentru intreprinderi sau agenti economico-sociali. Serviciile de
productie, in functie de producator se pot grupa in servicii integrate (internalizate) produse in
interiorul intreprinderii si servicii externalizate prestate de intreprinderi specializate.
Serviciile finale sunt servicii destinate nevoilor de consum ale populatiei atat la nivel
individual (invatamant, sanatate, cultura, transport, hoteluri si restaurante, alimentatie, agenti de
turism si asistenta juridica, inchirieri de bunuri etc.), cat si colective (protectia mediului, aparare
etc.).
Dupa natura nevoilor satisfacute, serviciile pot fi grupate in servicii private si servicii
publice.
Serviciile private sunt destinate satisfacerii nevoilor particulare ale indivizilor (hoteluri si
restaurante, saloane de gimnastica, reparatii si intretinerea echipamentelor, curatatorii chimice,
activitati fotografice, traduceri, multiplicari, inchirieri de bunuri personale si gospodaresti etc.).
Serviciile publice sunt destinate satisfacerii nevoilor colectivitatilor umane (asistenta
sociala, aparare, protectia mediului, iluminatul public etc.), precum si cele care, desi se adreseaza
unor nevoi individuale, sunt finantate de la buget (invatamantul public, sanatate publica etc.).
In functie de necesitatea sau nu a prezentei clientului in timpul prestarii serviciilor,
acestea se grupeaza in: servicii care necesita prezenta beneficiarului (serviciile medicale, de
invatamant, transport de pasageri, serviciile personale etc.) si servicii in care prezenta
beneficiarului nu este obligatorie (reparatii, transport de marfuri, posta).
II. Prestatorul (producatorul) este agentul economic ce raspunde prin oferta sa nevoilor
de servicii ale beneficiarului. In categorisirea serviciilor, dupa prestator (producator), vom utiliza
doua subcriterii:
-

natura prestatorului;

natura activitatii desfasurate.

Dupa natura prestatorului, serviciile se pot clasifica in servicii furnizate de producatori

privati, respectiv servicii furnizate de institutii, organisme si organizatii publice.

11

Serviciile furnizate de producatori privati7 sunt in marea lor majoritate servicii care se
adreseaza indivizilor sau familiilor acestora. In functie de tipul de economie si de gradul de
liberalizare al serviciilor pe piata, producatorii privati pot sa participe la productia de servicii de
interes public precum invatamantul privat, transport, comunicatii, sanatate etc.
Serviciile furnizate de institutii, organisme si organizatii publice sunt servicii care se
adreseaza colectivitatilor si sunt finantate de la buget (administratie, justitie, invatamantul public,
societatea publica etc.). O caracteristica importanta a acestor producatori de servicii este faptul
ca sunt monopol pe piata serviciilor respective. Comportamentul de monopol atat al organizatiei
in ansamblu, cat si al personalului angajat este total in defavoarea beneficiarilor pentru ca,
genereaza pe de o parte tratarea aroganta a clientilor, iar pe de alta parte ineficienta economica
ducand la costuri mari si presiuni negative asupra bugetului.
Liberalizarea unor servicii, precum cele de invatamant si de sanatate, constituie o
modalitate importanta de crestere a concurentei si, deci, a calitatii serviciilor insotita de o
reducere a eforturilor bugetare (cheltuieli mai mici) cu efecte benefice pe timp mediu si lung.
Daca luam drept criteriu natura activitatilor8 propriu-zise desfasurate de prestator,
acestea se pot clasifica in actiuni tangibile si actiuni intangibile.
In categoria actiunii tangibile intra acele categorii de servicii care se concretizeaza in
rezultate fizice asupra bunurilor (curatatorie, intretinere si reparatii) sau asupra persoanelor
(transport de persoane, ingrijirea sanatatii, body building).
Actiunile intangibile vizeaza acele activitati de servicii care nu au cel putin direct un
rezultat material. De exemplu, serviciile de invatamant intra in categoria activitatilor intangibile
dar, in timp, ca urmare a cunostintelor acumulate acestea contribuie la dezvoltarea productiei de
bunuri sau de servicii.
III. Functia economica indeplinita
Acest criteriu are in vedere functia indeplinita de serviciul respectiv in circuitul
productiei sau sferele reproductiei sociale. Dupa functiile economice indeplinite serviciile se
clasifica

in: servicii

dezvoltare), servicii

de
de

productie (asigurari,

distributie(transport,

contabilitate,

comunicati,

comert

publicitate,
cu

cercetare-

ridicata

si

cu

7 Heyne, P., Modul economic de gndire - mersul economiei de piata libera, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1991
8 Ferent, E., Comert. Economie si management, Editura Universitatii Gh. Asachi,
Iasi, 2003
12

amanuntul), servicii sociale (sanatate, educatie, posta, servicii publice non-profit) si servicii
personale(servicii casnice, hoteluri si restaurante, case de comenzi, reparatii etc.).

IV. Modalitatea de procurare

Prin natura lor, asa cum am subliniat mai sus, o parte din, servicii fac obiectul vanzariicumpararii de pe piata pentru care beneficiarul este dispus sa achite pretul (tariful), pe cand o
alta parte de servicii sunt asigurate prin organisme, institutii si organizatii publice fiind aparent
gratuite sau partial gratuite. Din acest punct de vedere putem categorisi serviciile in: servicii
marfa si servicii ne-marfa.
Serviciile marfa se procura de pe piata la un nivel al tarifului (pretului) stabilit la
confluenta cererii cu oferta. In aceasta categorie intra serviciile de piata pentru populatie
(hoteluri, restaurante, agentii de voiaj, activitati fotografice, de radio si televiziune, activitati de
arta, sportive, inchirieri etc.), serviciile de piata pentru intreprinderi (servicii administrative,
comerciale, logistice etc.), precum si serviciile publice pentru care pietele respective au fost
liberalizate (comunicatii, invatamant, sanatate etc.).
Serviciile nonmarfare cuprind serviciile publice colective (aparare, ordine publica,
justitie, administratie), precum si serviciile publice de care beneficiaza direct indivizii
(invatamantul de stat, ocrotirea sanatatii, asistenta sociala etc.). De asemenea, din aceasta categorie fac parte si serviciile prestate de institutii non-profit, precum serviciile de caritate si
serviciile religioase. Desi serviciile non-marfa nu fac obiectul unor relatii de piata intre
beneficiar si prestator, acesta din urma asigura respectivelor servicii de o pozitie de monopol
natural. Aceasta inseamna ca pentru beneficiar serviciile nonmarfare sunt serviciile care i se
ofera in cantitatea si de calitatea stabilita de prestator. Desigur, monopolul nu este un monopol de
stat, dar aceasta nu este intotdeauna o garantie a inlaturarii carentelor relatiei dintre multitudinea
beneficiarilor si singurul prestator al serviciului.

13

2. Contributia serviciilor la cresterea economica

Mult timp serviciile au fost ignorate, considerate neproductive (A. Smith, D. Ricardo, S.
Mill, Say, Marx). Pentru acesti autori clasici realitatea serviciilor consta esential in servicii
personale si domestice. Pentru ei transportul, comertul, bancile erau intermediariutili in masura
in care facilitau deplasarea si achizitia marfurilor dar fara a fi considerate creatoare de valoare.
Activitatile pe care Clark si Fourastie le-au grupat in sectorul tertiar au fost considerate de
slaba productivitate pentru ca prin natura lor nu sunt susceptibile la mecanizare, la introducerea
progresului tehnic, la productia de serie. Serviciile ar constitui o frana a cresterii economice fiind
un factor inflationist deoarece cresterea salariilor si a profitului nu ar corespunde unei cresteri a
productivitatii.
Teoriile economice noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economiei, revizuind
conceptia despre cresterea economica. Paul Heyne spune ca cresterea economica consta nu in
sporirea productiei de lucruri ci in productia de avere. Avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca
valoare. Evident lucrurile materiale pot contribui la avere si sunt intr-un fel esentiale in
producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre cresterea averii si o crestere de
volum, greutate sau cantitate a obiectelor materiale.
Cu privire la tipurile de servicii care contribuie cel mai bine la dezvoltare, poate fi realizat
o mprire a lor n servicii stagnante, servicii regresive i progresive.
-Serviciile stagnante sunt cele care se caracterizeaz printr-o cretere slab a productivitii
muncii sau prin ritmuri negative. Serviciile medicale, recreative sau hoteliere se nscriu n
aceast categorie.
-Serviciile regresive sau pubel atrag for de munc slab calificat i se caracterizeaz prin
scderea costurilor i a preurilor la respectivele activiti: exemplul cel mai concludent l
constituie serviciile de fast-food.
- Serviciile progresive sunt acelea la care, dei preurile au crescut, productivitatea muncii a
compensat acest lucru,serviciile informaionale intrnd n aceast categorie.
Raportul servicii-dezvoltare poate fi descompus n dou faze:
14

- n prima faz serviciile reprezint cel de-al treilea stadiu firesc de evoluie a economiei.
Originea acestui model se regsete n lucrrile autorilor Fisher-Clark-Fourastie care au fost baza
de plecare pentru curentele de gndire postindustriale
- n a doua faz teoria privind acest subiect s-a dezvoltat ca reacie la postindustrialism,
omogenitatea acestor teorii fiind ns mai sczut, interpretrile cauzelor i implicaiilor
expansiunii serviciilor, ca i metodologiile propuse fiind diverse.
In acest context functiile serviciilor se inscriu intre activitatile cele mai importante creatoare
de avutie materiala si spirituala. Ele sunt:
A)

de cercetare => dezvoltarea ei este consecinta si premisa a evolutiei tehnicii de productie.

Pana la inceputul sec 20 imbunatatirile noii tehnologii si schimburile in modul de productie

proveneau in cea mai mare parte din experientele acumulate de om asupra masinii pe care o
foloseste. Foarte rar ele erau rezultatul unei munci organizate si finantate printr-un departament
de cercetare. In jurul anilor 1920 se produce profesionalizarea cercetarii. Datorita complexitatii
crescande a noii tehnologii si nevoilor crescande de a planifica riguros dezvoltarea si realizarea
lor. Astfel activitatea de cercetare-dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii noi,
adaptarea cerintelor pietei la cresterea calitatii acestora, la obtinerea lor intr-un timp mai scurt si
cu un consum mai redus de factori de productie.
B)

de educatie (invatamant) => este strans legata de activitatea de cercetare-dezvoltare, de

cresterea gradului de complexitate a economiei. Utilizarea noilor echipamente, aplicarea noilor

tehnologii nu este posibila fara calificarea superioara a personalului. Daca in societatea
preindustiala stiam sau aveam nevoie sa stim sa citim, azi intr-o societate informationala
majoritatea persoanelor trebuie sa stie sa lucreze cu calculatorul. In economia moderna cresterea
economica presupune investitii din ce in ce mai mari in capitalul uman.
C)

de aprovizionare cu materii prime si materiale necesare => alaturi de functia de cercetare si

educare demonstreaza ca serviciile sunt implicate in pregatirea productiei si chiar in derularea

procesului de productie propriu-zis. Este vorba de servicii de intretinere si stocaj atat a intrarilor
cat si a rezultatelor. Ele pot fi considerate parte integranta a sistemului de productie. Importanta
si costurile lor au crescut proportional cu cresterea complexitatii procesului de productie.
D)

de distributie => fara de care un produs nu poate fi accesibil consumatorilor. Aceasta functie

cuprinde ansamblul operatiilor tehnice si economice care au loc din momentul iesirii produselor
din procesul de productie pana cand ajung la utilizatorii finali. Este vorba de distributia fizica
(deplasarea produselor pe teritorii geografice din ce in ce mai vaste, la consumatori din ce in ce
15

mai numerosi, la distante din ce in ce mai mari) si operatii economice (stabilirea numarului de
verigi prin care trec marfurile de la producator la consumator, de alegerea furnizorilor, de
alegerea formelor de vanzare practice). Se adauga activitatea de promovare a vanzarilor si
activitatile financiare legate de decontarile contravalorii marfurilor livrate.
E)

utilizarea produselor => intretinerea, refacerea sau repararea si potentarea valorii de

intrebuintare a acestora. Cu cat un produs este mai avansat cu atat aceste activitati sunt mai
complexe si mai costisitoare. In plus prin prelungirea duratei de viata a bunurilor industriale sau
de consum se realizeaza importante economii de resurse materiale si umane.
F)

gestiunea si reciclarea deseurilor => este considerata una din cele mai importante functii.

Este pusa in evidenta de maturizarea revolutiei industriale si de dezvoltarea productiei de masa.

Deseuri au existat dintotdeauna. Ele sunt produse anexate oricarui tip de activitate sau productie
umana. Dar dezvoltarea si concentrarea productiei au determinat inevitabil acumularea si
concentrarea deseurilor. Astfel au aparut probleme legate de gestiunea deseurilor mai ales a
acelor deseuri a caror reciclare este foarte costisitoare sau a deseurilor care nu pot fi reintegrate
in circuitul natural.
Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de naturaprodusului
pana la 80% din costurile totale ale acestora.Dar serviciile sunt extrem de eterogene si prezinta
anumite particularitati. Caurmare nu orice dezvoltare a sectorului tertiar contribuie in egala
masura laprogresul economic intern, la obtinerea unor avantaje egale de pe urma practicarii
comertului cu servicii. Din acest punct de vedere serviciile se impart in:
prestatii intensive in munca presupun un volum mare de muncamanuala, mediu sau
mai putin calificata
prestatii intensive in inteligenta necesita un personal relativ putin numeros dar cu calificare
inalta iar aportul lor este decisiv in cresterea economiei
Aceste functii ale serviciilor inglobeaza cu diferentieri in functie de natura produsului
pana la 80% din costurile totale ale acestora.

16

3. Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala

Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera la contributia lor la cresterea
economica si la cresterea calitatii vietii.
Rolul serviciilor in dezvoltarea economico-sociala se refera,in principal,la contributia lor la
cresterea economica,dar si pe un plan mai larg,la aportul lor la cresterea calitatii vietii.
Dupa ce au fost mult timp ignorate,considerate neproductive,rolul serviciilor incepe sa fie tot
mai mult recunoscut,ele substituindu-se,din ce in ce mai mult,industriei in rolul de motor al
cresterii economice.

Trebuie amintit, asa cum precizeaza L. Reboud,ca realitatea serviciilor consta esential in
servicii personale si domestice. Chiar comertul,transporturile si bancile nu erau considerate decat
intermediari,utili,desigur,in masura in care faciliteaza deplasarea si achizitia marfurilor,dar fara
sa fie considerati creatori de valoare.

La fel,timp de decenii,activitatile pe care Colin Clark si Fourastie le-au regrupat in sectorul

tertiar,au fost considerate ca domenii de slaba productivitate,pentru ca prin natura lor sunt
nesusceptibile la mecanizare,la introducerea progresului tehnic,la realizarea productiei de seria,a
economiilor de scala etc.

S-a ajuns la intrebarea daca serviciile nu ar constitui o frana a cresterii economice,fiind un

factor inflationist,deoarece cresterea salariilor si profiturilor nu ar corespunde unei cresteri a
productivitatii.
Teorii economice mai noi reconsidera rolul serviciilor in dezvoltarea economica,in
contextul revizuirii si a conceptiilor despre cresterea economica. In gandirea lui Paul Heyne,de
pilda: cresterea economica consta,nu in sporirea productiei de lucruri,ci in producerea de avere.
Si avere este tot ceea ce oamenii pretuiesc ca valoare. Evident,lucrurile materiale pot contribui la
avere si sunt,intr-un fel,esentiale in producerea de avere. Dar nu exista legatura obligatorie intre
cresterea averii si o crestere de volum,greutate sau cantitate a obiectelor materiale.
Intermediarii, comertul si,in general,producatorii de informatii,creeaza,de asemenea,valoare.
17

Calea de a evita greselile in luarea unor decizii este de a obtine mai multe informatii,iar
informatiile sunt o marfa cu propriul cost de achizitie.

De asemenea,cucerirea pietelor mondiale este aproape imposibila fara realizarea unei retele
puternice de informatii economice privind caracteristicile si specificul pietelor vizate.
Dar ocupatiile informationale nu se reduc la cele de studiere a pietelor,respectiv de marketing,ele
cuprinzandu-i

,in

sens

larg

pe

toti

cei

care

lucreaza

cu

informatia

ca

programatori,profesori,contabili,manageri,agenti de bursa,de asigurari,juristi etc. si care sunt si ei

producatori de avere reala.

Mai mult,in conditiile in care progresul tehnic a condus la producerea de sisteme din ce in ce
mai complexe,creste nevoia de servicii care fac orice bun industrial sau de consum utilizabil. Ca
o consecinta,cresterea avutiei trebuie masurata avand in vedere performanta sistemelor. Mai
departe,deoarece performanta sistemelor tine de calitatea produselor si proceselor,devine clar ca
in economia serviciilor calitatea inseamna ceea ce a reprezentat productivitatea in economia
industriala.
In acest context,experienta tarilor dezvoltate releva importanta deosebita a serviciilor de
invatamant si cercetare in dezvoltarea economica. Astfel,progresul acestor tari se explica,printre
altele,si prin atentia remarcabila acordata acestor domenii in care sunt angajate milioane de
persoane si carora le sunt alocate bugete substantiale,provenind atat din sectorul privat,cat si din
cel public. Deosebit de sugestiv in acest sens apare,de exemplu,faptul ca,in prezent,in
universitatile din S.U.A. este cuprins un personal permanent mai numeros decat cel din
agricultura.
De altfel,activitatile de cercetare si de educatie (invatamant) se inscriu intre functiile cele
mai importante ale serviciilor in productia de bogatie materiala si spirituala. Dezvoltarea functiei
de cercetare este consecinta si premisa totodata a evolutiei tehnicilor de productie.
Astfel,pana la inceputul secolului XX,imbunatatirea noilor tehnologii si schimbarile in momentul
de productie proveneau in cea mai mare parte din experienta acumulata de om asupra masinii pe
care o folosea. Aceste schimbari sau imbunatatiri nu erau decat foarte rar rezultatul unei munci
organizate si finantate printr-un departament de cercetare.

Astfel,activitatile de cercetare-dezvoltare participa la conceperea de produse si servicii

18

noi,adaptate la cerintele pietei,la cresterea calitatii acestora si la obtinerea lor intr-un timp mai
scurt si cu un consum mai redus de factori de productie.
Strans legata de activitatea de cercetare-dezvoltare si de cresterea gradului de complexitate a
economiei se afla functia de educatie (invatamant).

Utilizarea noilor echipamente si aplicarea noilor tehnologii nu este posibila fara calificarea
superioara a personalului. Formarea inginerilor de sistem sau a fizicienilor reclama,evident,un
nivel de educatie superior celui al muncitorilor care lucrau la razboaiele de tesut de la inceputul
Revolutiei Industriale. La fel,daca in societatea preindustriala foarte putina lume stia sau avea
nevoie sa stie sa citeasca,astazi,in societatea informationala,majoritatea persoanalor trebuie sa
stie sa lucreze cu calculatorul. Astfel,in economia moderna,cresterea economica presupune
investitii din ce in ce mai mari in capitalul uman.

Dar serviciile sunt implicate nu numai in pregatirea productiei,prin functiile de cercetare si

educatie la care se adauga cele de aprovizionare cu materiile prime si materialele necesare,ci
chiar in derularea procesului de productie propriu-zis. Acestea din urma se refera in special la
serviciile de intretinere si stocaj atat al intrarilor cat si al iesirilor,al rezultatelor. Aceste activitati
pot fi considerate ca parte integranta a sistemului de productie,iar cresterea complexitatii
proceselor de productie a determinat o dezvoltare mai mult decat proportionala a acestor functii
si a costurilor pe care le implica.

4. Serviciile sociale
Serviciile sociale joaca un rol vital n societatea europeana, contribuind la cresterea
capacitatii individuale de participare n societate, garantnd respectarea drepturilor fundamentale
ale omului. Serviciile sociale sunt un important mecanism pentru politicile sociale actuale
europene focusate pe promovarea oportunitatilor pentru toti cetatenii europeni de a participa n
societate (Commission of The European Communities, 2008, p.11). n viziunea Comisiei
Europene, tematica serviciilor sociale este considerata o preocupare de interes general, prin
documentul Social services of general interest in the European Union constatndu-se faptul ca
serviciile socialese afla ntr-un proces permanent de expansiune ca raspuns la nevoile
nschimbare si la provocarile societale actuale (Comisia Europeana, 2006,p.20).

19

Majoritatea definitiilor oferite termenului de servicii sociale sunt date din perspectiva
legislativa si asistentiala. Serviciile sociale sunt definite din perspectiva legislativa ca ansamblul
de masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau
de grup, n vederea depasirii unor situatii de dificultate, pentru prezervarea autonomiei si
protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale si promovarea in
cluziunii sociale. Serviciile sociale sunt asigurate de catre autoritatile administratiei publice
locale, precum si de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private, n conditiile actelor
normative n vigoare din Romnia (OG 68/2003, p.1), sau din perspectiva asistentiala
catotalitatea serviciilor oferite de catre stat populatiei n mod gratuit sau la un tarif redus (Zamfir,
Vlasceanu, 1993).

20

5. Serviciile si calitatea vietii

Calitatea vietii este un concept complex care vizeaza atat latura materiala a vietii oamenilor
cat si pe cea spirituala, calitatea relatiilor umane precum si perceperea subiectiva a tuturor
acestor elemente de catre indivizi. Este greu de exprimat printr-un singur indicator sintetic, de
aceea se utilizeaza mai multi indicatori partiali. Se recomanda gruparea acestor indicatori in trei
categorii: economici, socio-demografici, ecologici. Dintre indicatorii economici cel mai
semnificativ este PNB/loc dar el reflecta mai ales latura cantitativa a bunastarii nationale. Cea
mai dificila este exprimarea aspectului psihologic, a elementelor subiective, a satisfacerii
intereselor personale. De aceea vom sublinia contributia serviciilor lacalitatea vietii luand
in considerare trei aspecte considerate relevante:
a. consumul de servicii
b. relatia serviciilor cu timpul liber
c. mediul inconjurator.
a.Consumul de servicii este un indicator important al calitatii vietii, existnd diferenieri
importante n privina coeficienilor bugetari ai serviciilor (care exprim ponderea cheltuielilor
pentru servicii n cheltuielile totale de consum ale populaiei) ntre diferite ri, precum i pe
categorii socio-profesionale, determinate de diferenele n ceea ce privete veniturile reale ale
populaiei.
b. Serviciile i timpul liber se refer la mrimea timpului liber i la modalitatea lui
deutilizare. Timpul liber este conceput n sens larg n opoziie cu timpul de munc. Loisir ul
este timpul destinat unui ansamblu de activiti crora indivizii li se dedica n mod liber, de bun
voie i cu plcere fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra i a-i satisface nevoile estetice fie
pentru a-i mbogi informaia sau a-i completa n chip dezinteresat formaia,pentru a-i lrgi
i dezvolta participarea social voluntar sau capacitatea creatoare dup ce s-a eliberat de
obligaiile profesionale, sociale i familiare. Cile de mrire a timpului liber sunt reducerea
timpului de munc i diminuarea timpului afectat satisfacerii cerinelor existenei.

21

c. n sfrit, raporturile serviciilor cu mediul nconjurtor se concretizeaz att n

deteriorarea acestuia (prin diferite forme de poluare) ct i n protejarea lui prin mbuntiri
funciare, amenajri silvice, servicii de epurare, de salubritate i nu n ultimul rnd, prin educarea
ecologic a utilizatorilor productivi i finali. Referitor la deteriorarea mediului, dezvoltarea
serviciilor este conjugata cu creterea urbanizrii, dezvoltarea industrial, agricultura intensiv,
activitile casnice, poate provoca daune de toate tipurile cu implicaii deosebite asupra
echilibrului ecologic (de la poluarea apelor i atmosferei, la distrugerea pdurilor, animalelor,
solului, plantelor pn la poluarea sonor i murdrirea strzilor). Dintre serviciile cu efecte
negative avem: transportul, turismul, comerul.
n ceea ce privete protejarea mediului, serviciile contribuie la folosirea raional a
resurselor naturale (servicii geologice, cercetarea tiinific), la prevenirea i combaterea
deteriorrii mediului (servicii de mbuntiri funciare, amenajri silvice, hidrografice, servicii de
epurare a apelor, de salubritate), la procesul de educaie ecologic a oamenilor (educaie,
informare).

22

BIBLIOGRAFIE

1.Adascalitei, V., Tehnici comerciale moderne-Marketingul spatiilor de vnzare, Editura Uranus,

Bucuresti, 2000
2.Asandului, L., Statistica aplicata n servicii, Editura Junimea, Iasi, 2002
3.Balan, C., Logistica marfurilor, Editura Uranus, Bucuresti, 2002
4.Boldureanu, D., Comportamentul demografic al populatiei, Editura Performantica, Iasi, 2004
5.Bucur, C.M., Comertul electronic, Editura A.S.E., Bucuresti, 2002
6.Ceausu I., Tratat de management, As. de Terotehnica si Terotehnologie, Bucuresti, 1998
7.Costea, C., Bazele administrarii afacerii comerciale, Editura Uranus, Bucuresti, 2002
8.Daker, M. J., Marketing, Editura stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1973
9.Diaconescu M., Merceologie alimentara, Editura Eficient, Bucuresti, 1998
10.Ferent, E., Comert. Economie si management, Editura Universitatii Gh. Asachi, Iasi, 2003
11. Ioncic Maria., Economia serviciilor, Editura. Uranus, Bucureti, 1997
12.Rndasu, V., Economia comertului, Editia a II a, Editura Mirton, Timisoara, 2005
13.http://europa.eu.int/eu/record/green/gp9611/ trade.htm
14.http://idm.internet.com
15.http://www.insse.ro
16.http://www.netinbusiness.net
17.http://www.wentworth.com

23

24