Un luceafr...

Mihai Eminescu

Un luceafr... , de Mihai Eminescu, este o poezie a crei prim ediie a fost

publicat n volumul Opere complecte n 1914, cu titlul Fragment. Se pstreaz n
manuscrisele nr. 2.259, 334-335, i nr. 2.256, 45v. Text autobiografic privind
iubirea pentru Veronica Micle. Aparine, probabil, epocii ieene (1876).

Un luceafr, un luceafr nzestrat cu mii de raze

n viaa-mi de-ntuneric a fcut ca s se vaz.

Eu privind acea lumin ca din visuri m detept

i cu braele-amndou ctr dnsa m ndrept.

Ca o zn din poveste ea e nalt i uoar,

E subire i ginga i din ochi revars par,

Iar la fa e blie, prul galben cade cre,

Trandafiri pe fa are i cu zmbetul iste.

Discursul liric eminescian este focalizat asupra imaginii iubitei numite , n repetiie
, luceafr, capabil s i lumineze ndrgostitului viaa ntunecat. Lumina
revrsat de fat asupra vieii lui ntrete ipostaza de fiin divin , pur , capabil
de cunoatere total. Tot n spirit romantic eminescian, aceasta devine un ideal de
feminitate, sacralizarea femeii. Motivul romantic al femeii iubite este construit , n
continuare , cu elemente ale portretului fizic. Comparat cu o zn din poveti
-este nalt i uoar / E subire i ginga - fata amintete de personajele din
basme (inspiraia din folclor fiind o alt trstur a romantismului).