Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arkaim, cea mai misterioasa asezare antica, situata in regiunea Celiabinsk, in sudul
Uralilor, a fost descoperita in 1987, in timpul lucrarilor de adancire a vaii raului din
apropiere, care urma sa fie inundata.
Arkaim si Sarmizegetusa
Cetatea a fost construita pe un deal, un loc virgin, fara sa fi existat alta asezare inainte,
dupa un model care, dupa parerea cercetatorilor rusi, imita sectiunea unui trunchi de
copac, dar in planuri in trepte, fiecare cerc coborand o treapta fata de cel precedent.
Intregul ansamblu reprezinta un complex complicat, avand probabil rost civil, citadin,
dar si functie religioasa, fiind orientat dupa pozitia unor constelatii. Cetatea circulara
contine 60 de cladiri, 25 in cercul interior si 35 in afara acestuia. Fiecare casa asigura
tot confortul, cu spatii structurate in jurul unei vetre deschise, din care cauza
acoperisul era boltit, cu orificiul de evacuare a fumului protejat, ca sa nu patrunda
ploaia sau ninsoarea. Fiecare casa avea o anexa, o camara pentru pastrarea
alimentelor. Apa era adusa printr-un sistem de conducte subterane, foarte ingenios si
util. Unele treceau prin apropierea vetrei, unde aveau si rolul de a regla tirajul focului,
folosit, in opinia cercetatorilor, si la confectionarea unor bunuri de uz comun, din
cupru si bronz. Un alt sistem de conducte trecea pe sub camari, apa rece curgatoare
avand rol de racire a incaperii. Piata centrala din Arkaim, de forma neregulata, avea
pe margini, din loc in loc, altare ritualice pentru foc. Cercetatorii au observat ca orasul
era echipat cu un sistem antifurtuna, care il proteja impotriva ploilor torentiale, apa
scurgandu-se, prin canale, in vale. Casele erau protejate impotriva incendiilor,
materialele de constructie fiind impregnate cu o substanta ignifuga. Cu atat mai curios
este modul in care locuitorii au parasit orasul, incendiindu-l intentionat, dupa ce si-au
strans strictul necesar, fara sa fi fost amenintati. Cercetatorii au ajuns la aceasta
concluzie pentru ca nu exista ramasite umane si nici indicii ca ar fi avut loc vreo lupta
in imprejurimi. Un mod similar de parasire a cetatilor l-au practicat si mayasii.
Anomalii geomagnetice ?
Urmasul lui Cirus, Darius, a patruns in 517 i.Hr. cu ostile in tinutul masagetilor,
Horezm, care a trebuit sa se supuna, in afara de triburile conduse de Tomiris,
conform cronicilor. Darius a fost oprit din razboaiele de cucerire dincoace de Dunare,
unde numai podul construit de persi (peste Dunare) il salva pe rege si armata lui sa
impartaseasca soarta lui Cirus, fugariti de ostile getilor. Un alt mare comandant al
antichitatii, Alexandru cel Mare, a poftit sa-i cucereasca pe masageti, dar a dat gres.
Horezmul a ramas in afara cuceririlor lui, totusi, unul dintre printii locali, Faramane,
a vrut sa incheie cu Alexandru o alianta impotriva scitilor de la Marea Neagra.
Conform istoricului expeditiilor lui Alexandru, Arian, Faramane venise cu 1550 de
calareti si-i promitea ca, daca Alexandru va accepta alianta, va aduce si pe vecinii lui,
colchii si amazoanele! Conform lui Brentjes, alianta lui Faramane a reusit sa-i alunge
pe scitii din Ucraina si de mai departe. Poate ca aceasta mare batalie este consemnata
pe monumentul circular de la Adamclisi, unde apar si amazoane prinse in lupta (multi
istorici sustin ca monumentul este mult mai vechi decat patrunderea lui Traian in
Dacia). Faramane a infiintat statul Amu Daria.
Cetatea dahilor
Casele mesagetilor
Istoricul Burchard Brentjes scrie despre un trib al dahilor (dahii si dachii tot unii
sunt, ne spune Miron Costin in Letopisetul Tarii Moldovei) care se asezase la nord
de lacul Aral si care navalea, la 250 i.Hr., sub conducerea lui Arsache si a lui Tiridates,
in nord-estul Iranului.
In urma cu cativa ani, arheologul Ilia Ahmedov a descoperit in Rusia, langa Staraia
Riazan, o cetate avand o constructie considerata de tip Stonehenge, numai ca avea
dimesiuni mai mici si era din lemn, ca cea de la Sarmizegetusa, din Muntii Sureanu.
Sanctuarul circular este situat pe culmea cea mai inalta, la jonctiunea raurilor Oka si
Pronia, o arie bogata arheologic, incepand cu paleoliticul. Echipa de arheologi a
constatat ca sanctuarul are 7 metri in diametru si este format din coloane din lemn de
jumatate de metru grosime, situate la distante egale una de alta. In centru se afla o alta
constructie, rectangulara, si un pilon. Alte doua gauri de piloni au fost descoperite in
partea de est si de sud a sanctuarului. Pilonii cercului formeaza o poarta prin care se
vede cum apune soarele vara. Pilonul din afara cercului puncteaza rasaritul. Bucati de
ceramica cu simboluri identice cu cele de la Sarmizegetusa, in zig-zag, asemeni unor
raze solare, si altele serpuite ca valurile unei ape, au fost descoperite langa sanctuar.
Vasele proveneau din epoca bronzului si aveau un scop ritualic. In preajma
sanctuarului nu a fost descoperita nici o asezare. Nici nu era bine pentru sanatatea
omului sa existe o asezare la confluenta a doua rauri, iar preotii din vechime stiau
acest lucru.
Origini carpato-dunarene
Din moment ce numai masagetii si dacii lui Arsache ridicau cetati circulare prin
stepele Asiei, putem presupune ca arienii care au construit Arkaim erau stramosii
lor. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, publica, in anul 1993, la
Barnes & Noble Books, New York, The History of Civilization. El situa leaganul
arienilor, in timpul primei lor aparitii, in spatiul carpato-dunarean. Astfel de
constructii circulare, aparate ale lui Uriel, cu rol astronomic, astrologic si
agronomic, sunt caracteristice primei civilizatii. Reamintim ca in Cartea astrilor
ceresti, Enoh, patriarhul antediluvian, este invatat de ingerul Uriel cum sa
construiasca un aparat ceresc, pe care sa-l lase pamantenilor. Reconstruit dupa
instructiunile lui Uriel, de catre cercetatorii britanici Christopher Knight si Robert
Lomas, acesta a iesit exact de forma si dimensiunea sanctuarului rotund de la
Sarmizegetusa. Si atunci, nici nu ne mai mira de ce, oriunde se gasesc astfel de
sanctuare, in jur sunt denumiri stravechi ce amintesc de uriasul Uriel: Urali la rusi,
Uroiul, la noi, cu mituri despre uriasi. Ca o regula, toate aceste aparate sunt bazate
pe anumite zile, solstitiile de vara si iarna, cand razele soarelui cad pe o anumita parte
a sanctuarului. Toate au o cale procesionala pavata cu placi de granit care duce la un
templu, din care soarele poate fi vazut, prin ferestre si portaluri, in toate ipostazele
sale. Acelasi model sacru il aveau si preotii daci, care construiau aparatul solar din
lemn si granit. Arkaim nu este decat o alta cetate-sanctuar inchinata Soarelui, de
slujitorii lor stravechi: arienii din bazinul carpato-dunarean.