NICOLAE BNESCU

ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN

VOL. I
IMPERIUL CRESTIN si
ASALTUL INVAZIILOR ( 313-610 )

NICOLAE BNESCU (18781971) sI SINTEZA SA DE ISTORIE BIZANTIN

Era n zilele Congresului International de Studii Bizantine tinut la Bucuresti la nceputul lunii
septembrie a anului 1971. Organizatorii acestui Congres - al XtV-lea n seria general a
Congreselor de bizantinistic - l denumiser si Bucuresti II", avnd n vedere faptul c prima
ntrunire international a bizantinistilor avusese loc tot la Bucuresti, n anul 1924.
n dup-amiaza uneia din acele zile nsorite, o sedint plenar a Congresului avea loc ntru-unul
din amfiteatrele Faculttii de drept situat la parter, n partea de rsrit. Pe la mijlocul sedintei, n
timpul unei comunicri, pe us a intrat un tnr congresist - Matei Cazacu, din cte mi amintesc
eu. El s-a ndreptat ctre presedintele sedintei, spunndu-i ceva cu o voce imperceptibil pentru
participantii din sal. Scurta discutie particular dintre cei doi s-a ncheiat repede, n acelasi timp
cu textul comunicrii prezentate de ctre unul dintre congresisti.
Dup acel moment, nainte de a anunta titlul comunicrii urmtoare, presedintele sedintei, care
era profesorul Giuseppe Schiro de la Universitatea din Roma, s-a ridicat n picioare, aducnd la
cunostinta ntregii adunri, cu o voce gtuit de emotie, la triste nou-velle, recemment parvenue:
le Professeur Nicolae B-nescu est mort un ge tres avance. Je vous propose une minute de
recueillement sa memoire."
In ultimii ani ai unei vieti exemplare si ndelungate, Nicolae Bnescu simtise din plin semnele de
uzur ale unei btrneti petrecute ntr-un fel de quasi-anoni-mat, dar lumea istoricilor, ca si a altor
reprezentanti ai disciplinelor umaniste, i pronunta numele cu respect si chiar cu admiratie, nc
din primii ani de studentie, mi-a fost dat s aud acest nume trecut uneori, alturi de cel al lui
Nicolae lorga, la unele prelegeri de istorie veche si medie.
Destinul i-a hrzit ns lui Nicolae Bnescu o iesire de exceptie din scena vietii pmntesti,
ncheiate chiar ntr-un moment cnd la Bucuresti era adunat crema bizantinisticii mondiale, care
1-a omagiat nso-tindu-1 pe ultimul drum pe savantul ce prsise aceast lume, spre a se ntlni
cu cerul si cu stelele", dup cum descrisese el nsusi moartea lui Iulian Apostatul n paginile
sintezei aduse acum la lumina tiparului. Este revelator n aceast privint discursul rostit cu
ocazia nmormntrii sale de ctre profesorul Paul Le-merle, membru al Institutului Frantei si, pe
atunci, Presedintele Comitetului International de Studii Bizantine. Se poate afirma c pentru
anonimatul n care fusese aruncat de ctre evolutia politic a trii sale dup anul 1948, Nicolae
Bnescu a fost rzbunat ntr-o oarecare msur: chiar si autorittile aflate la originea acestui
anonimat au fost puse n situatia de a-1 rupe: n ziua urmtoare funeraliilor savantului, ntr-o
pagin interioar a unuia dintre ziarele centrale putea fi citit un articol despre O viat nchinat
stiintei", dedicat tocmai personalittii savantului, plecat atunci din lumea celor vii. Pentru o pres
strict controlat cum era cea din Romnia acelor vremuri, care se apropiau de sfrsitul unei scurte
si trectoare perioade de dezghet, faptul era ns iesit din comun, impus de incidenta unei situatii
de exceptie, marcate de decesul unei personalitti stiintifice chiar n orasul si n momentul cnd
specialistii breslei sale se aflau ntruniti n Congres.
Nicolae Bnescu a vzut lumina zilei la Clrasi, la 16 Decembrie 1878, ca al treilea din cei 14
copii ai sotilor Petre si Ecat.erina Bnescu, nscut Drgulnes-cu. Situat n vechea vatr de
romanitate din Sud-Estul Romniei, zona din jurul orasului Clrasi face parte din regiunea
Dunrii de Jos, a crei frmntat istorie n perioada bizantin avea s-1 preocupe si consacre pe
savantul de mai trziu n lumea stiintific.
Fiu de avocat, INicolae Bnescu si-a petrecut copilria la Giesti, iar .studiile liceale la Sf. Sava,
centru de nvtmnt cu o -veche traditie n capitala trii, dup absolvirea cruia s-a nscris la
Facultatea de litere si filosofic a tinerei, pe atunci, Universitti din Bucuresti. Viitorul savant i-a.
avut aici ca dascli pe B.P. Hasdeu (1838-1907). Titu Maiorescu (1841-1917) si Ovid Den-
susianu (1878-19'38) pentru domeniul filologic, iar pentru istorie pe Grigore Tocilescu (1850-
1909), Dimi-trie Onciul (1856-1923) si Nicolae lorga (1871-1940). Cei dinti i-au inspirat lui
Nicolae Bnescu preocuparea pentru forma aleas si claritatea expunerii, iar ceilalti dorinta de
informare si curiozitatea stiintific, rigoarea metodei si strdania permanent pentru cunoasterea
adevrului istoric, ntr-o atmosfer de eruditie, elan creator si veritabil patos patriotic, nc de la
nceputul activittii sale stiintifice, el s-a obisnuit s mbine pre-cizia informatiei cu forma aleas
de exprimare, pentru care a avut un cult permanent, dovedit de numeroase pagini ale scrierilor
sale, ca si de textul prezentei sinteze de Istorie a Imperiului Bizantin. Forta de evocare a
trecutului, senintatea cugetrilor si forma aleas de exprimare a lor l apropie pe Nicolae
Bnescu de alti reprezentanti de seam ai studiilor istorice clasice si bizantine, n primul rnd de
Charles Diehl, cu care a avut comun chiar si cutezanta de a reda istoria Bizantului n chipuri si
icoane", cum si-a intitulat Nicolae lorga una din sintezele sale de istorie a romnilor. Dup cum
Charles Diehl a lsat dou volume de Figuri bizantine", Nicolae Bnescu a descris cu o
competent egal, cu o remarcabil miestrie artistic si o incontestabil valoare literar Chipuri
si scene din Bizant", carte aprut n 1927 la Cluj, unde autorul ei se nscria n pleiada crturarilor
romni ce ddeau strlucire Universittii din Nord a Romniei Mari, institutie stiintific si
cultural ntemeiat din 1919- Unul dintre acesti crturari, filologul Vasile Bogrea, se stinsese
prematur din viat n anul anterior aparitiei crtii la care ne referim si pe care Bnescu o dedica
memoriei sale: Acest volum, ce strnge la un loc cteva articole si conferinte menite a nftisa
publicului nostru unele aspecte ale vietii Bizantului, de care ne apropie un lung si vechi trecut
istoric (subl. ns. T.T.), e nchinat memoriei scumpe a bunului meu prieten si strlucit coleg V.
Bogrea, din al crui ndemn mai cu seam iese azi la lumin." O mentalitate diferit de aceea a
zilelor noastre, cnd multi tineri se grbesc s ajung ct mai repede creatori n domeniul istoriei
si autori de crti, i impunea lui Nicolae Bnescu, n vrst de aproape 50 de ani atunci si
dispunnd de un bogat palmares stiintific,din care nu lipseau nici titlurile de crti, o atitudine
retinut, publicndu-si noua carte la ndemnurile unui coleg dintr-o breasl foarte apropiat de a
lui. n ciuda ezitrilor sale initiale, cartea s-a bucurat de succes att n rndurile specialistilor, ct
si a publicului larg.
Nici a doua vri ant a ei, aprut n preajma Congresului International de Studii Bizantine de la
Bucuresti, adic n anul 1971, nu a fost publicat din initiativa lui N. Bnescu., ci din aceea alui
Gheorghe Cront, istoric al dreptului civil si canonic, specialist n vechiul drept romnesc, c^re n
Nota asupra editiei pe care o ngrijea, a artat c n ea erau retiprite cinci din cele nou studii
prezente n vechea editie, anume Hypatia, martir a filosofici pgne, Heraklios si asediul Con-
stantinopolului, Leon al V-lea Armeanul, Mihail Psel-los", n sfrsit Mariue Comenul", care
ncheiase si cartea din 1927. Nu rnai figurau alte trei studii referitoare la Theodor Studitul, la
Bizantini si Rusi la Silistra (a.972)" n vremea recuceririi Bulgariei de Nord-Est de ctre loan
Tzimiskes, ca si la Katakalon Kekaumenos, general bizantin din veacul al Xl-lea. Cauze de ordin
ideologic", mai ales prezenta elementelor religioase, pot s explice destul de usor lsarea
deoparte a acestor trei studii, ca si a celui privitor la Sf. loan Chrysos-tomul. Aceleasi motive de
opotunitate usor de nteles ne pot explica de ce editorul a dat ultimul titlu mentionat ca absent n e
ditia sa. n realitate el figura si aici, n varianta aproape identic din cadrul studiului privitor la
mpratul Arcadius. Acesta, ca si cel privitor la Theodosius sau Teodosie cel Mare, erau, dup
cum tot Gh. Cront ne informeaz, capitole extrase din lucrarea intitulat Istoria Bizantului, pe
care autorul a elaborat-o ca sintez final a cercetrilor sale", ntr-ade-vr, textul acestor dou
studii este identic celui pe ca-re-1 ntlnim si n editia de fat, reprezentnd mai putin de o zecime
din totalul acestui volum. Exist altminteri si alte indicii, chiar n manuscrisul pe care-1 avem la
ndemn, c Gh. Cront a avut cunostint de existenta lui. Regretatul nvtat a mai adugat alte
trei istorii la editia sa din 1971, privitoare la mpratii Vasi-le I si Vasile al II-lea, ca si la Anna
Dalassena, mama Comneilor", unul dintre ultimele studii ale lui Nicolae Bnescu, aprut n
periodicul bisericesc Mitropolia Olteniei" din anul 1963. ntruct cenzura oficial nu agrea
notiuni ca sfnt ori martir, editorul din 1971 a introdus studiul despre loan Chrysostomul n acela,
mult mai extins si mai laic, privitor la mpratul Arca-dius, iar titlul O martir a filosofici
pgne: Hypatia", aflat n editia din 1927, a fost inversat n Hypatia, martir a filosofici pgne".
De asemenea, referirile prea insistente la crestinism existente n ultimul paragraf din Un asediu
memorabil al Constantinopolului (626)", au dus la suprimarea acestui paragraf la editia din 1971.
S revenim ns la tineretea lui Nicolae Bnescu, marcat de dobndirea licentei, n anul 1901,
dup care a functionat ca profesor de limba francez la un liceu din Craiova. nc din aceast
perioad el si-a fcut debutul n activitatea stiintific, prin studii de literatur antic greac
publicate mai ales n revista Literatur si art romn". De atunci dateaz si primele sale
traduceri din greaca veche, n primul rnd din dramaturgia lui Eschyl, Sofocle si Euripide, pentru
ca n anul 1907 s. ajung la Viata lui Pericle" de Plu-tarh, care marca it teresul tnrului erudit
pentru istorie, chiar pentru ansamblul istoriei, ntruct de la lumea antic a trecui la editii de
izvoare si studii privind istoria medieval, premodern si chiar modern a romnilor, cu
predilectie fat de capitolele legate de legturile romno-grecesti si de grecitatea post-bizan-tin,
pentru ca n tfinal s-si concentreze activitatea stiintific asupra istoriei bizantine, impunndu-se
nc din timpul vietii si rmnnd n constiinta posterittii ca bizantinist. Aceast evolutie a sa a
fost marcat de perioada care a wceput cu anul 1907 si n care el a functionat ca inspector scolar,
Director al Liceului Di-mitrie Cantemir"dfci Bucuresti si apoi ca Director al liceului de la
Mnstirea Dealu.
Orientarea sa spre studiile bizantine a fost marcat de perioada cuprias ntre anii 1910-1912,
cnd a frecventat cursurile de limb si literatur greac la Universitatea din M nchen, sub
ndrumarea lui August Hei-senberg (1869-1930), urmasul lui Karl Krumbacher (1855-1909) la
ca:edra de studii bizantine; Krumbacher crease bazek moderne ale acestor studii n Germania
Kaiserului si initiase prima revist international de studii bizantine - Byzantinische Zeitschrift,
care aprea sistematic cu ncepere din anul 1892 si la care Nicolae Bnescu avea s fie un
colaborator statornic, n special cu recenzii si cu note bibliografice, mai ales pn n perioada
celui de-al doilea rzboi mondial, asa cum a colaboat si la alte reviste internationale de
bizantinistic, al cror numr a sporit cu trecerea timpului.
Posednd temeinice cunostinte de istorie si filologie clasic, Nicolae Bnescu si-a nsusit o
pregtire serioas pentru domeniul dificil al bizantinologiei, redactnd si o lucrare privind
evolutia timpului viitor n limba greac, deosebit de apreciat pentru valoarea sa stiintific si
rmas ca un model al genului", aducnd autorului ei titlul de doctor cu mentiunea magna cum
laude In iulie 1914, chiar n momentul izbucnirii primului rzboi mondial, n acea perioad de
grele ncercri pentru lumea european, tnrul savant si-a vzut teza de doctorat publicat la
Bucuresti, n 1915, ntelegnd ns s mbine preocuprile stiintifice cu ndatoririle patriotice si
lund parte, ca ofiter de rezerv, la rzboiul dus de Romnia de atunci pentru ntregirea neamului.
Dup realizarea Marii Uniri si crearea Universittii din Cluj (1919), Nicolae Bnescu a fost numit
profesor de istorie bizantin la aceast Universitate, fiind ales membru corespondent al
Academiei Romne n acelasi an (1919), care deschidea cea mai bogat perioad a activittii sale
stiintifice, ncununat prin alegerea sa ca membru activ al Academiei Romne, n primvara
anului 1938. Rostit la sedinta solemn de la 25 mai 1938, Discursul su de receptie reprezenta
sinteza unor preocupri de cpetenie privind Bizantul si romanitatea de la Dunrea de Jos,
directie de studiu pe care savantul a urmrit-o constant n activitatea desfsurat ca bizantinist. n
Rspunsul su la acest Discurs de receptie, Nicolae lorga sublinia faptul c studiile bizantine ale
lui Nicolae Bnescu porniser de la cunoasterea culturii grecesti de pe teritoriul romnesc.
Pornind de la aceast premis fundamental, metoda savantului era simpl si bun, neavnd
nevoie de nici o ndreptare si prefacere. Totdeauna bine informat, pleci de la mrturia de viat,
care se cheam documentul. Nu lasi la o parte nici o stire venit din vremea nssi n care au fost
strile ori s-au petrecut faptele. Dar, cum ai un simt de umanitate, nu-ti nchipui c orice
document cuprinde adevrul si anume adevrul total. El nu spune dect ceva venit de la un anume
om n anume mprejurri si pentru un anume scop. Interpretarea se impune de la sine. Dumneata
ai putut face si aceasta, cci nimic nu-ti era necunoscut." lorga sublinia aici eruditia si spiritul
critic al lui Bnescu, care l impun si n zilele noastre pe istoricul de vocatie, con-siderndu-1 n
acelasi context pe proasptul membru al Academiei drept un rspnditor al acelui larg spirit al
Renasterii senine, surztoare si armonioase, care pretutindeni trebuie invocat".
lorga releva calittile de mai sus n opera tiprit a lui Bnescu, iar acestea se confirm pe deplin
n textul care vede astzi destul de trziu lumina tiparului. Considerm chiar c ele reprezint
motivatia esential a publicrii lor, mai presus de suita adevrurilor relevate aici, adevruri care
pentru cititorul zilelelor noastre si pentru nivelul actual al studiilor bizantine pot aprea pe alocuri
prea restrnse, individuale si partiale dac le raportm la gradul de generalitate al sintezelor
actuale, care pctuiesc ns si ele uneori printr-o tendint exagerat ctre socializarea istoriei si
impunerea unor vesminte prea largi pentru osatura faptelor istorice pe care se vd chemate s le
mbrace.
Bnescu nu cuta s aplice societtilor trecute retete si concepte operante n lumea de astzi, ci
pornea de la cunoasterea realittilor trecute, de la ce ne nvat pe noi trecutul", sintagm aflat
chiar n titlul unui studiu al su, ctre lumea actual, care este un produs al acestui trecut,
nicidecum invers, n acest sens trebuie nteles spiritual deplin umanist al operei sale, care
porneste de la decriptarea izvoarelor lumii trecute, care sunt si izvoare ale realittilor prezente.
Pentru ca aceste realitti s fie ct mai conforme naturii umane si aspiratiilor ei milenare, se
impune a deosebi modele trectoare de modelele perene, n domeniul stiintelor, moda reprezint
un adevr aparent, iar adevrul aparent poate fi un adversar al adevrului, mai perfid dect
neadevrul nsusi. Deprins cu clasicismul si cu lumea de bine si frumos a antichittii greco-
romane, Nicolae Bnescu a intuit c trecutul nu poate fi nteles si perceput corect dac i aplicm
concepte ale lumii de astzi, pe care lumea de altdat nu le cunostea.
Semnifivativ n acest sens este ultimul discurs ce i-a fost dat s-1 rosteasc n Academia Romn
la exact zece ani de la Discursul su de la receptie. Era 27 mai 1948. Multe lucruri se schimbaser
n Romnia n rstimpul acelui deceniu att de agitat. Mult mai numeroase erau ns schimbrile
ce urmau s se produc sub impulsul unor constrngeri pe care societatea romneasc nu le mai
cunoscuse n istoria ei zbuciumat. Pretentia de a construi o lume nou, o alt societate si chiar
un om nou", a dat fru liber solutiilor de ruptur brutal cu trecutul, de nlturare a oricrei
continuitti cu acest trecut si cu institutiile sale, chiar si cu cele mai reprezentative ori mai
venerabile. Printre acestea s-a aflat si Academia Romn. Cu experienta deja ndelungat a vietii
sale, cu marea sa viziune istoric, Nicolae Bnescu a nteles perfect c solutia care se pregtea si
pentru Academia Romn nu era una de continuitate, ci de ruptur cu trecutul si realizrile lui,
care mai cu seam n privinta institutiei academice erau remarcabile. Titlul acestui ultim discurs
rostit de el n Academia Romn reprezenta un veritabil manifest n favoarea spiritului liber, a
liberttii de gndire care garantase remarcabilele realizri de pn atunci ale Academiei Romne.
El si ddea seama c solutia bun si corect era a continuittii, nu a rupturii totale cu trecutul,
adic nu una extremist, ci una a justei msuri. Tocmai de aceea discursul su, despre care nu stia
c avea s fie ultimul tinut de el n Academia Romn, dar probabil c intuia acest lucru, era
intitulat Msura lucrurilor". Titlul se inspira probabil din activitatea parlamentar a lui Ionel I.C.
Brtianu, remarcabil om politic si cpetenia Partidului National Liberal, grupare si optiune
politic n rndul creia militase si Nicolae Bnescu. Savantul ntelesese cu discernmnt
intentiile oficialittilor de atunci, care artau c nu poate fi vorba de o adaptare a naltei noastre
institutii la cerintele nou ale vremii, de o simpl modificare de statute, ci, cum observa att de
bine n sectia istoric, colegul nostru Silviu Dragomir, e vorba pur si simplu de suprimarea
Academiei Romne de pn acum si de nlocuirea ei cu alta nou". Acest categoric verdict" la
adresa nobilei institutii osndite a-si ncheia azi brusc existenta", l determina pe Bnescu s
sustin o modalitate care s permit nu a tia brutal
firul mpletit de attea generatii, ci a-1 nnoda, spre a-1 duce mai departe".
Primul adevr pe care autorul discursului l sublinia cu trie era acela c n lunga existent de 80
de ani", la data respectiv, Academia Romn n-a fost un azil al btrnetii marilor figuri ale
stiintei, literaturii si istoriei romnesti. Fiecare din aceste venerate figuri a desfsurat n snul
naltului for de cultur o activitate pe care o mrturisesc arhivele lui si rafturile depozitului de
publicatiuni, dar o mrturiseste mai cu seam popularitatea de care se bucur ntre romni opera
lor. E de ajuns a v cita pe Hasdeu, pe Maiorescu, To-cilescu, Prvan, lorga, pe Dr. Marinescu, pe
Dr. Babes, titeica, Antipa, pe Puscariu, care ne-a prsit ieri".
Bnescu sublinia n continuare c se face adesea si nu numai la noi, o mare, o grosolan eroare
de metod, judecndu-se oamenii si faptele trecutului, cu ideile timpului nostru. Ideile se schimb
ns de la o epoc la alta: tempora mutantur et nos cum illis..., desi mi se pare cam paradoxal
sentinta strmosilor, cci timpul duce linistit mersul, fr salturi, n curgerea lui fr sfrsit; ideile
singure dau nval, de multe ori naintea lui, fac salturi".
Autorul sustinea cu trie c fiecare epoc si are un anumit climat moral de la care nimeni nu se
poate sustrage. A socoti altfel este a cere, de pild, regimului feudal, rspndit timp de secole
asupra ntregii Europe, ideile de azi ale exproprierii agrare sau votului universal". Desigur c si
din motive de oportunitate politic, el si argumenta opinia sa foarte corect prin-tr-un exemplu
preluat chiar din istoria rus. Eu as recomanda zelosilor critici care ignoreaz acest principiu s
ia exemplu de la marii nostri vecini, de la Uniunea Sovietic, unde n aprecierea faptelor
trecutului nu se face aceast confuzie. Am ascultat, d-lor colegi, cteva conferinte ale d-lui
Bocicarev, consilierul de la legatia sovietic de la noi, asupra statului rusesc, si am vzut cu ct
entuziasm ne-a prezentat figura eroic a lui Dmitri Donskoj, marele print de Moscova, biruitorul
de la Kulikovo, unde a cstigat cea dinti biruint asupra ttarilor". Totusi - continua atunci
autorul -cine cunoaste istoria veche a Rusiei mai stie nc de cte ori acest erou a nvlit cu
armatele sale asupra altor state rusesti - si erau o puzderie: Novgorod, Smolensk, Tver, Rjazan au
fost trecute prin foc si sabie si locuitorii, tot rusi, trti n robie. Dar nu i-a trecut prin minte
eruditului consilier de legatie a osndi memoria lui Donskoj pentru aceste lupte pe care noi le
numim azi fratricide. Ideea unittii nationale este o creatie a secolului al XlX-lea si nu i se putea
cere lui Donskoj la sfrsitul veacului al XlV-lea, cum nu se putea cere Voievozilor nostri, pe care
i prezint astzi n att de sczuta lumin a istoriei, improvizatii de la noi".
Savantul si ddea seama de efectele negative pe care le avea imitatia servil a unei mode
istoriografice dogmatice, nguste si nchistate, care dup un deceniu de circulatie avea s fie, chiar
n acele noi conditionri social-politice, depsit prin opinii mai largi si mai nuantate, desi aceste
opinii se mentineau n conti-
* Acest Discurs al lui N. Bnescu a fost publicat de ctre Acad. V. Gndea n Academica", anul
IV, 1994, februarie, nr. 4 (40), p. 23, sub titlul Un mare discipol al lui Nicolae lorga.
nuare n cadrele conceptiei oficiale, impuse, fat de care si afirmau mai departe fidelitatea tocmai
pentru a o putea amenda mai usor bazndu-se pe realizri pentru a cror just evaluare se cuvine
astzi s evitm tendintele de desconsiderare sau minimalizare.
Unui istoric de talia lui Bnescu nu-i puteau ns scpa neobservate opiniile simpliste care
reduceau toat bogtia vietii istorice la o dependent direct de uneltele cu care oamenii au
produs de-a lungul timpului lucrurile necesare traiului zilnic sau vedeau n voievozii nostri numai
niste boieri care-i asupreau pe trani. Suntem datori s apreciem astzi ptrunderea cu care
Nicolae Bnescu observa nlturarea adevratelor lor valori de pe scena istoriografiei romne si
nlocuirea lor cu tot soiul de improvizati", ca s folosim propria sa terminologie.
mpotriva acestui val de impostur a avut curajul s se ridice cu toat convingerea Nicolae
Bnescu. si a fcut-o cu riscul de a nu-si mai vedea ncununat propria carier, iar gestul acesta
ndrznet a contribuit evident la excluderea sa din Academia Romn, reorganizat n acelasi an
1948, de fapt epurat de multe din valorile ei anterioare, printre care se nscria si numele su.
Curajul pe care prin elogierea memoriei lui Nicolae lorga l dovedise nfruntnd extremismul de
dreapta chiar n 1941 si care se repeta acum n confruntarea cu extremismul de stnga, n unele
privinte chiar mai putin tolerant dect cel dinti, 1-a marginalizat atunci rapid si pe Nicolae
Bnescu.
Prin discursul su din 27 mai 1948, nvtatul si-a pecetluit n mod voluntar intrarea ntr-un
ndelungat con de umbr, n conditiile noului regim politic, care alturi de atotputernicia unui
singur partid politic o dezvolta si pe cea a statului totalitar, care trebuie s controleze totul,
inclusiv viata stiintific si spiritual, deci si Academia Romn. Ridicndu-si glasul mpotriva
proiectatei tutelri a Academiei Romne de ctre stat, al doilea punct important al Discursului
rostit de Nicolae Bnescu n mai 1948 avertiza c omnipotenta statului duce n chip fatal la
aservirea spiritului. Vedem ce lupt se d astzi pentru libertatea gndirii. Centralizarea,
mpotriva creia se duce n lumea civilizat o lupt de un secol, atinge azi n attea prti punctul
ei culminant. Este, domnilor, o tendint general a slbi la exces prtile corpului social fat de
ntreg. Rul e vechi, l semnala pe la 1840 un mare gnditor politic, Tocqueville, n cartea-i
celebr nchinat democratiei americane... Individul rmne astfel singur si dezarmat n fata
omniprezentei statului. S-a demonstrat ca cel mai mare pericol al unei societti ruina
individualittii umane si s-au cutat limite acestei puteri excesive: ele (adic aceste limite - n.n.,
T.T.) nu s-au aflat dect n asigurarea spiritului de libertate. Aceast asigurare trebuie s o cutm
si noi astzi." Observm c n mai ct se poate de explicabil, cartea lui Toqueville, de care N.
Bnescu se folosea pentru a-si sustine cu mai mult fermitate punctul de vedere, avea s fie
trecut la index de ctre autorittile regimului de democratie popular", pentru a se bucura de
circulatia pe care o merit abia dup anul 1989. Fr team sau retinere, autorul discursului
sublinia apoi c dac democratia e o form necesar a societtii moderne, ea trebuie s aib la
temelie, si n acelasi timp drept limite, toate liberttile- si nu le mai amintesc, dar accentuez c n
fruntea tuturor st libertatea gndirii". Pentru acest imperativ major ntelegea s lupte n
continuare N. Bnescu, chiar n conditii de marginalizare si de anihilare a pozitiilor sale,
dobndite prin merite stiintifice incontestabile.
Savantul si dezvolta n continuare opiniile pe baza experientei antichittii greco-romane, citnd
principiul justei msuri" drept calea cea mai bun de evolutie a societtilor, sintetizat n
sintagma greceasc to metron kai to meson ariston, sau echivalentul ei latin medio tutissimus ibis,
afirmnd spre sfrsit c nu ne sperie democratia, dar adevrata democratie: rspuns elocvent si
de mare curaj dat sintagmei democratie popular" a regimului politic deja instaurat atunci n
Romnia. Aflat la nceputurile sale si n conditiile de atunci, acelasi regim vedea n romani doar
pe cuceritorii si asupritorii dacilor, nicidecum pe strmosii poporului romn, alturi de daci,
fireste, astfel nct apelul la citate latine, ntr-un moment cnd limba latin urma s fie scoas din
scolile romnesti, deficient reeditat si astzi n nvtmntul nostru, chiar dac motivele ei sunt
acum altele, nu nsemna dect s te asezi n calea tvlugului, cu riscul de a fi strivit de el. Iar
Nicolae Bnescu s-a aflat printre cei care si-au asumat n chip constient acest risc.
Este relevant faptul c savantul stia din propria sa experient ce nseamn n practic tutela
statului. Au semnalat-o n toate timpurile cugettorii politici. Reunind n minile sale toate
puterile, statul poate fi un protector, dar poate fi si un tiran, ntre vitiile inerente unui regim
politic, cugettorii au denuntat ca cel mai grav tendinta spre tiranie, spre despotism. Nici un regim
politic nu e scutit de aceast tendint. si eu m tem, domnilor, pentru autonomia spiritual,
principiul de temelie al acestui nalt for de cultur" care era si este si azi Academia Romn.
Rector al Universittii din Cluj, doctor honoris causa al Universittii din Athena nc din anul
1937, Nicolae Bnescu si continuase nestingherit activitatea, n cadrul Universittii din Bucuresti
din toamna anului 1938 pn n anul 1947, iar n Academia Romn pn n 1948. Conducnd
Catedra de Studii Bizantine vreme de un deceniu, profesorul Bnescu prezentase istoria integral
a Bizantului pe parcursul a trei ani de studii, tinnd totodat cursuri speciale nsotite de se-
minarii, pe parcursul crora se fceau n primul rnd interpretri de texte bizantine. Ales
secretarul Sectiei de Istorie a Academiei Romne, dup moartea lui N. lorga, Bnescu a mai fost
Director al Institutului de Studii Bizantine, al Institutului de Studii Sud-Est Europene, prelund si
conducerea la Revista Istoric", aprut pn n anul 1947.
Ritmul sustinut al activittii sale stiintifice a fost ntrerupt n 1948, datorit si ruperii legturilor
traditionale cu lumea stiintific din Occidentul Europei, unde n-au lipsit ns elogiile la adresa
atitudinii sale demne, lipsite de compromisuri. Ca o expresie a acestui fapt, este de amintit
onoarea ce i s-a fcut cu prilejul mplinirii vrstei de 80 de ani, n anul 1958, cnd i s-a dedicat un
volum din Revue dea Etudes Byzantines", revist ale crei prime numere vzuser lumina
tiparului chiar aici la Bucuresti, n anii grei ai celui de-al doilea rzboi mondial, pentru a-si
continua dup aceea aparitia la Paris, pn n zilele noastre. Alegerea sa ca vicepresedinte de
onoare al Asociatiei Internationale de Studii Bizantine cu ocazia celui de-al XH-lea Congres
International de Studii Bizantine, tinut la Ohrida n 1961, calitatea de presedinte de onoare al
acestui Congres, ca si a celui urmtor, sustinut la Oxford n 1967, l reimpuneau atentiei
autorittilor din tar: angajate atunci ntr-o nou directie de recuperare a traditiei autohtone si a
trecutului poporului romn, orientare care avea s netezeasc drumul viitoarei monopolizri a
acestui trecut de ctre propaganda oficial, acestea i-au acordat titlul de profesor emerit n anul
1964, iar ctiva ani mai pe urm au fost de acord ca prima fascicul din Revue des Etudes Sud-
Est Europeennes", tomul VII din anul 1969**, s-1 omagieze pe savantul ce mplinea venerabila
vrst de 90 de ani. La acest omagiu au subscris o serie de personalitti strine ca Vitalien
Laurent, Paul Lemerle, Raymond Janin, Jean Gouillard din Franta, Tommaso Bertele si Giuseppe
Schiro, din Italia, Johannes Irmscher si Peter Wirth din
** Numr din RESEE, VII, 1961, l, unde la p.9-17, era inclus si bibliografia lui N. Bnescu,
alctuit de P.s. Nsturel, n manuscrisul dup care este publicat cartea de fat se afl si ciorna
unei scrisori adresate de N. Bnescu bizantinistului german H.G. Beck la 25 septembrie 1964,
prin care P.s. Nsturel era recomandat pentru a redacta n viitor notitele bibliografice ale
contributiilor romnesti prezentate la revista Byzantinische Zeitschrift", activitate pe care
Nicolae Bnescu nu mai era n msur s o continuie, aflndu-se deja la o vrst prea naintat.
Despre viata si activitatea lui N. Bnescu, datorm unele informatii lui St. Brezeanu, Bizantinistul
Nicolae Bnescu (100 de ani de la nastere), n Revista de istorie" XXXI, 1978, 12, pp. 2221-
2233).
Germania, Veselin Besevliev si Ivan Dujcev din Bulgaria, Steven Runciman din Anglia, Herbert
Hunger din Austria, Francois Halkin din Belgia, N. Pigulevskaja din Uniunea Sovietic, Gyula
Moravcsik din Ungaria, Emanuel Kriaras din Grecia, Kurt Weitzmann din SUA.
Nicolae Bnescu detinuse si alte onoruri, cum ar fi calitatea de reprezentant al Romniei n
Comitetul International care pregtise srbtorirea a 60 de ani de viat ai lui August Heisenberg
n 1929, de membru al Societtii de Studii Bizantine din Athena, ca si al Comitetului de
conducere al revistei internationale By-zantion", care apare si astzi la Bruxelles, ca de altfel si
al periodicului Revue Historique de Sud-Est euro-peen", aprut la Bucuresti n perioada 1913-
1946.
Vrsta tot mai naintat, reabilitarea sa lent si timid, precum si ruperea legturilor cu traditia
istoric anterioar si cu centrele apusene ale studiilor bizantine nu i-au mai ngduit s redacteze
forma finit a marii sinteze, la care a lucrat cu ncepere din anii '30 pn la nceputul anilor '60 ai
veacului al XX-lea.
Manuscrisul autograf din care mai bine de o treime vede acum lumina tiparului prin acest prin
volum de istorie bizantin ne-a fost pus la dispozitie de ctre Academicianul Virgil Gndea,
cruia-i multumim pentru acest fapt si care a primit manuscrisul de la rudele nvtatului.
De la bun nceput se poate observa foarte usor faptul c manuscrisul nu reprezint forma
definitiv, ntruct ntre cele peste 600 de pagini ale sale se afl un numr mult mai mare de fise
de cele mai diverse mrimi, care trebuiesc intercalate n textul initial, n lo-
curi care de regul sunt indicate prin semne de ctre autor. Exist ns nu putine cazuri n care
locul exact al fiselor nu este indicat. Alte dificultti provin din anumite neconcordante ntre textul
de baz si adaosurile din fise, sau din faptul c fiind redactate mai trziu dect textul de baz si n
mod separat de acesta, uneori apar n fise si formulri care le repet pe cele din textul initial.
Mai reiese faptul c o prim redactare a textului era ncheiat nc din anii 1936-1937, autorul
planificn-du-si publicarea lucrrii n patru volume, cele trei momente ale demarcatiei dintre ele
fiind reprezentate prin domnia lui lustinian I, a lui loan Tzimiskes si anul 1204. Prelucrrile
ulterioare ale textului ne-au convins ns c Bnescu a avut sovieli n privinta acestei periodizri
initiale, afirmnd, de exemplu, c adevratul moment de trecere de la o etap la alta este
reprezentat de ctre domniile lui Maurikios si Phokas, instalarea noii dinastii a lui Heraklios
marcnd nceputul unei alte etape n istoria Bizantului, pe care autorul a optat ulterior s o duc
pn la anul 1081, cnd se poate considera c se deschide a treia si ultima perioad a istoriei
bizantine. Apreciem astfel c dispunerea ntregului material redactat de ctre autor se distribuie
destul de echilibrat n cele trei volume, din care primul, cel de fat, se ncheie cu domnia lui
Phokas.
Intentia autorului de a redacta aceast sintez integral de istorie bizantin reiese nu numai din
continutul manuscrisului si al fiselor adugate printre pagini, ci si din scurta Prefat a lucrrii,
numerotat cu cifre romane. Urmeaz textul paginat cu cifre arabe. O mentiune special o merit
faptul c n jur de o sesime din ntreaga lucrare, deci cam jumtate din primul volum, care se
public acum, Incluznd si subcapitolul 6 al domniei lui lustinian (intitulat Cucerirea Italiei.
Rzboiul cu gotii"), are o redactare definitiv, ngrijit n vederea dactilografierii si apoi a
publicrii, ntruct printre ultimele aparitii citate de Bnescu figureaz cartea lui B. Rubin despre
lustinian I, nsemneaz c autorul a realizat partea initial de redactare definitiv n jurul anului
1960 sau la putin timp dup aceast dat. Vrsta naintat - trecuse deja de 80 de ani - nu i-a mai
oferit ns rgazul de a continua redactarea definitiv, astfel c urmtoarele cinci sesimi ale
sintezei au rmas numai cu redactarea initial, nefinisat si cu fisele neincluse n text. n aceeasi
ordine de idei, remarcm absenta total a fiselor adiacente n prima parte, redactat definitiv. De
asemenea, n manuscris exist pentru aceast prim parte si cteva pagini rzlete, tinnd de
redactarea anterioar si avnd formulri absolut identice cu redactarea definitiv, ntruct numai
prima parte, care trece ns de jumtatea volumului publicat aici, a cunoscut redactarea definitiv
a autorului, aprecierile de valoare cu privire la ntregul text al acestei Istorii trebuie s tin seama
de caracterul su neterminat, insuficient finisat.
Din cele artate aici reies cu prisosint dificulttile, ca si aspectul laborios al ntreprinderii de a
pune n circulatie scrierea cea mai extins a lui Nicolae Bnescu. Ea reflect stadiul de dezvoltare
n care se aflau studiile bizantine cu o jumtate de veac n urm. Pentru a-1 face pe cititor s
nteleag nivelul actual al acestor studii, am mbogtit adnotrile autorului, adugnd si multe
note suplimentare. Adugirile noastre, att n text ct si n note, sunt indicate ntre paranteze
trepte. Acelasi procedeu 1-am aplicat si putinelor interventii pe care le-am fcut n textul propriu-
zis, acolo unde manuscrisul prezint lacune, are pagini disprute, fapt mentionat chiar de
nscrisuri ale lui N. B-nescu. Faptul are valoare, spre exemplu, pentru unele subcapitole
privitoare la domnia lui lui Theodosie al II-lea, cu titluri reconstituite dup mentiuni sporadice ale
autorului, unde am introdus o expunere mult abreviat, necesar ntelegerii textului de ctre
cititori si pentru a face legtura ntre partea anterioar si cea urmtoare.
Pe lng valoarea istoric, textul lui Nicolae Bnes-cu are si valoare literar. Unele pagini sunt de
o frumusete aparte. In afara modificrilor impuse de actuala ortografie, am cutat s mentinem
intacte expresiile si formele, inclusiv cele proprii, utilizate de ctre autor, ntre acestea figureaz
sintagma legati de brazd", n loc de legati de glie", sau aparitia destul de frecvent a
perfectului simplu. Am nlocuit doar unele forme prea arhaice ca dete" prin echivalentul su
actual ddu", ca si aparitia prea deas pe alocuri a prezentului istoric, n aceeasi directie, am
acordat o atentie special concordantei timpurilor, aspect tratat uneori cu prea mult libertate de
ctre autor.
Nu ne extindem asupra valorii stiintifice, de continut, a acestei scrieri, care se constituie, alturi
de sintezele lui Nicolae lorga, n cea mai sistematic expunere a Istoriei Imperiului bizantin
realizat pn n prezent de un romn, dup modelul si exigentele pozitivismului. De aici deriv
meritele expunerii, care este documentat si ndreptat spre lmurirea faptului concret, a
detaliului cu semnificatie istoric. Preocuparea pentru acest aspect pare s-1 fi absorbit prea mult
pe autor, inclusiv n formulrile de titluri. Multe dintre ele lipsesc, inclusiv titlul pe care 1-am dat
acestui volum. Suntem ns ncredintati c la redactarea complet si la definitivarea ntregii
lucrri, Nicolae B-nescu ar fi acordat o atentie cuvenit si acestui aspect, cu deschideri ctre
noua istorie", rezultate dintr-o capacitate de intuitie pe care expunerea sa o dovedeste adeseori si
care l aseaz fr dificultate alturi de alte figuri de seam ale istoriografiei romne, ca Nicolae
lorga sau George I. Brtianu.
Dincolo de valoarea n sine a textului pus acum pentru prima oar la dispozitia publicului nostru
cititor, care este unul deosebit de cultivat, ca si a tineretului studios, de care Nicolae Bnescu a
fost legat n chip firesc, considerm c se cuvine preluat si dus mai departe mesajul unei initiative
care leag actuala istoriografie romn de matca ei initial, de traditiile si de realizrile ei din
trecut, de filonul ei cel mai autentic.
Tudor TEOTEOI

NOT ASUPRA EDITIEI

Textul care urmeiz reproduce cu fidelitate manuscrisul autograf al lui Nicolae Bnescu, att n
privinta stilului, ct si a formelor utilizate de ctre autor pentru redarea numelor proprii transmise
de ctre izvoare.
Singurele modificri operate de noi privesc unele forme arhaice, ca si expresii iesite din uzul
limbii romne actuale, cutnd ns s mentinem nealterat stilul autorului.
Pentru sistematizarea textului, operatiune pe care autorul nu a finalizat-o, mai ales n privinta
titlurilor de capitole, de prti, ca si de volume, am adugat respectivele titluri, cu convingerea c
formulrile lor se apropie cel mai mult de spiritul expunerii autorului. Faptul este valabil si pentru
titlul acestui volum.
Rigoarea stiintifici impune redarea uniform a termenilor proprii, dificultate sporit n cazul
formelor grecesti ncettenite deja n limba romn, precum Calcedon" pentru Chalkedon". Am
preferat ultima form, folosit consecvent de ctre autor, n spiritul redrii etimologice a
notiunilor. Usoarele variatii pe care le ntlnim n text nu schimb principiul urmat de Nicolae
Bnescu, principiu care corespunde, altminteri, si opiniilor noastre.
Interventiile pe care le-am efectuat mai ales n note, n vederea actualizrii, pe ct posibil, a
informatiei, au fost trecute ntre paranteze drepte. In partea a doua a crtii am redat printr-un corp
de liter mai mic cteva fragmente care par mai degrab fise de documentare ale autorului, dect
o redactare finit a lucrrii.
De asemenea, la lista de abrevieri a autorului am adugat o alta, continnd abrevierile utilizate de
noi.

ABREVIERI ALE AUTORULUI

Brooks, The Eastern Provinces = E.W. Brooks. The Eastern Provinces form Arcadius to
Anastasius (Cambridge Medieval History, t. l, cap. XVI).
Buiy, History form Arcadius to Irene = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire form
Arcadius to Irene (395-800), l, II, London, 1889.
Bury, Easteern Roman Empire = I.B. Bury, A History of the Eastern Roman Empire form the Fli
of Irene to the Accession of Basile I (802-867), London, 1912.
Bury, History I si History II = I.B. Bury, A History of the Later Roman Empire from the Death of
Theodosius I to the Death of Justinian (395-565), 2 vols., London, 1923.
Croiset, Litterature grecque = Alfred et Maurice Croiset, Histoire de la Litteraturegrecque, 5
vols., Miinchen, 1924.
Diehl, L'Exarchat de Ravenne = Ch. Diehl, Etudes sur l'ad-ministration byzantine dans l'Exarchat
de Ravenne (568-751), Paris, 1888.
Diehl, L 'Afrique byzanine = Ch. Diehl, L 'Afrique byzantine. Histoire de la domination
byzantine en Afrique (533-709), Paris, Leroux, 1896.
Diehl, Justinien = Ch. Diehl, Justinien et la civilisaation byzantine au W-e sfecle, Paris, Leroux,
1901.
Diehl et Marcais, Le monde oriental = Ch. Diehl et G. Marcais, Histoire du Moyen Age, III, Le
monde oriental de 395 1081, col. Histoire Generale", Paris, 1944.
Finlay, History of Greece = George Finlay, A History of Greece form its conquest by the Roman
to the present time B.C. 146 to A.D. 1864, ed. H.F. Tozer, Oxford, 1877, 7 vols.
Gibbon, Decline and Fli, ed. Bury = Edw. Gibbon, The History of the Decline and Fli of the
Roman Empire, ed. I.B. Bury, London, 1896-1900, 7 vols.
ABREVIERI ALE AUTORULUI
Goubert, L'empereurMaurice = Paul Goubert, Byzance avnt l'Islam. Byzance et l'Orient sous Ies
successeurs de Justinien. L'empereur Maurice, Paris, Picard, 1951.
Gtiterbock, Byzanz und Persien = K. Gilterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatisch-
votkerrechtlichen Beziehungen im ZeitalterJustinians, Berlin, 1906.
Schmid, Stahlin, Griechische Litteratur = W. Schmid, Otto Sthlin, Wilhelm von Christs
Geschichte dergriech. Litteratur, ed. a Vl-a, Il-er Teii, Il-e Hlfte, Munchen, 1961.
Stein, Studien = E. Stein, Studien zur Geschichte des byzant. Reiches vornehmlich unter den
Kaisern Justin II und Tiberius Constantinus, Stuttgart, 1919.
Stein, Geschichte = E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I. wien, 1928.
Stein, Bas-Empire II = E. Stein, Histoire du Bas-Empire II, pub-lie par Remy Palanque, 1949-
Vasiliev, L'empire byzantin I, II = A.A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, 2 vols., Paris,
Picard, 1932.
Vasiliev, Justin the First = A.A. Vasiliev, Justin the First. An Introduction to the Epoch ofjustinian
the Great, Harvard Univ. Press, Cambridge Mass., 1950 (Dumbarton Oaks Studies I).
ABREVIERI ALE NGRIJITORULUI EDItIEI
An. Boli. = Analecta Bollandiana, Bruxelles, 1882-
ADSV = Anticnaja Drevnost' i Srednie Veka, Sverdlovsk (Ekate-
rinburg) Beck, Kirche = H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im
byzantinischen Reich, Munchen, 1959 BMGS = Byzantine and Modern Greek Studies,
Birmingham BS1 = Byzantinoslavica, Praga, 1929-BZ = Byzantinische 2-eitschrift, Leipzig
(Munchen), 1892-Dagron, Naissance = -G. Dagron, Naissance d'une capitale, ed. a
Il-a, Paris, 1984
DOP = Dumbarton Gaks Papers, Washington, 1941-EBPB = Etudes byzantines et post-
byzantines, Bucuresti, 1979-EHR = English Histori cal Review, Londra EPLBIP =
'EyK'OKA.orciSi.KO npoccojTOypaqHKO AE^IKO Bu^avTivfjt
'loTOpiaq Kcd IloXuio^ov, Atena, 1996-FHDR = Fontes Historiae Daco-Romanae, 4 voi.,
Bucuresti, 1964-
1982 FHG = Fragmenta Historicorum Graecorum, ed. C. et T. Miiller,
5 voi., Paris, 1885
GRBS = Greek-Roman and Byzantine Studies Hunger, Literatur = H. Hunger, Die
hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner, 2 voi., Munchen, 1978 Jones, LRE = A.H.M.
Jones, The Later Roman Empire, 284-602,
voi. MV, Oxford, 1964 LM = Lexikon des Mitrelalters OCP = Orientalia Christiana Periodica,
Roma, 1935-ODB = OxfordDictianary ofByzantium, 3 voi., New York-Ox-
ford, 1991
TM = Travaux et Memoires, Paris, 1965-
RE = Paulys Realencyclopdie der classischen Altertumswissen-
schaft, neue Beafbeitung hrsg. v. G. Wissowa, Stuttgart, 1893-
REB = Revue des Etudes byzantines, Paris, 1944 si (R)EB pentru
vols. I-III, aprate la Bucuresti VR = Variorum Reprints
Viz. Vrem. = Vizantijskij Vremennik, Sanktpetersburg (Leningrad), 1894-1927, Moscova,
1947-
PREFAT
Dac n privinta datei cu care se ncheie istoria Bizantului - prbusirea sub loviturile turcilor
otomani (1453) - nu ncape discutie, prerile se deosebesc cnd e vorba s se determine mai
precis timpul de unde aceast istorie trebuie s nceap.
Unii pornesc de la Justinian I, de la data urcrii sale pe tron (527), sau de la data decretului de
nchidere a Universittii din Atena (529), care pune capt celei din urm manifestri superioare a
vietii pgne. Altii gsesc mai potrivit a porni de la moartea lui Theodosius cel Mare (395), cnd
imperiul se mparte ntre cei doi fii ai si, n jumtatea de Apus si cea de Rsrit.
Dar Krumbacher a artat cu mult dreptate1 netemeinicia acestor preri si motivele pentru care
trebuie s se nceap cu mult nainte de Justinian, si chiar nainte de Theodosius cel Mare, cci nu
se pot avea n vedere numai faptele singulare, ci ntreaga dezvoltare n toate domeniile vietii, din
primele timpuri ale imperiului pn n zilele celui din urm Paleolog.
De aceea, pentru el timpul n care se plmdesc germenii acestei aoi epoci a istoriei nu poate fi
dect acela n care vechiul pgnism oficial a fost nlocuit cu noua religie a lumii, timpul n care
organismul Statului a suferit o prefacere adnc si durabil, acela n care elementul grec ajunse n
Imperiul roman un fac-
1 Geschichte der byzantinischen Litteratur, ed. a Il-a, Munchen, 1897, Introducere", [ed.
anastatic, New York, Burt Franklin, 1970].
tor politic de mare nsemntate si, n cele din urm, predominant, prin ntemeierea unei noi
capitale, asezate n cercul de influent a culturii grecesti; n sfrsit, timpul n care n limba, n
literatura si arta greac se ndeplinesc prefaceri fundamentale. Acestea se ntmpl, afirm
Krumbacher, la nceputul veacului al IV-lea, sau, dac vrem o dat mai exact, n anul 324, cnd
Constantin cel Mare ocup tronul imperiului ca singur stpnitor.
Sub raport politic, adaug Krumbacher, ceea ce deosebeste radical epoca bizantin de cea roman
e strmutarea centrului de greutate al imperiului din Apus n Rsrit si nlturarea treptat, cu
ncetul, ca o consecint a acestui fapt, a limbii latine de ctre cea greac.
nvtatul german vede punctul initial al acestui proces n ntemeierea noii capitale la
Constantinopol si n mprtirea imperiului rezultat dintr-nsa n cele dou jumtti: de Apus si de
Rsrit. Prin aceste dou fapte se pecetluieste definitiv separatia, adncit tot mai mult, a
Orientului grec de Occidentul latin.
Consideratii att de serioase nu pot fi ignorate, si o istorie a Bizantului trebuie s prezinte, orict
de sumar, toate aceste mari prefaceri, hotrtoare pentru nsusi caracterul Statului bizantin.
Eminentul bizantinist englez J. Bury socoteste si el c dezvoltarea bizantinismului" a nceput din
secolul al IV-lea si c unele din trsturile sale caracteristice ncep s apar ndat dup
ntemeierea Constantinopolului2.
2 Cambridge Medieval History, London, 1923, voi. IV, Introducerea" la Istoria Bizantului.
*.<. >-:.^t. .,/,-, . ,,:.^ .,,,,:..,,,. f^.,,s
36

Franz Dolger reprezint acelasi punct de vedere cnd afirm ca nceput al istoriei bizantine anul
325, ca simbol al primei manifestri puternice a Bisericii crestine hotrtoare pentru dezvoltarea
politic si cultural n Evul Mediu, si anul 330, anul ntemeierii Constantinopolului, Palladium
al puterii politice si bisericesti a imperiului n Orient"3.
De aceea, noi vom ncepe istoria Imperiului bizantin de la Constantin cel Mare, schitnd astfel
evenimentele secolelor al IV-lea si al V-lea, fr de care greu s-ar ntelege aceast istorie, si care
constituie ntia sa perioad, caracterizat att de bine prin expresia fruhbyzantinisch a
germanilor, creia i corespunde n limba noastr caracterizarea de protobizantin.
mprtirea istoriei bizantine n perioade, discutat cu atta pasiune n anii din urm, e ceva
artificial. Noi urmm traditia practic a expunerii acestei istorii pe dinastiile de mprati.
3 Byzanz (collaborateur pour l'Art byzantin: A. M. Schneider), n Wissenschaftliche
Forschungsberichte. Geisteswissen-schaftliche Reihe", Berna, A. Francke AG. Verlag, 1952,
Einlei-tung, p. 115.
PARTEA NTI
DINASTIILE CONSTANTINIAN si THEODOSIAN
CU SUCCESORII LOR
U-M-JI'UILM 9.
. AnC *M fu Cu tMiuZ. foit*. > t.. TVviuL Itt^
C.
otv*.
.. ti
4*<.
*JZ, '**-*. fjr
*** WT&L- * , <* Zo V
\$. 4.
Vt
* *' * . *
CONSTANTIN CEL MARE sI URMAsII SI. LUPTA PENTRU DOGMA NICEEAN
v ' JK
u
w# *t* s *
-fi
CONSTANTIN CEL MARE
l. Luptele lui Constantin cu rivalii. Convertirea"sa. Recunoasterea crestinismului, politica
religioas.
Constantin, fiul lui Constantiu Chlorus, s-a nscut la Naissus (azi Nis), ntr-o regiune de latinizare
absolut1. Cnd, la l mai 305, Diocletian si Maximian, cei doi Augusti ai tetrarhiei instituite de
cel dinti, se retraser n viata privat, potrivit sistemului, ceilalti doi membri ai tetrarhiei,
asociati cu titlul de Cesari, Galeriu si Constantiu Chlorus, trecur n locul lor ca Augusti, cel
dinti n Orient, a_l doilea n Occident. Ei si asociar, la rndul lor, n calitate de Cesari, mprati
subalterni, pe Maximin Daia si pe Severus. Evenimente grave se ntmplar n curnd, rsturnnd
ntreaga alctuire politic a lui Diocletian. n anul 306, Chlorus muri n Britannia, si legiunile l
proclamar August pe fiul su, Constantin. La Roma, o revolt mpotriva lui Galeriu l proclam
n locul su ca mprat pe Maxentiu, fiul lui Maximian. Acesta din urm se ntoarse atunci n
locul pe care-1 prsise, si rzboiul civil se dezlntui ndat. Vechii Augusti ai tetrarhiei, ntruniti
la Carnuntum, l recunosteau de August pe Licinius, fost ofiter al lui Galeriu, iar pe Constantin
doar l tolerau, fr a-i recunoaste acest titlu. Maximin si Galeriu pierir n cursul acestui rzboi.
1 N. lorga, Histoire de la vie byzantine, Bucarest, 1934, voi. I, p. 32 [ed. rom., tracL de Mria
Holban, Bucuresti, 1974, p. 273.
43

Aliat cu Licinius, Constantin porneste n Italia mpotriva lui Maxentiu. n btlia decisiv din
312, dat la portile Romei (la Pons Milvius), el cstig victoria, Maxentiu pierind n apele
Tibrului.
Constantin se ntlni apoi la Milan cu Licinius, unde se zice c mpreun au dat vestitul Edict de
la Milan, prin care crestinii obtineau libertatea deplin a cultului, toate msurile mpotriva lor
fiind abolite.
Dar ntelegerea dintre cei doi Augusti nu tinu mult vreme, desi Licinius o luase de sotie pe sora
lui Constantin. Conflictul izbucni n 314. Zosimus afirm c nu Licinius a fost cauza, ci
Constantin, care, dup obiceiul su, se arta necredincios pactelor ncheiate, voind s atrag de
partea sa unele din popoarele care se aflau n cuprinsul stpnirii lui Licinius2.
Prima lupt se ddu la Cibalae, n Pannonia, ntre Sava si Drava. Ea a fost ndelung si
nversunat. Licinius se retrase pe jumtate nvins, dar avnd nc forte puternice, care-i
permiser a da o nou btlie n Thracia. Victoria lui Constantin nu fu decisiv. Multi czur din
ambele prti, ne spune Zosimus, lupta fiind egal3, nct Constantin, aflndu-se n tinuturile
dusmanului, care se ntrea retrgndu-se, simti nevoia s trateze. A doua zi se ncheia pacea n
conditiile
2 Zosimos, Historia nova, ed. L. Mendelssohn, Leipzig, Teubner, 1887 (=Zosime, Histoire
nouvelle, Texte etabli et traduit "X par Fr. Paschoud, voi. I, Paris, Les Belles Lettres, 1971), II,
17: AiKivviov JJ.BV ou SeScoKOTOt anav, Kcova'ravrivov Se KCCTU TO CTUv77?Lg au-n
Jtepi Ta av^Kei^eva ipavevTog niaTov KCC Tv Li?v<3v Tiv TCOV Tt Pambeia
AIKIVVIOV agovrcov napaan&cai
Ibidem, II, 19, 20.
44
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
urmtoare: Constantin rmnea stpn pe Illyricum si pe toate natiunile de dincolo, Licinius pe
Thracia si pe Orient. Valens, pe care Licinius l fcuse Caesar, era demis din aceast demnitate.
Crispus si Constantin, fiii lui Constantin cel Mare, si Licinianus, fiul lui Licinius, erau proclamati
Cesari.
Dup zece ani, Constantin deschidea iarsi conflictul; cel putin asa sustin Eutropius si Zosimus,
care arunc vina acestui nou rzboi asupra lui. ntorcn-du-se de peste Dunre din rzboiul cu
sarmatii, Constantin a distribuit prizonierii ntre orase, s-a dus apoi la Thessalonic, unde a
construit portul, care nu exista mai nainte, pregtindu-se iarsi pentru rzboiul cu Licinius, cci
ambitia sa era s reconstituie unitatea imperiului n folosul su si al familiei sale. Aflnd de aceste
pregtiri, Licinius trimise emisari la natiunile sale, poruncind s fie pregtite corbii de rzboi si
forte pedestre si clri. Izvoarele precizeaz contributia fiecrei natiuni n corbii si oameni. O
armat si o flot impuntoare se strnser astfel.
Flota lui Constantin ancor la Pireu, iar a lui Licinius n Hellespont. Licinius si avea lagrul n
Thracia, la Adrianopol; Constantin si-1 stabili pe al su lng trmul Ebrului, la stnga
Adrianopolei (324). Licinius si desfsur fortele de la muntele de deasupra orasului pn la 200
de sta-dii, la locul unde Tonos (Tungea) se vars n Ebru (Mrita). Armatele rmaser n fat mai
multe zile. Pe neasteptate, Constantin, cu o ceat de clreti, trecu rul pe malul cellalt,
provocnd panic n armata rivalului su. Profitnd de aceasta, restul cavaleriei trecu, cu toat
armata, fluviul si ncierarea a fost crncen: pn la asfintitul soarelui au czut pe
45
NICOLAE BANESCU
cmpul de lupt 34.000 de oameni. Licinius, nvins, strbtu Thracia, pn la flot. Ai si, risipiti
prin pduri, se predar a doua zi. Refugiat la Byzantion, fu asediat si trecu n Asia, cu cei mai
buni soldati. La Chrysopolis el ddu o nou lupt cu Constantin, pe care o pierdu. Fugi la
Nicomedia, dar, nemaiavnd dect putine trupe, se pred (18 septembrie 324), sotia sa obtinnd
jurmntul lui Constantin c-i va respecta viata. Renuntnd la purpur, Licinius fu trimis la
Thessalonic, unde i se fix resedinta. Nu dup mult timp, clcndu-si jurmntul, cci era
obisnuit cu aceasta", afirm Zosimus4, Constantin trimise emisari s-1 execute.
Constantin rmase de acum singur stpnitor al imperiului. Tetrarhia lui Diocletian si ncheia
astfel scurta sa existent.
Recunoasterea oficial a crestinismului, prin asa-zisul Edict de la Milan", a fost un fapt
considerabil, prin urmrile pe care le-a avut. Edictul a fost urmat de o serie de msuri luate de
Constantin n favoarea Bisericii crestine. Toate acestea au fcut s se vad ntr-nsul un convins
religios, s se cread ntr-o adevrat convertire" a lui Constantin.
Putine probleme ale istoriei au fost att de mult dezbtute ca aceea a convertirii", nsotit de
viziuni, ca aceea a lui Constantin, n apropierea luptei decisive cu Maxentiu. Ea se discut nc si
azi.
4 II, 28: HET' ou TroAu Toug dpitovg nair\cac, (TJV TOUTO avr t%6vri TOV tfjv avwv
6c<paipeT;ai. s ;
46
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Izvorul principal de la care se porneste n aceast discutie este Eusebiu din Caesarea, istoricul
bisericesc contemporan. Cum era de asteptat, prerile savantilor n aceast privint sunt foarte
diferite. Cei mai multi nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioas n favoarea
crestinismului. El a primit, se stie, botezul pe patul de moarte - lucru obisnuit, de altminteri, n
acea epoc: conferit in extremis, botezul se socotea c asigur mntuirea. Atitudinea lui
Constantin a pornit din motive politice. El si-a dat seama de puterea n crestere a noii credinte si
vedea ntr-nsa o arm pentru a-si pstra unitatea politic a statului. Jacob Burck-hardt, n cartea
sa de mare rsunet asupra lui Constantin5, nu sovie a tgdui categoric acestui mare ambitios
schimbarea de credint, ca si cum religia putea fi ceva pentru o inim devorat de setea de a
domni". Nu vede nici o deosebire ntre Constantin, fcndu-se crestin, si Primul Consul cnd
semneaz Concordatul: amndoi se gndeau numai la puterea si la gloria lor.
O prere identic exprim Ed. Schwartz6, pentru care perspicacitatea diabolic a stpnitorului
universal realizare nsemntatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universal pe care o
pregtea.
Adolf Harnack e de aceeasi prere cnd arat7 c, n secolul al IV-lea, crestinii reprezentau un
factor nsemnat n imperiu, si victoria crestinismului n Asia Mic era clar nainte de epoca lui
Constantin, iar n
5 Die Zeit Constantiris des Grossen, 3- Aufl., Leipzig, 1898.
6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche, Leipzig-Berlin, 1913.
7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreiJahrhunderten, 2. Aufl.,
Leipzig, 1906.
47

cmpul de lupt 34.000 de oameni. Licinius, nvins, strbtu Thracia, pn la flot. Ai si, risipiti
prin pduri, se predar a doua zi. Refugiat la Byzantion, fu asediat si trecu n Asia, cu cei mai
buni soldati. La Chrysopolis el ddu o nou lupt cu Constantin, pe care o pierdu. Fugi la
Nicomedia, dar, nemaiavnd dect putine trupe, se pred (18 septembrie 324), sotia sa obtinnd
jurmntul lui Constantin c-i va respecta viata. Renuntnd la purpur, Licinius fu trimis la
Thessalonic, unde i se fix resedinta. Nu dup mult timp, clcndu-si jurmntul, cci era
obisnuit cu aceasta", afirm Zosimus4, Constantin trimise emisari s-1 execute.
Constantin rmase de acum singur stpnilor al imperiului. Tetrarhia lui Diocletian si ncheia
astfel scurta sa existent.
Recunoasterea oficial a crestinismului, prin asa-zisul Edict de la Milan", a fost un fapt
considerabil, prin urmrile pe care le-a avut. Edictul a fost urmat de o serie de msuri luate de
Constantin n favoarea Bisericii crestine. Toate acestea au fcut s se vad ntr-nsul un convins
religios, s se cread ntr-o adevrat convertire" a lui Constantin.
Putine probleme ale istoriei au fost att de mult dezbtute ca aceea a convertirii", nsotit de
viziuni, ca aceea a lui Constantin, n apropierea luptei decisi-ve cu Maxentiu. Ea se discut nc si
azi.
4 II, 28: fiLT' oi) tov>
mbt dpifovt TraTrjaat (fjv TOUTO avr avwv cpaiperai.
46
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Izvorul principal de la care se porneste n aceast discutie este Eusebiu din Caesarea, istoricul
bisericesc contemporan. Cum era de asteptat, prerile savantilor n aceast privint sunt foarte
diferite. Cei mai multi nu-i recunosc lui Constantin o convingere religioas n favoarea
crestinismului. El a primit, se stie, botezul pe patul de moarte - lucru obisnuit, de altminteri, n
acea epoc: conferit in extremis, botezul se socotea c asigur mntuirea. Atitudinea lui
Constantin a pornit din motive politice. El si-a dat seama de puterea n crestere a noii credinte si
vedea ntr-nsa o arm pentru a-si pstra unitatea politic a statului. Jacob Burck-hardt, n cartea
sa de mare rsunet asupra lui Constantin5, nu sovie a tgdui categoric acestui mare ambitios
schimbarea de credint, ca si cum religia putea fi ceva pentru o inim devorat de setea de a
domni". Nu vede nici o deosebire ntre Constantin, fcndu-se crestin, si Primul Consul cnd
semneaz Concordatul: amndoi se gndeau numai la puterea si la gloria lor.
O prere identic exprim Ed. Schwartz6, pentru care perspicacitatea diabolic a stpnitorului
universal realizare nsemntatea aliantei cu Biserica pentru monarhia universal pe care o
pregtea.
Adolf Harnack e de aceeasi prere cnd arat7 c, n secolul al IV-lea, crestinii reprezentau un
factor nsemnat n imperiu, si victoria crestinismului n Asia Mic era clar nainte de epoca lui
Constantin, iar n
5 Die Zeit Constantin's des Grossen, 3. Aufl., Leipzig, 1898.
6 Kaiser Constantin und die christliche Kirche, Leipzig-Berlin, 1913.
7 Die Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten dreijahrhunderten, 2. Aufl.,
Leipzig, 1906.
47
NICOLAE BANESCU
alte provincii ea fusese destul de bine pregtit. Geniul politic al lui Constantin si-a dat seama de
realitate si n-avea trebuint pentru aceasta de o inspiratie special.
Trebuie s relevm si prerile juste ale lui Hugo Koch8, care duc la aceeasi concluzie.
V. Duruy nu se deosebeste n prerea sa de toti acestia, ncercnd a ptrunde pn n adncul
sufletului lui Constantin, istoricul francez declar c a gsit ntr-nsul o politic, mai degrab
dect o religie (une politique plutot qu'une religion)9. Ca si Burckhardt, l apropie si el din acest
punct de vedere pe Constantin cel Mare de Bonaparte.
Alt istoric francez, mai aproape de noi, Leon Ho-mo, cunoscut prin attea pretioase lucrri asupra
epocii imperiale romane, l prezint pe Constantin, care practicase, ca si tatl su, Constantiu
Chlorus, monoteismul solar oficial10, evolund putin cte putin, si nc nainte de campania de la
Pons Milvius, ctre un cult solar purificat, care sfrseste prin a lua caracterul unui adevrat
deism". Autorul afirm c nu suntem n fata unui fenomen individual" si semnaleaz un mers
analog la colegul lui Constantin, la Licinius, un pgn convins". Homo arat mai departe c
faimosul Edict
"X 1913.
Konstantin der Grosse und das Christentum, Munchen,
9 Histoire des Romains, Paris, 1885 (nouvelle ed.), t. VII, p. 88.
10 V. excelenta lucrare asupra sincretismului religios, care duse la monoteismul solar impus de
Aurelian ca religie oficial a imperiului: Les e'mpereurs romains et le christianisme, Bibi. his-
torique, Paris, Payot, 1931; pentru citatia noastr, pp. 114-116.
48
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
de la Milan, care poart dubla semntur, desemneaz puterea cereasc suprem sub perifraze
vagi - si, ca atare, strict deiste - ca divinitate, divinitas", tot ce este divinitate n locuinta
cereasc, quicquid est di-vinitatis in sede caelestf, divinitate suprem, summa divinitas1'.
Rugciunea pe care Licinius va cere armatei sale s-o rosteasc pe cmpul de btlie de lng
Adrianopole, adaug nvtatul francez, va fi a unui curat deist". Dar pentru firile veacului al IV-
lea, setoase de credint si nflcrate de practici, deismul, conchide el, suprem rezultat al
monoteismului solar, nu reprezenta dect o formul goal si rece, un de ces expedients
commodes, ou lapolitiquepouvait trou-ver son compte, mais qui ne donnait satisfaction ni aux
besoinsprofonds de l'me, ni aux aspirations in-times du coeuf.
N. lorga l socoteste pe Constantin un latin, un latin din Occident, foarte pgn ca spirit, oricare
ar putea fi prerea asupra pretinsului su proces de constiint, care miroase ndestul a politic a
pcii romane si a punerii n fapt pentru ideea de Stat, mai sacr dect toti zeii vechi si moderni, a
oricrui element existent de vitalitate"11.
A. A. Vasiliev, nregistrnd diferitele preri privitoare la aceast dezbtut chestiune, socoteste c
recunoscnd aplecarea sincer a lui Constantin pentru crestinism, nu s-ar putea lsa deoparte
vederile sale politice; ele au trebuit s joace un rol esential n atitudinea pe care a manifestat-o el
n privinta crestinismului, care-i putea fi util n mai multe chipuri"12.
11 Histoire de la vie byzantine, I, pp. 31-32; cf. p. 81.
49

Fr a-si nsusi minunile povestite de Eusebiu, Gaston Boissier crede n sinceritatea convertirii lui
Constantin. Ea se explic, dup el, fr aceste minuni. E de ajuns s ne amintim c mpratul era
un superstitios nspimntat, care, zvonindu-se c Maxentiu ncerca s-i atrag pe zei de partea sa
prin tot felul de invocatii si sacrificii, se temea s nu fie nvins dac nu obtinea protectia vreunei
divinitti puternice. Astfel, a fost adus a cere ajutorul Dumnezeului crestinilor. Cnd s-a decis la
aceasta, continu Boissier, nu s-a multumit a-1 invoca n adncul sufletului su, cci, ca toti
pgnii, el nu credea dect n eficacitatea practicilor. A pus deci dinaintea soldatilor steagul
mpodobit cu monograma lui Christos, faimosul labarum, si a asteptat rezultatul btliei pentru a
se declara cu totul cucerit de noua credint13.
Eminentul medievist francez F. Lot contest motivele politice, cnd, trecnd peste convertirea"
lui Constan-
12 Histoire de l'empire byzantin, Paris, ed. Picard, 1932, p. 60.
13 La fin du paganisme, t. I", Paris, Hachette et Cie, 1907, chap. Ier [labarum era o variant a lui
lauratum (gr. avprov) sau laureatum (signuni), ntruct stindardul lui Constantin cel Mare era o
cruce dominat de o coroan de aur (semnul victoriei), iar sub ea se aflau portretele suveranilor,
cf. H. Gregoire n Byzan-tion", 12 (1937), pp. 277-281 (Encore l'etymologie de "labarum^.
Bnescu nu a luat n seam (sau nu a cunoscut) si acele opinii care au admis o origine celtic
pentru apov (de la celticul llafar"), cf. J.-J. Hatt, La vision de Constantin au sanctuaire de
Grand et l'origine celtique du labarum, n Latomus", 9 (1950), pp. 427-436. Mai apropiat ni se
pare si nou derivarea din lau-reum (vexillum); de adugat la bibliografia acestui detaliu A.
Alfoldi, The Conversion of Constantine and Pgn Rome, Oxford, 1948 si M. Green, J. Ferguson,
Constantine, Sun-Symbols and the Labarum, n Durham University Journal", 80 (1987), pp. 9-
17].
50
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
tin, crede c n adeziunea lui la crestinism e o parte de sinceritate. A pretinde c mpratul
Constantin a aderat la crestinism din motive politice nseamn a crede c avea interes s-o fac.
Dar crestinismul era rspndit numai n Pars Orientis. A trece la crestinism era, pentru un suveran
care domnea n Occident, un non-sens, era chiar periculos, cci armata, singura fort real a
Statului, era pgn. Pentru Lot, numai o concluzie este posibil: anume c a cedat unei
impulsiuni subite, de ordin patologic sau divin. Dac nu s-a convertit de la victoria lui asupra lui
Maxentiu, afirm. nvtatul francez, a dat ns semne exterioare, oficiale, ale adeziunii sale la
noua credint. Din prudent, Constantin menajeaz un timp pgnismul; dar favorizati n
permanent au fost crestinii. Lot socoteste c mpratul si-a artat mai cu seam zelul dup
victoria sa definitiv asupra lui Licinius. (324). Labarum e de atunci gravat pe monede, n efigiile
din acest timp, mpratul apare n atitudinea rugciunii, cu ochii la cer. El intervine constant n
afacerile Bisericii, interventie care culmineaz cu ocazia Sinodului de la Niceea (25 iulie 325).
ntemeierea Constantinopolului, care, dup el, e o enigm", s-ar explica prin aceleasi sentimente.
Lot vede n decizia grbit a lui Constantin, dup victoria definitiv asupra lui Licinius, un semn
al recunostintei sale ctre Dumnezeu, care-i dduse biruint14:
Un aprtor al sincerittii lui Constantin este si eruditul numismat al epocii lui Constantin, Jules
Mau-rice15, ntemeiat pe cercetrile sale n acest domeniu.
)4 La fin du monde antique et le debut de Moyen ge, Bibliotheque de syntese historique,
l'Evolution de l'humanite, Paris, 1927, pp. 36-37.
51

Trebuie s punem alturi de toti acestia pe savantul olandez D. C. Hesseling, desi n consideratiile
pe care le face el nu exist o perfect coerent, n lucrarea nchinat civilizatiei bizantine16,
Hesseling se desparte de aceia care vd n Constantin numai geniul politic. Inconsecventele
atitudinii mpratului, ca si crimele de care s-a fcut vinovat, sunt, afirm el, contradictii evidente
ale sincerittii sale religioase. Msurile care au lovit n pgnism depsesc apoi textul Edictului
de la Milan, care acorda, simplu, deplina libertate a cultului. Cel mai bun mijloc de a rezolva
aceast contradictie", afirm Hesseling, este de a vedea nainte de toate n Constantin pe Cesarul
roman decis s mentin unitatea imperiului'1. El si ddea bine seama c noua credint devenise o
putere n fata creia pgnismul n-ar fi putut s se mentin mult timp. Ceea ce fcea tria
crestinismului, zice autorul, era doctrina sa sprijinit pe o revelatie precis. Nu trebuie s ne
mirm c o astfel de unitate a fcut o adnc impresie asupra spiritului unui mprat roman: el
simtea bine c era ntr-nsa o fort analoag unittii care ddea imperiului puterea sa, nct nu
numai din calcul, ci din convingere mbrtisa partida puterii spirituale n crestere".
lat ns c cercetrile recente ale lui Henri Gre-goire, savantul bizantinist de la Bruxelles, clatin
din temelii prerile traditionale privitoare la convertirea"
15 Constantin le Grand. L 'origine de la civilisation cbretienne, Paris, 1925.
16 Essai sur la civilisation byzantine, Paris, Alf. Picard et Fils, 1907, pp. 8-9.
52

lui Constantin si la vestitul Edict de la Milan. Ele merit a opri ndestul atentia noastr.
Mai nti, n primul su studiu, intitulat La conver-sion" de Constantin11, H. Gregoire pune n
adevrata-i lumin rolul lui Constantin fat de ideea crestin, ajungnd la concluzia c Eusebiu a
confiscat pentru ntiul mprat crestin toat gloria lui Licinius.
Pornind de la constatrile lui Harnack (Mission und Ausbreitung des Christentums in den ersten
drei Jahrhunderteri), nvtatul belgian subliniaz existenta celor dou blocuri ale imperiului de la
nceputul secolului al IV-lea: Orientul crestin si Occidentul pgn. Regiunea unde crestinismul a
ptruns mai adnc, de la primii si pasi pn la victoria final, e Asia Mic. Considernd
atitudinea mpratilor tetrarhiei fat de chestiunea religioas, se constat, dup patruzeci de ani de
pace, reluarea persecutiei cu o nversunare ca-re-i d caracterul unui rzboi de exterminare.
Rspunztori de acest masacru sunt mpratii din Orient -Diocletian, Galeriu, Maximin -, ai cror
supusi erau, n mas, crestini, n Occident, rmas pgn n bloc, e, dimpotriv, tolerant:
Constantiu Chlorus nu execut dect prea putin edictele de persecutie; Maxentiu, nc de la
uzurparea sa, i favorizeaz pe credinciosii din Roma, iar Constantin a luat deodat atitudinea cea
mai inexplicabil, convertindu-se brusc, cum afirm traditia ecclesiastic. Totul s-ar explica prin
convingerile religioase ale mpratilor.
17 Aprut n Revue de l'Universite de Bruxelles", 36 (decembre 1930 - Janvier 19M), pp. 231-
272.
53
m

Aceasta e teoria istoric pe care H. Gregoire o supune unei analize ptrunztoare, pentru a proba
c adevratele motive de msuri adesea contradictorii nu sunt fr legtur cu conjunctura
politic a momentului".
Autorul probeaz, c ideea persecutiei a pornit de la Galeriu18. n iarna anului 302-303, venind la
Nico-media, la Diocletian, el a reusit a-1 convinge s ntreprind exterminarea crestinilor. Galeriu
exercita n acel timp o mare influent, era, dup expresia lui Gregoire, sabia tetrarhiei". El
repurtase asupra persilor, n 297, o victorie strlucit si era idolul armatei. Cele mai bune
contingente ale acestei armate erau alctuite din trani danubieni, pgni fanatici. Galeriu venea
din aceleasi regiuni. Nscut lng Sardica, mama sa era o daco-roman: mulier superstitiosa, cum
o carac- terizeaz Lactantiu, ea i ura pe crestini. Ambitia lui Galeriu de a restabili unitatea
imperiului n folosul su pare verosimil. Prigonirea crestinilor l fcea s apar opiniei militare
ca un campion al cultului oficial".
Abdicarea lui Diocletian si a lui Maximian, n 305, a fost, cum o probeaz textele produse de H.
Gregoire, o adevrat lovitur de Stat a lui Galeriu. Apoi, ntrunirea vechilor Augusti la
Carnuntum n-a fcut dect s sanctioneze deciziile Iui Galeriu. Acesta si alese Ce-sarii: Maximin
Daia, o rud, si Sever, un ofiter al campaniei din Persia. Cnd acesta muri, dup proclamarea lui
Maxentiu, Licinius, candidatul lui Galeriu, fu
18 Ed. Gibbon, n monumentala sa History ofthe Decline and Fli of the Roman Empire, ed.
Bury, t. II, p. 127 si urm., exprim aceeasi prere cu privire la initiativa fanaticului Galeriu.
54
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
proclamat August. Constantin, care, la moartea tatlui su (306), fusese proclamat de trupe
mprat, a fost tolerat de congres.
H. Gregoire surp apoi legenda care fcuse din Maxentiu un tiran" si un persecutor, stabilind c,
n realitate, acest uzurpator a fost primul binefctor al crestinismului, n timpul domniei sale de 6
ani, el a oprit persecutia, a restabilit ierarhia bisericeasc si a restituit bunurile eclesiastice
confiscate, n aceast reabilitare, autorul are n sprijinul su cercettori care 1-au precedat
(Caspar, Groag, Pincherle). n lupta pe care o ducea cu rivalii si, Maxentiu avea tot interesul s
exploateze nemultumirea strnit de persecutie.
Mai departe, H. Gregoire arat c edictul de tolerant al lui Galeriu, din aprilie 31119, cu acele
stranii considerente ale preambulului, face evident o interventie care-1 va fi determinat pe
implacabilul dusman al crestinismului, atunci muribund, la o astfel de palinodie. Singur Licinius
a putut face aceast interventie, cci el s-a aflat la cptiul lui Galeriu n acele momente.
Conflictul cu Maximin 1-a ndemnat a-i smulge actul de clementi fat de crestini, pentru a-si
atrage populatia att de masiv crestin a Asiei Mici. Lucrul n-a fost, desigur, prea usor. Ecoul
luptei interioare a lui Galeriu a trecut n redactarea neobisnuit a edictului.
n ce priveste viziunile lui Constantin, ntmpinrile nvtatului belgian sunt fr replic, n
autenticitatea Vietii lui Constantin mai nimeni nu mai crede astzi. Acest panegiric romantat",
cum l numeste H. Gregoire, e mult posterior evenimentelor. Ct pentru mo-
1 Afisat la Nicomedia, n ziua de 30 aprilie 311.
55

nograma lui Christos de pe scuturile soldatilor lui Constantin, ea nu e altceva dect semnul
urrilor ce se fceau la aniversarea domniei mpratului, acele vota (publica) att de frecvente n
epigrafia numismatic a epocii20. Astfel, ntreaga travestire n cruciad a campaniei din 312",
pentru a ntrebuinta expresia sugestiv a autorului, se nruie naintea criticii serioase, n lupta cu
Maximin, Licinius apare aproape un campion al crestinismului". Lactantiu a nregistrat faptul n
toate amnuntele21. Cele dou armate se aflau fat n fat la Tzirallum (azi Ciorlu), n Thracia, n
cmpia pe care Lactantiu o numeste Campus Sere-nus (recte: Ergenus)22. Maximin promise lui
Jupiter c va nimici cu totul numele de crestin dac va repurta victoria, n noaptea urmtoare, un
nger i apru lui Licinius, n somn, poruncindu-i s se scoale si s se uneasc cu armata sa, pentru
a invoca numele Dumnezeului suprem, asigurndu-1, n acest caz, de victorie. Licinius viseaz
chiar c se destepta si c ngerul i dicta cuvintele de care trebuia s se foloseasc n rugciune,
ndat ce s-a trezit, el chem un secretar si-i dict rugciunea: Dumnezeule suprem, te rugm;
Dumnezeule sfnt, te rugm; ti ncredintm toat
20 E vorba de semnul numeral X, pentru a zecea aniversare, ntr-o coroan de laur (Jaurea).
21 De mortibus persecutorum, XLVI.
22 [n perioada bizantin, toponimul Tzirallum a devenit TzourouKDos]. D. Gregoire a rectificat
expresia lui Lactantiu n Campus Ergenus, dup numele afluentului Ergenus, Erginus al fluviului
Hebrus, cum a rectificat si Campus Mardiensis n Campus Ardiensis, de la numele altui afluent
Ardus, al aceluiasi fluviu.
56

dreptatea; ti ncredintm mntuirea noastr; ti ncredintm imperiul nostru. Prin tine trim, prin
tine suntem nvingtori si fericiti" etc23.
Soldatii lui Licinius puser jos scuturile si cstile, si mpratul, ncepnd rugciunea, fu urmat la
moment de ofiteri si trup, cu minile ridicate la cer. De trei ori repetar rugciunea, att de tare,
nct armata din fat auzi zgomotul. Rezultatul luptei (30 aprilie 313) fu dezastruos pentru
Maximin: soldatii lui crestini se predar n mas sau se mprstiar. nvinsul fugi pn la Tarsos,
n Cilicia. Licinius intr apoi n Nicomedia, si Lactantiu ne spune c aduse multumiri
Dumnezeului care-i dduse biruinta, iar la 13 iunie 313 se afis n aceast capitala edictul de
tolerant si restituire, numit att de impropriu Edictul de la Milan".
H. Gregoire explic apoi mprejurrile conflictului dintre Constantin si Licinius, singurii Augusti
rmasi pe teren, faza final a acestui conflict, n care Licinius, speculnd impopularitatea lui
Constantin printre multimile pgne si populatia Romei, si schimb atitudinea religioas. Biruit
n ultima lupt, dat la 18 septembrie 324,
23 Summe deus, te rogamus; Sancte deus, te rogamus. Omnem justitiam tibi commendamus;
Salutem nostram tibi commendamus; Imperium nostrum tibi commendamus. Per te vivimus,
Per te victores etfelices existimus. Summe sancte deus, Preces nostras exaudi, Brachia nostra ad
te tendimus, exaudi, Sancte summe deus. , J
57

la Chrysopolis, n Bithynia, dup ce o pierduse pe cea dinti, lng Adrianopol, el si pierdu mai
nti tronul si apoi viata, si trecu n istoria eclesiastic ptat de sngele celor din urm martiri.
Toat gloria lui a fost atunci confiscat n favoarea lui Constantin, ngerul care i se artase n
Campus Ergenus ptrunse mai trziu n legenda lui Constantin. Rugciunea quasicrestin adresat
Dumnezeului suprem (Summus deus) a trecut n Vita Constantini. Edictul din 313, pe care
Lactantiu l atribuie lui Licinius, e prezentat de Eusebiu sub numele ambilor mprati; dar nici el,
nici alt scriitor ecclesiastic nu 1-a calificat niciodat ca Edict de la Milan", si nici un istoric,
bisericesc sau profan, nu ne raporteaz c n conferintele de la Milan s-a produs vreun edict de
tolerant. Numele acesta e o conjunctur modern24.
ntr-alt studiu, aprut n Byzantion (13, 1938, pp. 561-583): Eusebe n'est pas l'auteur de la Vita
Constantini" dans sa forme actuelle et Constantin ne s'est pas conveni" en 312, H. Gregoire
subliniaz dezacordul radical dintre Istoria Eclesiastic a lui Eusebiu si
Vita Constantini, n privinta convertirii lui Constantin: pe cnd cea dinti nu vorbeste nici de
minune, nici de cruce, nici de labarum ori de Edictul de tolerant,
Vita repet pretutindeni viziuni, miracole si stindardul cu crucea, fctor de minuni. Savantul
belgian conchide c vreun epigon", cu ajutorul diferitelor izvoare, printre care figureaz si
Istoria Eclesiastic, a compus compilatia care se numeste Vita Constantini. Acest
24 Interesant concluzia lui Erich Caspar (Gesch. des Papsttums, I, 1930), citat de autor: Ein
Edikt von Mailand ist vollig aus der Ueberlieferung zu streichen".
58
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
epigon a fcut din persecutia crestinilor de ctre Lici-nius cauza celor dou rzboaie ale sale cu
Constantin.
La vision de Constantin" liquidee, din aceeasi revist25, e un rspuns la obiectiile nvtatilor
Zeiller, Alfoldi si Petersoa, n care autorul stabileste c viziunea" si are originea n panegirice
pgne, adevrate manifeste politice si religioase, dictate de Constantin.
Mentionm nc cele cteva recenzii26 n care autorul si apr cu succes punctul de vedere
mpotriva preopinentilor si Andreas Alfoldi27, Norman H. Baynes28 si J. ZeilJer29.
ncheierile ce rezult din toat aceast vie dezbatere sunt urmtoarele:
1. Nu se mai poate admite o convertire" a lui Constantin n preajma luptei de la Pons Milvius;
2. Asa-zisul Edict de la Milan" e inexistent. El si trage originea din Edictul publicat de Licinius
la Nico-media;
3. Vita Constantini, n forma n care ni s-a transmis, nu este opera lui Eusebiu din Caesarea, si a
fost compus ctre sfrsitul sec. al IV-lea. Ea a crestinat, cum
25 14 (1939), pp. 341 si urm.
26 n Byzantion, VII, p. 652 si urm. si XIV, 341 si urm. Mai nainte (in nr. 10, 1935) a dat
rspunsul su hotrt obiectiilor nvtatului J.-R. Palanque.
27 The helmet of Constantine with the Cbristian Monogram, extras din The Journal of Roman
Studies", 1932.
28 Constantine the Great and the Cbristian Cburch, Londra, 1929 (= Proceedings of the British
Academy", voi. XIV).
29 Quelques remarques sur Ies visions" de Constantin, Byzantion", XIV (1939), pp. 329-339.
59
NICOLAE BANESCU
arat nvtatul Gregoire, toate acele viziuni" pgne puse pe seama lui Constantin;
4. Pstrnd un timp o prudent rezerv fat de noua credint, geniul politic al lui Constantin si-a
dat seama, dup nfrngerea lui Maxentiu, de forta acestei credinte fat de pgnismul n decdere
si a nteles ce arm puternic ar avea ntr-nsa pentru asigurarea unittii monarhiei autocratice pe
care o cldea. De aici, toat seria de msuri menite s mreasc autoritatea si prestigiul
Bisericii30.
Constantin a acordat clerului crestin toate privilegiile de care se bucurau pgnii: 1-a scutit de
impozite, de sarcini si servicii de Stat. n 321, a decretat legea
30 [Ca orice adevr istoric, nici aceste concluzii, considerate de Bnescu definitive la vremea
respectiv, nu pot fi absolutizate, mai ales dac le privim sub toate cele patru puncte ale lor. Spre
exemplu, opinia care respinge paternitatea lui Eusebiu din Cesareea asupra Vietii lui Constantin"
este departe de a se fi impus n istoriografie, tendinta ei general nclinnd azi spre acceptarea
acestei paternitti (pentru aceasta, v. J. Quasten, Initiation aux Peres, voi III, Paris, 1963, p. 450,
ap. T. Bodogae, studiu introductiv la Eusebiu de Cezareea, Scrieri, partea ntia, Bucuresti, 1987,
pp. 19-20; mai sceptic este G. Dagron, L'Empire romain d'Orient au IV siecle et Ies
traditionspolitiques de l'hel-lenisme: le temoignage de Themistios, TM (Paris), 3 (1968), pp. 229-
276, aici p. 88, n. 25 si Idem, Naissance d'une capitale (v. Infra, n. 46). Referitor la convertirea"
lui Constantin cel Mare, scepticismul lui H. Gregoire este mprtsit si de istoriografia actual:
convingerile intime ale lui Constantin vor fi diferit destul de mult de regulile ce s-ar atribuit unui
bun crestin n zilele noastre, marcate de attea orientri, unele destul de exclusiviste prin raportare
la celelalte. Nu acesta e ns aspectul care conteaz cel
60
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
care ddea Bisericii drept de mostenire, n urma acestui act, bunurile Bisericii cresc n mod
considerabil. Foarte nsemnate privilegii fur acordate (318) tribunalelor episcopa]e. Oricine si
putea aduce pricinile dinaintea acestor tribunale si sentintele lor aveau aceeasi putere ca si cele
ale tribunalelor civile, n 333, Constantin ntri aceast jurisdictie a Bisericii.
Aceast strns, legtur dintre Stat si Biseric a fcut ca Statul s se intereseze de chestiunile
religioase, ceea ce duse la Sinodul de la Niceea (325), primul Sinod ecumenic, fa.pt de o
nsemntate considerabil, care afirm ntia oar politica Statului fat de Biseric.
Prin noua sa situatie, Biserica crestin dezvolt o vie activitate care se manifest mai cu seam pe
trmul dogmelor. Statul intervine n discutiile dogmatice si le ndrum cura i dicteaz interesul.
mai mult n cazul de fat, ci deosebirea ntre ceea ce putea fi n fapt Constantin cel Mare n
materie de convingeri religioase si ceea ce o ntreag hagiografie crestin i-a atribuit de-a lungul
timpului (n sens similar, A. Piganiol, L'Empire chretien (325-395), Paris, Presses Univ. de
France, 1947); din bibliografia subiectului, mai sunt de mentionat J. Vogt, Konstantin der Grosse
und sein Jahrhundert, ed. a Il-a, Miinchen, 1960; H. Lietzmann, Die Anfnge des Problems
Kirche und Staat, Sitzungsber der Berliner Akad. der Wdss", 1938; K. Aland, Kaiser und Kirche
von Konstantin bis Byzanz, Aus der byzantin. Arbeit der Deutschen Demokratischen Republik",
I, Berlin, 1957, pp. 188-212; A.H.M. Jones, Constantine and the Conversion of Europe, New
York, 1962 (=Londra, 1948); Konstantin der Grosse, ed. H. Kraft, Darmstadt, 1974; T.D. Barnes,
Constantine and Eusebius, Cambridge, Massachussets, 1981; I. Barnea, O. Iliescu, Constantin cel
Mare, Bucuresti, Ed. stiintific si Enciclopedic, 1982.] ' '
61
NICOLAE BANESCU
Alexandria Egiptului era n acea vreme marea metropol a stiintei grecesti. Viata spiritual era
acolo deosebit de activ, si dogmele formau n acel mediu de neastmpr intelectual obiectul
celor mai aprinse discutii. O doctrin nou se iveste acum n lumea Alexandriei, pasionat de
controversele religioase. Un preot din acest oras, Arie, cunoscut pentru stiinta sa, ridic o
problem din cele mai grave n snul Bisericii. Dac Fiul este nscut din Tatl, zicea el, Tatl
exista dinaintea Fiului, si Acesta nu era deci homousios (o/zooucnog), consubstantial cu Tatl.
Doctrina lui Arie, socotit de ortodocsi ca erezie, si fcu multi adepti. Ea se ivise de fapt mai
nainte, n a doua jumtate a sec. al III-lea, n Siria, la Antiochia, unde Lucian, unu din oamenii
cei mai luminati ai epocii, ntemeiase o scoal de exegez si teologie. Aceast scoal a fost, dup
expresia lui Harnack, leagnul arianismului.
Patriarhul Alexandru l excomunic pe Arie, si un Sinod compus din episcopi din Libia si Egipt
ratific sentinta patriarhului (321). Arie s-a refugiat pe lng Eusebiu al Nicomediei si a aflat n
Orient multi partizani printre episcopi. n 324, Constantin l biruise definitiv pe Licinius si venise
la Nicomedia. El primi acolo att plngerile partizanilor, ct si pe acelea ale adversarilor lui Arie.
mpratul, care nu putea admite ca pentru niste cuvinte zadarnice s se tulbure pacea roman,
interveni cu autoritatea sa. El scrise patriarhului Alexandriei si lui Arie, invitndu-i s se
nteleag, recomandnd clerului din Alexandria exemplul filosofilor Greciei, care-si aprau ideile
fr ur mpotriva celor care nu le admiteau. Hosius, episcopul de Cor-
62
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
duba, favoritul mpratului, duse scrisoarea, se inform la fata locului si se ntoarse, aducnd lui
Constantin toate informatiile privitoare la agitatia arianismului, mpratul avu atunci o mare idee
politic, hotrnd a-i convoca pe episcopii din toat lumea crestin ntr-un Sinod care s dezbat
chestiunea n prezenta sa.
Astfel se deschise, n iulie 325, n bazilica din Niceea, celebrul Sinod, la care participar mai mult
de 250 de episcopi (unii dau cifra de 318) si la care episcopul Romei trimise doi reprezentanti.
Actele Sinodului nu ni s-au pstrat. Ceea ce stim n aceast privint ni s-a transmis prin scrierile
unora din membrii Sinodului si ale unor istorici. Dup discutii vii, n prezenta lui Constantin,
asistat de Hosius, care pare s fi avut conducerea dezbaterilor, Sinodul 1-a condamnat pe Arie si a
fixat Simbolul Credintei, n care Christos a fost recunoscut ca Fiul lui Dumnezeu, nscut, iar nu
fcut, consubstantial cu Tatl, o/jootxriog i> /Tarpi". n aceste dezbateri, Athanasius din
Alexandria, dusmanul nversunat al lui Arie, avu o parte mare. Constantin ratific Simbolul si-i
reduse pe opozanti la tcere. Arie fu exilat n prtile cele mai slbatice ale Illyriei si scrierile sale
arse, iar Eusebiu de Nicomedia alungat din Scaun.
Se credea c pacea fusese redat Bisericii, dar realitatea dezminti foarte curnd aceste sperante.
Dup ctiva ani, Constantin nsusi se schimb total n favoarea arienilor: Arie si discipolii si cei
mai zelosi au fost rechemati din exil, iar aprtorii cei mai distinsi ai Simbolului de la Niceea,
exilati n locul lor. Eusebiu de Nicomedia, readus n Scaunul episcopal, si relu ndat influenta
asupra lui Constantin. Episcopii, adunati n Sinod la Ierusalim, l asigurar pe mprat c doctri-
63
NICOiAE BNESCU
na lui Arie nu era contrar credintei niceene, ci prezenta o formul de credint neutral. Ei cerur
s fie reprimiti n dieceza Alexandriei. Athanasius, acum patriarh al acestei dieceze, nu l primi pe
eretic, si, nvinuit de adversari c a mpiedicat transportul grului egiptean la Constantinopol, si
atrase mnia lui Constantin. El continu totusi lupta sa neobosit n sprijinul Ortodoxiei si nu
numai n timpul lui Constantin, ci si sub urmasii acestuia, cu toate prigonirile dezlntuite
mpotriva sa. De cinci ori izgonit din Scaunul patriarhal, n care totusi muri, Athanasius ls
amintirea unui mare atlet al lui Christos, stlp al dreptei credinte31.
S-a cutat a se explica aceast neasteptat schimbare de atitudine a mpratului prin influenta
Curtii sau prin relatiile intime si de familie, poate si prin aceea c suveranul nu-si dduse de la
nceput seama ct de puternice erau n Orient sentimentele celor ce simpatizau cu arianismul. E
mai acceptabil n aceast privint prerea unui cercettor spaniol al acestei politici

31 Cariera, sa furtunoas a fost schitat cu obisnuitu-i talent, dup izvoare, de Gibbon, The
History of the Decline and Fli of the Roman Empire, ed. Bury, t. II, cap. XXI, pp. 383-403.
[Cele sapte volume ale noii editii, considerabil augmentate si mbunttite de Bury, au aprut la
Londra, 1896-1900. Cea mai accesibil editie a scrierilor lui Athanasie cel Mare se afl n P.G.,
voi. 25-28. Alte editii, ca si bibliografia util a scrierilor aceluiasi autor se poate gsi n foarte
recentul Lexicon prosopografic al istoriei si civilizatiei bizantine ('EyKVKoxmSiico
IJpcxTconoypaipiKO AetiKO Bvtavnvrq 'latopiac, Kai /ToArncr/wC = EPLBIP), editat sub
ngrijirea lui A. Sawides, voi. I, Athena, 1996, pp. 136-139; despre acelasi Athanasie al
Alexandriei, v. si G. Dagron, Naissance d'un capitale, ed. a Il-a, Paris, 1984 (c/ Infra, n. 46),
Index general, p. 355, s.v (n special pp. 419-435 din cap. XIV)].
64

sovitoare a mpratului, prere dup care principiul conductor al politicii constantiniene n

controversa arian nu a fost de natur doctrinar, ci practic si politic32. Constantin se crestin,
se stie, numai pe patul de moarte, si el primi botezul din minile lui Eusebiu de Nicomedia, un
semiarian.
Interventia autoritar a mpratului, care chem Sinodul, lund parte activ la lucrrile lui si dnd
deciziilor luate putere de drept, prin confirmarea lor, a pus temelia raporturilor dintre Stat si
Biseric, fcnd a se recunoaste oarecum suveranul drept cpetenie a Bisericii. Raporturile
acestea, care vor stpni de acum statornic viata religioas a Bizantului, au fost caracterizate prin
termenul de cesaropapism, respins n ultimii ani de attia nvtati ca inadecvat33.
32 Ortiz de Urbina, Ignacio, S. L, La politica di Costantino nella controversia ariana, Atti del V
Congresso Internationale di studi bizantini" (= Studi bizantini e neoellenici", V, Roma, 1939),
pp. 284-298.
33 [De la redactarea acestui text, o serie de alte aparitii editoriale au mbogtit sensibil datele
discutiei, sensul lor general confirmnd afirmatia fcuti aici de Bnescu. ntre acestea, mentionm
ca mai importante urmtoarele titluri: H.-G. Beck, Kirche und theologische Literatur im
byzantinischen Reich, Miinchen, 1959, p. 36-37 (cap. Staat und Kirche", ndeosebi n.3 de la p.
37-38, cu o bibliografie cuprinztoare a subiectului; DJ. Geanakoplos, Church and State in the
Byzantine Empire: A Reconsideration of the Problem of Caesaropapism, n Church History", 34
(1965), p. 381-403; J.-M. Sanstetie, Eusebe de Cesaree et la naissance de la theorie
cesaropapiste, Byzantion", 42 (1972), p. 131-195 si 532-594; S. Runciman, Tbe Byzantine
Theocracy, Cambridge, 1977, H.-G. Beck, Das byzantinische Jabrtausend, Miinchen, 1978, p. 33-
108; G. Dagron, Empereur et pretre. Etude sur le cesaropa-pisme byzantin, Paris, Editions
Gallimard, 1996 (cea mai recent si mai complet abordare)].
65

2. ntemeierea Constantinopolului
De o nsemntate covrsitoare pentru dezvoltarea ulterioar a Statului a fost ntemeierea noii
capitale a lumii romane. Timp de secole, cum observ att de judicios Ferdinand Lot, un mare
Stat a avut destinul su legat de acest oras, si n multe rnduri Constanti-nopolul a putut reface
imperiul34.
Nu trebuie s credem c amintirile republicane ale Romei sau privelistea monumentelor sale
impuntoare, care, la fiecare pas, proclamau att de elocvent traditiile pgnismului, 1-au putut
ndemna pe Constantin a prsi vechea capital a imperiului. Suveranitatea acestei capitale se
pierduse, dup fericita expresie a lui Ed. Gibbon, n ntinderea excesiv a cuceririi, nainte de
Constantin, cei doi Augusti ai tetrarhiei si-au stabilit resedinta n provincii. Maximian si tinea de
obicei Curtea la Milan, care, situat la poalele Alpilor, l fcea s supravegheze mai bine dect din
Roma miscrile barbarilor Germaniei; iar Diocletian fcu din Nicomedia resedinta sa preferat,
mpodobind-o n ctiva ani cu mult mretie. De aici, din marginea asiatic a Bosforului,
suveranul putea face fat deopotriv pericolului ce ameninta la Dunre si la Eufrat.
Ridicat la tron de legiunile britanice, Constantin, ct timp a beneficiat de o bun sntate, a vizitat
pe rnd provinciile statelor sale, a alergat n grab acolo unde prezenta sa era necesar, pentru
nevoile pcii sau ale rzboiului, si numai rareori s-a oprit la Roma, care-1
34 F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge, p. 43.
66
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
interesa, se pare, prea putin. Ajuns apoi la captul nzuintelor sale si mai aproape de apusul vietii,
dup nfrngerea Iui Licinius, s-a gndit a-si stabili ntr-o resedint permanent puterea si
maiestatea tronului35. El avu, desigur, motive serioase de a prsi Roma si a-si strmuta n Orient
noua capital. Motivele n-au putut fi dect politice, militare si economice. Orientul elenic a avut,
n primele veacuri ale erei noastre, o nsemntate preponderent n toate domeniile, n cursul
secolului al III-lea, invaziile germanice zguduir puternic provinciile din Apus; o mizerie adnc
a urmat epocii Antoninilor. n fata Occidentului devastat, Orientul rmnea aproape intact.
Puterea economic a prtii de Rsrit era mult mai mare dect a celei de Apus, iar pericolul
prezentat de Imperiul persan al Sassanizilor ddea o important tot mai mare frontierei de est. n
alegerea unei situatii privilegiate a fundatiei sale, Constantin se gndise mai nti la coasta
asiatic, la locul unde fusese vechiul Ilion (Troia). mpratul se duse acolo n persoan si trase
hotarele cettii viitoare. Portile se si construiser, dup mrturia lui Sozo-menos36, cnd, n urma
unui vis - stim ce mare loc tin viziunile n activitatea acestui mprat - Constantin se hotr asupra
orasului Byzantion''', veche colonie a Megarei, pe trmul european. Cu prilejul ultimelor operatii
ale rzboiului cu Licinius, el putuse admira pozitia incomparabil a acestui oras, nfipt ca un cui
ntre
35 Ed. Gibbon, op. cit., Londra, 1909, ed. Bury, t. II, p. 150. * Scriitor bisericesc din secolul al V-
lea. 37 El si trage numele de la Byzas, seful expeditiei (jumtatea sec. al VIMea . Hr.).
67
NICOLAE BANESCU
Thracia, de care tinea, Asia Mic si Pont. Asezat n punctul de ntlnire al Europei cu Asia, pe
Cornul-de-Aur38, cel mai bun port din lume, nconjurat din trei prti de ap, protejat dinspre
uscat de zidul ce se ntindea de la port pn la trmul Mrii Marmara (Pro-pontida celor vechi),
noua capital se putea usor apra mpotriva asalturilor dusmane. Flota sa avea cel mai sigur
adpost n Cornul-de-Aur, a crui intrare era interzis flotelor vrjmase printr-un puternic lant de
fier aruncat de la un trm la altul, de la Acropolea cettii pn la turnul din Galata. Tot de aici se
puteau arunca repede armate la frontierele de Nord si de Est, unde presiunea barbarilor era tot mai
ameninttoare. Stpnul Constantinopolului, observ cu dreptate N. lorga, era n chip firesc
paznicul insulelor Arhipelagului, insula care unesc coasta Thraciei cu cele ale Asiei si Helladei, si
cu deprtata insul a Cretei, cheia drumului ce duce la continentul Africii39. Bosforul si Hel-
lespontul sunt cele dou porti ale Constantinopolului, si cine avea n minile sale aceste dou
treceri le putea nchide usor flotelor dusmane. Barbarii Pontului Euxin, care, n sec. al III-lea, si
mnaser flotele pn n mijlocul Mediteranei, fur de acum opriti prin aceast barier puternic,
si provinciile Orientului mntuite de primejdiosii pirati. Cnd ns cele dou porti se deschideau
pentru comert, toate produsele tinuturilor de la miaznoapte si de la miazzi veneau n
38 Figura pe care o descrie are forma unui corn de cerb sau de bou. Epitetul de Aur" face aluzie
la bogtiile care, din trile cele mai deprtate, se vrsau n portul Constantinopolului.
39 N. lorga, TheByzantineEmpire, Londra, 1907, p. 4. ,. /,,:
68

portul capitalei, pe apele Pontului si Mediteranei. Timp de secole, comertul lumii ntregi fu atras
la Con-stantinopol40. Avantajele comerciale ar fi fost, singure, de ajuns ca s-1 conving pe
Constantin n favoarea acestei pozitii, afirm Bury, si pe deasupra nu era unul care s se compare
cu promontoriul vechiului Bizant n privinta triei strategice41. Importanta acestei cetti din
punct de vedere strategic si economic fusese recunoscut de cei vechi.
nvtatul german G. Hertzberg subliniaz, de asemenea, n cuvinte care merit a fi reproduse,
pozitia privilegiat a fundatiei lui Constantin din toate aceste puncte de vedere. Portul
Chrysokeras, zice el, din vechime vestit, n-are seamn n ce priveste avantajele sale pentru comeit
si navigatie. El e asezat la ncrucisarea tuturor cilor maritime, care de la limanul Ni-prului, de la
Marea de Azov, de la Phasis, de la Trape-zunt, de la ThessaLonic, din Attica, din Creta si Rhodos,
n sfrsit, din Delta Nilului se ntlnesc aici, si aici si gsesc toate captul lor natural". Era, din
punct de vedere comercial, pentru bizantini, de o nsemntate deosebit c mai multe din aceste
ci maritime, si anume toate cte veneau din Marea Neagr, ca si cele de la Alexandria Egiptului,
sunt numai continuarea altor mari linii, care mijloceau aici traficul cu interiorul trilor pontice,
dincolo cu Turanul si Iranul, n partea de Sud cu interiorul Africii si cu porturile Mrii Rosii si
Oceanul Indian. Astfel, a fost ntotdeauna foarte im-
* Gibbon, op. cit., ed. Bury, t. II, p. 156.
41 J. Bury, History cfthe Later Roman Empirefrom the deaih of Tbeodosius I to the death
ofjustinian, l, Londra, 1923, p. 67.
69
NICOLAE BANESCU
portant faptul c, din punct de vedere comercial, politic si militar, Constantinopolul e centrul unde
se ncruciseaz toate marile drumuri ale imperiului42.
La 324, dup victoria sa asupra ultimului mprat al tetrarhiei, Constantin ntreprinse constructia
noului oras. Legenda crestin raporteaz c suveranul, cu lancea n mn, conduse solemn
procesiunea, cluzind brazda traditional, care nsemna hotarul pn unde trebuia s se ntind
orasul. Cnd cei din jurul su i atraser atentia c a depsit cele mai vaste dimensiuni ale unui
oras, mpratul rspunse c va merge pn cnd l va opri cluza nevzut care merge naintea
sa.
Zidurile lui Constantin ncepeau de la port si ajungeau la Marmara (Propontis), la 15 stadii de
vechea fortificatie. Locul ce-1 nchideau ele era de patru ori mai mare dect al orasului
Byzantion. Lucrrile nu erau nc terminate cnd mpratul srbtori inaugurarea, n ziua de 11
mai 330. Aceast dat rmase ziua aniversrii sale, yev-hia. Un rescript imperial i ddu numele
de Noua Rom (Nea 'Pa)fir[), iar cel de Con-stantinopol (KcovatavTivovno^iq, orasul lui
Constantin) s-a impus si s-a pstrat pn astzi.
De la nceput, Constantin crea aici un Senat, ca n Roma, cci gndul su a fost ca noua capital
s fie asemenea celei vechi. N-avu totusi curajul s identifice pe senatorii fundatiei sale cu cei din
vechea capi-
42 G. Hertzberg, Geschichte aer Byzantiner und des osmanis-chen Reiches (colectia Allgemeine
Geschichte in Einzeldarstellungen" a lui W. Oncken), Berlin, 1883, p. 22.
7.0
^^^^^^mfiSji^^^
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
tal: ei fur pusi Ierarhic n urma acelora, fiind simpli clari, nu clarissirni, cum erau senatorii
Romei, n ce priveste consulii. Constantin, pn la moartea sa, i ls la Roma. Numai n 339
Constantin lu Consulatul la Constantinopol, pe cnd Constans, fratele su, l lu la Roma. De
atunci, Consulatul fu mprtit ntre cele dou capitale.
Fr nici un scrupul, Constantin despuie orasele Asiei si Greciei de cele mai pretioase ornamente
ale lor, pentru a-si mpodobi fundatia sa. Trofeele rzboaielor memorabile, statuile zeilor si
eroilor, ale nteleptilor si poetilor antichittii fur aduse spre a nfrumuseta noul oras. Fiindc n
timpul asediului vechiului Byzantion mpratul si asezase cortul n vrful colinei a doua, el vru
s perpetueze aceast amintire si trase pe locul acela principalul Forum. El avea form eliptic si,
la cele dou intrri de la capete, dou arcuri de triumf. Porticele, care-1 nconjurau din toate
prtile, erau mpodobite de statui, n mijlocul acestui Forum se nlta o coloan urias de porfir,
din care se mai vede astzi o parte. Statuia colosal a lui Apollo, adus din Atena sau dintr-un
oras al Phrygiei, era asezat n vrful coloanei. Artistul l nftisase pe zeul luminii sau, cum
presupuneau supusii, pe nsusi Constantin, cu sceptrul n mna dreapt, si globul, pe care Victoria
naripat punea piciorul, n stnga; un nimb de raze strlucitoare i nconjura capul43.
43. D. Lathoud, La consecration et la dedicace de Constantinopole, Echos d'Orient", 27 (1924),
pp. 289-314; 28 (1925), pp. lSO-201. nregistrnd legenda dup care Constantin ar fi ngropat sub
fundamentul coloanei prticele din lemnul sfnt al crucii, moaste de martiri, 12 panere pentru
pinea
71
un

Circul sau Hippodromul, care ocupa un loc att de nsemnat n viata Romei vechi, nu putea lipsi
nici aici. Era o constructie mreat, ridicat nc din vremea lui Septimiu Sever. Axa care tia n
dou arena, asa numita spina44, era mpodobit, ntre altele, cu coloana de bronz a celor trei serpi
ncolciti, ale cror capete purtau celebrul trepied de aur nchinat de greci templului de la Delphi,
dup biruinta lor de la Plateia, asupra lui Xerxes. El fusese adus de Constantin, dup mrturia pe
care o aflm la istoricii eclesiastici. ntre Hippo-drom si Sfnta Sofia, cldirea palatului imperial,
cu multele lui curti, cu grdinile, porticele si terasele sale, acoperea o mare ntindere de teren.
Bile, care purtau numele de Zeuxippos, erau mpodobite cu coloane de marmur de tot felul si cu
numeroase statui de bronz. Constantin ridic, n sfrsit, biserici, ntre care Sfnta Sofia, nchinat
ntelepciunii divine si terminat de Constantiu, si Biserica Sfintii Apostoli, mpodobit de
Eucharistiei, si vechiul Palladium adus din Roma, autorul so-coate c toate acestea proclam
originile crestine ale Constan-tinopolului. [Pentru ansamblul acestei problematici, ca si pentru
bibliografia ei, cititorul se poate documenta apelnd la magistrala sintez a lui G. Dagron,
Naissance d'une capitale: Constantinopole et ses institutions de 330 451, Paris, Presses
Universitaires de France, 1974].
44 [R. Guilland, Etudes de topographie de Constantinople byzantine, voi. I, BerlinAmsterdam,
1969, partea a doua (L'Hippodrome"), p. 443-444 (L'Epine"). Pentru coloana celor trei serpi
ncolciti, v. Thomas T. Madden, The serpent Coloumn of Delphi in Constantinopole: placement,
purposes and mutila-tions, BMGS, 16, 1992, pp. 111-1451.
72

strlucite mozaicuri, unde mpratul si alese locul de mormnt. Apoi, Sfnta Irina, pstrat pn
azi.
Cuprinderea a sapte coline n incinta orasului (dou dintre ele, e adevrat, mult mai trziu),
numele de Capitoliu dat uneia dintr-nsele, mprtirea teritoriului n 14 regiuni, dintre care una de
dincolo de Cor-nul-de-Aur o aminteste pe cea de peste Tibru a Romei (Trastevere), ne arat pn
la ce amnunte fu mpins grija de a face din Noua Rom un oras asemenea celui vechi.
Ideea rolului de resedint imperial e exprimat n reprezentrile monetare ale orasului lui
Constantin: bustul ncununat de laur si acoperit de mantia imperial, simbolul Constantinopolului,
tine n mn sceptrul. Lipsa acestui atribut pe reprezentrile monetare ale vechii Rome ne arat -
cum observ Louis Brehier - c noua creatie a lui Constantin e si capitala lui politic, sceptrul
tinut n mn figurnd autoritatea imperial, al crei Scaun este45.
Izvoarele vechi ne spun c mpratul Constantin cel Mare, potrivit obiceiului, a nchinat orasul
su zeitei Tyche si, pe lng numele de Kcovaravnvovno^ig si Nea PmjJiTf], AL\nepa 'PW/JTJ, i-
a dat si numele sacerdotal de 'Av&ovcrct, dup cum vechea Rom l avusese pe acela de Flora.
Tyche si avea la Constantinopole statuia sa, al crei tip, luat din numeroasele reprezentri ale
zeitei TV%TI noheax;, din epoca elenistic si roman, e nftisat pe monedele lui Constantin.
Acoperit de un lung chiton si de o manta, de asemenea-
45 Constantin et la fondation de Constantinopole, n Revue historique", 40eanee, c. QOX (II,
Juillet-Aout 1915).
73
NICOLAE BANESCU
"N..
lung, stnd pe tron, cu picioarele sprijinite pe partea dinainte a unei corbii, ea poart pe cap
coroana de zid (^modiolos) si tine n mna stng cornul plin de fructe, caracteristic numelui su
de Antbustf6. Statuile sale au fost distruse n epoca iconoclastilor, si de atunci Panaghia se
impune definitiv ca patroan a orasului47.
Pentru a-si popula noua capital, Constantin i invit pe bogatii senatori ai Romei, druindu-le
palate construite n diferite cartiere, oferindu-le domenii si pensiuni. El i atrase n fundatia sa si
pe cei mai avuti
* [Despre legturile dintre 'Av&ovaa si echivalentul su latin Flora, pe de o parte, ca si
Tychepoleos, pe de alt parte, v. consideratiile nnoitoare ale lui G. Dagron, Naissance d'une
capitale-. Constantinopole et ses institutions de 330 451, editia a Il-a, Paris, Presses
Universitaires de France, 1984, p. 40, 44-45, 307 si 336J.
471. Strzygowski, Die Tyche von Konstantinopel, n Analecta Graeciensia, Festschrift zur 42.
Versammlung deutscher Philologen und Schulmner in Wien", 1893. Graz 1893, pp. 143-159.
[Termenul modiolos apare n surse numai din veacul al X-lea, cnd Constantin al Vll-lea
Porphyrogennetos afirma n De cerimoniis", ed. Reiske, voi. I, Bonn, 1829, pp. 414, 17 si 432,
15, c mprati din veacul al V-lea au purtat acest tip de coroan, atestat de losif Genesios si
pentru mprtesc. Faptul c statuia zeitei Tyche din Constantinopol purta acest modiolos" este
ntrit de emendarea fcut de G. Dagron, Constantinopole imagi-naire: Etudes sur le recueil des
Patria, Paris, 1984, p. 185, n. 115. Pentru semnificatia constitutional a lui modiolos", se poate
aduga discutia lui P. Charanis, The Imperial Crown Modiolus and its Constitutional
Significance, Byzantion", 12 (1937), pp. 189-195; Idem n Byzantion", 13 (1938), pp. 377-381;
F. Dolger n BZ, 38 (1938), p. 240; G. Dagron, Naissance d'une capitale, 1984, p. 102)].
74

curiali ai provinciilor. O clas care ajunse n curnd numeroas n Constantinopol a fost aceea a
meseriasilor si a neguttorilor, care-si aflau usor mijloacele de existent n satisfacerea
trebuintelor si luxului celor bogati, n mai putin de un secol, incinta orasului nu mai putu cuprinde
multimea populatiei revrsate dincolo de ziduri si ea a trebuit s fie lrgit.
Liberttile de care se bucura plebea Romei fur introduse si la Constantinopol. Un privilegiu
mare la Roma fuseser distribuirile de gru, largitiones fru-mentariae, si Constantin le acord si
capitalei sale: corporatii de ncwicularii fur organizate pentru a aduce grul din Siiia si Egipt48.
Urmrile fundatiei lui Constantin au fost hotrtoare pentru istoria ulterioar a imperiului.
Strmutarea centrului politic n Orient a fcut cu putint desprtirea definitiv, sub Theodosius
cel Mare, a celor dou jumtti, de Rsrit si de Apus, ale imperiului (pars Orientis si pars
Occidentis). Cu aceasta, deosebirea dintre ele se adnceste din ce n ce mai mult, n pofida unittii
teoretic a imperiului, care ntotdeauna a stpnit conceptia politic a Bizantului. Elenismul
atotputernic n Orient impuse n scurt vreme limba greac n locul celei latine ca limb oficial.
Constantin fcuse din nou a sa creatie un oras latin. El se socotea mprat roman, si limba sa era
limba latin, si n
48 [Despre latinul navicularius, ca si despre echivalentul su grecesc va\>K>,r|poc;, care s-a
impus cu ncepere din veacul al VII-lea, se poate consulta H. Antoniadis-Bibicou, Recherches sur
Ies donanes Byzane, Paris, 1963, precum si H. Ahrweiler, Byzance et la mer, Paris, 1966].
75

aceast limb vorbi episcopilor n Sinodul de la Ni-ceea. Dar limba greac ptrunsese nc din
secolul al IV-lea n diferite domenii ale lumii oficiale49, pentru a nlocui cu totul, dup cteva
secole, limba latin. Biserica Orientului a fost ea nssi un factor de greciza-re. Constantinopolul
a fost, apoi, prin situatia sa geografic, centrul natural n jurul cruia avea s se grupeze lumea
oriental, cu aspiratiile si tendintele sale, care au dat Bizantului unul din caracterele sale
specifice.
3- Reformele
a. Modificarea structurii statului. Conceptia oriental a suveranittii. Ceremonialul. Crearea
orasului resedint a lui Constantin se mpleteste cu o serie de reforme care contribuir a preface
radical structura Statului roman.
Reformele au fost initiate de Diocletian si continuate si duse la capt de Constantin cel Mare.
Imperiul roman ntemeiat de Augustus a fost, n primele trei veacuri, din punct de vedere
constitutional, o republic, guvernmntul fiind mprtit ntre mprat si Senat, mpratul, a crui
pozitie constitutional era exprimat prin titlul de princeps, afla o limitare a puterilor sale n
drepturile Senatului. De aceea, aceast perioad a imperiului a fost numit cu drept cuvnt
Principatul sau Diarchia. Dar, n aceast diar-hie, princeps a fost de la nceput factorul predomi-
49 N. lorga, Histoire de la ine byzantine, I, p. 47 si urm., a precizat cu mult documentare aceast
ptrundere.
76
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
nant, si istoria constitutional a Principatului, cum observ att de judicios istoricul englez Bury,
se reduce la o treptat si hotrt uzurpare a mai tuturor functiilor pe care Augu&tus le atribuise
Senatului50. Aparenta republican a fost nlturat complet nainte de sfrsitul veacului al HJ-lea.
Aurelian a ncercat cel dinti a opri descompunerea imperiului printr-un plan coerent de reforme
si rzboaie. El i nvinse pe germani, eliber Italia, scp imperiul de toti pretendentii, reduse
Orientul n stpnirea roman si a putut fi considerat ca un adevrat rsstitutor orbis; cel dinti si
puse pe frunte diadema de tip oriental, panglica mpodobit cu perle si, pentru a da imperiului
unitatea moral ca-re-i lipsea, el fcu, n 274, din monoteismul solar religia oficial a Statului51.
Cu Aurelian, sugestia divinittii, disprut odat cu dinastia lulia-Claudia, apare iarsi. Dar
Diocletian, ales n septembrie 284, ntreprinse hotrt un plan de reforme concret si logic, care
transform d-efinitiv Statul dintr-o republic ntr-o autocratie. Opera sa a fost continuat si
desvrsit de Constantin. Aceast mare schimbare, ndeplinit prin reforme radicale, era, din
punct de vedere constitutio-
50 History of tbe Later Roman Empire from the death of Theodosius l to the death of Justinian
(395-565), I, Londra, Macmillan and Co., 1923, p. 5; The constitution of the Later Roman
Empire. Selected essays of J. B. Bury, edited by H. Temperley, Cambridge 1930, p. 99 si urm. Cf.
Leon Homo, L'empire romain. Le gouvernement du monde. La defense du monde. L'exploatation
du monde, col. Bibliotheque historique", Paris, Payot, 1930, pp. 20-26.
51 Guglielmo Ferrero, La ruine de la civilisation antique, Paris, 1921. , ,,.,.....
77

nai, o rupere cu trecutul. Aruncnd masca republican, Diocletian si urmasul su Constantin

stabilesc, pe o nou baz, monarhia absolut.
Una dintre cauzele principale ale marii crize politice a secolului al III-lea au fost desele uzurpri.
Imperiul ajunsese, n acest timp, o minge n minile soldatilor52. Grija cea mare a lui Diocletian a
fost de a pune capt acestor continue uzurpri. Pentru aceasta, mpratul trebuia s fie ct mai
mult prezent n tot locul, s strbat provinciile si s comande n rzboaie. Experienta secolului al
III-lea artase c sarcina de a conduce imperiul ntrecea puterile unui singur om. Diocletian, spre
a remedia acest neajuns, institui un collegium al mpratilor. La un an dup urcarea sa pe tron, el
si alese un coleg n persoana lui Maximian, un danubian din Pannonia, bun general, indicat, prin
mediocritatea spiritului su, pentru rolul de subordonat. Diocletian avea preeminenta recunoscut
celui mai n vrst (.Augustus senior); ea se exprima si prin numele de Jo-vius, fiul lui Jupiter, pe
care 1-a luat pentru sine, dnd lui Maximian pe acela de Herculius, fiul lui Hercule53. Era, n
aceast simbolic nomenclatur, un ecou al caracterelor religioase ale regalittii faraonilor54, n
diar-
52 L. Homo, L'empire romain, Paris, Payot, 1930, a expus n chip luminos, n cap. III, cauzele
particulare care dau crizei, la mijlocul veacului al III-lea, caracterul de violent pe care nu-1
avusese mai nainte: una, extern, puternicele confederatii militare ale barbarilor, alta, intern,
lacunele organizatiei militare romane.
53 G. Bloch, L'empire romain, evolution et decadence, Biblio-theque de philosophie scientifique,
Paris, 1924, pp. 185 si urm.
54 Vezi J. Maurice, Les pharaons romains, Byzantion", XII (1937), pp. 71-103-
78
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
hie, Diocletian conducea Orientul, colegul su, Occidentul. Maximian a fost pentru Diocletian un
auxiliar pretios, nclinnchj-se fr rezerve naintea geniului superior al marelui mprat. Aceasta
l ndemn pe Diocletian s lrgeasc sistemul, numind, n 293, doi Cesari, pe Constantiu Chlorus
si pe Galeriu. Acestia depindeau fiecare de unul dintre cei doi Augusti, atri-buindu-se fiecruia
cte o portiune din teritoriul administrat de seful su. Cesarii fur mprati n subordine si legati
de Augus-tii respectivi prin adoptiune. Sistemul deveni astfel o tetrarchia,
Pe lng nsemntatea administrativ, sistemul te-trarhiei rezolva si problema vital a succesiunii.
Cei doi Cesari erau socotiti ca succesorii desemnati ai celor doi Augusti si aveau s-i nlocuiasc
automat n ziua cnd acestia dispreau prin moarte sau abdicare.
Pentru a ntri prestigiul suveranului, acesta trebuia s stea departe de masele de jos, s se ridice
la o nltime inaccesibil muritorilor de rnd. mpratul aprea de acum n public cu fruntea
ncins de diadem, introdus definitiv de Constantin ca suprem simbol al suveranittii
autocratice; el adopt vesmintele si ncltmintea mpodobite cu pietre scumpe si mrgritare,
ceremonialul complicat al Orientului. Retras n apartamentele palatului su, nconjurat de o Curte
strlucit si luxoas, aproape invizibil pentru supusii si, monarhul aprea n public numai n
ocazii rare si nconjurat de aparatul unui fast extraordinar. O etichet sever prezida la toate actele
Curtii imperiale. Sugestia divinificrii a fost deviza constant a autocratilor. Diocletian si
Maximian, am vzut, sunt desemnati ca rude de zei. Dac divinificarea oficial a mpratilor a
fost
79
NICOLAE BANESCU
oprit de crestinism, consacrarea persoanei lor a fost pstrat n epitetul de sacru", divin", si
mpratii ajung s se priveasc ei nsisi ca vicari ai lui Dumnezeu pe pmnt. lustinian, ntr-o
lege, vorbeste despre mprat ca trimis de Dumnezeu ca s fie legea vie; n secolul al IX-lea,
Basilios I spune fiului su: Primesti imperiul de la Dumnezeu"55.
Conceptia oriental a regalittii divine e acum formal exprimat n diadem. Ea are efect asupra a
tot ce tine de mprat. Persoana sa e divin, tot ce-i apartine mbrac un caracter sacru: sacra se
numeau dispozitiile care emanau de la mprat, palatul n care locuia era sacrum palatium,
apartamentul su sacrum cubi-culum, garderoba, sacra vestis. Cine venea dinaintea sa trebuia s
ndeplineasc actul adoratiei, s ngenuncheze si s srute purpura. O schimbare se face si n stilul
titular al mpratilor. Suveranul e pentru supusii si dominus, si, n sec. al IV-lea, mpratii si
nsusesc acest termen, dominus noster apare pe monedele lor. Termenul de basileus apare si el
mai trziu, introdus de Heraklios56, dup zdrobirea statului persan; titlul de despotes, pe cele mai
vechi monede cu inscriptii grecesti, e una din trsturile orientale cele mai caracteristice ale
transformrii Statului roman. ,
55- Vezi Bury, History of the Later Roman Empire..., I, pp. 11-12.
56. Louis Brehier, L'origine des titres imperiaux Byzance, BZ, 1906. [G. Rosch, "Ovatia
aaieiag. Studien zum offiziellen Gebrauch der Kaisertitel in sptantiker und fruhbyzantinischer
Zeit, Viena, 1978]. ,. , , _ _, ..,..,
80

b. Reforma administrativ. Aceasta a fost o alt inovatie a lui Diocletian. Pentru a micsora puterea
guvernatorilor de provincii, care, avnd la ndemn fortele militare, puteau usor s ncerce a
uzurpa, Diocletian desfcu vechile provincii n prti mai mici si introduse n acelasi timp n
crmuirea lor separatia puterilor civile de cele militare. Imperiul se mprtea n patru sectiuni sau
prefecturi: Galliile, Italia, Illyri-cum si Oriens. n Fruntea lor se afla cte un Praefectus Praetorio,
unicul organ al imperiului care, sub Diocletian, ntrunea nc n minile sale puterile civile si
militare. Constantin i retrase ns puterile militare, nct el ajunse o autoritate deplin civil, cu
puteri administrative, financiare si judiciare.
La aceste patru Prefecturi se adugau alte dou: a Romei si a Constantinopolului, scoase de sub
autoritatea Prefectului Pretoriului si puse sub aceea a Prefectului orasului, en<xp%oc, -ufjt
nheatq. Acesta venea n rang ndat dup Prefectul Pretoriului. El pstreaz vechiul su caracter
civil. Era principalul judector criminal n capital, avea controlul politiei, supravegherea pietelor,
grija apeductelor, ntre cele mai nsemnate ndatoriri ale sale era aprovizionarea capitalei cu gru.
Avea, n sfrs-it, controlul corporatiilor.
Cele patru Prefecturi se desfceau n 96 de provincii, din 57, cte erau nainte de Diocletian, si
numrul acesta merse crescnd, nct Notitia Dignitatum, pe care savantii o dateaz din sec. al V-
lea, ne arat c numrul provinciilor ajunge la 120. Se nltur, fireste, deosebirea dintre
provinciile imperiale si cele senatoriale, iar situatia particular a Italiei fu suprimat, si peninsula
fu mprtit n provincii, ca si celelalte teri-
81

torii ale imperiului, n acelasi timp, spre a mpiedica prin aceast frmitare slbirea imperiului si
a puterii centrale, Diocletian institui diecezele. Provinciile adiacente fur grupate prin reforma sa
ntr-o circumscriptie, care fu numit diecez, avnd n frunte un functionar subordonat Prefectului
Pretoriului si ale crui puteri erau numai civile. El purta titlul de vicarius, afar de al Orientului,
care se chema Comes Orientis, si de cel al Egiptului, intitulat Praefectus AugustaH^1'. Diocletian
a creat 12 dieceze, cinci n Orient58 si sapte n Occident59.
n fruntea provinciilor astfel micsorate se aflau guvernatori cu puteri numai civile, numiti de
mprat la recomandarea Prefectilor. Afar de cteva provincii n care, din cauza caracterului
rebel al populatiei sau din cauza rzboiului permanent cu vecinii, puterile civile si militare
rmaser ntrunite n aceeasi mn, nicieri, de la Diocletian ncoace, pn n epoca lui Heraklios,
guvernatorul provinciei nu mai are a face cu armata60. Comanda militar a provinciei se afla n
minile unui
57 [Despre praefectus Augustalis si schimbrile suferite de aceast demnitate n vremea lui
lustinian I, v. A. H. M. Jones, The Later Roman Empire, 284-602, (LRE), voi. I, Oxford, 1964, p.
282; demnitatea e metionat si mai pe urm, spre ex. n Theophylaktos Simokatta,
VIII, 13, 11 (Teofilact Simocata, Istorie bizantin, traducere de H. Mihescu, Bucuresti, Ed.
Academiei, 1985 (col. Scriptores Byzantini", IX), p. 172].
58 Oriens, Pontica, Asiana, Thracia, Moesiae.
59. Pannoniae, Britanniae, Galliae, Viennensis, Italia, Hispaniae, Africa.
60 E. Stein, Geschicbte des sp'tromischen Reiches, I, Wien, 1928, p. 105.
82
dux. Aceast refoim fcea mai anevoioase uzurprile si repara, n acelasi timp, insuficienta
elementului militar, care n-avea ntotdeauna calittile necesare pentru guvernmntul civil.
Urmasul lui Diocletian nmulti si mai mult provinciile, din care trei erau guvernate de proconsuli,
treizeci si sapte de consulari, saptezeci si unu de praesides si cinci de correctores.
Constantin, am vzut, reduse puterea Prefectului Pretoriului. Noii ministri apar acum cu atributii
care tineau mai nainte de resortul Prefectului. Consiliul mpratului, mai nainte Consilium
principis, se numeste acum Sacrum Consistorium si a primit o nou organizare61. El capt sub
Constantin o important mai mare dect sub DiocLetian: lucra ca o nalt Curte, dinaintea creia
se aduceau cazuri importante, ca trdarea, si era consultat n materie de legislatie si politic, n
fruntea sa se afla maltul demnitar creat acum, quaes-tor sacri palatii, un fel de cancelar care, cu
ajutorul imperialelor scrinia, pregtea legile si rspunsurile la cereri.
Fcea parte din Consistorium magister officiorum, unul dintre cei mai nalti demnitari, un fel de
ministru
61 Diocletian a schimbat numele de Consilium n Consistorium, fiindc tn autocratie membrii lui
trebuiau s stea n picioare (.consistere), n prezenta mpratului (v. Bury, op. cit., p. 23). [Le
consiliumprincipis devint le Consistorium lorsque ses membres se tinrent non plus assis mais
debout en presence de l'empereur, n A.H.ML Jones, Le declin du monde antique (284-610),
Paris, Ed. Sirey, 1970, p. 124; G. Ostrogorsky, Histoire de l'Etat byzantin, traduc tion francaise de
J. Gouillard, Paris, Payot, 1956, p. 66].
83
NICOLAF. BNESCU
al Casei imperiale62. Ministerul su cuprindea un grup de departamente amestecate, fr legturi
unul cu altul, si avea multe din atributiile exercitate mai nainte de Prefectul Pretoriului. El lu de
la acesta directia fabricilor de arme si grija sigurantei personale a mpratului, de aceea
regimentele de gard ntocmite de Constantin, asa-zisele scholaepalatinae, se aflau sub comanda
sa. Avea apoi conducerea ceremoniilor Curtii si controla departamentul special (Officium ad-
missionum), care se ocupa cu ntocmirea ceremoniilor si cu audientele imperiale. Receptia
ambasadorilor strini intra de asemenea n atributiile sale, si el era seful corpului de interpreti ai
limbilor strine. Avea, prin urmare, functiile unui Ministru al Afacerilor Externe. Ca Director al
Postei Statului (.cursuspubli-cus), el ornduieste cltoriile ambasadorilor strini n capital. Avea
apoi puterea de a supraveghea administratia, avndu-i sub ordinele sale pe Agentes in rebus, un
corp de functionari care forma serviciul secret al statului, un fel de curieri imperiali ntrebuintati
pentru tot felul de misiuni confidentiale. Erau pretutindeni n provincii, spionndu-i pe
guvernatori, raportnd despre reaua purtare a functionarilor si
62 Officium era termenul pentru corpul functionarilor civili (officiales), care constituia statul
major al unui ministru sau guvernator, si magister officiorum era numit astfel de la autoritatea pe
care o exercita asupra serviciului civil, dar n special asupra departamentelor secretariale (scrinid)
ale palatului. V. Bury, op. cit., voi. I, p. 29. [Tratare mai recent a acestor aspecte de ctre G.
Purpura, IImagister officiorum" e la schola agentium in rebus", n Labeo", 25 (1979), pp. 202-
208; M. Clauss, Der magister officiorum in der Sptantike, Miinchen, 1980].
84
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
veghind s nu se foloseasc ru Posta. Ei erau n Rsrit n numr de 120063.
Alturi de quaestor si de magister officiorum, se mai aflau n Consistorium cei doi conductori ai
Finantelor: comes sacrarum largitionum, un fel de Ministru al veniturilor publice64, si comes
rerum privata-rum, Ministrul veniturilor particulare, al veniturilor scoase din domeniile
particulare ale mpratului, n sfrsit, mai fceau parte din Consistorium si cei doi mari
comandanti militari, magistri militum praesenta-/es65, care si aveau resedinta n capital, si,
probabil, si Prefectul Pretoriului.
63 Bury, op. cit., vo7.I, pp. 29-30; E. Stein, op. cit., pp. 172-173-[Merit adugate aici si alte
contributii, precum O. Seeck, n Paulys Real-Encyclopdie der classischen
Altertumswissenschaft, voi. I, 1894, pp. 775-779; E. Stein n Opera Minora selecta, Amsterdam,
1968, pp. 71-115; G. Purpura, I curiosi e la scuola agentium in rebus, n Annali del Seminario
giuridicio di Palermo", 34 (1973), pp. 165-275; P J. Sijpesteijn, Another Curiosus, Zeitschrift fur
Papyrologie und Epigraphik", 68 (1978), pp. 149 si urm (cf. A. Kazhdan (= Ka dan) n ODB, voi.
I, New York-Oxford, Oxford Lfniversity Press, 1991, pp. 36-37)].
M Sacrae largitiones nsemnau cheltuieli imperiale", cci, dup rnduiala lui Constantin,
cheltuielile acestui birou de finante consistau mai ales din darurile n bani ale mpratului, printre
care donativul pltit trupelor era partea cea mai important (Stein, op. cit., pp. 174-175).
65 n privinta lor, v. A. Hoepffner, Les magistri militum prae-sentales" au IV-e siecte,
Byzantion", XI (1936) 483-498. Autorul combate prerea lui Ensslin, dup care magister
equitum praesentalis era, n veacul al IV-lea, superior celui al infanteriei (pedi-tum), contrar
prerii lui Mommsen, pentru care magisterpeditum praesentalis era superior celuilalt. Hoepffner
produce serioase argumente, care-1 fac s-i considere pe ambii praesentales, initial
egali. . .. , ...,.,. ... ....'.-,..,
85

Marea reform administrativ a lui Diocletian fu nsotit de nmultirea sarcinilor functionarilor,

de crearea birocratiei caracteristice monarhiei absolute, birocratie amplificat de Constantin.
Scriitorii relev multimea enorm a dregtorilor care umpleau n aceast epoc micile districte si
orasele. Marii demnitari aveau n subordine un personal extrem de numeros si ierarhizat.
Officium era biroul functionarului civil sau militar. Teoretic, officiale?', fie civili, fie militari,
erau presupusi soldati ai mpratului, o fictiune cu att mai uimitoare, cum att de bine observ
Stein, cu ct, n acelasi timp, se ndeplini separatia puterii civile de cea militar66. Serviciul lor
era militia, semnul lor distinctiv era centura, pe care la expirarea serviciului o aruncau; retragerea
din functie era numit cu un termen militar honesta missio (retragere, liberare onorabil)67.
Organizarea statului birocratic bizantin si afla ncoronarea n ierarhia rangurilor, ntocmit n
liniile sale mari de Diocletian si desvrsit de Constantin. Locul cel mai nalt n aceast ierarhie
l detineau membrii familiei imperiale, mpodobiti cu titlul de nobilissimi. Dup dnsii, o ntreag
scar de ranguri, precizate cu scrupulozitate si nsotite fiecare de anumite ceremonii. Toti marii
dregtori ai Statului erau nvestiti cu rangul uneia din urmtoarele trei clase: illustres (viri),
spectabiles si darissimf8.
66. E. Stein, op. cit., p. 105.
67. Bury, op. cit., I, p. 31.
68. [Despre aceste titluri onorifice (cu respectivele lor echivalente grecesti, anume
iX^ovoipiov, jtEpipXeTttoi si
86

La nceput, n timpul simplicittii romane, claris-simus era o expresie vag de respect. Ea ajunge
acum un titlu particulai care se ddea membrilor Senatului si, prin urmare, tuturor celor luati
dintre dnsii pentru guvernarea provinciilor si pentru alte posturi mai mici. Titlul de spectabiles se
acorda celor care, prin locul ce-1 ocupau, pretindeau o distinctie mai mare dect aceea a unui
simplu senator: proconsulii, vicarii, guvernatorii militari ai provinciilor, magistri scriniorum.
Capii ministerelor centrale, comandantii sefi ai armatelor, marele sambelan69 (praepositus sacri
cubiculi) erau illustres.
c. Organizarea militar, nmultirea provinciilor trebuia s aduc o sporire a numrului legiunilor,
a cror trie era ns mai mic dect nainte. O parte a legiunilor proveni acum din detasamentele
cavaleriei (vexillationes), desfcute din legiunile vechi si organizate n corpuri separate,
independente de infanterie. Importanta cavaleriei a fost determinat de felul de
Taica), se poate consulta: R. Guilland, Recherches sur Ies institu-tions byzantines, 2 voi. Berlin-
Amsterdam, 1967, aici voi. I p. 23-27, 65-72 si 155; Idem, Titres etfonctions de l'Empire
byzantin, Londra, VR, 1976 studiul nr. I, p. 17-40; O. Hirschfeld, Kleine Schriften, Berlin, 1913,
reeditare, New York, 1975), p. 663-671; A. Berger si W. Ensslin n RE 9 (1914), 1070-1085 si 3
(1929), 1552-1568; Jones, LRE, voi. II, p. 528 si urm.].
69 [Despre praepositus Sacri cubiculi, v. R. Guilland, Recherches..., voi. I, p. 26, 177, 333 si 337;
A. S. Dunlap, The of-fice of the Chamberlain in the late Roman Empire, n Roman and
Byzantine Studies. Studia human.", Univ. of Michigan, XIV (1924) (studiu greu accesibil pentru
bibliotecile romnesti)].
87

lupt al imperiului nou al Sassanizilor, ale cror forte militare constau mai cu seam din trupe
clri.
n organizarea, veche militar exista o lacun mare, si anume lipsa unei armate mobile de
campanie, pe care mpratul s o poat misca oriunde se ntmpla s fie amenintat. Aceast
armat, a fost creat de Diocletian si dezvoltat de Constantin cel Mare.
Fortele militare ale imperiului constau acum din dou categorii de oameni: 1) trupele mobile de
escort sau campanie, comitatenses (n care cele mai bune era Palatini, care nlocuiau vechile
grzi pretoriene): ele l nsoteau pe mprat n miscrile sale si formau un fel de suit sacr"
(comttatus); 2) trupele de frontier sau limitanei, militia de trani asezati pe pmntul din
regiunea limes-ului si comandati de duci (duces).
Constantin alese cele mai bune trupe din comitatenses si fcu din ele garda imperial, strns
legat de persoana mpratului, asa-zisele scholae palatinat. Ele erau conduse de tribuni si puse
sub comanda naltului demnitar magister qfficiorum71. n epoca mai trzie, comandantul tuturor
era donecmKoq i&v G%o>v72. Odat cu aceast creatie, Palatinii au fost
70 Scholae, dup scolile filosofice, care stteau n portice la Atena, si un portic era destinat
grzilor n palat, ca s fie gata la ordinele mpratului. [R.I. Frank, Scholae Palatinae, Roma,
1969; J. Haldon, Byzantine Praetorians, Bonn, 1984].
71 [R. Guilland, Titresetfonctions..., Londra, VR, 1976, studiul VI (Matres du IV-e et du V-e
siecles, dup ADSV (Sverdlovsk, a2i Ekaterinburg), 10 (1973 = Mdlanges Sjuzjumov", p. 44-
55)].
72 [Se pare c primul domestikos ton scholon a fost patrikios Antonios, mentionat de ctre
cronicarul Theophanes Confessor (Cbronograpbia, ed. C. de Boor, voi. I, Leipzig, 1883 (si
Hildesheim, 1963), p. 442, 25-26) la anul 767].
88
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
scosi din servicuL persoanei mpratului si pusi sub comanda sefilor militari din capital (magistri
militum praesentales). Recrutate la nceput din barbari (mai mult germani, sub Leon - armeni, sub
Zenon -isaurieni), n secolul al V-lea scholele erau n numr de sapte n Orient si cinci n
Occident. Fiecare schola const la nceput din 1000 de oameni, mai trziu din 500, toti clri,
deosebiti prin arme si solda mai mare73. Cnd mpratul nu mai iesea n fruntea trupelor la
rzboi, si pierdur caracterul militar, si chiar paza palatului le fu luat si ncredintat trupei de
ex-cubitores, al cror sef, comes excubitorum, era un mare demnitar74.
Strns legat de scholae era un corp de grzi, candidati, astfel numiti fiindc aveau uniforma alb.
n majoritate barbari, ei se strngeau n lupt n jurul mpratului, si s-au pstrat pn trziu n
epoca bizantin75.
73 Bury, op. cit., p. 37; Louis Brehier, Les institutions de Vem-pire byzantin (L'evolution de
l'humanite), Paris, 1949, Cartea III, cap. V.
74 Mommsen, Da& romiscbe Militrwesen seit Diocletian, n Idem, Hist. Schriften, ICI. Bd., p.
206 si urm. [Creat de Leon I (457-474), mica gard de corp a mpratului, format din 300
excubitores (sau exkoubitores), eia condus de un comes excubitorum, care mai trziu a devenit
domestikos ton exkoubiton. Primul detintor al acestei calitti, mentionat n izvoare, este
spatbarios Strategios pentru anul 765 (c/ Theophanes, ed. cit., I, p. 438, 10-11; Cf. Jones, LRE,
voi. II, p. 658; J. Bury, The Imperial Administrative System in the Ninth Century, Londra, 1911,
p. 57; despre raportul ntre scholae si excubitores, v. Jones, op. cit., voi. II, pp. 657-659].
75 [Mrturiile privitoare la candidati n toat istoria bizantin au fost adunate de R. -Guilland,
Titres et fonctions..., 1976, studiul nr. II, p. 210-225].
89

Pe cnd scholarii si candidatii erau stricto sensu grzi ale persoanei imperiale si nu prseau
niciodat Curtea, dect pentru a-i nsoti pe mprati, mai era un corp de grzi, domestici, compus
din cavalerie si infanterie, care stationa la Curtea imperial, dar putea fi trimis oriunde pentru
scopuri speciale. Comanda lor o aveau comites domesticorum, independenti de magistri militam.
Infanteria armatei de campanie se alctuia din legiuni mici, de cte 1000, si din corpuri de
infanterie usoar, auxilia; cavaleria, sub comand separat, consta din escadroane, vexillationes
(500 de oameni). Toate aceste unitti erau comandate de tribuni, n unele cazuri de praepositi.
Izvoarele recrutrii erau multiple: 1) erau, mai nti, aventurierii numerosi, romani sau strini,
care se ofereau voluntar si primeau pulveraticum (moned mrunt sau cheltuieli de cltorie); 2)
recrutii procurati de proprietari funciari; 3) fiii soldatilor, obligati a urma profesiunea tatlui.
Aceast militie ereditar czu n desuetudine nainte de lustinian; 4) strinii asezati nuntrul
imperiului erau alt izvor de trupe. Acesti strini (gentiles) erau mai ales germani si sarmati,
organizati sub controlul ofiterilor romani; n Gallia, ei aveau numele special de laetf6.
La nceputul imperiului, toat armata sa, afar de gard, sttea la frontier (Jimes). Din secolul al
IV-lea pn n al Vl-lea, soldatii de frontier apar ca o militie de trani asezati. Proprietatea, care
mai nainte era nu-
Bury, op. cit., p. 39.
90
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
mai dreptul veteranilor, ajunge acum general. Soldatii primesc lotul lor de pmnt (fundi limi-
totrophi), ca o rsplat pentru aprarea frontierei. Sub aceast conditie, propriettile sunt
mostenite de copii si libere de impozit.
Poate, cum sugereaz R. Grosse, denumirea primitiv a soldatilor de frontier e ripenses sau
riparienses; mai trziu, apare denumirea de limitanei, care predomin n secolul al Vl-lea. Cele
dinti se potrivesc pentru trupele de pe Rin, Dunre si Eufrat. Limitanei, n bun parte, se afl n
interior (n Isauria, n Egipt); erau mprtiti n regiune pe castra si castella, de aceea li se zice si
castriciani, castellani, castriani, castresiani. Se mai chemau si duciani, fiindc erau comandati de
duci (duces).
Limitanei apar n tot timpul existentei lor ca soldati de clasa a doua, cci cei mai buni soldati se
alegeau pentru armatele comitatense si palatine, restul mergea la limitanei. Ei erau pltiti mai
putin si aveau scutiri de impozite mai mici. Serveau timp de 24 de ani, pe cnd n armatele de
campanie serviciul tinea numai 20 de ani; concediu obtineau numai exceptional77.
77 R. Grosse, Romische Militrgeschichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen
Themenvetfassung, Berlin, 1920, capitolul despre organizarea armatei. Gibbon a relevat defectele
organizatiei militare a lui Constantin, descurajarea trupelor de frontier prin conditiile de
inferioritate n care erau puse fat de cele palatine, slbirea disciplinei acestora din urm, abuznd
de situatia lor privilegiat, si de aceea stigmatizate de Ammianus Marcellinus, care le socoteste
teroarea concettenilor, dar fricoase si slabe n fata dusmanilor (Ferox erat in suos miles et ra-pax,
ignavus vero in hostes et fractus) - op. cit., cap. XVII.
91

Frontiera era mprtit, din punct de vedere militar, n prti, dup regiunile provinciilor si, de la
Diocletian, comandantul fiecrei portiuni poart titlul de dux limitis provinciae illius. Fiecare
dux fiind si comes de primul rang, i se d uneori si denumirea din urm, alteori cea de comes et
dux. El avea, pn la Constantin, rang de perfectissimus, n epoca lui Theodosius cel Mare
clarissimus, de la nceputul secolului al V-lea spectabilis (greceste nepid^emoq); ctre sfrsitul
secolului al Vl-lea devine magnificus, glorio-sus, iar n papirii egipteni apare ca patrikios19.
Comanda suprem a armatei si jurisdictia cea mai nalt erau n minile mpratului. Afar de el,
comanda superioar o avea, nainte de Diocletian, praefectus praetorio. Sub acest mprat, situatia
rmase aceeasi; dar Constantin a retras prefectilor puterea militar si a creat pentru comanda
armatelor o nou categorie nalt de generali: magistri militum. Sub Constantin au fost numai doi:
unul comandnd infanteria - mag-isterpeditum, cellalt cavaleria - magister equitum.
[Aspectele militare au fost reluate de ctre D. van Berchem, L'armee de Diocletien et la reforme
constantinienne, Paris, 1952 si J.F. Haldon, Recruitment and Conscription in the Byzantine Army
C. 550-950: A Study of the Origins of the Stratiotika Ktemata, Viena, 1979, pp. 21-28].
78 Mommsen, op. cit., p. 272.
79 Grosse, op. cit., cap. IV. [Ansamblul acestor aspecte a fost reluat de ctre R. Guilland,
Recherches sur Ies institutions..., voi. II, pp. 132-169; Idem, Titres etfonctions..., studiile cu
numerele VII-XIV; W. Heil, Der Konstantinische Patriziat, Basel-Stuttgart, 1966].
92
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Curnd ns dup Constantin cel Mare, numrul acestor magistri militum a fost ridicat, si, de pe la
mijlocul secolului al IV-lea, aflm n Orient cinci magistri ai cavaleriei si pedestrimii, doi dintr-
nsii magistri militum praesentales (sau in praesenti), rezidnd la Constantinopol si comandnd
fiecare jumtate din palatini; ceilalti trei comandau n provinciile mari: Orient, Thracia si
Illyricum.
n Occident gsim doi magistri militum in praesenti, unul al infanteriei si altul al cavaleriei, acesta
din urm coordonat de cel dinti, ntocmirea aceasta a fost apoi modificat, si comandantul
infanteriei fu investit cu autoritate si asupra cavaleriei, fiind astfel comandant al infanteriei si
cavaleriei, magister equitum etpeditum, sau magister utriusque militiae. n ultimii ani ai lui
Theodosius cel Mare aceast suprem comand a armatelor Occidentului, se stie, fu concentrat
n minile lui Stilicho, concentrare care conferi o putere enorm unui singur om.
sefii trupelor de frontier, duces, erau n Occident subordonati comandantului infanteriei; n
Orient, ei ascultau de magister militum n circumscriptia cruia se aflau80.
80 Bury, op.cit., pp. 36-37. [A se aduga aici A. Demandt n RE, suppl. 12 (1970), 556-790; D.
Hoffmann, Der Oberbefehl des sptromischen Heeres im 4.Jahrhundert n. Chr., n Actes du 9e
Congres International d'etudes sur Ies frontieres romaines", Bucuresti-Koln, 1974, pp. 381-397.
Despre annona (dvvrva) si annona militaris, nu poate fi ignorat studiul lui A. Cerati, Caractere
annonaire et assiette de l'im-pot foncier au Bas-Empire, Paris, 1975].
93
NICOLAE BANESCU
Statul roman nu si-a aprat frotierele numai cu armatele sale regulate. El s-a sprijinit ntotdeauna
pe aportul micilor state vecine cu imperiul si aflate n raporturi de dependent fat de acesta,
obligate a apra teritoriul roman mpotriva dusmanilor externi cu fortele lor proprii, uneori si a
contribui cu osti la rzboaie, n schimbul acestor servicii, ele primeau protectia roman si erau
scutite de tribut. sefii acestor state (indicate ca gentes, iar locuitorii lor ca gentiles sau barbari) se
legau prin tratat de aliant, foedus, si erau pentru imperiu federati, foederati. n timpul din urm,
tratamentul acesta a suferit o schimbare: seful statului clientelar avea s priveasc o subventie
anual (annonae foederaticae, gr. mtriGeiq), presupus a fi plata soldatilor adusi n campanie.
Astfel de federati au fost, n secolul al V-lea, etiopienii, la frontiera de sud a Egiptului, arabii la
Eufrat, tzanii, lzii, abasgii n Caucaz. Pe baza unui astfel de contract au fost asezati la sudul
Dunrii vizigotii de ctre Theodosius cel Mare si, prin contracte similare, cele mai multe popoare
germane, care aveau s dezmembreze provinciile din Occident; ele vor fi asezate ca foederati pe
pmntul imperiului81.
81 Ibidem, p. 42. Asupra federatilor cf. J. Maspero, &oi5epmi et Ztpatitai dans l'armee
byzantine au Vf siecle, BZ, 21 (1912), pp. 97-109. [G. Wirth, Zur Frage derfoederierten Staaten
in der spteren Romischen Kaiserzeit, n Historia", 16 (1967), pp. 231-251; M. Cesa,
Uberbegungen zur Foderatenfrage, Mittei-lungen des Instituts fur osterreichische
Geschichtsforschung", 92 (1984), pp. 307-316]. .; ^ ..,..
94

d. Decderea economic si reforma financiar.

Dezvoltarea birocratiei centrale si provinciale, luxul Curtii imperiale si sporirea armatei reclamau
cheltuieli mari, si Diocletian se ngriji de aceast necesitate cu mult energie si ingeniozitate,
printr-un nou sistem de impozite, n ridicarea veniturilor a fost de-acum nainte predominant
tendinta de egalizare si uniformitate. Italia, mai nainte scutit de sarcinile impuse celorlalte
provincii, si pierdu aceast situatie favorizat. Principalul izvor de venit era impozitul funciar pe
pmnt si munca agricol. Diocletian decret o revizie general a valorii pmntului, un nou
cadastru, cum s-ar zice astzi, si introduse un nou regim de impozite, care tinea seam de calitatea
pmntului si de productivitatea lui. Pmntul putea fi de natur si de ntindere diferit, dar avea
o valoare identic si ddea aceeasi contributie. Astfel, 5 jugera de vie erau identice ca valoare cu
20 jugera de pmnt cultivabil de calitatea nti, cu 40 de jugera pmnt de calitatea a doua si cu
60 de calitatea a treia82. Toate formau o singur unitate, jugum. Sistemul impozitului creat de
Diocletian, jugatio-capitatio, strnse impozitul pe cap si pe proprietate ntr-o unitate. Unitatea,
jugum, era presupus c reprezint portiunea de pmnt necesar ntretinerii unui om (capul); cap
ut nseamn puterea de munc uman corespunztoare unui jugum. Marele proprietar numra
attea cpita sau juga cti oameni putea ntretine pmntul su. Impozitul loveste deci
proprietatea. A. Piganiol a dovedit c sis-
82. Gugliemo Ferrero, La ruine de la civilisation antique, Paris, 1921, pp. 125-130; Bury, op. cit.,
I, p. 47. '
95

temui jugatio-capitatio presupune c n nici un caz omul nu poate fi impus fr pmnt; impozitul
lovea unitatea fiscal compus din tran si pmntul su83. Orseanul nu reprezenta un caput; de
aceea, de la Constantin cel Mare, populatia oraselor care exercita negot sau mestesuguri pltea o
contributie, auri lus-tralis collatio, la fiecare 5 ani.
Un jugum avea nevoie, pentru a fi impus, de un caput corespunztor, si fiscul se silea s afle
pentru fiecare jugum disponibil un caput. Lipsa de brate era mare, si sarcina fiscului nu era
usoar. Tulburrile secolului al III-lea nimiciser proprietatea Statului. Acesta fu amenintat de
pericolul ca multe ocupatii laborioase, att de necesare, s fie prsite si pmnturile lsate
necultivate din lips de brate de munc, n aceast epoc, fiecare se simtea apsat de conditia sa si
cuta s scape de ea: tranul dezerta de la tar, lucrtorul si prsea mestesugul, decurionul fugea
de senatul municipal. Acestei grave situatii autoritatea i-a
83. L'impot de capitation sous le Bas-Empire romain, Chambery 1916, chap. IV. Cf. G.
Ostrogorsky, Gesch. des byzan-tinischen Staates, ed. a II-s, Munchen 1952, pp. 33-34, care si
nsuseste toate aceste excelente consideratii ale nvtatului francez. [Trebuie adugate aici
contributiile lui J. Karayannopulos, Die Theorie A. Piganiols uber die lugatio-Capitatio und die
neueren Auffassungen uber die Entwicklung der sozialen und fi-nanzwirtschaftlichen
Institutionen in Byzanz, Byzantinisch-Neugriechische Jahrbucher", 19(1966), pp. 324-349;
Idem, Dieiu-gatio-capitatio-Frage und die Bindung der Agrarbevolkerung an die Scbolle, Actes
du VIP Congres de la Fede"ration Internationale des Associations d'Etudes Classiques",
Budapesta, 1984, voi. II, pp. 59-72.] ,
96

aflat un singur remediu: constrngerea, tintuirea fiecruia n conditia sa84. Administratia fcea
totul ca s lege fiecare caput de jugum atribuit lui. Astfel, pturi de populatie rural tot mai largi
ajunser nctusate de brazd.
Numele lui Constantin cel Mare e legat de primul text legislativ (octombrie 332) privitor la
celebra institutie a colonatului. Colonul devine un arendas perpetuu si ereditar. Regimul n-a fost
inventat, el a existat, desigur, n vechile monarhii din Asia si Egipt, n Grecia veche si n Gallia
independent; dar pe solul Occidentului, cum arat Lot85, el a fost rezultatul sistemului de
exploatare agrar roman. De la finele Republicii, mica proprietate rural dispruse. Rmneau
marea proprietate si cea mijlocie. Pentru cultivarea lor, erau dou sisteme: unul direct,
ncredintnd aceste proprietti intendentilor si lucrndu-le cu ajutorul sclavilor, cellalt,
arendarea, ntiul sistem fu prsit prin scderea numrului sclavilor. Micii arendasi liberi, care
nchiriau pmntul pe termen scurt, se rrir foarte mult de la Traian ncoace. Proprietarii nu
putur atunci dect s-si divid pmntul, rezervndu-si o parte si mprtind restul n loturi, date
la arendasi zisi liberi, coloni, si mai rar sclavilor asezati (.casati). La sfrsitul secolului al III-lea,
imperiul se afla ntr-o criz agricol. Multi coloni ajung insolvabili si venitul fiscal sufer. Pentru
a dezlega
84 F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge (Bibliotheque de synthese
historique, L'evolution de l'humanite), Paris, 1927, p. 115 si urm.
85 Ibidem.
97

aceast problem agrar., legislatia lui Constantin creeaz, dup expresia lui Buiy, o nou cast":
ea i face pe coloni arendasi cu forta. Acestia sunt legati de pmnt, si copiii lor dup dnsii86.
Pltesc n bani si mai ales n natur o zecime din produse. Colonii sunt trecuti n rol pe domeniul
de care tine parcela lor; de aci numele de adscripicii (censibus adscripti), greceste evand'Ypaqtoi.
Ei continu a face parte din clasa liber, dar sunt de fapt neliberi, legati de pmnt. Dac fug, sunt
revendicati precum sclavii si pedepsiti, mpreun cu cel care i-a primit. Pmntul i tine legati din
tat n fiu. Colonatul devine deci o stare, o condi-tio intermediar ntre libertate si sclavie.
Constrngerea a fost aplicat si membrilor senatului municipal. Declinul vietii municipale e una
dintre faptele sociale cele mai importante din secolele al IV-lea si al V-lea. Legea lui Caracalla,
care conferea dreptul de cettean tuturor provincialilor, anihila privilegiile distinctive ale
coloniilor romane, ale vechilor municipii si cettilor libere grecesti. Treptat, o nou organizare
municipal, mai convenabil unui despotism central, a fost introdus n ntregul imperiu.
Legislatia lui Constantin cel Mare a pecetluit institutiile municipale ale imperiului conferindu-le
caracterul fiscal pe care ele l pstreaz pn la sfrsitul imperiului.
Proprietarii de pmnt n provinciile romane locuiau n general n orase. Fiecare oras avea un
district agricol, care forma teritoriul su, iar proprietarii de pmnt, care posedau 25 de jugere,
constituiau corpul din care erau alesi magistratii municipali. Toat
Bury, op. cit., voi. I, pp. 55-57.
98
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
autoritatea administrativ era ncredintat unui senat oligarhic numit Curia, constnd, probabil,
din cei mai bogati proprietari de mosii din oras sau district, numiti curiali (curiales) si decurioni
(decuriones). Ei i alegeau pe functionarii municipali si ocupau vacantele ivite n corpul din care
fceau parte. Erau independenti de proprietarii din mijlocul crora fuseser luati. Curia, si nu
corpul proprietarilor de mosii forma reala municipalitate roman si era ntrebuintat de guvernul
imperial ca un instrument de stoarcere fiscal si ca un mijloc de mpiedicare a eventualelor
opozitii mpotriva administratiei centrale n strngerea drilor87.
Dup reformele financiare ale lui Diocletian, responsabilittile Curiilor cresc. Decurionii trebuiau
s distribuie totalul de juga sau cpita impuse orasului (civitas) ntre possessores si s procedeze
la ridicarea impozitului funciar, de care, de la Constantin cel Mare, erau rspunztori cu averea
lor personal. Sarcinile lor devin covrsitoare si, de la nceputul secolului al IV-lea, nu se mai afla
nimeni dispus a primi cu drag inim cariera senatorial de provincie. Se ia atunci o msur
extraordinar: conditia curialului sau decurionului devine ereditar. Li se interzice a-si prsi
locul nasterii88.
87 G. Finlay, A history ofGreecefrom its conquest by the Romans to the present time, ed. To2er,
Oxford, 1877, t. I, pp. 108-109.
88 [De adugat aici W. Schubert, Die rechtliche Sonderstellung der Dekurionen (Kurialen) in der
Kaisergesetzgebung des 4-6 Jahrhunderts, Zeitschrift der Savigny - Stiftung fur
Rechtsgeschichte: Romanistische Abteilung", 86 (1969), p. 287-333; G. Kurbatov, Osnovnye
problemy vnutrennego razvitija
99
NICOLAE BANESCU
Constrngerea s-a aplicat apoi profesiunii de care atrna hrana capitalelor, serviciului armatorilor
care efectuau transporturile maritime de gru din Africa si Egipt. Navicularii sunt organizati n
corporatii (colle-gia), si fiul fu legat de profesia tatlui. Era o organizare coercitiv, pe cale de
rechizitie, si Constantin recurse la aceast msur fiindc transporturile libere 1-ar fi costat foarte
mult. Preturile erau exorbitante n secolul al IV-lea. Faimosul edict al lui Diocletian, De pretio
rerum venalium, care taxeaz toate mrfurile, fixnd preturile, ne-o dovedeste89.
Aceeasi criz agricol fcu s se introduc n finantele bizantine sistemul asa-zisei emdori
(.adjectio sterilium). Msura si are originea n Egipt, unde, din epoca Ptolemeilor, pmntul
nelucrat al Statului era atribuit n chip fortat cultivrii proprietarilor particulari, ndatorati a plti
impozitul pentru portiunea respectiv. De la sfrsitul secolului al III-lea, aceast msur a fost
aplicat n tot imperiul si ea a privit nu numai pmnturile Statului, ci si bunurile prsite ale
particularilor.
Pentru viata economic a imperiului, foarte nsemnat a fost asanarea sistemului monetar,
ndeplinit de Constantin cel Mare. Baza acestui sistem, care s-a bucurat multe veacuri n toat
lumea de mare vaz, o alctui
vizantijskogo goroda v IV - VII w., Leningrad, 1971, p. 120 si urm.; I. Hahn, Immunitt und
Korruption der Curialen in der Sptantike, n Korruption im Altertum, Miinchen-Viena, 1982, p.
179-199].
89 Asupra organizrii economice, v. Gugliemo Ferrero, op. cit., pp. 178-186.
100
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
moneda de aur (aureus), pe care Constantin o numi solidus, cntrind 4,48 gr de metal pretios,
nct o livr de aur valora 72 de solidf0. Alturi sttea siliqua^de argint, care cntrea pe jumtate
ct solidus, 2,24 gr, ct timp argintul fat de aur era n raport de 1:12, astfel c 72 de solidi din
livra de aur valorau 144 siliquae din livra de argint. Siliqua reprezenta 1/24 din solidus. Acest
solidus constantinian, gr. vouia^La, mai trziu vnepnvpov, a format mult timp baza sistemului
monetar bizantin.
4. Actiunea de aprare a imperiului.
n fruntea ostilor, Constantin cel Mare si-a cstigat un merit deosebit pentru energia cu care a
reprimat atacurile barbarilor. El a asigurat frontiera Rinului si a desfsurat o vie activitate Ie aceea
a Dunrii, unde ncepuse presiunea serioas a gotilor, mpratul si-a afirmat astfel vointa energic
de a pune capt consolidrii stpnirii gotilor n stnga fluviului. L. Schmidt socoate c sub
domnia lui Constantin cel Mare aceast consolidare si-a aflat sfrsitul91.
90 Valoarea modern a lui solidus era de 15,43 franci aur. [tinnd seama de avntul nregistrat de
numismatica ultimelor decenii, mentionm doar abordrile mai sintetice, precum A.R. Bellinger,
P. Grierson, Catalogue of the Byzantine Coins in the Dumbarton Oaks Collection and in the
Whittemore Collection, voi. I-III, Washington, 1966-1973, aici voi. II, pp. 10-17 si voi. III, pp.
19-62; Cerile Morrisson et alii, L'ormonnaye, I. Purifications et alteration de Rome Byzance,
Paris, 1985.]
91 L. Schmidt, Geschichte der deutschen Stmme bis zum Ausgang der Volkerwanderung. Die
Ostgermanen, II. Aufl., Miinchen, 1934, p. 225.
101
n anul 322 se produse atacul sarmatilor de vest sau iasygilor92 mpotriva cettii de la Dunre
-Campona. ntr-o scurt campanie, Constantin respinse atacul si-i urmri pe barbari pn n
lasygia.
n 323, ncepu a doua nvlire a gotilor n rsritul Peninsulei Balcanice. Ei ptrunser, sub
ducele Rausimod, prdnd n Moesia de Jos si Thracia. Constantin porni n persoan mpotriva
lor, i arunc peste Dunre, trecu dincolo de fluviu si nvinse, n tinuturile noastre, pe Rausimod,
care pieri n aceast ciocnire. Biruinta lui Constantin avu drept rezultat unirea ntregului limes de
la Dunrea de Jos ntr-o singur mn, si aceasta aduse o schimbare n politica roman fat de
goti. Acestia avuseser pn acum initiativa; dup nfrngerea suferit, ei au fost reprimati n
propria lor asezare93, n campania aceasta, Constantin negociaz cu chersonitii, care intervin,
usurnd sarcina generalilor lui Constantin94.
92 Gibbon i consider pe acesti sarmati asezati nc din vremea lui Plinius n cmpiile Ungariei
de Sus, de unde i-au alungat pe dacii de pe Tisa pe nltimile Carpatilor, drept descendenti ai
iasygilor, tribul cel mai numeros si mai rzboinic al acestei natiuni (op. cit, ed. Bury, t. II, p. 229).
93 Cari Patsch, Beitrge zur Volkerkunde von Sudosteuropa, III: Die Volkerbewegung an der
unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius, 1. Teii, Bis zur Abwanderung der Goten
und Taifalen aus Transdunavien (Akad. der Wiss. in Wien, Philos.- hist. Kl. Sitzb., 208, Bd., 2.
Abhandl.), Wien und Leipzig, 1928, p. 13 si urm.
94 V. Constantin Porphyrogennetos, De adm. imperio, ed. Moravcsik, Budapesta, 1949, p. 264 si
urm. [nsotit de traducerea englez a lui R.J.H. Jenkins, scrierea are si o a doua editie,
mbunttit, aprut la Washington, 1967, reprezentnd primul volum al colectiei Corpus
Fontium Historiae Byzantinae".]
102

Constantin ntreprinse apoi la aceast frontier, att de amenintat acum, lucrri tehnice militare
menite a asigura respectul autorittii imperiului din partea germanilor. El construi anume peste
Dunre dou treceri permanente, care, mpreun cu ntririle corespunztoare de pe trmul de
miaznoapte, fceau cu putint un control al activittilor de dincolo de fluviu si o interventie
rapid a imperiului. Una din aceste treceri privea Oltenia, ndreptat mpotriva taifalilor (nruditi
cu gotii), cealalt Muntenia, mpotriva gotilor.
n anul 328, Constantin construi la nord de Oescus, n dreapta gurilor Iskerului (la satul bulgar
actual Gigen), un pod de piatr95, n fata cettii Sucidava (aproape de Celei). Al doilea loc pe
Dunre, neobisnuit de prielnic pentru legturile dintre cele dou maluri, era la Transmarisca -
Turtucaia. n fata acestei vechi cetti a times-ului, n locul Oltenitei de azi, unde Patsch presupune
vechea asezare Marisca, la vrsarea Argesului, mpratul ridic Constantini-ana-Daphne, care,
prin situatia ei, asigura legtura cu Transmarisca96. Identificat de Tocilescu si Prvan cu
Spantov, la 10 Km est de Oltenita, Patsch gseste aceast localitate prea abtut din drum si pune
cetatea lui Constantin mai degrab la Ulmeni. Impor-
95. Asupra acestui pod, An. Inst. de Studii clasice, I, p. 156 si urm. [D. Tudor, Podurile
romane de la Dunrea de Jos, Bucuresti, 1971 (si versiunea francez a crtii: Idem, Lesponts ro-
mains du Bas-Danube, Bucuresti, 1974); O. Toropu, Noi contributii privitoare la podul lui
Constantin cel Mare de peste Dunre, Analele Universittii din Craiova, Ist.-Geogr.-Filos.", I
(1972), pp. 20-33-1
96. Prokopios, DeAedif., IV, 7, 7 si urm. . . ..-,.,
103
NICOLAE BANESCU
tanta mare pe care mpratul o ddea acestei treceri a Dunrii o arat nu numai numele mprtesc
al acestui cap de nord al podului, dar si faptul c a btut, pentru aceast creatie, monede97.
Rezultatele acestor puternice ntriri, legnd cele dou maluri ale Dunrii, n-au ntrziat a se
produce, si un savant de talia lui Cari Patsch le apreciaz ndeosebi cnd afirm c amndou
aceste treceri asa de bine alese, strnser att de tare tinuturile de dincolo de fluviu cu imperiul,
nct dusmanul se putea socoti ca nvins, iar vechea provincie a Daciei ca ncorporat imperiului
(dass der Feind- wie ihn auch die Munzbilden darstellen - als uberwunden und die alte dazische
Provinz als dem Imperium angegliedert angesehen werden konnten)9S. Puterea imperiului,
afirm el, legtura statornic pe care o aveau garnizoanele romane de dincolo de Dunre cu anexa
lor civil exercitar acolo nu numai o influent militar. Pe lng faptul c n Dacia, prsit n
anul 271, se pstraser prti din vechea populatie roman, care acum puteau gravita ctre sud,
crestinismul prinsese rdcini printre goti. ntre dnsii se aflau crestini, nc din a doua jumtate a
secolului al III-lea, n urma convertirilor fcute de preotii greci adusi n anul 264, ca
91 Patsch, op. cit., p. 20. [Localizarea cettii Constantiniana Daphne este nc viu disputat, cf. I.
Barnea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, p. 115 si urm, p. 143, n. 78 si 86; P. Diaconu, n cutarea
Daphnei, Pontica", 4(1971), pp. 311-317 si Idem, Sur l'emplacement de l'ancienne Daphne,
Studia balcanica. Recherches de geogr. historique" (Sofia), 10 (1975), pp. 87-93.1
fj
98 Ibidem, pp. 22-23. --t j? .'..-:/;,yiu^fe.K^/.u.^jiui/iv, ,,..;,
104
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
prizonieri din Cappadocia, probabil si din Phrygia ori Galatia, si, cum presupune amintitul erudit,
n urma influentei exercitate din tinuturile Pontului si Dunrii colonizate cu goti, a celei a multor
provinciali trti din prima jumtate a secolului al III-lea din trile balcanice, ca si n urma
cstoriilor mixte ori a serviciului n armata roman".
La nceputul anului 332, gotii, nemaiputnd ataca n sud, unde frontiera era att de bine pzit, i
atac pe sarmatii Argaragante^00, n Banatul actual. Acestia cer ajutorul lui Constantin, care
trimite pe fiul su Constantin al II-lea si-i zdrobeste (20 aprilie 332): aproape 100.000 de goti au
pierit de foame si de frig. Salvati de imperiu, sarmatii sunt atacati de Limigantes, servii lor
revoltati, care-i bat si-i silesc la emigrare, mpratul primeste n imperiu 300.000 (!) colonizati
ntre Belgrad si Orsova (334)101.
Linistea n Balcani n-a mai fost tulburat pn la moartea mpratului (337).
^ 5. Ultimele evenimente ale domniei
1 n anul 326, Crispus fusese ucis de Constantin cel Mare la intrigile sotiei sale a doua, care voia
s asi-
Ibidem, pp. 23-24.
100 La Eusebius: Acraragantes".
101 Ibid., p. 28 si urm. Cf. N. lorga, Histoire des Roumains et de la Romnite orientale, voi. II,
Bucarest, 1937, pp. 45-46. [Volumul romnesc al acestei sinteze are n prezent o a doua editie,
ngrijit de Editura Enciclopedic, 1991; G. Bichir, Sarmatii si relatiile lor cu geto-dacii, n
Studii. Revista de istorie", 38 (1985), pp. 1043-1057 si pp. 1164-1177.] ; :'
105

gure tronul propriilor si fii. Mama lui Constantin, Elena, deschise ochii fiului su si Fausta fu
atunci, la rndul ei, ucis.
Aceste intrigi puseser la ordinea zilei chestiunea succesiunii imperiale. Constantin vru s crute
imperiului criza ce prea inevitabil. El stabilise n folosul su unitatea imperial sfrmat de
Diocletian, dar si ddea seama c mprtirea imperiului, sub o form sau alta, era de acum o
necesitate. De aceea, n 335, cu prilejul aniversrii a treizeci de ani, proced la o mprtire
definitiv a imperiului ntre cei trei fii ai si si doi din nepoti, Dalmatius si Hannibalianus.
Constantin al II-lea, cel mai mare dintre fii, primi lotul printesc primitiv: Britannia, Gallia,
Spania;
Constantiu lu Orientul (Asia Mic, Siria, Egiptul);
Constans lu Italia, Illyricum, Africa;
Dalmatius avu Peninsula Balcanic (Macedonia, Thracia, Achaia), cu misiunea de a apra trmul
gotic al Dunrii;
Hannibalianus primi Asia Mic Oriental (Cappa-docia, Pontul, Armenia Mic), cu titlul de
Regele Regilor, n asteptarea cuceririi Statului persan.
Aceast ornduire a lui Constantin favorizeaz, fireste, pe fiii si, mostenitorii prezumtivi; dar,
alturi de dnsii, ea fcea loc si Cezarului Dalmatius si fratelui su Hannibalianus, o asociatie
care fu consolidat si prin dou aliante: o fiic a lui luliu Constantiu, semi-sora lui Iulian,
Constantia, deveni sotia lui Constantiu, iar Hannibalianus lu n cstorie pe fiica mpratului
Constantin cel Mare, numit tot Constantia si care va ajunge apoi sotia lui Gallus. S-a cutat a se
realiza astfel buna ntelegere ntre diferitii reprezen-
106

tanti ai dinastiei. Dar mprejurrile aveau s rstoarne n curnd, cum vom vedea, toate aceste
previziuni.
n Orient, dusmanul iranic al imperiului, dup decenii de liniste, ridic din nou capul.
Cnd puterea prtilor fu dobort ele Artasir I, la a-^ nul 226, Statul iranian a fost rennoit de o
serie de monarhi ai dinastiei sassanide102, care au renviat gloria vechilor Achemenizi. El era o
putere recunoscut de Imperiul roman ca un stat de rang egal. Una din trsturile caracteristice ale
acestui Stat era nobilimea ereditar, n care se deosebeau dou clase: nobilimea nalt, stpn pe
vaste domenii, n care exercita puteri princiare, si nobilimea inferioar, partea sntoas a
natiunii, de asemenea proprietari, cunoscuti ca dikhani. Un fel de relatii feudale, socoteste Bury,
au existat ntre aceste dou clase ale nobilimii, si organizatia militar pare a fi fost n legtur cu
obligatiile feudale. Alt trstur caracteristic a statului persan era religia, controlat de o
preotime cu imense puteri si exercitnd o influent conservatoare. Fiecare district, n provinciile
Pers iei, se afla sub controlul spiritual al unui mare preot mag (corespunznd episcopului), si n
capul ntregii ierarhii sacerdotale sttea supremul arhi-mag. Odat cu stabilirea crestinismului,
Statul roman prezint si el o preotime puternic, organizat ca o ierarhie, intolerant si zeloas de
persecutii103.
102 Numit astfel dup bunicul lui Artasir. [=Ardasir I, 224-241, ntemeietorul dinastiei sasanide,
224-651].
103 J. Buiy, History ofthe Later Roman Empirefrom tbe death ofTheodosinsetc.,l,p.90.
-UJnnr ' i : ,,;<:'\r
107
NICOLAE BANESCU
Conflictul ntre aceste dou puteri spirituale era inevitabil. Crestinii fur adesea prigoniti n
Persia; ceva mai trziu, secta Nestorienilor, urmrit de bizantini, si gsea refugiul la persi, care
de obicei i ocroteau.
n fruntea Statului persan se afla acum Sapor al II-lea, fiul lui Hormisdas, un monarh cu mari
nsusiri politice si militare.
El trimise, n 336, lui Constantin cel Mare o ambasad insolent, cernd evacuarea provinciilor de
la Tigris cucerite sub Diocletian. mpratul rspunse c va veni s exprime n persoan
sentimentele sale lui Sapor. ntr-adevr, odat cu primvara (337), el porni n fruntea armatei. O
comet de mrime extraordinar se art atunci pe cer, aruncnd nelinistea n spirite. Putin mai n
urm, mpratul se simti ru. Trecnd aproape de apele termale de la Helenopolis, n Bithynia, el
se opri acolo, s fac o cur; dar nu se simti mai bine. n prada unei febre violente, fu transportat
n vila sa din Akyron, lng Nicomedia, unde, dup cteva zile, si ddu sufletul (22 mai 337),
dup ce primise botezul.
Disparitia neasteptat a suveranului produse o emotie adnc. Ofiterii si i depun trupul fr
viat ntr-un cosciug somptuos si-1 duc la Constantinopol, unde fu expus acoperit de purpur si
cu diadema pe cap, ntr-una din slile cele mai frumoase ale palatului sacru. Mult vreme fu
vegheat de o gard, n timp ce dinaintea lui se desfsura ceremonialul de rigoare.- la ora obisnuit
a audientei lor, senatori, magistrati si demnitari veneau s salute cadavrul mblsmat, pentru a
paraliza astfel intrigile pn la sosirea unuia dintre mostenitorii tronului. s
-*
108

l
Informat de cele ntmplate, Constantiu nu putu sosi ndat la Constantinopol. n ziua de 2 august
337, se promulga nc o lege n numele defunctului. Dup aceast dat avur loc cu pomp
funeraliile, si trupul mpratului, care troneaz pn azi n istoria crestinismului, fu cobort n
mormnt, n bazilica. Sfintilor Apostoli, cldit de el104.
104 J. Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, Les Belles Lettres, 1930, pp. 12-14.
! -
109
NICOLAE BANESCU
B.
URMAsULUI CONSTANTIN CEL MARE
1. Reconstituirea unittii imperiului
Sistemul de familie care nlocuia artificialul colle-gium ntocmit de Diocletian era menit s aib o
soart identic. Mai repede dect regimul tetrarchiei, el se va nimici n rzboaie civile. Procesul
care fcuse din Constantin stpnul unic al lumii se va rennoi, dup moartea sa, n favoarea celui
cle-al doilea fiu, Constantiu; dar imperiul a fost mntuit de dezmembrare, cum observ att de
bine Finlay, numai prin exterminarea celei mai mari prti a familiei imperiale105.
Cei trei fii ai lui Constantin vzuser cu ochi ri mprtirea din 335, care atribuise o parte de
imperiu colateralilor, ndat dup nmormntarea tatlui lor, ei se proclamar Augusti (9
septembrie 337), conside-rndu-se singurii stpni ai imperiului, si provocar o revolt militar la
Constantinopole mpotriva rudelor.
Perfidia lui Constantiu dase cu jurmnt asigurri verilor si alarmati. El nscoci totusi un pretext
al crimei puse la cale. Dup cte relateaz Philostorgios, unul din continuatorii lui Eusebiu,
Constantiu ar fi primit din minile episcopului de Nicomedia un rulou continnd ultimele vointe
ale lui Constantin. Acesta si exprima bnuiala de a fi fost otrvit de fratii si si cerea fiilor s-1
rzbune si s ia msuri pentru sigu-
Op. cit., voi. i, p. 105.
110
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
ranta lor. Trupele instigate provoac un mcel groaznic, n care pier cei doi frati ai lui Constantin,
mai multi nepoti, ntre care Dalmatius si Hannibalianus, si totodat unii dintre naltii demnitari ai
Statului. Singuri Gallus si Iulian, n vrst de 12 si respectiv 6 ani, scpar din acest mcel, poate
din cauza vrstei, care-i fcea inofensivi.
Cei trei frati au apoi o ntrevedere la Sirmium si procedeaz la o nou mprtire teritorial, care
adause la lotul lui Constantiu provinciile celor doi veri ucisi.
Dar armonia dintre ei nu tinu mult vreme. Constantin al II-lea, ambitios, vru s urmeze exemplul
tatlui si s reconstituie unitatea imperiului n folosul su. El se ridic mpotriva fratelui su
Constans, ale crui state erau limitrofe cu ale sale, merse asupra Romei, dar, atras ntr-o curs,
pieri (340). Provinciile sale fur anexate de Constans.
Nu mai erau acum dect doi mprati. Aceast di-archie tinu 10 ani, Constans era un vicios si
nemultumi elementul militar. O conspiratie se urzi mpotriva lui. Magnentiu, un soldat de origine
german, care se ridicase prin serviciile sale n vrful ierarhiei, se proclam mprat la banchetul
dat de intendentul finantelor Marcellinus, la Autun. Informat, Constans, care se afla la vntoare
n apropiere, cut scparea fugind ctre Spania; dar, ajuns de o trup de clreti franci la poalele
Pirineilor, el fu omort106. Magnentiu rmase stpn pe Occident.
O alt uzurpare, a lui Vetranion, unul din generalii armatelor de la Dunre, se produse n
Illyricum. Sora
1 Zosimus (Bonn), II, 42.
111

lui Constantiu, Constantia, vduva lui Hannibalianus, l ndemnase s se proclame Caesarn

primvara anului 350. Vetranion era bun militar, iubit de soldati, din rndurile crora se ridicase;
era ns un om simplu, fr nici o cultur. El si lu rolul n serios si scrise lui Constantiu pentru
a-i promite alianta si a cere mna sorei sale. Aceasta scrise si ea fratelui su, explicndu-i c
alegerea lui Vetranion s-a fcut numai spre a mpiedica armatele de la Dunre s treac de partea
lui Magnentiu.
Constantiu veni din Orient, unde purtase fr succes rzboiul cu persii. El cut mai nti s-1
loveasc pe Vetranion nainte ca uzurpatorii s se uneasc si izbuti s nsele simplitatea lui,
atrgndu-1 n cursa unor tratative amgitoare. Se alese un loc la frontiera provinciilor limitrofe,
pentru o ntrevedere, spre a se asigura, prin jurmnt reciproc, si a pune la cale operatiile
rzboiului civil. Locul ales a fost Sardica (Sofia de azi), unde trupele amndurora se ntrunir la
25 decembrie, ntr-o vast cmpie, n mijlocul lor se ridicase tribuna de pe care mpratii
obisnuiau s vorbeasc trupelor. Constantiu propuse s se ia de arbitru armata nssi, ceea ce
Vetranion primi, nteles cu sefii fortelor acestuia, Constantiu, care avea ntietatea, tinu un discurs
dibaci, n care aminti soldatilor de gloria si libertatea tatlui su, de jurmintele ce legau legiunile
de dinastia sa. Soldatii, ntetiti de ofiterii din jurul tribunei, izbucnir n aclamatii puternice pentru
fiul lui Constantin. Impresionat, Vetranion se arunc la picioarele lui Constantiu, cernd iertare,
mpratul se multumi a-1 dezbrca de purpur, apoi l mbrtisa, l primi politicos la mas si-1
trimise la Prusa, n
112

Bithynia, ntr-un palat, unde putu s-si duc, timp de sase ani, o viat confortabil107.
Rmnea Magnentiu, puternic, fiidc fusese recunoscut de Britannia, Gallia, Spania si Italia. El
nainta, n marsuri grbite, n fruntea unei impuntoare armate de provinciali si barbari. La Mursa,
pe Drava, armata lui Constantiu l zdrobi, dup o btlie teribil, n care 50.000 de oameni
rmaser pe cmpul de lupt. Ceea ce a contribuit la victorie a fost trecerea la imperiali a
francului Silvanus, general renumit, mpreun cu corpul su de cavalerie. Scpnd de ncierare,
Magnentiu se refugie la Aquileia, ntrind trecerile muntilor. Dar aparitia flotei romane pe
coastele Italiei produse multe defectiuni. Roma, unde Magnentiu necase n snge tentativa lui
Nepotianus de a-1 nlocui (iunie 351), era ostil uzurpatorului. Cnd armata imperial reusi a
trece Alpii lulieni, Magnentiu fugi cu putinele-i trupe dincolo de Alpi, la Lugdunum (Lyon),
ncerc a trata, renuntnd la purpur, dar, urmrit de aproape, nu-i rmase, pentru a nu cdea n
minile dusmanului, dect a se sinucide108. Aceste evenimente ocupar anul 352 si jumtate din
353.
Represiunea fu nemiloas. Unitatea imperiului era cu aceasta reconstituit.
107 Ibidem, II, 44.
108 Detalii asupra, nversunatei lupte si a sfrsitului ei la Zosimus, II, 46-53. [A. se vedea si
studiul lui J. Sasel, The Struggle between Magnentius and Constantius II for Italy and Illyricum,
Ziva antika", 21 (1971), pp. 205-216.]
113

2. Constantin al II-lea
(singur mprat: 353 - 3 noiembrie 361)
a. Tribulatiile lui Gallus si Iulian. Educatia lor. Gallus naintat Caesar, executia lui. Dup
masacrul din care singuri scpaser, cei doi veri ai lui Constantiu al II-lea si duser mult timp o
viat retras, ntr-un adevrat exil, urmriti necontenit de vigilenta bnuitoare a mpratului,
supravegheati de oamenii si de ncredere, nconjurati de spioni, care l tineau la curent cu tot ce
putea interesa suspiciunea stpnului lor.
Gallus rmase, probabil, un timp n capital sau, cum cred unii, undeva n Asia, dar pe Iulian l
regsim n palatele pustii din Nicomedia, n fundul Golfului Astakos, pe coasta asiatic a
Propontidei. Acolo trimise noul stpn al Orientului pe orfan, si Eusebiu, episcopul orasului, era
nsrcinat a-i supraveghea educatia. Nu departe se afla mama Basilinei, bunica lui Iulian,
bucuroas a-si regsi n acest copil amintirea fiicei sale, care murise curnd dup nasterea lui. Ea
i drui un domeniu cu o vil si vaste dependinte n preajma orasului Chalkedon, si Iulian era
fericit s-si petreac acolo vacantele, gustnd n acel mediu cmpenesc bucurii de care si va
aduce aminte mai trziu cu nduiosare. Pedagogul Mardonius, un btrn eunuc scit foarte nvtat,
fost lector al Basilinei, plin de buntate si de foc sacru pentru profesiunea sa, se ngrijea de
educatia copilului. El i destept gustul pentru literatura clasic, admiratia pentru frumusetile lui
Homer si Hesiod. Iulian i va pstra o amintire scump si o adevrat veneratie109.
114
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
De aici, dup moartea lui Eusebiu (341-342), Iulian fu transferat la Macellum, domeniu imperial
din Cappadocia, unde veni si fratele su Gallus. Bnuitorul despot simtise nevoia de a-i interna
ntr-un loc sigur. Aici nu mai era vorba de studii profane; s-a urmrit a se mplini instructia
religioas a tinerilor prin lecturi si explicatii din Vechiul si Noul Testament, pelerinaje si
rugciuni la mormintele martirilor, cntece sacre la biseric. Gallus n-avea educatia lui Iulian si
nu era pregtit pentru asemenea lucruri, fiind si o fire brutal; Iulian ns si ddu obisnuita silint
si fcu progrese repezi. Impresionabil cum era, nclinat spre misticism, fu initiat n practicile
crestinismului, pe care mai trziu le va recomanda ca exemplu.
El cunoscu acolo pe George de Cappadocia, episcopul arian, care avea s sfrseasc att de tragic
n Alexandria Egiptului. George avea o frumoas bibliotec si-i permise lui Iulian s-o cerceteze.
Constantiu poposea adesea la Antiochia Siriei, unde, sub influenta unor prelati piosi, cum era
episcopul Leontios din acel oras, ncepu a avea remuscri
109 Excelenta monografie nchinat vietii lui Iulian de J. Bidez, La vie de l'empereur Julien,
Paris, Belles Lettres, 1930, e lucrarea fundamental n aceast privint. [Trebuie adugat ns
bibliografia de limb englez si german a iltimelor decenii, pentru care se poate face trimitere la
The Oxford Dictionary of Byzantium, prepared at Dumbarton Oaks, sub ndrumarea lui A.P. Ka
dan, voi. I-HI = ODB), New York - Oxford, 1991, s.v. Julian", n voi. II, p. 1079, de unde
mentionm pe R. Browning, The Emperor Julian, Berkeley-Los Angeles, 1976 si E. Pack, Stdte
undSteuern in der Politik Julians: Untersuchungen zu den Quellen eines KaiserbUdes, Bruxelles,
1986.]
115
MCOLAE BNESCU
pentru singurtatea n care se afla, nconjurat numai de strini. La sugestia acestor prelati, exilul
verilor si si afl acum sfrsitul.
Ctre finele anului 347, un ordin sosi la Macellum, dispunnd trimiterea la Curte a lui Gallus,
care fu un timp nc supravegheat. Iulian, absorbit de crti, era mai putin de temut, si el putu
prsi Macellum si veni la Constantinopol, unde afla toate mijloacele pentru a se adnci n
studiile sale. Prin directia dat de Constantiu acestor studii, e putin probabil s fi urmat altceva
dect gramatica si retorica. El frecventa n acelasi timp bisericile. Spionii mpratului nu-1
pierdeau ns din ochi. Iulian avea vreo douzeci de ani. Firea sa vioaie, sincer, lipsit de
orgoliu, l fcea s se apropie de oricine, fr consideratie de rangul su, si-i atrase simpatiile
capitalei. Alarmat de popularitatea ce si-o cstiga, Constantiu i ddu ordin s prseasc ndat
Constantinopol si s se retrag la Nicomedia.
Pentru a doua oar Iulian trecu Bosforul, pentru a se nchide n vechea resedint imperial. El avu
norocul s gseasc acolo pe Libanios, care-si preda atunci n acel oras nvtmntul. Desi i se
interzise de a urma cursurile celebrului retor, care putea cltina educatia crestin a tnrului,
Iulian gsi mijlocul de a-si procura zilnic copia lectiilor lui. ntre celebrittile sofisticii a doua,
Libanios rspundea ntru totul cerintelor spiritului superior al noului su discipol, care, dup
expresia lui Bidez, n mediul acesta fu pus pentru ntia oar n comunicatie cu zeii. Iulian a fost
u-nul dintre cei mai entuziasti discipoli ai lui Libanios. Acesta ntri ntr-nsul cultul pentru
literatura antic, n care l initiaser primii si educatori110.
116

Evenimentele politice aduc deodat o schimbare neasteptat n regimul tinerilor exilati.

La nceputul anului 350, se produse n Occident uzurparea lui Magnentiu, proclamat mprat la
Au tun. Constans pieri de mna emisarilor si, n fuga-i ctre Spania. Frontiera Orientului era n
acel moment serios amenintat. Situatia grav l sili pe Constantiu a ntelege c trebuie s-si
asocieze pe unul din singurii membri ce mai erau n viat din dinastia sa. La 15 martie 351 el l
ridic pe Gallus la rangul de Caesar, i ddu de sotie pe sora sa Constantia si schimb cu el
jurminte solemne de bun ntelegere naintea epis-copului-misionar Theophil Indianul, unul
dintre familiarii mpratului. Gallus primea sarcina de a guverna Orientul si pleca, mpreun cu
sotia sa, la Antiochia. n drumul ctre resedint, avu la Nico-media o ntrevedere cu fratele su
Iulian, care obtinu de la Constantiu libertatea de a merge, dup voie, s-si desvrseasc studiile.
La retori, Iulian nu mai avea ce cuta. Ceea ce-1 atrage acum e misticismul, pe care-1 ntrevzuse
la Nicomedia. De mult vreme ceva se pregtea n filosofic, ncetul cu ncetul, vechile doctrine se
apropiaser, ele tindeau a se topi unele n altele, absorbind ce mai rmsese din anticele religii
elenice si atrgnd unele elemente ale credintelor noi. O sintez era necesar, si ea se ndeplineste
n prima jumtate a secolului al III-lea, cu Plotin. Condensnd ntr-un larg sistem de eclectism
elemente ale teologiei mprumutate din toate filosofiile si din toate religiile elenismu-
110. Bidez, op. cit., pp. 16 si urm.
117

lui, Plotin artase c prima ntrebuintare a ratiunii este de a ntelege c omul e captiv n materie,
c prima silint a vointei lui trebuie s fie de a se avnta dincolo", de a se desface de lucrurile
pmntesti, de a-si elibera sufletul de trup. Adevrata virtute este unirea cu Dumnezeu. Avntul
ctre Dumnezeu nu-1 cerea Plotin ratiunii si inimii, fiindc Dumnezeul su era dincolo de sensibil
si de inteligibil. Dincolo de ratiune va fi pentru el intuitia si dincolo de intuitie extazul
(ejccrracng), actul de a iesi din sine111. Cnd sufletul s-a eliberat de tot ce-1 leag de lume,
atunci totul se sterge si totul se reveleaz112.
n veacul al IV-lea, pgnismul n pericol recurse la ajutorul fortelor elenismului. Sistemul lui
Plotin, ca toate doctrinele filosofice, prea subtile si delicate, nu era accesibil multor inteligente.
Discipolii si cutar a prezenta speculatiile filosofici sale n imaginile seductoare si vaporoase
ale cultelor mistice. Marele pontif al neoplatonismului mistic a fost lamblichos, metafizician
subtil, adorat de discipoli ca o fiint supranatural, poruncind demonilor si vorbind cu zeii. Pentru
Cousin, care ne expune cu mult claritate
111 Alexandrinii au ntrebuintat pentru ntia oar acest cuvnt - care, etimologic, nseamn
schimbare de stare, deviere, rtcire, - pentru a zugrvi ncntarea religioas, nebunia sublim a
sufletului pierdut n unitatea divin". (Vezi Cousin, Hist. generale de la philosophie, Xlle ed.,
Paris, 1884, p. 179, n. 2). [Vezi si Infra, n. 497 a ngrijitorului editiei).]
112 Alfred si Maurice Croiset, Hist. de la litter. grecque, t. V, pp. 887-890, dau o succint si
excelent caracterizare a filosofiei acestui spirit original. Cf. Em. Brehier, Plotin, Enneades, Les
Belles Lettres, Paris, 1924, I, Introduction.
118

misticismul alexandrin, lamblichos nu mai e un filosof, ci un preot si un mistagog (initiator n

mistere): el nvat unirea real cu Dumnezeu, face evocatii si minuni113. Elenismul ajunge cu el
o religie exaltat, ai crei credinciosi, desfcuti de interesele pmntesti, triesc n plin
supranatural. Spiritul lor pierde din ce n ce contactul cu realitatea, alunecnd n speculatii
extravagante. Ei se arunc n divinatie si theurgie, vrjitoria secolului al IV-lea.
nvtmntul filosofilor la care alerga Iulian -spune att de bine Gaston Boissier - rspundea unor
trebuinte ale sufletului su pe care crestinismul nu le putuse multumi. Acest nvtmnt era mai
mult dect o metafizic ndrzneat, dect rationamente subtile si reverii semete, afirm
eminentul erudit; el pretindea a pune la ndemn mijlocul de a fi n comunicatie cu Divinitatea,
de a. merge spre ea sau de a o atrage la sine, de a auzi vo cea ei n visuri sau n oracole si de a sti
de la ea nssi natura si planurile sale"114.
lamblichos nu mai era n viat, dar la Pergamon se afla Edesios, cel mai venerat dintre discipolii
si. La el alearg Iulian. Fi; osoful, btrn si obosit, l ndreapt ctre Maximus, care se afla n
Ephes, ctre Priskos, care luase drunual spre Atena. Iulian plec atunci la Ephes si acolo l
cunoscu pe vestitul Maximus (351), se initie n theurgie, n practicile religioase ale misterelor
neoplatonismului, ntors la Nicomedia, el continu a se arta crestin, dar, supravegheat cum era,
113 Cousin, op. cit. 190.
114 G. Boisser, La fin du paganisme, t. I, Paris, 1907, chap. III (L'empereur Julien), p. 99.
119
NICOLAE BANESCU
peregrinrile sale la theurgi ajunser la urechile lui Gallus, care trimise pe lng fratele su pe
Aetius, seful arienilor extremisti, un teolog de reputatie al epocii. Iulian l primi cu mult
simpatie, i art ntelegere, si teologul fu convins de credinta sa nealterat.
n acest timp, la Antiochia, Gallus trezi prin purtrile sale nemultumirea general. Cesarul
usuratec se desfta n plceri, se pasiona pentru spectacole si se deda la acte compromittoare.
Ammianus Marcellinus, cel mai pretios izvor al epocii, relateaz c noaptea, ntovrsit de o
band de spadasini travestiti, cutreiera tavernele si rspntiile, ntrebnd, n limba greac, pe care
o cunostea bine, ce stie fiecare despre Cesar, si aceasta o fcea fr rusine n oras, la lumina
tortelor, ca ziua115. Constantia exercita asupr-i o influent funest, si el o ls s terorizeze
orasul printr-o serie de executii116.
Rapoartele primite de mprat l alarmar. El i retrase mai nti mare parte din trupe, si apoi l
chem la Milan, sub cuvnt c vrea s se ntretin mpreun asupra afacerilor imperiului.
Constantiu insista ca Cesarul s-si grbeasc venirea si, pentru a nltura bnuielile, i cerea s
vin mpreun cu sotia sa, pe
115 Ed. Fr. Eyssenhardt, Berlin, 1871, XIV, l, 19:... et adhibitis paucis clam ferro succintis uesperi
per tabernas palabatur et con-pita quaeritando Graeco sermone, cuius erat inpendio gnarus, quid
de Caesare quisque sentiret et haec confidenter agebat in urbe ubi pernoctantium luminum
claritudo dierum solet imitri fulgorem.
116 Megaera quaedam mortalis, inflammatrix saenientis adsidua, humani cruoris auida nihil
mitius quam maritus (Ibidem, XTV, l, 2).
120
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
care o doreste mult. Constantia ezit ctva timp, temndu-se de mjiia lui, dar, socotind c
influenta ei l va linisti, ca frate, se decise n cele din urm a porni. Din nefericire, ajunsi n
Bithynia, muri de o febr subit117. Ea iu nmormntat lng Roma, ntr-un mausoleu
monumental, care-i poart si astzi numele. Gallus si continu singur drumul ctre destinul su.
Ajuns la Poetovio, n Noricum, era pus sub gard, despuiat de vesmintele regesti si mbrcat cu
tunica si mantaua comun, urcat repede ntr-o trsur privat (carpento privata) si dus n Histria,
lng Pola. Pe cnd era pzit acolo, sosir Eusebius sambelanul (_cubiculi praepositus), Pentadius
notarul si Mellobaudes, tribun militar, trimisi de tiranul obsedat spre a-i lua un interogatoriu
amnuntit cu privire la omorurile svrsite la Antiochia. Palid de emotie, Gallus ngim c
executiile s-au fcut la instigatia sotiei sale. La aceast insult a memoriei surorii sale,
Constantiu, apucat de o mnie fr de margini, nu mai vzu sigurant pentru sine dect n moartea
nefericitului Cesar. Serenianus fu ndat expediat, mpreun cu alti doi delatori, pentru a-1
executa. Cu minile legate la spate, ca unui hot rufctor", dup expresia lui Ammianus, Gallus
fu decapitat ctre sfrsitul anului 354 ns.
Cunoscnd amnuntele acestei sinistre tragedii, Iulian fu att de impresionat, nct de multe ori
prea
117 Ammianus, XIV, 11, 6: cum Bithyniam introisset, in statione quae Caenos Gallicarios
appellatur, absumpta est in febrium re-pentina.
118 XIV, 11, 23:... et ita conligatis manibus in modum noxii cuiusdam latronis cemice abscisa.
121

c vede spectrul trupului decapitat al fratelui su. Odat cu executia lui Gallus, primea si el
ordinul de a se prezenta la Milan. Acolo se gsi n prezenta unei acuzatii formale: i se imputa c
prsise Macellum fr autorizatie, c avusese conciliabule cu fratele su dizgratiat, cnd trecuse
prin ConstantinopoF19. Iulian s-a aprat energic. Suspectat, calomniat de puternicii intriganti de
la Curte, el simtea c viata sa e n primejdie, si Constantiu, sub influenta camarilei, nu voia s-1
primeasc n audient. O interventie neprevzut si hotrtoare l salveaz, mprteasa Eusebia,
care exercita o mare influent asupra sotului su, se apropie cu simpatie de tnrul nefericit,
pledeaz cu ardoare cauza lui si obtine a-1 primi n audient si a-1 asculta, ntrevederea aceasta
avu darul s linisteasc mnia despotului.
Dorinta lui Iulian era s se ntoarc n linistea domeniului mostenit de la bunica sa, si Eusebia i
obtinu autorizatia. Iulian plec, dar la Como fu ntors din drum din cauza revoltei generalului
Silvanus n Gallia, provocat de infamia delatorilor din jurul tronului. Suspiciunea se trezi din
nou n sufletul lui Constantiu, care se temu ca Iulian s nu ntmpine n calea sa pe rebeli.
Eusebia, din marea sa afectiune pentru Iulian, l convinge atunci pe mprat s-1 lase a-si urma un
timp nvttura la Atena, unde nu va mai putea fi periculos.
Aceast hotrre fu primit de Iulian cu o nespus bucurie. El putea s vad n sfrsit orasul
viselor sale. n vara anului 355, si fcea intrarea n Atena, stre-
Ibidem, XV, 2, 7.
122

curndu-se fr zgomot, supravegheat cum era, si descindea la locuinta elegant a unui nobil din
Antiochia, Celsius, prieten intim al lui Libanios120.
Cu toate devastrile pe care le suferise, orasul si pstra vechea splendoare a monumentelor sale.
Acropole, cu atitea minuni ale artei, era intact. Pallas-Athena trona nc n mijlocul
Parthenonului; sacrificiile se ndeplineau si solemnittile cultului pgn se desfsurau n toat
mretia lor. Ne nchipuim usor impresia strecurat n sufletul tnrului setos de marile amintiri ale
trecutului. El nu-si pierdea vremea n distractiile obisnuite ale tineretului zgomotos, ci se lsa n
voia entuziasmului su pentru frumusetile ce-i Fermecau privirea si pentru nvtmntul ce fcea
atunci gloria metropolei elenismului.
Universitatea atenian rsuna n acea epoc de elocventa sofistilor celebri, n jurul crora se
ngrmdeau tinerii studiosi din cele mai deprtate provincii ale imperiului. Arta cuvntului era la
grecii de atunci o adevrat desftare a spiritului, prin efectele sale n mare parte muzicale.
Oratorul era acum un emul al poetilor lirici. Aplicnd o prozodie care nu se mai simtea n limba
vie, el scotea n relief, ca un virtuos, timbrul si armoniile elocutiunii sale si exalta pe auditori prin
muzicalitatea frazelor, de multe ori pure sonoritti, lipsite de fond serios.
Aceste lucruri ne fac, poate, s surdem astzi. Dar, cum observ cu drept cuvnt un nvtat care
s-a oprit asupra lor, trebuie s mrturisim c nu le mai putem ntelege. Acest acord absolut al
cuvntului si urechii
120 Bidez, op. cit., pp. 108-110.
123

sunt fenomene care s-au pierdut pentru noi. A fost un gen de elocvent si un sistem de educatie de
care nu mai avem azi idee, cci se ntemeiau pe un sentiment care a disprut: iubirea dezinteresat
a vorbirii frumoase121. Apoi, limbile vechi ne sunt att de putin familiare, avem pentru ele un
sentiment att de strin, nct nu ne putem da seama de farmecul pe care-1 gseau ntr-nsele cei
vechi, farmec pierdut pentru noi. C nu erau lucruri att de dispretuit, ne-o arat faptul c
crestinii, mari oratori ai Bisericii, n-au ocolit scoala retorilor greci.
Cursurile cele mai frecventate erau cele ale lui Prohaeresius. Reputatia sa ajunsese pn n
Occident si mpratul Constans l chem s-1 asculte. Cltoria sa a fost un triumf22.
Iulian se interesa ns mai mult de filosofic. scoala lui Platon supravietuia n grdinile Academiei,
si aici zbovea tnrul setos de doctrina complex a theurgilor. Eleusis, unde se celebrau nc, n
toat mretia lor, misterele zeitei Demeter, nu era departe, si Maximus recomandase lui Iulian s
mearg s-si mplineasc initierea la hierofantul vestitului sanctuar. Tnrul print ptrunse n
veneratul templu al divinittilor subterane, strbtu toate fazele initierii n misterele lor,
mprtsindu-se de naltele adevruri filosofice desprinse din simbolismul lor complicat.
121 Petit de Julleville, Histoire de la Grece sous la domination romaine, Il-e ed., Paris, 1879, pp.
351-352.
122 Roma i ridic o statuie de aram, cu o inscriptie adesea citat pentru aliteratia de patru ori
repetat: Regina Rerum Roma, Regi Eloquentiae. (Jbidem, p. 350).
124

Reprezentantul neoplatonismului, Priskos, recomandat de Edesias, se afla la Atena. Iulian l

cercet, sedus de ocultismul 5u. Eunapios ni-1 prezint ca un om gelos de ideile sale, ptruns de
demnitatea filosofici, vorbind domol, p un ton ntotdeauna solemn. Iulian i-a pstrat statornic un
mare respect, mpreun cu Maximus, Priskos a stat la cptiul su, n ultimele-i momente, cnd
clzu rnit pe cmpul de btaie; ei i-au dat cele din urm mngieri filosofice nainte de moarte.
Iulian cunoscu la Atena si pe corifeii de mai trziu ai Bisericii, pe l^asile de Caesarea si Grigorie
de Nazianz. Cel din urm, pasionat, si aduce mai trziu aminte de tnrul si originalul membru al
dinastiei si-i schiteaz, dup eroica lui moarte, un portret plin de ur. Ceea ce rmne din aceast
schitare este, cum arat Bidez, timiditatea sa nervoas, notat de Libanios, care ne spune c,
naintea numerosilor prieteni ce fceau cerc n jurul su la Atena, Iulian nu pronunta un cuvnt
fr ca o roseat pudic s nu-i coloreze fata, urmnd apoi debitul vorbirii sale repezi, de care se
resimt adesea scrierile lui123.
Fericirea sederii lui Iulian la Atena n-a fost de lung durat. Pe neasteptate, la nceputul toamnei,
el primi ordin s vin la Milan.
Revolta lui Silvanus n Gallia se ncheia cu asasinarea lui; dar imperiul era acum asaltat din toate
prtile. Francii, alamanii si saxonii ocupaser 40 de orase pe Rin, trnd populatia n captivitate si
ducnd cu ei o prad imens; quazii si sarmatii cutreierau Pannonia si Moesia superioar; iar n
Orient, persii nu ncetau de a ataca, tinuturile imperiului. Constantiu si
125
NICO1AE BNESCU
ddea seama ct de greu putea face fat unei situatii att de grave, dar pregeta a-si alege un
asociat la imperiu, din cauza, excesivei iubiri de putere si a suspiciunii fat de toti124. Se gndi
totusi, n cele din urm, a-si asocia pe Iulian. O lupt de influente se ddu atunci n jurul su.
Delatorii se sileau a-1 abate de la acest gnd; singur Eusebia, foarte instruit, si cu o prudent
mai presus de sexul femeiesc", cum o caracterizeaz Zosimus, le tinu piept si convinse pe
Constantiu s pun pe Iulian ca Cesar peste natiunile de dincolo de Alpi, cci, tnr cum este, de
o fire simpl, zicea ea, cufundat toat viata n studii si nestiutor n toate, va fi pentru noi mai bun
dect oricare altul"125.
Iulian, care-si astepta soarta ntr-un cartier din Milan, fu chemat n sfrsit la Curte, si ceremonia
nvestiturii sale n calitate de Caesar avu loc la 6 noiembrie 355, n fata trupelor prezente la
Milan. Constantiu pronunt un discurs n care, ludnd nsusirile vrului su, ceru ratificarea
armatei pentru alegerea lui. Trupele l ntrerupser cu un murmur de aprobare, si mpratul puse
atunci pe umerii lui Iulian purpura si-1 proclam Caesarn aclamatiile lor. El i adres apoi lui
Iulian o alocutie plin de sfaturi bune si de asigurri. Armata si lovi zgomotos scuturile de
genunchi, semn al bucuriei cu care aproba si al admiratiei cu care
123 Bidez, op. cit., p. 118; cf. Zosimus (Bonn), III, 1-2.
124 Zosimus, III, 1: iXiaftai Se KOIVCOVOV ij\c, p%fjt oi>K etMppei &i ie (pi'kapx'iut
vnepfloXriv Kal TO nvtaq e%eiv ev vnoyia.
125 Ibidem-. peivcov ie ecrTai navwq erepov nepi r]jJ.q. Cf. Ammianus Marcellinus, XV, 8, 3-
126

primea pe Cesarui strlucind n purpura imperial. Iulian lu dup aceea loc n carul imperial
alturi de suveran si fu introdus solemn n palat126. El a fost fericit a prezenta, din ndemnul
mpratului, omagiile sale mprtesei Eusebia. n panegiricul ce-i nchin mai n urm, Cesarui a
consemnat scena memorabilei ntrevederi. Cnd veni n fata ei, i se pru c vede, ca ntr-un
templu, statuia Moderatiei (ayaAjua acacppoavvrig). Unele - i zise basilissa - le si ai de la noi;
celelalte le vei avea de la Dumnezeu numai dac esti credincios si drept fat de noi". Aproape att
a auzit, nici un cuvnt mai mult - urmeaz el -, desi n elocvent nu era mai prejos de cei mai buni
oratori. Iulian iesi de la audient plin de admiratie si uimire, cu impresia de a fi auzit vorbind
Modestia nssi, att de dulce si suav era sunetul vocii sale"127.
mprteasa i fcu un dar, care era pentru Iulian de cel mai mare pret: o mare cantitate de crti de
filosofic si istorici buni, de oratori si poeti, care 1-au nsotit n campaniile sale si pe care, cum
declar n panegiricul amintit, de cte ori le cerceta, n rgazurile sale, nu putea uita pe aceea care
i le druise128.
b. Iulian Caesar, aprarea Galliei. Luptele de la Rin cu germanii (355-359). Pregtirile de plecare
se grbeau. Iulian primea comanda Galiilor, Britanniei si
126 Ammianus, XV, <?, 5-15.
127 Elogiul mprtesei Eusebia, p. 97, la Bidez, L'empereur Julien, Oeuvres completez, t.I, 1-
ere prtie, Paris, Les Belles Lettres, 1932.
128 P. 98.
127

Spaniei, dar Constantiu, dup obicei, si lu toate msurile de precautie, punndu-1 pe Cesar sub
o umilitoare tutel. Ursicinus fu nlocuit n comandamentul suprem cu Marcellus, un general
mediocru, care avea si misiunea de a supraveghea de aproape miscrile lui Iulian, n Manifestul
su de mai trziu ctre atenieni, acesta arat situatia de inferioritate n care era pus: a fost trimis n
Gallia nu att pentru a comanda armatele din acea provincie, ct pentru a se supune generalilor de
acolo, cci li se scrisese si poruncise formal s nu spioneze pe dusmani mai mult dect pe el129,
ntr-adevr, naltii functionari care se aflau cu el -Florentius, prefectul Galici, Sallustius
quaestorul -aveau s primeasc ordine numai de la Constantiu. Pentru ca atmosfera ce i se crea s
fie complet, mpratul i ddu pe sora sa Elena de sotie130.
La l decembrie 355, Iulian iesi din Milan, petrecut o bucat de drum de mprat. La Turin afl
stirea unui dezastru ce i se ascunsese: Colonia czuse n minile barbarilor, dup un crncen
asediu. Aceast veste fu pentru tnrul Cesar o prevestire rea; dar, aclamat n calea sa de
populatie, el si ntri ncrederea. Sosind la Vienna, pe Ron, toti i iesir nainte din oras si din
mprejurimi, aclamndu-1 clduros, n timpul cnd Iulian intra n Gallia, aceasta oferea o
priveliste trist, nu mai avea nimic din prosperitatea de odinioar. Pe urma
129 Ctre Senatul si poporul atenian, n aceeasi editie a lui Bidez; 1.1, partea I, p. 224.
130 Desigur, mai n vrst dect Iulian, care avea 24 de ani. Elena a avut n aceast cstorie un
rol sters si a murit curnd dup declararea conflictului dintre sotul si fratele su.
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
nvlirilor slbatice din veacul al III-lea, orasele erau ruinate, cmpiile rmase n paragin,
populatia rrit. Lutetia Parisiorujn (Parisul) se refugiase n L'le de la Cite, Bordeaux si mutase
portul n estuarul unui modest ru (Deveze), spre a rezista surprinderilor, la adpostul
fortificatiilor131.
Manifestul ctre atenieni ne arat situatia dramatic aflat de Iulian n Gallia. O foarte mare
multime de germani, spune e33 locuiau fr team n jurul oraselor devastate ale celtilor. El
socoteste la 45 numrul oraselor deschise, ale cror ziduri fuseser nimicite de nvlitori; o fsie
de pmnt exploatat de barbari dincoace de Rin (jLm TSe TOV 'Privov) se ntindea de la
izvoarele lui pn la ocean".
tinut pn acum departe de orice initiere n afacerile publice, Iulian era cu totul strin de
cunostintele reclamate de noua sa situatie. Constient de marea misiune ce i se ncre dintase, el se
sili, n iarna petrecut n palatul din marginea Ronului, a-si dobndi aceste cunostinte. Sallustius,
spirit luminat si onest, administrator excelent, l initie n afacerile Statului; n acelasi timp,
Cesarul si fcu rbdtor educatia militar, studiind exercitiile soldatilor si pregtindu-se alturi
de ei pentru rzboi.
Odat cu vara <356), alamanii si reluau incursiunile. Iulian primi ordinul mpratului de a-si
duce armata la Reims. n drumul su pn acolo, Cesarul curt locurile de bandele prdalnicilor
germani. La Reims, fu pus la curent cu planul operatiunilor. Un corp de armat condus de mprat
trebuia s treac
Bidez, La vie de l'empereur Julien, Paris, 1930, p. 136.
129
NICOLAE BANESCU
Rinul aproape de lacul Constanta, spre a face o diversiune ctre Pdurea Neagr, n timp ce alte
trupe, sub comanda lui Marcellus si Ursicinus, aveau s execute o miscare paralel dincoace de
frontier, spre a mpiedica pe barbari a trece n Gallia. Programul acesta fu executat ntocmai.
Iulian, aflnd c mai multe orase czuser n minile dusmanului, cuceri Brumath si se ndrept
direct la Colonia, ocupat mai nainte de germani si o recuceri aproape fr lupt; el si duse apoi
trupele la Senones (Sens), pentru a petrece acolo iarna132.
Dar campania anului 356 nu avusese mari rezultate, n iarn, bandele barbarilor ncepur iarsi
jafurile lor ca mai nainte, si Iulian fu nevoit a-si rspndi putinele trupe ce le avea pentru a apra
pe locuitori. Informati de slaba lui garnizoan la Sens, Cesarul fu asediat de o mas de barbari.
Marcellus, care se afla n apropiere, nu-i veni n ajutor, dar Iulian, cu putinii si soldati, apr
energic zidurile, stnd cu ndrtnicie la creneluri, nct barbarii se vzur siliti a prsi asediul
dup o lun133. Informat de indolenta lui Marcellus, mpratul l recheam, n raportul ce-i face,
incapabilul general caut s-1 compromit pe Iulian, si acesta scap numai prin devotamentul
sambelanului su, eunucul Eutherios, care demasc toat calomnia, garantnd pentru credinta
Cesarului134 si prin sosirea la Curte, tocmai Ia timp, a celor dou panegirice compuse de Iulian
n onoarea lui Constantiu si a mprte-
132 ttridem, pp. 141-142.
133 Ammianus, XVI, 4, 2, 3. IM Ibidem, XVI, 7, 1-4.
130
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
sei Eusebia1*5. Marcellus fu trimis la Sardica, si n locul su fu numit n Callia Severus, general
cu experient si disciplin, care a fost pentru Iulian un pretios colaborator.
n 357, Cesarul primeste ncuviintarea, obtinut pentru el de Eusebia, de a comanda personal
trupele136. Dar, n locul vrednicului Ursicinus, Constantiu i trimitea pentru comanda infanteriei
pe un dusman, Barbation, care avusese un rol n uciderea lui Gallus.
n primvara anului 357, relund campania mpotriva germanilor, Iulian porni ctre Vosgi, n timp
ce Barbation trebuia s mearg spre Bale, planul fiind s-i prind pe dusmani ca n cleste. Iulian
nimiceste o band de germani care prdaser n interior si se opreste la fortul Saverne, pe care
cuta s-1 pun n stare de aprare. Barbation, care opera pe seama sa, vru s treac Rinul, dar nu
izbuti, fu atacat de barbari n retragerea sa si urmrit pn dincolo de Bale, pierznd o mare parte
din bagaje, cu animalele si oamenii de serviciu, Aceast biruint i ncuraja pe ala-mani, care se
coaHzar, n frunte cu regii Chnodomar si Velstrap, pentru a-1 ataca pe Cesar, stiind de la un
transfug c e izolat la Saverne, cu o trup numai de vreo 13-000 de oameni137. Iulian nu astept a
fi atacat, ci porni cu armata sa de-a lungul cii romane ce ducea spre Argentoratum (Strassbourg),
si n apropiere de acest oras iscoadele descoperir de pe o coli-
135 Bidez, op. cit, p, 145.
136 Zosimus, III, 2, 5.
137 Ammianus, XV], 12, l, 2 [Velstrap apare ns sub forma Vestralp]. c t ; :>:
'...'. "y \ .-v.-- '.
131
NICOLAE BANESCU
na armata barbarilor. La adpostul colinei, Cesarul si aseaz ndat trupele n ordine de btaie si
le arunc asupra dusmanilor. Lupta a fost crncen si s-a terminat, n jumtate de zi, printr-o
nfrngere nimicitoare a barbarilor, de trei ori mai numerosi. Escadroanele romane, risipite la
nceput, au fost ntoarse Ia atac prin energia lui Iulian, care stiu s le nflcreze, si infanteria,
desi covrsit de dusmani, tinu piept vitejeste. Toat cavaleria alamanilor, n frunte cu
Chnodomar, fu decimat si pus pe fug. Alamanii, urmriti pn la Rin, se necar cu miile,
Chnodomar fu capturat, si Iulian l trimise trofeu lui Constantiu. Cesarul obtinu o victorie
strlucit, care avu un mare rsunet: armata germanilor confederati fu nimicit138.
Iulian nu se opri ns aici: el vru s-si desvrseasc victoria ducnd rzboiul pe teritoriul
dusmanului. Trecnd ndat Rinul, i fugri pe barbari n fumul incendiilor pn n pdurea
Hercynian, n care ptrunse, ntrindu-se ntr-un fort n ruine, ridicat de Traian. Acolo se
prezent o solie a alamanilor implornd pacea. Iulian le acord un armistitiu de 10 luni. Putin mai
n urm, regii nsisi se prezentar, dnd cu jurmnt asigurri139. Iulian se ntoarse n Gallia cu
armata sa. Severus se afla la avangard si surprinse aproape de Meusa o band a francilor prdnd
tinutul, n fata fortelor pe care nu le bnuiau, ei se nchid n dou fortrete pe malul fluviului,
unde sunt blocati
138 Descrierea pe larg a acestei mari biruinte la Ammianus, XVI, 12, si la Bidez, op. cit., pp.
149-154.
139 Ammianus, XVII, l, l, 2, 3 si 11, 12, 13.
132
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
si siliti s se predea. Iulian i trimise lui Constantiu, care-i nrola n trupele sale140.
Dup aceste grele operatii ncununate de succes, Iulian si duse d-e ast dat trupele s ierneze la
Lutetia ParisiorumL4!.
Cu toate succesele avute, Iulian socotea c primejdia nu era nc nlturat pentru Gallia, c
trebuia consolidat frontiera Rinului, asigurat n special cursul inferior al fluviului. Pentru
restaurarea regiunilor devastate, trebuia s obtin de la dusman reparatii n natur si mai cu seam
repatrierea celor trti n captivitate. De aceea, fr a astepta timpul obisnuit al operatiilor
militare, n mai 358 se arunc asupra francilor salieni din Toxandria142, silindu-i s semneze un
tratat de supunere ctre imperiu si obligndu-i s-1 apere. Trecu apoi Meusa si ptrunse n tara
chamavi-lor, alt trib al francilor, impunndu-le aceleasi conditii si cerndu-le ostatici. Izvoarele
bizantine au nregistrat memorabila scen a barbarilor care, la cererea lui Iulian de a i se da
ostatec fiul regelui, au nceput a plnge amarnic mpreun cu regele lor, jelindu-se c fiul regal pe
care-1 cere a pierit n lupt, nduiosat, Iulian, care-1 avea captiv, l prezent deodat barbarilor,
descoperindu-le intentia de a-1 creste cum se cu-
140 Bidez, op. cit., pp. 154-155.
141 Ammianus ne spune c toate aceste izbnzi ale lui Iulian erau luate n rs la palatul lui
Constantiu, unde Cesarul era numit n batjocur Victorinus, fiindc n rapoartele sale vorbea
mereu de nfrngerea germanilor.
142 Ammianus, XVE, 8. Toxandria era o tar de pduri si blti ce se ntindea de lng Tongres,
pn la vrsarea rului Vahal n
Rin. .. .,,,.-. .:......,..,,.,, ;,;............ ...
133

vine, pe lng el, strnind prin aceasta bucurie mare si ncrederea lor si impunndu-le astfel
conditiile pcii143.
Iulian ncepu, de asemenea, s ridice fortrete pe cursul inferior al Rinului, iar pentru a le
aproviziona, repar flota britanic si o spori cu 400 de brci construite n pdurea din Ardennes,
spre a aduce n Britannia grul necesar144, n sfrsit, spre a repopula cmpurile deserte ale Galici,
Iulian impuse alamanilor eliberarea miilor de captivi. El trecu Rinul la dnsii, si regii dusmani,
intimidati, predar prizonierii, pe care Iulian i avea nsemnati de secretarii si, demascnd prin
acest control trucurile ntrebuintate de alamani spre a nu-i elibera pe toti. n 359, trecu din nou
Rinul n acest scop si constrnse pe ultimii recalcitranti a restitui prizonierii145.
Rezultatul celor patru ani de rzboi cu germanii la frontiera Rinului a fost rezumat de nsusi
Iulian, n Manifestul su ctre Senatul si poporul atenienilor. a trecut de trei ori Rinul, a obtinut
repatrierea a 20.000 de prizonieri retinuti de germani dincolo de fluviu; n dou btlii si un
asediu (btliile de la Strassbourg si din Toxandria si asedierea forturilor de pe Meusa) a fcut
multime de captivi, oameni n toat puterea. A trimis lui Constantiu patru batalioane de pedestrasi
dintre cei mai tari, si altele trei mai putin bune (TCT-
143 Eunapios, n Excerpta de Legationibus (ed. Bonn), l, pp. 41-45. Zosimus l rezum. Cf.
Petros Patrikios, Excerpta de Legat. (Bonn), 16.
144 Ctre Senatul si poporul atenian, ed. Bidez, 8.
145 Bidez, La vie de l'empereurJulien, pp. 156-161. ,s;;i
134
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
tapat pi&noix; r&v KpaTiatcov netv, tpeq T<3v EarTOVtov), dou escadroane foarte
pretuite de cavalerie (iitneav -rtficcra Svo TO evrifioTara) si a recucerit, ca Cesar aproape 40 de
orase pierdute146.
Trei ierni la rn-d dup btlia de lng Strassbourg le petrecu Iulian la Lutetia. nainte de el,
Augustii sau Cesarii care guvernaser Gallia au locuit de cele mai multe ori la palatul din Treves.
Iulian a preferat Lutetia pentru pozitia sa mai central, de unde, fr a fi prea departe de Rin,
putea supraveghea mai bine administratia Galiei si a Britanniei. Splendida capital a Frantei
ocupa atunci o mic insul n mijlocul Senei si n-avea intrare dect pe dou poduri de lemn. L'le
de la Cite era asezat la rspntia drumurilor ce duceau n attea prti; apele Senei si afluentilor
si serveau de mult vreme pentru transporturi.
Iulian si ducea n aceast resedint viata sa simpl de ostas, de care ntotdeauna a tinut s se
nconjoare, si care i atrase devotamentul trupelor. Dormea n asternuturi tari, se destepta,
obisnuit, la miezul noptii si se aseza la lucru, la lumina unei lmpi, ocupndu-se de afacerile
imperiului, dup care trecea la ocupatiile spiritului, simtind nevoia de a se cultiva, cci, dup cum
mrturiseste unor prieteni, e de mirare c mai vorbeste greceste, ntr-att s-a barbarizat din cauza
trilor n care se afl147. Citea din Caesar, din Plutarch sau din alti scriitori, studia tratate de art
militar sau
146 Ctre Senatul si poporul atenian, p. 227.
147 Ei Kai ptfeyyof/jrjv 'JEAATjvicrri, dav^^siv twv.ovTcog eo/iev etceSapSapcofievoi Sm
r %<npia (Scrisoarea 8, ctre Eumenios si Pharianos., ed. Bidez, p. 15).
135

se adncea n speculatiile filosofici. Scrisul, marea sa pasiune, nu lipsea din aceste preocupri ale
spiritului: redacta relatia diferitelor sale ntreprinderi, compunea un nou panegiric al lui
Constantiu, Despre faptele mpratului sau despre Regalitate, redacta n sfrsit corespondenta
trimis prietenilor deprtati sau colaboratorilor si, invitnd pe unii, ca Priskos, la el.
C. Iulian proclamat Augustus. Conflictul cu Constantiu. Atacurile necontenite ale persilor n
Orient, neputinta lui Constantiu de a nfrnge cerbicia rzboinicului Sapor contrasta izbitor cu
faptele de arme ale lui Iulian, care zdrobise pe barbari la Rin si asigurase n ctiva ani linistea si
prosperitatea Galici. Faima tnrului Cesar, rspndit pretutindeni, l chinuia pe mprat148.
Eusebia murise (359) si Constantiu rmase prada delatorilor din jurul su, ngrijorati de o glorie
ce-i ameninta. Ei ntretineau atmosfera de invidie si suspiciune a Curtii. Amenintarea persilor,
dup cderea Amidei, a fost pretextul de a slbi puterea militar a Cesarului, aducnd n Orient
trupele viguroase de veterani, care biruiser belicoasele natiuni ale Germaniei.
Un secretar al mpratului, Decentius, sosea n Gallia n ianuarie 360 cu dou ordine ale
suveranului:
148 Ammianus, XX, 4, 1: Properantem Constantium orienti ferre suppetias turbando prope diem
excursibus Persicis... urebant luliani virtutes, quas per ora gentium diuersarum fama celebrior
effundebat; Zosimus, III, 8, 14, 15: Kai T<V rov Kawapoq Karop-(OficcT:cav ev wg nviatv
ord/zacriv, 5eivq 6 crweamj ta cpvovcp.
136

unul ctre generalul Lupicinus, cernd a-i aduce imediat, pentru campania de primvar, trupele
sale de heruli si batavi, precum si auxiliarii celti si petulanti; altul ctre Sintula, tribunus stabuli,
nsrcinat a lua cu el pe cei mai buni soldati ai grzii de corp.
Lupicinus fusese ns trimis ctre sfrsitul anului 359 n Britannia, unde nvliser pictii si scotii,
si Decentius trebui s trateze cu Iulian, cerndu-i a transmite soldatilor un ordin de mobilizare,
ntr-o mprejurare att de grav, Cesarul vru s se consulte mcar cu prefectul Florentius, care era
atunci la Vienna, si-i scrise acolo, dar el, viclean cum era, nu rspunse. Trimisul mpratului
insista pe lng Iulian s se grbeasc, fcndu-1 rspunztor de orice ntrziere, Sintula se
simtise dator s plece cu trupele grzii. Iulian, neavnd cu cine se consulta, cci Sallustius fusese
si el rechemat de invidia lui Constantin, fu nevoit a recunoaste c datoria sa era de a se supune. El
ddu, prin urmare, ordin ca trupele s ias n grab din statiunile de iarn149, si soldatii ncepur
a murmura. Germanii de dincolo de Rin, nrolati ca auxiliari, primiser numai cu conditia c nu
vor trece Alpii, iar camarazii lor, care aveau o familie, nu erau bucurosi a fi transportati la captul
lumii. Familiile se tineau, gemnd, dup dnsii. Bilete incendiare circulau printre soldati,
plngnd situatia lor si soarta Galici lipsite de aprare. Impresionat, Iulian nstiinta c sotiile si
copiii soldatilor i pot urma, punndu-li-se la dispozitie posta public.
' Ammianus, XX, 4, 9.
tmsw
137
NICOLAE BANESCU
Concentrarea trupelor avea loc la Lutetia, cum ceruse Decentius, desi Iulian nu fusese de aceast
prere. Dup obicei, Cesarul iesi n ntmpinarea lor si, urcndu-se la tribun, n Cmpul lui
Marte, le tinu o cuvntare clduroas, ludndu-i pentru isprvile lor si felicitndu-i pentru
onoarea ce vor avea s serveasc unui suveran puternic si generos, la care vor afla recompensele
meritate. El invit apoi pe ofiteri la un banchet de rmas bun, si acestia se retraser la sfrsit cu
prerea de ru de a fi siliti s se despart de un sef att de binevoitor150, n cursul noptii, soldatii
agitati gsir mijlocul de a rmne n patrie cu seful pe care-1 iubeau. Ei se narmar, alergar la
palat si ncepur a striga : Iulian August! Cesarul, uimit, se nchise n apartamentul sotiei sale nc
n viat, rugndu-se lui Zeus s-i dea un semn n aceast fatal mprejurare, n somn, geniul
imperiului i apru ncurajndu-I. Cnd se fcu ziu, Iulian se art soldatilor si-i rug s se
linisteasc, s renunte la o ntreprindere att de primejdioas, s se ntoarc la datoria lor,
fgduindu-le c va obtine de la mprat iertarea, lor si revocarea ordinului de plecare. Dar
soldatii si ddeau seama de toat gravitatea faptei lor si, rennoindu-si mai tare strigtele, 1-au
ridicat pe Cesar pe un scut, n aclamatiile ntregii armate. Un lncier si scoate colierul ce-i
mpodobea gtul ca stegar151 si-1 pune ndrznet pe capul lui Iulian n chip de dia-
150 Ibidem, XX, 4, 12, 13-
151 Ibidem, 4, 18: abstractum sibi torquem, quo ut draconarius utebatur, capiti luliani imposuit
confidenter. Istoricul ne-a pstrat si numele acestui stegar, Maurus, ajuns apoi comes. [Dup
unele opinii, obiceiul de a pune pe capul noului mprat un
138
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
dem, mplinindu-se astfel riturile de proclamare a noului Augustus. Acesta, urmnd obiceiului,
promite soldatilor cte cinci solidi de aur si o livr de argint de fiecare, apoi intr n palat, unde
rmne tot restul zilei. Nemaivzndu-1, soldatii se agit, temndu-se de o crim, dau buzna
narmati n palat, ameninttori, si nu se potolesc dect atunci cnd l vd pe Iulian aprnd,
strlucitor, n costumul imperial, n sala Consistoriului152. Putin mai n urm, Decentius pleca
din Gallia, pentru a-i duce lui Constantiu stirea evenimentelor. Florentius l urm, prsindu-si
sotia si copiii, pe care Iulian are grij a-i trimite cu posta public. El izbuti s asigure si fuga
spionilor si delatorilor, pe care furia soldatilor i-ar fi sacrificat.
La vestea celor ntmplate, corpul grzii, care era pe drum, se grbi a veni ndrt la Lutetia, cu
Sintula n frunte. O zi mai n urm, dinaintea tuturor trupelor adunate n Cmpul lui Marte, Iulian
se urc la tribun, decorat cu steaguri, si tinu o cuvntare solemn, recapitulnd victoriile lor si
ludndu-le curajul, promitnd c de acum nainte la orice promovare, n ordinea civil si
militar, meritul personal singur va trage n cumpn. Soldatii, entuziasmati de aceste cuvinte,
lovir zgomotos cu lncile n scuturi153.
asemenea torques (gr. /zavidiciov, aipentog), probabil de origine scandinav, ar fi disprut dup
veacul al Vl-lea n Bizant; despre acest detaliu si semnificatia lui, O. Treitinger, Die ostromiscbe
Kaiser-und Reichsidee nach ihrer Gestaltung im hofischen Zeremoniell, Darmstadt, 1956 (=Jena,
1938), pp. 20-22; K. Wessel n Reallexikon zur byzantinischen Kunst, voi. III, 417-420.]
152 Ibidem, 4, 22.
153 Ibidem, 5, 1-8. , '-' -^ '? ** .!.,-<Ptf w* **
139
NICOLAE BANESCU
Rmnea ca Iulian s-si clarifice situatia fat de Constantiu. El ar fi voit s evite calamittile unui
rzboi civil si s nu fie nvinuit de ingratitudine; de aceea, cut s negocieze cu mpratul.
Trimise n acest scop o ambasad bine aleas, compus din Pentadius, unul din spionii lui
Constantiu pe lng Iulian, si din Eutherios, sambelanul. Ei duceau din partea noului August o
scrisoare plin de deferent fat de suveranul su, oferindu-i pentru rzboiul contra persilor
trupele grzii si contingente de tineri Leti {adolescentes Laetos quosdam), precum si cai de curse
din Spania (equos currules Hispanos)m. Pentru prefecturile pretoriului accepta numirile lui
Constantiu, dar si rezerva numirea n celelalte posturi, spre a avea oameni cunoscuti din propria-i
experient, n semntur, Iulian ntrebuinta titlul su de Caesar. La aceast scrisoare deschis, el a
adugat, spune Ammianus, altele secrete, dojenitoare si musctoare (objurgatorias et mordaces),
pe care istoricul nu le-a vzut si care, cum sugereaz Gibbon, n-au existat, poate, niciodat"155.
Solia lui Iulian a ntmpinat mari dificultti n drumul su, nimeni nefiind bucuros a nlesni
cltoria emisarilor unui rebel. Ei trecur n cele din urm Bosforul si aflar pe Constantiu la
Caesareea Cappa-dociei. La citirea scrisorii, mpratul cuprins de mnie porunci ambasadorilor s
ias. Apoi, linistindu-se, le ddu voie s plece, ncredintnd rspunsul su quaestorului Leonas.
Acesta, sosind la Lutetia, fu condus de Iulian dinaintea unei adunri la care convo-
154 Ammianus, XX, 8, 13. .
155 Op. cit., ed. Bury, t. II, p. 428, n. 17.
140
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
case populatia orasului si trupele, si acolo ddu citire rspunsului implacabil al lui Constantiu,
care nu admitea nimic din doleantele lui Iulian, ci pur si simplu i cerea, spre a se mntui pe sine
si a mntui si pe intimii si, s renunte la sforiturile trufase si s se mrgineasc la sarcina de
Caesar156. La auzul pasajului n care se osndea actul de la Lutetia, asistenta ntrerupse,
exclamnd din toate prtile n sunet de voci teribile: Auguste luliane, dup cum decretaser
provinciile, soldatii si autoritatea Statului restaurat, dar temndu-se nc de nvlirile barbarilor
renviati !157.
Corespondenta celor doi adversari se urm pe acelasi ton pn la sfrsitul anului 360. Misiunea
episcopului arian al Galici, Epictet, unul dintre favoritii lui Constantiu, n-avu nici un rezultat.
Preocupat de paza Rinului, Iulian trecu fluviul mpotriva francilor attuarii, i btu si le impuse
pacea. Urc apoi Rinul, asigurnd buna stare a cettilor pn la Bale, de unde se ndrept spre
Besancon. De acolo, pe Saone si pe Ron se cobor la Vienna, unde-si stabili cartierele de iarn.
Sotia lui Iulian muri n acest timp, si rmsitele sale fur trimise la Roma, spre a fi depuse lng
cele ale sorei sale Constantia, n vestitul mausoleu din Via Momentana.
n fata conflictului inevitabil, Iulian consulta zeii. ntr-o noapte, o fantom luminoas i apru,
repetn-du-i versurile unui oracol care anunta moartea apropiat a lui Constantiu pe pmntul
Asiei. Ctre primvara anului 361, si ddu seama de pregtirile fcute
156 Ammianus, XX, 9, 4.
157 Ibidem, XX, 9, 6, 7.
141

de adversarul su n vederea campaniei: el recruta trupe si concentra aprovizionri la poalele

Alpilor Cottieni si pe trmul lacului Constanta, l nsrcina pe agentul su Gaudentiu s pun n
stare de aprare Coastele Africii si s-i asigure grul acelor regiuni. Se zvonea c are ntelegere cu
unii sefi germani, ceea ce prea a confirma atacul alamanilor lui Vadomar la hotarele Retiei.
Iulian trimise mpotriva lor pe cornitele Libinon, care pierdu ns lupta, pierind el nsusi. Se
descoperi si o scrisoare a lui Vadomar ctre Constantiu. Regele trdtor trecnd mai trziu Rinul,
la comandantul roman, care-1 retinu la mas, fu arestat de un trimis al Cesarului si deportat n
Spania.
Iulian hotr s porneasc repede, s intre n Illyricum, lipsit atunci de trupe, nainte de sosirea lui
Constantiu. El tinu o cuvntare trupelor, care, prin tunete de aclamatii, l asigurau de ncrederea
lor. Pentru accelerarea naintrii, si mprti fortele n trei corpuri: Nevitta, generalul cavaleriei,
avea s-si duc trupa sa de 10.000 de oameni prin Retia si Noricum, ntre Alpi si Dunre; Jovinus
strbtea, cu alt corp, pe cile serpuitoare ale Alpilor, Italia de sus; iar Iulian, cu o avangard de
3.000 de soldati de elit, se ndrepta prin Pdurea Neagr spre Dunre, unde trebuia s-si mbarce
trupele pentru a le transporta la Sirmium. Acolo, celelalte corpuri de armat aveau s-1 ajung ct
mai repede posibil158. Pe drumuri impracticabile, peste munti, peste ape si mlastini, Iulian si
conduse oamenii cu o energie neobosit, trecnd toate obstacolele, si ajunse la Dunre, n locul
unde, din ordinul
158 Bidez, La ine de l'empereurjulien, pp. 192-193-
142
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
su, astepta flotila n care toti se mbarcar. Fiindc miscarea vslelor era potrivit cu iuteala
cursului apei si ajutnd si vnturile favorabile, observ Zosimus, flota a ajuns n unsprezece zile
la Sirmium159. Iuteala cu care Iulian a strbtut distantele i-a impresionat pe contemporani:
dusmanul s-a trezit cu el la Sirmium fr s fi auzit de pornirea lui din Gallia160.
Trupele sunt debarcate, n seara de 10 octombrie, la Bononia161, la 19 mile de Sirmium. Acest
oras era resedinta prefecturii de Illyricum. n apropiere, generalul Lucillianus, care comanda
fortele din Illyricum, adunase n grab cteva trupe, pentru a apra orasul, dar e surprins de
Dagalaiphus cu detasamentul su, trimis ca s-1 aduc. Trupele garnizoanei s-au predat si au fost
expediate, ca suspecte, n Gallia; dar, cnd au ajuns la Aquileia, nu mai voir a-si continua
drumul. Instigate de tribunul Nigrinus, apreciind pozitia tare a cettii, au ocupat-o, ntrindu-se
ntr-nsa. Dup un asediu ndelungat si lupte nversunate, ei s-au predat numai cnd au aflat c a
murit Constantiu162.
159 III, 10.
160 Ammianus, XXI, 9, 6: sed iile ut fax uel incensus malleolus voluciter ad destinata festinans.
161 [ntruct mai multe localitti din Imperiul roman purtau acest nume, este evident c aici nu
poate fi vorba nici de Bologna actual, situat n nordul Italiei, dar nici de actualul Vidin din
nord-vestul Bulgariei, situat n antichitate n Moesia superioar. Este vorba de o alt Bononia,
aflat n Pannonia secunda, (provincie n care se afla si metropola Sirmium (azi Sremska
Mitrovica), centru cu care Bononia de aici avea legtur direct, dup cum reiese si din descrierea
lui Ammianus (cf. Cari Patsch n Real-Enzyklopdie der classischen Altertumswissenschaft, voi.
III, Sturgart, 1899, col. 703)1.
162 Ammianus, XXI, 11, 12. :<
143

Dup ce intr n Sirmium, aclamat de populatie, Iulian oferi acesteia a doua zi o curs de care;
apoi, ndat ce Nevitta sosi cu trupele sale, si relu marsul pe calea ce ducea la Constantinopole.
El ocup Naissus (Nis) si un defileu din Haemus, care-i asigura naintarea. La Naissus redacta
manifestele sale trimise n orasele Illyriei, Helladei si pn la Roma, spre a-si cstiga simpatiile.
Ocupat n Orient cu persii, Constantiu, aflnd c Sapor s-a retras din teritoriul imperiului, se
hotr a-si duce fortele militare n Europa, spre a-1 pedepsi pe rzvrtit. El porni, n apropierea
iernii, din Antiochia spre Asia Mic. La Tarsos simti nceputurile unei febre; si continu totusi
drumul pn la Mopsucrene, ultima statiune a Ciliciei. Febra i se agrava si simti c sfrsitul i se
apropie, ntr-un moment de luciditate, dup cte ne relateaz Ammianus, Constantiu, care se
gndea si la soarta tinerei sale sotii, nsrcinate163, 1-ar fi indicat pe Iulian ca succesor. Dup o
grea agonie, si ddu sufletul n ziua de 3 noiembrie 361.
Eunucul Eusebius ncercase a provoca alegerea unui nou mprat, dar nu izbutise. Doi ofiteri fur
expediati ndat la Naissus, s asigure pe Iulian c toti soldatii imperiului erau gata s mearg sub
steagurile sale.
Astfel si ncheie viata mpratul Constantiu, care -zice att de bine Gibbon - mostenise toate
defectele tatlui su, dar n-avu nici una din calittile sale. Caracterul su a fost un amestec de
slbiciune si trufie, de superstitie si cruzime"164.
163 Ibidem, XXI, 15, 5, 6.
164 Op. cit., ed. Bury, t. II, pp. 439-440.
144
. rij|Mrtte{fejirttA|
'JBIPP::

Jovian, care avea s urmeze la tron lui Iulian, acum un simplu protector domesticus, primi ordin
s transporte cu mare pomp trupul decedatului la Constan-tinopol, spre a fi nmormntat lng ai
si. Constantiu se botezase, ca si tatl su, pe patul de moarte, si rmsitele sale pmntesti au
fost urmate de o procesiune de crestini cu fclii n mini, intonnd zi si noapte cntece religioase
pentru odihna sufletului su.
Iulian ddu n curnd ordinul de plecare la Con-stantinopol. Strbtnd Thracia repede, ajunse la
Herakleia-Perinthus, pe trmul Propontidei. ndat ce se stiu la Constantinopol despre sosirea sa,
populatia se repezi dincolo de ziduri, si Iulian si fcu intrarea (11 decembrie 361) n capital n
aclamatiile unanime ale poporului, escortat de trupe si de multimea celor ce-1 ntmpinaser.
Orasele imperiului trimit delegati pentru a-1 felicita si a-i prezenta coroana de aur165. Vestea
ajunge la popoarele vecine si la natiunile cele mai ndeprtate, si din toate prtile vin ambasade
spre a-1 saluta.
Curnd dup venirea lui Iulian, sosi n Constan-tinopole si galera care aducea rmsitele lui
Constantiu. Iulian cobor n port cu trupele sub arme, si, descoperit, merse n fruntea convoiului
pn la Sfintii Apostoli, unde cosciugul fu cobort n cripta ce-1 astepta.
Eunapios, n Excerpta de Leg. (Bonn), 3, p. 46.
145
NICOLAE BANESCU
s 3 Domnia mpratului Iulian . (3 noiembrie 361 - 26 iunie 363)
a. Actele administratiei sale interne. Odat stpn pe imperiu, Iulian ncredinta devotatilor si
comandamentele militare si marile demnitti. El institui apoi un tribunal exceptional, constituit ca
nalt Curte de Justitie, pentru a stabili responsabilitatea crimelor svrsite n domnia ce se
ncheiase. Msura a fost cerut noului mprat, cum rezult din scrisoarea acestuia ctre
Hermogenes166, ex-prefect al Egiptului167. Judectorii fur alesi din snul autorittilor indicate
prin jurisdictia lor civil sau militar pentru asemenea afaceri. Au fost numiti Mamertinus, prefect
de Illyricum si Italia, Sallustius, chemat la comanda prefecturii Orientului168, si patru generali,
comandanti supremi ai armatelor: gotul Nevitta, Jovinus, Arbetion, magistri ai cavaleriei, si
alamanul Agilon, comandantul infanteriei.
166 Bidez, L'empereurJulien, Oevres completes, t. I, 2-e prtie, Lettres etfragments, Paris, 1924,
scris. 33, p. 60.
167 O, eu, care am fost mntuit peste orice asteptare, o, care fr nici o sperant am auzit c ai
scpat de hidra cu trei capete! Nu vorbesc, jur pe Zeus, de Constantiu (acela a fost cum a fost), ci
de fiarele din jurul su, care si aruncau privirile de invidie asupra tuturor, care-1 fceau si pe
acela mai nenduplecat, ne-fiind prin firea sa nicidecum blnd, desi multora le prea astfel. Dar
aceluia, fiindc a devenit fericit (rposat), fie-i trna usoar! - cum se zice. Ct despre acestia, n-
as vrea s sufere pe nedrept, martor e Zeus. Fiindc ns multi acuzatori se ridic mpotriva lor, s-
a instituit un tribunal". ..... ----
168 Care nu trebuie confundat cu cel din Gallia. itfii.;
146
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Sallustius fu nsrcinat a prezida sedintele, iar Arbetion a conduce instructia. Pentru a nu fi supus
la influentele Curtii sau orasului, naltul tribunal si lu resedinta dincolo de strmtoare, la
Chalkedon. Spre a da toat importanta spiritului militar, ofiterii celor dou corpuri ale grzii,
Jovienii si Herculeanii, erau autorizati a urmri dezbaterile.
Pedepsele cele mai grave s-au pronuntat contra celor care, la Curtea lui Constantiu, organizaser
si exploataser serviciul de spionaj. Paul, zis Catena, al crui nume singur nfiora, Apodemius,
agens in rebus, complicele su, eunucul Eusebius, fur condamnati a fi arsi de vii; altii, osnditi la
pedeapsa capital. Cei vinovati de nalt trdare nu fur atinsi de acest tribunal, si mpratul se
vzu nevoit a aplica el nsusi unor asemenea criminali pedeapsa capital1.
Iulian pstr si pe tron sobrietatea vietii sale de ascet, cu care, ca Cesar, i deprinsese n Gallia pe
cei ce-1 nconjurau.
Cu educatia sa filosofic, el dispretul onorurile si luxul care nsoteau n mod obisnuit viata
suveranului. Modelul su era Marc Aureliu, pe care n satira-i filosofic Cesarii l socoate
superior tuturor predecesorilor, preferat de zei ca unul care a practicat pe tron lectiile filosofici,
ndat ce intr n palatul imperial, decis a readuce lumea roman la anticele sale traditii, Iulian lu
msuri pentru reducerea personalului extrem de numeros, expulznd toat acea domesticitate
excesiv ce se nghesuia zilnic n jurul persoanei mpratului sub naintasii si, si pstrnd numai
pe cei
169. Bidez, La vie de l'empereurjulien, pp. 207-211. ,>
147
NICOLAE BANESCU
strict necesari. Reduse considerabil si personalul serviciilor sale, multumindu-se pentru cancelarie
cu patru secretari si cu 17 agentes in rebus, pentru transmiterea ordinelor sale. n acelasi timp, el
dezbrc pe acesti curieri de rolul lor de spioni si politisti, care-i fcea att de temuti n timpul
domniei lui Constantiu.
Firea vioaie si sincer nu putea suferi aparatul complicat al ceremonialului asiatic, pe care l
observau cu ostentatie si strictete naintasii; n-a voit s fie numit cu titlurile sonore si zadarnice de
dominus si despotes.
Atent fat de orasul su natal, el conferi Senatului din Constantinopol privilegiile si onorurile de
care se bucura pn acum numai Senatul Romei170.
Exceptional de activ, ntr-o domnie care numr mai putin de doi ani, Iulian a mbrtisat aproape
toate domeniile vietii Statului, ngrijindu-se a le asigura o functiune ct mai bun. A pus ordine n
administratie, revocnd functionarii nedemni si aseznd n fruntea ei cele mai bune elemente. A
pus fru fiscalittii "abuzive, a redus impozitele si a cutat s le repartizeze echitabil. Consiliile
municipale ale provinciilor, reduse la rolul de adevrate agentii ale fiscului, s-au bucurat de
atentia sa deosebit. Peste msur de mpovrati, curialii se sustrgeau tot mai mult obligatiilor la
care erau chemati, si Iulian a suprimat prin edictele sale scutirile nedrepte, care nlesneau
evaziunea de la ndatoriri, n acelasi timp, pentru a asigura mai bine functiunea curiilor, le-a
usurat sarcinile att de apstoare.
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Iulian s-a ngrijit, de asemenea, a reduce la normal folosirea Postei publice, care devenise o mare
povar pentru municipalitti. El retrase clerului crestin dreptul de a o folosi pe cheltuiala Statului
(pe vremea lui Constantiu episcopii erau mereu pe drumuri, spre a participa la sinoade); apoi,
afar de prefectul pretoriului, functionarii nu mai avur dreptul de a elibera permise de cltorie.
n ce priveste justitia, mpratul se ngriji a o face mai expeditiv si prevzu pedepse pentru cei ce
provocau ntrzierea proceselor.
Armata a avut si acum toat atentia sa. Exemplul pe care-1 ddea el nsusi i-a atras iubirea
soldatilor si disciplina lor. Comandamentele au fost ncredintate celor ncercati171.
Tnrul mprat era prin educatia sa un partizan entuziast al vechilor traditii ale elenismului.
Cnd a ajuns la tron, pgnismul se afla ntr-o situatie critic. Constantiu luase o serie de msuri
aspre, care interziceau sacrificiile si hotrau nchiderea templelor. Aceste msuri au provocat, mai
cu seam n Asia Mic si Egipt, distrugerea multor monumente ale cultului pgn si spolierea
bogtiilor pe care le posedau. Ca urmare, preotii vechilor sanctuare se aflau n mare decdere.
Iulian nu putea s rmn indiferent la aceast prsire a traditiilor strbune, ta nipia. n ultimele
zile ale anului 361, el intervine promulgnd primele edicte generale n materie de religie. Din
prudent, s-a mrginit a proclama c pretutindeni se putea relua vechiul cult al zeilor care
fcuser mrirea
171 Ibidem, p. 236 si urm. > n s; :
149
NICOLAE BANESCU
Greciei si a imperiului. El acorda totodat o tolerant universal, anulnd sentintele de exil
pronuntate pe chestiuni de dogme de ctre Constantiu172. Convocnd pe episcopii dizidenti - ne
spune Ammianus -, i invit a renunta la discordiile lor si a profita de toleranta ce li se oferea
pentru a-si practica fiecare religia sa fr team173. Prin aceast larg tolerant, Iulian putea
crede ntr-o renastere a elenismului.
Bidez a stabilit c ostilittile lui Iulian mpotriva crestinismului au nceput numai din iunie 362,
de la data pornirii sale spre Antiochia, adic din momentul n care a luat contact cu realitti
ntristtoare pentru el. Atunci ncepe, dup expresia savantului belgian, era unui pontificat care
tine s transforme elenismul ntr-o teocratie174.
La 17 iunie 362, Iulian promulga o lege care lovea direct n crestinism. Legea cerea pentru numiri
n nvtmnt un decret al Senatului municipal atestnd moralitatea candidatului; dar decretul
trebuia s ntruneasc unanimitatea curialilor celor mai competenti si s obtin ratificarea
mpratului. O circular care interpreta legea preciza ns ce ntelegea mpratul prin moralitate.
Crestinii nu puteau, dup Iulian, s ntrebuinteze scriitorii clasici n lectiile lor, fiidc ei vedeau n
clasicii greci o testur de inventii diabolice, si educatia tinerimii trebuia ncredintat profesorilor
de o-nestitate nendoioas. Se proclama astfel o stare de incompatibilitate ntre elenism si credinta
crestin.
172 Ibidem, pp. 225-229.
173 XXII, 5, 2 si urm.
174 Bidez, op. cit, p. 310.
150

O alt lege, care-i obliga pe crestini s repare pagubele pricinuite prin distrugerea templelor n
timpul domniei lui Constantiu, produse n imperiu, n special n Orient, mare tulburare. Violentele
crestinilor ncurajati n domnia precedent fur acum rzbunate, de multe ori cu cruzime, de
adversarii lor. Cu toat toleranta proclamat de Iulian, n materie de credint, el i proteja pe
adeptii vechiului cult si crestinii fur n mod treptat lipsiti de functiile lor n administratie si
armat. Caracterul lui Iulian l fcea s deteste cruzimea, si grija fat de reputatia sa l ndemna la
respectul legilor justitiei; dar cei care exercitau autoritatea sa n provincii erau mai putin sub
privirile publicului si ei urmau, dup expresia just a lui Gibbon, mai degrab dorintele, dect
ordinele suveranului lor175.
b. Apostazia lui Iulian. Faptul cel mai nsemnat al domniei mpratului Iulian a fost reactia sa
mpotriva crestinismului. El e cunoscut istoricilor bizantini sub numele de apostatul" (renegatul)
6 napa6rrig. N-am putea ns afirma categoric c avem a face la el cu o adevrat renegare a
credintei. stim cum si-a fcut, nc de copil, educatia, sub privegherea episcopului de Nicomedia,
arianul Eusebius. Dar Mardonius deschisese de la nceput spiritului su receptiv tezaurele
cugetrii elenice. Practicile crestinismului, n care Iulian a fost initiat, nu 1-au putut convinge,
cum n-au convins, n acea epoc, pe attia altii.
Bidez ne-a dat, n excelenta sa monografie adesea amintit, explicatia just a fenomenului, cnd
arat c
175 Ibidem,, ed. Bury, t. II, p. 489. >-,-<& qq JK^- V
151

apostazia" era un lucru destul de obisnuit n epoca lui Iulian, n care o criz de ndoial ntorcea
din nou spiritele la politeism. Nu trebuie s uitm apoi c n veacul al IV-lea n multe regiuni ale
Occidentului opera convertirii crestine era putin naintat, n toate marile familii ai cror copii
erau instruiti de retori crestinii erau putin numerosi. Mult timp posturile nalte au fost acolo
ocupate de pgni. Cazul lui Synesius, prietenul vestitei Hypatia, initiat n misterele
neoplatonismului si nltat la episcopatul Cyrenaicei, cu rezerva din partea lui de a putea profesa
unele dogme ale primei sale credinte, e caracteristic n aceast privint176.
Apostazia lui Iulian a fost nainte de toate, cum o caracterizeaz att de bine nvtatul belgian,
actul unui mistic sedus de promisiunile de nemurire cereasc si de viziuni de fericire". Dar
pentru a putea ntelege jocul complet al influentelor care au dus la aceast convertire - adaug el -
trebuie s ne amintim c Iulian n-a fost numai mistic: a fost, n acelasi timp, si un om de actiune
si un om de Stat. El si simte o vocatie supranatural, recunoaste c zeii au nteles s fac dintr-
nsul mntuitorul lumii, artndu-i relele pricinuite imperiului prin alianta sa cu o religie
subversiv. Trebuiau deci restaurate vechile traditii ale strbunilor, TCC ntpia. ntreprinderea
care-1 seduse pe Iulian prea att de ispititoare pgnilor, nct, de la Magnentiu ncoace, timp de
dou secole, ea ddu loc la necurmate tentative de contra-revolutie. Procopios, curnd dup
disparitia lui Iulian, tnrul Theodor, se
Ibidem,, pp. 82-83.
152
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
lsar trti de aceleasi ambitii; apoi Lucius, generalisimul care vru s-1 ucid pe Theodosius
pentru a restabili idolatria, Eugenius si Maximus n Occident, conspiratorii grupati mai trziu n
jurul egipteanului Pamprepios, au fost pgni care, ca si Iulian, con-cepur un plan de reactie
mpotriva progreselor crestinismului177.
Aversiunea fat de crestinism era ntretinut si de privelistea pe care o oferea nssi Biserica:
erezia lui Arius mprtise lumea n tabere, iar episcopii si disputau de attea ori Scaunele.
Dar ncercarea lui Iulian n-a reusit, cu tot zelul sufletului su entuziast. Biserica se organizase, si
ea putu opune o serioas rezistent operei de restaurare religioas ntreprinse de mprat, n
schimb, cum conchide Bidez, instrumentul pe care secolul su i-1 oferea nu mai era, n minile
sale, dect un corp putin capabil de a vibra. Pentru ca s ncerce a rensufleti un cler inert,
Apostatul fu redus la starea de a-1 ruga s imite institutii foarte deosebite de cele ale scumpei sale
Hellade"178.
c. Expeditia mpotriva persilor. sederea n An-tiochia. Moartea mpratului Iulian. Iulian
impusese, prin gloria armelor sale mpotriva germanilor, un mare respect popoarelor dimprejur.
Un singur rival temut rmnea n fata imperiului: regele persilor. Tnrul suveran hotr s ia
ofensiva, s loveasc Persia n inima regatului si s pedepseasc astfel trufia
177 Ibidem, p. 84.
178 Ibidem,, p. 314.
153
NICOLAE BANESCU
dusmanului care insultase n attea rnduri maiestatea Romei. Mari pregtiri de rzboi se fcur,
si Sapor al II-lea gsi prudent a scrie mpratului, propunnd trimiterea de negociatori; dar Iulian
respinse propunerea, socotind inutil o ambasad, cnd el nsusi avea s vin n Persia. Ctre
solstitiul de var al anului 362 el trecu Bosforul, ndreptndu-se spre Antiochia, unde hotrse a-
si concentra toate fortele, n apropiere de metropola Siriei, Iulian fu aclamat de o mare multime
care iesise n ntmpinarea sa. Libanios se afla printre cei trimisi de oras naintea suveranului, si
acesta se ntretinu cu el, l invit la palat si o mare prietenie se leg ntre dnsii, nct celebrul
retor fu, pe tot timpul sederii lui Iulian n Antiochia, consilierul su influent, pstrndu-i dup
aceea o amintire ne-stears.
Pentru a le face plcere, mpratul ddu antiohie-nilor spectacolul unei curse de Hippodrom, si
ceru lui Libanios s pronunte un discurs, care ni s-a transmis. Discursul e o glorificare a
suveranului, a tineretii sale studioase, a convertirii lui la cultul elenismului179.
Antiochia veacului al IV-lea, cu porticele sale mrete care strbteau orasul de la un capt la
cellalt, cu strlucirea palatelor ncrustate n marmur si fildes, a monumentelor ridicate de
mprati, cu pietele n care toat ziua se nghesuia multimea, cu vestita dumbrav Daphne,
xayKri Acpvij - cum o numeste Libanios n Panegiricul nchinat orasului su natal180 -
179 Ibidem,, p. 278.
og, pronuntat cu prilejul jocurilor olimpice din a-
nul 360.
154

era un centru de bogtie si de lux rafinat, a crui populatie amestecat se rsfta n viata-i
usuratic, pasionat de plceri, de curse de cai, de jocuri si dansuri obscene, de srbtoriri si
bacanale. Acolo, chiar plebea nu numai c nu vegeta, dup afirmatia retorului, ci cu desftare si
ducea viata". Predicile Sfntului loan Chrysostom, care, timp de douzeci de ani, a biciuit cu
verbul su inspirat pcatele societtii frivole a Antiohiei, ne nftiseaz n toat cruzimea ei
privelistea moral a marii si lascivei metropole a Orientului.
ntr-o asemenea atmosfer, mpratul auster si modest nu putea fi popular. El si fcea sacrificiile
sale n temple si, ntr-o vreme de criz alimentar, hecatombe de animale jertfite erau consumate
de trupe, n timp ce locuitorii sufereau de foame. Iulian a luat msuri ca s usureze populatia, a
adus si gru din Egipt, spre a fi vndut mai ieftin, dar el a ncput pe mna acaparatorilor. La
Daphne se afla un templu celebru al zeului solar Apollo, si Iulian se duse la srbtoarea anual a
zeului, creznd c va vedea acolo pompa unei mari ceremonii, dar nu gsi dect indiferenta
autorittilor si a publicului. Dezgroparea osemintelor fostului episcop Babylas si transportarea lui
n cimitirul orasului, pentru purificarea din jurul sanctuarului, a indignat pe crestini, care au
condus moastele sfntului cntnd un psalm insulttor la adresa lui Iulian. Curnd dup aceea,
crestinii dau foc ntr-o noapte templului, care se mistui mpreun cu statuia de ivoriu a lui Apollo,
oper a sculptorului Bryaxis.
Iulian nu putea fi indiferent la aceast crim, si biserica cea mare din Antiochia fu atunci nchis,
mpratul se retrase tot mai mult n palatul su, nconju-
155
N1COLAE BNESCU
rt de ctiva intimi. Cu prilejul Saturnaliilor, pe strzile orasului multimea impertinent l
sfideaz, cntnd cuplete care luau n btaie de joc religia, legile, tinuta si chiar barba
mpratului, numindu-1 tap si ciclop. Iulian rspunse acestor invective ale populatiei n chip
inocent, compunnd sub form de satir o apologie ironic intitulat Misopogon, adic
dusmanul brbii". Se va rzbuna prin insulte, dar nu mpotriva altora, ci a sa nsusi. Cu o
exagerare de un comic bufon, mrturiseste cusururile ce i se imput, aminteste antio-hienilor tot
binele ce a voit s le fac si si aduce aminte cu regret de timpul fericit n care galii rspundeau
bunei sale vointe, si d aerul de a glumi si a rde, dar o adnc amrciune se desface din aceast
apologie. El adreseaz ingratei populatii o singur amenintare: va prsi un oras care 1-a nteles
att de ru, pentru a merge aiurea. Se gndea, desigur, la Tarsos.
La nceputul lui martie 363, Iulian prsi Antiochia, pentru nceperea campaniei, pornind ctre
Hierapolis. Gloria lui Alexandru cel Mare i nflcra ambitia, si el urm n expeditia sa itinerariul
marelui cuceritor al Asiei, n momentul plecrii, o multime de locuitori de toate conditiile l
conduse, urndu-i o ntoarcere glorioas si rugndu-1 s uite neplcerile ce avuse, dar el, jignit de
batjocurile lor, rspunse c-1 vedeau pentru ultima oar si c se va ntoarce, dup campanie, pe
cel mai scurt drum la Tarsos. Membrii Senatului Antiohiei l nsotir pe mprat pn la Litarba,
unde obtinur o ultim audient si ncercar s-1 nduplece181.
Bidez, op. cit., pp. 316-318.
156
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
La 13 martie, prsind Hierapolis, trecu Eufratul pe un pod de vase si ajunse n mars fortat la
Carrhae (Harrn), n Osroene, unde se opri cteva zile. Iscoade venir n grab s anunte o
nvlire a escadroanelor lui Sapor ntr-un punct al frotierei, si Iulian trimise n acea directie
30.000 de oameni sub comanda lui Procopios si a lui Sebastian, fost duce de Egipt. El le ddu
instructiuni s manevreze dincoace de Tigru, pzindu-se de orice surprindere, s opereze
jonctiunea lor cu Arsak, regele Armeniei, care si oferise ajutorul, apoi, trecnd prin Corduene si
Moxo-ene (la sudul lacului Van), s devasteze regiunile fertile ale Mediei occidentale si s se
ntoarc dup aceea pentru a ajuta operatiunile din Assyria, n momentul decisiv.
Iulian, cu restul armatei, cobor pe Eufrat spre sud, sosind la 27 martie la Callinicum (Rakka). A
doua zi, primi vizita seicilor nomazi arabi, care si ofereau concursul lor. Apoi sosi si flota pornit
din Samosata, o mie de vase, purtnd provizii, arme si masini de rzboi, cincizeci de galere de
lupt si cincizeci de pontoane182. De aici grbi apoi mai departe si, la o lun de la plecarea din
Antiochia, ajunse la Circesium, ultima cetate a imperiului, pozitie strategic la vrsarea rului
Chaboras n Eufrat. Trecnd n urm dincolo de Chaboras, care separa cele dou imperii, Iulian
intra n tara dusman. El distrugea podul n urma sa, artnd armatei c trebuia s-si pun
speranta numai n izbnd. Asezat pe o nltime, nconjurat de ofiterii principali, tinu trupelor un
discurs elocvent,
182 Ibidem, pp. 318-319.
157
NICOLAE BANESCU
spunndu-le c au prea multe de rzbunat pentru a sovi s rspund la apelul patriei. Soldatii
aclamar zgomotos.
Iulian si lu msurile dictate de experienta sa militar, trimitnd pe front si pe flancuri iscoade
pentru recunoasterea terenului si prevenirea surprinderilor. El se asez la centru cu infanteria,
avnd la dreapta sa pe Nevitta cu cteva legiuni de-a lungul Eufratului, la stnga escadroanele de
cavalerie, sub comanda lui Arinthaeos si a lui Hormisdas, fratele lui Sapor refugiat la bizantini.
Victor si germanul Dagalaiphus comandau ariergarda. Secundin, ducele de Osroene183, nchidea
coloana.
Armata nainta astfel, ocupnd toate pozitiile ntrite pn la Ozagardana, care fu incendiat, si
unde aprur ntia oar persii; ei fur atacati energic si pusi pe fug. Intrnd apoi ntr-o regiune
tiat de canale pentru ajutarea agriculturii, fortele lui Iulian trecur peste toate piedicile si
ajunser la Perisabor, cetate la 50 de mile de capital, aprat de apele ce o mpresurau. Dup un
asediu puternic, ea cade n minile lor si e prefcut n cenus, naintarea se face acum printr-o
cmpie inundat, pn la Maioza-malcha184, situat la unsprezece mile de Ctesiphon, cetate
puternic, fcut pentru a nchide drumul ctre
MS [prOvincie istoric din nord-vestul Mesopotamiei, desprins din Regatul seleucid sub forma
unui regat independent cu capitala la Edessa, care timp de peste trei veacuri a fost stat tampon
ntre Imperiul roman si Regatul part. Diocletian a transformat-o n provincie roman].
184 La Gibbon: Maogamalcha. <.
158
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
capital. Printr-un asediu greu, n care Iulian a desfsurat toat arta sa de militar cu experient,
cetatea a fost luat cu asalt si drmat la pmnt. Trei palate mrete, ridicate pe malul Tigrului,
cu parcurile lor de vntoare servind regelui, n preajma capitalei, au fost nimicite n aceast
continu naintare. Decis a pune mna pe capitala dusmanului, Iulian izbuti a-si trece ntr-o
noapte trupele pe malul stng al Tigrului, unde o lupt furioas se ncinse cu persii generalului
Surena, care, n cele din urm, sunt fugriti pn la zidurile orasului, lsnd mai bine de dou mii
de morti pe locul de lupt. Ctesiphon era puternic fortificat. Iulian tinu un consiliu de rzboi,
spre a hotr dac trebuie s se ntreprind asediul capitalei. Soco-tindu-se c el avea s fie lung,
c Procopios si Sebas-tian, pe care Iulian i astepta aici, nu se artau, amgiti de regele Armeniei,
se decise a renunta la asediu si a ptrunde n interior, urcnd Tigris. Dar curentul fluviului era
prea repede si flota nu-1 putea urca usor, ceea ce l fcu pe .Iulian s-o ard. Armata nainta cu
greu, pe o arsit grozav, si nu ntlni ajutoarele promise de Arsak, nici trupele lui Sebastian si
Procopios. n tot acest mars ea era hrtuit mereu de cavaleria persan, care, ntr-o regiune
acoperit de coline, aprea si disprea pe nesteptate. Proviziile ncepur a lipsi, cci bande de
persi incendiau pretutindeni dinaintea nvlitorilor recoltele, si armata lui Iulian trecea pe
ntinderi pustii.
n ziua de 16 iunie 363, mpratul se afla ntr-un mars din zorii zilei, cnd un nour de praf se
ridic n deprtare, vestind aparitia armatei considerabile a lui Sapor al II-lea, care ncepea
urmrirea dusmanului.
159
NICOLAE BANESCU
Cteva zile n sir avur loc lupte de hrtuial, n care armata lui Iulian se tinu bine, stpn pe
teren. Dar trupele erau extenuate de cldura arztoare, de privatiuni si de boli, si a trebuit s li se
acorde trei zile de odihn. La 26 iunie aveau s-si reia marsul, n noaptea care preceda acea zi,
mpratul, nchis n cor+ tul su, avu o viziune fatal: geniul imperiului i apru, ca odinioar n
palatul din Lutetia, dar cu capul acoperit de un vl si, n loc s ndrepte spre Iulian o privire
ncurajatoare, ca atunci, el se ntoarse si iesi ncet din cort185.
A doua zi, armata se urni din loc. Atacat de persi, care ocupau colinele, mpratul e nstiintat c
la una din aripi centrul a fost aproape zdrobit de cavaleria dusman. Fr a tine seam c, din
cauza cldurii, si scosese platosa, Iulian smulse scutul unui soldat si alerg cu un ajutor de trupe
n locul primejduit, unde printr-o miscare dibace puse cavaleria dusman pe fug. Pe cnd si
ncuraja trupele n urmrirea escadroanelor persane, acestea aruncar n urma lor o ploaie de
sgeti si sulite. Una se nfipse ntre coastele mpratului, rnindu-1 adnc. El vru s-o trag afar,
dar si tie degetele de muchiile ascutite si czu de pe cal n nesimtire. Dus n cort, fu pansat de
medicul Oribasius. n acest timp, btlia si urma cursul, si strigtele soldatilor ajungeau pn la
cort. Iulian si ceru calul si armele pentru a se ntoarce la lupt, si, agitndu-se, si provoc o
hemoragie care-i grbi sfrsitul. Dusmanii fuseser n aceast btlie aproape zdrobiti si, dac
Iulian ar fi trit, izbnda trupelor sale
1 Ammianus Marcellinus, XXIV, 8, 5.
160
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
ar fi avut urmrile unei victorii decisive. Persii prsir cmpul de lupt n care si lsaser doi
generali, cincizeci de satrapi si o multime din cei mai bravi soldati, mpratul Iulian avu un sfrsit
care a fost comparat cu al lui Socrate, n mijlocul discipolilor: aceeasi trie naintea mortii,
aceeasi senin filosofic n fata misterului ei. Moartea sa e povestit n amnunt de Ammianus,
martor ocular186. Filosofia - spunea, n apropierea ultimelor sale momente, Iulian - m-a convins
c sufletul nu este cu adevrat fericit dect cnd s-a eliberat de legturile trupului si c trebuie
mai degrab s te bucuri, dect s te ntristezi cnd cea mai nobil parte din noi se desface de cea
care-1 degradeaz si-1 umileste... Multumesc Zeului vesnic187 c n-a ngduit s pier nici printr-
o conspiratie, nici prin durerile unei lungi boli, nici prin cruzimea unui tiran. Ador buntatea lui
pentru mine, c m smulge din lume printr-o moarte glorioas". Puterile ncep apoi a-1 prsi.
Gndindu-se la alegerea unui succesor, spuse celor
186 XXV, 3.
187 [De inspiratie neoplatonic, sintagma numen sempiternum, echivalent cu numen caeleste sau
chiar Deus caelestis, vdeste si influenta exercitat de gndirea crestin asupra filozofiei pgne a
acelei vremi, asa cum o ntlnim si la Ammianus (cf. T. Teoteoi, Ammien Marcellin, precurseur
de l'historiographie byzantine, Etudes byzantines et post-byzantines", voi. III, Bucuresti, Ed.
Enciclopedic, 1997, p. 26-27); cu privire la aceast ntreptrundere ntre crestinism si pgnism
n partea de apus a Imperiului roman, pagini frumoase pot fi citite n P. Courcelle, Les lettres
grecques en Occident. De Macrobe Cassiodore, Paris, 1943 si H.-I. Marrou, Saint Augustin
etlafin de la culture antique, ed. a IV-a, Paris, E. de Boccard, 1958, lucrare tradus recent si n
limba romn]. ,
161
NICOLAE BANESCU
prezenti c nu vrea s dea indicatii, dar, ca bun cettean, doreste s fie nlocuit printr-un demn
urmas, ntreb dup aceea de Anatolius, unul dintre intimii si, pe care-1 iubea mult, si cnd
Sallustius i rspunse c a czut n lupt, mpratul ncepu a plnge pierderea acestui bun prieten.
Cei din jurul su, miscati, izbucnesc si ei n plansete, dar, n fata acestei privelisti, mpratul si
revine si-i conjur s nu umileasc prin lacrimi de slbiciune moartea unui suveran care n curnd
se va uni cu cerul si cu stelele. Toti tcur, si Iulian ncepu o convorbire metafizic asupra naturii
sufletului, cu filosofii Priskos si Maximus. Toate acestea l obosir, si rana se redeschise. El
simtea c se nbus, ceru ap si, dup ce bu, si ddu ndat sufletul. Era ctre miezul noptii (26
iunie 363).
Astfel prsi viata acest om extraordinar, care ls n istoria lumii un rsunet att de mare.
Corpul su fu transportat la Tarsos, spre a fi nmormntat dup dorinta sa. Procopios, care afl
armata n retragere, fu nsrcinat a escorta convoiul pn la destinatie.
Cnd stirea mortii lui Iulian ajunse n imperiu, bucuria crestinilor, care vedeau n aceasta mna
rzbuntoare a divinittii, a fost un delir si reactia lor violent. Pretutindeni inscriptiile care
glorificau numele tnrului mprat fur nimicite. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. Grigorie
de Nazianz l batjocoreste pentru meritele, ca si pentru defectele sale. La Constantinopol, o
revolt izbucni mpotriva prefectului. La Antiochia, pgnii fur huiduiti si Libanios se
162
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
simti un timp n primejdie. Colaboratorii mpratului au fost urmriti: Maximus, theurgul din
Efes, fu executat, Oribasius exilat la goti. Teroarea fu att de mare, nct sotii de arme ai lui Iulian
si martorii ultimelor sale victorii se temur a publica ceva. ntr-o scrisoare ctre prietenul su
Aristophanes, recomandat mai nainte mpratului, Libanios mrturiseste de ce este silit, n
marele su doliu, s pstreze tcerea fat de calomniatorii gloriosului disprut188.
Cnd mnia crestinilor se mai potoli, datorit si tolerantei lui Jovian, pgnii putur aduce
omagiul cuvenit suveranului care czuse pentru aprarea patriei. Mai nti, ctiva ofiteri
participanti la ultima campanie, n care si luaser nsemnri (Seleucus, Magnus, Callistus),
putur redacta o naratiune a rzboiului. Abia dup cinci ani de la moartea lui Iulian, Libanios putu
compune o monodie, si apoi o lung oratiune funebr n care l prezent ca ales al zeilor si
binefctor al lumii189, n rezumatul su de istorie roman, Eutropius, care-1 nsotise pe Iulian n
Persia, ne-a lsat asupra mpratului filosof pagini de judecat neprtinitoare, re-cunoscndu-i
meritele, cultura ntins, calittile deosebite si devotamentul su pentru interesul public. Putin
nainte de sfrsitul secolului al IV-lea, Ammianus Marcellinus si public istoria sa, cel mai
complet, cel mai amnuntit, mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care i putem consulta
pentru a sti ce idee si fcur despre Iulian cei ce-1 cunoscuser de aproape"190. Cam
s Bidez, op. cit., pp. 332-335.
' Ibidem, pp. 336-337.
} Ibidem, p. 337. .........
163

prezenti c nu vrea s dea indicatii, dar, ca bun cettean, doreste s fie nlocuit printr-un demn
urmas, ntreb dup aceea de Anatolius, unul dintre intimii si, pe care-1 iubea mult, si cnd
Sallustius i rspunse c a czut n lupt, mpratul ncepu a plnge pierderea acestui bun prieten.
Cei din jurul su, miscati, izbucnesc si ei n plansete, dar, n fata acestei privelisti, mpratul si
revine si-i conjur s nu umileasc prin lacrimi de slbiciune moartea unui suveran care n curnd
se va uni cu cerul si cu stelele. Toti tcur, si Iulian ncepu o convorbire metafizica asupra naturii
sufletului, cu filosofii Priskos si Maximus. Toate acestea l obosir, si rana se redeschise. El
simtea c se nbus, ceru ap si, dup ce bu, si ddu ndat sufletul. Era ctre miezul noptii (26
iunie 363).
Astfel prsi viata acest om extraordinar, care ls n istoria lumii un rsunet att de mare.
Corpul su fu transportat la Tarsos, spre a fi nmormntat dup dorinta sa. Procopios, care afl
armata n retragere, fu nsrcinat a escorta convoiul pn la destinatie.
Cnd stirea mortii lui Iulian ajunse n imperiu, bucuria crestinilor, care vedeau n aceasta mna
rzbuntoare a divinittii, a fost un delir si reactia lor violent. Pretutindeni inscriptiile care
glorificau numele tnrului mprat fur nimicite. Polemistii crestini 1-au atacat cu furie. Grigorie
de Nazianz l batjocoreste pentru meritele, ca si pentru defectele sale. La Constantinopol, o
revolt izbucni mpotriva prefectului. La Antiochia, pgnii fur huiduiti si Libanios se
162
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
simti un timp n primejdie. Colaboratorii mpratului au fost urmriti: Maximus, theurgul din
Efes, fu executat, Oribasius exilat la goti. Teroarea fu att de mare, nct sotii de arme ai lui Iulian
si martorii ultimelor sale victorii se temur a publica ceva. ntr-o scrisoare ctre prietenul su
Aristophanes, recomandat mai nainte mpratului, Libanios mrturiseste de ce este silit, n
marele su doliu, s pstreze tcerea fat de calomniatorii gloriosului disprut188.
Cnd mnia crestinilor se mai potoli, datorit si tolerantei lui Jovian, pgnii putur aduce
omagiul cuvenit suveranului care czuse pentru aprarea patriei. Mai nti, ctiva ofiteri
participanti la ultima campanie, n care si luaser nsemnri (Seleucus, Magnus, Callistus),
putur redacta o naratiune a rzboiului. Abia dup cinci ani de la moartea lui Iulian, Libanios putu
compune o monodie, si apoi o lung oratiune funebr n care l prezent ca ales al zeilor si
binefctor al lumii189, n rezumatul su de istorie roman, Eutropius, care-1 nsotise pe Iulian n
Persia, ne-a lsat asupra mpratului filosof pagini de judecat neprtinitoare, re-cunoscndu-i
meritele, cultura ntins, calittile deosebite si devotamentul su pentru interesul public. Putin
nainte de sfrsitul secolului al IV-lea, Ammianus Marcellinus si public istoria sa, cel mai
complet, cel mai amnuntit, mai pitoresc si mai veridic din autorii pe care i putem consulta
pentru a sti ce idee si fcur despre Iulian cei ce-1 cunoscuser de aproape"190. Cam
f Bidez, op. cit., pp. 332-335.
' Ibidem, pp. 336-337.
} Ibidem, p. 337. ;" '......
163
NICOLAE BANF.SCU
n acelasi timp, Eunapius ne-a povestit domnia lui Iulian dup jurnalul medicului Oribasius, si,
dup el, Zosimus 1-a prezentat cu simpatie, ca suveran model.
De la nceputul Evului Mediu, legenda Apostatului a preocupat fantezia hagiografilor, trecnd si
n drama religioas. Eruditul Bidez le-a schitat n ultimul capitol al amintitei sale monografii
(Histoire et legende), si ne-a expus opera de reabilitare ntreprins, mai cu seam n Franta, odat
cu dezgroparea manuscriselor ce cuprindeau scrierile suveranului att de calomniat.
nregistrnd prerile contradictorii ale modernilor, savantul belgian proclam un mare adevr
cnd afirm c, pentru a ntelege atitudinea lui Iulian, nu trebuie s uitm c Apostatul pretinse a
reprezenta partida traditiei si c ntotdeauna el mrturisi oroarea pentru spiritul de noutate. Ceea
ce-1 distinge si face mrimea lui nu e nici ideea conductoare, nici ntreprinderea pe care o
concepu: sunt naltele calitti ale inteligentei sale si ale caracterului su. Este ardoarea,
entuziasmul si sinceritatea credintei sale; e, de asemenea, efortul prodigios al vointei lui". Dac
Iulian n-a izbutit, nu trebuie luat n rs si calomniat: el merit respectul datorat nobletei
moralittii sale"191.
Ibidem, pp. 349-351.
164
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
C.
CONTINUATORII DINASTIEI CONSTANTINIENE. IOVI AN, VALENTINIAN sI VALENS
1. lovian (27 iunie363- 17februarie 364)
Cu moartea lui Iulian, dinastia lui Constantin cel Mare se stingea cu totul, n dimineata zilei de 27
iunie, ofiterii armatei tinur sfat pentru a alege un urmas. Dup lungi discutii, ei se nteleser a
oferi tronul lui Sallustius, prefectul pretoriului. Acesta ns, invocnd vrsta, nu primi, si atunci fu
ales Jovian, cornitele grzii.
Pannonian de origine, fr nsusiri deosebite, el cut s asigure ndat pacea cu persii, situatia
armatei fiind destul de precar, lipsit de provizii si hrtuit necontenit n retragerea ei pe
teritoriul dusmanului.
ndat ce aflase de moartea lui Iulian, Sapor al II-lea, socotindu-se biruitor, ncepuse urmrirea
imperialilor. Dar, la prima ciocnire, persii fur respinsi cu mari pierderi. Pn la Dur, n stnga
Tigrului, urmrirea a fost continu, desi mrginindu-se la hrtuieli, fr ca cele dou armate s se
prind ntr-o adevrat lupt, n cele din urm, Sapor, gndindu-se la pierderile mari pe care le
suferise, fcu propuneri de pace, pe care Jovian, fat de situatia critic a armatei sale, se grbi a le
primi n conditii cu totul umilitoare pentru imperiu. El trebui s retrocedeze persilor cele cinci
provincii transtigritane cucerite de Galeriu, cele mai puternice dou cetti ale Meso-potamiei,
Nisibis, din care locuitorii puteau pleca, si
165
N1COLAE BNESCU
Singara, n sfrsit, s prseasc n minile persilor Armenia. Un tratat pe 30 de ani fu semnat
ntre cele dou puteri, ntrit prin jurminte si ostateci. Istoricii epocii vorbesc cu durere si
indignare despre aceast pace dezonorant, necessariam quidem, sed igno-bilem, cum o
caracterizeaz Eutropius192.
Cedarea cettii Nisibis produse o mare jale printre locuitori, siliti a emigra, n zadar fruntasii
orasului se aruncar la picioarele mpratului n trecere, rugndu-1 s nu-i dea prad dusmanului
furios din cauza celor trei nfrngeri suferite. Jovian nu se ls nduplecat, ci ddu porunc de
evacuare. Cei mai multi locuitori s-au refugiat la Amida, mai putini n alte orase. Descurajarea fu
mare pretutindeni, fiecare oras so-cotindu-se expus nvlirii persilor, odat ce Nisibis era
cedat193.
Dup ce asigur pacea cu dusmanii, Jovian cut s restabileasc linistea Bisericii, zguduit n
timpul predecesorului su. El transmise o circular guvernatorilor de provincii, n care si
mrturisea credinta si asigura stabilirea legal a religiei crestine. Vestitul Athanasios iesise din
retragerea sa la vestea mortii lui Iulian si, aclamat de multime, si reocupase Scaunul
arhiepiscopal din Alexandria194. El avusese mai nainte; o ntrevedere cu noul mprat n
Antiochia.
192 Citat de Gibbon, ed. Bury, t. II, p. 550, n. 115.
193 Zosimus, III, 34: navra Se fjv otjucoyfjg Kai dprivcnv /leord,
LKaTt\q EKKeaSai mc, nepav eq>68oiq, Niaiwt avmt, oofievcov. 194 [La bibliografia
existent n manualele de patristic, asupra acestei personalitti pot fi adugate titluri mai recente:
Politique et theologie chez Athanase d' Alexandrie, ed. C. Kannengisser,
166

Spiritul moderat al lui Jovian proclam o tolerant universal fat de agitatia sectelor numeroase
n snul Bisericii. Themistius, trimis de Senatul capitalei s exprime noului suveran devotamentul
su loial, a putut vorbi cu elocventa sa obisnuit de principiile tolerantei filosofice195.
Domnia cea nou avu un sfrsit neasteptat, nainte ca titularul s ajung n capitala sa. De la
Antiochia, Jovian si-a luat calea, grbit, ctre Constantinopol, trecnd pe la Tyana si Ankyra.
Oprindu-se la Dada-stana, un oras obscur ntre Galatia si Bithynia, dup o mas copioas,
mpratul se culc si fu gsit a doua zi dimineata (17 februarie 364) mort n patul su. Cauza
acestei morti neasteptate a fost explicat n diverse feluri. Unii o atribuie urmrilor unei indigestii
pricinuite sau de cantitatea de vin, sau de calitatea ciupercilor consumate seara; dup altii, a fost
asfixiat n somn de crbunii aprinsi imprudent ntr-o camer cu peretii de curnd vopsiti. N-au
lipsit ns nici zvonurile de otrvire196. Corpul decedatului suveran a fost trimis la
Constantinopol, spre a fi nmormntat.
Tronul rmase vacant timp de zece zile. Alegerea avu loc la Niceea, n Bithynia. Adunarea
solemn a puterilor civile si militare ale imperiului oferi din nou coroana lui Sallustius, prefectul
pretoriului, dar acesta pentru a doua oar refuz. Atunci, dup mai multe
Paris, 1974; M. Tetz, Zur Biographie des Athanasios von Alexandrien, Zeitschrift fur
Kirchengeschichte", 90 (1979), p. 304-338; H. A. Drake, Athanasius' First Exile, Greek, Roman
and Byzantine Studies", 27 (1986), p. 193; v. si Supra, n. 31)].
195 Gibbon, op. cit., ed. Buiy, t. III, pp. 2-4.
196 Ibidem, p. 6. , .,...,.. ........ ,,,, ..... :
167
NICOLAE BANESCU
propuneri respinse, numele lui Valentinian, un pan-nonian, ofiter de merit, seful unei schole a
grzii197, ntruni sufragiile ntregii adunri.
t-
"; 2. VALENTINIAN I
(2 7februarie 364 -17 noiembrie 3 75)
Noul ales era fiul comitelui Gratian, cunoscut pentru meritele sale militare n Africa si Britannia.
Valentinian I avea o nftisare maiestuoas si se deosebea prin energia sa fr margini si
devotamentul pentru binele public. El fu ndat nvestit solemn, n mijlocul aclamatiilor trupelor
(27 februarie 364). Armata i ceru s-si asocieze un coleg la imperiu, n cuvntarea ce tinu,
Valentinian si art de la nceput energia, spunnd armatei c, odat ce ncrederea ei 1-a nltat
pe tron, e datoria sa s se gndeasc la siguranta si interesul imperiului. Recunoaste ct de mare e
greutatea acestui imperiu pentru minile slabe ale unui muritor, dar alegerea unui prieten sincer
cere o matur deliberare si aceasta l priveste. Armata, surprins, se linisteste, si mpratul, o lun
mai n urm, venind la Constantinopol, acord titlul de Augustus fratelui su Valens (28 martie
364). Acesta era n vrst de 36 de ani si n-avea talentele fratelui su. El i arta un mare
devotament, recunoscndu-i superioritatea geniului si ascultndu-1, dup expresia lui Ammianus,
ca un subaltern (in modum apparitoris).
197 Cedrenus, I, 541 (Bonn), ne spune c era mare de trup, rosu, cu prul blond si ochii frumosi,
putin albastri, nct multi ziceau c seamn cu David".
168
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Imperiul fu mprtit ntre cei doi frati. Valentinian oferi lui Valens prefectura Orientului, de la
Dunrea de Jos pn la hotarele Persiei, cu resedinta la Constantinopol, pstrnd pentru el
Illyricum, Italia si Gallia, cu resedinta la Milan.
a. Administratia imperiului. Valentinian I era un brav soldat, care tinea la disciplin n armat si la
ordine n Stat, dar avea o fire violent, fiind dur pn la cruzime. Ammianus Marcellinus a
nregistrat attea din executiile lui sumare, sentintele dictate de multe ori glumet, semnalnd si
cusca celor dou ursoaice enorme, de lng camera lui de culcare, pe care le privea adesea cu
plcere devornd bucti din trupurile celor executati. Calamittile care bntuiau imperiul n-au
fcut dect s sporeasc ferocitatea congenital a inimii sale.
Acest om teribil s-a artat, prin anumite acte de guvern, un suveran ntelept. El interzise
expunerea copiilor nou-nscuti si stabili n cele 14 cartiere ale Romei 14 medici cu stipendii si
privilegii. Valentinian ntemeie si o institutie liberal pentru educatia tinerilor si sprijinul stiintelor
n declin. Intentia sa era ca retorica si gramatica s se nvete n limbile greac si latin n
metropola oricrei provincii; scoala din Roma si cea din Constantinopol aveau, fireste, ntietate.
Se reglementa disciplina studentilor n chip serios.
Spre a asigura linistea si prosperitatea oraselor, Valentinian a creat functia defensorilor {defensor
civi-tatis), care aveau sarcina de a ocroti pe cei slabi, a le sprijini drepturile si a le expune
plngerile naintea tribunalului magistratilor civili sau chiar la picioarele
169
NICOLAE BANESCU
tronului. Era numit de Praefectus praetorio; Theo-dosius I transfer curialilor numirea lui198.
Dar unul din marile sale merite a fost, ntr-o epoc de aprige lupte religioase, toleranta general
garantat de el n materie de credint. Protectia legii era asigurat tuturor, pgnilor, ca si sectelor
crestinismului. Valentinian permise toate cultele, afar de practicile care ascundeau vicii sau
dezordini sub masca religiei.
Tot astfel se sili, cu energia-i cunoscut, a nbusi abuzurile din administratie si justitie.
b. Aprarea imperiului. Mai presus de toate ns, marea grij a lui Valentinian I a fost aprarea
imperiului. Situatia era atunci extrem de critic. Moartea lui Iulian att ndat poftele de prad si
de cucerire ale barbarilor. Ammianus Marcellinus, un martor ocular, ne spune c trmbita de
rzboi rsuna de la un capt la cellalt al lumii romane, si barbarii ddeau asalt la toate
frontierele: alamanii devastau Galiile si Raetia, sarmatii si quazii Pannoniile, pictii, scotii si
saxonii Britannia; getulii si maurii cutreierau Africa, bandele prdalnice ale gotilor Thracia, iar n
Orientul deprtat regele persilor punea mna pe Armenia199, si Proco-pios, o rud a mpratului
Iulian, ncerca s uzurpe tronul lui Valens.
198 Buiy, History of the Later Roman Empire..., Londra, 1923, p-60.
199 Ammianus, XXVI, 5: Hoc tempore uelut per universum orbem Romanum betticum
canentibus bucinis excitae gentes sae-vissimae limites sibi proximos persultabant. Gallias
Raetiasque simul Alammani populabantur, Sarmatae Pannonias et Quadi...
170
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
n toamna anului 365, Valentinian prsi Milan si merse la Lutetia, Reims si Treves, resedintele
Galliei de Nord, unde petrecu timp de zece ani pentru aprarea, si ntrirea frontierelor.
nc din acel an, alamanii si reluau invaziile n Gallia. Revoltati de purtarea trufas a lui
Ursacius, magister officiorum, fat de ambasadorii lor si de micsorarea darurilor ce li se acordau
la o nou domnie, alamanii nvlesc n Gallia nainte de trecerea lui Valentinian peste Alpi. Ei
dau foc satelor si trsc captivi n pdurile lor.
La nceputul anului urmtor, trec n mas Rinul, n toiul iernii. Trupele imperiului fur nvinse,
sefii lor rniti mortal, steagul Herulilor si Batavilor czu n minile barbarilor. Valentinian i
pedepsi aspru pe Batavi, degradndu-i n fata ntregii armate, lundu-le armele si hotrnd s fie
vnduti ca sclavi. Batavii se aruncar atunci la picioarele lui, cernd iertare si fgduind a-si spla
onoarea ntr-o nou ncercare. Valentinian consimti cu o prefcut repulsie200, n curnd,
Jovinus, n fruntea unei puternice armate disciplinate, surprinse n regiunea Metz o armat a ala-
manilor si alta pe malurile Mosellei. Atacati energic, multi pierir, si cei care scpar fugir la a
treia si mult mai importanta armat, aflat la Chlons-sur-Marne. sefii barbari, alarmati, se
pregtir a da piept cu Jovinus ntr-o lupt decisiv, ncierarea fu aprig, ea tinu o ntreag zi de
var (366), cu egal bravur de ambele prti, n cele din urm, armata imperiului
200 Ibidem, XXVII, 1. Cf. Gibbon, ed. Bury, t. III, p. 34. .,-,
171
MCOLAE BNESCU
nvinse cu o pierdere de 1.200 de oameni. Alamanii lsar pe cmpul de lupt 6.000 de morti si
4.000 de rniti201. Jovinus alung resturile acestei invazii pn la trmul Rinului si veni apoi la
Lutetia, spre a primi demnitatea de consul pentru anul urmtor.
Barbarii nu se intimidar, cu toat marea nfrngere ce suferiser, n 368, ei surprind
Moguntiacum (Mayenta) n timpul unei srbtori crestine, care atrsese populatia de la ziduri.
Alamanii trsc cu dnsii o multime de captivi. Valentinian, hotrt a da o lectie dur dusmanului,
porunci comitelui Sebastian s ptrund prin Raetia cu trupele din Italia si Illyricum, n timp ce el
trecea Rinul n fruntea unei puternice armate. Alamanii, neputnd opri devastarea satelor, s-au
asezat n lagr, pe vrful unui munte aproape inaccesibil, unde Valentinian cu generalii si i luar
cu asalt, nimicindu-i n mare parte (368)202.
ntorcndu-se la Treves, mpratul si ndrept toat atentia la ntrirea frontierelor Galliei, dndu-
si seama c are a face cu o natiune de temut, care pare intact, rennoindu-se mereu203. De aceea,
fortific malurile Rinului cu mari constructii pe tot cursul su, de la Raetia pn la strmtoarea
Oceanului (Mnecii)204. Cu toat opunerea barbarilor germanici, Valentinian cldi
201 Ammianus, XXVII, 2.
202 Ibidem, XXVII, 10; Gibbon, loc. cit., t. III, pp. 36-37.
203 Ammianus, XXVIII, 5: Immanis etiam natio... ita saepius adolescit, utfuisse longis saeculis
aestimetur intacta.
204 Ibidem, XXVIII, 2, l: Rhenum omnem a Raetiarum exordio ad usque fretalem Oceanum
magnis molibus communiebat.
172

aceast barier a Rinului, care asigur linistea Galliei pentru tot restul domniei sale.
El ncerc s-i atrag si pe burgunzi (370) mpotriva alamanilor, acestia avnd cu dnsii
contestatii pentru niste mine de sare. Dar cnd burgunzii vin la Rin n numr de 80.000,
reclamnd subsidiile promise, mpratul i purt cu vorba pn se retraser, cci nu avea interes s
contribuie la distrugerea uneia din cele dou natiuni pe care le putea manevra una contra alteia.
Dac fortificatiile ridicate de Valentinian aprau interiorul trii, coastele Galliei si Britanniei
rmneau ns expuse atacurilor piratilor saxoni, n 371, acestia au atacat provinciile maritime ale
Galliei, si comandantul care avea aprarea coastelor a cerut ajutorul lui Severus, seful infanteriei.
Saxonii au fost ncercuiti si aproape nimiciti, ceea ce s-a datorat si perfidiei generalului roman,
care s-a prefcut a primi, la nceput, capitularea saxonilor.
Britannia se afla si ea prad incursiunilor ndrznetelor triburi de la nord, ale pictilor si
scotilor205, cu care se uneau uneori si piratii saxoni. Aceste triburi nordice nu puteau suferi
stpnirea roman si, uitn-du-si certurile, se aruncau mpreun asupra provinciilor, dup prad.
Avaritia comandantilor militari, care lsau trupele nepltite, ncuraja dezertrile si dezorganizarea
armatei.
205. Pictii locuiau n Caledonia oriental, regiune de cmpii ntinse pn la mare, si triau din
cultura pmntului si din pescuit; scotii ocupau nltimile muntilor n partea occidental a
Caledoniei, trind din pstorit. ., },,
173

nstiintat la Treves c cei doi sefi militari ai Brita-nniei au fost surprinsi si ucisi de barbari si
provincia aproape pierdut, Valentinian trimite ndat pe spaniolul Theodosius, general abil si
energic, ca s scape Britannia. Acesta trece strmtoarea cu o armat de veterani, debarc n
Britannia si, n drumul pn la Londra, bate mai multe trupe de barbari si libereaz multi captivi.
Apoi, cu dibcia sa, readuce sub drapel soldati rtcitori si acord o amnistie general, n dou
campanii succesive (368 si 369), prin talentele sale militare, el curt provincia de barbarii
dusmani, alungndu-i n coltul de nord al insulei. Ca omagiu pentru suveranul su, Theodosius
constitui o nou provincie, pe care o numi Valentia. Totodat, prin restaurarea fortificatiilor, ddu
oraselor mult sigurant, mpratul l rsplti numindu-1 comandant suprem al cavaleriei206.
Acest brav general nvinse armatele alamanilor pe Dunrea de Sus, nainte de a fi trimis n Africa,
spre a nbusi rscoala lui Firmus.
Africa roman se afla de multi ani n minile unui guvernator militar rapace, cornitele Romanos,
care, prin crimele sale, se fcuse odios ntregii populatii. Toate plngerile rmneau fr efect,
cornitele stiind s cumpere ntotdeauna cu bani constiinta anchetatorilor. Sub o astfel de
ocrmuire, nu e de mirare c populatia s-a strns repede n jurul unui rebel.
Firmus era fiul unui sef mauritan puternic, care lsase o mare avere, n cearta dintre fiii si pentru
mostenire, Firmus l ucise pe unul din frati si fu atunci
Gibbon, ed. Buiy, t. III, pp. 47-48.
174
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
urmrit cu un zel neobisnuit de cornitele Romanos. Temndu-se pentru viata sa, Firmus provoac
rscoala poporului su, care l privea ca pe un eliberator (372). O armat destul de mare se adun
n jurul revoltatului. Caesarea e prefcut n cenus. Numidia si Mauri-tania cad n puterea lui
Firmus.
Valentinian trimise pe cel mai bun general, pe Theodosius, s pacifice Africa, mbarcndu-se cu o
mic trup de veterani la gurile Ronului, Theodosius debarc n Africa (372-373)- Provincialii lui
Firmus, ru narmati, fr disciplin, nu fur n stare s reziste talentului militar al lui Theodosius.
Firmus cut s nsele vigilenta generalului printr-o supunere aparent, dar acesta, voind probe
evidente, nu-si ntrerupse operatiile, ptrunznd n interior si biruind orice rezistent. Refugiat la
un rege maur (Igmazen), acesta fu somat a-i preda pe fugar, care, neavnd nici o scpare, se
spnzur n timpul noptii. Cu aceasta, rzboiul se ncheia (373)207.
Ultima campanie a lui Valentinian a fost mpotriva quazilor. Pentru aprarea provinciilor sale
Illyricum si Raetia, el ncepuse a ridica si pe Dunrea de Sus fortificatii, ceea ce i provoc pe
quazi. Acestia se plng c o fortreat se cldea pe terenul lor, si Equitius, guvernatorul de
Illyricum, suspend atunci lucrrile, spre a-1 informa pe mprat. Prefectul Galliei, Maxi-min,
profit de ocazie spre a-1 determina pe mprat s ncredinteze provincia Valeria fiului su
Marce-llianus, care va face lucrrile fr ca barbarii s-1 mai inoportuneze cu protestele lor.
Marcellianus l invit
101 Ibidem, pp. 50-52. - <;v ;, :, ,, ..v..-. , ,=,u.
175
NICOLAE BANESCU
cu perfidie pe Gabinius, regele quazilor, la el si-1 asasineaz. Quazii se ridic pentru a-1 rzbuna
si obtin, ca de obicei, concursul cavaleriei sarmatilor (374). Acestia, neputnd ataca Sirmium,
aprat de ziduri, se ciocnesc cu trupele lui Equitius, pe care le nimicesc n mare parte.
Interventia tnrului Theo-dosius, ducele Moesiei (viitorul mprat), salveaz situatia, acesta
semnalndu-si talentele militare de care va da dovad mai trziu ca mprat.
Aflnd la Treves cele ntmplate, Valentinian se mnie aprig asupra barbarilor si, n primvara
375, porni cu mare parte din fortele Galliei mpotriva lor. O ambasad a sarmatilor l ntmpin pe
cale, si el i rspunse c se va pronunta dup ce va examina lucrurile la fata locului. Sosind la
Sirmium, ddu audient deputatilor provinciilor din Illyricum. Monarhul, prezumtios, nu vzu n
toate cele ntmplate dect vina barbarilor si ntreprinse o expeditie de rzbunare sngeroas
mpotriva quazilor. Trecnd Dunrea n tinuturile lor, le devasta cu o furie implacabil, arznd si
omornd tot ce ntlni n cale. Atta groaz bg n barbarii refugiati n munti, nct trecu
Dunrea napoi fr a fi pierdut un om208!
Plnuind a-si completa actiunea ntr-o a doua campanie, si asez cartierul de iarn la Bregetio, pe
Dunre. Acolo i se prezent o ambasad a quazilor, care ncercau, umilit, s potoleasc mnia
dezlntuit a suveranului. Dar acesta le rspunde cu o violent extrem, insultndu-i cu cele mai
grele cuvinte. Vocea, privirea, gesturile trdau furia sa nestpnit.
Ammianus, XXX, 6, 3 si urm.
176
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Aceast explozie de mnie i provoac ruperea unui vas sanguin, nct el se prbusi n bratele
celor de fat si si ddu peste putin sufletul.
Vajnicul soldat avu, la 54 de ani, un sfrsit vrednic de viata sa209.
Valentinian I lsa dup el doi fii, nscuti din dou cstorii: pe Gratian, de vreo 18 ani, fiul
Severei, pe care o repudiase, si pe Valentinian al Il-lea, un copil de 4 ani, fiul Iustinei, cea de a
doua sotie a sa.
Gratian primise nc de la vrsta de 8-9 ani, din minile tatlui su, mantia de purpur si diadema,
cu titlul de Augustus (n august 367), si asocierea sa la imperiu fusese ratificat de armatele
Galliei. Numele su fusese adugat la numele lui Valentinian I si Valens n actele publice. Prin
cstoria sa cu Con-stantia, fiica lui Constantiu al Il-lea, el dobndea drepturile ereditare ale
familiei Flavia.
Gratian urm deci la tron tatlui su, dar pasiunile, suspendate prin energia fostului mprat,
renviar acum. sefii militari Merobaudes si Equitius, n ambitia lor de a conduce n numele unui
copil, invitar n lagr pe Iustina cu fiul su, care fu prezentat trupelor si nvestit, prin aclamatiile
lor, cu titlurile si insignele puterii supreme. Pericolul unui rzboi civil fu mpiedicat numai de
atitudinea moderat a lui Gratian. El primi alegerea armatei si declar c l va socoti pe fiul
Iustinei ca pe un frate si nu ca pe un rival. Gratian fix mprtesei si fiului su Valentinian al Il-
lea
209 V. asupra lui si A. Alfoldi, Valentinian f, le dernier des grands Pannoniens, Revue d'histoire
comparee", 4 (1946), p. 7 si urm.
177
NICOLAE BANESCU
resedinta la Milan, n provincia Italiei, rezervndu-si pentru sine comanda trilor de dincolo de
Alpi.
Lumea roman era acum condus de Valens si de cei doi nepoti ai si. .>
3- mpratul Valens l (28 martie 364 - 9 august 3 78)
a. Revolta lui Procopios. Evenimentele din Asia. Asociat la imperiu de fratele su, Valens n-avea
nici una din nsusirile acestuia, nc de la nceputul domniei, Orientul a fost tulburat de o rscoal
de mari proportii.
Fostul general Procopios, nrudit cu Iulian si despre care se spunea c fusese mbrcat de acesta
cu purpura, la Carrhae, n cursul ultimei sale expeditii, simtin-du-si viata amenintat, se revolt
mpotriva lui Valens, disputndu-i tronul (septembrie 365). El afl la Constantinopole prieteni
care i dau sperante, ntemeiate pe nemultumirea general. Dou cohorte de gali, care nu puteau
uita amintirea lui Iulian, fur atrase n conspiratie. Soldatii l aclamar pe Procopios, jurndu-i
credint. tranii din mprejurimi, nemultumitii, mresc numrul acestei armate, la care se adaug
Jovienii si Herculienii, trupele din orasele Thraciei si din cettile de la Dunre. Gotii dau si ei
uzurpatorului cteva mii de auxiliari, nct Procopios se afla n curnd n fruntea unei mari ostiri
stpn pe Constantinopole. Fiul lui Hormisdas mbrtisa si el cauza rebelului, care l investi cu
puterile unui proconsul roman, iar Faustina, vduva lui Constantiu, se
178

cstori cu Procopios, mrind prestigiul acestuia n ochii populatiei.

Valentinian I primi vestea revoltei din Orient, dar nu putu interveni, avnd s apere tocmai atunci
frontiera de nord, amenintat de o invazie. Valens se afla la Caesarea, pentru a observa miscrile
persilor, cnd i se aduse vestea rscoalei si, intimidat, se gndea s renunte la coroan, spre a nu-
si expune viata. El fu salvat ns de energia generalilor si. Lupicinus alerg cu legiunile Siriei n
ajutorul suveranului su, iar Arinthaeos, care, prin forta si valoarea sa, era mai presus de toti, cu o
mic trup ce comanda atac un corp numeros de rebeli. Cnd vzu printre acestia soldati care
serviser sub comanda sa, le strig, cu o voce de tunet, s-si predea pe propriul lor comandant, si
att de mare era autoritatea sa, nct ei se supuser fr a sovi. Arbetion, veteranul marelui
Constantin, iesi din retragerea sa si primi comanda unei armate, n toiul unei lupte, si scoase
casca, spre a fi recunoscut, i salut pe soldatii lui Procopios, numindu-i copiii si si ndemnndu-
i s vin alturi de btrnul general, care de attea ori i dusese la victorie, n dou lupte ce avur
loc, trupele lui Procopios l prsir si el rtci un timp n Phrygia, pn ce fu trdat de ai si,
descurajati, si pieri decapitat (366)210.
Fat de persi, Valens avu o atitudine prudent, cutnd s nu le dea pretext de ostilitate prin
clcarea tratatului rusinos ncheiat de Jovian. La adpostul acestui tratat, persii fac din Armenia si
Iberia ade-
210. Fazele acestei aventuri sunt relatate de Ammianus, XXVI, 6-10. Vezi si Gibbon, ed. Bury, t.
III, pp. 12-17.
179
NICOLAE BANESCU
vrate provincii ale lor. Regele Armeniei, Arsak, fu ridicat si nchis de Sapor al II-lea, care
conduse acolo o expeditie cu mari forte militare. Nefericitul rege pieri n Turnul Uitrii din
Ecbatana (367)211. Iberia avu o soart identic. Regele Sauromaces fu alungat de persi, care pun
n locul su o creatur a lor.
n Armenia se form un partid numeros n favoarea lui Pap (Papa), fiul lui Arsak, recunoscut ca
suveran legal. Valens contribui a-1 restaura pe tron (369), dar n urm l trda, de teama persilor.
Regele, invitat s se consulte cu mpratul, veni pn la Tarsos, unde fu mpiedicat a merge mai
nainte, si atunci, simtindu-se amenintat, scp cu fuga, strecurndu-se n patrie. El fcu ns
greseala s rspund invitatiei comitelui Traian, care comanda mpreun cu Vadomar fortele
romane stationate la hotarul Armeniei, n mijlocul banchetului ce i se ddu, regele fu asasinat
(374).
n Iberia, o armat a lui Valens l restaura pe Sauromaces, pe malurile fluviului Cyrus (372).
Numai la moartea neastmpratului Sapor al II-lea (380), persii, ocupati cu tulburrile lor interne
si cu rzboiul la hotare, nu putur mpiedica regatele Armeniei si Iberici de a-si recpta
neutralitatea ntre cele dou imperii.
211 Gibbon, Ed. Bury, t. III, pp. 55-56. [Evenimentele, legate si de domnia regelui persan Sapor
al II-lea (310-380) sau sapur, sunt cunoscute att din izvoare latine (Ammanus) sau grecesti
(Prokopios), ct si din cele armenesti (Moise din Choren). Informatia urmtoare, privitoare la
nlocuirea regelui iber (ivir) Sauromaces prin ruda sa apropiat Aspakures este bazat tot pe textul
lui Ammianus, XXVII, 12, 4 si 16 si XXX, 2, 2.]
180

b. Rzboiul cu gotii. Moartea lui Valens. Dar

Valens avu mai cu seam s-i nfrunte pe goti la Dunrea de Jos, cci acum ncepe presiunea
puternic a barbarilor germani la aceast frontier. Pericolul german va fi timp de cteva decenii
marea problem a prtii de Rsrit a imperiului.
Gotii triau, la nceputul erei crestine, pe malurile Balticei, de unde, la sfrsitul secolului al II-lea,
pentru motive ce nu se cunosc, ei emigrar n tinuturile de sud ale Rusiei, pn la trmurile Mrii
Negre, ntre Don si Dunrea de Jos. Pe la jumtatea secolului al III-lea, ptrund n Crimeea, si de
atunci pornesc o serie de incursiuni nimicitoare pe mare, ca pirati. De mai multe ori ei devasteaz
litoralul caucazian, ajungnd pe trmul asiatic. Corbiile lor ptrund chiar prin Bosfor n
Propontis si Marea Egee, nimicind orasele prospere de pe coastele Greciei, si nainteaz pn n
insulele Rodos, Cipru si Creta. Expeditiile acestea se mrgineau la prdciuni, si ntotdeauna gotii
se ntorceau, pe acelasi drum, pe trmul de nord al Pontului Euxin212.
212 Cele dou ramuri ale gotilor sunt, se stie, vizigotii si ostro-gotii. Aceste nume nu trebuie
traduse cum se obisnuieste: gotii de Apus si gotii de Rsrit. Vizigotii nseamn gotii ntelepti",
cci wisi se leag de tema germanic al crei sens e ntelept, prudent"; ostrogotii sunt gotii
strluciti" (radicalul austr). V. F. Lot, Decomposition de l'empire (395- 751), n Histoire de
Moyen ge, par F. Lot, Chr. Pfister et Fr. Ganshof, 1.1, Paris, 1928, p. 120, nota 90. [Opinii mai
nuantate la E.A. Thompson, The Visigoths in the Time ofUlfila, Oxford, 1966; D. Claude,
Geschichte aer Westgoten, Stutgart, 1970; H. Wolfram, op. cit. Infra, n. 224, Munchen, 1979; Th.
S. Burns, A history of the Ostrogoths, Bloomington, 1984.]
181
NICOLAE BANESCU
Ei vin ns n atingere cu imperiul si pe uscat. Profitnd de anarhia veacului al III-lea, ncepur a
trece Dunrea si a prda n imperiu, mpratul Decius pieri n luptele cu dnsii (251); Claudiu al
II-lea a cstigat asupra lor, la Naissus, o mare biruint (269), fcnd o multime de prizonieri, pe
care i nrola n parte n armat, coloniznd pe ceilalti. Claudiu al II-lea lu pentru aceasta epitetul
de Gothicus"; dar Aurelian, se stie, retrase ostile si administratia din Dacia, lsnd-o n voia lor.
n veacul al III-lea, crestinismul se introdusese la gotii din Crimeea; Theophilos, episcopul
gotilor213, a participat la Sinodul de la Niceea (325). n secolul al IV-lea, Ulfila (Wulfila) a fost
evanghelizatorul gotilor din prtile Dunrii. El fusese ordonat episcop de arianul Eusebius al
Nicomediei, la Antiochia, unde venise n anul 341 n ambasad la Constantiu. ntors n patria sa,
dincolo de Dunre, el rspndi printre goti arianismul. Dup vreo sapte ani, o mare perse-
213 [Reiese c Bnescu nclina spre opiniile care considerau c acest Theophilus a fost episcop al
Gothiei din Crimea, precumpnitoare atunci n istoriografie; ulterior, au nceput s capete tot mai
mult consistent argumentele care admit c n cazul de fat este vorba mai degrab de Gothia
situat n partea. sud-estic a Romniei de azi. Acest punct de vedere, nsotit de toat informatia
bibliografic a subiectului, este sustinut de Emilian Popescu, Theophilus Gothiae, Bischofin der
Krim oder an der unteren Donau ?, n Idem, Christianitas Daco-Romana, Bucuresti, Ed.
Academiei romne, 1994, p. 178-186. Studiul acesta a aprut mai nti n limba romn n Studii
teologice", 38 (1987), 5 p. 73-81, apoi n german n Byzantina" (Thessalonic), 14(1988), p.
237-2491. ; . ,_ . . ..:. ..
182

cutie i sileste pe goti mpreun cu Ulfila a cere adpost n imperiu, pe la 348. Ei sunt primiti si
asezati lng Nicopolis, n Moesia. Aceasta a fost, cum arat Jacques Zeiller, prima ptrundere a
gotilor n imperiu214. Pentru a-i face s nteleag scrierile sfinte, Ulfila compuse cu ajutorul
literelor grecesti alfabetul gotic si traduse Biblia n limba got.
Nu trebuie s ne nchipuim toat Gothia arian fiindc Ulfila era arian. Cum arat un nvtat
bollandist, Ulfila n-a fost un episcop al gotilor, ci al tmorgoti, pe care i-a putut converti. Au fost
n Gothia centre de crestinism diferite, cel putin trei comunitti cunoscute: niceeni, arieni si
audieni (sectarii lui Audius, relegat n Scitia)215. Gotii pgni de dincolo de Dunre erau, sub
Constantiu, federati; n anii 348 si 360, contingente ale lor au luat parte la luptele mpotriva
persilor216.
Valens avu de luptat nc de la nceputul domniei cu gotii de peste Dunre. Trecerea fluviului,
asigurat de Constantin cel Mare ntre Transmarisca si Constan-tiniana-Daphne, era nc pstrat
n 367, cnd Valens si trecu pe acolo trupele, n iunie, pe un pod de vase.
214 J. Zeiller, Le premier etablissement des Goths chretiens dans l'empire d'Orient, n Melanges
offerts Gustave Schlumbergef, Paris, 1924.
215 Joseph Mansion, Les origines du christianisme chez Ies Goths, An. Boli., t. XXXIII, pp. 5 si
urm.
216 Cari Patsch, Beitrge zur Volkerkunde von Siidosteuropa. III Die Volkerbewegung an der
unteren Donau in der Zeit von Diokletian bis Heraklius. l Teii: Bis zur Abwanderung der Goten
und Taifalen aus Transdunavien. (Akad. der Wiss. in Wien, Philos.-hist. KL, Sitzb., 208 Bd., 2
Abhandl). Wien und Leipzig, 1928, pp. 36-37.
183

Gotii au fugit dinaintea lui, si mpratul trecu Dunrea napoi, apropiindu-se iarna. Ploile au
mpiedicat orice actiune n anul urmtor, si Valens a rmas n lagrul su din Marcianopolis.
n vara anului 369, el si relua actiunea, trecnd Dunrea pe la Isaccea n prtile Basarabiei, unde
Athanaric si avea resedinta. Gotii urmar aceeasi tactic din anul 367, retrgndu-se n fata
armatei romane; dar trimit ambasad pentru pace. Trebuind s vin la tratative, Athanaric observ
c el a jurat s nu pun piciorul pe pmntul imperiului si s-a hotrt atunci ca ntrevederea sa cu
mpratul s aib loc n mijlocul Dunrii, care desprtea teritoriile lor. Valens si judele vizigotilor
venir, fiecare n barca sa si nsotit de un numr egal de oameni narmati, pn n mijlocul
fluviului, unde tratar despre conditiile pcii. Themistius ne spune c mpratul a stat toat ziua
sub cldura soarelui n barc217.
Valens petrecu n Marcianopolis si iarna 369-370, si, dup ratificarea tratatului si primirea
ostatecilor, se ntoarse la Constantinopol. Gotii se tinur de acum linistiti timp de sase ani, pn
cnd revrsarea furtunoas a hunilor i arunc n provinciile imperiului.
n stnga Dunrii, gotii pgni i prigonir aprig pe crestini, si Sf. Sava, din tribul Atharid, fu
atunci necat (12 aprilie 372) n rul Museos, identificat cu Buzul nostru218. Persecutia a
continuat si a fost violent: 26 de persoane fur ucise ntr-un sat. Principesa catolic
217 e<p' rjico cmc, em tfjg vecoq, f\viKa n^iara ECCVTOV <po-toSecrTepot; fjv... et eco
HL%pi Seihrig oi/fiag (Patsch, loc. cit., 54-55).
184
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Gaatha, cu fiica sa Dulcilla, au condus resturile populatiei la Kyzikos, unde se aflau alti goti. Ea e
mentionat n secolul al VlII-lea, si roT^OtpaKOi e expresia pentru acesti goti grecizati n urma
unei lungi simbioze219.
n anul 375, hunii, revrsndu-se ca o tromb din Asia, mping ctre vest neamurile barbare.
Imperiul alanilor, ntre Tanais (Don) si Volga, czuse cel dinti n ciocnirea cu hunii. Regele lor
pieri n lupt, si o parte dintr-nsii fugir pn la trmul Balticii, de unde vor porni apoi cu
neamurile germanice n Gallia si Spania; altii scpar n muntii Caucaz, pstrndu-se acolo
(osetii)220, dar marea lor majoritate fu anexat de
218 [ntr-adevr, forma Mousaios este apropiat de hidronimul Buzu, ca s mai poat fi pus la
ndoial (v. H. Delehaye, Saints de Thrace et de Mesie, n An. Bol!., Bruxelles), t. 31 1912, p. 216-
221, text reprodus si n Fontes Historiae Daco-Romanae, voi. II, Ed. Academiei, 1970, p. 710-
714; P.S. Nsturel, Ies Actes de Sint Savas. Histoire et arcbeologie, Revue des etudes sud-est
eu-ropeennes", VII (1969), p- 175-185; Em. Popescu, Le christian-isme dans la diocese de Buzu
jusqu 'au VIF siecle, n Idem, Christianitas Daco-Romana, Bucuresti, 1994, p. 157-177; aici este
vorba de versiunea francez a studiului aprut n limba romn n volumul Spiritualitate si istorie
la ntorsura Cariatilor, I, Buzu, 1983, p. 259-277), Atharid din izvor este ns cpetenia pgn a
locului].
219 C. Patsch, op. cit., p. 59- [Iul. Kulakovskij, Istorija Vizantii, voi. III, Kiev, 1915, pp. 414-
416; E. Chrysos, To Bvtvnov Km oi FOT^OI, Thessalonic, 1972; G. Ostrogorsky, Histoire de
l'Etat byzantin, p. 183J
220 [n sens similar, v. Gh. I. Brtianu, Marea Neagr. De la origini pn la cucerirea otoman,
editie ngrijit de V. Spinei, traducere de Michaela Spinei, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1988, voi. I,
p. 218; n acelasi volum, notele editorului (spre ex., p. 199, n. 2 si p. 233, n. 25) indic si alte
surse bibliografice ale subiectului si tematicii nrudite cu el].
185
NCOLAE BNESCU
huni, care i trsc cu dnsii n viforoasa lor naintare spre vest. mpreun cu ei, hunii se aruncar
asupra ostrogotilor vecini. Btrnul si vestitul rege al acestora, Hermanrich, n disperarea sa, se
sinucide. Withimer, ales rege, cade n lupt. Fiul su Witheric, un copil, e salvat de doi generali
energici, Alatheus si Saphrax, care, neputnd nfrunta primejdia, se retrag pe malurile fluviului
Danastris (Nistrul)221. Cpetenia thervingilor (vizigotilor), Athanaric, care purta titlul de
jude(nervingorumjudex), cut s reziste pe Nistru, dar, atacat fr veste de huni, care trecuser
fluviul si-1 amenintau din spate, izbuti a-si face loc printre dnsii, retrgndu-se ntre munti si
siret, unde voia s se apere printr-o linie de ntriri; dar compatriotii si nu-1 urmar, ngroziti, ei
se gndir s se retrag dincolo de Dunre, punnd ntre dnsii si dusman bariera puternic a
fluviului222. Sub comanda lui Fritigern si Alavivus, vizigotii ocupar malul Dunrii si cerur
protectia mpratului. Izvoarele ne arat ca ei implorar cu lacrimi autorittile imperiului s-i lase
a trece Dunrea, fgduind s fie linistiti, s cultive cmpiile Thraciei si s dea, la nevoie, trupe
auxiliare. Valens, nemaiavnd sfaturile lui Valentinian I, se consult cu ministrii si, si cei mai
multi se artar ncntati de aceast cerere. Ei vedeau n asezarea gotilor o sporire a populatiei
rurale si a fortelor militare. Noii supusi ar apra imperiul, si locuitorii indigeni, n locul recrutrii
anuale, puteau plti un impozit, care ar spori considerabil veniturile tezaurului. Valens ddu, prin
urmare,
221 Ammianus Marcellinus, XXXI, 3, 1-3.
222 Ibidem, XXX, 3, 7. ,,
186

ordin s se ia msuri pentru trecerea gotilor n imperiu si pentru subzistenta lor pn cnd li se va
defalca un teritoriu suficient. Romanii se luptar cu valurile ziua si noaptea - dup expresia bine
informatului Ammianus - pentru a trece peste Dunre, n Moesia, multimea fr numr a
vizigotilor, cu Fritigern si Alavivus (376)225. Valens puse conditia de a preda armele si copiii n
vrst, care s fie dusi n orasele Asiei, unde vor primi educatie. Gotii ns stiur a profita de
vanitatea functionarilor, pentru a-si pstra armele.
n aceeasi vreme, Alatheus si Saphrax, mpreun cu Witheric, regele Gruthungilor (ostrogotilor),
si, de asemenea, Farnobius, au venit la trmul Dunrii, trimitnd o solie mpratului, cu
rugmintea de a-i primi si pe dnsii. Rspunsul a fost negativ, si ei nu stiau ce s fac. Ct despre
Athanaric, temndu-se de un refuz la fel, amintindu-si c tratase cu ngmfare pe Valens, cnd,
sub pretext c s-a legat prin jurmnt s nu calce niciodat pe teritoriul roman, silise pe mprat s
iscleasc pacea n mijlocul Dunrii, din aceast cauz s-a retras cu ai si n Caucaland, regiune
inaccesibil din pricina multimii de pduri si a muntilor, gonindu-i de acolo pe sarmati224.
223 Ammianus, XXXI, 4, 1-5, 8.
224 Ibidem, XXXI, 4, 12-13- Caucaland poate fi ns regiunea muntoas a Banatului, si nu muntii
Buzului, cum cred unii, nici ai Coziei, din moment ce istoricul spune c au ocupat regiunea
gonind de acolo pe sarmati (Ad Caucalandensem locum altitudine siluarum inaccesum et
montium, cum suis omnibus decli-navit, Sarmatis inde extrusis). n toat expunerea luptelor cu
acesti barbari, ei sunt situati n prtile Banatului, pn la Tisa.
187

Lupicinus si Maximus aveau conducerea militar a Thraciei. Oameni hrpreti, n loc s respecte
poruncile mpratului, ei caut s profite de situatie, provocnd, prin rapacitatea lor, nfometarea
gotilor. Acestia se plng de lipsurile ce ndurau, si cei doi generali se gndir a-i deprta de
frontier, mprstiin-du-i n diferite provincii, n atare mprejurri, slbind paza la Dunre,
Alatheus si Saphrax se folosesc de acest lucru si trec fluviul n imperiu, cu ostrogotii si regele
lor225.
Fritigern se impusese ca sef al vizigotilor si i tinu n fru pn la momentul prielnic de a se ridica
mpotriva stpnirii romane, n acest scop, el cultiv prietenia cu ostrogotii si si duse ncetul cu
ncetul armata la Marcianopolis, unde ura dintre goti si romani va izbucni ntr-o revolt general
(377).
Lupicinus i invitase pe sefii gotilor la un mare banchet, si suita lor rmsese sub arme la poarta
palatului, n curnd, o ceart se isc ntre goti si soldatii romani, clin pricin c acestia nu-i lsau
s se foloseasc de piata bine aprovizionat a orasului. De la ceart s-a ajuns la lovituri, si
Lupicinus fu nstiintat c mai multi dintre soldatii si si-au pierdut armele si
[Ipoteza respins de Bnescu este ns cea mai probabil, ntruct Caucaland poate fi legat de
Gothia nord-dunrean, situat n regiunea respectiv (v. si Enciclopedia arheologiei si istoriei
vechi a Romniei, voi. I, coordonator C. Preda, Bucuresti, Ed. Enciclopedic, 1994, p. 265, cf. si
H. Wolfram, Geschichte der Goten. Von den Anfngen bis zur Mitte des sechsten Jahrhimderts.
Entwurf einer historischen Etbnographie, Munchen, 1979).] .
225 Ibidem, XXXI, 5, 3- .., ,.. .... ,.<..,.. ,. .....>.
188
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
viata. Ametit de butur, el ddu porunc s se ucid grzile lui Fritigern si Alavivus. La
zgomotele si tipetele auzite, Fritigern si ddu seama de pericolul ce-1 ameninta si, pstrndu-si
calmul, spuse pe un ton linistit c o ceart se pare c s-a ncins afar ntre cele dou natiuni si
poate avea consecinte mari dac nu e imediat potolit cu autoritatea prezentei sale. Cu aceste
cuvinte, el si nsotitorii si traser sbiile si-si deschiser drum prin multimea care umplea curtile
palatului si strzile, pn la portile orasului, unde nclecar si se fcur nevzuti. Ajunsi n lagr,
fur primiti cu aclamatii si ei hotrsc rzboiul226.
Lupicinus porneste mpotriva lor n fruntea trupelor ce putu aduna. Gotii l asteptau la nou mile
de Marcianopolis. Fritigern, printr-un atac strns si impetuos, sfrm legiunile romane;
Lupicinus, prsind steaguri si trupe, fugi de pe cmpul de lupt. Biruitori, gotii si sporesc ndat
fortele cu compatriotii lor comandati de Suerid si Colias, care, nainte de emigratie, fuseser
primiti n serviciul imperiului. Ei se aflau sub zidurile Adrianopolei, si ministrii lui Valens doreau
s-i treac Hellespontul, pentru a nu fi atrasi n revolt. Gotii cerur un rgaz de dou zile, dar
comandantul Adrianopolei le ddu ordin s plece imediat, armnd contra lor populatia. Insultele
si provocarea acestei improvizate armate i fac pe goti s se repead asupra ei, punnd-o pe fug
si smulgndu-i armele. Ei l ntlnesc apoi pe Fritigern si trec sub steagurile sale. mpreun atac
Adrianopole, unde se refugiaser res-
226 Ibidem, XXXI, 6, 2 si urm. lordanes, XXVI. Acesta pune n descrierea faptelor pasiunea sa
de got.
189

turile armatei lui Lupicinus. Dar orasul se apr energic, si barbarii, dndu-si seama c-si pierd
vremea n zadar, ridic asediul si ncep a devasta cumplit Thracia. Gotii ucid pretutindeni, fr
deosebire de vrst si sex, afirm Ammianus, toate sunt nimicite prin foc si sabie227, n cuvinte
dramatice, nu fr exagerare, ne nftiseaz si Sf. Ieronim pustiirea tinuturilor (Pannonia sa,
Illyricum si Thracia), unde, zice el, n afar de cer si pmnt, toate au pierit"228. Calamitatea din
provinciile europene a trezit temerea ca ea s nu se ntind si n Asia, unde fiii gotilor fuseser
rspnditi n orasele provinciilor. La ordinul lui lulius, magister militum, tineretul got adunat n
capitalele provinciilor fu masacrat de trupe n aceeasi zi dinainte hotrt.
Valens, aflnd grozviile din Thracia, s-a hotrt a prsi Antiochia si a merge s pun capt
rebeliunii gotilor. El a fcut atunci pace cu persii, a rechemat trupele de veterani din Armenia si a
trimis n Europa, pn la sosirea sa, pe Traian si Profuturus, ca s conduc rzboiul contra
gotilor229. La sosirea lor n Thracia, cei doi generali s-au unit cu Richomer, cornitele
domesticilor, trimis cu auxiliarii si de Gratian din Gallia, si au hotrt mpreun s-i atace pe
barbari. Gotii se aflau n lagr, nchisi n cercul lor de care, carrago - obisnuita fortificatie a
barbarilor -
227 Sine distantia enitn aetatis vel sexus, caedibus incendio-rumque magnitudine cuncta
flagrabant (XXXI, 6, 2 si urm.).
228 ubipraeter caelum et terram... cunctaperierunt. Apud Gibbon, ed. Bury, t. III, p. 122, n. 103.
229 Ammianus, XXXI, 7, l, 2. ,,.,,, ,
190
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
n localitatea Salices din nordul Dobrogei. Acolo a avut loc btlia crncen, care a durat o zi
ntreag, si n care, de ambele prti, au czut multime de lupttori. Ctiva ani mai trziu,
Ammianus Marcellinus a vzut cmpul acestei nversunate btlii nlbit de oase230. La sfrsit,
cele dou armate s-au retras fiecare n lagrul su, fr a se sti care a biruit. Gotii au fost ns att
de impresionati de neasteptata rezistent a trupelor imperiului, nct s-au nchis n cercul lor de
care, de unde n-au mai iesit timp de sapte zile.
Generalii romani cutar s izoleze lagrul gotilor, mpiedicndu-i s ias din tinutul unde se
gseau, ca s-i nfometeze. Comandantul Cavaleriei, Saturninus, bar n acest scop iesirile din
Haemus, pzindu-le strict; dar aflnd c un nou val de barbari (huni, alani s.a.) au trecut Dunrea,
se temu s nu fie el nsusi blocat si se retrase cu trupele sale. Gotii s-au revrsat atunci care
ncotro au apucat, devastnd slbatec totul, de la Dunre la Rodope231. Alatheus si Saphrax
recunosc acum sefia lui Fritigern, cimentnd alianta os-trogotilor cu el.
Gratian se pregtea a-si duce trupele n Rsrit, pentru a ajuta lui Valens, dar alamanii, informati
despre acest lucru, nvlesc peste Rin, si mpratul a trebuit s ias mpotriva lor. n lupta cu
dnsii, el a cstigat o mare biruint la Horburg, lng Colmar (mai 378).
Cam n aceeasi vreme, Valens sosea la Constan-tinopol. El era ntmpinat cu manifestatii ostile la
Hippodrom, populatia indignata cerndu-i s ias m-
230 Albentes ossibus campi (XXXI, 7).
231 Ibidem, XXXI, 8, 1-3 si urm.
191

potriva barbarilor. Valens porneste atunci din capital n fruntea trupelor. Gratian, liber acum pe
miscrile sale, venea n ajutorul colegului su, trimitnd nainte pe Richomer cu o scrisoare, n
care l sftuia s-1 astepte, s nu se expun singur ntr-o situatie att de periculoas232. Dar
Valens, gelos pe victoria tnrului nepot, nerbdtor a da o lovitur dusmanilor singur, ncurajat
n aceast atitudine de lingusitorii din jurul su, fiind sigur de biruint, nu-1 mai astept pe
Gratian. Asa se ajunse la memorabila lupt de lng Adrianopol, din ziua de 9 august 378.
Lsndu-si bagajele si proviziile lng zidurile Adrianopolei, Valens ajunge, pe o mare arsit, la
carele gotilor, asezate n cerc. Comandantii si orn-duiesc trupele n linii de btaie. Fritigern
nsceneaz o ambasad, n asteptarea lui Alatheus si Saphrax, cu cavaleria lor. Dup aceea, s-a
produs ncierarea. Lupta a fost lung si sngeroas. Ammianus ne-a de-scris-o n stilul su
nflorit. Din pricina prafului ce se ridica - spune el - nu se mai putea vedea cerul, care rsuna de
strigtele ngrozitoare233. Pmntul se acoperise de ruri de snge (humus rivis operta san-
guineis), nct soldatii, nemaiputnd merge, se sileau cel putin s nu-si dea viata nerzbunat. La
cderea noptii, mpratul, aflndu-se ntre soldatii de rnd, dup cum se crede - continu
Ammianus -, cci nimeni n-a afirmat c 1-a vzut sau c ar fi fost de fat, s-a prbusit, grav rnit
de o sgeat, si a murit n
232 Ammianus, XXXI, 12, 4, 5.
233 Ibidem, XXXI, 13, 10: nec iam obiectupulveris caelum patere potuit adprospectum,
clamoribus resultans horrificis.
192
curnd, dndu-si ultima suflare, si n-a fost apoi gsit nicieri". Altii sustin, adaug istoricul, c
Valens nu si-a dat sufletul ndat, c s-a dus cu ctiva candidati" si eunuci la o cas trneasc
din apropiere, cu etaj, si, pe cnd era bandajat, a fost nconjurat de dusmani, care nu stiau cine
este. Fiind primiti de la etajul casei cu sgeti si nevrnd s piard ocazia de a prda, au ngrmdit
n jurul casei mnunchiuri de paie si lemne si, dndu-le foc, au ars cldirea cu oameni cu tot.
Unul dintre candidati, scpat pe o fereastr, ar fi povestit cele petrecute234.
A fost un mcel din care abia a treia parte din armat a scpat. Dup analele istorice, n afar de
lupta de la Cannae - ncheie Ammianus - n-a fost dezastru
mai mare235.
Gotii au atacat apoi Adrianopolul, unde resturile armatei au luptat cu disperare pentru a-si salva
viata, ngrmdind la ntrituri masinile de rzboi. Locuitorii se unir cu soldatii n aceast
nversunat aprare. Dup grele pierderi, gotii s-au convins de neputinta lor de a cuceri orasul si
s-au retras, mpreun cu hunii si alanii, au strbtut atunci pe ndelete cmpiile Thraciei, n
mijlocul masacrelor si incendiilor236, ajungnd pn la Constantinopol, unde i-au uimit tria
zidurilor, frumusetile ce se desfsurau privirii lor si multimea imens a locuitorilor. Alungati de o
iesire
234 Ibidem, XXXI, 13, 12 si urm. 233 Ibidem, XXXI, 13, 19-
236
Ibidem, XXXI, 16: Itineribus lentis, miscentes cunctapopu-lationibus et incendiis, nullo renitente,
pergebant. v
193

furioas a arabilor sositi de curnd din Asia, barbarii s-au mprstiat n tinuturile nordice237.
Gratian, prea tnr, nu avea experienta si priceperea cerute de o situatie att de grav. El simti
nevoia de a-si asocia un coleg n locul lui Valens, si avu meritul de a alege pe cel mai bun general,
pe Theodosius, al crui tat, generalul cu acelasi nume, luptase glorios n Britannia si Africa, si
fusese executat n chip las, ceva mai nainte, de ministrii care abuzaser de tineretea suveranului
lor.
Noul ales nvtase arta rzboiului sub conducerea ilustrului su tat si, n calitate de dux Moesiae
primae, se dovedise un comandant excelent. Dup executia printelui su, el se retrsese n patria
sa spaniol, ducnd viata de particular n domeniul su de la Caucha. Chemat ia Curte, la
Sirmium, Theodosius fu nltat de Gratian n ziua de 19 ianuarie 379, n aclamatiile trupelor, la
rangul de Augustus. El primea Orientul, pe care-1 avusese Valens; dar, nsrcinat n special cu
conducerea rzboiului gotic, dou din diecezele Illyricum-ului, Dacia si Macedonia, trecur n
stpnirea sa238.
237 Ibidem, XXXI, 14.
238 E. Stein, Gesch. des sptromischen Reiches, l, Wien, 1928, pp. 295-296.
- ......
194
[DINASTIA THEODOSIANA. TRIUMFUL ORTODOXIEI]
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
A.
THEODOSIUS CEL MARE (19 IANUARIE 379-17 IANUARIE 395)
1. Luptele cu gotii.
Theodosius avea 33 de ani cnd fu chemat din singurtatea sa de la Caucha, n Calicia, si ridicat
pe tron. nftisarea sa maiestuoas, nsusirile deosebite de care dduse dovad fceau s fie
asemnat cu cei mai mari mprati.
Noul Augustus nu avea o armat ndestultoare si disciplinat, spre a nfrunta bandele unite ale
gotilor. De aceea ntrebuinta o metod potrivit situatiei, aplicnd-o cu toat energia. Cu putinele
trupe pe care le avea la ndemn, si deschise drum de la Sirmium pn la Thessalonic, unde si
stabili cartierul general. De aici putea supraveghea miscrile barbarilor si distribui ofiterilor si
operatiile pe tot cuprinsul peninsulei, de la portile Constantinopolului pn la trmul Adriaticii. El
se ngriji a ntri fortificatiile si garnizoanele oraselor, ncurajnd trupele a face dese iesiri
mpotriva barbarilor care cutreierau mprejurimile. Detasamentele garnizoanelor se uneau, treptat,
n mici armate, care ncepur a avea succese asupra barbarilor mprstiati. Disensiuni ncep a se
produce ntre goti si aliatii lor, ncurajate de mprat, care stiu s atrag pe unii din sefii principali
ai gotilor, ca acel Modares, de neam regal, care trecu n serviciul imperiului, luptnd hotrt
mpotriva compatriotilor si.
197
NICOLAE BANESCU
Izvoarele ne expun confuz toat aceast actiune militar a lui Theodosius, care tinu patru ani,
pn la supunerea total a gotilor. Am adoptat, n expunerea noastr, cronologia stabilit de
Ifland239 si admis de Bury240, confruntnd aceast cronologie si cu datele lui E. Stein2"'1.
La mijlocul lui iunie 379, Theodosius se afla la Thessalonic, unde si organiza armata si si
distribuia fortele. O parte se ndreapt mpotriva gotilor din Dacia si Moesia, alta, sub conducerea
lui Modares, opereaz n Thracia si obtine n iulie o mare victorie asupra barbarilor. Gotii, alanii
si hunii sunt aruncati ctre sfrsitul anului peste Balcani.
n februarie 380, Theodosius czu greu bolnav la Thessalonic si, simtindu-si viata primejduit,
ceru s fie botezat. Desi nscut ntr-o familie crestin, el ntrzie, dup obiceiul de atunci,
initierea sa n noua credint, si astfel primi botezul la 28 februarie 380, la Thessalonic, din
minile episcopului Ascholius, un niceean. Odat cu aceasta, Theodosius public un decret prin
care fixeaz regulile credintei pentru supusii si.
Boala lui Theodosius i ncurajeaz pe goti, care rencep ostilittile. Ele se ndreapt n dou
directii: vizigotii, sub Fritigern, au pornit n Epir, Thessalia si Achaia; ostrogotii, cu Alatheus si
Saphrax, n Panno-nia si Moesia superioar. Theodosius, neavnd forte
239 DerKaiser Theodosius der Grosse, 1878, lucrare publicat mpreun cu A. Giildenpenning.
[A. Lippold, Theodosius der Grosse una seine Zeit, ed. a II-a, Munchen, 1980.1
240 n t. III, Appendixl, al editiei operei lui Gibbon. . f ' ; M1 Gesch. des sptromischen
Reiches, I, p. 298. ( ,
198

suficiente, cere ajutorul lui Gratian, care trimite trupe cu generalii Bauto si Arbogastes.
n a doua jumtate a anului 380, Fritigern dispare. Ct timp fusese n viat, gotii au fost uniti; cu
moartea lui, disciplina lor slbeste, si ei se desfac n bande de prad fr ordine. Vechea gelozie
dintre ostrogoti si vizigoti se trezeste din nou. Theodosius, prin danii si promisiuni, caut s
atrag n serviciul su pe sefi. Gratian vine n Pannonia mpotriva gotilor. La sfrsitul verii, cei
doi mprati se ntlnesc n conferint la Sirmium (n septembrie 380). La 24 septembrie,
Theodosius intr triumftor n Constantinopole.
Provinciile de la Dunre scpaser de gruthungi sau ostrogoti, fiindc Alatheus si Saphrax plecar
de aici ctre vest, n cutarea altor regiuni pentru actiunea lor de jafuri. Cunostintele noastre
asupra aventurilor ostro-gote din acele prti sunt nendestultoare. Se pare c ostrogotii respinser
unele triburi germane pn n Gallia, c au ncheiat cu Gratian un tratat pe care 1-au clcat
repede242 si au naintat spre nord. Dup un timp, s-au ntors pe malurile Dunrii de Jos, cu forte
sporite, recrutate dintre cei mai feroci rzboinici ai Germaniei si Scitiei243. Ei ncercar s treac
ntr-o noapte Dunrea n imperiu, dar comandantul Thraciei, bine informat, i atac viguros cu
flota, necndu-i n mare parte. Alatheus pieri atunci n apele fluviului (380)244. Cei care scpar
se predar imperiului.
242 lordanes, XXVII.
243 "Etvog n ZKviKdv naiv yvcocTTOv, i caracterizeaz Zosimus (La Gibbon, ed. Bury, t.
III, p. 134, nota 130).
244 Data e propus de Bury, ed. operei lui Gibbon, t. III, p. 133.
199

Athanaric, care privise de departe succesele gotilor, se vzu silit s prseasc refugiul su din
Caucaland si s treac Dunrea. Mare parte din trupele lui Fritigern, care simteau relele anarhiei,
recunoscur n Athanaric pe regele natiunii si se strnser n juru-i. Dar vrsta potolise
ndrzneala vechiului lupttor, si el se gndi la obtinerea unui tratat avantajos. Avnd o
ntrevedere cu Theodosius, n apropiere de Constan-tinopol, mpratul l invit n capitala sa.
Regele got rmase uimit de frumusetea orasului pe care ntia oar l vedea, de pozitia lui
minunat, ele multimea corbiilor si de puternicele fortificatii. lordanes afirm c, privind soldatii
n linie de btaie, Athanaric ar fi exclamat: mpratul e fr ndoial un zeu pe pmnt, si cine si
ridic mna asupra lui e rspunztor cu sngele su"245, n curnd, slbit de vrst, el se
mbolnveste si moare la sfrsitul lui ianuarie 381. Funeraliile sale au avut loc cu mare
solemnitate n capitala, imperiului, si un monument fu ridicat n memoria lui. ntreaga sa armat,
tratat cu mult curtenie de Theodosius, se nroleaz sub steagurile imperiului. Supunerea unui
corp att de nsemnat al vizigotilor fcu impresie printre barbari si decise si pe altii, mprstiati si
mputinati, gotii, obositi de attea lupte, cerur pacea, pe care o obtinur la 3 octombrie 382. Un
tratat fu ncheiat cu imperiul, stipulndu-se obligatiile si privilegiile lor. O colonie numeroas a
vizigotilor fu asezat n Thracia, la nord de Balcani,
245 Deus, inquit, sine dubio terrenus est imperator et quisquis adversus eum mnu moverit, ipse
sui sanguinis reus existit (XXVIII).
200

avnd deplina autonomie si scutire de impozite; multi au intrat n rndurile armatei246. Resturile
ostrogotilor fur transportate, ca federati, n Phrygia si Lydia. Triburile si familiile lor si pstrau
sefii, dar demnitatea regal a fost desfiintat, si generalii gotilor erau numiti si depusi dup placul
mpratului. Aceasta n-a mpiedicat totusi ca, n 386, un sef, Odotheus, s treac Dunrea cu o
band de ostrogoti care fu aproape nimicit de Promotus. Resturile lor au fost si ele colonizate n
Phrygia. Ei sunt identici cu gruthungii care se rscoal mai trziu cu Tribigild. nc din vremea lui
Constantin cel Mare, barbarii intraser n armata imperiului, care a numrat ntre sefii ei multi
mercenari, unii militari de valoare. Recrutarea elementelor indigene devenise o dificultate tot mai
mare pentru imperiu si, de la mijlocul secolului al IV-lea, cnd toate frontierele sunt luate cu asalt,
nevoile aprrii cereau un mare numr de soldati. Dar provinciile, din care mai nainte se scoteau
cei mai vigurosi ostasi, erau acum sectuite, si barbarii sunt tot mai cutati pentru serviciul
militar. Theodosius nu fcea dect s urmeze n aceast privint procedeul obisnuit al naintasilor.
Introducerea masiv a gotilor n armat a fost judecat cu asprime de istorici (lordanes l numeste
pe mprat amicul poporului got", amator generis Gothorum), si stim c ea a fost att de funest
pentru urmasii imediati ai lui Theodosius, nct pericolul german" formeaz un capitol obisnuit
al acestor domnii la istoricii moderni. Stein socoteste c, acum, barbarizarea armatei romane
E. Stein, op. cit., p. 229. ,,,;.
201
NICOLAE BANESCU
si atinge punctul culminant247. Trupele cu care Theodosius si duce mai departe rzboaiele au
fost n majoritate germani. Un cercettor recent, si dintre cei mai buni, al mostenirii lsate de
Theodosius cel Mare, socoteste de asemenea c acesta a deschis larg barbarilor armata", c
barbarizarea armatei" si-a atins n domnia lui Theodosius adevrata ei ncoronare. Barbarii au
impus moravurile lor, armele legionare au fost prsite si anticele signa, vulturii legionari si
imaginile imperiale, suspecte de idolatrie. Dragonul a devenit drapelul pentru numeri.
Aceast politic a lui Theodosius I si-a avut reversul ei si n ordinea economic si social. Ea
produse, prin solda nsemnat ce se pltea, o mare sporire a cheltuielilor si, cu aceasta, o crestere
apstoare a sarcinilor financiare. Populatia fu aruncat n mizerie; patronatul, mpotriva cruia
luptaser n zadar naintasii energicului mprat, se ntinse n tot imperiul. tranul, ruinat
economiceste, cufundat n datorii si lsat la discretia functionarilor abuzivi, fu nevoit a se pune
sub patronatul unui puternic latifundiar. Pierzndu-si libertatea, el ajunse serb al patronului su. n
aceast epoc se desvrsi n tot imperiul legarea colonilor de brazd249. Srcia Thraciei ruinate
247 Ibidem, p. 299. [M. Parvan, La politica gotica di Teodosio nella pubblicistica delsuo tempo,
Roma, 1964.]
248 E. Demougeot, De l'unite la division de l'empire romain, 395-410. Essai sur le
gouvernement imperial, Paris, 1951, pp. 22-31-
249 E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I, Wien, 1928, p. 299 si urm; G.
Ostrogorsky, Gesch. des byzantiniscben Staates, ed. a Il-a, Miinchen, 1952, pp. 43-44.
202

l fcu pe Theodosius s suprime (3 aprilie 393) capi-tatio humana n aceast diecez250.

2. Uzurparea lui Maximus n Occident. Interventia lui Theodosius.
Evenimente grave se petrec n curnd n Occident si ele aduc interventia militar a lui
Theodosius.
Gratian si pierduse ncrederea poporului si a armatei. Neglijndu-si datoriile de suveran, el se
pasionase de vntoare, nconjurndu-se de favoriti ai distractiilor sale. Parcuri imense fuseser
nchise si umplute cu tot soiul de animale slbatice; un corp de alani se afla n serviciul militar al
palatului, si admiratia mpratului pentru iscusinta lor n mnuirea armelor fcuse dintr-nsii
garda sa favorit. Tnrul mprat obisnuia acum s apar n costumul si cu armele lor, ceea ce i
nstrina simpatia cu care mai nainte l nconjurase armata. Favoritii abuzau de puterea lor si
aceasta i nstrina si simpatiile populatiei, n 383, trupele din Britannia se revolt si l proclam
mprat pe Maximus, un spaniol. Acesta nvleste ndat n Gallia cu fortele sale. Gratian, prsit
de trupe, fuge din resedinta sa, Lutetia, nsotit de 300 de clreti, ndreptndu-se ctre Lugdunum
(Lyon). Ajuns acolo, guvernatorul provinciei l ddu n minile lui Andragathius, generalul
cavaleriei uzurpatorului, sosit pe urmele fugarului. Andragathius, potrivit instructiilor pe care le
primise, l execut imediat (25 august 383). Maximus trimise apoi un am-
1 E. Stein, op. cit., p. 311. -^ ,
203
NICOLAE BANESCU
basador mpratului din est pentru a se justifica, afirmnd c uciderea lui Gratian s-a fcut fr
stirea sa. El ar fi bucuros, afirm totodat solul su, s-si ntrebuinteze fortele n comun pentru
aprarea imperiului; dar, dac prietenia sa e respins, va disputa cu armele puterea imperial.
Orientul fusese sleit de luptele ndelungate cu gotii si, cu toat dorinta de a rzbuna asasinarea
binefctorului su, Theodosius fu silit s-si ascund sentimentele si se prefcu a consimti la cele
ntmplate. El hotra numai ca Maximus s se multumeasc a stpni regiunile de dincolo de
Alpi; n Italia si Africa rmnea mai departe Valentinian al II-lea, sub tutela mamei sale Iustina,
care guverna. Dup ctiva ani, uzurpatorul, profitnd de nemultumirea populatiei fat de msurile
Iustinei n favoarea arianismului, se ridic mpotriva tnrului mprat, n august 387, el nvleste
cu forte puternice n Italia. Valentinian al II-lea, cu mama si cu sora sa Galla, abia avur timp s
fug la Aquileia, s se mbarce repede pe o corabie, care-i duse la Thessalonic. Ei implor
sprijinul lui Theodosius. Acesta, vznd cum ucigasul lui Gratian se face stpn pe ntregul
Occident, nu mai ezit. Vine numaidect la Thessalonic si si uneste cauza cu a lui Valentinian,
cstorindu-se cu Galla251, distins prin frumusetea ei rar252. Aceasta i drui, n anul urmtor,
pe Placidia, menit unei vieti de stranii aventuri. Ostilittile nu ncepur imediat, iarna fiind
251 mprteasa Flacilla murise cu putin timp nainte.
252 'Etaiaia Sioaipenovcav JcdAei (Zosimus, IV, 14). >t
204
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
apropiat si cei doi rivali avnd nevoie de timp pentru pregtirile de rzboi.
Theodosius si asigur pacea cu persii253, apoi, n primvara urmtoare (388), porni din
Thessalonic cu o puternic armat recrutat dintre barbari (goti, alani, huni), si se ndrept spre
Valea Savei. Siscia, postul cel mai naintat al lui Maximus, cade n minile sale. La Pcetovio avu
loc apoi ciocnirea celor dou armate. Dup o lupt grea, Maximus e nvins. El fuge si se nchide
n Aquileia. n dimineata urmtoare, Theodosius ajunge n fata cettii. Descurajati si indiferenti la
ambitia uzurpatorului, soldatii si populatia grbir cderea lui. Maximus e smuls de soldati,
dezbrcat de ornamentele imperiale si trt n lagrul lui Theodosius. mpratul l las n voia
soldatilor si, care l duc din fata lui si-1 decapiteaz (iulie sau august 388)254. Fiul su Victor,
asociat mai nainte Ia tron, pieri odat cu cderea sa.
Theodosius ajunse astfel stpn pe ntregul imperiu. El restabili n Occident pe Valentinian al II-
lea si rmase n Italia timp de trei ani, pentru restaurarea autorittii imperiului si ndreptarea
abuzurilor svrsite n anii uzurprii, n acele prti.
Theodosius vizit n acest timp, mpreun cu Valentinian al II-lea, Roma, vechea capital a lumii
romane (iunie 389). Cu prilejul acestei vizite, care a tinut cteva luni, el emise mai multe legi.
Zosimus pune aceast vizit a Romei dup btlia de la Frigidus, m-
253 mprtind Armenia: regiunea eufratesian, la vest, rmnnd lui Theodosius,
Persarmenia, la est, Sassanizilor.
254 Stein d data de 28 august 388.
205
NICOLAE BANESCU
potriva celui de-al doilea uzurpator, Eugenius. Dar Bury socoate c e la mijloc o confuzie ntre
suprimarea lui Maximus si suprimarea lui Eugenius, si c vizita la Roma dup al doilea rzboi e
un duplicat al celei de dup ntiul rzboi255.
Cnd prsi Italia (iulie 391), Theodosius trimise pe Valentinian al II-lea n Gallia, ca s vegheze
la Frontiera Rinului, unde francii ripuari nvliser n timpul rzboiului cu Maximus. El avu
astfel n mna sa ntreg Occidentul, sub tutela efectiv a lui Theodosius.
3- Politica religioas a lui Theodosius.
De la moartea lui Constantin cel Mare pn la suirea pe tron a lui Theodosius I, s-au scurs patru
decenii, n care crestinismul, desi era religia mpratilor si a unei nsemnate prti a supusilor lor,
n-a fost totusi religia statului, n provinciile de vest pgnismul era predominant, iar n cele din
est partidul crestin era slbit de secte rivale. Arienii si ortodocsii se aflau unii fat de altii ntr-o
rivalitate mai mare dect fat de pgnism256.
n politica sa intern, Theodosius se sili mai cu seam a dezlega definitiv chestiunea religioas.
Erezia arian rupsese unitatea moral a imperiului. Pgnismul ncepuse si el, dup reactia lui
Iulian, a renvia. Pentru a pune capt acestor disensiuni religioase, Theodosius avu drept program
s fac a triumfa cre-
255 T. III al ed. iui Gibbon, Appendix9-
256 Finlay, op. cit., t. I, p. 134.
206
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
dinta ortodox si, pentru a realiza acest lucru, urmri struitor persecutia cultelor dizidente, a
arianismului si a pgnismului.
nc din 380, cnd, grav bolnav, se hotr a primi botezul, suveranul ddu un edict solemn, prin
care definea credinta sa si o impunea imperiului. Distinctia ntre catolic" si eretic" fu stabilit
acum definitiv prin lege. Sub termenul de catolic" se ntelegeau aderentii credintei niceene:
reprezentantii tuturor celorlalte tendinte religioase fur declarati eretici". Pgnii (pa-gan) fur
asezati ntr-o categorie special. Prin acest decret din 28 februarie 380, mpratul invita toate
popoarele din imperiu s adere strict la religia pe care Sf. Petru a propovduit-o romanilor si a
crei traditie s-a pstrat si e acum profesat de pontiful Damasus si de Petru al Alexandriei.
Potrivit disciplinei Apostolilor si doctrinei Evangheliei, trebuie s credem n singura divinitate a
Tatlui, a Fiului si a Sfntului Duh, sub o maiestate egal si o pioas Trinitate". Aderentii acestei
unice doctrine se vor chema crestini catolici", si fiindc socotim - declara Theodosius - c toti
ceilalti sunt nebuni extravaganti, i vestejim cu numele infam de eretici. Ei n-au dreptul s
numeasc adunrile lor cu numele venerabil de biserici". Theodosius i ameninta apoi cu
pedepsele ce le-ar socoti necesare257. Nicean convins, mpratul ncepu o adevrat lupt
mpotriva ereticilor si pgnilor. Pedepsele cu care i lovi crescur progresiv. Ereticii
257 Edictul e dat n traducere de Gibbon, op. cit., ed. Bury, t. III, pp. 148-149. 'j^ *-<
' ...*': ;j^ii-r n AL
207

suferir restrictii grave n drepturile lor civile (n privinta testamentelor, mostenirilor s.a.).
Dup intrarea sa n Constantinopol (noiembrie 380), Theodosius puse n vedere patriarhului arian
Demophilos s aleag ntre subscrierea Crezului nicean si retragerea sa din Scaun. Patriarhul
prefer a se retrage, si mpratul conduse la catedral pe Grigorie de Nazianz si-1 asez n
Scaunul arhiepiscopal. Dar Grigore nu putu rezista partidelor care luptaser contra lui si fu silit a-
si prsi curnd Scaunul, din cauza canonului invocat, care oprea pe episcop s treac de pe un
Scaun pe altul, si fu nlocuit de un laic, Nectarios.
Dorind s aduc pacea n Biseric, Theodosius convoc, n mai 381, un Sinod la Constantinopole,
prezidat de Nectarios. Completnd opera Sinodului de la Niceea, el a formulat definitiv dogma
credintei catolice.
Singuri reprezentantii din Orient ai Bisericii participar la acest Sinod, cunoscut sub numele de al
doilea Sinod ecumenic. Actele sale nu se cunosc, si la nceput nu i s-a dat numele de ecumenic";
n Sinodul de la Chalkedon (451) a primit o sanctiune oficial.
Chestiunea principal dezbtut n acest al doilea Sinod, n domeniul credintei, a fost aceea a
ereziei lui Macedonius, care, dup dezvoltarea natural a arianismului, admitea creatia Sfntului
Spirit. Sinodul, stabilind doctrina consubstantialittii Spiritului cu Tatl si cu Fiul, condamn
erezia lui Macedonius si o serie de alte erezii n legtur cu arianismul. El confirm Simbolul de
la Niceea n privinta Tatlui si a Fiului, si i adaug un articol asupra Sfntului Spirit. Acest arti-
208
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
col stabilea dogma identittii si consubstantialittii Sfntului Spirit, a Tatlui si a Fiului.
n acest Sinod se stabili si rangul patriarhului dq Constantinopol n raport cu episcopul Romei. Al
treilea canon al Sinodului declar c Episcopul Constantinopolului e cel dinti dup episcopul
Romei, cci Constantinopol e Noua Rom". Decizia aceasta era ndreptat mpotriva tendintelor
Patriarhului de Alexandria, care nzuia a-si ntinde autoritatea asupra ntregului Orient, cum o
avea Papa asupra Occidentului.
Odat cu aceast lupt mpotriva ereticilor, Theodosius lu msuri tot att de hotrte fat de
pgni. Demougeot arat c, pn ctre 391, mpratul a tolerat oarecum pgnismul, cum o
probeaz pledoaria lui Libanios Pro templis, scris ntre 388 si 390, ca si indulgenta lui
Theodosius fat de celebrul retor, pe care 1-a numit prefect onorar258. De la victoria sa asupra lui
Maximus, cresterea autorittii sale si influenta lui Ambrosius l ndeamn s nu mai tolereze
pgnismul. n februarie 391, Theodosius interzise n Roma sacrificiile, n iunie 391, ntinse
aceast interdictie asupra Egiptului259. Se oprea chiar vizitarea templelor pgne. La Antiochia
au fost prohibite distracti-
258 Op. cit., p. 67. Dar nainte de 388 prefectul pretoriului Cynegius (care moare n acest an)
primise ordin s nchid templele (Zosimus IV, 37). [Exist si studii mai noi privind politica
religioas a lui Theodosius, precum: W. Ensslin, Die Religionspolitik des Kaisers
Theodosius d. Gr., Miinchen, 1953; N. King, The Emperor Theodosius and the
Establishment of Christianity, Londra, 1961.]
259 E. Stein, op. cit., I, 323-
209

ile licentioase Maiuma, n cinstea zeitei Venus si a lui Bacchus, att de populare, nct Arcadius
le-a restabilit260.
n urma acestor msuri, templele se nchid; dar adesea ele fur nimicite si prdate, cu toate
bogtiile si comorile lor artistice, de populatia fanatic. Asa a fost ruinat faimosul templu al lui
Serapis din Alexandria (vestitul Serapeum), centrul cultului pgn din agitata metropol a
Egiptului. S-a crezut c, odat cu minunile de art ce mpodobeau celebrul sanctuar, a fost
distrus si vestita bibliotec, nimicindu-se astfel attea opere ale geniului antic. Lucrul nu e ns
sigur261.
Ultimul edict, din noiembrie 392, interzicea definitiv sacrificiile, libatiunile, ofrandele de
parfumuri, suspendarea coroanelor, prevestirile, tratnd vechea religie de superstitie pgn
(gentilicia superstitia)262.
Un episod celebru al luptei deschise contra pgnismului a fost suprimarea altarului Victoriei
(Nike) din Senatul roman. Acesta si ddu acum mari silinte pentru restaurarea lui. Senatorul
Symmachus, personalitate considerabil a epocii, bogat si elocvent, cel mai fervent aprtor al
pgnismului, a fost ambasadorul Senatului pe lng mprati. Dar elocventa lui s-a lovit de
rezistenta arhiepiscopului de Milan, Ambrosius, a crui mare autoritate a impus suveranilor.
Spre a ntri pozitia Bisericii, Theodosius lrgi privilegiile clerului, cutnd n acelasi timp a face
aceste
260 Demougeot, op. cit., p. 79-
261 V. observatiile lui Bury, ed. lui Gibbon, t. III, Appendix 10.
262
Cod. Theod., XVI, 10, 12, 21.
210

privilegii inofensive fat de Stat. Astfel, mpratul oblig printr-un edict Biserica s suporte
sarcinile extraordinare de Stat {extraordinaria munerd). Mrgini apoi, din cauza abuzurilor ce se
fceau, obiceiul de a se recurge la dreptul de azil al Bisericii, care-i proteja pe vinovati. S-a
interzis debitorilor Statului a se sustrage de la datoriile lor refugiindu-se n biserici, si clericilor de
a-i ascunde.
Politica religioas a lui Theodosius cel Mare a fost salutat cu entuziasm de scriitorii bisericesti,
n ce priveste sectele, ea n-a dat ns rezultatele asteptate. Ereziile continu si dup el; ele se vor
nmulti chiar si vor agita mereu spiritele, tulburnd unitatea religioas a imperiului. Dar unde
actiunea lui Theodosius avu o victorie complet, a fost n lupta pe care a dus-o mpotriva
pgnismului. De aceea ruina religiei pgne e descris de sofisti ca un cataclism, care acoperi
pmntul de ntuneric si restabili vechea domnie a haosului.
4. Conflictele mpratului cu Ambrosius.
Energia cu care Theodosius si impunea vointa, cnd era n joc respectul ordinii publice, l fcu s
impun uneori msuri excesive, care 1-au pus n conflict cu arhiepiscopul de Milan, Ambrosius,
unul din reprezentantii cei mai eminenti ai Bisericii din Occident.
Ambrosius se trgea dintr-o familie nobil: tatl su ocupase postul nsemnat de prefect al
pretoriului n Gallia. Fiul primise o educatie aleas si ajunsese, trecnd prin treptele obisnuite,
pn la rangul de consular al Liguriei. La 34 de ani fu ales, fr voia sa,
211

episcop, si nc nu primise botezul, n zdar ncerc s refuze aceast functie spiritual, pentru
care nu se simtea chemat: aclamatiile entuziaste ale populatiei l silir s-o primeasc. De
cincisprezece ani Ambrosius exercita la Milan puterile unui adevrat suveran al Bisericii,
cluzind constiinta mpratilor. Respectat de Gratian, temut de Iustina, protectoarea
arianismului, marele prelat se bucura de toat ncrederea mpratului Theodosius.
Conflictul ntre dnsii se produse ntia oar din cauza incidentului iscat ntre crestini si evrei la
Callinicum; a doua oar, cu ocazia, mcelului din Thessalonic.
La Callinicum, mic cetate pe Eufrat, evreii, numerosi, aveau o sinagog. Ei nu triau n general
bine cu crestinii. La ndemnul episcopului, clugrii arser sinagoga, la l august 388. Cultul
ebraic nu era interzis, si magistratul provinciei l oblig pe episcop s recldeasc sinagoga sau s
plteasc pagubele. Theodosius aprob sentinta, ceea ce l fcu pe Ambrosius s-i scrie,
protestnd. El declar apoi de la amvonul bisericii c nu va mai oferi sfnta jertf la altar pn ce
nu va obtine declaratia suveranului asigurnd impunitatea episcopului si a clugrilor de la
Callinicum. Fat de aceast hotrt atitudine, Theodosius, care tinea la prelat, a revocat sentinta.
O fapt mai grav se petrecu doi ani mai trziu Ia Thessalonic, provocnd un nou conflict ntre
mprat si arhiepiscop.
Orasul Thessalonic era aprat de o garnizoan got, comandat de Botheric. Populatia nu-i putea
suferi pe goti, fiind gata a se ncaier cu dnsii, n a-
212

nul 390, Botheric a arestat un vizitiu de la Hippodrom, favorit al publicului. Multimea ceru cu
zgomot eliberarea lui si, nefiind satisfcut, se rscul. Garnizoana, slab, nu putu mpiedica
uciderea lui Botheric si a ctorva ofiteri, trupurile lor mutilate au fost trte pe ulite. Primind
vestea celor ntmplate, Theodosius, n mnia sa, hotr s rzbune moartea locotenentului su
prin uciderea locuitorilor vinovati. Ordinele fur expediate, si, cnd ncerc apoi a le opri, era
prea trziu. Populatia orasului a fost chemat la cursele de Hippodrom, si cnd acesta se umplu,
gotii, ascunsi mprejurul su, nvlir nuntru, mcelrind populatia. Cteva mii de oameni
pierir n acest mcel.
Informat despre asasinatul n mas, Ambrosius expuse mpratului, ntr-o scrisoare privat,
enormitatea crimei, ce nu se putea sterge dect prin lacrimile pocintei. Cnd apoi suveranul veni
n catedrala din Milan, s-si fac rugciunile, episcopul l opri n prag, spunndu-i c pocinta
privat nu era de ajuns spre a ispsi o greseal politic si a potoli justitia lui Dumnezeu, mpratul
se retrase si numai dup opt luni de pocint fu admis iarsi n comunitatea Bisericii.
Aceste fapte ne arat autoritatea moral la care se ridicase Biserica, prin slujitorii si exceptionali,
ntr-o vreme n care aceast autoritate moral aproape dispruse din lumea civil263.
263 [Pentru autoritatea lui Ambrosius de Milano, la lucrrile ceva mai vechi ale lui J.R. Palanque
(Saint Ambroise et l'Empire ro-main, Paris, 1933) si F.H. Dudden (The Life and Times of St.
Ambrose, 2 voi. Oxford, 1935), se adaug A. Paredi, Snt' Ambrogio, Milano, 1985; D. Williams,
Ambrose of Milan and the

5. Arbogast si uzurparea din Occident. \

* Interventia lui Theodosius. Moartea sa.
La un an dup ntoarcerea lui Theodosius n Orient, se produse o nou uzurpare n Occident.
Francul Arbogast fusese nsrcinat de Theodosius, cu titlul de magister militum, s apere
Occidentul. El trecuse Rinul si-i adusese la ascultare pe franci, care nvliser n Gallia pe timpul
revoltei lui Maximus. Arbogast se dovedise un brav soldat, devotat intereselor Statului, a crui
credint fusese probat sub doi mprati. Tnrul Valentinian al II-lea n-a stiut s si-1 apropie.
Curtea sa de intriganti nu-1 putea suferi pe general; usor influentabil, Valentinian fu ndemnat s
scape de tutela lui suprtoare, ntr-o zi, cnd Arbogast veni n Consistoriu, mpratul i ntinse un
rescript prin care l destituia. n fata acestui act ndrznet, barbarul se nfurie, arunc la pmnt
rescrip-tul, strignd c, numit de Theodosius, nu putea fi revocat dect de el. Tnrul mprat,
mnios, l amenint cu sabia. Dup cteva zile, Valentinian al II-lea fu gsit spnzurat de un
copac, asasinat, desigur, de cel amenintat (15 mai 392)264.
Arbogast sovi a lua imperiul pentru el, gsind mai prudent a domni sub numele unui roman, si
ridic pe tron pe un functionar al Curtii, roman de origine, fost retor, Eugenius.
end of the Arian-Nicene conflicts, Oxford, 1995; C. Pasini, Ambrogio di Milano, Azione e
pensiero di un vescovo, Milano, 1996; alte studii si titluri n EPLBIP, voi. II, Athena, 1997, p.
83]. 264 L. Homo, L'empire romain, p. 127 si urm
Arbogast era pgn, si uzurparea aceasta produse o trectoare reactie a pgnismului, care avu
rsunet n armat, compus din barbari, si la Roma, orasul vechilor amintiri, unde totul vorbea
despre zei.
Eugenius ncerc a fi recunoscut de Theodosius, dar nu reusi. Anul 393 a fost ntrebuintat de
ambele prti n pregtiri de rzboi. Eugenius strnse o armat de alamani si franci; Theodosius
avea cu el, afar de gotii si, pe alani, pe huni si iberii din Caucaz. ntre ofiterii si principali se
gseau ctiva dintre barbarii care aveau s joace un rol nsemnat n evenimentele domniilor
urmtoare: Gainas, Alaric, Stilicho.
n 394, Theodosius lu ofensiva, pornind pe valea Dunrii. Arbogast se feri de Pannonia, fatal
altor uzurpatori, si-1 astept pe adversar pe linia Alpilor lulieni. mpratul izbuti s forteze
trecerea si ntlni armata inamic nu departe de Aquileia. n ziua de 5 septembrie 394 avu loc
btlia, la Rul Rece (Frigidus amnis), afluent al fluviului Sontius (Isonzo), n valea Wipbach265.
Btlia a fost crncen si a tinut dou zile. n prima zi, Theodosius fusese aproape biruit; zece mii
de goti czur n ncierare, si situatia pru att de compromis, nct generalii l sftuir pe
mprat la retragere, pentru a-si reface armata. Dar Theodosius refuz a se recunoaste nvins.
Noaptea, Arbitrio, trimis de Arbogast, ocup nltimile din spatele armatei mpratului, ceea ce
agrava situatia acestei armate. Arbitrio ns trecu, nu se stie cum, de partea lui
265 prjn aceast vale trece drumul militar care duce de la Aquileia la Emona (Laybach). V.
Demougeot, op. cit., p. 108, nota 71. .

Theodosius, si cnd a doua zi rencepu lupta, un vnt glacial se abtu pe valea strmt a rului,
izbind n fat trupele uzurpatorului si nlesnind astfel victoria imperialilor. Pentru scriitorii
eclesiastici, ea a fost determinat de o minune266.
Eugenius czu prizonier si ceru iertare mpratului, dar soldatii, nenduplecati, l decapitar.
Arbogast scp din lupt, rtci cteva zile prin munti si, n disperare de cauz, se sinucise267.
Cu aceast victorie, Theodosius reuni n minile sale imperiul, dar numai pentru cinci luni.
Curnd dup nlturarea ultimei uzurpri, mpratul se mbolnvi de hidropizie, l aduse pe fiul
su cel mic Hono-rius la Milan si depuse n minile sale sceptrul Occidentului, n Orient, el l
ornduise mprat pe Arcadius, fiul su mai mare.
La 17 ianuarie 395, Theodosius cel Mare si ddu sfrsitul. Odat cu disparitia sa, imperiul se gsi
desfcut pentru totdeauna n dou prti: cea de Rsrit (pars Orientis) si cea de Apus (pars
Occidentis).
Corpul marelui Theodosius fu mblsmat si transportat la Constantinopol, unde fu nmormntat
la Sfintii Apostoli.
266 Demougeot, op. cit., pp. 107-108.
267 loan de Antiochia, HG, ed. C. Mtiller, voi. IV, [Paris, 18851,
fragm. 187.

B.
URMAsII LUI THEODOSIUSI
l. mpratul Arcadius
(l 7 ianuarie 395 - l mai 408)
a. Stilicho si Rufinus. Revolta vizigotilor. Ala-ric. Theodosius I e cea din urm mare figur
istoric roman. Urmasii si au fost, si n Rsrit si n Apus, tot att de incapabili si, ndat dup
moartea lui, decderea imperiului se accentueaz repede. De aceea, Ferdinand Lot a putut socoti
c odat cu moartea lui Theodosius I ncepe istoria Evului Mediu268.
n existenta sefului Statului se constat acum o schimbare profund. Pn la aceast dat, viata
mpratului e o alergare continu, n fruntea ostilor, de la un capt la cellalt al imperiului.
Succesorii luiTheodosius I se nchid ntr-o viat sedentar. Ei nu mai apar n fruntea armatelor,
triesc retrasi, ascunsi" la Constantinopol si Ravenna, duc, dup expresia unui eminent medievist
francez, existenta de fantom a suveranilor din Extremul Orient. Viata mpratului e concentrat
n palat, el e jucria celor ce stau n jurul su, femei, eunuci, episcopi, demnitari servili, sefi de
oaste barbari. Toat aceast lume se urste si se de-
268 Histoire du Moyen ge, par F. Lot, Chr. Pfister et Fr. Ganshof, t. I, Paris, 1928.
217

nunt; ea provoac adesea prbusiri de situatii si dramatice suprimri de vieti269.

Theodosius voise s asigure copiilor si prea tineri un protector, si cel mai firesc protector era
unul legat de dnsii prin legturi de familie. Pe patul de moarte, el i recomand deci grijii lui
Stilicho, un brav ofiter, vandal de origine, ridicat pentru meritele sale la rangul de magister
utriusque militiae. ntors din misiunea pe care o avusese la persi pentru ncheierea pcii (387),
Theodosius l socotise vrednic de o aliant cu familia sa si-i dduse de sotie pe nepoata si fiica sa
adoptiv Serena. Stilicho putea pretinde, ca membru al familiei, s exercite influenta sa asupra lui
Arcadius, cci, n ce-1 priveste pe Honorius, se pare, afirm Bury, c Stilicho ar fi fost numit
regent al prtii de vest nc de pe timpul minorittii acestuia270. Primul su act de administratie
arat tuturor vigoarea si spiritul su vrednic de a comanda. El trecu n toiul iernii Alpii, puse
ordine la frontiera Rinului, inspecta garnizoanele si se ntoarse la Milan.
Arcadius era de 17-18 ani la moartea tatlui su. Slab la minte, fr initiativ, era menit a fi
stpnit de oamenii energici ai Curtii sale. Un astfel de om era prefectul pretoriului din Orient,
Flavius Rufinus, un aquitan inteligent si activ, ambitios si avar, fr principii. Izvoarele timpului
ni-1 descriu ca pe un monstru
269 F. Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge, Paris 1927, p. 233 si urm.
270 J. Bury, History of the Later Roman Empire..., I, London, 1923, p. 107. [Chestiunea a fost
reluat apoi de Emilienne Demougeot, op. cit., pp. 99-105.] , ,

ambitios si rapace, ducnd o viat de plceri si urmrind a strnge o imens avere, nutrind gndul
de a ajunge la tron ca asociat al lui Arcadius si a-1 cstori pe mprat cu fiica sa. Dar eunucul
Eutropius i ncurc planurile, determinndu-1 pe Arcadius a o lua pe Eudoxia, o fat de mare
frumusete, fiica puternicului general Bauto. Mama sa era o roman.
Ambitia lui Rufinus l aduse n conflict cu Stilicho, suspectat a urmri aceleasi planuri, dac nu
pentru sine, cel putin pentru fiul su Eucherius, pe care dorea s-1 cstoreasc cu sora vitreg a
mpratului, cu Galla Placidia. Stilicho era iubit de soldati; el avea la ndemn cele mai multe
forte ale imperiului. O lupt era iminent ntre aceste dou personalitti271.
Conflictul dintre dnsii izbucneste cu prilejul revoltei vizigotilor. Asezati de Theodosius I n
Moesia de Jos, ntre Dunre si Balcani, ndatorati a lupta pentru imperiu cnd nevoia o va cere, ei
l nsotir pe mprat n campania contra lui Eugenius si suferiser n acea campanie pierderi
grele. Aceasta a fost, poate, cum presupune Bury, principala cauz a revoltei lor; ceea ce ns este
sigur e c pornirea lor mpotriva imperiului a fost stimulat de Alaric. Acesta a fost ales
271 Portretele lor la Buiy, op. cit., p. 106 si urm., si la Demougeot, op. cit, p. 199 si urm. [Pe
lng lucrarea lui S. Mazzarino (.Stilicone, Roma, 1942), se pot aduga aici studii ca Al.
Cameron, Theodosius the Great and the Regency of Stilico, Harvard Studies in Classical
Philology", 73 (1969), pp. 247-280 si A.S. Kozlov, Borba mez du politic eskoj oppoziciej i
pravitel'stvom Vizantii v 395-399gg., ADSV, Sverdlovsk (astzi Ekaterinburg), 13 (1976), pp. 69-
74.] : .. , , ,
219

seful ntregii armate a vizigotilor, si miscarea pe care a condus-o a fost o adevrat miscare
national2^2.
Gotii pustiir Thracia si Macedonia, naintnd ctre zidurile Constantinopolului. Alaric se pare c
a voit s-si atrag prietenia lui Rufinus, fiindc domeniile acestuia, situate n preajma capitalei, au
fost crutate de barbar. El trateaz cu el, iar rezultatul negocierilor a fost c Alaric s-a retras din
vecintatea orasului si s-a ndreptat spre vest. Dar n Thessalia el se gsi deodat n fata lui
Stilicho, care alergase n calea barbarului, cci chestiunea Illyricului oriental l interesa de
aproape.
nainte de 379, prefectura Illyricum, care cuprindea Grecia si trile centrale din Balcani, fcuse
parte din jumtatea de Apus a imperiului, iar n acel an Gratian o cedase lui Theodosius. Linia
desprtitoare ntre Est si Vest mergea de la Singidunum (Belgrad), ctre vest, pe Sava, si cobora
spre sud pe Drina pn la Adriatica, lng lacul Scutari. Stilicho pretindea c vointa lui
Theodosius fusese ca fiii si s se ntoarc la vechea situatie si ca autoritatea lui Honorius s se
ntind pn la hotarele Thraciei. Cauza principal pentru care Stilicho reclama acest teritoriu era
faptul c Peninsula Balcanic ddea pe atunci cei mai buni lupttori273.
Temndu-se de o victorie ce ar fi cstigat rivalul su asupra lui Alaric, Rufinus smulse lui
Arcadius ordinul ca acela s expedieze ndat la Constantinopol
272 Bury, op. cit., pp. 109-110.
273 Ibidem, pp. 109-111. Cf. Idem, Note sur la politique orientale de Stilicon, Byzantion" 20
(1950), p. 27 si urm.
220

trupele Orientului, care luptaser n Occident mpotriva lui Eugenius, si s nceteze orice actiune,
ntorcn-du-se napoi pe unde venise. Ordinul acesta sosi tocmai cnd Stilicho se pregtea s-i
atace pe vizigoti n valea Peneiului. Fortele sale erau superioare gotilor si victoria asigurat, dar el
se supuse ordinului. S-a cutat a se explica aceast atitudine, si cea mai probabil explicatie a
ezitrii lui Stilicho, desi stpn pe situatie, a fost c Serena si fiul su se aflau atunci la
Constantinopole. Stilicho trimise deci trupele Orientului cu un ofiter devotat, Gainas, si se retrase
cu armata sa la Salona, lsndu-1 pe Alaric s-si duc nainte opera de pustiire cu vizigotii si.
Gainas ajunse, pe Via Egnatia, la Constantinopol. Dup obicei, mpratul si Curtea iesir s salute
trupele n Campus Martius, la Hebdomon. Pe cnd le treceau n revist, la un semn al lui Gainas,
un barbar l strpunse cu sabia pe Rufinus, sub ochii mpratului (27 noiembrie 395). Asasinarea
lui a fost desigur instigat de Stilicho. Ea fu primit cu demonstratii de bucurie de populatia
tiranizat de atotputernicul ministru, n locul su, Arcadius l alese pe eunucul Eutropius, marele
sambelan, si acesta va fi acum principalul ministru al imperiului n Orient.
n acest an, nu numai prtile europene ale stpnirii lui Arcadius au fost devastate de barbari:
hoardele hunilor transcaucazieni nvlir prin portile Caspicei si pustiir tinuturile nalte ale
Armeniei si cmpiile Mesopotamiei, ajungnd pn n Siria. Sf. Ieronim era n Palestina, si n
dou scrisori descrie ororile svrsite de huni. Eutropius conduse o expe-
221

ditie mpotriva lor n 398, aruncndu-i dincolo de Caucaz277'.

Molatecul Arcadius trecu sub influenta eunucului Eutropius, zugrvit n culori tot att de negre ca
si Rufinus. Tot att de avid, ntrebuinta toate mijloacele de jefuire, spionii si erau pretutindeni.
El privea cu gelozie si suspiciune pe prefectul Orientului, cel mai puternic n administratie dup
mprat. Bury socoteste c eunucului i se datoreaz, poate, inovatia introdus de Arcadius, de a
lua din atributiile prefectului pretoriului administratia general a postelor, cursuspubli-cus, si
supravegherea fabricilor de arme si a le trece asupra marelui demnitar magister officiorum275.
La nceputul anului 396, Alaric nvli n Grecia, devasta Beotia, trecu n Attica si ocup Pireul.
Atena fu crutat, pltind o grea rscumprare. Marele templu al Demetrei si Persephonei din
Eleusis fur prdate. Megara czu la prima somatie. Istmul de Corint era ultima barier si ea fu
trecut. Dup ce cuprinse Corintul, Alaric lu Argos si strbtu Peloponesul pn la Sparta, care
cade n minile sale fr rezistent276, n tot acest mars triumfal, gotii n-au ntmpinat un singur
om narmat pentru a li se opune. Un an ntreg petrecu Alaric n Pelopones, si Curtea lui Arcadius
nu lu nici o msur spre a-si proteja supusii.
Stilicho astepta s fie chemat pentru a-i izgoni din Grecia pe nvlitori, si ar fi fcut-o cu bucurie,
ar fi restabilit ordinea n Orient, cum o restabilise n
274 Idem, History..., pp. 114 si 126.
275 Ibidem, p. 115.
276 Demougeot, op. cit., p. 166 si urm.
222

Occident, dar aceast chemare nu veni. Eutropius se temea, ca si Rufinus, de interventia

Occidentului. Stilicho porni totusi s elibereze Grecia. Claudian spune c el primi ordin de la
Honorius. n primvara anului 397, se mbarc n Italia si debarc la Corint fr nici o piedic,
ndreptndu-se spre Arcadia, unde Alaric se refugiase, incapabil de a mpiedica debarcarea.
Cteva ciocniri avur loc n aceast regiune muntoas, apoi Stilicho, manevrnd cu prudent,
dup tactica sa, sfrsi prin a nchide pe Alaric ntr-un cerc de ntrituri pe platoul Pholoe, n Elis,
pregtin-du-si o victorie care nu putea ntrzia. Dar, nu se stie cum, barbarul se putu strecura ntr-
o bun zi, retrgndu-se n Epir.
Bury nregistreaz cele trei preri exprimate cu privire la scparea lui Alaric: 1. Neglijenta lui
Stilicho (dup Zosimus); 2) Arcadius si ministrii si, gelosi de interventia lui Stilicho, au tratat cu
Alaric si i-au asigurat retragerea (sugestia lui Claudian); 3) Stilicho se presupune a fi ncheiat o
ntelegere secret cu Alaric, pentru scopurile sale. Toate aceste trei preri contin, dup nvtatul
englez, cte o parte de adevr. Scopul lui Stilicho n expeditiile sale illyrice - zice el - nu poate fi
ndoial c a fost desfacerea Illyricului de Rsrit din stpnirea lui Arcadius277.
Demougeot afirm c e aproape sigur c Stilicho ls de bun voie pe Alaric s plece, din motive
277 Nota 12 la ed. operei lui Gibbon, voi. III, Appendix.
278 Op. cit., p. 172. [E.A. Thompson, Romans and Barbarians: The Decline ofthe Western
Empire, Madison (Wisconsin), 1982; N.I. Golubcova, Italija v nacale Vveka i vtorzenie Alariha
vRim, Vestnik Drevnej Istorii", 1949, 4, pp. 62-74.]
223

politice pe care nu le cunoastem278. Capitularea lui Alaric era sigur, si el nu trecuse n serviciul
lui Stilicho - adaug Demougeot - fiindc ndat dup aceea devasteaz Epirul, la hotarele
Occidentului, si se ntelege cu Eutropius. Atitudinea lui Stilicho se poate explica, sugereaz
acelasi autor, prin politica de loialism dinastic a generalului respectuos de autoritatea imperial
n Orient ca si n Occident". Oricum, un lucru e n afar de ndoial: ostilitatea Curtii din
Constantinopole fat de Stilicho, n aceast mprejurare. Alaric primeste de la Arcadius titlul
rvnit de magistermilitum per Illyricum ($98-399), si Eutropius l convinse pe mprat si Senatul
s-1 declare pe Stilicho dusman public, hostis publicus. Curtea lui Arcadius ncurajeaz apoi, cum
vom vedea, revolta comitelui Africii, Gildo, care profita de lipsa armatei de Occident, care era
ocupat n Grecia.
b. Revolta maurului Gildo. Pericolul german n Est. Cderea lui Eutropius si Gainas. Stilicho era
prea prudent pentru a provoca un conflict ntre cele dou Curti. El se retrase din Illyricum, lsnd
pe Arcadius favoritilor si nedemni si ocupndu-se de consolidarea Occidentului. Pentru aceasta,
hotr a pune capt revoltei din Africa, unde Maurul Gildo stpnea insolent, jignind maiestatea
imperiului si teroriznd de 12 ani provincia cu tirania sa: Ziua e spaima bogatilor, noaptea temut
e de soti", l caracterizeaz Claudian, panegiristul lui Stilicho279.
Divitibusque dies et nox metuenda mritis.
224

Cu 18 ani mai nainte (379), Maurul Firmus ncercase a-si crea un regat n Africa, dar ncercarea
fusese nbusit de armele lui Theodosius, avnd un ajutor pretios de la Gildo, fratele si dusmanul
lui Firmus. Gildo a fost numit, ca rsplat, comite al Africii, cu titlul exceptional de magister
militum, si, pentru a-1 apropia mai mult, mpratul unise n cstorie pe Salvina, fiica lui Gildo,
cu nepotul mprtesei Aelia Flaccilla. Dar credinta Maurului n-a tinut mult timp. El refuz a
trimite trupe lui Theodosius n expedita acestuia contra lui Eugenius, pstrnd o suspect
neutralitate, iar dup moartea mpratului se pregti a deveni independent.
n orice mprtire a imperiului, cele cinci provincii ale Africii erau inevitabil atribuite
Occidentului, iar Gildo primise tinutul n numele lui Honorius. Vznd acum relatiile ncordate
dintre cele dou Curti, el se gndi s dea rebeliunii sale forma unei treceri a Africii de sub
autoritatea lui Honorius sub aceea a lui Arcadius. Intr deci n tratative cu Constantinopolul, unde
propunerile sale sunt bine primite, Eutropius reclamnd Africa pentru Orient. O tranferare a
diecezei Africii sub Arcadius prea un rspuns la propunerea de a se transfera prefectura de
Illyricum sub autoritatea lui Honorius280. Pentru Roma, o rebeliune n Africa era mai serioas
dect oriunde, fiindc Africa era grnarul su. n vara anului 397, Gildo nu permise corbiilor cu
gru s plece la Tibru, ceea ce nsemna o declaratie de rzboi. Energia lui Stilicho lu msuri
repezi pentru a asigura aprovizionarea Romei. El aduse grul adunat n Gallii, mbarcndu-1 pe
Ron
Bury, History..., p. 121.
225

si transportndu-1 n apele Tibrului si aduse si din Spania, prevenind la timp calamitatea ce ar fi

lovit populatia capitalei, ncepu, n acelasi timp, pregtiri pentru suprimarea lui Gildo, cci
Stilicho, cutnd s evite un conflict ntre cei doi mprati, n-a voit s vad n Gildo dect un
rebel. Pentru a mguli Senatul, ntorcndu-se la un vechi uz, i ceru s-1 declare solemn pe Maur
inamic public, n tot timpul iernii o flot se adun la Pisa, unde, n primvar (398), zece mii de
oameni fur mbarcati pentru a trece n Africa. Stilicho nu putea prsi Italia si ddu comanda lui
Mascezel, un frate al lui Gildo, care fugise nu se stie de ce si ceruse azil mpratului. Gildo se
rzbunase omorndu-i fiii, si Mascezel era dornic acum de rzboi mare.
Rebelul fu nvins aproape fr vrsare de snge n provincia Byzacene, pe rusorul Ardelio,
aproape de drumul militar ce ducea pe coast la portul Tabraca. n armata lui, foarte numeroas, s-
au produs mari dezertri. Se pare c unii din aliatii lui Gildo au fost corupti de Mascezel. Gildo
fugi pn la Tabraca, ncercnd s scape pe o corabie. Vnturile 1-au aruncat ns la trm si a fost
capturat. El nu fu executat ndat, ci condamnat la moarte dup o nftisare n proces281.
Mascezel, ntors n Italia biruitor, pieri si el n curnd. Succesul su repede a displcut, poate, lui
281 Demougeot, op.cit., pp. 185-186. [HJ. Diesner, Gildos Herrschaft und die Niederlage bei
Theueste (Tebessa), Klio", 40 (1962), pp. 178-186; T. Kotula, Der Aufstand des Afrikaners Gildo
und seine Nachwirkungen, Altertum", 18 (1972), pp. 167-176.]
226

Stilicho, cum au pretins dusmanii acestuia, ori a pierit printr-un simplu accident.
n primvara anului 398, Stilicho si ntrea pozitia prin cstoria fiicei sale, Mria, cu Honorius.
n anul 399, marele sambelan Eutropius era numit consul si aceasta strnea indignarea nobilimii
senatoriale. Italia fu scandalizat la primirea acestei stiri: un eunuc consul nu se mai auzise.
Occidentul refuz a-1 recunoaste. Pozitia sambelanului se cltina acum serios. Stilicho era
dusmanul su si el si afla un aliat n persoana Eudoxiei, ostil vechiului ei protector. Gainas,
ntors la Constantinopol, fusese ridicat la rangul de magister militum; el ntretinea probabil relatii
cu Stilicho si tintea rsturnarea eunucului. Partidul roman antibarbar, creat de mprejurrile critice
ale stersei domnii a lui Arcadius, era si el potrivnic lui Eutropius, ca si sporirii puterii germane n
imperiu. Senatori si demnitari legati de traditiile romane erau indignati de nltarea unui eunuc la
consulat si alarmati de a vedea importante comenzi militare tinute de germani. seful acestui partid
antibarbar era Aurelian, fost prefect al orasului. ,.
Revolta ostrogotilor din Phrygia, instigati probabil de Gainas, a fost prilejul care a dus la cderea
lui Eutropius si a provocat n acelasi timp lupta mpotriva influentei germane n Orient. Miscrile
au nceput n primvara anului 399, dar Eutropius nu le-a dat mare ; atentie, creznd c are a face
cu dezordinile ctorva bande de coloni germani. Theodosius I, se stie, dup campaniile sale
mpotriva ostrogotilor (gruthungi), n 386, instalase n Phrygia, cu titlul de coloni, o parte din
acesti barbari, care capitulaser, si ei ddeau un escadron de cavalerie armatei romane.
Comandantul
227

lor, Tribigild, purta ur sambelanului si-i att pe os-trogoti la revolt. Aceasta se ntinse usor,
cci provincia era fr aprare. Tribigild se ndrept spre Con-stantinopol pentru a-1 intimida pe
mprat, si Eutropius, vznd pericolul, organiz aprarea. El trimise contra rebelilor pe gotul
Gainas si pe generalul roman Leon. n muntii dintre Pisidia si Pamphylia s-au dat lupte, Gainas 1-
a ajutat pe Tribigild, care scap; Leon si pierde viata ntr-o lupt. Gainas, care-si da aerul c e
loial, comunic la Constantinopol c nu se putea face pace cu Tribigild ct timp e la putere
Eutropius282.
Dusmanii eunucului profitar de acest moment critic pentru a-1 ataca, fcndu-1 rspunztor de
victoria gotilor. Eudoxia, geloas de marea ascendent a sambelanului asupra sotului su, fcu
presiuni, si Arcadius l dizgratie. Amenintat de soldati, Eutropius se refugie la Sfnta Sofia, de
unde voir s-1 smulg, si numai Chrysostom i scp viata, printr-o emotionant cuvntare.
Eunucul, degradat din rangul de patriciu, fu exilat n insula Cipru, confiscndu-i-se averea.
Cteva luni mai n urm, acuzat c aspirase la imperiu, fu adus n fata unui tribunal prezidat de
Aurelian si condamnat la moarte. El fu decapitat la Chalkedon283.
Cderea lui Eutropius (august 399) atrase si pe a prefectului pretoriului, Eutychian, creatura sa.
Aurelian fu numit n locul su, si aceasta a nsemnat biruinta partidului antigerman. Era totodat
si o lovitur adus lui Gainas, care, simtindu-se amenintat de
282 Ibidem, p. 223, si urm., Bury, op. cit., p. 126 si urm.
283 Demougeot, pp. 230-231.
Aurelian si prietenii si, schimb negocierile sale cu Tribigild n rebeliune si nainteaz mpreun
cu el, prdnd la trmul Propontidei. Panica din Constan-tinopol l ndeamn pe Arcadius a
negocia, dar gotul pune conditii: nu primea negocierile dect cu mpratul n persoan si ntr-un
loc afar din capital; cerea apoi s i se predea ca ostateci trei antibarbari notorii: Aurelian,
sprijinitorul su principal, Saturninus si loan, favoritul mprtesei; s i se acorde intrarea n
Constantinopol cu toti soldatii si; s-si pstreze postul de magister militum inprasenti si s se
numeasc Caesarius, fratele lui Aurelian, n functia de prefect al pretoriului284, ntlnirea avu loc
la Chalkedon si Arcadius primi toate conditiile. Chrysostom interveni pentru viata ostatecilor,
care scpar numai cu exilul. Gainas si fcu intrarea solemn n capital, cu armata, Tribigild
ns nu veni. Caesarius fu instalat prefect al pretoriului. Gainas fu, de fapt, stpn pe guvernul de
Rsrit vreo sase luni; episodul acestei tiranii germane si afl sfrsitul n iulie 400285.
Un document interesant pentru spiritul ce stpnea acum n cercurile nalte si mijlocii ale
imperiului e discursul lui Synesios Uepi ficcaieiat {Despre suveranitate), naltul prelat african
venise n 399 la Constantinopol spre a cere pentru Kyrene o usurare de impozite mpratului, si e
probabil c a publicat acest
284 Ibidem., pp. 249-253; Bury, op. cit., pp. 129-132.
285 Bury, op. cit., pp. 132-133- [G. Albert, Goten in Konstantinopel, Paderborn, 1985;
A.D. Kozlov, Osnovnye certy politiceskoj oppoziciipravitel'stvu Vizantii v 399-400 gg., ADSV,
16 (1979), pp. 23-31-] ' ......'
229

discurs-program, care poate fi privit ca manifestul antigerman al partidului lui Aurelian, cnd
acesta se afla prefect al pretoriului, la sfrsitul anului 399 sau nceputul anului 400. Demougeot,
care se ocup pe larg de ideile discursului-program, crede c aceste cuvinte ndrznete n-au putut
fi pronuntate niciodat. Synesios, dup ce a obtinut, datorit lui Aurelian, satisfacerea cererii sale
pentru Kyrene, trebui s se mrgineasc a publica discursul. El rmase ns credincios partidei
antigermane si astept cderea lui Gainas si ntoarcerea lui Aurelian pentru a face s apar, n
toamna anului 400, o poveste alegoric, Povestirea egiptean, Uepi npovoiaq 77 Aiyvntwq,
aprut dup 12 iulie 400, data alungrii gotilor din Constantinopol, dar redactat mult mai
nainte. Sub trsturile lui Osiris, regele Egiptului, el l glorifica pe Aurelian, nvingtor al fratelui
su Caesarius, rufctorul Typhon, care izbutise a uzurpa provizoriu puterea, spijinit de seful
mercenarilor sciti"286.
286 Op. cit., p. 234 si urm. [Ca si n sursele bizantine de mai trziu, numele de sciti" este aplicat
tuturor popoarelor migratoare care au trecut prin spatiul nord-pontic pn la Dunre (n-
treprinznd adeseori incursiuni si la sud de marele fluviu, n zona balcanic; apelativul e folosit
pentru a-i desemna pe goti, mai trziu pe slavi, apoi pe pecenegi, cumani, ttari (cf. Gy
Moravcsik, Byzantinoturcica, ed. a Il-a, Berlin, 1958, voi. II, pp. 279-283, I. Dujcev, Slavjani-
skiti, Slavia", 29 (1960), pp. 109-104), ca si crestinismul romanic din stnga Dunrii de Jos si
din Skythia Minor = Dobrogea (cf. E. Lozovan, Byzance et la romnite scythique, precum si
Idem, Aux origines du christianisme da-co-scythique, n F. Altheim, Geschichte der Hunnen, voi.
II, Berlin, 1960, pp. 197-224 si voi. IV, Berlin, 1962, pp. 146-165.]
230

Ideile conductoare ale manifestului, potrivit suveranului ideal, adunau, cum bine observ
nvtatul francez, locuri comune scolare, familiare tuturor pane-giristilor imperiali de la Traian
ncoace. La Synesios apar ns noutti, revendicri pe care generatia dinainte de el nu le cunostea.
Ideile politice generale ale partidului reprezentat de Aurelian nsufleteau discursurile lui
Themistius, preceptorul ales de Theodosius pentru educatia lui Arcadius287. Programul acestui
regim ideal era stabilit n liniile sale mari. Mai nti, respectul privilegiilor aristocratice,
suveranul trebuind s ia sfat de la senatori, nsrcinati a-1 ajuta s guverneze. Apoi, grija fat de
starea supusilor, grij material, prin usurarea impozitelor, ncurajarea agriculturii, reducerea
scielilor administrative, grij moral prin rspndirea filosofiei. Dup aceea, grija fat de
ordinea public prin libertatea de constiint si toleranta religioas, n sfrsit, grija pentru aprarea
imperiului amenintat de barbari, infiltrati n armat si magistraturi. Autorul l sftuie pe suveran
s curete armata de goti, s recruteze armat national (romanii n-ar putea s se apere ei nsisi, ca
n primele veacuri ale istoriei lor ?) si pe goti s-i sileasc la munca pmntului, invitndu-i s se
ntoarc de unde au venit, dac nu le convine.
Tirania lui Gainas n-a putut tine mult; populatia roman l detesta. Gotii si fceau rugciunile ca
arieni, afar din oras. Ei ncercar a ocupa cteva biserici din
287 Demougeot schiteaz (p. 239 si urm.) o interesant paralel ntre ideile conductoare ale lui
Themistius si cele ale lui Synesios. , . ^. ?* .u.
231

capital si ddur nastere la dezordini. Gainas se hotrste deodat a prsi capitala sub pretextul
unei indispozitii si se duce, cu o mic escort, s-si fac rugciunile ntr-o biseric cldit de
Theodosius, la Hebdomon, afar din oras288. Cnd gotii aflar de plecarea sefului lor, fur
cuprinsi de panic si pornir, n nvlmseal, noaptea, lundu-si tot ce aveau. Tumultul gotilor
arunc spaima n populatie, nestiind ce planuri aveau. S-a ntmplat c o cersetoare se afla la una
din portile de Vest si, vznd atta mbulzeal, crezu c a venit ziua din urm a
Constantinopolului si ncepu a se ruga cu voce tare. Un got, mnios, vru s-o ucid, un roman
interveni si-1 omor. Un tumult general se produse, si orsenii, izbutind a nchide portile, gotii
care nu apucaser a iesi sunt atacati de populatia nfuriat. Ei si aflar repede refugiul ntr-o
biseric aproape de palat. Acoperisul bisericii fu smuls, si gotii ucisi cu pietre si crbuni aprinsi
(12 iulie 400). Aurelian fu restabilit n fruntea prefecturii. Gainas, declarat dusman public, porni
n Thracia cu armata ce-i mai rmsese, jefuind. Orasele Thraciei se aprau ca cele din Asia
mpotriva lui Tribigild. Ru aprovizionat si descurajat, Gainas veni la Hellespont, decis a trece n
Asia. Dar pe cellalt trm, la Abydos, se aflau trupe sprijinite de corbii de rzboi. Aceste trupe
erau co-
288 Dup O. Seeck, citat de Demougeot (p. 253), o slbiciune nervoas periculoas (psihastenie)
ar explica toate nesocotintele lui Gainas. El se crezu prada unui demon si se duse s se roage
pentru libertatea lui la moastele Sfntului loan Boteztorul, pstrate n capela cldit de
Theodosius la Hebdomon. [Demougeot expune aceste consideratii la pp. 255-262 din op. cit.]
232

mandate de Fravitta, un got pgn, cstorit cu o roman, si care, n ultimii ani ai lui Theodosius,
avusese un rol mare n politica natiunii sale ca sef al partidei filoromane. El fusese, sub Arcadius,
naintat magister militum si curtise Mediterana de pirati, din Cilicia pn n Palestina. Gotii se
asezar n tabr pe trmul european si, cnd nu mai avur provizii, hotrr a ncerca s treac
strmtoarea pe niste plute grosolane, lsndu-se a fi dusi de curent. Flota lui Fravitta i ntmpin
si-i scufund, Gainas privind neputincios de pe trm dezastrul gotilor si. Cu mica trup ce-i
rmsese, porni n fug spre nord, dincolo de Haemus, si chiar dincolo de Dunre, unde ar fi voit
s-si recruteze soldati. El czu n minile lui Uldin, regele hunilor, care-1 ucise si-i trimise capul
lui Arcadius. Fravitta avu onoarea unui triumf si fu numit consul pentru anul 401.
Cu pieirea lui Gainas, pericolul got si gsea sfrsitul n provinciile Orientului. Episodul acestei
grave crize a imperiului a fost celebrat la Constantinopol: scene de revolt au fost reprezentate n
sculpturile ce mpodobesc columna lui Arcadius, ridicat n 403 n Forum, si care-i poart
numele289.
c. loan Chrysostom si Curtea lui Arcadius.
Eudoxia. Nectarius, patriarhul Constantinopolului, muri n 397. Eutropius avu atunci o excelent
inspiratie aducnd n Scaunul de patriarh pe loan Chrysostom (Gur de Aur) din Antiochia.
Eunucul trecuse putin mai nainte prin acel oras, spre a merge n
Bury, op. cit., pp. 133-137; Demougeot, op. cit., pp. 256-266.
233

Egipt, si fusese uimit de elocventa si popularitatea marelui predicator. Chrysostom, adus la

Constan-tinopol, fu ntronat la 26 februarie 398.
Nscut n capitala Siriei, dintr-o familie nobil si bogat - tatl su, Secundus, avusese un rang n
armat - Chrysostom a fost crescut de o mam iubitoare care, vduv la 20 de ani, s-a nchinat
cresterii ngrijite a copiilor si. El urm cursurile de retoric la scoala vestitului Libanios, care
descoperi talentele extraordinare ale discipolului su, urmrindu-1 cu admiratia si iubirea sa
dincolo de anii de scoal. S-a pstrat o scrisoare de la el, prin care l felicita pentru succesele sale
de barou. Libanios socotea geniul lui Chrysostom ca un dar al muzelor si sperase s-1 cstige
pentru cauza vechilor credinte ale Greciei. Se spune c, ntrebat de prieteni pe patul de moarte pe
cine las n locul su, ar fi rspuns c 1-ar lsa pe.Ioan, dac crestinii nu i 1-ar fi smuls290.
Episcopul Antiohiei, Meletios, se sili a-1 atrage la crestinism, si loan, obosit de pledoariile de
barou, primi botezul si fu numit lector al bisericii din marele oras. Episcopul Flavian l fcu preot,
nsrcinndu-1 cu predica, si astfel si-a nceput loan Chrysostom cariera ilustr n metropola
Siriei. Faima elocventei sale se rspndi n tot Orientul. Pentru el, interesul suprem nu sta n
controversele teologiei, ci n morala practic. El socotea c datoria sa principal era s lupte m-
290 Sozomenos, Hist. Eccles., VIII, Cap. II. [Despre cele dou personalitti ale epocii, v. mai
recent G. Dagron, Naissance, Index general, pp. 561 (s.v. Jean Chrysostome") si 562 (s.v.
Libanios").] ,,, , ...
234

potriva volupttii claselor bogate, s denunte risipa de bogtii care ar fi putut usura clasele srace.
Bogat te-a fcut Dumnezeu pentru ca s ajuti pe sraci -proclama Chrysostom -, ca s te mntui
de pcate prin milostenie". El se indigna de luxul peste msur al femeilor care mergeau la
biseric n car aurit, tras de catri albi, cu hamuri mpodobite si n mijlocul u-nui alai de sclavi si
eunuci, mbrcate n haine de mtase, gtite cu lanturi de aur, cu prul frizat strlucind de perle si
diamante, ca femeile care joac n teatru", ele veneau fr sfial naintea altarului, insultnd n
mod crud mizeria attor sraci. Biserica nu e fcut spre a expune ntr-nsa asemenea bogtii", le
striga predicatorul.
Strlucirea palatelor, a splendidelor lor portice, cu ziduri ncrustate n marmur si fildes, cu
pardoseli n mozaic; luxul fr fru al meselor, multimea sclavilor care formau cortegiul celor
avuti, dnd n lturi lumea pe uliti dinaintea lor; spectacolele cu dansuri lascive si cntecele
obscene; superstitiile, cu practicile lor grosolane, cu amulete si vrjitorii; trufia filosofilor, care si
purtau brbile lungi pe sub portice, toate trec, ca ntr-un film de cinematograf, pe dinaintea
ochilor nostri, sub biciuirea nemiloas a cuvntului su naripat. Toat viata artificial, frivol, ce
caracterizeaz societatea metropolei siriene n aceast epoc de agonie a lumii pgne, e trt la
marea tribun a predicii lui Chrysostom, ca s-si aud osnda.
La Constantinopol naltul prelat gsea toate viciile Asiei, sporite nc de apucturile unei Curti
trufase, dominate de Eudoxia. Chrysostom era om de un ascetism mpins pn la extrem, de o fire
aspr, putin
235

curtenitoare. Bury l aseamn cu socialistii moderni, n aceast pasionat denuntare a celor

bogati291. N-avea nimic din geniul mpciuitor al unui Ambrosius sau al unui Augustin. Scopul
su era reforma moral a lumii si temperamentul su aprins de sirian i ddea n aceast misiune
un avnt pasionat292.
Desi condamna inegalitatea social, nu pe cea politic - si nimic nu era mai departe de gndurile
sale dect faptul de a rsturna ordinea stabilit a lucrurilor, observ att de judicios Bury -,
spiritul cuvntrilor lui tindea, desigur, s-1 ridice pe srac mpotriva bogatului si le-a fost usor
dusmanilor si s-1 acuze c seduce multimea".
Chiysostom atac nu numai viciile si extravagantele celor avuti, dar si senzualitatea, lcomia si
avaritia clerului si clugrilor. El se ridicase de la amvon mpotriva femeilor care serveau clerul
capitalei sub numele de surori, cenzurase aspru spiritul de desfru si simonie al prelatilor.
ntre femeile din nalta societate dusmane patriarhului, Palladius citeaz cteva intime ale
Eudoxiei: Marsa, vduva lui Promotus, n casa creia crescuse Eudoxia; Castricia, fiica lui
Saturninus, Eugraphia, n casa creia se ntlneau vrjmasii lui Chrysostom293.
n politica sa religioas, patriarhul comise imprudente care-i strnir noi adversari. Cercetnd
abuzurile mai multor biserici din vestul Asiei Mici (401), el proced cu asprime si depuse vreo 13
episcopi, care
291 Vezi frumoasa-i caracterizare, la Bury, op. cit., pp. 138-140.
292 Demougeot, p. 298
293 Ibidem, p. 300, n. 383.
236

trecur n tabra dusmanilor si. Altii, temndu-se de aceeasi soart, nteleser c siguranta lor nu
se putea bizui dect pe ruina primejdiosului arhiepiscop, n care vedeau un tiran al Bisericii.
Severian, episcopul de Gabala, n Siria, venise la Constantinopol, unde fusese bine primit de
Chrysostom, care l puse s predice, si, n timpul lipsei sale din capital, l ls a-i tine locul.
Severian stiu s cstige sferele Curtii si pe multi din adversarii lui Chrysostom. Cnd acesta se
ntoarse din Asia, diaconul Serapion, devotat patriarhului, l nvinui de erezie pe Severian, care
ceru pedepsirea lui. Nemultumit cu pedeapsa usoar aplicat de patriarh, el prsi capitala, dup
ce preveni Curtea, mprteasa, nemngiat de plecarea predicatorului ei favorit, l recheam si
impune lui Chrysostom s se mpace cu el. O rceal se produse din aceast cauz ntre patriarh si
Eudoxia.
Cel mai nversunat dusman al lui Chrysostom era Theophil, patriarhul de Alexandria, un mare
ambitios, ndrznet si impulsiv, rvnind a-si ntinde hegemonia spiritual asupra ntregului Orient.
La moartea lui Nectarius, voise s-si impun la Constantinopol un preot alexandrin, Isidor, si nu-i
putea ierta lui Chrysostom faptul c-i nlturase protejatul. Theophil mprtsise pn acum
prerea eretic a lui Origenes, care aruncase conceptia antropomorfic a divinittii. Aceeasi
doctrin stpnea printre clugrii numerosi din pustiul Nitriei, n Egipt, n fruntea crora se aflau
patru clugri numiti pentru statura lor nalt Fratii lungi". Ei strnesc mnia arhiepiscopului
prin interventia lor n favoarea lui Isidor, care intrase acum n conflict cu Theophil pe o chestiune
de bani si fusese
237

condamnat de un Sinod de clerici servili ai prelatului. Acesta cut s se scape de fratii inoportuni
si declar rzboi origenismului, dnd, n 401, o pastoral n care-1 osndea pe Origenes si
discipolii si. Un Sinod al su i condamn pe clugrii din Nitria si-1 anatemiza pe Origenes;
trupe obtinute de la prefect fur trimise s-i aresteze pe suprtorii clugri. Fratii lungi", nsotiti
de 300 de clugri origenisti, iau drumul Palestinei, unde, preveniti de Theophil, episcopii refuz
a le da adpost. Ei vin atunci, ctre sfrsitul anului 401, la Constantinopol, s cear protectia lui
Chrysostom. Acesta i primeste bine, dar nu vru s comunice cu dnsii pn ce nu le va examina
cauza. Ei o ntlnesc pe Eudoxia, care venise s se nchine la capela Sfntul loan Boteztorul, si
ea le promite a interveni pe lng augustul su sot pentru a le face dreptate. Clugrii dau o cerere
mpratului, acuznd pe Theophil, si, la ndemnurile Eudoxiei, Arcadius l cheam pe patriarhul
Alexandriei la Constantinopol ca s rspund la acuzatiile ce i se aduc, n fata unui Sinod prezidat
de episcopul capitalei.
Epiphanios de Cipru fusese instigat de Theophil si adunase un Sinod al episcopilor si, care
condamnase prerea lui Origenes. El fu ndemnat s vin la Constantinopol pentru a lua si
semntura lui Chrysostom, iar Eudoxia i fcu o primire clduroas, ceea ce-1 jigni pe
Chrysostom, cruia Epiphanios i artase o mare ostilitate. Mnios, el tinu (403) o predic plin
de violentele sale de limbaj obisnuite, cu aluzii transparente, n care se auzi cuvntul de lezabel.
Eudoxia, simtin-du-se ofensat, ddu ascultare intrigilor partizanilor lui Theophil.

Chrysostom fcu greseala de a refuza s prezideze Sinodul ce avea s-1 judece pe Theophil, sub
cuvnt c e vorba de lucruri petrecute n alt diecez, si atunci acuzatul se transform n acuzator.
O list de nvinuiri mpotriva lui Chrysostom fu prezentat mpratului, care, sub influenta
mprtesei, invit Sinodul s se ocupe de ele294, n vara anului 403, Theophil, sigur de protectia
Curtii, convoc Sinodul su, ferindu-se a-1 tine n Constantinopol, unde populatia era de partea
lui Chrysostom. Acest Sinod se ntruni dincolo de Bosfor, n Palatul Stejarului {Dryas), construit
de Rufinus. Majoritatea episcopilor erau egipteni, iar Chrysostom refuz a se prezenta naintea
unui Sinod compus din dusmanii si si de patru ori repet refuzul su, cu toat porunca
mpratului de a se supune. El a fost judecat n lips, acuzat de lucruri foarte diferite, din care nici
unul nu era de ajuns spre a depune un episcop: c vnduse marmura pus de o parte de Nectarius
pentru a decora biserica Sfnta Anastasia; c pedepsise un clugr care lovea pe sclavul su; c si
lua masa singur, ca un ciclop; c insulta sau defima pe clerici, c rezervase pentru uzul su bile
palatului episcopal; c numise pe Epiphanios nebun si demon; c a intrigat contra lui Severian; c
a primit vizite ale femeilor s. a. Acuzatiile erau prea usoare si s-a invocat refuzul de a se prezenta
dinaintea episcopilor. Sinodul 1-a condamnat, iar Arcadius a ntrit sentinta printr-un decret care
pronunta exilul. Furia multimii care nconjura Marea
Ibidem, pp. 314-317.
i
239

Biseric mpiedic ofiterii de a-1 ridica timp de trei zile.

Chrysostom, care nu voia s-1 nfrunte pe mprat sau s provoace o revolt, se furis, ntr-o
noapte, din palat, si se pred. Populatia, aflnd aceast deportare, se revolt. Un cutremur de
pmnt se produse si se vzu ntr-nsul un semn al mniei dumnezeiesti. Eudoxia, nspimntat,
ceru lui Arcadius s-1 recheme pe patriarh. Ea scrise acestuia, dezvinovtindu-se si fcndu-i
declaratii care o pun ntr-o frumoas lumin. Chrysostom se ntoarse n capital n mijlocul
bucuriei generale, ntr-o procesiune solemn, care se opri la Sfintii Apostoli, unde poporul i ceru
s predice. Duminica urmtoare, oficiind la Sfnta Sofia, el tinu o mare predic, n care chem
binecuvntarea lui Dumnezeu asupra poporului credincios, a mpratilor si pioasei mprtesc,
mpcarea aceasta dintre prelat si Curte n-a putut fi durabil din pricina temperamentului
nestpnit al lui Chrysostom. n curnd, un incident comun l mpinge la o grosolan impolitete",
cum o caracterizeaz Bury, fat de mprteas.
Cteva luni dup ntoarcerea sa, Simplicius, prefectul orasului, a dedicat basilicii o statuie de
argint, n-ftisnd-o pe Augusta si asezat n vrful unei coloane de porfir n mijlocul pietei
Augusteon, aproape de Sfnta Sofia. Ceremoniile inaugurrii aveau un caracter pgn, nsotite de
dansuri si muzic. Cntecul si zgomotul tulburar serviciul divin de la Sfnta Sofia. Chrysostom
nu-si putu stpni mnia si se plnse prefectului, aruncnd invectivele sale obisnuite mpotriva
vanittii celor mari. Aceste excese de
240

limbaj fur raportate la Curte si exploatate de dusmanii episcopului influenti pe lng

mprteas. Prietenele Eudoxiei, Eugraphia si Castricia, mai ales favoritul loan, ddur proportii
incidentului. Eudoxia si manifest suprarea si Chrysostom agraveaz situatia printr-o nou
predic lipsit de msur. Cu prilejul unei ceremonii n cinstea patronului su, n capela de la
Hebdomon, aproape de vila Eudoxiei, el si ncepu predica, al crei text s-a pierdut, prin
cuvintele295: Din nou Herodiada se nfurie, din nou danseaz, din nou cere capul lui loan pe
tav". De ast dat, aluzia, era prea transparent pentru ca Eudoxia s nu se simt insultat296.
Chrysostom ceruse insistent convocarea unui Sinod general, care s anuleze acuzatiile ce i se
aduseser n septembrie 403 si invitatiie erau trimise. Eudoxia era acum bucuroas ca Sinodul s
fie compus din adversarii patriarhului, nct rezultatul s fie confirmarea hotrrii Sinodului de la
Dryas. Theophil fcuse o experient care nu-1 putea ncuraja la o a doua vizit.; multi din
episcopii si au venit ns si au fost instruiti s fac uz de canonul Sinodului de la Antiochia din
341, dup care, dac un episcop depus de un Sinod ar apela la puterea temporar, depozitia sa
rmnea definitiv si irevocabil.
Sinodul se ntruni la nceputul anului 404. Dusmanii lui Chrysostom i cstigar pe episcopi prin
convingere, coruptie sau constrngere. Sinodul de la Antiochia fusese ns ptat de arianism si
dusmanii lui
Repetate la Socrates si Sozomenos. Demougeot, op. cit., pp. 325-326.
241

Chrysostom se aflar ntr-o pozitie dificil, care fcu s se trgneze lucrurile cteva luni. Dar
mpratul persist n refuzul su de a se mprtsi cu patriarhul. Pastele se apropia, Arcadius i
interzise lui loan s prseasc palatul episcopal, n ziua de Pasti (17 aprilie 404), o ciocnire avu
loc ntre credinciosi si armat, n thermele lui Constantin, unde aceia veniser de la Sfnta Sofia,
asteptndu-1 pe loan si clerul su. Ea se ncheie cu ctiva morti. A doua zi, alt ncierare se
produse cu publicul adunat afar din biseric, pentru serviciul divin. Iarsi morti si rniti. loan,
exasperat, fcu apel la Pap. Trimise o lung scrisoare lui Innocentiu, povestind toate cele
ntmplate de la afacerea Fratilor lungi" si cernd un Sinod ecumenic. Theophil, prevenit,
ttrimise Papei actele Sinodului de la Dryas, dar Papa se pronunt de partea lui loan si aprob
tinerea unui Sinod ecumenic. Rspunsul sosi ns dup ce Chrysostom plecase n exilul su
definitiv, cci, la insistentele adversarilor, Arcadius, pentru a pune capt conflictului, i poruncea
lui Chrysostom s plece, escortat, n exil. El se supuse, spre a evita o nou revolt. Iesind pe o
poart dosnic, ca s nsele vigilenta credinciosilor (20 iunie), fu mbarcat n ascuns si dus pe
coasta Bithyniei. n aceeasi noapte, focul izbucni la Sfnta Sofia si, alimentat de un vnt puternic,
se ntinse la cldirile vecine, cuprinse Senatul si edificiile palatului imperial dinspre sud.
Pagubele au fost imense. Cercetrile ordonate de Arcadius atribuir focul aderentilor lui
Chrysostom, si o mare prigonire se dezlntui mpotriva lor297.
242
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
I
O grindin teribil se abtu asupra orasului, si se vzu n ea un semn al mniei divine. Curnd
dup aceea, la 6 octombrie 404, mprteasa Eudoxia muri.
Chrysostom a fost transportat la Kukusos, orsel aflat la hotarul Cappadociei si Armeniei, n
muntii Taurus, cel mai pustiu loc de pe tot pmntul", cum scrie exilatul ctre un prieten al su.
Aici si petrecu ilustrul prelat cei din urm trei ani, ntretinnd, din adncul singurttii sale, o
corespondent activ cu prietenii si admiratorii si din toate prtile crestinttii, si trimitnd
tuturor cuvntul de mbrbtare pentru credint. Dusmanii se temur nc de el, socotind c e prea
aproape de capital si gsir prudent a-1 strmuta ntr-un loc mai deprtat. Ei smulg lui Arcadius
un nou ordin prin care Chrysostom era transferat la poalele Caucazului, la Pityus (azi Pitzunda),
pe trmul Pontului Euxin. n drumul ctre aceast nou destinatie a exilului su, Chrysostom,
slbit de puteri, si ddu sfrsitul la Comana Pontului, n ziua de 14 septembrie 407298.
297 Demougeot, op. cit., p. 351. [K. Holum, Theodosian Empresses, Berkeley, 1982;
F. van Ommeslaeghe, Jean Cbrysostome en conflit avec l'imperatrice Euduxie, Ana. Boli., 97
(1979), pp. 131-159.]
298 [Acest exil al lui loan Chrysostomos apare uneori n hagiografia bizantin, ca si n cea post-
bizantin: pentru aceasta din urm, dm ca exemplu traducerea romneasc a Vietii lui Nifon,
redactat n veacul al XVI-lea de ctre protosul athonit Gavriil: Deci i veni (lui Neagoe Basarab
n.n. - T.T.) cuget si gnd bun, dumnezeiesc n inima lui, ca si mai demult (lui) Teodosie cel
Mic mprat, s mute moastele sfntului loan Hrisostom de la Cucus (subl. ns. - TT) n tarigrad,
ca s dea iertare si tmduire maicei sale Evdoxiei mprtesei, ntr-al aceluia chip se asemn si
crestinul Neagoe Vod" (n Literatura romn veche (1402-1647), voi. I, Bucuresti, 1969,
p. 86)].
243
NICO1AE BNESCU
Aceste frmntri religioase au avut urmri pentru relatiile dintre Curtile de la Constantinopol si
Rave-nna. Stilicho l ndemn pe Honorius s adreseze fratelui su n dou rnduri scrisori de
imputri, la care guvernul oriental nu ddu nici un rspuns. Papa Innocentiu adun la Roma un
Sinod de episcopi italieni, care declar condamnarea lui Chrysostom ilegal, cernd tinerea unui
Sinod general la Thessalonic. O ambasad de episcopi romani si ctiva orientali, prieteni ai lui
loan, servind drept cluze, fu expediat de Pap s-i duc lui Arcadius aceste decizii. Dar
ambasada fu maltratat: Anthemios, ministrul atotputernic n Orient si dusmanul lui Stilicho, i
mpiedic s ptrund n palat, i interneaz ntr-un fort si, n cele din urm, i trimite napoi n
Italia. Episcopii orientali veniti cu dnsii fur arestati si deportati. Toate acestea duser la o
ruptur ntre cele dou Curti.
Memoria marelui patriarh a fost totusi reabilitat datorit tenacittii lui Innocentiu si episcopilor
occidentali. Papa se ncptna s nu reia relatiile cu Orientul atta timp ct numele lui loan nu fu
nscris pe dipticele n care figura lista episcopilor de Constantinopol. Spre a-1 mpca, patriarhul
Atticus satis-fcu dorinta Papei. Apoi Cyril, nepotul si urmasul lui Theophil n Scaunul
Alexandriei, se hotr la rndul su a nscrie numele lui loan pe diptice. El ndeplini acest lucru,
dup Battifol, nainte de 419, dup Mgr. Duchesne, ctre 429-430, iar dup treizeci de ani de la
moartea lui Chrysostom, la cererea pioas a populatiei si clerului capitalei, rmsitele ilustrului
lor pstor fur aduse n orasul imperial (ianuarie 438). mpratul Theodosius al II-lea merse ntru
ntmpinarea
244

lor la Chalkedon si conduse el nsusi procesiunea solemn la mormntul episcopilor de

Constantinopol. mpratul se rug naintea sicriului pentru printii si. loan Chrysostom a rmas
pn astzi una din cele mai strlucite figuri ale Bisericii de Rsrit, cci, asa cum l
caracterizeaz att de lapidar N. lorga, rareori o viat, un grai si un scris au fost mai strns unite
ntr-o personalitate vrednic de respectul tuturor timpurilor"299.
d. Prima invazie a lui Alaric n Italia (401-403)
Cnd s-a retras din Peloponez (397), Alaric a ptruns cu vizigotii si n Epir. Timp de patru ani, el
a rmas n acele prti, cu titlul magister militum per Illyricum, obtinut de la Arcadius. Profitnd
de aceast situatie, barbarul si-a echipat trupele cu arme din arsenalele romane ale diecezei
Daciei, si apoi, deodat, se hotrste a nvli n Italia. Illyricum nu-i oferea mare lucru, Thracia
fusese stoars; apoi soarta lui Gainas i dduse de gndit. Italia, pe care o cunoscuse, l atrgea. E
probabil c nu se gndea s dureze acolo un regat, ci, cum crede Bury, s obtin de la Honorius
un teritoriu si concesii n provinciile Dunrii. Momentul prielnic a fost pentru el nvlirea n
Noricum si Raetia a unei mase de triburi germanice, pornite dinspre Baltica, la sfrsitul anului
401, sub un
299 Crti reprezentative n viata omenirei, Bucuresti, 1916, p.115. [Lucrarea a avut o a doua
editie, n 5 volume, tiprite la Bucuresti n perioada 1924-1935, precum si una recent, ngrijit
de M. Gherman, aprut n dou volume la Bucuresti, Ed. Enciclopedic, 1991.l
245

sef slbatic, Radagais (Radagaisus), pe urma unei mari furtuni strnite, pe la 400, n acele locuri,
de o miscare urias, dezlntuit de la extremitatea de rsrit a Asiei. Lupte mari, provocate n
China de Tulun, sau selun, sau Zarun, seful unui numeros popor jen-jen (gengen)300, care se
ntinsese din Coreea pn dincolo de Irts, i silir pe huni s fug dinaintea lor. Ei se ndreptar
spre tinuturile Pontului Euxin, mai dinainte ocupate de triburi nrudite. Nvala lor mpinse toate
aceste neamuri ctre nord, pn la Marea Baltic, n fata acestei mari migratii, locuitorii din
preajma Mrii Baltice sunt siliti s-si prseasc, la rndul lor, locurile. Astfel ptrunde Radagais
n provinciile imperiului, si Stilicho si duce trupele peste Alpi, ca s resping nvlirea, ceea ce
reuseste. De acest moment, n care Italia se gsea fr aprare, se foloseste Alaric. El trecu Alpii,
n noiembrie 401, asediind Aquileia, care czu repede.
Intrarea gotilor n Italia produse consternare. Barbarii erau un ntreg popor, toate triburile vizigote
care ocupau Illyricum oriental. Honorius voia s fug n Gallia si cu greu fu convins c va fi n
sigurant ntre zidurile Milanului. n cele dou luni urmtoare, orasele Venetiei deschiser portile
naintea lui Alaric si acesta era gata s mearg a asedia Milanul. Stilicho
300 [Acest popor, ortografiat si jouan-jouan, si crease un imperiu efemer ntre Coreea si
Turkestan, nimicit de tiurci prin 552; faptul s-ar fi aflat la originea migratiei avare spre vest, dar
dup alte opinii avarii ar fi diferiti de jouan-jouan (L. Musset, Les inva-sions. Les vagues
germaniques, Paris, Presses Univ. de France, 1965, p. 61-62)].
246

avea putine trupe. El sftui pe mprat si Curtea s reziste la Milan pn cnd va strnge trupe la
frontiera cea mai apropiat, n decembrie 401, plec n acest scop n Raetia si Noricum, recrut
soldati mercenari vandali si alani, la care adug armata din Raetia si trupe rechemate de la Rin si
din Britannia. El soseste la timp, la sfrsitul lui februarie 402, si scap Milanul asediat de Alaric.
Acesta, atacat n lagrul su, ridic asediul si o apuc pe valea Tanaro spre vest, silindu-se s
ajung la sud de Turin, la drumul ce ducea n Gallia. Stilicho l urmri, si Alaric, temndu-se a nu
fi ncercuit, de la Asti (Hasta) o lu spre sud. Stilicho se grbi si czu asupra lagrului barbar,
asezat ntr-un punct strategic la Pollentia (Pollenza). El nu mai astept armata din Gallia si lupta
se ddu n ziua de Pasti (6 aprilie 402), sustinut cu mare curaj de ambele prti; dar Stilicho putu
ocupa lagrul got, iar familia lui Alaric si bogtiile lui czur n minile sale. Vizigotii coborr
de-a lungul trmului liguric n directia Etruriei. Stilicho deschise negocieri, si Alaric primi s
prseasc Italia. Conditiile nu le cunoastem301. Nemultumit de rezultat, Alaric rmase n
apropierea hotarelor si, la nceputul verii 403, trecu iarsi n Italia, atacnd Verona. Dar Stilicho,
care-i spionase miscrile, l ncercui sub zidurile Veronei, atacndu-1 din toate prtile. Alaric se
btu cu nversunare, dar suferi un dezastru complet. El apuc atunci, cu restul trupelor, drumul
spre nord, urmrit de nvingtori. Stilicho trateaz din nou. Se ncheie un foedus, prin care i se
permite lui Alaric s se aseze n districtele de
101 Buiy, op. cit., pp. 160-162.
247

frontier, pe Sava302, de unde i putea fi de ajutor pentru a-si realiza planul de a anexa Illyricum
de Est. nvins de attea ori, regele vizigot rmase nemiscat ctiva ani.
Senatul l invit pe mprat s celebreze aceste mari biruinte odat cu al saselea consulat al su, n
404. Procesiunea trecu pe sub un arc de triumf impuntor; Stilicho fu aclamat pe carul triumfal
alturi de Honorius. mpratul sttu atunci la Roma cteva luni, dnd populatiei jocuri de circ.
Suprimarea luptelor de gladiatori, de care vorbesc unii cu acest prilej, nu se documenteaz303.
Pericolul ce-1 amenintase pe mprat la Milan l face s-si caute un adpost mai sigur fat de
invaziile germanice, astfel c el si-a dus Curtea si guvernul de la Milan la Ravenna, care, situat
n mijlocul lagunelor si insulelor, la 10-12 mile de gura sudic a Padului, putea nfrunta un
dusman, cum au probat-o evenimentele, mai bine dect orice alt oras al peninsulei.
nainte de Augustus, Ravenna fusese un obscur oras provincial. Augustus 1-a ales spre a f i o
statiune naval, construind un port, Classis, la trei mile deprtare de oras, cu care a fost unit
printr-o sosea solid peste lagune. Portul putea adposti 250 de corbii de rzboi. Printr-un canal,
Augustus aduse aici apele Padului prin mijlocul orasului pn la port. Aceeasi ap fu introdus n
santul ce mprejmuia zidurile si era distribuit apoi pe o mie de canaluri
302 Stein, op. cit., pp. 378-379.
303 Demougeot, op. cit., p. 284, n. 298.
248

mai mici n toate prtile orasului, mprtindu-1 n insule. Comunicatia se fcea pe poduri si cu
corbiile304.
Orasul s-a populat repede, locurile goale s-au umplut.de cldiri, mprejurimile, pe o ntindere de
mai multe mile, erau acoperite de blti, care nlesneau aprarea. La apropierea dusmanului, calea
artificial care lega Ravenna de continent se putea strica.
Marea s-a retras cu ncetul la patru mile de orasul modern, nc din secolul al Vl-lea, cnd scrie
lordanes, portul lui Augustus era o grdin foarte ntins, plin de pomi305. Aceast schimbare
fcu si mai grea apropierea de oras, iar mica adncime a apelor mpiedica intrarea corbiilor de
rzboi.
Ravenna ajunse astfel resedinta mpratilor, care se nchiser ntre zidurile ei, iar regii goti si
vice-regii sau exarchii bizantini care le urmar fcur dintr-nsa, pn la mijlocul secolului al
VUI-lea, sediul guvernului si capitala Italiei.
Atractia mare a Ravennei erau operele artistice cu care suveranii au mpodobit-o pe rnd. Unele
din acele monumente au pierit, dar altele s-au pstrat, si ele ne arat dezvoltarea artei crestine n
Italia, ptruns de influenta Bizantului, n secolele al V-lea si al Vl-lea, sub auspiciile Placidiei,
ale lui Theodoric Ostrogotul si lui lustinian cel Mare. Cldite din crmid, aparenta lor
exterioar nu face impresie; dar marea lor frumusete artistic,.sunt decoratiile n mozaic, de o rar
bogtie, ce
304 lordanes, XXIX, spune c a saptea parte din apele fluviului" curgea prin mijlocul cettii.
305 Ibidem.
249

mpodobesc zidurile si pe care ni le-a prezentat, cu eruditia si talentul su, nvtatul francez
Charles Diehl.
e. Invaziile germane n Italia, Gallia si Spania.
n toamna anului 405, imperiul avea liniste la frontiera Rinului si Alaric sttea nemiscat n
Savia306, cnd, deodat, n ultimele luni ale anului, valuri de barbari germanici se npustesc la
granita de nord-est a Italiei, sub conducerea aventurierului Radagais. Era o mbulzeal de bande
furioase, prdalnice, de triburi fugare n cutare de pmnturi. Cei mai numerosi erau, cum a
artat L. Schmidt, ostrogotii, care, n fata presiunii hunilor, au trebuit s-si prseasc tinuturile
lor de la Dunrea de Jos. C. Patsch crede c erau si vizigoti pgni, rmasi n regiunile din
Caucaland, adic ale Banatului307, ceea ce a determinat pe unii istorici s fac din Radagais un
rege al gotilor. Se aflau apoi vandali, suevi, burgunzi, alani.
Aceast formidabil emigratie iesea din aceleasi regiuni ale Balticei, care vrsaser odinioar
multimea cimbrilor si teutonilor asupra Romei. Hoardele lui Radagais devastar Raetia si
Noricum, apoi, prin Brenner, se revrsar n cmpia fluviului P6 (Padus). O mare spaim i
cuprinse pe italieni n fata numru-
306 Provincia roman Savia e Slavonia de azi, situat ntre Drava si Sava. E numit gresit la
Cassiodor si lordanes, Suavia (v. Hodgkin, Italy and her invaders, voi. III, pp. 20-21, n. 1).
307 Demougeot, op. cit., p. 354, n. 8. [Pentru opiniile care predomin azi n ce priveste
localizarea regiunii Caucaland, v. Supra, cap. I, n. 224.]
250

lui imens al barbarilor, 400.000 dup unii, 200.000 dup altii, ceea ce e mai probabil308.
Situatia imperiului era att de slab, nct Stilicho prsi provinciile, mrginindu-se la aprarea
Italiei. El rechem trupele si recrut cu mari silinte altele noi. Barbarii se desfac n trei corpuri.
Regele confederatilor germani ls la o parte pe Honorius n bltile Ravennei. Stilicho, temndu-
se ca acesta s n-apuce calea spre Gallia, cut a-i nchide drumul, asezndu-si cartierul general la
Ticinum (Pavia). Radagais nu ndrzni s-1 atace, ci apuc drumul spre Roma, trecnd Apeninii
n Toscana. El asediaz mai nti Florenta, unde pierde destul timp pentru ca Stilicho s-1 ajung,
venind pe calea litoralului. Comandnd singura armat ce-o mai avea, Stilicho nu vru s-o expun
ntr-o lupt deschis cu furioasele multimi ale germanilor. Metoda nchiderii dusmanului ntr-o
linie tare de valuri, pe care o ntrebuintase de dou ori mpotriva lui Alaric, fu aplicat pe o scar
mare si cu un efect mai puternic. Germanii fur respinsi din jurul Florentei si strnsi n cercul de
ntrituri pe colina Faesule (Fiesole). Proviziile fur astfel oprite si apa tiat. Disperarea-i fcea
pe barbari s se arunce adesea asupra ntriturilor lui Stilicho, iar auxiliarii acestuia se aruncar,
la rndul lor, asupra lagrului dusman. Multe incidente sngeroase au avut loc n cursul acestui
memorabil asediu. Trufasul rege al confederatiei germane n-avu alt scpare dect aceea de a
capitula. El ncerc s fug, dar fu descoperit si capturat. Stilicho l pstr, ca s-i mpodobeasc
triumful si-1
Ibidem, p. 356.
251
NICOLAE BANESCU
execut dup srbtorile victoriei, la 23 august 406. Prizonierii cei mai buni fur nrolati n
armata imperiului, ceilalti vnduti ca sclavi.
Aceast mare biruint fu srbtorit de italieni prin pompe oficiale si monumente votive. Pe
frontonul u-nui arc de triumf, Senatul si poporul proclamar recunostinta lor ctre mprati.
Numele nvingtorului figura si el pe monument, dar dup cderea eroului el fu sters de dusmanii
si. Stilicho primi omagiul unei statui de bronz si argint, ridicat, prin favoare exceptional, lng
rostre (in rostris)m, n Forum. Armata victorioas avu partea sa de onoruri: inscriptia ce i s-a
nchinat pe un alt monument, n Forum, glorifica de asemenea curajul si prudenta generalului; dar
si aici dusmanii lui i sterser numele310.
Dup dezastrul bandelor lui Radagais n 406, cele^ lalte dou corpuri ale confederatiei conduse de
el, care treceau de 100.000 de oameni, rmneau nc sub arme ntre Apenini si Alpi sau ntre
Alpi si Dunre. Italia era bine pzit de Stilicho, iar spre Balcani vizigotii lui Alaric le nchideau
drumul. Nu le rmnea dect s se ndrepte prin nord-est ctre Gallia. Vandalii asdingi, alanii si
suevii ajung la Main, unde vandalii silingi se unesc cu ei. n decembrie 406, alanii atinser cei
dinti Rinul. Asdingii se lovir de o armat de franci si fur nvinsi, regele lor, Godegisel, pierind
n lupt. Alanii, cu regele lor Respendial, le
w Tribunele pentru cuvntri.
310 Episodul acestei mari lupte la Demougeot, pp. 358361 si
la Bury, op. cit., pp. 167-168.
252
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
vin n ajutor si vandalii, cu noul lor rege, Gunderic, i atac din nou mpreun cu dnsii pe franci,
i nving si, astfel, toti, vandali, alani si suevi, trec Rinul si inund Gallia. Ei pornesc, devastnd,
peste Meusa, peste Aisne, apoi grosul nvlitorilor o apuc spre sud peste Seine, n Aquitania,
pustiind tinuturile pn la poalele Pirineilor. Alte dou bande, mai putin numeroase, apucar una
la vest, alta spre valea Ronului. Galii n-au cunoscut un asemena dezastru din secolul al III-lea: Sf.
Ieronim descrie incendiile, masacrele, mizeriile populatiei ajunse prad barbariei311.
Situatia afl o schimbare n vara anului 407, cnd vin n Gallia trupele din Britannia. n aceste
trupe ptrunsese spiritul de revolt. Ele proclamar mprati. Zosimus povesteste c au proclamat
mprat mai nti pe Marcus, pe care soldatii 1-au ucis repede, pentru c acest civil era incapabil
si avar; apoi pe Gratianus, care nu se mentinu dect patru luni si czu sub loviturile trupelor, n
cele din urm, acestea l ridicar la imperiu pe Constantin, un simplu soldat, care pretinse,
datorit numelui su, c descinde din Constantin cel Mare.
Acesta, pentru a scpa de soarta tragic a celor doi naintasi, se gndi a nu-si tine trupele n
actiune si, aflnd c bande de vandali, alani si suevi pustiiser Belgia a Il-a si se apropiau de
Canalul Mnecii, se hotr a trece strmtoarea mpotriva lor, vznd n aceasta mijlocul de a-si
mri prestigiul, de a aprea ca liberator al Galliei si a constrnge astfel pe indolentul Honorius s-
1 recunoasc de coleg. Ctre sfrsitul
Demougeot, p. 383.
253

iernii 406-407, Constantin debarc deci la Boulogne cu forte considerabile si repurta cteva
succese asupra barbarilor, siliti a se retrage spre sud. Orasele Galliei neocupate de barbari l
recunosc pe uzurpator. Populatia spera de la un mprat roman asezat n Gallia s fie aprat de
barbari. La sfrsitul anului 407, Constantin ocup Arles (Arelate), capitala Galliei, unde-si
stabileste resedinta. El si constitui o Curte si proclam pe fiii si, Constans si Iulian, caesari.
n toamna anului 407, Stilicho ncepu lupta cu uzurpatorul. El ncredinta germanului Sarus
expeditia contra lui Constantin. Armata trimis de acesta n calea lui e nvins. Cu toate acestea,
Sarus nu putu ajunge la capt si se ntoarse n Italia (408) fr rezultat. Pentru a-si ntri pozitia,
Constantin l trimise pe cel mai bun general, Gerontius, mpreun cu fiul su Constans, s
cucereasc Spania. Acolo se aflau rudele marelui Theodosius, care obtinuser mari posesiuni de
la el si se simtir datori a rezista. Erau patru frati si armata lor fu distrus n Pirinei. Doi frati fur
executati la Arles de Constantin, ceilalti doi scpar pe mare n Italia sau n Orient.
Honorius trimite n Gallia pe Constantin, un om cu mult prestant si care avea o mare pasiune
pentru sora vitreg a mpratului, pentru Galla Placidia, acum captiv n minile gotilor. Armata
lui Gerontius, care venise din Spania, fuge dinaintea trupelor imperiale; el se ntoarce apoi n
Spania, unde propriile-i trupe se ridic mpotriva lui. Constantin, cu fiul su Iulian, fur
mpresurati la Arles. Ei rezistar cteva luni, asteptnd ca generalul Edobich, trimis peste Rin s
aduc ajutoare, s-1 scape. Acesta vine cu o puternic armat,
254

dar n btlia pe care o ddu lng zidurile cettii fu biruit, el nsusi pierind prin trdare.
Constantin nu mai avu alt scpare dect s dezbrace purpura imperial si s caute refugiu ntr-un
sanctuar, unde fu sfintit preot. El s-a predat, lund jurmntul biruitorilor pentru siguranta vietii
sale. Trimis, cu fiul su, lui Hono-rius, acesta, urndu-1 pentru uciderea verilor si din Spania,
porunci, mpotriva jurmntulu dat, s fie ucisi amndoi (septembrie 411).
n 409, vandalii asdingi, cu regele lor Gunderic, silingii, suevii si alanii trec peste Pirinei n
Spania. Asdingii si suevii ocupar Gallaecia, la nord de Duro, silingii, Baetica de Sud, iar alanii
se asezar n Lusitania (Portugalia de azi). Putin mai n urm (413), burgunzii ntemeiar n
Gallia, la Rin, primul lor regat, cu resedinta la Wbrms, sub regele Gundahar312.
2. Cderea lui Stilicho. A doua nvlire a lui Alaric n Italia. Soarta vizigotilor
Situatia lui Stilicho devine din ce n ce mai nesigur, steaua lui ncepuse s apun. Fiica sa,
mprteasa Mria, murise (404) si Honorius fu convins s o ia pe sora ei, Thermantia. Stilicho
spera s uneasc si pe fiul su, Eucherius, cu Placidia, sora lui Honorius; dar popularitatea lui
sczuse. Nenorocirile Galliei, ocupate de un uzurpator si prdate de barbari, erau atribuite
incapacittii sau trdrii sale. Legturile
312 [Rul Douro se vars n Oceanul Atlantic pe teritoriul Portugaliei, dar cea mai mare parte a
traseului su trece prin Spania, unde este cunoscut sub numele Duero].
255

cu Alaric, planurile asupra Illyricului oriental ddeau loc la bnuieli; i se atribuia ambitia de a voi
s mpart imperiul n trei prti, punndu-si pe Eucherius ca al treilea mprat. Aristocratia Romei
l ura, ca si pe sotia sa, Serena. Antigermanismul, victorios n Orient, si avea aderenti si n
Occident, iar acestia l influentau mult pe mprat.
O mprejurare nou provoc manifestarea acestor sentimente ostile. Alaric, din lagrul su de la
Emona (Laybach), expedie o ambasad lui Stilicho, cernd o indemnitate pentru lunga lui sedere
n Epir. Stilicho sustinu n Senat pretentia regelui got si strni dezbateri aprinse, multi socotind ca
o dezonoare a imperiului pacea cu acest barbar. Sinodul, de teama lui Stilicho, afirm Zosimus,
aprob lui Alaric 4000 livre de aur, pentru pace (vnep tf\c, Lipr\vr]t) si Lampadius, unul dintre cei
mai ilustri senatori, strig atunci, n limba strmosilor, tfj natpico (pavfj aceste cuvinte, care au
trecut n istoria lui Zosimus: Non est ista pax, sed pactio servitutis!" (Aceasta nu e pacea, ci
pactul servitutii)313. Stilicho avea un mare dusman n Olimpius, un perfid demnitar si favorit al
mpratului, pe care stiu s-1 alarmeze prin calomniile sale, ndemnndu-1 s scuture tutela
suprtoare a socrului.
n anul 408, Honorius, n drum spre Ravenna, ajunse la Bononia, cnd primi stirea mortii fratelui
su Arcadius, decedat la l mai. El se gndea s mearg Ia Constantinopol, ca s protejeze
interesele nepotului su Theodosius si se consult n aceast privint cu Stilicho. Acesta combtu
ideea suveranului, artnd cu
Zosimus, ed. Bonn, p. 288.
256

drept cuvnt ce primejdie ar fi pentru mpratul legitim s prseasc Italia, cnd un uzurpator e
n Gallia. Stilicho se oferi a merge n locul su n Orient, si, pentru ca Alaric s nu fie un pericol,
sftui s i se dea sarcina de a pacifica Gallia. Honorius se convinse de aceste prudente sfaturi si
scrisorile necesare erau gata semnate, mpratul se duse la Ticinum (Pavia), unde erau adunate
trupele care aveau s plece n Gallia. Un complot se urzi ndat mpotriva marelui general.
Olympius i denunt mpratului n mod perfid planurile ce le-ar fi nutrit Stilicho de a-1 nltura
pe Theodosius din Orient si a aseza acolo pe tron pe propriul su fiu. La Ticinum intrigantul
instig trupele cu aceleasi calomnii si, la sosirea lui Honorius, ele se revoltar si cei mai buni
generali, prietenii lui Stilicho si nalti demnitari fur ucisi sub ochii nspimntati ai indolentului
mprat (13 august).
Cnd Stilicho afl la Bononia cele petrecute, creznd c si Honorius a fost ucis, tinu sfat cu sefii,
ca s mearg, n fruntea barbarilor, s-i pedepseasc pe revoltati. Dar aflnd apoi c mpratul e n
viat, el preget a merge cu barbarii si asupra romanilor. Aceasta i nstrina pe sefi si-i aduse
pieirea. Stilicho se decise a merge la Ravenna ca s se asigure de garnizoan, dar resedinta era n
puterea dusmanilor si. Honorius, la instigatia lui Olympius, trimise ordin comandantului
Heraclian s-1 aresteze pe Stilicho. Acesta se refugiase ntr-o biseric, dar, asigurat prin
jurminte, se pred n minile comandantului. A doua zi, o nou scrisoare a mpratului poruncea
executia. Stilicho opri pe devotatii si de a-1 apra si se ls a fi decapitat (22 august). Curnd
dup aceea, Eucherius
257
NICOLAE BANESCU
fu ucis la Roma, Thermantia repudiat si averea eroului confiscat. Prietenii lui, scpati din
mceleul de la Ticinum fur urmriti de ura implacabil a lui Olympius. Claudian, poetul care
celebrase gloria ilustrului general, nu scp nici el de furia rzbunrii314.
Astfel pieri, prin intrigile Curtii deczute a lui Honorius, ultimul mare general roman, cum l
caracterizeaz, cu dreptate, Gibbon. Uciderea lui ls o pat nestears asupra stersei domnii a lui
Honorius. Despotismul, care, dup ce i-a luat viata fr cercetare, i-a vestejit memoria fr
probe"315, n-are nici un drept la sufragiul impartial al posterittii" - declar marele istoric englez;
Serviciile lui Stilicho sunt mari si evidente, crimele sale, vag enuntate de vocea urii sau
lingusirii, sunt obscure, putin probabile"316. Cum arat el att de plauzibil, se acuza ministrul
atotputernic de a fi predat Italia barbarilor, pe care i nvinsese pe rnd la Pollentia, la Verona si
sub zidurile Florentei. Pretinsul su proiect de a pune diadema pe capul fiului su nu se putea face
fr complici si fr pregtiri; si un tat ambitios, cu asemenea vederi, n-ar fi lsat pn la
douzeci de ani n postul obscur de tribun al notarilor pe un tnr destinat imperiului.
nregistrnd la rndul su acest dramatic sfrsit, Demougeot nu sovieste a afirma c Stilicho ar fi
putut reactiona si birui, cci avea ncrederea armatei,
314 Bury, op. cit., pp. 170-173, p. 400 si urm.
315 Patru luni dup executia lui Stilicho, un edict publicat n numele lui Honorius restabilea ntre
cele dou jumtti ale imperiului comunicatia atta timp ntrerupt de uzurpatorul public
(praedopublicus).
258
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
dar nu se putea decide a dezlntui rzboiul civil n Italia, att de amenintat pe atunci. El si ddu
seama c se afl ntr-o situatie fr iesire si se ngrozi. Tot trecutul su si obisnuintele sale de om
de stat l mpiedicar de a lua el nsusi initiativa dezordinilor, n chip obscur, mndria sa de roman
de adoptie, credinta sa n valorile care fcuser caracterul su si reusita sa, repugnar unei
convertiri ce ar fi transformat pe mostenitorul lui Theodosius, pe socrul lui Honorius, pe tutorele
moral al mpratilor, pe regentul att de mult timp atotputernic ntr-un simplu rebel". El respinse
acest rol si prefer moartea317.
Cu disparitia lui Stilicho, Italia se cufund n nenorocire. Alaric nu mai avea de cine s se team.
El se afla n Noricum si ceru s se retrag n Pannonia, n schimbul unei plti. Nefiind satisfcut,
n toamna anului 408, ptrunse n Italia si, dup ce prad Aquileia, Altinum, Cremona, trecu
Apeninii si asedie Roma. Pentru a-1 intimida, Serena fu executat, acuzat de ntelegere cu
barbarul. Foametea si epidemiile se ntinser n cetate si Senatul a fost nevoit s fac propuneri de
pace.
Alaric ceru tot aurul si argintul din oras, toate averile si toti sclavii care pot proba calitatea lor de
barbari. Propunerile acestea fur respinse, n cele din urm regele got consimte a ridica asediul,
predndu-i-se imediat 5000 livre de aur, 30000 de argint, 4000 haine de mtase, 3000 bucti de
piele colorat rosu si 3000 livre de piper. Senatul se obliga a-1 sili pe mprat la
316 Tomul III, ed. Bury, pp. 296-297.
317 Demougeot, op. cit., p. 426. .-. :-.
259
ii ir

pace. Dar Honorius nu fcu nimic, trimise numai sase mii de soldati din Dalmatia s apere Roma.
Pe drum, ei sunt surprinsi de Alaric si n mare parte ucisi sau prinsi. Jovius, prefectul pretoriului,
care-1 nlocuise pe Olympius, se sili a ncheia pace, dar nu izbuti.
La sfrsitul anului 409, Alaric se ntoarce iarsi la atacul Romei. El ocup portul si blocheaz
orasul. Cere apoi Senatului un nou mprat si-1 proclam pe Priscus Attalus, prefectul Romei. Se
trimite o expeditie contra Africii si ea d gres. n urm, Alaric caut o ntelegere cu Honorius, l
depune solemn pe Attalus la Rimini si ncepe tratative lng Ravenna, n iulie 410. n acest
moment gotul Sarus, un dusman al lui Alaric aflat n serviciul romanilor, intr n scen si schimb
mersul lucrurilor. El atac ndrznet lagrul lui Alaric si acesta, bnuind o perfidie a Curtii, rupe
negocierile ncepute si porni a treia oar asupra Romei, pe care o asediaz din nou. Populatia e
redus la foamete si, n noaptea de 24 august 410, gotii ptrund n Roma prin poarta Salaria,
deschis naintea lor de sclavi. Procopius povesteste c regele dduse ca sclavi senatorilor ilustri
300 de tineri goti valorosi si de neam nobil, care, n ziua fixat luar armele, masacrar n timpul
noptii garnizoana si deschiser asediatorilor poarta Salaria. Istoricul mai povesteste c o nobil
ilustr, Anicia Proba, vduva extrem de bogat a prefectului Probus, crestin fervent si
corespondenta Sfntului Ieronim, a crei activitate caritabil era neobosit, tulburat de moartea
si mizeriile produse de foamete, convins c Roma era inevitabil pierdut, s-ar fi decis a scurta
ororile asediului, des-
260

chiznd orasul n fata gotilor. Ceea ce e sigur, e c a fost la mijloc trdare.

Alaric permise armatei sale trei zile de jaf. Grozyiile svrsite de barbari n acele zile au fost o
adevrat catastrof. Scriitorii crestini ncearc s atenueze aceste grozvii, fiind vorba de barbari
crestinati. Dar aceiasi autori - cum arat convingtor Demougeot - n ciuda bunelor intentii ce-i
animau, au zugrvit mceluri si scene teribile. Incendiile completar opera jafului si a violentelor:
ele mistuir palate si monumente somptuoase, mai cu seam n cartierele aristocratice318.
Simtindu-se prea slab spre a se aseza statornic n Italia, Alaric iesi din Roma a sasea zi, n fruntea
armatei ncrcate de przi, ducnd pe Galla Placidia, sora lui Honorius, captiv. El nainteaz pe
calea Apian n provinciile de sud ale Italiei, nimicind tot ce se opunea n drumul su si prdnd
numai tinuturile ce nu i se mpotriveau. Ajuns la captul extrem al peninsulei, se gndi a trece n
Sicilia, spre a se stabili n Africa. La Regium, flota sa e ns risipit de furtun si aceasta schimb
destinul vizigotilor. Alaric se ndrept ctre nord, spre Neapole, dar la Cosentia (Cosenza) se
mbolnvi subit si muri, nainte de sfrsitul anului 410. El fu nmormntat sub albia torentului
Busento. O multime de captivi fur pusi a abate cursul apei, si n albia ei se construi mormntul
regal, mpodobit cu trofeele luate de la Roma; apoi apa a fost adus din nou n albie. si pentru ca
locul unde au fost depuse rmsitele regelui got s rmn ascunse pentru tot-
Op. cit., pp. 470-477. ;,'-,.
261
NICOLAE BANESCU
deauna, nefericitii captivi care lucraser acolo au fost mcelriti.
Astfel se ncheie viata aventurosului rege vizigot, care frmntase atta timp provinciile ambelor
prti ale imperiului. Athaulf, cumnatul su, fu ales rege si el rmne un timp n sudul Italiei; apoi
gseste mai prudent s-si caute loc n alt parte si porneste pe coasta de vest spre nord, poate
pentru a-si ncerca norocul n Gallia. n 412, Athaulf trecu Alpii. El ducea cu el pe Galla Placidia,
fiica marelui Theodosius si a Gallei, luat ostatic de Alaric. Jovinus, un gallo-roman, se
proclam mprat. Sarus, dusman de moarte al lui Athaulf, intr n scen de partea uzurpatorului.
Ei se ncaier si Sarus cade luptnd eroic. Jovinus e prins apoi si el si ucis, n toamna anului 413,
iar capul su e trimis lui Honorius.
mpratul hotr s-o recapete pe Placidia. Athaulf ceru gru pentru gotii si si o provincie n
Gallia, ca federati. Dar n Africa, Heraclian, ucigasul lui Stilicho, oprise transportul grului,
cznd n rebeliune, si el sfrsi prin decapitare. Gotii nu putur fi deci aprovizionati si Athaulf nu
ndeplini obligatiile sale. El puse stpnire pe Narbonne, Toulouse si Bordeaux si n ianuarie 414
o convinse pe Placidia s-1 ia de sot. Cstoria se celebr la Narbonne, n forma roman. Athaulf
trece n sfrsit n Spania, pentru a se aseza n Tarraconensis. El fcuse greseala de a lua n
serviciul su pe unul din sotii lui Sarus si acela l ucise, spre a-1 rzbuna pe seful su (septembrie
415).
Wallia i urm ca rege. Acesta, nsufletit de un spirit national gotic, nu era nclinat la o atitudine
de pace fat de Roma. Strmtorat n Spania, unde oamenii si
262

erau amenintati de foamete se gndi, ca mai nainte Alaric, s scape trecnd n Africa. Dar parte
din corbiile sale fur nimicite de valuri, n strmtoare la Gades, cum pierise si flota lui Alaric n
strmtorile Siciliei. Silit a-si prsi planul, a trebuit s negocieze cu Constantiu. Un acord a fost
ncheiat (416), prin care mpratul se obliga a preda gotilor 600.000 de msuri de gru, Wallia
ndatorndu-se a o repatria pe Placidia si a face rzboi barbarilor din Spania n numele imperiului.
Galla Placidia se ntoarse astfel n Italia si, la l ianuarie 417, ziua cnd Constantiu intra n al
doilea consulat, ea se cstori cu el. Constantiu (al III-lea) e asociat apoi ca mprat de Honorius
si fu ncoronat Augustus n ziua de 8 februarie 421. Curnd dup aceea fu ncoronat August si
Galla Placidia. Din aceast cstorie se nscur doi copii: Justa Grata Hon oria (n 417 sau 418) si
Valentinian (al III-lea), n iulie 419.
Wallia i extermin pe silingi, al cror rege captiv fu trimis lui Honorius. Ceilalti barbari,
alarmati, trimit ambasade la Ravenna, spre a fi recunoscuti ca fede-rati. Asdingii si suevii au fost
recunoscuti, ceilalti nu.
Gotii au fost rspltiti pentru serviciile lor, dndu-li-se locuri n Gallia si anume Aquitania
secunda, ntre Garonne si Loire, cu orasele Bordeaux si Toulouse. Narbonne si coasta Mediteranei
au fost rezervate imperiului319. Erau acum prin urmare dou regate teutonice sub autoritatea
roman pe pmntul Galliei: regatul burgund la Rin (Burgundia din Niebelungenlied)
Bury, op. cit., p. 204. ;
263
NICOLAE BANESCU
si regatul vizigot la Atlantic. Wallia n-a trit s-si vad aceast asezare a poporului su: el muri
cteva luni dup ncheierea pactului si un nepot al lui Alaric, Theoderic I, fu ales la tron (418)320.
Theodosius al II-lea si Pulcheria, mpratii din Bizant, refuzar a-i recunoaste pe Constantiu al
III-lea si pe Placidia ca Augusti, poate - cum observ Bury -fiindc Placidia fusese cstorit cu
Athaulf, poate si fiindc socoteau c, dup moartea lui Honorius, ntreg imperiul va fi reunit sub
sceptrul mpratului din Bizant321.
Constantiu muri dup o domnie de 7 luni (2 septembrie 421). Dup disparitia sa, Honorius intr
n ceart cu sora sa vitreg si la Ravenna se formeaz dou partide, sustinnd cauza fiecruia
dintre ei. Disensiunea sporind, Placidia fu izgonit, cu copiii si, din Ravenna. Ea cut refugiu la
Constantinopol (423). Cteva luni mai n urm, domnia lui Honorius si afla sfrsitul: el muri de
hidropizie, la 15 august 423.
320 Ibidem, n. 5.
321 Ibidem, pp. 209-210.
264

3- Theodosius al II-lea (cel Tnr) (l mai 408- 28 iulie 450)

a. Minoratul su. Guvernarea lui Anthemios. Pulcheria Augusta. Arcadius lsa dup el un fiu de
vreo sapte ani, pe Thedosius al II-lea, asociat mai dinainte la tron si imperiul avu norocul s aib
n fruntea administratiei sale un om superior, pe Anthemios, prefectul Orientului, care condusese
afacerile statului n ultimii ani ai domniei celui disprut, nvestit cu cele mai nalte titluri si
demnitti - patrikios, prefect al pretoriului, consul - Anthemios, prin nsusirile sale deosebite, avu
o mare ascendent asupra contemporanilor si. Synesius, Sfntul loan Chrysostom n-au dect
cuvinte de laud pentru el.
El restabili armonia ntre Curtea din Constantinopol si cea din Ravenna si asigur, printr-un nou
tratat, pacea la frontiera Persiei. O invazie a regelui hun Uldin n Moesia de Jos fu respins de el,
fcnd prizonieri o hoard numeroas de skiri, aliati ai hunilor, coloniznd-i n Asia Mic. Pentru
asigurarea frontierei de nord mpotriva viitoarelor nvliri, Anthemios lu msuri ca o flotil s
stationeze n apele Dunrii. El se ngriji apoi de restaurarea oraselor din Illyricum, devastate de
incursiunile barbarilor. Lui i se dator si constructia marelui zid ce nconjoar ctre uscat
Constantinopolul, completat apoi printr-un al doilea.
Fundatia lui Constantin cel Mare se ntinsese de la ntemeierea sa, n chip considerabil, n mai
putin de o sut de ani, populatia orasului se nmultise att de mult, nct trecuse dincolo de zidul
lui Constantin, fiind expus urgiei barbarilor, care cutreierau ndrznet
265
NICOLAE BANESCU
tinuturile pn sub zidurile capitalei. Spre a o pune la adpost, Anthemios ridic, n 413, cam la o
mil de zidul cel vechi, zidul interior al centurii de ntriri, completat n urm, zid flancat de 96
turnuri puternice. Kyros, prefectul orasului, ntinse n 439 acest zid de-a lungul Mrii Marmara si
Cornului de Aur. Ruinat apoi de un cutremur, Constantin, prefect al pretoriului, l restaura si
ntri, n 447, ridicnd naintea lui un al doilea zid cu turnuri.
Fortificatia se alctuia din cinci elemente. Zidul interior, cea mai puternic aprare, de o grosime
de 14 picioare, era ntrit de 96 de turnuri de cte 60 de picioare nltime. Fiecare turn avea dou
camere, din care cea de sus, cu intrare de pe parapetul zidului, era plin de munitii si ntotdeauna
ocupat de paznici, ntre zidul interior si cel exterior se ntindea o teras, larg de la 50 pn la 64
de picioare. Zidul exterior era numai de dou pn la 6 Vi picioare grosime si construit, n cea
mai mare parte, n arcuri. Era si acesta prevzut cu 96 de turnuri, de la 30 pn la 35 de picioare
nltime, n partea din afar a zidului se afla un rambleu lung de 61 de picioare si dincolo de el un
sant de adncime variat, tot de 61 de picioare lrgime si mprtit prin stavile. santul avea
legtur cu marea, care-i furniza apa.
Zidurile erau strbtute de zece porti, dintre care cinci erau folosite n scopuri exclusiv militare.
Intrarea principal si cea mai renumit era Poarta de Aur, lng Marea Marmara, pe unde intrau
triumfal mpratii ntorsi din expeditii. Ea a putut fi ridicat de Theodosius cel Mare ca un arc de
triumf, n memoria
266
I
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
victoriei sale asupra rebelului Maximus. Avea trei bolti si era zidit din blocuri enorme de
marmur lustruit322.
Regiunea a XlII-a, dincolo de Cornul de Aur, cunoscut sub numele de Sycae si apoi de Galata,
nu era fortificat. Comunicatia cu aceast regiune se fcea cu luntri, dar Cornul de Aur se trecea
pe un pod de lemn, al crui capt de sud era la Blachernae. lustinian va cldi acest pod din piatr.
Fortificatia aceasta s-a pstrat neschimbat n tot cursul vietii Bizantului. Ea a nfruntat eroic,
timp de o mie de ani, asalturile furioase ale attor barbari. Resturile acestei formidabile ntrituri,
cunoscute sub numele de Zidul lui Theodosius, sunt si astzi n picioare, aproape n starea n care
au rmas pe urmele cuceririi turcesti, constituind unul din cele mai grandioase monumente ale
Bizantului323.
La 4 iulie 414, Theodosius al II-lea ridic pe sora sa, Pulcheria, la rangul de Augusta. Desi numai
n vrst de 16 ani, ea lu n minile sale regenta pentru fratele su. Numele lui Anthemios nu se
mai ntlneste de acum nainte. E probabil c nu mai era n viat,
322 Descrierea amnuntit la Bury, op. cit., I, pp. 70-72 si la Van Millingen, Byzantine
Constantinopole, p. 46 si urm.
323 A fost un moment vorba, n timpul nostru, s se drme aceste glorioase resturi si interventia
constiintei europene a putut opri impietatea. Ce minunat ar fi ns si o oper de restaurare a
acestui imens monument, spre a-1 apra de continua ruin si a-1 asigura mpotriva atingerii fatale
a timpului si oamenilor! O contributie solidar international n-ar putea fi refuzat unei asemenea
initiative. Ea poate veni din partea unui congres international al bizantinistilor.
267

fiindc i aflm un succesor si n postul de prefect al pretoriului.

Pulcheria, mai mare cu doi ani dect Theodosius, a dovedit o energie de care n-a fost niciodat
capabil indolentul su frate. Ea conduse de fapt imperiul, n numele su, aproape 40 de ani. Foarte
instruit, vorbind si scriind greceste si latineste, lucru rar pe atunci la Constantinopol, Pulcheria
lu asupr-si educatia tnrului basileu, dndu-i cei mai buni profesori si instruindu-1 n arta de a
guverna. Foarte evlavioas, nchinat Bisericii, ea se ngriji ca fratele su s fie crescut n
principiile crestine. Fiul lui Arcadius n-avea ns posibilittile si entuziasmul marilor avnturi ale
spiritului si ocupatii inutile l absorbeau n orele sale libere, si petrecea de obicei timpul cu
pictura si gravura, i plcea a transcrie, ntr-o frumoas caligrafie, manuscrisele vechi si a le
mpodobi cu miniaturi. Pentru aceste nclinatii, el a trecut n istorie cu porecla de caligraful",
KocAAvypacpoc;.
b. Athenais-Eudokia. Pulcheria s-a ngrijit a afla pentru fratele su si o sotie, dup dorinta pe care
acesta i-o exprimase.
Cronica lui Malalas ne-a transmis povestea romantic a acestei cstorii, care nlt pe tronul
Bizantului o frumoas si instruit provincial.
Theodosius cerea surorii sale s-i afle nainte de toate o fat de o frumusete fr pereche. Nu-1
interesa dac era nobil ori de snge mprtesc sau bogat. O mprejurare neasteptat aduse la
Curtea imperial minunea care nu putuse fi gsit pn atunci, cu toate cercetrile fcute n toate
prtile: o fat de o fru-
268
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
musete extraordinar, inteligent si foarte instruit, cu numele Athenais, fiica filosofului
athenian Leontios".
Atena veacului al V-lea era mai cu seam vestit prin scolile sale. Toat viata ei palpita n jurul
acestor scoli, n care declamatiile retorilor ntretineau nc viu cultul literaturii clasice a Greciei.
Studiul antichittii stpnea, n aceast epoc, ntreaga educatie. Academia lui Plato, ultimul
refugiu al cugetrii elene, aduna n jurul su la Atena tineri din toate provinciile, atrasi de reveria
mistic si de speculatiile subtile ale neoplatonismului. Leontios a fost unul din nvtatii care au
ocupat la Atena tronul sofistilor", cum se spunea nvtmntului public al artei oratorice. El
strnse o avere imens si se ngriji a da fiicei sale o nvttur aleas.
nsusirile deosebite ale fetei, frumusetea ei fr seamn l fcur pe Leontios s-o cread
predestinat unui viitor strlucit. Avnd si doi bieti, cnd fu aproape de moarte, printele ls
acestora prin testament ntreaga avere. Athenais avea s primeasc numai o sut de monede de
aur, cci i ajunge - zicea prin testament tatl - norocul su, care e mai presus de norocul oricrei
femei". Athenais se rug n zadar de fratii si s nu-i rpeasc dreptul; acestia fur nenduplecati
si o alungar chiar din casa printeasc. O sor a mamei o primi la ea si o duse la Constantinopol,
la alt mtus, sora lui Leontios, si amndou o ndemnar s se plng la Curte mpotriva
nedrepttii ce i se fcuse. Astfel ajunge Athenais n audient la Pulcheria. Era de 20 de ani.
Frumusetea ei mare, miscrile-i pline de gratie, inteligenta-i sclipitoare, elocventa cu care-si pleda
cauza fcur o im-
269
NICOLAE BANESCU
presie adnc asupra Augustei. Aceasta puse cteva ntrebri mtuselor privitoare la copila care-o
fermecase, le porunci s astepte, lu din minile lor plngerea si alerg la fratele su. Pulcheria
trezi curiozitatea tnrului mprat prin descrierea entuziast a frumusetii fiicei lui Leontios, prin
admiratia pentru inteligenta si instructia ei. Theodosius chem pe prietenul si confidentul su
Paulinos si amndoi se ascunser dup o perdea, n apartamentul surorii sale, unde aceasta o
introduse pe strin. Efectul acestei confruntri fu decisiv: mpratul se declar hotrt a o lua de
sotie. Retinut la Curte, frumoasa atenian renunt la cultul pgn si, botezat de patriarhul
Attikos, primi numele crestin si mprtesc de Eudokia, iar n ziua de 7 iunie 421 ea si celebr,
cu strlucirea fastului obisnuit, cstoria cu Thedosius al II-lea.
Athenais-Eudokia nscu, dup un an, pe Eudoxia si, n anul urmtor, fu proclamat Augusta. Ea
tri mult vreme n armonie cu Pulcheria, care exercita nc marea sa influent asupra lui
Theodosius. n octombrie 437, Eudokia avu bucuria de a-si vedea fiica pe tronul glorios al Romei,
prin cstoria sa cu Valentinian al II-lea. Dup un an, ea pleca n pelerinaj la Ierusalim, nsotit de
o suit strlucit, ca s aduc multumiri la mormntul Mntuitorului pentru norocul fiicei sale.
mprteasa rmase acolo timp de un an, vizitnd bisericile si adornd moastele pretioase pstrate
n orasul sfnt.
Cnd se ntoarse la Constantinopol, n 439, norocul frumoasei ateniene ncepu a se ntuneca.
Nentelegerea intrase n familia imperial si Eudokia czu n curnd n dizgratia mpratului. O
intrig n jurul prie-
270
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
teniei dintre Eudokia si Paulinos, povestit tot att de romantic de acelasi cronicar, ne d singura
explicatie a acestei dizgratii. Dar eunucul Chrysaphios, foarte influent pe lng Theodosius, n-a
fost, poate, strin de aceast intrig. Cum presupune Bury, el a putut s despart pe cele dou
Auguste, pentru a le scoate apoi, pe rnd, din afectiunea mpratului si a-si asigura
atotputernicia324. Pierzndu iubirea si ncrederea lui Theodosius, Eudokia ceru voie a se retrage
la Ierusalim (443), unde si petrece n amrciune cei din urm ani ai vietii sale odinioar att de
fericit. Sufletul su pasionat afl adesea motive de agitatie. Ea se arunc n bratele
monofisismului, att de puternic n acele regiuni, cutnd, poate, n aceasta si o rzbunare
mpotriva Curtii, care-i nimicise viata.
n singurtatea trist a exilului, Eudokia si afl o mngiere n operele de caritate si n ocupatiile
literare, nvtata fiic a lui Leontios cultivase cu iubire poezia si avusese la Curte cenaclul su de
literati, printre care Kyros din Panopolis se distingea prin talentul su de poet. Din primii ani ai
ridicrii sale pe tron, Eudokia cntase n versuri eroice biruintele armatelor imperiului asupra
persilor. Relundu-si aceste ndeletniciri, basilissa si puse acum talentul n serviciul credintei. Ea
traduse, n acelasi metru epic, prti din Vechiul Testament si un critic de reputatia patriarhului
Photios are frumoase cuvinte pentru aceast oper, caracterizat ca vrednic de laud pentru o
femeie si mprteas". Eudokia traduse apoi Profetiile lui Daniel si Zacharia, compuse asa-
numitele cen-
324 Cf. Cedrenus, I, p. 601 (Bonn).
271
NICOLAE BANESCU
toane din Homer", povestind episoade din viata Mntuitorului, cu ajutorul versurilor din Homer,
combinate n chip ingenios. Dar opera sa de seam a fost poemul n trei cnturi nchinat Sf.
Cyprian, povestea minunat a tinerei crestine Justina si a ispitelor celebrului vrjitor, spre a o face
s cad n mrejele iubirii ce apelase la el. Legenda vrjitorului din Antiochia, convertit la
crestinism n puterea credintei, a martiriului ce ncununeaz viata sa si a Justinei, tria n
amintirea oamenilor. Ea pare a oglindi, n multe privinte, propria istorie a fiicei de filosof325.
Verificnd-o, Athenais-Eudokia a pus n ea ceva din propriul su suflet. Photios nu preget a
luda mult poemul.
Soarta a fost crud cu frumoasa Athenais. Dup ce i zmbise att de radios n splendida-i
tinerete, a f-cut-o apoi s guste pn la fund din paharul amrciunilor. Supravietuind tuturor
catastrofelor familiei sale, ea se stinse din viat n orasul patimilor lui Christos la 20 octombrie
460. Istoria ne-a pstrat un amnunt care ptrunde ca o raz de dincolo de mormnt n misterul
dramaticei cderi a basilissei: Cnd fu s-si dea sufletul scrie Malalas326- ea jur c a fost
nevinovat de acuzatia pentru Paulinos". t
c. Evenimentele politice din Occident, n Orient, domnia lui Theodosius al II-lea avu cteva timp
liniste; dar Orientul fusese zguduit de mari tulburri.
325 F. Gregorovius, Athenais, III AuflL, Leipzig, 1892, p. 248. Cf. Ch. Diehl, Figures byzantines,
I-ere serie, Paris, 1909, p- 48. [v. si K. Holum, op. cit., pp. 112-224.]
326 P. 358 (Bonn), Cf. Cedrenus, I, p. 607 (Bonn).
272

nainte de moartea lui Honorius, Galla Placidia, vduva lui Constantiu al III-lea, izgonit din
Ravenna, n urma disensiunilor din familia imperial, si aflase refugiul, cum am vzut, mpreun
cu copiii si, la Constantinopol. Dup moartea lui Honorius (august 423), se ridicase n Apus un
uzurpator, loan (primi-cerius notariorum) si aceasta schimb cu totul atitudinea Curtii bizantine
fat de Placidia. Theodosius se decise a interveni n favoarea rudelor sale, hotrn-du-se totodat
si cstoria viitorului mprat al Occidentului cu fiica celui din Orient, cstorie care avea s se
celebreze, din cauza vrstei lor, mult mai trziu. Theodosius trimise deci n Occident, cu o mare
armat, pe generalii Ardaburius si Aspar, fiul su, alani de origine, sefi militari dintre cei mai
buni. Placidia si copiii si nsoteau aceast armat. Ajunsi la Tessa-lonic, Valentinian al III-lea fu
ridicat la rangul de Cesar (octombrie 424). loan a fost prins la Ravenna. ncercnd n zadar a
cstiga de partea sa pe Ardabur, el fu trimis n lagrul Placidiei, la Aquileia, unde a fost executat
(mai-iunie 425). Cteva zile mai apoi, sosi Aetius, cu nsemnate trupe de huni, la care fusese
trimis de loan, pentru a primi ajutor. El si ddu seama c interesul su era s se nteleag cu
Placidia. Hunii, bine pltiti, fur trimisi napoi, iar el, primind titlul de comes, fu nsrcinat cu
aprarea Galliei mpotriva vizigotilor. La 23 octombrie 425, Valentinian al III-lea fu ncoronat la
Roma mprat327.
327 F. Lot, Decomposition de l'empire (395-751), Colectia Histoire de Moyen Age", Paris, 1928,
t. I, p. 52 si urm. Cf. E. Stein, Geschichte des sptromischen Reiches, I, pp. 428-429.
273
NICOLAE BANESCU
Galla Placidia conduse ca regent Occidentul, n primii 12 ani ai domniei lui Valentinian si
autoritatea sa n-a fost contestat. Numai rivalitatea marilor generali i-a creat dificultti. Comanda
militar suprem de generalisim (magister utriusque militiae) o avu la nceput Felix timp de patru
ani (425-429). Aetius fu apoi nvestit de Placidia cu aceast comand, pentru succesele sale n
Gallia, unde adusese la ascultare pe Theodoric I al vizigotilor. La instigarea sa, se crede, Felix
pieri ntr-o revolt la Ravenna (429). Aetius, menit a avea o situatie predominant, era fiul lui
Gaudentius din Moesia de Jos (ofiter subaltern al lui Stilicho)328 si ridicarea lui repede n cariera
sa se da-toreste relatiilor strnse cu regele hunilor, la Curtea cruia sttuse n copilrie ca ostatic.
Legnd prietenie cu Rugila si cu urmasii si, el putu dobndi la nevoie trupe de huni, cu care si
cstiga izbnzile. Un alt general de frunte al epocii a fost Bonifaciu, trimis s crmuiasc Africa.
Devenind suspect, prin intrigile lui Felix, el fu chemat a se justifica si aceasta l mpinge la
revolt (427). Se zice c atunci ar fi chemat pe vandali din Spania, ca s-si mpart Africa, dar
faptul nu se adevereste. E mai probabil s fi fost chemati, s fi apelat la ei, cum presupune
Brooks, amndoi beligerantii (Sigisvult, comandantul armatei imperiale, ca si rebelul).
Simpla coincident a ntmplrilor a dus, poate, la aceast prere, cci doi ani mai trziu avu loc
invazia
328 Aetius se nscuse la Durostorum. [L. Varady, Das letzte Jahrhundert Pannoniens, 376-476,
Amsterdam, 1969, pp. 257 si urm., precum si alte titluri n EPLBIP, voi. I, pp. 127-128.] ;,
274
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
vandalilor n Africa. Destinul lor istoric e cum nu se poate mai bine caracterizat de Bury, cnd
spune c vandalii, poate cei dinti care au trecut Baltica dintre popoarele est-germane, au fost
ursiti s-si afle ultima lor locuint si mormntul lor n Africa"329.
nc din 409, patru popoare barbare trecuser Pirineii n Spania, ocupnd diferite provincii.
Vandalii asdingi, sub regele lor Gunderic, mpreun cu suevii, ocupar Gallaecia, la nord de Duro;
alanii se asezar n Lusitania (azi Portugalia), iar vandalii silingi n Baetica de Sud. Vizigotii fur
apoi adusi si ei n Spania de regele Athaulf. Dup moartea acestuia, Wallia, care-i urm, aduse
servicii imperiului zdrobind pe silingi, ale cror resturi, pentru a scpa, se alipir as-dingilor.
Dup plecarea vizigotilor n Gallia, vandalii se ncaier cu suevii si interventia comitelui Asterius
al Spaniei i sileste pe vandali s se coboare n Baetica, unde imperiul nu-i recunoaste330.
Gunderic si lu titlul de rege al vandalilor si alanilor"; el cucereste Noua Cartagin si Hispalis
(Sevilla). Murind n 428, fu urmat la tron de Geiserich (n form romanizat Genseric), cel mai
nsemnat si mai abil dintre sefii germani din acel timp. Spania nu multumea ambitia sa. El plnui,
cum fcuser mai nainte regii vizigoti, s treac n Africa, mprejurrile trebuiau s-1 ncurajeze:
stpnirea roman era acolo zguduit de revoltele maurilor, de schisma ereticilor donatisti si de
separatismul guvernatorilor. Genseric nu avea, prin urmare, nevoie -
329 Bury, op. cit., p. 244.
330 Ibidem, pp. 202-209.
275

observ pe drept cuvnt F. Lot - s fie invitat spre a trece n Africa331.

n mai 429, tot poporul vandalilor si alanilor se mbarc si trecu n Africa. Placidia cut s-1
cstige din nou pe Bonifaciu, care primi iarsi comanda. Ciocnindu-se cu Genseric n Numidia, el
fu nvins si se nchise n Hippo, aprndu-se cu ndrjire timp de un an (430-431). Sfntul
Augustin muri acolo la nceputul asediului. Genseric ridic asediul n iulie 431. Forte noi se trimit
din Italia si de la Constantinopol, sub conducerea lui Aspar, dar ele fur zdrobite n btlia care
avu loc. Bonifaciu se ntoarce n Italia si e bine primit de Placidia, care-i d comanda suprem n
locul lui Aetius. Dar acesta nu se supune si cei doi rivali se ciocnesc lng Ariminum, Bonifaciu
fiind nvingtor. El muri ns curnd dup aceea, poate din cauza unei rni (432). Aetius scp n
Dalmatia si se duse la Curtea prietenului su Rugila, regele hunilor. Cu ajutorul su se ntoarse n
Italia, dict conditii Curtii din Ravenna si obtinu restaurarea sa n comanda ce i se luase, precum
si rangul de patriciu (434). El guvern douzeci de ani Occidentul, sub numele lui Valentinian al
III-lea.
n timpul acesta, vandalii si ntind cuceririle n Numidia. Ei s-au purtat cu o ferocitate care a
ntrecut-o pe cea a tuturor barbarilor. Dorind a-si consolida stpnirea n provinciile cucerite,
Genseric cuta acum pacea cu imperiul. Astfel se ncheie tratatul din
331 Op. cit., pp. 5556. [C. Courtois, Les Vandales et l'Afrique, Paris, 1955, ed. a Il-a, Aalen,
1964; F.M. Clover, Geiseric and Attila, Historia", 22 (1973), pp. 104-114.]
276

11 februarie 435, prin care se cedau vandalilor Mauritaniile si o parte a Numidiei. Genseric
consimtea a plti imperiului un tribut anual, recunoscnd astfel autoritatea Romei.
Dar acest tratat n-a fost de lung durat, n octombrie 439, Carthagina cdea n stpnirea lui
Genseric, care si pregti n curnd o flot mare, atacnd Sicilia. Panormus fu asediat (440), dar se
apr energic. Flota vandal se ntoarse n Africa, poate din cauza pregtirilor mari de la
Constantinopol pentru a elibera Carthagina. n 441, expeditia bizantin sosea ntr-ade-vr n
Sicilia, dar invazia hunilor n imperiu l sili pe Theodosius s recheme fortele sale din Occident si
s-a ncheiat atunci o pace nefavorabil. Prin tratatul din 442, imperiul pstra Mauritaniile,
Tripolitana si o parte din Numidia; vandalii obtineau regiunile cele mai bogate: Zeugitana cu
Carthago, Byzacena si restul din Numidia. Ei s-au asezat n Zeugitana si au fcut din Carthagina
capitala lor. si-au creat o flot, exercitnd, pn la moartea lui Valentinian (455), pirateria, iar
ndat dup aceea par a fi ocupat cele dou Mauritanii si a fi anexat Balearele, Corsica si
Sardinia. Ca arieni, si-au luat de la nceput o atitudine ostil credintei catolice, alungnd clerul
din Carthagina si confiscnd bisericile pentru erezia lor332. Aetius socoti c cea mai bun politic
a imperiului fat de Genseric era s ntretin cu el relatii prietenesti si el convinse pe Valentinian
al III-lea s consimt a-si logodi fiica mai mare, Eudokia, cu Huneric, fiul lui Genseric.
02 Bury, op. cit., pp. 257-258. ! .-'- '> "- '"
277

n Gallia, vizigotii fur tinuti n fru. Theodoric asedie Narbonne, n 436, dar orasul fu eliberat de
Litorius, magister militum n Gallia. Burgunzii nvlir n Belgia de Sus si fur nimiciti n 436 de
hunii lui Aetius. Se spune c 20.000 de burgunzi au fost ucisi, mpreun cu regele lor Gundahar.
Astfel pieri primul regat burgund din Gallia, cu resedinta la Wbrms. Resturile lor au fost
transportate de Aetius n Sapaudia (Savoia), la sud de lacul Geneva.
d. Armenia, Persia si Imperiul Bizantin. Theo-dosius cel Mare fcuse o mare greseal fat de
Armenia. Prin tratatul din 387 cu Sapor al III-lea, tratat negociat de Stilicho, Armenia a fost
mprtit n dou state clientelare, dintre care cel atribuit Persiei (Per-sarmenia) cuprindea patru
cincimi ale teritoriului si numai o cincime statul vasal Bizantului. Clientul bizantin Arsaces muri
n 390 si guvernul trecu atunci n minile a cinci satrapi, mpratul nu impuse nici un succesor, ci
ncredinta supravegherea asupra satrapilor unui comandant militar, cornitele Armeniei, care se
pstr pn n secolul al VI-lea333.
Vechea dusmnie politic dintre lumea iranic si cea roman era sporit prin opozitia lor
religioas, n Armenia persan crestinii fur prigoniti de suverani si de preotii mazdeeni, iar
influenta religioas greceasc energic combtut, persii cutnd s impun armenilor influenta
religioas sirian. Dar armenii se mpotrivir cu ndrtnicie acestor presiuni si se produse o
miscare n timpul domniei lui Theodosius al II-lea
Bury, op. cit., p. 94.
278
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
pentru crearea unei culturi religioase nationale, n fruntea acestei miscri au fost Mesrob si
meritosul catholicus Sahag. Cel dinti descoperi scrierea armean si traduse Biblia n limba trii.
Curtea bizantin sprijini din toate puterile scoala de traduceri a acestor initiatori, ntemeiat pe
literatura greac.
lezdegerd se simti dator a nfrna miscarea plin de viitor a nationalismului armean, si n 415 el
numi rege al Armeniei pe propriul su fiu, Sapor. n tulburrile ce se iscar, templul focului din
Susiana fu ars si fat de msurile aspre luate mpotriva lor multi crestini si cu-tar refugiul pe
teritoriul Imperiului bizantin. Pulcheria i ocroti, refuznd a-i preda, ceea ce aduse rzboiul ntre
cele dou imperii. Cnd lezdegerd si Sapor fur ndeprtati de Bahram, alt fiu al regelui (420),
aceasta nu schimb situatia si generalul bizantin Ardabur deschide ostilittile printr-o nvlire
victorioas n Arzanene (Armenia de Sud), n august 421. Luptele tinur un an fr vreun rezultat,
cci nici bizantinii nu putur cuceri Nisibis, nici persii fortreata de hotar Theodosiopolis, situat
n nordul Armeniei bizantine.
Nvlirea peste Dunre a hunilor n 422 i sili pe bizantini la tratative cu persii. Se ncheie pacea
pe o sut de ani, dar ea nu aduse nici o schimbare teritorial si nu avu lung durat. Cu toate
promisiunile persilor, prigonirea crestinilor se va relua, n 428, dinastia national a Armeniei e
rsturnat si tara incorporat ca simpl provincie persan, administrat de functionari trimisi de la
Ctesiphon334.
334 Stein, op. cit., pp. 424-425.
279

n ordinea moral ns literatura de traduceri sprijinit de Bizant, scoase definitiv Armenia din
sfera orientalismului, legnd-o de civilizatia greco-roman, si acesta e meritul domniei lui
Theodosius al II-lea fat de poporul armean.
e. Nvlirea hunilor n Peninsula Balcanic. Attila. [Svrsit de mna unei cpetenii hunice de la
nord de Dunre, uciderea lui Gainas arta nc o dat Imperiului roman proportiile noului pericol
hunic, venit din vecinttile Chinei si ajuns pn la Dunre, dup ce n ultimul sfert al veacului al
IV-lea si croise o stpnire care ngloba o mare parte din Europa rsritean, ntins din Caucaz
pn n Pannonia. Hunii supuseser pe alani si triburile germanice ntlnite la nord de Marea
Neagr si de Dunrea de Jos (ostrogoti, gepizi, heruli, rugi si altii), silindu-i pe vizigoti, n
rndurile crora crestinismul de orientare arian fcuse progrese rapide si considerabile, s
solicite instalarea la sud de marele fluviu, chiar pe teritoriul Imperiului, n calitate de federati.
Elementul gotic nregistrase astfel prima sa afirmare n viata Imperiului de Rsrit si chiar la
Constantinopol, cu urmri deosebit de periculoase pentru stpnirea roman. La acestea se aduga
acum revrsarea hunilor, care la mijlocul ultimului deceniu al veacului al IV-lea trecuser prin
psurile Muntilor Caucaz, jefuind teritoriile nord-estice ale Imperiului, ba chiar si Asia Mic,
ajungnd pn n Siria si Mesopotamia. n primul sfert al veacului al V-lea, hunii s-au organizat
sub o formul statal incipient, sub conducerea lui Rua sau Rugila, astfel
280

c Theodosius al II-lea a fost silit s le acorde considerabile subsidii anuale.

Apogeul puterii hunice a fost atins sub regele Attila (434 - 453), fiu al lui Mundiuch, fratele lui
Rugila. n prima jumtate a domniei sale, Attila a crmuit mpreun cu fratele su mai mare,
Bleda, pe care 1-a asasinat, rmnnd singur stpnitor. ntre timp, printr-un acord favorabil
ncheiat cu Imperiul la Horreum Margi, acesta din urm consimtea s-i plteasc un tribut anual
de cel putin 350 de livre aur pentru ca avansul ameninttor al hunilor n unele directii ale
Peninsulei Balcanice (ajungnd n Thracia si chiar n Grecia continental, dup ce au pus mna pe
Ratiaria, Viminacium, Singidunum, Sirmium si Naissus) s sileasc autorittile de la
Constantinopol la un tribut de 2100 livre de aur, crora li se adugau initial alte 4000 de livre, cu
titlu de arierate.
n asemenea mprejurri, Thodosius al II-lea a tratat cu hunii prin intermediul mai multor
ambasade, cea mai cunoscut fiind condus de Priskos (448-449), a crui relatiune de cltorie
pn la curtea lui Attila constituie o surs pretioas de informatie pentru cunoasterea strilor de
lucruri de la Dunrea de Mijloc si chiar de la nordul acesteia: conglomeratul de popoare sau etnii
aflate sub stpnirea hunic ofer elementele unei civilizatii de mixtur euro-asiatic, n care
limba latin continu s reprezinte o lingua franca", nteleas de mai multe etnii, ceea ce
nseamn c era vorbit de o populatie din regiune.
Stpnirea hunic a premers astfel statele medievale de step, dar efemeritatea ei impune rezerve
n privinta unor concluzii de prea mare generalizare335.
281
NICOLAE BANESCU
f. Disputele religioase. Nestorianismul si mono-fizismul. Asaltat de primejdia barbar din
exteriorul, ca si din interiorul su, Imperiul cunostea, tocmai n partea de rsrit, unde se plasa
centrul su vital, escaladarea celui de-al doilea val al disputelor cristologice.
nsotit de majoritatea migratorilor germanici trecuti la crestinism, arianismul, ca prim val care
marcase aceste dispute n veacul al IV-lea, ncetase de a mai reprezenta o chestiune de prim
important pentru statul roman. Dar controversele religioase nu ncetaser ctusi de putin n
interiorul su, discutii pasionate de dogm purtndu-se n Capitala bizantin pretutindeni si n
toate situatiile, fie ele chiar si din cele mai putin potrivite, conform ptrunztoarei remarci a
Sfntului Grigore de Nyssa336. De aceast dat, disputele vizau natura lui Christ, pe care scoala
din Antiohia l considera drept omul nscut dintr-o simpl femeie, dar care prin virtutiile sale se
dovedise vrednic de a se uni cu Verbul dumnezeiesc, n vreme ce scoala din Alexandria, mult mai
aplecat spre misti- \ cism, sustinea c n toat viata sa de pe pmnt Christos a rmas Dumnezeu,
fr nici un amestec cu
335 [Franz Altheim, Geschichte derHunnen, 5 voi. Ed. a Il-a, Berlin, 1969-1975; E. A.
Thompson, A History ofAttila and the '' Huns, Oxford, 1948; G. E. Write si O. Maenche-Helfen n
BZ, 60 (1967), p. 41-69 si resp., 61 (1968), p. 270-276; L. Varady, Dos let-
zteJahrhundertPannoniens, 376-476, Amsterdam, 1969; alte ti- , tluri n EPLBIP, voi. III, Athena,
1998, s.v. Attila", p. 288.
336 [Hesseling, Essai sur la civilisation byzantine, p. 24; A.A. Vasiliev, Histoire de l'Empire
byzantin, voi. I, Paris, 1932, p. 100-101; L. Brehier, Le monde byzantin, voi. I (Vie et mort de '
Byzance), ed. I-a, Paris, 1948, p. 18]. ,,
282

firea omeneasc. Att prima doctrin, mai rationalist, ct si cea de a doua, puneau n pericol
dogma ntruprii, asa cum fusese ea definit prin Conciliul de la Niceea. Rod al scolii din
Antiohia, a celor dou persoane si dou naturi, nvttur sustinut de Nestorios, elev al lui
Theodor din Mopsuestia, apoi patriarh de Constantinopol n perioada 428-431, a fost condamnat
de ctre al treilea Conciliu ecumenic de la Ephes (431). Ea nega calitatea de Nsctoare de
Dumnezeu (Theotokos) a Maicii Domnului, sustinnd c Mria era doar mama lui Christos
(Christotokos"). Exilat la nceput n regiunile unde Imperiul se nvecina cu lumea arab, apoi n
Egipt, unde avea s moar mai trziu (451), Nestorios a avut adepti care i-au dus nvttura n
Persia sassanid, creind o biseric de sine stttoare si rspndindu-i doctrina pn n China si
Extremul Orient, unde a supravietuit pn n zilele noastre.
Produs al scolii din Alexandria, doctrina naturii unice a lui Christ, sau monophysit, a fost
sustinut la Constantinopol de arhimandritul Eutyches. Excomunicat de ctre un sinod patriarhal
(448), acesta a fost ns reabilitat n anul urmtor de ctre un sinod ulterior, tlhresc"
(brigandajul de la Ephes", august 449), convocat de ctre Dioscor, urmasul faimosului Kyril al
Alexandriei (412-444), care obtinuse la Ephes condamnarea lui Nestorios, avnd si sprijinul papei
Coelestinus. Papalitatea nu s-a lsat ns sedus de succesele doctrinare ale scaunului alexandrin,
declar-ndu-se de acord cu sinodul de la Constantinopol, care 1-a condamnat pe Eutyches (448),
iar papa Leon I (440-461) a elaborat celebrul su Tom doctrinar, unde
283
NICOLAE BANESCU
se sustinea c si dup ntrupare trebuie s distingem dou naturi perfecte n unica persoan a lui
Christos. Tomul papei Leon I era de fapt o scrisoare dogmatic adresat patriarhului Flavian de la
Constantinopol (Epistola dogmatica ad Flavianum), prin care s-a pregtit condamnarea
monophysismului de ctre con-ciliul de la Chalkedon (451), convocat de noul mprat Marcian si
soldat cu un mare triumf al ortodoxiei].
Nestorios venea din cercul teologilor din Antiohia, adversari Bisericii din Alexandria. Dogmaticii
secolului al IV-lea au provocat o vie discutie privitoare la christologie. Antiohienii sustineau
prezenta a dou naturi deosebite n Christos, una desvrsit divin si alta desvrsit uman. Dup
aceast conceptie, numai omul s-a nscut n Christos din Fecioara Mria si numai el a suferit pe
cruce. Biserica din Alexandria vedea ns n cele dou naturi ale lui Christos, mai ales
supranaturalul si ddea precdere naturii divine a Mntuitorului, sustinnd c cele dou naturi
formeaz o unitate indivizibil.
Nestorios cut s-i abat pe credinciosii si si clerul de la veneratia exagerat care-i fcea s o
socoteasc pe Fecioara Mria Nsctoare de Dumnezeu", OeoroKog; n predicile sale, el nu se
sfia a o numi Nsctoarea lui Hristos", XpiaioTOKog. Un preot, Anastasios, adus cu el din
Antiochia, proclama, n predicile pe care le tinea, ca nimeni s nu o mai numeasc pe Mria
Nsctoare de Dumnezeu", cci Mria a fost un om si dintr-un om nu se poate naste Dumnezeu,
ceea ce produse agitatie n populatia capitalei. '\
284

Crestinismul si deschisese larg portile credintelor si cultelor similare, cu care convertitii erau
obisnuiti, toate religiile - cum observ att de just Bury - avnd un fond comun de superstitii. O
legiune de sfinti si martiri nlocuiau vechea legiune a zeilor si eroilor337. Tot astfel, fat de
popularitatea ce o avea n lumea pgn cultul zeitei naturii, Biserica fcuse o concesie acestei
nclinri a multimii, dnd o nsemntate deosebit cultului mamei lui Dumnezeu. Mria nlocuia,
deci, pentru aceast multime, divinittile feminine, n privinta adaptrii credintelor si
ceremoniilor pgne la obiceiurile crestine, sunt instructive faptele semnalate de Rev. H.F. Tozer,
n editia dat de el operei lui Finlay (Oxford, 1877). El ne arat c mai mult de opt biserici n
Attica au fost cldite pe locul templelor pgne si numele dedicatiei lor amintesc, de obicei,
numele acelor temple. Caracteristic este c altarul celor 12 zei e nlocuit printr-o biseric a celor
12 Apostoli; templul zeitei Ilithya este acum biserica Panaghiei Blastike (a Fecundittii); o
biseric a Sfntului Nicolae, patronul marinarilor, ocup locul unde se afla templul lui Poseidon;
templul lui Tezeu e nchinat Sfntului Gheorghe, sfntul rzboinic. Pe locul unui templu al lui
Asclepios e o biseric a Sfintilor Anargyri (Cosma si Damian)338.
337 Bury, History..., I, pp. 372-373-
33s p 424_ n. i. [o constatare asemntoare se poate face si pentru biserica Sfintei Fecioare sau a
Maicii Domnului de la Ephes, n legtur cu existenta anterioar a unui templu pgn nchinat
Zeitei-Mame.]
285

Nestorios si atrase dusmnia pioasei Pulcheria, atotputernic la Curtea lui Theodosius, dar el si
afl mai ales un mare dusman n Kyrillos, patriarhul Alexandriei. Disputele religioase ale
veacului al IV-lea dduser Bisericii metropolei egiptene un mare prestigiu. Sfntul Athanasios
avusese un rol nsemnat n victoria credintei ortodoxe asupra arianismului, la Niceea. De acest
prestigiu se foloseau patriarhii Alexandriei, care, gelosi pe rivalul lor de la Constan-tinopol,
rvneau la suprematia Bisericii orientale. Ei aveau o mare autoritate asupra clerului si aflau n
clugrii numerosi din mnstirile desertului o armat credincioas si fanatic. Kyrillos, om
foarte ambitios si autoritar din punct de vedere dogmatic, era un dusman nversunat al
christologiei antiohiene si, n conflictul cu Nestorios, cut s divid familia imperial, dar nu
reusi. El scrise la Constantinopol mpratului, Pulcheriei, Augustei, sustinnd c expresia
eoroKog e sacr prin traditie si christologia antiochian desparte cele dou naturi ale lui
Christos. Pulcheria era de prerea lui, dar Theodosius si Eudokia spijineau pe Nestorios. n
rspunsul ctre patriarhul de Alexandria, mpratul i imput c seamn discordia n Biseric si
n familia imperial si-i fcea cunoscut c va aduna un Sinod, care s pun capt discutiei.
Astfel se ntruni, la 7 iulie 431, Sinodul din Efes, numit Al Treilea Sinod Ecumenic339.
Candidianus reprezenta la acest Sinod pe mprat si el avea ordin a
339 [C. Hefele - H. Leclercq, Histoire des conciles, voi. II, Paris, 1907, p. 287-377; P.T. Camelot,
Ephese et Chalcedoine, Paris, 1962].
286
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
se abtine de la orice manifestare, lsnd Sinodului deplin libertate de a decide. Fr a astepta
sosirea lui loan al Antiohiei si a legatilor papei Coelestinus, Kyrillos deschise Sinodul si 200 de
episcopi l judecar pe Nestorios si-1 condamnar ca eretic, excomu-nicndu-1 si depunndu-1
din Scaunul su.
Cteva zile mai trziu, sosi loan al Antiohiei, cu episcopii sirieni si se adunar n contrasinod,
prezidat de Candidianus, se declarar singurul Sinod ndrepttit si, ca atare, l excomunicar si-1
depuser pe Kyrillos si pe mitropolitul Memnon de Efes. Legatii papei, veniti si ei, trecur de
partea lui Kyrillos. Candidianus a raportat lui Theodosius n favoarea lui Nestorios, dar Kyrillos
stiu s cumpere prin gratificatii si daruri de tot felul pe functionarii palatului, care-1 influentar
pe mprat. Acesta i ceru lui Nestorios s abdice; n acelasi timp, confirm si depunerea
pronuntat de minoritate mpotriva lui Kyrillos si a lui Memnon. Dar, sub influenta celor din jurul
su, a clerului si populatiei agitate de clugrii lui Kyrillos, mpratul l sacrific pe Nestorios si
aprob ntoarcerea n Scaun a lui Kyrillos si a lui Memnon.
Nestorios, retras la Antiochia, unde se bucura de popularitate, deveni inoportun patriarhului loan,
care ajunsese la ntelegere cu Kyrillos, printr-o formul ce proclama unirea fr amestec a celor
dou naturi ale lui Christos". Nestorios fu exilat, n 436, la Petra, n Arabia. Pulcheria l decise n
urm pe fratele ei a-1 transfera ntr-o oaz din Thebais, unde fostul patriarh muri n anul 451.
n Biserica Alexandriei, ca o reactie mpotriva nestorianismului, si fcu drum un nou curent
religios,
287
NICOLAE BANESCU
care atribuia naturii divine a lui Christos precderea, socotind c natura uman a Mntuitorului se
pierde n natura divin. Un partizan al teologiei alexandrine, arhimandritul Euthyches din
Constantinopol, profesnd doctrina doketismului (dup care natura de om a lui Christos e numai
aparent), fu pedepsit de patriarhul Flavian. Papa Leon I cel Mare aprob, printr-o scrisoare
dogmatic340, msura colegului su, dar urmasul lui Kyrillos, Dioskoros, tot att de ambitios, se
declar pentru cel pedepsit. La insistentele sale, Theodosius al II-lea adun, la 8 august 449, un
nou sinod la Efes, care a trecut n istorie, dup expresia papei Leon I, cu numele de sinodul
briganzilor". Era un nou triumf al Egiptului si el va da extensie doctrinei cunoscute sub numele de
monofizitism (juia tpvcrig, o singur natur divin). O mare teroare se dezlntui mpotriva lui
Flavian, depus mpreun cu Ibas de Edessa si Theodoret de Kyrros, ca eretici.
340 [Epistola dogmatica ad Flavianum a papei Leon I a fost invocat si mai trziu ca document
cu valoare dogmatic de ctre papalitate, spre exemplu n cursul tratativelor de mpcare care au
pus capt schismei akakiene dintre Roma si Constantinopol, la nceputul domniei lui Iustin I
(518-527), n vremea papei Hormisdas (514-523). n cursul acestor tratative, clugrii sciti",
proveniti adic din Scythia Minor, au pus n circulatie o nou formul de conciliere ntre
ortodocsi si monofiziti; numit si theopaschit", aceast formul n-a obtinut ns sustinerea din
partea paplittii, care avea propria ei formul de mpcare si avea tot interesul s o promoveze.
Aceast formul fusese definit de papa Leon I tocmai n scrisoarea dogmatic adresat
patriarhului Flavian de la Constantinopol].
288

Flavian muri pe drumul exilului. Slabul mprat ntri asemenea decizii.

Aceste delicate, subtile chestiuni religioase au tulburat adnc linistea si autoritatea Statului
bizantin n secolul al IV-lea. Dar, cum observ att de just Ch. Diehl, nu trebuie s vedem n ele
numai certuri de teologi, disputnd asupra unor formule dificile si de attea ori zadarnice, ci sub
aparentele religioase pare c se ascund interese, programe, aparitii politice si c antipatia veche si
profund a Egiptului si Siriei semite mpotriva lumii grecesti si a capitalei sale, Constantinopol, a
gsit bucuros n aceste certuri prilejul de a se manifesta". De alt parte, raporturile Bisericii si
Statului n Imperiul bizantin si-au avut rolul lor n aceste dezbateri religioase541.
Slbiciunea mpratului nu putu impune cu autoritate o solutie crizei ce frmnta Biserica si
luptele continuar. Un an mai n urm, la 28 iulie 450, Theodosius al Il-lea prsea aceast lume,
lsnd ur-'masului su sarcina grea de a concilia preri att de nempcate.
g. Organizarea nvtmntului superior la Constantinopol. Codex Theodosianus. n timpul
domniei lui Theodosius al Il-lea s-au realizat dou lucruri de mare nsemntate pentru civilizatia
bizantin: ntemeierea Universittii din Constantinopol si publicarea unei culegeri a edictelor
imperiale sub numele mpratului, Codex Theodosianus.
Ch. Diehl, G. Marcais, Le monde oriental, cap. IV, 21-22.
289
NICOLAE BANESCU
n ce priveste nvtmntul superior, adevratul su centru n imperiu fusese pn acum orasul
Atena, unde catedrele vestitilor si retori si filosofi aveau atta rsunet. Triumful crestinismului,
n secolul al IV-lea, atinsese n chip serios prestigiul acestui nalt nvtmnt, din care se
mprtsea entuziast tinerimea din toate provinciile imperiului. Invazia pustiitoare a lui Alaric, n
ultimii ani ai acelui secol, zdruncinase la rndul su mult viata intelectual a metropolei
elenismului. Ea primea acum o nou lovitur, prin Universitatea ornduit de Theodosius al II-lea
la Constan-tinopol.
Strmutarea capitalei imperiului n orasul ntemeiat de marele Constantin atrsese aici o multime
de retori si filosofi, care initiar, ca mai nainte n attea mari centre ale Orientului, nvtmntul
superior. Theodosius ddea acum acestui nvtmnt o organizare care-1 consolida.
mpratul publica, n 425, un edict prin care ntemeia Universitatea din Constantinopol, fixnd
numrul profesorilor la 31. Materiile predate de ei erau: gramatica, retorica, dreptul si filosofia.
Edictul stabilea 10 profesori de gramatic pentru limba latin si 10 pentru limba greac, 3 retori
(ora-tores) pentru nvtmntul n limba latin si 5 retori sau sofisti (.sophistae) pentru cel n
limba greac. Se nfiinta apoi o catedr de filosofic si dou de drept342.
i42 Vezi Fr. Fuchs, Die hoheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, Leipzig, 1926; L.
Brehier, Notes sur l'histoire de l'en-seignement superieur Constantinople, Byzantion", 3
(1926), p. 82 si urm. [O serie de aspecte au fost reluate de ctre P. Lemerle, Le premier
humanisme byzantin. Notes et remarques sur en-
290

Crearea catedrelor de limba greac si numrul mai mare al retorilor greci arat rspndirea pe
care o avea aceast limb n capital si n provinciile din Orient. Noua Universitate fu instalat
ntr-un loc special, cu vaste sli de studiu (n bazilica theodosian, lng Capitoliu). Profesorii
fur opriti de a mai da lectii particulare; ei primeau acum onorarii de la Stat, purtau un costum
special si formau o asociatie.
Fundatia lui Theodosius al II-lea, menit a avea un rol nsemnat n viata intelectual a imperiului,
s-a resimtit de multe ori de mprejurrile grele prin care a trecut statul; ea s-a ridicat ns iarsi,
prin grija marilor suverani, care au reorganizat-o de mai multe ori n cursul veacurilor, punnd n
fruntea ei nvtati celebri prin vasta lor eruditie si prin activitatea ce au desfsurat-o.
Domnia lui Theodosius al II-lea ne-a lsat si o culegere a constitutiilor imperiale, de care adesea
se simtise nevoia. Multe constitutii, promulgate izolat, nu se mai pstraser sau czuser n uitare,
ceea ce pricinuia neajunsuri pentru jurisconsulti. A fost deci nevoie a se remedia nesiguranta n
aplicarea dreptului si, nainte de Theodosius, se alctuiser dou culegeri juridice: una, cunoscut
sub numele de Codex Gregorianus, din epoca lui Diocletian (c.300), iesit probabil din ndemnul
acestuia, cuprindea constitu-
seignement et culture Byzance des origines au X-e siecle, Paris, Presses Univ. de France, 1971
si P. Speck, Die Kaiserliche Universitt von Konstantinopel, accentul cznd ns asupra unei
perioade istorice ulterioare.] <> > -
291

tiile de la Hadrian pn la Diocletian (294); cealalt, compus sub urmasii acestuia, n secolul al
iV-lea, era intitulat Codex Hermogenianus, cuprinznd constitutiile de la sfrsitul secolului al
III-lea (296) pn la 324. Amndou aceste culegeri nu ni s-au pstrat; le cunoastem numai din
fragmentele ce ni s-au transmis.
Sub Theodosius al II-lea se simtea nevoia unei noi culegeri si mpratul hotr a se aduna ntr-un
compendiu edictele mpratilor crestini de la Constantin cel Mare pn la el inclusiv. Aceast
nou culegere, Codex Theodosianus, trebuia s se aplice si n Occident, exprimnd astfel unitatea
imperiului. Ea fu publicat n Orient, la 15 februarie 438, de Theodosius al II-lea, mpreun cu
Valentinian al III-lea, a crui vizit la Constantinopol, pentru cstoria sa cu fiica lui Theodosius,
Eudoxia, a nlesnit aceast cooperare343. La 23 decembrie acelasi an, la o ntrunire a Senatului
Romei vechi, Codul, redactat de legistii Romei Noi, a fost recunoscut n mod public344.
Redactat n limba latin, acest Codex e mprtit n 16 crti, mprtite, la rndul lor, n titluri
(titult). Decretele aprute dup publicarea Codexului fur numite novelle (leges novellae).
Codul theodosian e un izvor pretios pentru cunoasterea istoriei interne a imperiului n secolele al
IV-lea si al V-lea. El a servit ca baz legislatiei lui lustinian. Introdus n Occident n epoca
invaziilor ger-
343 Cu prilejul acestei vizite, se alipi Orientului si Illyricum occidental (Pannonia si Dalmatia),
cu capitala sa Sirmium.
344 Actele oficiale au fost date n traducere de Bury, History..., I, pp. 233-234.
292

mani ce, a exercitat o mare influent asupra legislatiei barbare. Faimoasa Lex romana
visigothorum, destinat supusilor romani ai regatului vizigot, nu e dect un rezumat al Codului
theodosian. E numit si Breviarium Alariciamim, dup numele rezumatului publicat de regele
vizigot Alaric al II-lea, la nceputul secolului al Vl-lea. Importanta acestui Breviarium n viata
european a veacului al IX-lea se vede si din faptul c, la cererea bulgarilor ctre papa Nicolae I
de a H se trimite legile lumii", acesta a trimis regelui Boris (866) legile venerabile ale
romanilor", care, dup prerea unor nvtati bulgari, n-au fost altele dect vestitul Breviarium^.
4. Marcian
(28 august 450- sfrsitul lui ianuarie 457)
a. ntronarea. Politica intern. Problema religioas: Sinodul de la Chalkedon. Theodosius al II-lea
nu lsase nici un urmas si, la moartea sa, conducerea jumttii de est a imperiului trebuia s
treac asupra colegului din vest, dar aceasta cu greu ar fi ad-mis-o supusii Bizantului, si Bury
socoteste ca probabil ntelegerea mpratului Theodosius cu Pulcheria n privinta alegerii
senatorului Marcian. ndat dup moartea fratelui su, Pulcheria 1-a nltat pe tron pe Marcian,
oferindu-i mna pentru o cstorie platonic, spre a-si tine legmntul ce-1 fcuse, consacrndu-
se Bisericii, mpreun cu surorile sale.
345 Vezi A.A. Vasiliev, Histoire de l'empire byzantin, t. I, pp.
130-131. O ; .::
293
NICOLAE BANESCU
Unii istorici au vzut n Marcian ntiul mprat bizantin ncoronat de patriarh, dar W. Ensslin,
examinnd de aproape izvoarele, infirm aceast prere si arat c Leon I a fost de fapt cel dinti
mprat ncoronat de patriarh si ncoronarea lui n-a fost, dup el, o legitimare, prin calitatea
functiei celui ce ncoroneaz, si nici o ncoronare bisericeasc", n ce-1 priveste pe Marcian,
Ensslin nu exclude posibilitatea ca augusta Pulcheria s fi tinut locul celui ce ncoroneaz3''6.
Patriarhul Anatolios a luat, probabil, parte la ceremonie, ntruct Theophanes ne spune c
basilissa a trimis dup patriarh si Senat si a proclamat ca mprat al romanilor pe Marcian.
n exercitiul puterii sale, noul mprat s-a dovedit un bun si energic suveran. Primul su act a fost
executarea lui Chrysaphios, atotputernic n domnia indolentului Theodosius. n politica intern,
Marcian s-a silit a nfrna cheltuielile, evitnd a impune noi sarcini populatiei si iertnd si
rmsitele de plat. El a cutat a pune capt sistemului de a se vinde functiunile administrative si
a desfiintat impozitul numit follis, ce apsa asupra propriettii senatorilor, multumind astfel si
clasa nalt a societtii. O msur de interes obstesc a fost si aceea prin care hotra ca, n loc s
distribuie bani populatiei, consulii trebuiau s contribuie la reparatia apeductului orasului. Printr-
un decret din 454, Marcian a anulat si msura lui Constantin cel Mare, prin care acesta interzicea
cstoria unui sena-
346 Zur Frage der ersten Kaiserkronung durch den Patriarchen und zur Bedeutung dieses Aktes in
Wahlzeremoniell, Wurzburg,
1947. V. si BZ, 42 (1942), pp. 101-115. ..;
294
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
tor cu o sclav sau cu o femeie de conditie social inferioar.
n problema religioas, care agita att de mult societatea, mpratul a stiut s ia o atitudine
hotrt, cutnd a restabili autoritatea compromis a Statului fat de Biseric.
Roma veche l sustinuse la nceput pe ambitiosul Cyril, dar, odat cu ridicarea lui Leon I n
fruntea Bisericii romane, situatia se schimb radical. Marele pontif luase atitudine mpotriva
ereziei lui Eutyches si, ntr-o scrisoare dogmatic, adresat patriarhului de Constantinopol,
Flavian, el fixa doctrina ntruprii Mntuitorului, proclamnd dou naturi ntr-o singur persoan,
a cror actiune era n perfect armonie. Documentul acesta a fost numit mai trziu Tomul lui
Leon. Dup deciziile Sinodului din 449, Leon I primi favorabil protestul prelatilor condamnati n
acel Sinod si rupse orice relatii cu Dioskoros.
Avnd acum concursul episcopului Romei Vechi, Marcian convoc al IV-lea Sinod ecumenic, la
Chalke-don, n ziua de 8 octombrie 451. Acest sinod impuse o mrturisire a credintei mpotriva
teologiei alexandrine, adoptnd formula christologic a lui Leon. Sinodul recunoaste un Christos
unic n dou naturi, fr confuzie sau alteratie, diviziune sau separatie. Dioskoros fu depus,
Theodoret si Ibas reintegrati n Scaunele lor, iar clugrii partizani ai celui depus, supusi
autorittii episcopilor.
Sinodul de la Chalkedon a fost un triumf al papalittii; marile ambitii ale patriarhilor alexandrini,
rvnind la dominatia Orientului, au fost nlturate. Iar Sinodul ddu o lovitur si influentei Romei
Vechi n
295

Orient, acordnd, prin canonul 28, patriarhului de Constantinopol aceleasi privilegii ca si

episcopului roman, ntinznd jurisdictia sa n diecezele Pontului, Asiei si Thraciei547.
La Chalkedon a triumfat, de fapt, politica imperial, care-si impune de acum autoritatea n
materie religioas. Hotrrile Sinodului avur ns consecinte politice nsemnate pentru Bizant:
provinciile Orientului, strns legate de prerile condamnate de Sinod, se nstrineaz tot mai mult
de imperiu348.
b. Atitudinea mpratului n politica extern. Nvlirea lui Attila n Occident. Prbusirea stpnirii
bunice, n ce priveste politica extern, o actiune militar avu loc, la nceputul acestei domnii, la
frontiera de Sud a Egiptului, expus la nvlirile barbarilor din acea regiune, cunoscuti sub numele
de blemmyi si novadae. Theodosius al II-lea, spre a ntri acolo aprarea, mprtise n dou
provincia Thebais (de Sus si de Jos) si unise n aceleasi mini puterea civil si militar a
provinciei de Sus. Florus, comandantul acelei provincii sub Marcian, a respins n pustiu pe acei
barbari, care nelinisteau tinutul. Blemmyi au ncheiat atunci tratat cu imperiul, acesta permitndu-
le a vizita insula Philae, pentru a se ruga zeitei Isis349.
Dar primejdia cea mare pentru imperiu erau acum, la frontiera de nord, hunii. Am vzut de cte
ori de-
347 Beck, Kirche, p. 30, n. 4.
348 Vezi Charles Diehl, op. cit., pp. 33-34.
349 Bury, op. cit., pp. 237-238.
296

l
vastar barbarii lui Attila provinciile din acele prti sub Theodosius al II-lea. Marcian avu o
atitudine plin de energie fat de ei. Cnd ambasadorii lui Attila se prezentar, la nceputul
domniei lui Marcian, spre a-si reclama tributul", btrnul suveran stiu s rspund cu demnitate
c pensia vrsat obisnuit cpteniei lor nu putea fi socotit ca un semn de supunere si se mrgini
a trimite lui Attila o ambasad cu daruri. Orientul scp de rzbunarea regelui hun datorit
mprejurrilor, care-1 determinar pe barbar a se arunca de ast dat asupra Occidentului.
Regele vandalilor trimisese multe daruri lui Attila, silindu-se a-1 strni mpotriva vizigotilor.
Genseric se temea de rzbunarea lui Theodosius, pentru tratamentul rusinos al fiicei sale,
repudiate de Huneric. Attila, cruia i plceau formele, cuta pretexte, pentru a porni asupra
Occidentului si gsi unul de ordin sentimental, cu ocazia unui incident de la Curtea lui
Valentinian al III-lea.
Justa Grata Honoria, sora lui Valentinian al III-lea, era o femeie ambitioas, nainte de cstoria
fratelui su, ea avusese la Curte o situatie nsemnat; acum ns nu mai putea juca dect un rol
sters si aceasta o irita. Compromis n relatii cu intendentul su, fu ndeprtat de la Curte si
logodit cu sila cu un senator bogat, Herculanus, om linistit, de care mpratul putea fi sigur c nu
va unelti cu sora sa mpotriv-i. Exasperat de perspectiva acestei cstorii, Honoria recurse la
protectia lui Attila, trimitndu-i printr-un eunuc credincios, Hyacinthus, o sum de bani si inelul
su, cerndu-i s-i vin n ajutor, s-o scape de cstoria nedorit. y<
297
NICOLAE BANESCU
Mesajul a sosit, probabil, n primvara anului 450. Honoria trimisese inelul su pentru a arta c
mesajul era autentic, dar Attila a preferat a-1 socoti o propunere de cstorie. El o pretinde
imperiului ca logodnica sa si cere ca jumtate din teritoriile peste care domnea Valentinian al III-
lea s fie predate ei350. Cererea fu adresat mpratului senior la Constan-tinopol si acesta scrise
lui Valentinian, sftuindu-1 a o da pe Honoria regelui barbar. Dar Valentinian, furios, l execut pe
Hyacinthus, si Honoria scp numai prin silintele Placidiei. Attila, auzind de cele ntmplate,
trimise o ambasad la Ravenna, pentru a protesta si a declara c va veni s impun dreptul
Honoriei la o mprtire a imperiului.
n primvara anului 451, Attila trecu Rinul. Armata sa era compus nu numai din huni, ci si din
fortele tuturor supusilor si germani. Erau gepizii, cu regele lor, Ardaric, ostrogotii, sub cele trei
cpetenii ale lor, ,. Walamir, Theodemir si Widimir, rugii din regiunile Tisei de Sus, skirii din
apropiere, herulii, turingii, quazii, alanii. Cnd atinser Rinul, li se adugar bur-gunzii, care
locuiau la estul fluviului si o parte a francilor ripuari. Aceast armat formidabil se revrs n
provinciile belgice. La nceputul lui aprilie, Metz fu nconjurat si distrus, mai multe alte orase
cucerite.
Aetius nu avea trupe cu care s nfrunte nvlirea. El se grbi a-si ridica o armat dintre barbarii
federati ai Galliei: francii salieni, unii din ripuari, burgunzii federati si celtii din Armoricum,
saxonii de pe Loire si alanii din Orleanais. Dar ajutorul cel mare l astepta
Bury, op. cit,, pp. 288-290.
298

de la vizigoti si Avitus, bine vzut la Curtea din Toulouse, fu trimis n misiune la Theodosius si
izbuti. tinta lui Attila era Orleans. Se pare c Aetius cu fortele sale si Theodoric cu vizigotii si
sosir la Orleans nainte de Attila si acesta nu ndrzni s dea asalt lagrului lor puternic fortificat.
El gsi prudent a se retrage si apuc drumul spre Troyes. nainte de a ajunge acolo, e silit a se
opri, pentru a se opune armatei confederale, care-1 urmrea de aproape. Astfel se ajunse, n vara
anului 451, la memorabila lupt de la Campus Mauriacus, vreo 20 de kilometri la vest de Troyes.
Ea ncepu la amiaz si tinu pn noaptea. Dat cu o rar ndrjire de ambele prti, lupta a fost un
teribil mcel. Curajul vizigotilor si strategia iscusit a generalului roman i zdrobir pe huni.
Regele vizigot Theodoric pieri n ncierare. A doua zi, romanii l gsir pe Attila puternic ntrit
n dosul carelor sale. Thorismud, fiul regelui Theodoric, aprins de dorinta de a rzbuna moartea
tatlui su, sta gata s dea asalt ntriturii, dar Aetius l opri. El nu avea interes s distrug puterea
hunilor, de care, n lunga sa carier, se folosise necontenit n favoarea imperiului. Nu voia, n
acelasi timp, s mreasc prestigiul aliatilor si vizigoti. Convinse deci pe Thorismud s se
ntoarc n grab la Toulouse, unde, n absenta sa, fratii i-ar putea contesta succesiunea la regat.
Convinse de asemenea si pe franci s se ntoarc ndat n tara lor351. Aetius l ls astfel pe
Attila s scape cu restul armatei sale, fugrit pn n valea Dunrii, pe unde intr n Pannonia.
Ibidem, pp. 291-292. , '".
299

n anul urmtor (452), Attila se ntoarse pentru a rzbuna umilirea ce suferise. Trecnd Alpii
lulieni, se arunc de ast dat asupra Italiei, sub pretext de a-si reclama logodnica. Aquileia fu
nimicit, dup o rezistent eroic. Populatia Venetiei cut un azil n insulele Adriaticei352.
Valentinian al III-lea nu avea armat. Marcian expe-die cteva trupe cu care Aetius nu putea risca
o btlie, multumindu-se a-i hrtui pe huni. Toat Italia de Nord czu n minile lui Attila, care
intr n Pavia (Ticinum) si Milan (Mediolanum). Drumul Romei era deschis, dar negocieri
ncepur ndat. Ambasadori distinsi fur trimisi s trateze cu barbarii: consularul Avienus,
Trygetius, praefectuspraetorio si Leon, episcopul Romei. Ei venir n lagrul hunilor, lng
trmul sudic al lacului Garda. Dup ntrevederea avut cu Attila, acesta se retrage imediat din
Italia, pentru un tribut anual353. Nu se cunosc consideratiile care au determinat aceast subit
retragere. S-a vorbit de o team superstitioas a regelui hun, care anevoie se poate ntelege - cum
observ Bury - la acest pgn. Alte motive au hotrt atitudinea neasteptat a barbarului victorios:
armata sa era bntuit de boli si ea ducea si o mare lips de hran, cci, n iarna anului 450-451,
Italia a suferit greu de foamete354.
352 Legtura ce se face ntre fundatia statului venetian si invazia lui Attila nu are baz istoric
real. Cum spune Bury (ed. Istoriei lui Gibbon, t. III, Appendix 26), asezri n lagune au fost si n
epoca preistoric si n epoca roman.
353 lordanes, Getica, XLII.
300
STORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Cruntul rege al hunilor era ursit s-si ncheie, curnd dup aceea, viforoasa-i viat. Intrat n tara
sa, ntre Tisa si Crisuri, el se cstori, la un an dup expeditia sa n Italia (453), cu o frumoas
german, Ildico, si, n noaptea nuntii, muri de o hemoragie. Pe cnd, obosit de vin si de somn -
scrie lordanes - sta culcat pe spate, sngele ce de obicei i curgea pe nri npdindu-1, n-a putut
iesi pe cile obisnuite, ci, apucnd pe o cale nenorocit n gt, 1-a sufocat". Tnra-i sotie a fost
bnuit de aceast moarte npraznic.
Imperiul su, o adunare heteroclit de popoare, tinut numai prin marea lui personalitate, se
prbusi odat cu el. ntre numerosii fii ai lui Attila n-a fost nici unul care s ia n minile sale cu
energie mostenirea tatlui. Vasalii germani profitar de aceast mprejurare. Ardaric, cpetenia
gepizilor, conduse n Panno-nia (454) coalitia acestor vasali gepizi, ostrogoti, rugi, heruli - si-1
ucise pe Ellac, fiul mai mare al lui Attila, pe fluviul Nedao, care n-a putut fi identificat. Hunii
fugir spre Marea Neagr. Hernac, cel mai mic dintre fiii lui Attila, se stabili la extremitatea
Scitici Mici, Dingizech la nordul Dunrii355.
354 Bury, op. cit., op. 295, n. 4. [R.L. Kohlfelder, Marcian's Gamble. A Reassessment ofEastem
Imperial Policy toward Attila, A.D. 450-453, American Journal of Ancient History", 9 (1984),
pp. 54-691.
355 C.A. Macartney socoteste, prin interpretarea pasajului din lordanes (C. 50), c ei se
ntoarser mai trziu n locurile lor si aceasta i-a silit pe goti s caute refugiu pe teritoriul
imperiului, de team s nu cad iarsi sub jugul hunilor (The End of the Huns, n Byz. Neugr.
Jahrbucher", X, 1933, pp. 106 si urm.).
301

Prbusirea imperiului hun a produs o modificare fundamental n asezarea geografic a barbarilor

din regiunea Dunrii. Gepizii si-au ntins stpnirea asupra Daciei. Marcian profit de aceast
nou asezare a barbarilor, spre a-i tine n dusmnie unii cu altii. El pare a fi fcut o aliant cu
gepizii, care primir un subsidiu de la imperiu si a asigurat ostrogotilor o asezare permanent n
nordul Pannoniei, ca federati ai imperiului. Rugii si aflar noi locuinte pe trmul de nord al
Dunrii, n fata Noricului, skirii s-au asezat acolo mai departe, la est, si herulii n aceeasi
vecintate, poate - cum crede Bury - ntre skiri si rugi336.
nvtatul englez a caracterizat foarte bine functia de mare nsemntate pe ca a avut-o imperiul
hunilor n istoria european. EI a ajutat s se ntrzie ntregul proces al dezmembrrii germanice a
imperiului roman. A realizat acest lucru pe dou ci: n primul rnd, prin controlul multora din
popoarele germanice de est de dincolo de Dunre, de care imperiul a avut mai mult team; si n
al doilea rnd, prin constanta ajutorare a generalilor romani cu auxiliari, un nepretuit izvor n
lupta cu dusmanii germani. Aceast ntrziere a procesului dezmembrrii, care a fcut s se
mentin stpnirea imperiului n trile destinate n cele din urm a ajunge regate teutonice, a fost
- dup prerea lui Bury - cu totul n interesul civilizatiei.
c. Situatia grav a Occidentului. Moartea lui Aetius. Aetius aprase tronul lui Valentinian al III-
lea
356 Bury, op. cit., p 297. Cf. . Baudrillart, Saint Severin apotre du Norique (453-482), Il-e ed.,
Paris, Lecoffre, 1908. >-_ ......s
302

aproape 30 de ani. Gelos de atta glorie, nevrednicul suveran 1-a ucis cu propria sa mn.
Consularul Petronius Maximus era pe atunci un mare personaj la Roma. Influenta si prestigiul su
se datorau mai cu seam imensei sale averi. El purta o mare dusmnie lui Aetius si, ajutat de
eunucul sambelan Heraclius, l convinse pe mprat de pericolul ce-1 ameninta din partea
ilustrului general, dac nu-1 va suprima el mai nainte, ntr-o zi, pe cnd Aetius fcea raport
dinaintea suveranului, acesta sri deodat de pe tron, acuzndu-1 de trdare si, trgndu-si sabia,
se npusti asupra lui, fr a-i da timp s se apere. Atacat, n acelasi moment si de eunuc, marele
general fu ucis miseleste (21 septembrie 454).
Asupra lui Aetius s-au exprimat multe preri. Contemporanii 1-au pretuit si 1-au ludat foarte
mult. A fost, desigur, un general capabil si un dibaci mnuitor de oameni; trise ani de zile ca
ostatic, pe lng Alaric si Rugila, si-i cunoscuse bine pe barbari. Fr ndoial, cu el pieri cel din
urm sprijin al prtii de Occident a imperiului. Marcellinus l socoteste magna Occidentalis
reipublicae salus157.
Petronius Maximus sperase s obtin locul de frunte alturi de mprat, dar intriga sambelanului
fcu s nu reuseasc. El urzi atunci alt complot, atrgnd doi ofiteri barbari, Optila si Traustila,
fosti partizani ai lui Aetius, si ndemnndu-i s-si rzbune stpnul. Pe cnd Valentinian se ducea
clare la curse, n ziua de 16 martie 455, n Campus Martius, cu o mic gard si nsotit de Optila
si Traustila, ndat ce
' Ibidem, p. 300.
303

descleca, fu atacat de acestia si ucis. Cu moartea sa, familia marelui Theodosius se stinge,
nemaifiind nici un membru de sex brbtesc al acestei familii.
A doua zi dup asasinat (17 martie 455), Maximus fu nltat pe tron. Pentru a-si consolida
situatia, o constrnse pe Eudoxia s-1 ia de sot si s-si dea fiica, pe Eudokia, fiului su Palladius,
ridicat la rangul de Caesar. Eudoxia ns l ura prea mult, stiind c instigase la moartea sotului ei
si, dup o traditie poste -rioar, 1-a chemat pe Genseric, ca s-1 rstoarne pe tiran. Apelul la
Genseric avea si un motiv particular, cci stim c Eudokia, la sfatul lui Aetius de a dezarma
ostilitatea regelui vandal printr-o aliant matrimonial, fusese promis fiului acestuia, Huneric.
stirea c Genseric pornise cu flota strni panic printre populatia Romei si un exod general se
produse. Prsit de garda sa si de prieteni, Maximus se gndi s fug. Pe cnd iesea clare din
oras, un individ l lovi cu o piatr n tmpl si lovitura l ucise pe loc. Multimea l sfsie apoi n
bucti (31 mai 455).
Trei zile mai trziu, Genseric intr n Roma. Papa Leon I i iesi nainte la porti, dar nu reusi s
protejeze orasul mpotriva jafului si violentei. Timp de dou sptmni, vandalii prdar Roma,
metodic. Palatul de pe Palatin fu scotocit peste tot, pretioase opere de art fur smulse, n prada
imens adunat de jefuitori se aflau si odoarele de aur aduse de Titus de la templul din Ierusalim.
Dup ce strnser astfel toat bogtia public si privat a Romei, vandalii si ncr-car corbiile
si se ntoarser n Africa, trnd dup ei multime de captivi. Eudoxia si fiicele sale, Eudokia si
304

Placidia, se aflau printre ei. Eudokia se cstori acolo cu Huneric.

Singura fort n Occident erau vizigotii. Theodoric al II-lea, regele lor, ca federat si aliat, a
proclamat mprat, la Toulose (9-10 iulie), pe Avitus, un nobil si literat, bun prieten cu el. Acesta
vine n Italia si Roma l primeste, fiind acceptat si de mpratul Marcian. Dar nu era bine vzut la
Roma, unde Ricimer, fiul unui print suab, avea comanda suprem si, cstignd o victorie asupra
flotei vandale (456), n apele Corsicii, stpnea situatia. Timp de 16 ani exercit o autoritate pe
care n-o avusese nimeni mai nainte; el fu creator de mprati n Occident, n acest timp,
Theodoric al II-lea trecu n Spania si-i zdrobi pe suevi.
La sfrsitul anului 456, Ricimer, nteles cu un nobil roman, Majorian, l depuse pe Avitus, care
deveni episcop si n curnd muri. Majorian fu proclamat mprat, la l aprilie 457, recunoscut de
urmasul lui Marcian, Leon I, care-1 numise generalisim.
Orientul avu mult liniste n vremea n care Occidentul era nvlit din toate prtile de barbari,
mpratul Marcian se stinse din viat la sfrsitul lui ianuarie 457 si cu el dinastia lui Theodosius
si ncheie destinul358.
Pulcheria murise mai nainte, n 453- Ea trise o viat de pietate si de mult caritate, meritnd
elogiile
358 [B. Croke, The Date and Circumatances of Marcian's Decease, A.D. 457, Byzantion", 48
(1978), p. 5-9. Nscut pe la anul 392, Marcian si ncepuse domnia la 25 august 450, ncetnd din
viat la 27 ianuarie 457 (P. Devos, Saintjean de Lycopolis et l'empereurMarcien, An. Boli., 94
(1976), p. 303-316)].
305

Bisericii, n cursul lungii sale conduceri, a ridicat la Constantinopol mai multe lcasuri de
rugciune, dintre care trei au fost nchinate Maicii Domnului: una, Theotokos din Chalkoprateia
(cartierul negustorilor de bronz), aproape de Sfnta Sofia, alta Theotokos Hodegetria (care duce
la Victorie"), cldit pe trmul de est al orasului si renumit prin icoana Fecioarei, trimis de
cumnata sa de la Ierusalim359, si cea mai celebr din toate, nltat la Blachernae, cu putin
naintea mortii sale. Aici se pstra un vesmnt al Fecioarei, adus de la Ierusalim n domnia
urmasului lui Marcian, care a cldit o capel special pentru a-1
359 Aceast pictur e atribuit Sfntului Luca.
360 [Adunarea sau depunerea Cinstitului Vesmnt al Maicii Domnului n Biserica de la
Blachernai (sau Vlacherne) ar fi avut loc, potrivit altor opinii, n vremea mpratului Leon I (457-
474). Oricum, evenimentul este imortalizat de ctre Sinaxarul constanti-nopolitan, fiind serbat
pn astzi la data de 2 iule n calendarul ortodox. Se continu astfel o traditie atestat pn la
sfrsitul statului bizantin, ntre altele si de ctre disertatiile canonice ale mitropolitului Macarie de
Ankyra (cf. V. Laurent, Le trisepiscopat du pa-triarcheMatthieu f (1397-1410). Un grandproces
canonique Byzance an debut du XV siecle, REB, 30 (1972), p. 155, publicat si n FHDR, voi.
IV, Bucuresti, 1982, p. 327, sub numrul 4).
Referitor la acest aspect, L. Brehier, Civilizatia bizantin, Bucuresti, Ed. stiintific, 1994, p. 206
(cartea reprezentnd traducerea romneasc a volumului al III-lea al sintezei Le monde
byzantin", care a vzut pentru prima oar lumina tiparului la Paris n anii 1948-1950), scria c
La Constantinopol moastele Fecioarei, patroana orasului, aveau o important imens. La Sfnta
Mria a Blachernelor se pstrau giulgiul si tunica sa (maphoriori), iar la Sfnta Mariaa din
Chalkopratia, centura Sa, ^OOVT). Aceste relicve, privite ca un paladium (subl. ns. - T.T.)
aprtor al orasului, erau
306
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
primi (77 jia aopog). Aceast sacr relicv a fost pentru populatia Constantinopolului, n
ultimele zile ale orasului, un fel de Paladium protector al capitalei360.
plimbate pe metereze ori de cte ori Constantinopolul era asediat, iar aceast manifestare exercita
o influent binefctoare asupra moralului aprtorilor cettii" (n traducerea lui N. Spincescu).
Brehier fcea trimitere la J. Ebersolt, Sanctuaires de Byzance, Paris, 1921, p. 44 si urm. Pentru
acelasi maphorion sau omophori-on, v. si voi. Rscoala si statul Asnestilor, Bucuresti, Ed.
Enciclopedic, 1989, p. 91, n. 95].
307
m.
URMAsII DINASTIEI THEODOSIENE. DISPUTA N JURUL DOGMEI CHALKEDONIENE
1. Leon IThracul" (7/ebr. 457- 3febr. 474)
a. ncoronarea. Recrutarea trupelor de isau-rieni. Situatia Lazicei. Suprimarea lui Aspar. Cu
stingerea dinastiei lui Theodosius, alegerea unui nou mprat trebuia fcut de armat si Senat.
Aspar, nvestit cu rangul nsemnat de patricius, sprijinit pe trupele sale germane, avea atunci cea
mai mare autoritate n armat. Fiind arian si un barbar, nu se putea gndi s urce pe tronul
imperiului. S-a multumit deci cu rolul pe care-1 avea n acelasi timp, n Italia, Ricimer, acela de a
ridica mprati pe care s-i domine, n acest scop, el l alese pe Leon, originar din Thracia361 si
crestin ortodox, care servise ca domesti-cus sub Aspar362. Senatul n-a putut dect aproba
361 Cedrenus, I, 608, (Bonn): ovrot 6 BacnAeug &pt fjv TO yevog, rptjSouvog TTJV tiav.
362 Supranumele de cel Mare", cu care apare la unii istorici, nu poate fi luat n sensul pe care
posteritatea 1-a acordat marilor mprati. Acest titlu si are la el originea, cum arat Bury (op. cit.,
p. 323, n. 1), n faptul c, dup ncoronarea nepotului su (Leon al II-lea), cei doi Leon au fost
deosebiti ca Aecov 6 /xeyag si Aecov 6 niKpoq. Tot asa Theodosius al II-lea era numit cel mic",
fiindc n copilrie era cunoscut ca 6 /nxrpot Baaihevg, spre a fi deosebit de Arcadius. [W.E.
Kaegi Jr., Byzantium and tbe Decline of Rome, Princeton, 1968, pp. 31-48.]
309

aceast alegere si Leon fu ncoronat n palatul Hebdomon, la 7 februarie 457. Nefiind un

Augustus sau o Augusta, pentru a ndeplini ceremonia ncoronrii, ea fu ndeplinit de patriarhul
Anatolios363, fiind, cum s-a mai spus nainte, ntiul mprat ncoronat de patriarh.
Pericolul german, att de agresiv n timpul lui Arcadius, renvia acum, desi ntr-o form mai putin
violent. Aspar era un alan, dar reprezenta interesele germane (sotia sa era o ostrogot). Pozitia
lui, dup ntronarea lui Leon I, era puternic. El avea comanda de magister militum inpraesenti,
iar fiul su, Arda-burius, a fost numit, dup proclamarea noului mprat, magister militum per
Orientem.
Spre a neutraliza puterea lui suprtoare, rzimat pe germani si strini, Leon I si recrut
regimente din supusi indigeni si anume din isaurieni, vestiti prin vigoarea si vitejia lor. mpratul
si apropie n acelasi timp pe unul din conductorii lor, numit Tarasi-kodissa364, care veni la
Constantinopol si cruia Leon i ddu de sotie pe fiica sa Ariadne (466-467). seful isaurian si
schimb atunci numele su neobisnuit n acela de Zenon, n amintirea unui cettean care a ajuns
la mrire n Statul roman365.
363 Descrierea ceremoniei, dup Constantin Porphyrogennetos, la Bury, op, cit., pp. 315-316.
[Opinie sustinut si de G. Ostrogorsky, Histoire de l'Etat byzantin, p. 90, n. 2, cf. W. EnsslinJ
3M 'Poucro'DjLijSAaSeroTou (Candidus, p. 473, ed. Bonn), cum sugereaz Brooks: "nscut din
Rusumblada". ;<
365 Hodgkin, op. cit., III, p. 36. . . , .>
310
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Leon I institui si un nou corp al grzii, Excubitorii, cci l ntlnim ntia oar n domnia lui. E
probabil s fi fost recrutati dintre isaurieni, pentru a fi opusi mercenarilor strini366.
n primii ani ai domniei, o interventie n Lazica l sili pe regele Gobazes (sau Goubazes) s abdice
n favoarea fiului su. Primindu-1 apoi la Constantinopol, Gobazes se declar supus imperiului,
dar fiind atacat de Peroz al Persiei (468), Leon I, ocupat cu expeditia n Africa, nu 1-a putut ajuta
si, astfel, autoritatea n Lazica fu pierdut.
Aspar nu putea vedea cu ochi buni aducerea n capital a trupelor de isaurieni si a sefului lor,
devotat mpratului. El a ncercat, cu soldati de-ai lui Zenon, s-1 asasineze pe acesta, pe cnd se
afla n Thracia pentru a respinge o nvlire a hunilor. Cnd Zenon, numit magister militum per
Orientem, a plecat n Isauria, unde a suprimat un periculos brigand, Indakos, n lipsa lui,
mpratul a mplinit o veche promisiune fcut lui Aspar, nltnd la rangul de Caesar pe fiul-su
Patrikios (469-470). Dar ridicarea unui arian la un rang recunoscut ca o treapt spre tronul
imperial, a produs o revolt general la Constantinopol si manifestatii zgomotoase au avut loc la
Hippodrom. mpratul a cutat s linisteasc multimea, declarnd c Patrikios era gata s treac la
adevrata credint. Noul Caesar a fost logodit cu Leontia, fiica mai mic a mpratului.
366 Bury, op. cit., p. 318. Cf. Brooks, The Eastern Provinces, p.
471. - - ,, ' ;;
311

n acest timp, un german, Anagast, magister mili-tumper Thraciam, amenint cu rebeliunea.

Trimisi ai Curtii l conving s renunte la ntreprinderea sa si el pretinde c a fost instigat de
Ardaburius. n fata attor intrigi, Zenon se ntoarce n grab la Constantinopol, unde se hotrste
distrugerea lui Aspar si a familiei sale (471). Aspar si Ardaburius au fost ucisi de eunuci n palat.
Caesarul Patrikios a fost numai rnit. Pentru aceast fapt, Leon I a fost stigmatizat cu porecla de
makelles (mcelarul)367.
b. Situatia n Occident. Rzboaiele cu vandalii si ostrogotii. Majorian, ales n Pars Occidentalis, la
l aprilie 457, a fost un mprat de seam, iubitor al binelui public, n scurta-i domnie de patru ani,
el a dat o legislatie nsemnat. Fat de barbari a avut o atitudine energic: a pacificat Gallia, a
trecut n Spania si a voit s se mbarce pentru recuperarea Africii. Dar flota roman fu capturat si
proiectul su zdrnicit. Cnd se ntoarse n Italia, n 461, nsotit de putine trupe, ntre Genova si
Pavia fu nvluit de oamenii lui Ricimer, care se temea de el si, dup cteva zile, de-
367 (J.B. Bury, LRE, voi. I, Londra, 1923, p. 529-534; E. Stein, Geschichte des sptromiscbem
Reichhes, voi. I, Viena, 1928, p. 316-320; A. Kozlov, Osnovnye napravlenija politiceskoj
oppozicii pravitel'stvu Vizantii v 50 - nacale 70-h gg. V v., ADSV, 20 (1983), p. 29-30;
bibliografia privitoare la Aspar si la fiul su Ardaburius exist n EPLBIP, voi. III, Athena, 1998,
p. 252 si resp. p. 150].
363 Vezi F. Lot, Decomposition de l'empire (395-751) (n L'histoire du Moyen Age", par Lot,
Pfister et Ganshof, t. I-er), Paris, 1928, p. 82 si urm. i'"*>
312

capitat368. n fruntea imperiului fu pus un om obscur, Libius Severus. Constantinopolul nu-1

recunoscu. El domni pn n noiembrie 465, cnd muri. A urmat un lung interregn de doi ani,
dup care Leon I l trimite ca mprat pe Anthemios, descendent al lui Proko-pios, vrul lui Iulian,
care-i disputase imperiul lui Va-lens. Bunicul su fusese vestitul Anthemios din timpul
adolescentei lui Theodosius al II-lea. Alesul era cstorit cu Euphemia, fiica lui Marcian; putea fi
deci considerat un reprezentant al familiei lui Theodosius, pentru a fi opus lui Olybrius, sotul
Placidiei, candidatul lui Genseric. Mai trebuia ns si consimtmntul lui Ricimer, fr care nu se
putea nimic n Occident. Acest consimtmnt a fost asigurat prin cstoria barbarului atotputernic
cu Alypia, fiica lui Anthemios. Noul ales sosi n Italia si fu proclamat mprat n ziua de 12 aprilie
467.
Genseric relua ostilittile contra Italiei, flotele sale debarcau si prdau. Diplomat, spre a dezarma
Orientul, el trimise la Constantinopol pe Eudokia si Placi-dia. Cea din urm se cstori acolo cu
senatorul Anicius Olybrius, cu care era logodit nainte de cucerirea Romei.
Dar regele vandalilor rupse n curnd pacea cu Orientul, n 467 el fcu o incursiune n Peloponez.
Vandalii amenintau astfel comertul Mediteranei. Leon I se hotr a porni o actiune decisiv,
pentru a-i nimici pe vandali, n unire cu fortele Italiei si Dalmatiei.
369 G. Finlay, History ofGreecefrom its conquest by the Romans to thepresent time, ed. H.F.
Tozer, Oxford, 1877, I, p 178.
313

Expeditia fu organizat pe o scar vast (468), cea mai costisitoare si mai puternic ntreprindere
naval pe care au pregtit-o romanii: flota numra nu mai putin de 1113 corbii369. Din
nefericire Leon, sub influenta Verinei si a lui Aspar, puse n fruntea ei ca sef pe Basiliskos, fratele
sotiei sale, Verina, un om incompetent si nesigur. Aspar, pentru a nu ntri pozitia lui Leon printr-
o victorie att de mare, impusese aceast numire.
Planul era s-i atace pe vandali din trei prti: Basiliskos avea s mearg direct la Carthagina,
generalul Heraclius cu fortele Egiptului avea s debarce n Tripolitana si s mearg pe uscat
asupra Cartaginei; Marcellinus, magister militum Dalmatiae, cu fortele italiene, trebuia s-i atace
pe vandali n Sardinia si apoi s se uneasc la Carthagina cu ceilalti. Heraclius si Marcellinus si-
au executat fr dificultate misiunea, dar Basiliskos, mprstiind flota lui Genseric n apropierea
Siciliei, n loc s loveasc imediat Carthagina, s-a oprit ntr-un port, la oarecare distant si a dat
cteva zile lui Genseric, n care acesta a putut scoate alt flot si ataca prin surprindere,
nimicindu-i jumtate din flota imperial. Basiliskos fugi cu restul flotei n Sicilia si de acolo la
Constantinopol. Urt de populatie, el s-a retras la Herakleia370.
Ctre sfrsitul domniei sale, Leon I avu de lucru cu ostrogotii, care se revrsar din Pannonia n
imperiu . si devasteaz tinuturile de la Dunre pn n Thessalia.
Edw. Gibbon, Decline and Fli, ed. Bury, t. IV, pp. 37-40.
314

Am vzut c, dup lupta de la Nedao, ostrogotii si dobndir neatrnarea. Ei apar mprtiti n trei
grupe, sub trei frati din neamul regesc al amalilor: Walamer, Widimer (Widemir) si Thiudimer
(Theodemir). Cu ei puterea regal e ntia oar divizat la goti si T. Hodgkin, n pretioasa-i oper
asupra nvlitorilor Italiei, presupune c aceast diviziune a puterii a fost ncurajat, dac nu
poruncit, de Attila, ca s aduc natiunea ntr-o stare de slbiciune si dependent. Cel mai mare
dintre frati, Walamer, avea un fel de suprematie asupra fratilor si mai tineri371. Ei au luptat cu
credint sub stegurile lui Attila, n marea btlie din Campus Mauriacus, dar, dup moartea
puternicului suveran hun, luptar la Nedao, scuturnd jugul hunilor si umplur golul lsat de ei n
Pannonia. mpratul Marcian i admisese ca federati.
lordanes nu e clar n descrierea mprtirii acestei provincii ntre frati. Dup Hodgkin, Walamer a
ocupat Slavonia, Croatia de Nord ntre Drava si Sava, Thiudimer, o lung regiune ntre Dunre si
lacul Pelso (Platen See, Balaton), iar triunghiul de nord-vest, ntre lacul Pelso, Sava si Dunre, a
fost atribuit fratelui mai tnr, Widimer372.
Theodoric, care avea s joace un rol att de mare n Italia, se nscu tocmai n momentul n care
Thiudimer primea vestea biruintei lui Walamer asupra hunilor, care ncercaser a se ntoarce n
locurile de
371 Italy and her invaders (476-535), ed. a Il-a, Oxford, 1896, t. III, pp. 10-11.
372 Ibidem, p. 13.
373 Dat admis n general pentru nasterea lui Theodoric.
315

unde fuseser alungati (454)373. Cnd el era n vrst de 7 ani, fratii ostrogoti descoper c
indemnitatea, pe care sub eufemismul de strenuae sau strenae (dar de anul nou"), o primeau de la
Bizant, era n ntrziere si trimit o ambasad la Constantinopol, ca s lmureasc lucrurile.
Rspunsul adus n-a fost multumitor.
La Curtea din Constantinopol era atunci un sef got, Theodoric, fiul lui Triarius, supranumit Strabo
(Sasiul), nepotul sotiei lui Aspar. Acest got e probabil s fi fost, cum presupune Hodgkin, n
legturi de prietenie cu Leon I, pe timpul cnd acesta era un simplu subaltern al patronului
comun. Cobortor dintr-un neam inferior, fr nici o legtur cu neamul regesc al Amalilor, se
bucura totusi de prietenia Bizantului si si primea regulat onorariul anual, n timp ce Amalii erau
lsati n srcie si dispret374. Indignati, ei ridic armele, nvlesc n Moesia si o devasteaz n
lung si n lat. Leon I s-a vzut silit a ncheia pace cu ei (461), pltin-du-le rmsita subventiei
dintr-o dat si garantnd-o pentru viitor. Ostrogotii, la rndul lor, s-au obligat a nu mai cutreiera
regiunile din sudul Dunrii si, drept garantie a fidelittii lor, au trimis ostatic la Constantinopol pe
cel mai n vrst dintre mostenitorii Amali, pe Theodoric, fiul lui Thiudimer, un copil de 7 ani.
Bine nzestrat, acest copil s-a fcut repede iubit de Leon I.
374 Missa legatione ad imperatorem Walamir ejusque Germani... vident Theodericum Triarii
filium... omnino flo-rentem cum suis, Romanorumque amicitiis junctum et annua solennia
consequentem et se tantum despici" (lordanes, citat de Hodgkin, loc. cit., p. 76, n. 2).
316

Timp de zece ani, ct a stat Theodoric la Constan-tinopol, ostrogotii au pstrat cu credint pacea.
Ei au purtat unele lupte cu vecinii de la nord si est; atacati de Dingizech, care trecu Dunrea cu
hunii si, ostrogotii i bat strasnic si-i alung din Pannonia. Au avut apoi lupte cu suevii. O parte
dintre ei trecuser mai nainte, am vzut, cu vandalii si alanii, n Spania. Suevii cu care aveau
acum de a face locuiau n coltul sud-vestic al Germaniei, n regiunea cunoscut azi sub numele de
Pdurea Neagr. Ei erau amestecati cu ala-mannii. Pentru a prda n imperiu, suevii au fost
nevoiti s treac peste ostrogoti, jefuindu-le vitele. Ostrogotii i-au atacat noaptea n lagr, lng
lacul Pelso (Balaton), capturndu-1 pe regele Hunimund si trnd n sclavie mare parte din
armat. Dup moartea lui Hunimund, au dat drumul fiului su si captivilor, trimitndu-i n patria
lor, Suabia, fiindc era greu s-i hrneasc sau socoteau riscant a robi un popor asa de mare375.
Dup un timp, probabil pe la 470, fiul lui Hunimund, spre a rzbuna nfrngerea suferit, i-a
atacat pe ostrogoti, aliindu-se cu skirii. Walamer, aruncat de pe cal n timpul btliei ce avu loc
lng Sava, fu strpuns de lncile suevilor si lordanes afirm c ostrogotii au sters de sub soare
numele skirilor. Oamenii lui Walamer au recunoscut acum autoritatea lui Thiudimer. Acesta ddu
o lupt sngeroas cu suevii si skirii care aveau o confederatie si cu gepizii,
375 Hodgkin, op. cit., pp. 18-22.
376 Ibidem, pp. 22-23.
317
NICOLAE BANESCU
rugii si sarmatii. Aceast mare confederatie fu nvins de ostrogoti, rzbunnd moartea lui
Walamer376.
n 471, Thiudimer ntreprinse o alt campanie, iarna. Trecnd Dunrea, strbtu Moravia si
Boemia si i lovi din spate pe suevi si pe confederatii lor alamanni. Cnd se ntoarse din aceast
campanie, Thiudimer l afl acas pe fiul su Theodoric, un tnr de vreo 17-18 ani, ntors de la
Constantinopol. mpratul Leon I l pusese n libertate, ncrcat de daruri.
Theodoric se pregti ndat pentru ntia sa fapt de arme. Strnse n jurul su o trup de vreo
zece mii de oameni si se strecur, fr stirea tatlui, smulgnd Sirmium din minile regelui sarmat
Babai, care fu ucis.
Nu mult nainte de moartea lui Leon, ostrogotii, socotind Pannonia prea strmt pentru ei, cereau
s fie dusi la rzboi. Widimer si Thiudimer hotrr s plece. Thiudimer, ca mai puternic, si lu
sarcina mai grea de a se stabili pe teritoriul Imperiului bizantin, lsndu-1 pe Widimer s
nvleasc n Italia.
Thiudimer trecu Sava cu o armat considerabil, care impuse sarmatilor de la frontier
neutralitatea, o apuc pe valea Moravei si ocup Naissus (Nis). Theodoric fu trimis ntr-un mars
rapid spre sud. El trecu peste Balcani n valea fluviului Axios (Vardar). Stobi, Monastir, n
Macedonia, posibil si Larissa, n Thessalia, czur n minile sale. Aflnd de succesele fiului su,
Thiudimer porni de la Naissus spre Thessalonic (primvara anului 473). Patriciul Hilarianus,
comandantul de Thessalonic, vzndu-se asediat, negociaz cu seful ostrogot si se ncheie o
conventie prin care barbarii se oblig a nceta jafurile, primind n schimb o regiune fertil, cu o
grup de orase, lng Marea Egee.
318

Curnd dup aceste evenimente, Thiudimer muri (474)377 si Theodoric, un tnr de 20 de ani
acum, lu succesiunea ca rege, iar mpratul trebui s-i cedeze alt regiune, Moesia de Jos cu
Novae, unde cantonase, 75 de ani mai nainte, Alaric.
Widimer porni n 473 ctre Italia, dar, abia ajuns acolo, se mbolnvi si muri. Glycerius nu fu n
stare s lupte cu ostrogotii si intr n tratative cu ei, pltindu-i pentru a trece, ca federati, n Gallia.
Fiul lui Widimer i conduse si, renuntnd la demnitatea regal, si-a unit fortele cu ale lui Euric,
regele vizigotilor378.
c. Anthemios si Ricimer. Politica religioas a lui Leon L Moartea sa. Pacificarea Galliei era o
problem tot att de grav pentru Anthemios cum fusese pentru Majorian. Situatia era acum si
mai rea. Euric, regele vizigotilor, se gndea a-si ntinde stpnirea asupra ntregii Galii si asupra
Spaniei. Vznd primejdia, galo-ro-manii cerur protectia lui Anthemios, trimitnd la Roma o
deputtie. Cunoscutul literat Sidonius Apollinaris fcea parte din misiune, si el a compus un
panegiric mpratului, cu ocazia consulatului su. Anthemios a cutat a-si asigura concursul
burgunzilor mpotriva gotilor, dar n-a putut rezista agresiunii lui Euric.
ntre Anthemios si Ricimer erau acum relatii dusmnoase. Italia era mprtit n dou, n 472
mpratul domnea la Roma, iar patriciul la Milan. Olybrius, pe atunci la Constantinopol, fu trimis
de Leon I la Roma, ca s-1 mpace pe Anthemios cu
377 Dat indicat de Stein, Geschichte..., p. 528. Ibidem, pp. 25-27.
319

Ricimer. Dar mpratul trimise si un mesager lui Anthemios, cu o scrisoare n care l ndemna s-1
suprime pe Olybrius. Scrisoarea czu n minile lui Ricimer, care-1 proclam n aprilie pe
Olybrius mprat, asedie ndat Roma si o cuceri cu usurint. Anthemios fu prins si decapitat, la
15 iulie 472379. Dar Ricimer nu supravietui nici dou luni socrului su: el muri de hemoragie, la
18 august, n noiembrie se stinse si Olybrius, de hidropizie. Tronul Romei fu ocupat de Glycerius,
proclamat mprat la Ravenna.
n chestiunea religioas, Leon I a mbrtisat ortodoxia stabilit de Sinodul de la Chalkedon,
continund astfel politica naintasului su. Dup moartea lui, evenimente grave s-au ntmplat n
Biserica Alexandriei. Patriarhul Proterios, fiindc servea interesele adversarilor, fusese ucis de
alexandrini, care-1 nltaser n Scaun pe Timotheos, zis Aeluros, partizan zelos al lui Dioskoros.
Leon I nu tolera acest lucru. El l scoase pe uzurpator din Scaun, lund avizul episcopilor din
fiecare eparhie si-1 exila la Gangra, apoi de acolo la Cherson, unde muri. n locul su fu numit alt
Timotheos, zis Basilikos, care a fost un prelat blnd si tolerant380.
Leon I trecu din viat n ziua de 3 februarie 474. Temndu-se a-1 declara ca succesor pe Zenon,
din cauza impopularittii isaurienilor, ls imperiul nepotului su Leon al II-lea, de vreo sase ani,
fiul lui Zenon si al Ariadnei, asociat mai dinainte la tron. Dar acesta, la ndemnul mamei sale, l
asociaz pe tatl su la domnie,
379 Bury, History, I, p. 377, si urm.
380 Theoph., pp. 172-173 (Bonn).
320
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
punndu-i pe cap diadema imperial n Hippodrom (9 februarie 474). Tnrul mprat muri dup
nou luni si Zenon rmase n fruntea imperiului singur.
2. Zenon (9 februarie 474-9 aprilie 491)
a. Uzurparea lui Basiliskos. Revoltele lui Mar-cian si Illos. Zenon era un om lipsit de nsusiri.
Mal-chos ne spune c nu avea n firea sa cruzimea lui Leon I, nici mnia nempcat care-1
stpnea pe acesta ncontinuu, dar n multe era ambitios si cele ce le svrsea, le fcea pentru
glorie si pentru a-si atrage admiratia, mai mult din ostentatie dect cu adevrat". Nici experienta
afacerilor publice n-o avea, nici stiinta prin care domniile pot fi conduse n sigurat381. Finantele
se aflau n cea mai mare penurie, cci cele pe care le lsase Leon I, cnd a murit, n tezaurul
public, toate se goliser iute de Zenon, multe fiind druite de el amicilor, la ntmplare"382.
Dac la acestea adugm c trupele de isaurieni, pe care el se sprijinea, se fcuser tuturor
nesuferite prin violentele si grosolnia lor, ntelegem lipsa de popularitate a noului mprat si
multele rebeliuni ce-i disputar attia ani tronul.
El si-a inaugurat totusi domnia cu un mare succes, punnd capt rzboiului vandal att de
pgubitor. Ultimul act al acestui rzboi a fost ocuparea orasului Nicopolis, curnd dup moartea
lui Leon. Zenon l trimise pe Severus s trateze pacea si acesta, refuznd
382
Ibidem, pp. 275-276 (ed. Bonn). Ibidem, p. 275.
321

darurile ce i se fceau, spuse c cel mai bun dar ar fi libertatea captivilor. Genseric i-a predat
atunci pe toti captivii si si ai fiului su si i-a ngduit lui Severus s rscumpere cti a putut
dintre ceilalti, ndat dup aceea s-a ncheiat o pace perpetu (474), care a fost confirmat, dup
moartea lui Genseric (477), de fiul
383
sau
Abia ncepuse, sub aceste bune auspicii, domnia lui Zenon si o conspiratie se urzi mpotriva sa,
condus de mprteasa vduv Verina (475-476). Ambitioas, ea nu putea suferi s se vad
aruncat pe planul al doilea si se gndi a ridica la tron pe favoritul su Patrikios, mai nainte
magister officiorum. Verina-1 atrase n conspiratie si pe fratele ei Basiliskos, iar acesta izbuti a-i
cstiga de partea lor pe isaurianul Illos si pe fratele su Trocundes, oameni de ncredere ai
mpratului. Cnd toate pregtirile fur gata, Verina l convinse pe Zenon c Senatul si poporul s-
au unit n hotrrea de a-1 rsturna si c singura sa scpare e fuga. Speriat, mpratul si ia sotia si
mama, bani din tezaurul imperial si, nsotit de putini isaurieni, se strecur dincolo de Bosfor, la
Chalkedon (9 ianuarie 471), ndreptndu-se spre patria sa Isauria, unde se simtea mai n sigurant,
regiunea, situat la poalele muntelui Taurus, fiind greu de strbtut de armate.
Verina nu rmase, cum sperase, stpn pe situatie. Basiliskos, tot att de ambitios ca si ea, fu
proclamat de Senat si ncoronat mprat. El o ncoroneaz ndat pe sotia sa, Zenonis, ca Augusta,
si ridic pe fiul su
383 E.W. Brooks, The Eastem Provinces, p. 472.
384 Zonaras, t. III, p. 128 (Bonn); Bury, I, pp. 390-391.
322
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Marcus la rangul de Caesar, ncoronndu-1 apoi si Augustus. Ca precautie mpotriva intrigilor
Verinei, l suprim n acelasi timp pe Patrikios384.
Dar Basiliskos nu se putu mentine mult timp. El ajunse cu totul impopular, sprijinind
monofizitismul. Trimitndu-1 pe Illos cu fratele su mpotriva lui Zenon, acestia l nving un
timp, dar deodat trec de partea lui, fie ademeniti de banii si promisiunile lui Zenon, fie primind
scrisori de la Senat, informndu-i c nebunia lui Basiliskos e insuportabil si ndemnn-du-i s
ajute la ntoarcerea lui Zenon. Acesta, unin-du-si fortele cu ale lor, se ndrept ctre Constan-
tinopol. Zenonis, o femeie foarte frumoas, avea si ea un favorit, pe Harmatios, nepotul sotului
su. Sub influenta ei, Harmatios fusese numit magister militum n Thracia. Basiliskos l trimite
acum s-i ntmpine pe adversari n Asia. La Niceea, unde se afla cartierul lui Zenon, Illos
reuseste s-1 despart pe Harmatios de Basiliskos. Armatele unite merg la Constantinopol si
Zenon intr astfel fr rezistent n vechea sa resedint (august 476). Basiliskos, mpreun cu
familia sa, fiind scos din Sfnta Sofia, unde se refugiase, a fost exilat ntr-o fortreat din
Cappadocia. nchis ntr-un turn a crui poart a fost zidit si turnul dat n paza unei trupe sigure,
rebelul pieri acolo de foame, cu sotia si copiii si385.
384
Zonaras, t. III, p. 128 (Bonn); Bury, I, pp. 390-391. 385 Zonaras, III, pp. 129-130. Dup Bury, ei
au fost decapitati. [E.W. Brooks, The Emperor Zenon and the Isaurians, English Historical
Review", 8 (1893), pp. 209-238.]
323

Dup vreo trei ani se produse a doua ncercare de a-1 rsturna pe Zenon, aceea a lui Marcian. El
era, dup mam, nepot al fostului mprat cu acest nume si fiul lui Anthemios, mpratul din
Occident, deci fiu de mprat. Cstorit cu Leontia, fiica mai mic a mpratului Leon I, o
porphyrogenet, nscut dup ce tatl su se urcase pe tron, pe cnd Ariadne fusese nscut
nainte de domnia lui Leon, Marcian se socotea mai ndrepttit s ocupe tronul. Ca atare, el si
ridic trupe si mpreun cu fratele su, Prokopios, atac palatul cumnatului su si casa lui Illos. O
btlie crncen avu loc si victoria era aproape cstigat, dar Marcian nu sustinu mai departe
atacul si amn pn a doua zi rezultatul final, n acest timp, Illos trecu Bosforul cu isaurienii si
si risipi armata lui Marcian, n parte atrgnd-o prin daruri. Marcian trebui s-si caute azil la
Sfintii Apostoli, de unde fu scos, surghiunit n Asia Mic si hirotonisit preot. Leontia se retrase si
ea ntr-o mnstire.
Cel din urm revoltat mpotriva domniei lui Zenon, ceva mai trziu, a fost cel mai de seam si
mai nobil dintre dusmanii si, concetteanul su Illos. Zenon i datora o deosebit recunostint
pentru serviciile ce-i fcuse, ajutndu-1 s-si recapete tronul. Dar femeile din familia imperial l
urmreau cu nepotolita lor ur. De trei ori viata i fusese n primejdie prin uneltirile lor. Verina era
cea mai vinovat dintre toate, ntre altele, ea l ndemnase pe prefectul pretoriului Epinikos s-1
asasineze si acesta, exilat n Isauria, i fcu aceast
Hodgkin, III, pp. 52-52.
324
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
destinuire. Illos se retrase atunci de la Curte. Dar fu rechemat n curnd si mpratul i iesi
nainte cu o suit impuntoare, dincolo de Bosfor386. Mai nainte de a intra n capital, probabil
la sfrsitul anului 478, Illos i descoperi lui Zenon intrigile Verinei mpotriva vietii sale,
declarndu-i c nu se simtea niciodat n sigurant ct timp aceast femeie va rmne n
Constantinopol. Zenon o prsi la discretia lui Illos, care o trimise cu o mare suit n Isauria,
silind-o a se clugri n biserica din Tarsos387, apoi o nchise n fortreata din Dalisandos.
Printre nsotitorii lui Illos, n acea zi de triumf, se gsea si un om cu mult reputatie printre
contemporani, egipteanul Pamprepios din Panopolis, n Thebaida, ntrunind n persoana sa
calitatea de gramatic, poet si filosof. Dup ce predase literele la Panopolis, apoi la Alexandria, el
se dusese la Atena, unde studiase filosofia la scoala neoplatonismului mistic a celebrului Proclus.
Atenienii 1-au considerat cel mai eminent dintre discipolii divinului maestru.
Hodgkin ne-a schitat n cteva pagini cariera acestui interesant tip al pgnismului388. Dar un
studiu excelent asupra lui, de o informatie impresionant, pe care n-a avut-o savantul englez, ne-a
dat Henri Gregoire389. Acest studiu, att de sugestiv, probeaz
Kd'iepo,'
387 loan de Antiochia:ev Tt? Kat Tapaov Lf ap. Hodgkin, III, p. 53, n. 1.
388 P. 53 si urm.
389 H. Gregoire, Au cmp d'un Wallenstein byzantin. La vie et Ies vers de Pamprepios
aventurier paien, n Bulletin de l'Association Guillaume Bude", nr. 24 din iulie 1929, pp. 22-
38.
325
NICOLAE BANESCU
cooperatia elenilor pgni, atrasi de Pamprepios, la revolta lui Illos, cu speranta de a revedea,
multumit omului de ncredere al acestuia, zilele lui Libanios si Iulian". Pamprepios si asimila
artele secrete ale magiei, ale profetiei si theurgiei. El cuceri mna unei ateniene si o catedr de
filologie390, avnd un mare protector n arhontele Theagenes, adevratul Mecena" al
Universittii ateniene. Arhontele era ns un mare nfumurat si pretindea de la protejatii si o adu-
latie permanent, neadmitnd nici o independent. El avu cu Pamprepios un conflict de amor
propriu" -cum l caracterizeaz, nvtatul belgian - iar filosoful nostru demisiona si prsi Atena,
plecnd la Constantinopol.
n acest oras plin de crestini, el nu fcea un secret din pgnismul credintei sale, ci n toat
libertatea si-1 manifesta391, nct duse la bnuiala c stie si alte lucruri ale ntelepciunii
secrete", ntr-o mprejurare nregistrat de Suidas, dup Damascius, Pamprepios l cunoscu pe
Illos, de care si leg apoi viata. Generalul, un iubitor de literatur, aflndu-se odat cu oameni
nvtati, dori s aud vorbindu-se despre suflet. Multi dintre cei prezenti filosofar, fiecare n
felul su, asupra acestui delicat subiect, dar discutia a lsat confuzie n spirite din pricina
contradictiilor. Atunci Marsos, prieten intim al lui Illos, spuse c Pamprepios, un sofist egiptean
despre care se spun
390 Ibidem, p. 24.
391 Suidas, s, v., pasaj din Malchos: To '
iat; OVK L%ov vnoKpiaiv, SeiKvvfievov.
vrov Tg nappr\Giaq Jipo8r\)i(og
326
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
minuni, poate lmuri fr gres chestiunea n discutie, si-1 aduse la Illos. Pamprepios a tinut cu
mare elegant despre suflet un discurs mult meditat. Fermecat de cele auzite, Illos 1-a proclamat
mai ntelept dect toti profesorii din Constantinopol, prin ngrijit lui vorbire fluent392 si 1-a
numit profesor, cu un mare salariu pltit de Stat. El fu ridicat de atotputernicul su prieten la
nalta functie de quaestor al palatului sacru. Creditul lui Pamprepios se ntemeia pe prezicerile ce
le fcea ministrului protector.
Ca si dasclul su Proclus, Pamprepios era un grec, deci un pgn n credinta sa si invidiosii
uneltir a-1 compromite, artndu-1 ca practicnd magia si profetiile, neferindu-se a-i face lui
Illos preziceri mpotriva mpratului. Ei l convinser pe Zenon si Verina s-1 exileze. Illos
trimise dup el si-1 lu n Isauria, fcn-du-1 sfetnicul su, cci era plin de ntelepciune politic
(?ccd TJV jap noiriKfjg avvaewq e/i^Aeog)393.
Dup loan de Antiochia, disensiunea dintre Zenon si Illos a fost nceput de cel dinti, mpratul
cernd cu insistent eliberarea fratelui su Longinus, nchis de Illos de mai multi ani ntr-o
fortreat din Isauria.
Ariadne ceru si ea struitor lui Zenon rechemarea mamei sale, dar mpratul i spuse s-o cear lui
Illos. Acesta nenduplecndu-se, Ariadne cstig pe unul din garda scholarilor s-1 asasineze, dar
atentatorul nu reusi dect s-1 rneasc, tindu-i o ureche. Illos ceru
392 Suidas, s.v.-. (pevaKia&eig "7/Uoug /iL/zLpi/iv?#fLvj7 Ao/tfflTepov avmv nvucav
eicpivs tv naiSsvrv KcovoTavrivov.
TO Ibidem. ''''"'" '' '
327

s mearg n Orient spre a se reface si Zenon l numeste magister militum per Orientem. Illos se
instaleaz la Antiochia, urmat de credinciosul Pamprepios si de alti prieteni si aderenti. Era n
481-482. ntre el si suveran mocnea acum dusmnia si un conflict era inevitabil. Dar nainte de a
lua ofensiva, Illos cut s-si creeze o partid n imperiu. Pamprepios, prin abilitatea si relatiile
sale, era omul care s realizeze acest proiect. S-a negociat cu dusmanii Bizantului: n Orient cu
persii, n Occident cu Odovakar. S-a cutat a se atrage toti nemultumitii. Elenii sperau o renviere
a epocii lui Iulian, catolicii, rsturnarea ereziei monofizite triumftoare a Edictului de unire al lui
Zenon.
Pn la nceputul anului 484, mpratul, prins n ostilittile cu ostrogotii, nu putu lua nici o
msur, dar cnd avu minile mai libere, i ceru lui Illos s-1 libereze pe Longinus. La refuzul
su, Zenon l revoc din comandamentul Orientului, nlocuindu-1 cu loan Scitul, n acelasi timp,
el i expulza din Constantinopol pe prietenii rebelului, confiscndu-le propriettile. Astfel se
dezlntui rzboiul care tinu patru ani394.
Illos l scoate din nchisoare pe Marcian si-1 proclam mprat; se aliaz apoi cu Verina, pe care o
aduce din fortreata isauric n care zcea, si ea, n costum imperial, ca dispunnd de coroan, l
proclam, la Tarsos, mprat pe patriciul Leontios, ales de Illos. La 27 iunie 484, uzurpatorul intr
solemn n Antiochia395. Pamprepios e nltat de acesta la nsemnata demnitate de magister
officiorum.
! Bury, I, pp. 395-396. ' Gregoire, st. cit., p. 29.
328
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
mpotriva isaurienilor, Zenon i mobilizeaz pe barbarii lui Theodoric Amalul, auxiliari rugi
comandati de fiul lui Aspar, Ermenric. n btlia care avu loc, isauriefiii sunt nvinsi. Rebelul se
nchide atunci n fortreata isauric Cherreas (Cherris) mpreun cu aderentii si principali:
Leontios, Marsos, Pamprepios, mprteasa Verina. Fortreata sustinu un asediu eroic timp de
patru ani si czu n cele din urm prin trdarea sotiei lui Trocundes, n 488. Ea s-a oferit
mpratului n acest scop si, sub cuvnt c aduce o propunere de iertare, se introduce n cetate si
deschide portile dinaintea trupelor imperiale. Verina murise curnd dup nceperea asediului.
Marsos murise si el; Pamprepios pierise cu trei ani mai nainte, ucis din ordinul lui Illos, pentru
trdare. Textul unui horoscop anonim al lui Pamprepios, stabilit dup lovitur, nu las nici o
ndoial n aceast privint396. Illos si Leontios fur decapitati si capetele lor trimise la
Constantinopol, unde fur purtate n vrful unor prjini n Hippodrom. Cu aceasta, seria
revoltelor se ncheie definitiv. Situatia grea n care 1-au pus pe mprat, 1-a mpiedicat s
intervin n Africa n ajutorul crestinilor, prigoniti de fanatismul arianului Huneric.
396 H. Gregoire, an.cit., p. 31; cf. loan din Antiochia, ed. Carolus Muller, HG, voi. V, Paris,
Firmin Didot, 1870, fragm. 214, pp. 27-28. [D. Pingree, Politicul Horoscopes from the Reign of
Zeno, DOP, 30 (1976), pp. 133-150.]
329
NICOLAE BANESCU
b. Politica intern a lui Zenon. Reforme administrative. Noul formular al credintei (ffenotikori).
n politica intern, Zenon nu avea pregtirea necesar pentru a conduce Statul. Oamenii de care se
nconjurase, n mare parte isaurieni, neavnd nici ei vreo cunostint de administratie, mpratul a
fost nevoit a ncredinta prefectura pretoriului, marea masin pentru procurarea banilor", cum o
caracterizeaz E. Stein397, unui om priceput n afaceri. Asa se explic ndelungata functiune a lui
Sebastian n acest nsemnat post, el fiind deosebit de dibaci n materie de finante, desi punea la
mezat functiunile si guvernmintele398. Zenon introduse ns n administratie unele inovatii care
aveau s rmn. El a creat noua demnitate aulic de consul onorar sau ex-consul, ano
VJKXTCOV, conferind astfel calitatea fictiv de consul persoanelor care nu exercitaser de fapt
consulatul. Acesti fosti consuli" au format timp de secole o clas de demnitari bizantini, care a
supravietuit disparitiei consulatului propriu-zis. Rangul lor era inferior numai patriciatului. Cu
timpul, s-a depreciat ns din ce n ce mai mult. n sarcina lor era ntretinerea conductelor de ap
ale capitalei.
Zenon a modificat apoi jurisdictia senatorial. Cnd cei distinsi cu rangul de clarissimi si aproape
toti spectabiles au pierdut dreptul de a lua loc n Senat, li s-a permis a rezida afar din capital.
Prefectul orasului nu mai avu asupra lor jurisdictia civil si o nou jurisdictie fu stabilit de acum
pentru senatorii vinovati
397 Hist. du Bas-Empire, t. II, p. 7.
398 MaJchos, p. 276: Kan^evcav, coanep e| atOpq, navta,
rai
npcc'cov ev ev Tt\ paaicog ccvfj 5ianpTTLO"&cci
330

de un delict grav: Senatul din Constantinopol particip n larg msur la jurisdictia asupra
membrilor si. Stein a stabilit c, la nceputul secolului al V-lea, Consistoriul imperial, ale crui
sedinte se numesc silentia, si Senatul, ale crui sedinte se cheam con-ventus, se ntrunesc ntr-o
sedint comun, silentium et conuentus, consacrat uneori procesului unui membru al
Senatului399.
Faptul cel mai nsemnat al domniei lui Zenon, n ce priveste politica intern a fost ncercarea de a
restabili pacea n snul Bisericii. Provinciile Orientului fuseser pierdute pentru imperiu, prin
politica religioas a predecesorilor. sefii Bisericii simtiser nevoia de a le readuce n snul ei si a
cuta, prin urmare, o formul mpciuitoare. Patriarhul Akakios propuse atunci o nou formulare
a credintei, pe placul monofizitilor. La ndemnul su, Zenon ddu celebrul Edict de unire,
'EVGJTIKOV (482).' Scopul principal era de a nu jigni nici pe monofiziti, nici pe ortodocsi cu
privire la unirea celor dou naturi ale lui Christos. Noul formular al credintei fu semnat, n timpul
pstoririi lui Akakios si a urmasului su Anastasios, de toti episcopii Orientului. Acest Henotikon
plcu mai cu seam egiptenilor. Se expune n el, n mod exact, doctrina catolic asupra ntruprii,
fr a adopta si fr a respinge termenii particulari sau opiniile sectelor vrjmase. O anatem
solemn se pronunt mpotriva lui Nestorios si a lui Eutyches, mpotriva tuturor ereticilor care l
mpart sau
399 Op. cit., p. 70 si urm.
* Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, t. III (1911), p. 500 si urm.
331

l confund pe Christos. Se hotra c Mntuitorul e de aceeasi natur cu Tatl, n natura Sa divin,

si de aceeasi natur cu noi, n natura Sa de om. Se ocoleau ns expresiile o natur" si dou
naturi"400. Deciziile celui de al patrulea Sinod de la Chalkedon se eludar si, astfel, aceast nou
formulare a credintei putea strnge la un loc pe prietenii si pe dusmanii Sinodului al IV-lea.
Patriarhii monofiziti de Alexandria si Antiochia au prilejul de a intra iarsi n snul Bisericii
imperiului. Numai papa vechii Rome, Felix al III-lea, se desparte de ea. E cel dinti act al
schismei dintre Occident si Orient si, dup cteva decenii, Bizantul va cuta iarsi apropierea de
Roma.
c. Politica extern, nceputul dezagregrii stpnirii romane din Apus. Luptele cu gotii. Odovakar
si Theodoric. Regatul ostrogot. Fapte politice de o gravitate exceptional se ntmpl n aceast
domnie n jumtatea de apus a imperiului.
Orestes, roman din Pannonia, fost n serviciul lui Attila, intrase n Italia si fusese nltat la rangul
de generalisim (magister militum). El merse asupra Ravennei, alungndu-1 pe Nepos (impus de
Leon I) la Salona si proclamndu-1 augustus pe fiul su, Romulus (29 octombrie 475), zis
Augustulus, din cauza tineretii sale.
Armata Italiei era n acest timp compus din elemente barbare, recrutate din micile popoare de la
Dunre, eliberate de jugul hunilor si sfrmate de os-
* Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, t. III (1911), p. 500 si
urm. , ,...... . ,-, , ,...., .,,
332

trogoti: rmsitele skirilor, herurilor, turkilingilor, la care se adugau rugii refugiati n Italia.
Trupele barbare erau cantonate n Liguria, n cmpia fluviului P6, gzduite de locuitori si hrnite
din magaziile Statului. Ele nu erau multumite de aceast situatie, invidiau soarta federatilor
ostrogoti, vizigoti, burgunzi, vandali, crora li se distribuiser pmnturi si care si pstrau legile,
sub autoritatea regelui de natiunea lor.
Nemultumirea era attat de un ofiter, Odovakar (Odoacru), un skir, fiul vestitului Edecon, regele
skirilor, consilierul favorit al lui Attila. Cnd poporul su fu nimicit de ostrogoti (pe la 470), el
veni n Italia si lu serviciu n garda imperial. Originea sa regal i ddea o mare autoritate
asupra armatei. Pe la mijlocul verii anului 476, trupele reclamar lui Orestes o treime din
pmnturile Italiei. Cererea fu respins si ndat izbucni revolta. Orestes se nchide n Pavia, care
e cuprins si ars. El fugi la Piacenza, unde fu prins si decapitat (august 476). Fratele su Paul e
ucis n Ravenna. Odovakar crut pe tnrul Romulus Augustulus, multumindu-se a-1 despuia de
purpur si a-i hotr ca resedint, cu familia sa, vila lui Lucullus din Campania401, cu o pensie de
6000 aurei.
Armata barbar l alese pe Odovakar rege, nu al Italiei, ci rege al natiunilor, al mercenarilor
refugiati n Italia. El si lu prenumele de Flavius, care apartinea dinastiei imperiale.
101 Hodgkin a propus identificarea acestei viile cu Castel dell'Ovo de la Neapole, pe vremea
aceea ntins si pe continent, cuprinznd o parte din cartierul modern Santa Lucia (Op. cit., III,
p. 173). ..,,.,.. ,,,... > ......-. , -<- . i
333
NICOLAE BNESCU
Evenimentele din 476 au fost de obicei socotite drept cderea Imperiului de Apus", expresie pe
care Bury o consider cu dreptate ca inexact si nefericit, cci, dup cum afirm el, nici un
imperiu n-a czut n 476 si nu era un imperiu de Apus care s cad. Era numai un Imperiu roman,
care uneori era guvernat de doi sau mai multi augustf. Situatia creat n 476 a fost similar celei a
domniilor mpratilor ridicati de Ricimer. Apusul a ajuns n cele din urm, cum s-a mai ntmplat
temporar, sub unica suveranitate a mpratului din Orient.
Revolutia italian din 476 a fost un eveniment nsemnat, afirm nvtatul englez, fiindc
reprezint un stadiu important n procesul dezmembrrii imperiului. El apartine - adaug Bury -
aceluiasi catalog de date cronologice care cuprinde anul 418, cnd Honorius i-a asezat pe goti n
Aquitania, si anul 435, cnd Valentinian a cedat trile Africii vandalilor, n 476 acelasi principiu
al dezintegrrii a fost ntia oar aplicat Italiei. Asezarea germanilor de est ai lui Odovakar, cu
consimtmntul lui Zenon, ncepu procesul prin care pmntul italian avea s treac n minile
ostrogotilor si longobarzilor, ale francilor si normanzilor"402.
Odovakar s-a dovedit un crmuitor inteligent. El si-a dat seama c fortele sale militare (vreo
15.000 de oameni) nu-i puteau da autoritatea de a stpni aristocratia italian si relatiile cu
strinii. De aceea, cut s triasc n bun ntelegere cu vecinii. El distribui a
im Op. cit., pp. 408-409.
334

treia parte a pmnturilor italiene (.tertia) soldatilor si, ceea ce refuzase guvernul imperial; dar
numrul propriettilor ce puteau fi mprtite n toat Italia era considerabil si multe rmseser
nedistribuite. O treime a veniturilor financiare a fost atunci ncasat n natur pentru cheltuielile
militare, probabil, cum so-coate Stein, pentru acordarea unei solde anuale soldatilor (donativum).
Fat de Senat avu o atitudine binevoitoare. El i restitui puterile monetare de odinioar si, din
ordinul Senatului, s-au btut atunci monede de aram curat. Odovakar ddu de asemenea celui
mai vechi ex-con-sul, numit prior sau caput senatus, anumite atributii, desfcute n parte din
prefectura urban403. Stein vede n aceast msur intentia de a-1 renvia pe princeps senatus al
Romei republicane, voind, poate, a face din Senat un sprijin al stpnirii sale, mprtind cu el
mostenirea puterii imperiale a Occidentului si s fac oarecum autoritatea sa legitim. El
trimisese, la sfrsitul anului 476, o ambasad la Constantinopol, ca s duc acolo insigniile
imperiale, declarnd c, n mprejurrile de fat, un singur mprat e de ajuns pentru Occident si
Orient si s cear lui Zenon s-1 numeasc pe Odovakar patrikios si s-i ncredinteze guvernarea
Italiei404. La Curtea din Constantinopol se afla atunci si o solie a lui lulius Nepos, venit din
Dalmatia ca s cear s-1 ajute pentru restaurarea sa. Verina, nrudit cu el, sprijinea aceast
cerere. Zenon fu ns prudent. El nu-i acord nici un sprijin efectiv,
403 E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, p. 44.
404 Malchos, p. 235.
335

dar spuse ambasadei lui Odovakar c mprat al Occidentului era Nepos si seful ei de la acesta
trebuie s cear titlul de patrikios. Dar, n scrisoarea ce-i trimise, Zenon l numeste patrikio^.
n 479 pozitia lui Odovakar se ntrise. El nu se ntelesese cu Nepos; Verina fusese nchis si Illos
era puternic la Curte. Zenon se decise deci a recunoaste lui Odovakar anumite prerogative
imperiale, mai ales dreptul de a numi functionarii. De la 480 nainte, barbarul numi un consul
care fu recunoscut si n Orient406. Odovakar a tinut seam de principiul n virtutea cruia baterea
monedelor de aur era rezervat mpratului.
Nepos dispru n curnd, asasinat n primvara a-nului 480 de doi din oamenii si, care uzurpar
stpnirea Dalmatiei.
Aprarea Italiei a fost asigurat. Dac pierduse Proventa meridional cu Arles si Marsilia, cedat
lui Eurik al vizigotilor, Odovakar ncheie cu Genseric al vandalilor un tratat favorabil, prin care
acesta i lsa, n schimbul unui tribut, Sicilia, afar de fortreata Lilybea. Aprovizionarea Romei
era, prin aceasta, n sigurant. El reusi a recupera si Dalmatia, executnd pe asasinii lui Nepos si
fcu o campanie mpotriva rugilor din Noricum, care fur aproape exterminati. Regele lor, Feva
(s. Feletheus) fu luat captiv si executat. Aceasta contribui la cderea lui Odovakar, cci Frederic,
fiul lui Feva, fugi n Moesia inferior la ruda sa, Theodoric, si-1 att mpotriva aceluia.
405 406
Ibidem, p. 236.
E. Stein, op. cit., p. 47.
336

Ostrogotii se revrsau nencetat din locuintele lor din Pannonia si erau din nou un pericol pentru
imperiu. Un got, pn atunci n serviciul imperiului, Theodoric, fiul lui Triarius, supranumit
Strabo (Sasiul), pustia Thracia, la sfrsitul domniei lui Leon I. Acesta i ddu cantonamente, o
pensie anual si postul de magister militum in praesenti, cu titlul de rege al gotilor. Pentru a se
apra mpotriva gotilor, Zenon a cutat s pun n conflict pe cei doi Theodoric. El trimise pe
Theodoric Amalul mpotriva lui Strabo. Acesta stiu ns a-1 convinge c face jocul romanilor,
care urmresc distrugerea lor. Amalul se mpac atunci cu el si amndoi trimit ambasadori la
Bizant. Strabo cerea s i se ndeplineasc cele stabilite cu Leon I, Amalul pretindea concesia unui
teritoriu pentru poporul su si gru pentru armata sa pn la epoca recoltei, avertiznd c, dac
cererea sa nu va fi satisfcut, el nu-i va putea opri pe ai si de la jafuri. Zenon ncearc a atrage
pe Theodoric Amalul de partea sa, fgduindu-i 1.000 de livre de aur si 40.000 livre de argint si,
deosebit, un venit anual de 10.000 nomisma-ta si mna unei fiice a lui Olybrius si a Placidiei sau
a altei nobile din oras, dac va face rzboi omonimului su407. Dar promisiunile n-au folosit si
Theodoric devasta prtile Thraciei din vecintatea muntelui Rodope. mpratul se ntoarce atunci
iarsi spre Strabo si ncheie cu el un acord. Amalul, nemultumit de aceast
407 Malchos, pp. 240-241. [A. Karamaloude, Ol CTTTJV ;roAm?aj TOV Zfivcovog ner TT)V
nrcbar] rov SVTIKOV 'PcofiaiKov Kpmvt... (476-481), Symmeikta", 6(1985), pp-73-90.]
337

atitudine fat de adversarul su, se strecur prin Rodope n Macedonia si se opri n fata Thessalo-
nicului, unde l ajunse un ambasador al lui Zenon, cu propuneri de tratative. El ceru un
plenipotentiar si mpratul l trimise pe Adamantios, spre a oferi gotilor un teritoriu n Pautalia
(Kiistendil) si 2.000 de livre aur pentru acel an. Theodoric trimise mesaj lui Sidimund, un
ostrogot fost n serviciul lui Leon si care tria la proprietatea sa lng Dyrrachion, ndemnndu-1
a pune mna pe cetate. Acesta izbuti a evacua orasul, n acest timp Theodoric avu ntrevederea cu
Adamantios lng Dyrrachion. Ambasadorul bizantin i fcu imputri pentru purtarea sa si-i
atrase atentia asupra pericolului la care se expune, nconjurat cum este din toate prtile de forte
romane, sftuindu-1 la o atitudine prietenoas fat de mprat, prsind Epirul si orasele acestei
regiuni si mergnd n Dardania, unde se afl un mare teritoriu, cu pmnt bogat, suficient pentru
ntretinerea armatei sale. Theodoric, pretextnd oboseala trupelor, ceru s petreac iarna la
Dyrrachion si s plece n Dardania n primvar, dnd ostateci si declarndu-se gata a face rzboi
lui Strabo si a-1 restaura n Dalmatia pe Nepos. Adamantios plec s-1 consulte pe Zenon pentru
toate acestea si, ntre timp, Sabinianus, care comanda Illyricum, repurta o victorie asupra unei
prti din armata lui Theodoric. El exagera victoria sa, trimitnd vorb mpratului s nu ncheie
acordul408. Sabinian i tinu pe goti n fru n Epir, timp de un an si jumtate; din nefericire, el fu
asasinat de un sef ingrat, n 481.
Malchos, pp. 245-258.
338
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Cu prilejul revoltei lui Marcian, cellalt Theodoric se apropie de Constantinopol, simulnd c
vrea s-1 ajute pe mprat si, intrnd din nou n conflict cu imperiul409, Zenon i aduce mpotriva
lui pe bulgari, care sunt ns btuti (481).
Moartea neasteptat a lui Strabo schimb iarsi situatia. El coborse cu sotia, cu fiul su Recitach
si cu 30.000 de goti spre Grecia; dar pe Via Egnatia, Ia locul numit Staulul lui Diomede, ntr-o
dimineat, calul su l arunc ntr-o lance pus cu vrful n sus, lng cort. Accidentul i-a fost
fatal (481)"". Aceast ntmplare l apropie din nou pe Zenon de Theodoric, fiul lui Thiudimer.
n 482, acesta prda Macedonia si Thessalia si ocupa Larissa. mpratul se hotr a face cu el o
nou ntelegere. El ddu ostrogotilor prti din Moesia si Dacia Ripensis, iar apoi (484) fu numit
ma-gister militum in praesenti (483); Theodoric fu ridicat la rangul de consul si-1 asist pe
mprat mpotriva rebelului Illos.
Dar o nou ruptur avu loc, iar Theodoric devasta Thracia (486) si se ndrept ctre
Constantinopol (487). Regiuni fu ocupat, Melantias, de asemenea si capitala, amenintat. Apoi, la
interventia surorii sale, care se afla n Constantinopol, se retrase n Moesia, la Novae, pe care
avea s-1 prseasc pentru totdeauna, cci, n 488, la apelul poporului su, care suferea de foame
si cerea alte cantonamente, barbaria se trezi n el si se decise brusc a-si aduna o armat si a porni
409 Ibidem, pp. 258-259.
410 Fiul su, care lu conducerea, svrsind prdciuni, czu, la rndul su, ucis de cellalt
Theodoric, trei ani mai n urm.
339
NICOLAE BANESCU
asupra Constantinopolului, prdnd totul n calea sa. O idee trecu atunci prin mintea lui Zenon
sau a sfetnicilor si: c 1-ar putea pedepsi pe Odovakar si elibera provinciile illyrice de
amenintarea ostrogotilor, dnd lui Theodoric nsrcinarea de a-1 nltura pe guvernatorul Italiei.
O ntrevedere avu loc cu mpratul, o conventie se ncheie si Theodoric obtinu concesia trii
Hesperiei". Zenon era bucuros a se scpa de un barbar greu de mblnzit; el si rezerva drepturile
teoretice ale suveranittii imperiului4".
Reputatia lui Theodoric si natura expeditiei trezir o nflcrare general. Toti alergar sub
steagurile sale. Aventurierul ducea cu sine nu numai armata, ci tot poporul ostrogot, mpreun cu
resturile rugilor lui Frederic. Marsul su trebuie privit, dup expresia lui Gibbon, ca emigratia
unui ntreg popor, cu femeile, copiii, btrnii si averea lor. Cele dou mii de care pierdute ntr-o
singur actiune rzboinic dau o idee despre bagajele ce urmau armata ostrogotilor n aceast
campanie a Italiei412.
n toamna anului 488 Theodoric se puse n miscare, apucnd drumul Pannoniei, pe cursul
Dunrii. tinutul acesta era ocupat de gepizi, instalati la Sirmium. Regele lor, Traustila, ncerc s
se opun, dar fu zdrobit si pieri n lupt. Biruind toate obstacolele, Theodoric trecu Alpii lulieni.
Odovakar l astepta pe Sontius (Isonzo), lng ruinele Aquileei, unde se ddu prima btlie (28
august 489). nvins, el fugi la Verona. La sfrsitul lui septembrie, avu loc o
411 Bury, I, pp. 416 si urm.
412 Gibbon, Decline and Fli, ed Bury, t. IV, p. 190 si urm.
340
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
nou btlie, sngeroas, pe Athesis (Adige), lng Verona, pierdut de Odovakar dup un mare
mcel. El se nchise atunci n Ravenna, care nu putea fi cucerit dect printr-un lung asediu.
Theodoric prefer a supune rnai nti Italia de Nord. El intr fr greutate n Milan, apoi se
nchise n Ticinum (Pavia), a crei pozitie era mai puternic. Odovakar se ntoarce asupr-i,
cuprinde Cremona si Milan si asediaz Pavia. Ajutat de vizigoti, Theodoric scap de asediu, n
490, el iesi din Pavia si Odovakar se retrase n spatele rului Adda, la est de Milan, unde se
desfsur a treia btlie nversunat (11 august 490). nvins din nou, Odovakar se nchise n
Ravenna. Acolo e asediat de ostrogoti ctiva ani. Ca s sfrseasc, Theodoric i propune
mprtirea puterii. Ostrogotii fur primiti la Ravenna, n baza unui tratat (5 martie 493) si sefii
dusmani consimtir, sub jurmnt, a guverna provinciile Italiei n comun, dar zece zile mai trziu,
Odovakar e ucis de mna chiar a lui Theodoric, la un banchet, sub pretext de complot, si familia
sa e exterminat413.
Stpn pe situatie, Theodoric se ngriji mai nti sasi aseze poporul su n tar, acordnd gotilor o
treime a domeniilor romane. Se gndi ns a nu-i risipi n toat peninsula, masnd cea mai mare
parte la nord de P6. El si lu resedinta la Ravenna. Timp de sase ani mpratul Anastasios, care
urmase lui Zenon, a sovit a defini situatia noului stpn al Italiei. Mai
413 L. Schmidt, Gesch. der deutschen Stdmme bis zum Ausgang der Volkerwandeung. Die
Ostgermanen, II. Aufl., Miinchen, 1941, pp. 295-296. , ,.;-.. -;,. ,.,, : , . (:{
341
NICOLAE BANESCU
multe ambasade trimise din Roma n-avur nici un rezultat. La rndul su, Theodoric s-a abtinut a
lua vreo msur care s fie incompatibil cu pozitia unui vicerege, sau care s fi ngreuiat o
recunoastere ulterioar, n cele din urm se ajunse la o ntelegere, n 497. mpratul Anastasios
trat cu emisarul regelui, Festus, prior senatus, stabilind definitiv raporturile de drept public ntre
regatul Italiei si imperiu. Theodoric fu recunoscut ca generalisim roman (magister utriusque
militiae) si guvernator al Italiei, sub anumite conditii, care determinar pozitia sa constitutional.
Prin aceast ntelegere, Italia rmnea parte a imperiului, ntr-un sens, Theodoric era un crmuitor
independent, dar puterea sa avea anumite limite, care implicau suveranitatea mpratului si pe
care el le-a observat cu loialitate.
Pozitia regelui ostrogot ca delegat reiese din faptul c n-a uzat de anii domniei sale n datarea
oficial a documentelor. Reiese apoi din faptul c n-a pretins dreptul de a bate moded dect ca
subordonat al mpratului. Numele acestuia continua a figura pe avers; pe revers era gravat
numai monograma lui Theodoric, nu efigia sa. Pozitia subordonat a regelui reiese nainte de
toate din faptul c nu avea puterea de a face legi, rezervat ca prerogativ suprem mpratului.
Ordonantele lui Theodoric nu erau leges, ci edicta. Dreptul de a numi consuli, acordat de Zenon
lui Odovakar, fu transferat acum lui Theodoric, dar cu restrictia c nu putea numi un got, ci numai
un roman. Excluderea se ntindea si la toate functiile civile (Prefectul pretoriului, vicarul Romei,
guvernatorii provinciilor, magister officiorum, cei doi ministri ai fi-
342
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
nantelor, questorul palatului). Gotii erau exclusi si de la demnitatea onorific de patrikiostU.
Theodoric se art binevoitor fat de lumea roman, fr concursul creia nu putea administra.
Senatul fu tratat cu respect; el continu a functiona ca mai nainte, n schimb, posturile militare
erau ncredintate numai gotilor. Calitatea lor de soldati strini determin caracterul Curtilor de
judecat a ostro-gotilor: curti militare erau instituite pentru dnsii. Lng, guvernatorul civil
roman era n fiecare provincie unul militar got: comes Gothorum provinciae si, n fiecare oras, pe
lng defensorul si curatorul roman, se afla cte un comandant de piat got, comes Gothorum
civitatis. Pe lng acesti comitesprovincia-rum si comites civitatum, un corp de officiales goti era
alctuit din asa-zisi saiones (sing. saio), echivalent gotic al curierilor imperiali, acei agentes in
rebus, care executau ordinele emanate de la suveran415.
Pe lng titlul su de magister utriusque militiae, fat de armata ostrogot Theodoric era si regele
poporului su. El a adoptat titlul de Rex (nu Rex Gothorum), fiindc strini n Italia nu erau
numai os-trogotii, ci si germanii rmasi ai lui Odovakar si rugii, care recunosteau toti regalitatea
lui.
d. Guvernmntul lui Theodoric. Politica sa extern. Personalittile literare ale epocii. Elementul
roman a predominat n Statul lui Theodoric; el a pre-
414 Bury, op. cit., I, p. 453 si urm.
415 Stein, Hist. du Bas-Empire, II, p. 122. Cf. Hodgkin, t. III, pp. 253-254.
343

dominat chiar n personalitatea regelui416. Pe cnd n Gallia, n Spania, n Africa, barbarii stpni
rmn credinciosi traditiilor lor nationale, n Italia, zice un savant francez, se vede un got silindu-
se a sustine vechiul edificiu imperial, care se clatin din toate prtile417.
Theodoric a fost un rege constructor, ngrijindu-se a repara ruinele Italiei. A construit palate la
Ravenna, therme la Pavia si Verona; a mprejmuit aceste dou orase cu ziduri noi si a restaurat
apeductele de la Ravenna si Verona. La Ravenna a secat bltile pentru a planta arbori fructiferi, a
cldit bisericile Sn Apollinare Nuovo a palatului lui Theodoric si Santa Mria in Cosmedin,
precum si Mausoleul su, mrturii ale avntului artistic pe care orasul 1-a cunoscut n domnia
lui418.
n primvara anului 500, celebrnd la Roma tricen-nalia, treizeci de ani de domnie, a acordat cu
acest
416 Vezi L. Schmidt, Theoderich, romischer Patricius undKonig derGoten, n Zeitsch. f.
schweizerische Gesch.", 19 (1940), pp. 404-414. Aceeasi prere e mprtsit si de W. Ensslin,
Das Romerreich unter germanischer Waltung von Stilicho bis Theoderich, n Das neue Bild
der Antike", Bd. II, Rom-Berlin, 1942, pp. 411-432. Urmrind etapele influentei germane, sporite
n continuu de la Constantin cel Mare, autorul arat cum toti sefii militari germani, pn la regele
got, au rmas legati de idea imperiului.
417 L. Halphen, Les barbares (Peuples et civilisations), V, IlI-e ed., Paris, 1936, chap. IV.
418 Asupra bisericilor cldite la Salona, v. art. lui Ejnar Dyggve, L'influence des Goths Salone,
Byzantion", t. XIX (1949), pp. 73-77, , , .....
344

prilej 200 de livre de aur pe an pentru ntretinerea zidurilor si a anticului palat imperial, unde a
descins. A acordat apoi poporului din Roma distribuirea gratuit a 1.20.000 de modii (10.500 hi)
de gru anual.
Pe plan religios, puse capt agitatiilor ce stpneau de ctiva ani populatia roman, dup moartea
papei Anastasius al II-lea (498), n legtur cu alegerea urmasului su. Theodoric l impuse n
cele din urm pe Symmachus, nlturat mai nainte (502), din cauza plngerilor primite mpotriva
vietii sale scandaloase, desi fusese ales de majoritatea alegtorilor419.
n politica extern dovedi energie, consolidnd situatia Italiei. Relu Proventa de la vizigoti si
Dalmatia de la uzurpatori si anex Pannonia Secunda, n Spania si Septimania exercit o
dominatie efectiv, ca bunic al lui Amalaric, fiul minor al ginerelui su, Alaric al II-lea.
Theodoric a asigurat o lung perioad de pace, cutnd a-si ntri situatia prin aliante
matrimoniale. Cu Clovis, agresivul rege al francilor salieni, stabili legturi de familie, lund-o n
cstorie pe sora lui, Audofleda. O fiic a lui Theodoric l lu de sot pe regele vizigotilor, Alaric
al II-lea; alta, Ariana, se cstori cu Sigismond, regele burgunzilor. Thrasamond, regele
vandalilor, o lu de sotie pe sora lui Theodoric, Amalafrida. n sfrsit, o nepoat a regelui
ostrogot, Amalaberga, se cstori cu regele turingilor.
Dup Anonymus Valesianus, Theodoric era un agramat care se folosea de un sablon pentru
semntur, ceea ce nu e verosimil, dat fiind cresterea ce o
419 Stein, Hist. du Bas-Empire, II, p. 132 si urm.
345
NICOLAE BANESCU
primise la Constantinopol, unde a stat atta vreme ca ostatic. E mai probabil c pasajul acesta se
refer, cum socoate Ensslin, la mpratul Iustin I, al crui nume a putut fi nlocuit mai trziu, n
chip arbitrar, cu al regelui got420.
Lunga sa domnie a fost ilustrat de cteva distinse personalitti literare. Magnus Felix Ennodius a
fost u-nul dintre ei. Nscut n sudul Galliei, si-a trit copilria n Italia de Sus. Nobil de origine, a
trebuit s intre, din cauza srciei, n clerul din Milan, la ndemnul lui Faustus. Episcopul de
Milan, Laurentiu, ajutat de Theodoric, s-a silit a face din acest oras un centru intelectual.
Ennodius a fost reprezentantul su principal. El a desfsurat o activitate variat pe terenul literelor
si s-a deosebit mai cu seam n arta epistolar.
ntre devotatii lui Theodoric se numr si Cassio-dorus (Flavius Magnus Aurelius), fiul
ministrului Cassiodorus al lui Odovakar, servindu-1 apoi credincios si pe Theodoric. Adept al
politicii regelui ostrogot, Cassiodorus a scris dou opere istorice nchinate regalittii si trecutului
poporului got: l. O cronic scurt, n care prezint stpnirea lui Theodoric si trecutul gotilor n
lumina cea mai favorabil; 2. Istoria gotilor, din care s-a pstrat numai un fragment tradus de
lordanes, originar din Balcani, poate el nsusi got4".
Anicius Manlius Severinus Boethius a fost un opozant al regelui ostrogot. El mprtsea cu socrul
su, Symmachus, antipatia, care stpnea n mediul
420 Rex Theodoricus inlitteratus ?, n Hist. Jahrbuch", 1940, pp. 391-396.
421 Hodgkin, op. cit., t. III, p. 284 si urm. -......
346

lor, din motive nationale si sociale, fat de goti. Amndoi erau reprezentantii cei mai autentici ai
romanittii pe care Theodoric voia s-o asocieze la opera sa. Dar cu toate c acesta se sili a-i
cstiga covrsindu-i de onoruri, ei pstrar o atitudine rece. Symmachus a fost prior senatus, dar
n-a exercitat sub Theodoric nici o functie public. Boethius a fost consul n 510 si, n 522,
ndeplini functia de magister officiorum.
Boethius cunostea limba greac la perfectie. El trecea drept omul cel mai nvtat al epocii sale,
din punctul de vedere al istoriei ideilor. Stein l situeaz exact n pragul Evului mediu, cci se
poate zice c stiinta medieval din Occident a avut ca baz tratatele sale de aritmetic si de teorie
muzical, comentariile sale asupra diferitelor opere filosofice ale antichittii si mai ales
traducerea operelor lui Aristotel privitoare la logic"422.
El plti cu viata nobila sa atitudine fat de barbarii uzurpatori. Murind papa Hormisdas, la
nceputul lui august 523, amic politic credincios al lui Theodoric, loan I a fost ales ca succesor.
Regele got nu s-a amestecat n alegere, dar n-a putut fi multumit de rezultat, loan fiind prieten
personal al lui Boethius. n corespondenta ce se tinea de obicei cu Occidentul, cu prilejul alegerii,
s-au interceptat scrisori ctre mprat de la senatorii cei mai de vaz si care fceau s fie bnuit
Albinus, prefect al pretoriului si consul, ca favoriznd proiecte ndreptate mpotriva guvernului
os-trogot. Albinus fu citat dinaintea regelui, ca s se apere mpotriva acuzatiei de nalt trdare.
Boethius,
122 Op. cit., p. 131.
347

n calitatea-i de magister officiorum, ncercnd a clasa afacerea care ameninta s-1 compromit
pe Albinus, a fost acuzat la rndul su si arestat. Pn s se hotrasc sentinta, Boethius compuse
n celebrul turn din Pavia, unde fusese nchis, vestita sa lucrare asupra mngierilor filosofici, De
consolationephilosophiae, vrednic de meditatiile antichittii. Punctul ei de plecare e problema a
crei expresie celebr e Cartea lui Iov: cum se acord ideea Provindetei cu faptul c de attea ori
pe pmnt triumf cel ru si cel bun e covrsit. Rspunsul dat de Boethius nu e contrariu
nvtmntului Bisericii. Originalitatea operei st mai cu seam n stilul si n compozitia ei.
La sfrsitul anului 524, Boethius a fost condamnat la executia capital si confiscarea bunurilor.
Symma-chus, socrul su, fiindc se declarase solidar cu el, a fost executat de asemenea. Aceste
acte de cruzime ntunec domnia lui Theodoric, apreciat, de altminteri, elogios de un istoric ca
Prokopios423.
3. Anastasios I (11 aprilie 491 - 9 aprilie 518)
a. Alegerea. Personalitatea sa. Cnd Zenon muri de dizenterie, n ziua de 9 aprilie 491 si se
proced la alegerea viitorului mprat, s-a putut constata puterea simtului dinastic ce stpnea
populatia. Alegerea e povestit n toate amnuntele sale n lucrarea Despre Ceremonii a
mpratului Constantin al Vll-lea Porphy-rogenetul.
Debellogoth., I, 1.
348

naltii demnitari, membrii Senatului si patriahul s-au adunat n porticul dinaintea Marelui
Triklinos, iar poporul si soldatii (grzile palatului) n Hippodrom. Demnitarii au fost de prere ca
Augusta Ariadne s mearg la Hippodrom si s vorbeasc poporului, mprteasa a aprut atunci
n Hippodrom, n hlamida imperial, cu suita ei, si multimea a primit-o cu aclamatiile obisnuite,
cerndu-i s dea imperiului un mprat ortodox: op&oSotov acnea tr\ ojcou/ievrj! Augusta a
rspuns, prin vocea unui libellisios, aflnd frumoase cuvinte pentru devotamentul si ordinea bun
a poporului fat de maiestatea imperial. Multimea a izbucnit din nou n aclamatii, cernd un
mprat roman si Ariadne rspunse c, nainte de a auzi cererile ei, a poruncit factorilor
constitutionali s aleag un crestin, roman si plin de toat virtutea imperial". Dar Senatul si
demnitarii nu se pot ntelege asupra persoanei mpratului si atunci Urbicius, praepositus
Augustae, i sftuieste s-1 trimit pe patriarh pentru a cere Augustei s aleag ea nssi pe
viitorul mprat, ceea ce se admite. Ariadne se pronunt n favoarea unui bun functionar al Curtii,
silentiarul424 Anastasios, si toti fur bucurosi de aceast alegere si-1 aduser pe Anastasios, care
fu aclamat de popor si armat'125, n ziua de 11 aprilie 491, noul ales fu ncoronat de patriarhul
Euphemios, dup ce-i lu mai nti n scris un document prin care se lega cu mari jurminte a
pstra credinta neatins, a nu schimba nimic n Biseric. Documentul a fost depus n Arhivele
424 Pstrtorul ordinii n procesiunile si adunrile mpratului.
425 De Cerim., cap. 92. [R.-J. Lilie, Die Kronung des Kaisers Anastasios I, BS1, 56(1995), l, pp.
3-12.]
349

Marii Biserici, n grija lui Macedonios, conservatorul tezaurului sacru (o'Ksvcxpti.cct;). Noul
basileus se cstorea apoi, n mai, cu mprteasa vduv Ariadne. Anastasios nu era un personaj
prea mare; corpul silentiarilor din care fcea parte avea un personal de mna a doua. Originar din
Dyrrachion, era de 60 de ani cnd s-a urcat pe tron, si cunoscut pentru pietatea sa, pasionat pentru
chestiunile religioase. Era, ca s ntrebuintm expresia lui Duchesne, ceea ce se chema la
Constantinopol un SiaKpivonsvog, unul din acei scrupulosi cu tendinte monofizite, care nu
primeau fr ezitare comuniunea patriarhului, ortodoxia oficial neoferindu-le suficiente
garantii"426. Anastasios, nalt de talie, avea o nftisare plcut si o particularitate a ochilor, unul
fiind negru, cellalt albastru, motiv pentru care i s-a zis Sitcopog (ceacr)427. El se bucura de o
bun reputatie; un scriitor de la mijlocul secolului al Vl-lea l laud pentru ntelepciunea, educatia
bun si generozitatea sa428.
b. Frmntri si lupte interne. Politica religioas a lui Anastasios. Domnia noului ales, n
comparatie cu a lui Zenon, a fost mai linistit; n-a fost totusi scutit de rzboaie si de serioase
tulburri interne. De la nceput, ea avu s nfrunte rscoala isaurienilor, care a frmntat
provinciile Asiei Mici mai bine de sase ani; iar atitudinea mpratului fat de Biseric i-a
s M-gr. L. Duchesne, L'Eglise au Vl-e siecle, Paris, Fonte-moing et C-nie, 1925, p-5.
427 Zonaras, t. III, p. 133 (Bonn).
428 Lydos, Demagistr., t. III, 46, 49, 51. uUu< ,icti A'
350

atras ostilitatea populatiei capitalei, punndu-i uneori tronul n primejdie. Conflictul religios
continuu dintre mprat si supusii si a nlesnit revolta lui Vitalian, care urmri cu tenacitate
gndul de a smulge lui Anastasios imperiul.
Trupele de isaurieni pe care se sprijinise Zenon ajunseser, prin protectia acestuia, atotputernice,
teroriznd populatia. Ele erau acum o adevrat primejdie pentru imperiu si mpratul se vzu
nevoit a se scpa de o tutel periculoas, ndeprtndu-i pe isaurieni din capital, retrgndu-le si
dotatia anual pe care o primeau din timpul predecesorului su. Trupele se revoltar, attate de
sefi, si dezlntuir un crncen rzboi civil, purtat n prtile sudice ale Asiei Mici. n fruntea
revoltei, care lu un caracter national, se aflau sefi dintre cei mai populari: Linginines (Lingis),
guvernator al Isauriei, Longines din Cardala, un alt Longinos, din Selinus, Athenodor si episcopul
de Apamea, care nlocuise Evanghelia cu sabia si avea s piar n aceste sngeroase hrtuieli.
Trupele imperiale, conduse de loan Gotul si de loan Kyrtos (Ghebosul), repurtar asupra rebelilor
o mare biruint la Kotyaeion, n 492. n acele regiuni de munte rzboiul se transforma ns ntr-un
rzboi de guerill si de asedii. Imperialii cstig cteva mari victorii, n care sefii rebeli cad n
mare parte, iar n 498 loan Gotul pune mna pe ultimii sefi si-i decapiteaz, trimitnd mpratului
la Constantinopol capetele lor, care fur purtate dinaintea multimii n Hippodrom. Cu aceasta,
Isauria a fost supus definitiv; o bun parte a populatiei sale fu strmutat n Thracia si de atunci
puterea sa politic n-a mai nsemnat nimic429.
351

Politica religioas a lui Anastasios i-a creat, n tot cursul domniei, mari dificultti. Sinodul de la
Chalkedon fusese un triumf al politicii imperiale si papale, dar el strni n provinciile de est, unde
mono-fizitismul era n crestere, o lupt aprig n jurul credintei si ea dinui o lung perioad de
timp. Cum observ, cu destul dreptate, un recent cercettor al politicii religioase a lui Anastasios,
mpratul si-a dat seama mai mult dect predecesorii si c interesele vitale se aflau pentru
imperiu n est, si aceasta a determinat ntreaga sa politic religioas430.
Anastasios era, de altfel, cunoscut pentru sentimentele sale monofizite nainte de a fi fost ales
mprat si aceasta explic atitudinea hotrt a patriarhului, silindu-1, spre a-1 ncorona, a-i preda
promisiunea scris c nu va schimba nimic din credint si va respecta deciziile Sinodului de la
Chalkedon431. Legturile avute apoi ca mprat cu corifeii doctrinei monofizite, cu Philoxenos
(Xenaias), episcop de Hierapolis432, si Severos din Sozopolis, n Pisidia, eruditul teolog al
monofizismului433, 1-au ntrit n aceste
429 Brooks, The Eastern Provinces, pp. 479-480.
430 peter charanis, Church and State in the Later Roman Empire. The Religious Policy
ofAnastasius the First (491-518), Madison, Wisconsin, The University of Wisconsin Press, 1939-
Prefata. [O a doua editie a lucrrii a fost realizat de ctre Centrul de Studii bizantine din
Thessalonic, 1974, n cadrul colectiei Byzantina Keimena kai Meletai", 11.].
431 M-gr. L. Duchesne, L'Eglise au Vl-e siecle, Paris, Fon-temoing et C-ie, 1925, p.5-
432 Numit de obicei Philoxenos de Mabbugh, dup numele sirian al orasului su.
/. i,-1 ,\ ; : ,
352

sentimente. Doctrina ce o profesa el reiese n chip evident din negocierile cu papa Gelasius.
n 492, Theodoric, regele ostrogot, trimise o ambasad la Constantinopol, condus de senatorul
Faustus, ca s negocieze cu mpratul n privinta situatiei lui politice n Italia. Gelasius profit de
aceast ocazie si scrise lui Faustus s discute cu mpratul si aspecte religioase. Ambasadorul n-a
uitat a pune chestiunea si, dup cte a relatat, Anastasios a fost bucuros s-o asculte. Charanis, de
la care lum aceste amnunte, crede c mpratul ar fi sugerat un compromis rmas
necunoscut434. Fiindc nu obtinuse recunoasterea sa ca rege al Italiei, Theodoric trimise la
Constantinopol, n 496, o nou ambasad, cu aceeasi misiune, condus de senatorul Festus. O
solie papal fu expediat n acelasi timp, ducnd mpratului o scrisoare a papei Anastasius al II-
lea (urmasul lui Gelasius), propunnd reluarea negocierilor pentru nlturarea schismei. Festus
obtinea recunoasterea lui Theodoric si ddea mpratului promisiunea c-1 va face pe pap s
accepte decretul de uniune, Henotikon. Aceasta ar fi nsemnat ns recunoasterea de ctre pap a
dreptului ce-1 avea mpratul de a hotr politica si doctrinele Bisericii prin edict si asa ceva, cum
vom vedea, nu era cu putint.
mpratul se asteptase ca Gelasius s-i trimit cu prima ambasad a regelui o scrisoare de salut,
ceea ce
433 E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, p. 157 si urm., care cuprind o expunere luminoas a
politicii religioase a lui Anastasios.
434 Charanis, op. cit., p. 19. [=ed. a Il-a, Thessalonic, 1974, p. 48.]
353

nu fcuse. De aceea, cnd acea ambasad plecase la Constantinopol, mpratul insistase ca

Faustus s cear papei s-1 onoreze cu o astfel de scrisoare. Gelasius a rspuns atunci dorintei
mpratului si, la nceputul anului 494, i trimise scrisoarea asteptat, un document extraordinar",
cum o calific pe drept cuvnt Charanis, care o reproduce n lucrarea sa. Pretentiile papale
privitoare la autoritatea spiritual si temporal sunt precizate lmurit n aceast scrisoare.
Suprematia spiritual a Scaunului roman era atestat de canonul printilor si de traditie; ceva mai
mult, autoritatea sa spiritual implic pe cea temporal: Fiindc, de fapt, sunt, mprate auguste -
scria Gelasius -, dou lucruri de care aceast lume e mai cu seam guvernat: autoritatea sacr a
pontifului si puterea regal. Dintre acestea, autoritatea preotului e mult mai mare... stii, de fapt,
prea clementul meu fiu, c, desi ntreci n demnitate restul omenirii, totusi, ca un om al cuceririi,
n lucruri ale credintei ti pleci grumazul tu prelatilor si de la dnsii astepti cauzele mntuirii tale,
iar n primirea si administrarea sacramentelor ceresti tu stii cu dreptate c trebuie s fii supus
ornduirii religiei mai degrab dect s o prezidezi... si dac e drept ca inimile pline de credint s
fie supuse tuturor preotilor care trateaz lucruri drepte divine435, cu att mai mult se cuvine s i
se
435 [Traducerea mai precis a textului Et si cunctis generaliter sacerdotibus recte (subl. ns. -
T.T.) divina tractantibus fidelium convenit corda submitti", adic si dac se cuvine ca inimile
credinciosilor s se supun ndeobste tuturor preotilor care profeseaz n chip drept lucrurile
dumnezeiesti, arat c Gelasius se
354

arate aceeasi consideratie prelatului acestui Scaun, pe care Preanalta divinitate 1-a rnduit ca s
predomine asupra tuturor preotilor si care, n consecint, a onorat pietatea ntregii Biserici'"136.
Anastasius al II-lea, urmasul lui Gelasius (decedat n noiembrie 496), nu admise a devia de la
politica naintasilor si, implacabili fat de edictul lui Zenon, iar dup moartea sa (noiembrie
498), partida dusman acestui edict triumf la Roma n persoana papei Symmachus si n tot
cursul domniei lui Anastasius nu mai putu fi vorba de o ntelegere cu Roma. n interior ns
mpratul se sili a-si impune doctrina, lovindu-se de o statornic opozitie pe care n-a pregetat a o
nbusi prin msuri extreme. O serie de patriarhi czur victime acestor msuri.
Cel dinti a fost Euphemios, patriarhul de Constan-tinopol, adept fervent al Sinodului din
Chalkedon. Cnd o revolt serioas izbucni n 491, la Hippodrom, si statuile mpratului si sotiei
sale au fost smulse de pe piedestalul lor si trte pe strzi de multime, insti-gatia revoltei a fost
atribuit trupelor de isaurieni, iar ei au fost ndat expediati din capital, n timpul ndelungatului
rzboi ce a urmat, patriarhul, care si-ar fi exprimat regretele pentru lunga campanie mpotriva
dovedea nu numai un aprtor al ortodoxiei, n confruntarea acesteia cu orientrile heterodoxe si
mai ales cu monofizismul protejat de mpratul Ariastasios I, ci si un promotor al doctrinei
numite gelasiene" de ctre istoriografie, pe care a urmat-o papalitatea n decursul evului mediu
(n acest sens, v. F. Dvornik, Pope Gelasius and emperor Anastasius, BZ, 44 (1951), p. 111-116;
C. Capizzi, L'imperatore Anastasia I(491-518), Roma, 1969)]. 436 Ibidem, p. 22. [ed. a Il-a, p.
51.]
355
isaurienilor437, a fost suspectat de simpatie fat de rebeli, ceea ce a mrit antipatia dintre el si
mprat. Euphemios era apoi si n posesia documentului prin care mpratul garanta deciziile
Sinodului de la Chalkedon si acest lucru a fost socotit ca una din cauzele de cpetenie ale
frictiunilor dintre ei438. Anas-tasios tinea s-si exercite n plin libertate judecata sa asupra
conditiilor religioase n imperiu. El ceru s i se restituie documentul si nu-1 obtinu dect cu forta,
n privinta Sinodului din Chalkedon, suveranul pare a fi insistat c nu trebuie s fie proclamat si
nici nlturat n mod public439, n cele din urm, bnuiala intrigilor patriarhului cu sefii isaurieni
pare a-1 fi determinat pe Anastasios s nu-1 mai tolereze, n noiembrie 495, un Sinod al
episcopilor adunati n Constantinopol gsi c doctrinele lui Euphemios nu erau strine de
nestorieni si-1 depuse din Scaun. Macedonios, conservatorul tezaurului sacru (.skevophylax) al
Marii Biserici, fu numit succesorul su440. El semn ndat, n interesul pcii religiei, edictul
Henotikon. Relatiile noului patriarh cu mpratul au fost un timp bune. Ostilitatea clugrilor
chalkedonieni din capital, din cauz c
437 A. Fliche et V. Martin, Histoire de l'Eglise, t. 4. (De la mort de Theodose l'election de
Gregoire le Grand), 1937, p. 304.
438 Evagrius afirm acest lucru. Cf. Duchesne, op. cit., p. 12, n. 1: Evagrius, dans un endroit ou
son recit est singulierement rapide (III, 32), raconte que Macedonius (sic!) requis de restituer le
document signe par Anastase au moment de son couron-nement s'y serait refuse et que depuis lors
l'empereur lui aurait voulu tout le mal possible".
439 Cf. Charanis, op. cit., p. 27.
440 Theoph., 140 (de Boor); cf. Charanis, op. cit., 27.
356

semnase edictul lui Zenon, l decise a tine, n 499, cu permisiunea mpratului, n speranta
mpcrii clugrilor, un Sinod local n Constantinopol, care confirma doctrinele Sinodului din
Chalkedon corect formulate". Dar clugrii nu s-au mpcat, unele doctrine fiind, dup dnsii,
ru formulate (iiv KO,KK>C,
n acest timp Egiptul denunta oficial Sinodul de la Chalkedon, politic initiat de Mongos si
mentinut credincios de urmasii si. mpratul a intervenit ct mai putin n afacerile religioase ale
Egiptului si, cnd a intervenit, a ntrebuintat o politic a moderatiei, avnd n vedere tendintele
hotrt monofizite din Egipt.
Siria era n schimb sfsiat de partide. Situatia religioas era acolo cea mai grea pentru
Anastasios. Politica sa n acea regiune a fost o politic de energie, favorabil monofizitilor. Cu
nltarea lui Flavian n Scaunul Antiohiei, lupta religioas n Siria ia o form violent. Partida
monofizitilor era condus de Philoxenos. Rzboiul cu Persia, ntre 502-505, suspend pentru un
timp lupta. Monofizitii fugiti din Persia, unde erau urmriti, au ntrit opozitia din Siria si
mpratul, vznd n ei o aprare mpotriva pericolului persan, i ocrotea441.
n 507, Philoxenos fu invitat de mprat la Constantinopol, poate n legtur cu situatia religioas
din Siria. El avu ns parte de o primire ostil n capital, unde monofizitul agresiv era foarte urt
de clugri si de populatie; la rndul su, patriarhul n-a acceptat a-1
Charanis, op. cit., pp. 30-31.
357

primi si mpratul a trebuit s-1 strecoare n secret afar din capital, n anul urmtor, un clugr,
Nephalios, de la patriarhatul din Ierusalim, fost monofizit, dar acum aderent al Sinodului din
Chalkedon, strni, probabil cu consimtmntul patriarhului Elias, o persecutie aprig a clugrilor
monofiziti din Palestina, alungndu-i din mnstirile lor. Cnd instigatorul veni la
Constantinopol, patriarhul l primi cu simpatie, aprobndu-i actiunea. Clugrii prigoniti hotrr
a se plnge mpratului si, nainte de sfrsitul anului, un numr de dou sute dintre ei fur condusi
de Severos n capitala imperiului. seful monofizit sttu trei ani la Constantinopol (508-511),
lucrnd mpotriva persecutorilor si influentnd cursul evenimentelor, cci avea mare trecere pe
lng mprat, a crui politic religioas coincidea cu interesele religioase ale lui Severos.
Anastasios i primi cu cinste pe clugrii condusi de Severos si se ntretinu cu acesta despre starea
Bisericii.
Interventia insistent a mpratului n lupta religioas din Siria avu o serioas repercusiune n
capital. Patriarhul Macedonios n-a putut privi indiferent strnsa legtur a iui Anastasios cu sefii
monofiziti; el anatemizeaz pe Flavian pentru slbiciunea atitudinilor sale. Monofizitii sirieni,
socotind pe Macedonios nestorian, i cer o profesiune de credint n scris, mpratul le sustine
cererea si patriarhul i supuse, n vara anului 511, profesiunea de credint prin care recunoaste
primele dou sinoade, trecnd sub tcere pe cele din Efes si Chalkedon. Era deci o nou
confirmare a edictului Henotikon, dar, dup izvoarele monofizite, Macedonios ar fi mers mai
departe, condam-
358

nnd public Sinodul din Chalkedon, fapt confirmat si de Evagrios. Charanis socoteste cu mult
probabilitate c, fat de presiunile mpratului, patriarhul a putut face concesii nsemnate, care au
prut extremistilor din ambele prti ca o condamnare a Sinodului din Chalkedon"2. n urm,
ngrijorat de alarmarea clugrilor ortodocsi ai capitalei, Macedonios a repudiat profesia de
credint dat mpratului declarnd n mod public, n mnstirea lui Dalmatius, c rmne
credincios Sinodului din Chalkedon, iar cei ce-1 resping sunt eretici. Aceasta-1 decide pe
Anastasios s-1 depun pe Macedonios. Mai nti i cere protocoalele originale ale acelui Sinod,
dar el refuz a le preda si, pentru sigurant, sigileaz manuscrisul depus n altarul Marii
Biserici443, de unde le ia apoi Kalopodios, economul Marii Biserici si le duce mpratului, care
le distruge. La 27 iulie 511, Anastasios adun Sinodul si reuseste s cstige sprijinul membrilor
si. La 7 august d ordin lui Celer, magister officiorum, s-1 aresteze pe patriarh si s-1 deporteze
din capital. Marele demnitar l duse, n puterea noptii, la Chalkedon, ca s evite tulburrile n
capital si, spre a da o sanctiune legal depunerii patriarhului, un Sinod local, tinut la
Claudiopolis, din porunca mpratului, l depune formal. Macedonios a fost apoi exilat la
Euchaita si n locul su a fost nltat ca patriarh Timothei, presbiter si schevophylax al Marii
Biserici, un monofizit.
Flavian, patriarhul Antiohiei, czu si el n urma noii ofensive monofizite, n 508-509, el tinu, la
cererea m-
442 Op. cit., p. 40.
443 Duchesne, op. cit., p. 24.
359

paratului, un Sinod local n Antiochia, la care au participat si cpeteniile monofizitilor, care au

suferit ns o mare nfrngere: partida lui Flavian a iesit n acest Sinod nvingtoare. Desi
patriarhul subscrise din nou la Henotikon si recunoscu primele trei sinoade ecumenice, trecnd
sub tcere pe cel de la Chalkedon, desi denunt pe marii teologi compromisi n erezii si introduse
patru capitole ce ddeau impresia c era mpotriva Sinodului din Chalkedon, n general, si a
expresiei dou naturi" n particular, monofizitii n-au fost multumiti. Ei voiau respingerea fr
limite a Tomului lui Leon si a actelor de la Chalkedon, concretizate de dnsii sub forma unui
Typos, trimis de mprat lui Flavian spre a-1 semna. Patriarhul ncearc a evita acest lucru printr-
o nou profesiune de credint; nu 1-a putut ns multumi pe mprat si pe monofiziti, nct, la
presiunile suveranului, a anatemizat Sinodul att de contestat. Dar era prea trziu; adversarii au
determinat depunerea lui. mpratul le porunci s procedeze conform cu planurile lor. Philoxenos
si asum conducerea si intr n Antiochia cu o multime de clugri, ncierri mari avur loc
ntre populatia ortodox si clugrii monofiziti adusi de cpetenia lor n oras. Multi si pierdur
viata n aceste ncierri. Flavian fu avizat s prseasc orasul pn la restabilirea ordinii. El
plec, dar nu se mai ntoarse niciodat, petrecndu-si restul vietii la Petra, la captul extrem al
Palestinei, n 512, la 6 noiembrie, Severos fu hirotonit patriarh al Antiohiei.
Capitala imperiului a fost zguduit adesea de revoltele populatiei indignate de politica religioas a
m-
360

paratului. De dou ori tronul su a fost amenintat de aceste revolte n chip serios.
ntia oar cnd grupa clugrilor veniti cu Severos, ntrit de alti solitari, din jurul Antiohiei,
mai exaltati dect cei palestinieni, n duminica de 4 noiembrie 512, intercala n Trisagion, cntat
la Sfnta Sofia, clauza monofizit 6 aTavpcotfeiq 81' 77/ig(care ai fost rstignit pentru noi"),
ceea ce strni o mare emotie n publicul ortodox444, care rspunse cntnd acelasi imn n forma
ortodox. O ncierare se produse apoi, n care unii si pierdur viata. Tulburrile se repetar a
doua zi n biserica Sfntul Theodor, iar n ziua urmtoare, 6 noiembrie, ziua alegerii lui Severos
ca patriarh al Antiohiei, miscarea lu caracterul unei periculoase revolutii, punnd n mare
primejdie tronul lui Anastasios. Un adevrat lagr ortodox se instala n Forum Constantini, pzit
energic de clugri. Multimea strbtea furioas orasul, sfrmnd orice rezistent, smulgnd
statuile mpratului de pe piedestalul lor si trndu-le pe strzi. Senatorii Celer si Patricius, trimisi
de mprat s potoleasc dezordinea, abia scpar cu viat; prefectul orasului, Platon, fugi si se
ascunse. Multimea se npusti asupra casei lui Marinos445 si, gsind acolo un clugr sirian fr
ajutor, i tie capul, l nfipse ntr-o prjin si-1 purt prin oras, strignd n btaie de joc: Iat
conspiratorul mpotriva Treimii!". Casa lui Marinos fu incendiat si lucrurile de pret mprtite
444 Cedrenus, I, 631 (Bonn).
w [Marinos era ministrul de finante al lui Anastasios I (cf. Charanis, op. cit., ed. a Il-a,
Thessalonic, 1974, p. 78)].
361
NICOLAE BANESCU
populatiei. Apoi, n strigtul: Alt mprat pentru romani !", gloata fr fru se opri n fata casei
lulianei Anicia Olybria, cunoscut ortodox, fiica mpratului Olybrius si a Placidiei celei tinere,
unind n persoana sa traditiile familiilor Anicia si Theodosius. Sotul su, Areobindos, era reclamat
zgomotos s mbrace purpura, dar acesta, prudent, fugi peste Bosfor.
n cele din urm, mpratul, convins c violenta rscoalei face imposibil restabilirea ordinii cu
forta, se decise la un gest ndrznet, ntr-un costum foarte simplu, fr coroan pe cap si fr
nsemnele suveranittii, apare fr veste n loja imperial a Hippo-dromului, rsunnd de
strigtele populatiei: unii intonau Trisagion n forma ortodox, altii vociferau pentru viata lui
Marinos si a lui Platon. Prin glasul unui crainic, Anastasios declar c e gata s renunte la tron,
dar adug, n acelasi timp, c numai unul poate fi ridicat la mprtie si urmeaz deci s-si
aleag un mprat. Aceste cuvinte neasteptate ale btrnului suveran dezarmar furia multimii,
care l invit a-si relua coroana, i promise a se purta bine de acum nainte si se mprstie apoi n
liniste446.
Dar un an mai trziu o nou primejdie amenint iarsi tronul lui Anastasios.
Vitalian, originar din Scythia (Dobrogea actual)447, exercitnd functia de comes foederatorum
(el comanda o parte din regimentele federale stationate n dieceza Thraciei), se ridic, n 513, din
provinciile de la Dunre, n fruntea trupelor sale de huni si bulgari si
446 Bury, History, I, pp. 438-439; Duchesne, op. cit., pp. 21-22; Charanis, op. cit., pp. 49-50.
362
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
apare sub zidurile Constantinopolului pentru a-1 rsturna pe mprat. Spre a-si cstiga simpatia
populatiei, el declar c vine s apere hotrrile Sinodului de la Chalkedon.
loan din Antiochia ne-a schitat n cteva trsturi caracteristice portretul fizic al ambitiosului
rebel: un omulet scurt, cu voce blbit si cu extremittile pleoapelor aprinse, fiu al lui
Patriciolus"448.
Anastasios, abil diplomat, ncepu tratative cu rebelul. El l trimite pe Patricius, magister militum
in praesenti, un general ce se distinsese n rzboiul cu persii, s negocieze. Acesta se ntlneste cu
Vitalian si se nteleg ca ofiterii sefi ai acestuia s vin n capital, s trateze direct cu mpratul, n
ziua urmtoare, ofiterii intr n Constantinopol si afl un mprat binevoitor care-i copleseste cu
daruri si promite a satisface doleantele trupelor lui Vitalian (Anastasios voise a reduce proviziile
federatilor - annonae foeder-
447 Unii 1-au socotit got, dar E. Stein arat (.Hist. du Bas-Empire, II, p. 178, n. 2) c, dac e
numit de Marcellinus Comes Scytha, aceasta nseamn c era originar din Scythia (Dobrogea
actual). Tatl su are un nume (Patriciolus) care n-are nimic gotic. Evagrios i zice lui Vitalian
0pa| si expresia indic, dup Stein, pe unul din autohtonii latinizati din Balcani. [Pentru o serie de
aspecte ale politicii lui Anastasios I n Scythia Minor, care n multe privinte a fost precursoarea
celei duse de lustinian I la linia Dunrii, v. I. Barnea, Contributions to Dobrudja History un-der
Anastasius I, Dacia", n.s., 4 (1960), pp. 363-374.]
448 XpoviK, ed. C. Muller, FHG, t. V, pars prior, Paris, 1870, fragm. 214 e: Av&pwniaKoc,
Ppaxvg Kai rpauAog TT)V qxovrjv Kai tdg itpaq rov Be<pccpoiv vxoKLKaviJ.Lvo<;,
vog v
363

aticae), a ndrepta greselile lui Hypatios""9 fat de dnsii si a ajunge la ntelegere cu papa n
problema religioas. Multumiti, ofiterii jurar credint mpratului si prsir capitala. Vitalian n-
avu alt alternativ dect s se retrag si s astepte urmrile.
Anastasios ns nu se mai gndi s-si tin promisiunile. Hypatios fu rechemat de la comanda n
Thracia si n locul su fu trimis Kyrillos, un illirian cu mult experient, care fu asasinat, pe cnd
dormea, de Vitalian, corupndu-i pe paznici, mpratul ceru senatului s-1 declare pe Vitalian
dusman public al Statului roman si o armat mare fu trimis mpotriva lui, sub comanda lui
Hypatios. Dup un prim succes, armata imperial se ntri la Akra, pe trmul mrii, unde, atacat,
lupt cu bravur, dar, covrsit de masa barbarilor de huni", suferi o nfrngere dezastruoas.
Hypatios si alti sefi czur prizonieri si a fost nevoie de expedierea unei ambasade pentru
rscumprarea lor, dar ambasadorii fur prinsi la Sozopolis si banii rscumprrii (1000 pfunzi de
aur) confiscati, ntr-acestea, o revolt se ntmpl la Constantinopol, cnd mpratul interzise
celebrarea unor anumite festivitti. Spernd a se folosi de nemultumirea populatiei, Vitalian se
decide a ataca din nou capitala, pe uscat si pe mare. El echipeaz o flot de 200 de corbii si o
trimite, n 514, n Bosfor, iar armata de uscat, pe care o
449 [Cum reiese si din expunerea ulterioar, Hypatios detinea comanda trupelor din Tracia; avea
s lupte ulterior cu Vitalian, mai apoi s ntreprind un pelerinaj la Ierusalim, iar n vremea
rscoalei Nika" (532) a sfrsit n chip tragic, fiind proclamat mprat, n calitate de nepot al lui
Anastasios I].
364
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
conducea el nsusi, veni de-a lungul coastei, la Con-stantinopol. Avnd si nemultumirea intern,
Anas-tasios fu silit a negocia si-1 expediaz pe loan al Vale-rianei, care stabileste mpreun cu
rebelul termenii pcii, aprobate de mprat. Hypatios fu eliberat n schimbul unei importante
rscumprri si Vitalian, numit comandant al Thraciei. Anastasios se obliga apoi s-i recheme pe
episcopii depusi si s adune un Sinod general la Herakleia Thraciei, n iulie 515, pentru unirea
Bisericilor. Vitalian se retrase linistit.
n iulie 514, pontiful Romei, Symmachus, nenduplecat adversar al politicii religioase a lui
Anastasios, si ncheia viata, urmnd-i n scaun Hormisdas. Cu el deschise mpratul negocierile,
n acord cu promisiunea fcut lui Vitalian. La sfrsitul lui decembrie 514, mpratul i expedie o
scrisoare destul de simpl, in-vitndu-1 a astepta Sinodul ce avea s fie convocat la Herakleia
Thraciei. Scrisoarea a ajuns n minile papei dup patru luni si jumtate, iar pn atunci a doua
scrisoare a mpratului, trimis la 12 ianuarie 515, scris n alt ton, a sosit papei n martie 515,
nainte de cea dinti (mpratul vorbea acum de mijlocirea ce poate face n privinta tulburrilor
din Scythia, n urma crora a crezut potrivit s se adune un Sinod, ca prin aplanarea disputelor,
s se poat restabili unitatea Bisericii")- Singura explicatie satisfctoare a sosirii att de trziu a
primei scrisori, dup Charanis, este c ea a fost plnuit"450. Cnd a fost predat papei, era prea
trziu ca s fac pregtirile spre a asista la importanta adunare. Hormisdas rspunde, ca urmare, la
a
P. Charanis, op. cit., ed. a H-a, p. 88.
365
NICOLAE BANESCU
doua scrisoare a mpratului, cernd s fie mai exact informat asupra obiectului Sinodului
asteptat. Apoi scrise din nou pentru cea dinti, nstiintnd c a decis a trimite o ambasad s
negocieze cu mpratul, si-j cerea a da toat atentia instructiunilor pe care le aveau ambasadorii.
Conditiile aduse de legati erau pentru Anastasios inacceptabile. Papa cerea neted acceptarea
Sinodului din Chalkedon si a Tomului lui Leon, condamnarea n mod public a memoriei unei
lungi serii de prelati, rechemarea episcopilor catolici exilati, spre reexaminare de ctre Scaunul
roman, semnarea de ctre mprat si episcopii din Est a unui Libellus adus de legatii papali, a
crui acceptare ar fi nsemnat absoluta supunere fat de pap.
Anastasios era interesat de pacea intern a imperiului si nu putea, pentru satisfacerea papei, s
provoace o mare discordie a populatiei, ntre altele, rspunde lmurit c Nestorius si Eutyches au
si fost anatemizati mai nainte; nu poate fi ns de prerea papei n ce priveste condamnarea
celorlalte persoane, inclusiv Akakios: o anatemizare public a acestora ar provoca desigur
tulburri si vrsare de snge si unitatea Bisericii, svrsit cu valuri de snge, nu poate fi plcut
lui Dumnezeu". Respingnd astfel propunerile papei, mpratul n-a nchis totusi poarta
negocierilor, ci promitea a scrie din nou, angajndu-se c o ambasad alctuit din persoane de
rang ecclesiastic va fi trimis pentru a discuta cu pontiful Romei451.
451 Ibidem, p.92.
366
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
n 516 capitala avu s nfrunte a treia revolt a lui Vitalian. El a fost nlturat n acest an de la
comanda Thraciei. Motivul acestei msuri nu se cunoaste. Anastasios stia c ntre Hormisdas si
Vitalian a fost o corespondent si c Theodoric se afla n legturi prietenesti cu el. n 515 s-a
ntmplat un fapt care a putut determina pe mprat la msura luat. Hunii sabiri nvlir n
provinciile pontice si le prdar n acelasi timp. Unii istorici moderni au conchis c parte dintre
huni au servit n armata lui Vitalian n timpul primei sale rebeliuni si erau acum ncurajati s
devasteze provinciile din Est, n momentul cnd el se pregtea s atace n Vest. Pretextul lui
Vitalian era c Anastasios nu-si ndeplinise promisiunile religioase din 514. Revolta sa a fost de
data aceasta scurt, mpratul ncredinta operatiile militare lui Marinos, care nu mai era prefect al
Pretoriului. La intrarea Cornului-de-Aur, Marinos obtinu o izbnd decisiv asupra flotei
rebelului compus din goti si huni,-nimicit aproape total printr-o compozitie chimic similar
focului grecesc de mai trziu452, iar armata de uscat i fu zdrobit la Sykai (Galata). Vitalian se
refugie, cu sfrmturile armatei sale, la Anchialos. Trei din principalii si aderenti czur n
minile imperialilor, printre care si hunul Tarrach, care-1 asasinase cu propria-i mn pe Kyrillos.
Ei fur executati la Constantinopol. Vitalian
452 Aceast compozitie chimic a fost procurat lui Marinos, dup cte relateaz (pp. 402-405)
Malalas, de un nvtat atenian numit Proclus (nu neoplatonicianul). Cronicarul bizantin o numeste
sulf natural" (t9efov itvpov). Cf. Bury, op. cit., p. 452, n. 1; Charanis, op. cit., pp. 63-65.
367

fu depus din comanda sa asupra Thraciei. Slbit mult dup aceast nfrngere, el a fost silit s stea
de acum linistit453.
Scpat astfel de pericolul din afar, Anastasios reia negocierile cu papa. Situatia din Illyricum si
Grecia, unde episcopii se desfcuser de Thessalonic si cereau papei s-i ia napoi n snul
Bicericii romane, l ndemna pe mprat s dea toat atentia problemei religioase. El decise s se
adreseze si senatului, n speranta c-1 va determina prin influenta sa pe pap, s primeasc un
compromis. Doi ambasadori fur trimisi la Roma cu dou scrisori: una adresat papei, alta
senatului, datate 28 iulie 516. Dar senatul era sub influenta papei, care se bucura si de sprijinul lui
Theodo-ric, nct ambasadorii n-au putut ajunge la nici o ntelegere, mpratul continu prin
urmare schisma. Ct pentru Hormisdas, acesta cut a exploata situatia din Siria, nemultumitoare
imperiului.
Un numr de epicopi din Siria si Palestina refuzar a-1 recunoaste pe Severos ca patriarh al
Antiohiei. Doi dintre ei 1-au depus chiar din Scaun. Dificulttile acestea l fcur pe Anastasios s
cheme Sinodul de la Tyr al episcopilor orientali, ntre octombrie 514 - 30 septembrie 515454, n
care rolul principal l avu Severos. El interpret edictul Henotikon ca o adevrat abrogare a
Sinodului de la Chalkedon. n august 516, Elias al Ierusalimului fu exilat la Aila, fiindc nu-1
recunoscuse pe Severos, si nlocuit cu loan. Ctre sfrsitul acestui
453 E. Stein, op. cit., p. 184; Ch. Diehl, Hist. du Moyen Age, t. III, Le monde oriental", 1944, p.
45.
Chabanis, op. cit., p. 76.
368

an, clugrii din Syria Secunda, nemultumiti de persecutiile lui Severos, apeleaz la pap,
recunoscndu-1 de cpetenie a lor. n Peninsula Balcanic situatia nu era mai bun. Cum am
vzut, multi episcopi din Illyricum si Grecia iesiser din comuniunea episcopului de Thessalonic,
Dorotheos si apelaser la pap. ncurajat de aceast situatie, papa se decide a trimite a doua
ambasad la Constantinopol. Ennodius, episcop de Pavia, si Peregrinus, episcop de Misenum,
plecar din Roma n primvara anului 517. Ei duceau o scrisoare ctre mprat, dar si un numr
de scrisori ale papei menite a crea n Orient o opinie public favorabil pozitiei romane.
Anastasios, neizbutind a-i atrage pe delegati, i expedie napoi sub gard, cu ordinul strict de a nu
se opri n vreun port al imperiului. Scrisorile papei fur ns rspndite de clugri ortodocsi n
orasele Orientului, fapt pentru care mpratul i scrise (11 iulie 517), condamnnd apucturile sale
trufase.
c. Administratie si reforme. Dac politica religioas a lui Anastasios a tulburat imperiul n cursul
lungii sale domnii, administratia avu ns ntr-nsul un excelent crmuitor si o serie de reforme
salutare se leag de numele su.
Politica sa financiar a asigurat statului o prosperitate fr de care s-a putut zice c apogeul
puterii si civilizatiei bizantine din secolul al Vl-lea n-ar fi fost cu putint. Fr buna administratie
a lui Anastasios, isto-
E. Stein, op. cit., p. 192.
369
NICOLAE BANESCU
ria bizantin n-ar fi cunoscut rzboaiele glorioase ale lui lustinian, nici uriasa oper a
constructiilor sale455. El a lsat la moartea sa, observ att de just Stein, cel mai mare tezaur
nregistrat de istoria financiar a Bizantului: 320.000 livre de aur (adic 23.040.000 de
nomismata), cu toate c a usurat sarcinile fiscale care apsau asupra celor sraci si a executat
nsemnate lucrri publice. E de subliniat mai nti faptul c mpratul a redus cheltuielile
personalului de prisos al Curtii. El a fixat un nou tarif pentru taxele pe care vasele ce treceau prin
Hellespont si Bosfor le plteau flotilei imperiale nsrcinate a supraveghea aceste strmtori. A
promulgat apoi ordonante pentru provinciile limitrofe din dieceza Orientului si pentru Libia,
scznd n parte sumele pe care soldatii limi-tanei trebuiau s le verse autorittilor militare.
Anastasios a realizat si o nsemnat reform monetar, aducnd moneda de cupru, follis, care
suferise mari deprecieri, ntr-un raport stabil fat de aur si argint. El a demonetizat toate monedele
conventionale ce invadaser piata si a reluat baterea monedei de bronz456.
Introduse, de asemnea, o reform de ordin financiar, dup care grija strngerii impozitelor n-o
mai aveau curialii, cu totul srciti, ci ea trecu n fiecare
456 nvtatul numismat romn M. Soutzo, n comunicarea fcut la Congresul de studii bizantine
de la Belgrad, a expus n amnunt sistemul monetar al lui Anastasios si mprejurrile care 1-au
impus (.Les origines du sesterce et du miliarense et leur conti-nuite jusqu'aux temps byzantins, n
Buletin de la section his-torique de l'Acad. Roum.", XIII (1927), pp. 54-58. [Vezi si Ev. Chrysos
n Byzantina", 3(1971), pp.93-102.]
370
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
civitas asupra unui functionar, vindex, numit de prefectura pretoriului. Atributiile sale fur mult
lrgite.
Alt reform nsemnat a fost abolirea, n 498, a impozitului cunoscut sub numele de
cbrysargyron, vechea auri lustralis collatio, impozit pltit n aur si argint. De la nceputul
secolului al IV-lea acest impozit lovea comertul si toate profesiile, fr a-i excepta pe servitori, pe
prostituate si cersetori'157. Oficial, el se ridica la fiecare trei ani, dar, de fapt, administratia i
ddea un caracter arbitrar si neregulat. Abolirea lui a fost primit cu o bucurie general n tot
imperiul. Att de hotrt a fost Anastasios n msura ce-o luase, nct panegiristul su afirm c,
spre a mpiedica si n viitor impozitul odios" (.cpopog Tig 5vaxLpr\Q, cum l calific, mpratul
a dat prad focului orice nscris privind acest impozit, nimicind astfel si amintirea celor
suferite458. Dar, spre a compensa golul produs, Anastasios introduse, n locul acestui impozit,
Xpvaoiekeia (impozitul de aur), care intra n casa prefectului pretoriului, pentru cerintele armatei
si el apsa greu asupra populatiei rurale.
O institutie care avu o mare aplicare n aceast epoc a fost asa numita coemptio. Contributiile n
natur pentru annona se puteau nlocui prin bani, ceea ce a fcut ca primirile n natur s nu mai
fie suficiente pentru cheltuielile n natur, printre care se afla n primul rnd ntrtinerea armatei.
Situatia era agravat de problema locurilor sterile459. Spre a pren-
457 Bury, History, I, p. 49; A.A. Vasiliev, Hist. de l'Empire Byzantin, t. I, p. 144.
458 Prokopios din Gaza, Panegiricul lui Anastasios, 13, p. 505 (Bonn).
371
NICOLAE BANESCU
tmpina acest neajuns, se recurse la un mijloc foarte simplu: statul i obliga pe supusi, n cazuri de
nevoie extraordinar, s-i vnd mrfuri la preturi fixate de autoritate. O astfel de cumprare se
numea coemptio. Desi n principiu ea nu trebuia aplicat dect exceptional, ajunse, de fapt, s fie
repetat n fiecare an. Anastasios lu si n aceast privint msuri. El permise rscumprarea n
bani, adugnd ceva la annona. Nimeni nu putea fi ns constrns a transporta la biroul de
receptie produsele ce i se cumprau sau a plti cheltuielile de transport si aceast msur fu
primit cu multumire de contribuabili.
Semnalm si alte reforme de ordin financiar, mpratul, doritor a pstra pe ct posibil unittile
fiscale existente, a decretat c acei arendasi, care pn atunci nu fuseser nc legati de brazd, nu
mai puteau prsi pmntul unde rezidau fr ntrerupere de mai mult de 30 de ani, dar sublinia s
statutul lor de oameni liberi rmnea intact*50.
De asemenea, pentru a nu pierde unitti fiscale, guvernul lui Anastasios se sili a face ct mai
eficace institutia adiectio sau emfiori, fr a permite totusi ca ea s devin insuportabil, nc
din epoca anterioar se fcea distinctie ntre adiectio n interiorul marilor domenii (ejiif$okri
o/io5ouAwv) si adiectio n teritoriile oraselor (em[lo,ri q^OK^vcrov), astfel nct nu se putea
atribui unei seniorii funciare pmnturi necultivate apartinnd curialilor sau tranilor liberi, nici
unei proprietti de curial sau de tran liber pmnturi seniori-
Bury, op. cit., pp. 444-445.
Stein, Histoire du Bas-Empire II, pp. 207-208.
372

ale necultivate. Dispozitiile edictate de Constantiu al II-lea n 361 par a fi la baza acestei
distinctii461. Ea avea, poate, la origine, si scopul de a opri progresul marii proprietti n paguba
celei mici. A fost ns ineficace, marii proprietari funciari avnd si alte mijloace de a-si mri
propriettile.
Trebuie s adugm la acest capitol c msurile mpratului Anastasios nu s-au mrginit la
asigurarea prosperittii finantelor. Unele privesc ordinea moral a societtii, ca interzicerea
traficului functiunilor publice, practicat pe o scar att de ntins pe timpul mpratului
Zenon462. Tot astfel Anastasios interzise, n 499, luptele sngeroase cu animalele slbatice n
circuri463, precum si rmsite ale pgnismului, ca srbtorile numite Brytae, care se celebrau cu
executri de dansuri de origine cultual si erau adesea prilej de lupte aprige ale factiunilor
Hippodromului. Ele fur suprimate n anul 502464
d. Politica extern a lui Anastasios. Rzboaiele. Moartea sa. n ce priveste politica extern,
popoarele barbare aciuate dincolo de Dunre ncep a trece fluviul n imperiu, devastnd
provinciile de nord. Anastasios a avut s nfrunte de multe ori lupte grele cu acesti barbari.
461 Stein, op. cit., p. 209- Cf. Piganiol, L'impot de capitation, 1916, 32, 46 si urm., la care
autorul trimite.
462 Prokopios din Gaza, Panegiricul, 11, pp. 502-503.
463 Ibid., 15, pp. 506-507: -&eaq nav$p<nnovq le numeste panegiristul.
464 Stein, op. cit., p. 81 ,
373
NICOLAE BANESCU
n anii 493, 505, 507, izvoarele pomenesc de incursiunile getilor", sub care se nteleg grupuri
eterogene de popoare, ntre care se crede c se aflau probabil si unele triburi slave, preludiul marii
lor imigratii din secolul al Vl-lea. Armatele imperiului n-au putut opri pe nvlitori si ei au
ptruns pustiitor n Thracia, Macedonia si Tessalia. n acelasi timp bulgarii, popor hunic (turco-
ttar), veniti ntia oar n atingere cu bizantinii sub domnia lui Zenon, care-i aduse mpotriva
ostrogotilor, trec acum Dunrea n imperiu n 499. Ei repurtar o victorie asupra bizantinilor la
fluviul Tzurta si n 502 devastar Thracia.
n natiunea bulgar a acestei epoci se aflau reuniti, cum au stabilit cercetrile mai noi, huni
occidentali alungati din cmpia Ungariei si elemente turcesti venite din Asia central nc de la
mijlocul secolului al V-lea. Kutrigurii, n Rusia meridional, si utigurii, ntre Don si Cucaz, erau
rude foarte de aproape ale bulgarilor465.
Aceste incursiuni slave si bulgare n Peninsula Balcanic pe timpul lui Anastasios n-au avut, n
afar de jefuirea populatiei, alt rezultat, cum vor avea mai trziu, fiindc bandele lor, orict de
numeroase, dup ce devastau o bucat de vreme tinuturile, se ntorceau n locurile de unde
veniser. Dar mpratul simti nevoia s-si protejeze capitala amenintat de barbarii de la nord,
care de multe ori ajungeau pn sub zidurile ei. El construi n acest scop prea marele zid si
ntrecnd orice nchipuire" (TO /leytorov KCCI xpentov Jtarig evvoiag re^og) ntins de la o
mare la
*' Stein, op. cit., p. 6l; Gy. Moravcsik, Ungar. Jahrb., X (1930), pp. 52-90.
374

cealalt", cum l caracterizeaz panegiristul lui Anastasios4615, si cunoscut la scriitori sub

numele de Zidul cel Lung" ^aKpov TEi^ot)467. Spturile fcute la Constantinopol si n
mprejurimi (de la 1936 pn la 1951), al cror rezultat a fost publicat de E. Mamboury468, ne
dau interesante informatii, scoase dintr-un articol dat publicittii de Feridan Dirimtekin469 asupra
constructiei si strii actuale a acestei faimoase aprri, ruinate cu totul astzi. Zidul lui Anastasios
avea o lungime de aproape 52 km si se afla la 50-60 km de centura vechilor zidiri ale lui
Theodosios. El ncepea de la Marea Neagr la Avcik Iskelesi si se termina la vest de Silivri (v.
Selymbria), la capul Karinca, pe Marmara. Zidul era construit din pietre patrunghiu-lare legate cu
ciment si nu mai are nici un turn, desi n 1898 nvtatul german Schuchardt numrase multe
turnuri, a cror nltime atingea 10 metri. Se vd nc locurile unor porti si dou lagre ntrite,
care nconjurau n interior dou treceri din cele mai importante, ntr-un loc, un segment din zid
prezint nc o nltime de 5,25 metri si o grosime de 3,15 metri, care permit s ne dm seama de
vechea stare a mprej-
*6 Prokopios din Gaza, op. cit., 11, pp. 502-503.
467 Stein, op. cit., p. 89, n. 4, crede c Anastasios a restaurat si ntrit numai zidul care ar fi
existat de mai nainte, cum a probat Ed. Schwartz.
468 Les fouilles byzantines Istanbul et ses environs, Byzantion", XXI (1951), 425-459.
Voir p. 442: 1947 - Le mur anastasien. [Constructia zidului ar fi nceput prin 503-504, cf. B.
Croke n GRBS, 23 (1982), p. 73 si urm.]
469 Membru al Comisiei pentru conservarea monumentelor istorice, care a cercetat acest zid n
1947.
375

muirii. Dar, afar de cteva crmpeie asemntoare, ce mai exist, zidul lui Anastasios merge spre
disparitia sa total. Un sat, Kurfalli, spune Feridan, a fost n ntregime cldit cu pietre din zid,
care de mult vreme a devenit o adevrat carier de piatr. S-au ntrebuintat pn si la
constructia drumurilor. Ce pcat c nu se gseste mijlocul de a se cruta de la distrugere urmele
arheologice ale unui mare trecut, de mai bine de un mileniu!
Cu mult mai nsemnat a fost rzboiul purtat de Anastasios cu persii (502-506). Interesele acestora
se atingeau n Caucaz cu ale Bizantului. Zenon a fost cu persii n nentrerupt pace, desi le
suprimase plata pentru ntretinerea fortificatiilor caucaziene, suspendat nc de Leon I.
n fruntea Statului persan se afla acum unul din cei mai destoinici sasanizi, Kavadh I, fiul lui
Peroz (Firuz), urcat pe tron dup moartea indolentului Valakh (Balas), n 488. El a avut multi ani
de luptat pentru restaurarea autorittii regale, mrginite de magi si de nobilimea latifundiar.
Imensele proprietti ale nobilimii se bucurau de mari privilegii, iar puterea central nu se putea
exercita nemijlocit asupra lor. Aceast situatie se datora structurii imperiului si armatei sale, cci
atta timp ct regele era redus pentru purtarea rzboiului la chemarea nobilimii latifundiare,
drepturile ei nu puteau fi atinse470. Kavadh I n-a mai
470 F. Altheim u. R. Stiehl, Staatshausha.lt der Sasaniden, n La Nouvelle Clio", Bruxelles, t. V,
N-os 5-6 (mai-juin 1953), p. 281 si urm.
376

voit s suporte tutela acestei nobilimi si o mprejurare ce-1 putea ajuta s-o zdrobeasc era rscoala
popular provocat tocmai atunci de un comunist cu numele Mazdak si de aderentii si mpotriva
clasei nalte. tranii, attati de ei, erau partizanii naturali ai regelui contra nobilimii, cci asupra
amndurora apsa greu jugul clasei care dobndise puterea. Dup cte ne relateaz Tabari471,
mazdakitii cereau mprtirea egal a averilor; ei voiau s ia de la bogati, ca s dea sracilor.
Cererile se ntinser la bani si la proprietate, la femei si unelte, n scurt timp, mazdakitii, a cror
chemare a fost urmat de mase, fur att de puternici, nct ei intrar n casele nobililor si luar
femeile si banii. Urmrile acestei comunitti a femeilor si bunurilor au fost dezastruoase pentru
nobili.
Kavadh era prea slab pentru a face fat n acelasi timp si nobililor si mazdakitilor. El se mrgini a
arunca pe cei din urm mpotriva celor dinti. A fost o lupt de ctiva ani, ale crei amnunte nu
se cunosc. Nobilii au izbutit a-1 nchide pe rege (496) n vestitul Turn al tcerii" (Lethe). Dup
vreo doi-trei ani, prin siretenia sa, Kavadh izbuti s scape din nchisoare si fugi la heftaliti. Dup
o lung asteptare, cstignd interventia sotiei haganului, obtinu de la acesta o armat de heftaliti,
care s-1 ajute, ntorcndu-se cu acest ajutor (498 sau 499), regele si reocup tronul, asigurndu-
si suprematia. Predominarea nobilimii feudale fusese zdrobit de mazdakiti. Ea nu mai era n
stare a opune nici o rezistent si Kavadh putu initia
471 Ibidem, cap. IV, p. 300 si urm.
377
NICOLAE BANESCU
marea reform a impozitului funciar pe baze mai sigure si mai juste472.
Cnd se simti destul de tare, Kavadh se ntoarse mpotriva sectei mazdakite antisociale, pe care,
de asemenea, o zdrobi, spre a-si asigura ntreaga autoritate regal. Pentru aceea el ridic la
succesiunea tronului pe al treilea fiu al su, Chosroes, izgonindu-1 pe cel mai mare, care trecea
drept adept al lui Mazdak. Chosroes i dobor sngeros pe mazdakiti, n ultimii ani ai lui Kavadh.
Astfel a fost prezentat interesantul episod al sectei lui Mazdak, precursoare a comunismului473.
Dar cercetri ulterioare au adus multe si noi precizri n aceast privint. Pretioasa contributie a
nvtatilor Franz Altheim si Ruth Stiehl, Mazdak und Porpbyrios, aprut n revista La nouvelle
Clio" de la Bruxelles474, arat lmurit fazele acestor interesante cercetri. Th. Noldeke are
meritul de a fi vzut n Mazdak un reformator, care se deosebeste de toti urmasii prin caracterul
su religios, iar A. Christensen, cu mult perspicacitate a mers mai departe, prin descoperirea
scrierilor originale maniheice n Turchestanul chinez si mai cu seam prin rezultatele deosebit de
interesante ale cercetrii maniheice. El subliniaz c doctrina lui Mazdak e cldit pe
fundamentul pus de Mani, c sistemul su reprezint numai o dezvoltare special a celui
maniheic475.
472 Ibidem, pp. 268-269 si 305.
473 Asa si de ctre Bury, Historyll, pp. 9-10.
474 Tomul V, Nr. 7-10 (iulie-dec. 1953), pp. 356-376.
378
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
De mare nsemntate a fost descoperirea unui fragment original dintr-o scriere a lui Mazdak,
unicul ce ni s-a pstrat, n traducere arab. Christensen 1-a analizat si Altheim-Stiehl adaug
consideratiile lor erudite, lmurind pe deplin caracterul actiunii lui Mazdak. Acesta a avut un
precursor n maniheul Bundos, care, desprtit de doctrina lui Mani, propovduia la Roma, n
epoca lui Diocletian, lupta si biruinta Dumnezeului bun asupra principiului ntunericului din
sistemul dualist al lui Mani.
Se probeaz c fragmentul lui Mazdak oglindeste si ideile lui Porphyrios din scrierea sa asupra
Soarelui. Acesta ocup la el acelasi loc pe care l are Stpnul Luminii la Mazdak.
Programul lui Mazdak e gndit mai mult religios dect social, n fragment aflm nnoiri
hotrtoare fat de doctrina lui Mani si ele sunt determinate de neoplatonism, care si-a avut
influenta sa n lumea iranic. Cea mai nalt posibilitate a omului e s devin asemenea lui
Dumnezeu. Atingerea acestui ideal presupune ca el s se dezbare mai nainte de particularitatea sa
proprie, s se elibereze de Ru, de amestecul cu ntunericul, ceea ce nseamn mortificarea
Individualittii. Rul, amestecul cu ntunericul, Individualitatea sunt, ca si Condradictia, Ura si
Lupta, tot attea piedici, a cror pricin Mazdak o vedea de cele mai multe ori n femei si
proprietate. Oamenii aveau
^5 L 'Iran sous Ies Sasanides (1944) si Le regne du roi Kavadh I et le communisme mazdakite,
Kgl. Danske Vidensk. Selsk., hist.-filol. Medd." IX, 6.
379

deci s se mprtseasc de femei si proprietate n acelasi chip ca de ap, de foc si psune.

Kavadh I avu o lung domnie (488-531) si a fost un mare suveran, ndat ce-si consolida
autoritatea regal n interior, deschise diferendul ce-1 avea de lmurit cu Bizantul. El ceru
mpratului reluarea pltilor stipulate prin tratatul din 442, pentru ntretinerea fortretelor din
Caucaz, aprarea comun mpotriva barbarilor de dincolo de munti. Anastasios ntelegea s
acorde regelui un mprumut, dar acesta nu vru s renunte la ceea ce socotea un drept al su.
Kavadh deschide deci ostilittile, n vara anului 502 si cucereste Theodosiupolis (Karin,
Erzerum), capitala Armeniei romane. La nceputul anului 503, cade n minile persilor si Amida,
fortul principal la granita Mesopotamiei, dup un asediu de trei luni. Lupte necontenite avur loc,
pustiind crunt Mesopotamia bizantin si cea persan, n cele din urm Anastasios puse n fruntea
unei armate puternice pe Celer, un il-lyrian priceput, care, secundat de alti buni comandanti,
devasta tinuturile persilor si asedie Amida, silin-du-1 pe Kavadh la ncheierea unui armistitiu, n
505, prin care se ngduia persilor s prseasc Amida. n 506 se ncheia si tratatul de pace pe
sapte ani476, mpratul obligndu-se a plti anual persilor 550 de livre de aur.
Anastasios profit de ncurcturile ce le aveau persii cu hunii la nord, pentru a termina puternica
cetate Dara, la cinci kilometri de frontier. Ea trebuia s tin n respect Nisibis, pierdut de
bizantini.
Pentru detalii, v. Brooks, op. cit., pp. 481-483-
380
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Vorbind despre aceast cetate mare si puternic a Mesopotamiei, asezat ntre hotarele romanilor
si persilor", Cedrenus adaug c Anastasios fcu acolo biseric si magazii de grne, cisterne,
tribune (rostre) si dou bi publice", o numi Anastasiopolis si-i ddu privilegii de oras477.
Resedinta ducelui de Mesopo-tamia fu transferat de la Constantina n noua cetate, mpratul
complet si ntriturile de la Martyropolis si Theodosiupolis.
n privinta relatiilor cu Occidentul, am vzut c Anastasios, dup sase ani de sovire, spre a defini
situatia regelui ostrogot Theodoric, l recunoscu ca delegat al imperiului pentru guvernarea Italiei
si-i ntoarse nsemnele imperiale trimise de Odovakar. Clovis si constituise regatul franc n
Gallia, pe teritoriul care nominal era al imperiului. Anastasios i acord titlul de consul478, un fel
de recunoastere a legitimittii puterii sale. Amndou aceste acte sunt o afirmare a ideii unittii
imperiului.
n noaptea de 9 spre 10 iulie 518479, dup o lung domnie plin de mari osteneli, se stinse din
viat, n vrst de optzeci de ani. Basilissa Ariadne murise cu trei ani mai nainte. El nu lsa nici
un fiu si n-a luat nici o msur spre a asigura succesiunea, desi ar fi putut ridica pe unul din cei
trei nepoti: Probus, Pompeius si Hypatios.
4771, p. 630, (Bonn).
478 [Pentru surse si bibliografia discutiilor privitoare la consulatul lui Clovis, v. Ev. Chrysos n
DOP, XXXII (1978), p. 56].
479 Stein, Histoire du bas-Empire, II, pp. 216-217.
381

IV.
VIA tA INTELECTUAL DE LA CONSTANTIN CEL MARE PN LA IUSTINIANI
1. Literatura crestin
n aceast prim perioad a istoriei bizantine, literatura crestin tine un loc nsemnat. Nu trebuie
s credem ns c aceast literatur e strin de spiritul elenismului. Autorii crestini se folosesc de
forme ale literaturii grecesti, ei accept si rspndesc idei din literatura profan480.
a. Istoriografia e reprezentat prin Eusebios din Caesarea (n Palestina), unde s-a nscut (c. 265)
si unde a exercitat episcopatul de la 313 pn la moartea sa, n 340. El este ntemeietorul
istoriografiei bisericesti si izvorul principal pentru domnia lui Constantin cel Mare, de ncrederea
cruia ntotdeauna s-a bucurat.
Eusebios a scris o Cronic, n care schiteaz pentru fiecare popor succesiunea cronologic a
marilor evenimente ale istoriei sale pn la 325, si desface din diferitele serii de fapte
sincronismul care era obiectul ultim al lucrrii sale. Din aceast oper ni s-au pstrat
480 Schmid-Sthlin, Griechische Litteratur, cap. IV, Christliche Schriftsteller, Einleitung". [ntre
completrile ce se pot face, din seria aparitiilor mai recente, se pot mentiona W.E. Kaegi,
Byzantium and the Decline of Rome, Princeton, 1968; Al Cameron, Literature and Society in the
Early Byzantine Period, Londra, 1985; Z.V. Udai cova, Idejno-politieeskaja bor'ba v ran-nej
Vizantii (po dannym istorikov IV-VII v.v, Moscova, Ed. Nauka, 1974; Eadem, Vizantijskaia
kul'tura, Moscova, Ed. Nauka, 1988.1
382
numai fragmente. Dar opera sa cea mai important este Istoria ecleziastic, n 10 crti, un fel de
dezvoltare a celui din urm capitol al cronicii, de care se apropie prin aceea c ntregul material
adunat trebuia s intre ntr-un cadru cronologic. Obiectul su era, cum o spune n prefat, de a
nsemna fazele ntinderii crestinismului, perioadele de persecutie si calm, de a stabili pentru
fiecare Scaun apostolic seria episcopilor, de a face cunoscuti pe marii martiri si pe marii doctori,
faptele si scrierile lor, de a nota, n sfrsit, aparitia ereziilor, tinerea sinoadelor si ntemeierea
bisericilor.
Ca scriitor, Eusebios n-are nsusiri deosebite: povestirea e uscat si putin coerent, fr nici o
art. Nu aflm ntr-nsa o expunere dramatic a evenimentelor, dar faptele relatate au o valoare
documentar de prim ordine, si ideea singur de a alege acest subiect si a-1 pune n istorie era
n sine nou si fecund"481.
Viata lui Constantin, n patru crti, e un encomion, un panegiric al marelui mprat. Ea nu ni s-a
pstrat n forma original, si autenticitatea sa, asa cum ni s-a transmis, e si azi contestat482.
Pe lng opera de istoric, Eusebios a dat si numeroase scrieri de exegez, relative la diferite prti
din Vechiul si Noul Testament, si dou mari opere apologetice, si a lsat un numr de scrisori,
care au ajuns pn la noi.
Istoria lui Eusebios a avut continuatori. Socrates, un avocat din Constantinopol, a reluat, ctre
mijlocul sec-
481 Vezi frumoasa caracterizare la Croiset, Litterature grecque, voi. V, pp. 911-912.
482 Cf. domnia lui Constantin cel Mare, l. [V. ns Supra, cap. I, n. 30, a editorului.]
383
NICOLAE BANESCU
olului al V-lea, povestirea de unde acela o lsase si a dus-o mai departe, sub acelasi titlu de Istoria
eclesias-tic, n 5 crti, de la 305 pn la 439. El si scoate informatia din scrieri, scrisori sau
amintiri lsate de oamenii epocii.
Sozomenos, avocat din Constantinopol, ca si Socra-tes, trateaz acelasi subiect n a sa Istorie
ecleziastic, n 9 crti, dar mbrtiseaz epoca de la Sinodul din Niceea pn la 425. El l urmeaz
de aproape pe Socrates, pe care uneori l transcrie.
Theodoret, episcop de Kyrros, n Siria de Nord, ne-a lsat si el Istoria eclesiastic n 5 crti,
compus ctre 450, si duce povestirea de la Sinodul din Niceea pn la 428, independent de
ceilalti doi.
Trebuie s amintim alturi de acestia si pe Philostorgios, care expune faptele pn la 428. El ni s-
a pstrat fragmentar.
b. Teologia numr n aceast epoc cteva mari figuri ale literaturii crestine. Cappadocia a dat, n
a doua jumtate a secolului al IV-lea, pe cei mai ilustri reprezentanti ai acestei literaturi. Caesarea,
metropola provinciei, era unul din marile orase ale imperiului, renumit prin scolile sale.
Arianismul a strnit acolo pasiunile; n aprarea Ortodoxiei se ilustrar n primul rnd cei trei
cappadocieni": Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz si fratele lui Vasile, Grigorie de Nyssa.
Nscut n Caesarea, n anul 331, dintr-o veche familie bogat si crestin, Vasile si fcu prima
educatie intelectual n Neo-Caesarea Pontului, unde tatl su tinea scoala de retoric; si
complet apoi aceast educatie la Caesarea, la Constantinopol si Atena, unde l cunoscu pe Iulian
si leg prietenie cu Grigorie de
384
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Nazianz. Ei l audiar pe Himerios si pe Libanios, vestitii retori ai epocii, ntors n patrie, se simti
atras ctre Biseric. Botezat de episcopul de Caesarea, vizit Siria si Egiptul, unde cunoscu viata
monahal aflat acolo, atunci, n floare. La ntoarcere, ncepu a organiza n Pont comunitti
religioase, crora le d exemplul si regula, si aceasta va fi una din operele principale ale vietii
sale. Hirotonit preot n 364 de Eusebios de Caesarea, a fost timp de sase ani consilierul su si
cnd, n 370, muri Eusebios, el fu ales, nu fr dificultti, a-i urma n Scaun. De atunci Mitropolit
de Cappadocia, Vasile exercit timp de opt ani o mare autoritate n mijlocul luptelor si
primejdiilor, fiind, dup disparitia lui Athanasios (373), sprijinul Ortodoxiei n Orient.
Opera sa cuprinde: 1) dou scrieri dogmatice {Contra lui Eunomios si Asupra Sfntului Spirit); 2)
o serie de omilii, dintre care cele mai nsemnate sunt: Hexaimeron (nou cuvntri asupra operei
celor sase zile), cincisprezece cuvntri Asupra Psalmilor, omiliile Contra cmtarilor si cea Ctre
tineri asupra felului de a trage folos din autorii profani; 3) scrierile zise ascetice; 4) o culegere de
scrisori, n numr de 365, cele mai multe din epoca episcopatului su (370-379) si constituind
unul din cele mai interesante documente pentru istoria secolului al IV-lea. Un mare numr de alte
opere ale sale nu ni s-au mai pstrat.
Vasile cel Mare a fost, prin temperament, un orator. Hrnit cu filosofia greac, n special cu
doctrinele lui Platon si Plotin, el le foloseste n form crestin cu mult dexteritate, n
interpretarea textelor biblice nltur orice alegorie, cci aceste texte trebuie luate n-
385
NICOLAE BANESCU
tocmai, totul fiind real n povestirea biblic. Stilul su e al unui scriitor de ras. Plin de
reminiscentele literaturii clasice si de acelea ale Scripturii, el a mbinat aceste dou elemente cu
mult gratie si usurint'83.
Grigorie de Nazianz a fost n strns prietenie cu Vasile cel Mare, apropiati prin comunitatea de
idei si prin geniu. Se deosebesc totusi unul de altul prin caracter si spirit. Vasile era un om de
actiune, Grigorie un meditativ, cutnd retragerea departe de lume. El si-a fcut mai nti
nvttura n scolile din Caesarea, a cercetat apoi pe maestrii cu renume la Caesarea Palestinei, la
Alexandria si la Atena, unde rmase vreo zece ani si unde strnse prietenia cu Vasile. ntors n
Cappadocia, cu tot talentul su de orator, cut singurtatea. Tatl su, episcop de Nazianz, voia
s-1 aib de ajutor si-1 decise a primi preotia (361), dar a trebuit s treac un timp pentru a se
consacra sacerdotiului, n 371, Vasile, atunci episcop n Caesarea, ridic la rang de episcopat
trgul Sasima, obiect de litigiu cu episcopul Anthim de Tyana, si-1 convinse pe Grigorie a primi
s fie numit acolo episcop. Trgul zgomotos si grosolan l scrbi si el fugi n singurtate. Tatl su
l aduse ca ajutor la Nazianz si, n 374, Grigorie i urm n Scaun. Dar, dup un an, si prsi
episcopatul si plec s triasc n retragere la Seleucia Isauriei. Acolo afl, n 379, de moartea lui
Vasile, si-i pronunt elogiul funebru.
ncurajati de venirea la tron a lui Theodosius I, ortodocsii din Constantinopol, oprimati de arieni,
l chemar s le fie conductor. Grigorie veni n capitala
I8H Croiset, op. cit., p. 934 si urm.
386
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
imperiului si, timp de doi ani, avu de luptat cu adversarii. Cnd, n 381, Sinodul ecumenic se
adun la Constantinopol, cei dinti episcopi sositi l aleser patriarh al metropolei, dar
regularitatea alegerii sale fu contestat de noii sositi. Atunci, descurajat de lupt, Grigorie
prseste nalta demnitate (iunie 381) si se retrage la Nazianzos, relundu-si ocupatiile de
episcop. Dar, n 383, el face s se aleag alt episcop si se retrage definitiv din viata activ, la 53
ele ani, pe-trecndu-si cei din urm ani la domeniul su printesc, unde muri ctre 390.
Opera sa se compune din discursuri, scrisori si poezii. Sunt vestite ntre discursuri elogiile
funebre tinute la moartea lui Athanasios si a Iui Vasile cel Mare si cele cinci Discursuri de
teologie, expuneri ale doctrinei ortodoxe, care triumfase la ntiul Sinod ecumenic din 325.
Scrisorile sunt aproape toate din epoca retragerii si se refer la incidente private, interesante
pentru cunoasterea omului. In ultimii ani, a compus o ntins oper poetic, pe care editorii
moderni o mpart n dou crti: Poeme teologice si Poeme istorice. La acestea se adaug 129
epitafe si 94 mici bucti gnomice sau epigrame. Grigorie a ntrebuintat n poemele sale metrul
clasic, dar s-a exersat si n versificatia zis ritmic", ntemeiat nu pe cantitatea silabelor, ci pe
numrul lor si pe accent. Dar, cum arat Croiset, nu n poezie aflm geniul su, ci n oratorie.
Elocventa sa are mai mult amploare si strlucire dect a lui Vasile cel Mare484.
Un loc mai mic ocup, alturi de aceste genii, Grigorie de Nyssa. El este mai mult teolog dect
orator sau scriitor, nchinat Bisericii, a fost numit de fratele
387
NICOLAE BANESCU
su (371) episcop al micului oras Nyssa din Cappadocia. Sub Valens, a avut de luptat mpotriva
arienilor, iar la Sinodul din Constantinopol apare ca unul din teologii cei mai ascultati ai
Orientului.
Scrierile sale numeroase se refer mai ales la exegez. Avem de la el si vreo cincizeci de
discursuri tratnd mai mult despre moral. A lsat si scrisori. Reputatia sa se ntemeiaz nainte de
toate pe opera-i dogmatic.
Antiochia Siriei, care se numra n aceast epoc ntre marile metropole intelectuale ale
Orientului, vestit prin scolile sale, ne-a dat strlucita figur a lui loan Chrysostom (Gur-de-
Aur), care trebuie asezat alturi de marii cappadocieni. Viata sa att de agitat a fost schitat, n
liniile sale mari, mai nainte485. El a lsat n urma sa o oper considerabil, care cuprinde trei
feluri de scrieri: tratate, discursuri si scrisori.
Tratatele privesc chestiuni de moral religioas (Asupra penitentei, Contra adversarilor vietii
monastice, Asupra sacerdotiului, Despre cstoria unic, Celor ce ntretin la dnsii fecioare, Unei
tinere vduve s.a.).
Discursurile cuprind toat seria omiliilor, n care intr minunatele predici tinute fie la Antiochia,
fie la Constantinopol.
Scrisorile sunt aproape toate din perioada exilului. Scrise n cea mai mare parte la Kukusos, ele se
adreseaz numerosilor prieteni lsati n urma sa si au
484 Ibidem, pp. 940-948.
485 Vezi capitolul privitor la Domnia lui Arcadios.
388

ca scop s le sustin curajul. Unele privesc misiunile pe care le ncuraja sau le punea la cale.
n toat aceast oper imens, Chrysostom nu se preocupa att de dogm, ct, mai presus de toate,
de moral. Silindu-se a trezi n fratii si virtutile crestine, el a biciuit ndrznet viciile, relele
moravuri, prejudecti ce rodeau la temelia societtii n aceast epoc de lung agonie a
pgnismului. Rareori o elocvent a fost att de spontan si att de puternic. Ea a smuls
ntotdeauna admiratia asculttorilor si ne captiveaz si ast2i numai la simpla lectur.
scoala Antiohiei era, n opozitie cu cea din Alexandria Egiptului, scoala exegezei literare.
Reprezentantul de frunte al acestei scoli a fost Theodor de Mopsuestia, nscut ctre 350 la
Antiochia. El a urmat acolo lectiile lui Libanios, a fost apoi atras de Chrysostom la viata ascetic
si, la 20 de ani, s-a retras n mnstirea organizat de Diodor din Tarsos, unde si-a continuat
studiile sub directia acestuia, n 383, a fost hirotonit preot, si timp de zece ani a predat
nvtmntul la Antiochia. n 392 a fost chemat la episcopatul din Mopsuestia, n Cilicia, unde a
rmas pn la sfrsitul vietii (428).
Ca scriitor, a dat o serie de Comentarii asupra Scripturii si diferite opere de controvers teologic,
ntre care un mare tratat Asupra ntruprii. Nu ni s-au pstrat din toate acestea dect fragmente si
traduceri n limba latin si sirian. El tine un loc nsemnat n istoria dogmelor si a literaturii prin
explicarea ndrzneat a principiilor de exegez ale nvttorului su. A fost un adversar al
exegezei alegorice, caracteristic scolii alexandrine si a deosebit n Christos
389
NICOLAE HNESCU
dou persoane, pentru a nltura credinta c o persoan divin a putut suferi si muri, fiind astfel
initiatorul direct al nestorianismului. De aceea, Sinoadele care au condamnat pe Nestorius 1-au
lovit si pe el cu anatema, dup moarte486.
Alexandria Egiptului era de asemenea una din marile metropole culturale ale Orientului. Ea a dat
Bisericii figura impuntoare a Sf. Athanasios cel Mare, care umple jumtate din secolul al IV-lea
cu zgomotul luptelor sale pentru adevrata credint. Arianismul, fcnd din Fiul lui Dumnezeu o
creatur, agita adnc n aceast epoc spiritele credinciosilor. Printele ereziei, Arios, fusese
osndit n Sinodul de la Niceea si trimis n exil. Adversarul su principal fusese Athanasios, care
contribuise mai mult dect altii la formularea dogmei consubstantialittii" (6/ioouaia). Ales
episcop de Alexandria n 328, el strbtu sub cinci mprati o viat de lupte ndrjite, alungat de
cinci ori din Scaunul de patriarh, n care totusi si-a ncheiat viata.
Athanasios a desfsurat o mare activitate literar, care e n strns legtur cu luptele sale
teologice. Discursul Contra gentililor combate politeismul pgn n stilul vechilor apologeti. Cel
Despre ntruparea Verbului apr credinta n ntruparea lui Christos. Celelalte scrieri sunt aproape
toate mpotriva doctrinei arienilor. Biografia Sf. Anton, ntemeietorul clugrimii egiptene,
schiteaz icoana ideal a vietii ascetice. Ea s-a bucurat de timpuriu de traduceri n limba latin si
n limba sirian.
Croiset, op. cit., pp. 927-928. ,!, ;.\:4. jjji ii!
390
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Ca gnditor, Athanasios ptrunde n miezul lucrurilor; el cere ca sufletul omenesc s mearg drept
la Dumnezeul unic din care totul purcede.
Energicul teolog e si un abil orator, prin temperament. El stie perfect s construiasc o
demonstratie, s pun faptele povestite n argumente si s le conduc metodic la concluzia pe care
o impun.
Prin implacabila sa lupt n aprarea ortodoxiei, el a trecut la urmasi ca un adevrat atlet al lui
Christos,, si a fost supranumit cel Mare".
Alexandria 1-a dat si pe patriarhul Cyril, dusmanul nempcat al lui Nestorios. El a compus un
mare numr de scrisori si cuvntri, tratate dogmatice, opere de polemic si de exegez, care
alctuiesc un izvor din cele mai nsemnate pentru istoria eclesiastic a secolului al V-lea.
Egiptul 1-a produs si pe Synesios din Kyrene, un om exceptional, pgn mai nti, orator si
filosof, trecut apoi la crestinism si devenit episcop.
Nscut ctre 370 dintr-o distins familie pgn din Pentapolis, el si-a primit cultura n scolile
superioare din Alexandria, unde fu initiat n filosofia neoplatonismului de renumita Hypatia, fiica
matematicianului Theon. Scrisorile ce ni s-au pstrat de la Synesios mrturisesc recunostinta
duioas si admiratia adnc ce i-a pstrat-o tot timpul vietii.
n 399, Synesios a fost trimis de patria sa la Con-stantinopol, ntr-o misiune pe lng mpratul
Arca-dius. Cu acest prilej compuse cunoscuta-i cuvntare Despre suveranitate (Jlepi jSamAeta^),
oper plin de nobile sentimente si de sinceritate. Dup ce a stat acolo ctva timp, se ntoarse la
Kyrene, se cstori cu o
391

crestin si petrecu mai multi ani la domeniul su, la sud de Kyrene, n marginea pustiului,
ocupndu-se cu economia propriettii sale, cu vntoarea si cu studiile filosofice, participnd si la
luptele cu briganzii Libiei, care nvleau n tinut, n anul 411, Synesios fu chemat de toti n
fruntea episcopatului de Ptolemais, n care fu ntrit de patriarhul Alexandriei, desi fcuse, cu
mult loialitate, rezervele sale asupra doctrinei si disciplinei.
Opera lui Synesios formeaz o tranzitie ntre literatura pgn si cea crestin a acestor din urm
secole, si sunt o mrturie a studiilor sale multilaterale. Ea se compune din discursuri, scrisori si
imnuri.
Printre scrierile de tinerete trebuie citat cuvntarea menit a fi citit dinaintea lui Arcadius, la
care fusese n misiune, spre a cere pentru patria sa o usurare de impozite. Aceast cuvntare,
intitulat Despre suveranitate (Flepi Paaikeiaq) e privit ca manifestul anti-german al partidei
nationaliste din capitala imperiului. Demougeot, care-i analizeaz ideile, crede c aceast
ndrzneat cuvntare n-a putut fi pronuntat niciodat, si Synesios s-a mrginit a o publica487.
Elogiul cheliei e o compozitie sofistic, spiritual. Povestirile egiptene povestesc lupta lui Osiris
si a lui Typhon, sub care n realitate se ascund prefectul pretoriului
487 Vezi domnia lui Arcadius, 3- [Se poate aduga aici Chr. Lacombrade, Synesios de Cyrene,
hellene et chretien, (These...), Paris, Les Belles Lettres, 1951 si Idem, Le discours sur la royaute
de Synesios de Cyrene l'empereur Arcadios, traducere, nsotit de note si comentarii (These
complementaire...), Paris, Les Belles Lettres, 1951.1 '.fftfe' ' "R'Hxr^'i t/ .''.o;; i.vjb <>
392
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Aurelian si relatiile dintre el si fratele su Caesarios. Tratatul Despre vise e un document al
superstitiilor neoplatonice.
Dar o important cu mult mai nsemnat dect toate acestea o are corespondenta lui Synesios. Ea
cuprinde peste 150 de scrisori, ctre prieteni si ctre Hypatia, foarte instructive, fiindc ne
introduc n viata epocii.
Ca poet, Synesios a compus zece imnuri n dialectul doric si n metru antic.
c. Hagiografia. Oientul a produs si pe cel mai nsemnat istoric al monahismului egiptean, pe
Palladios, originar din Asia. El s-a nscut n 364, n Galatia, si a dobndit o cultur clasic
temeinic, n ,388, a fcut o cltorie n Egipt pentru a cunoaste pe clugrii vestiti acolo, si s-a
ntors n Asia Mic trecnd prin Palestina. Ales episcop de Helenopolis, n Bithynia, a fost
amestecat n cearta origenistilor si exilat de Arcadius n Egiptul de Sus, unde petrecu mai multi
ani. La ntoarcere, avu episcopatul de Aspuna, n Galatia.
Scrierea sa fundamental e AavaiaKov (Historia Lausiaca), scris pe la 420 si numit astfel dup
sambelanul imperial Lausos, cruia i-a fost nchinat. Cunosctor perfect al vietii solitarilor
egipteni si palestinieni, el ne nftiseaz n prima linie n aceast oper, parte din experienta
proprie, parte din cele auzite de la altii, istoria clugrimii din Egipt si Palestina. Lucrarea
constituie deci pentru noi un izvor de cpetenie pentru cunoasterea vechii istorii a monahismului.
Ea a avut o ntins rspndire mai ales n mn-
393
NICOLAE BANESCU
stiri, si a fost de timpuriu tradus n limba latin si n mai multe limbi orientale.
Alt scriere a lui Palladios, compus n exilul su din Egipt, e Dialogul istoric despre viata Sf.
loan Cbrysostom, al crui devotat admirator a fost. Scrierea, n forma unui dialog, e un izvor
nsemnat pentru viata ilustrului prelat488.
d. Poezia religioas, n aceast prim perioad a istoriei bizantine, apare si poezia religioas
ritmic, ale crei nceputuri au fost schitate cu mult eruditie de K. Krumbacher189.
Aceast poezie crestin nu mai mbrac versul clasic, construit dup cantitatea silabelor, cci
vocalismul nou nu mai cunoaste vocale lungi si scurte, ci numai isochrone. Principiul formei noi
este numrul silabelor si accentul. Krumbacher deosebeste trei epoci principale n dezvoltarea
istoric a poeziei religioase: epoca pregtirii, n care cntecele ce-1 glorificau pe Dumnezeu erau
compuse din cuvinte ale Sfintei Scripturi; epoca de nflorire, n care imnurile religioase de larg
cuprins ajung la desvrsire; si cea din urm, care ncepe cu o nou form arhitectonic de poezie,
asa-zisele Kanones.
n cadrul expunerii noastre ne intereaseaz epoca imnurilor religioase care ncepe n secolul al V-
lea si nfloreste mai cu seam n secolele al Vl-lea si al VII-lea. Reprezentantul ei principal a fost
Romanos, supranumit Melodul (6 Mecodog), care a dat imnului religios, dup expresia lui
Krumbacher, caracterul cel
** N. Turchi, La civilt bizantina, Torino, 1915, p. 153-
489 Geschichte der byzant. Litteratur, ed. a Il-a, p. 963 si urm.
394
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
mai solemn si mai sublim. Putinele date asupra vietii sale se afl aproape numai ntr-o veche
legend cuprins n Minee, la data ele l octombrie, ziua srbtorii sale. Pstrat n patru diferite
versiuni mentionate de Krumbacher, ea ne povesteste c Romanos s-a nscut ntr-un oras din
Siria, a slujit ca diacon n biserica nvierii din Berytos, a venit apoi, sub mpratul Anastasios, la
Constantinopol, unde a fost, ca preot, n legtur cu biserica Theotokos ev rog Kvpov, si a
obtinut printr-un vis miraculos darul poetic al imnurilor, compunnd aprox. 1000 de kontakia.
Manuscrisul de mna sa a fost pstrat n biserica Theotokos, si n aceeasi biseric vestit a fost
srbtorit ndeosebi aniversarea sa.
Faptul c legenda nu precizeaz sub care anume din cei doi Anastasios a venit Romanos la
Constan-tinopole a fcut ca unii savanti s pun acest eveniment n timpul domniei lui Anastasios
al II-lea (713-715), pe cnd altii l pun n cea a lui Anastasios I. O lung discutie a mprtit pe
cercettori n aceast privint. Dar argumentele produse de Krumbacher ne fac a admite c
Romanos si-a nceput cariera poetic sub Anastasios I (491-518). Foarte mult pretuit ele
ntemeietorul bizantinologiei, Romanos caracterizeaz, dup cum spune acesta, cea mai
nsemnat faz a istoriei poeziei grecesti a imnurilor, si ntr-nsul acest gen apare n perfectiunea
sa cea mai nalt"490.
490 Ibidem, p. 669. Bibliografia asupra celebrului imnograf la p. 671.
395
NICOLAE BANESCU
2. Literatura pgn.
n aceast epoc de triumf al crestinismului, exista nc alturi pgnismul. Persistenta sa se
datoreste multor cauze, rezumate att de bine de Brooks: patriotismul roman, care vedea nc n
adorarea zeilor unica salvare a cettii eterne; cultul Cybelei si Isidei, al lui Mithra si Orpheus, cu
visurile lor de nemurire; traditia puternic a mpratului stoic Marc Aureliu; idealurile nalte ale
neoplatonismului, care nsufletea miscarea intelectual a epocii.
a. Sofistica. Dar cea mai trainic si mai persistent influent conservatoare era aceea a retoricii, a
sofisticii", cum se chema elocventa de aparat, care stpnea educatia tinerimii. Ea i deschidea
calea ctre succes n viat, si instrumentele cu care forma spiritele erau pentru profesor mitologia
si istoria pgn491.
nc din secolul al II-lea d.Hr., ceea ce ne izbeste n istoria literaturii grecesti e popularitatea de
care se bucura sofistica. Odat cu pierderea liberttii grecesti, elocventa nu-si mai putea afla loc
n agora; ea si-a cutat refugiul n scoli, unde a continuat a se exercita si a se produce chiar n
afar, dinaintea unui public ales, sau n ceremonii. Sofistica rspundea unei trebuinte profunde a
elenismului de atunci, i procura iluzia frumusetii literare. Toti reprezentantii si ilustri au fost
profesori de retoric. Erau sofisti" n toate
491 Vezi interesantele consideratii ale lui Brooks, Thoughts and ideas of the Period, n
Cambridge Med. History", voi. I, p. 568 si
urm.
396

prtile imperiului roman, n Occident ca si n Orient, n toate orasele care aveau institutii analoge
cu faculttile sau universittile noastre492. Cele mai vestite din aceste asezminte se gseau n
Orient, adic n lumea greac. Ele erau ndeosebi nfloritoare n Constan-tinopol si Atena. Odat
cu strmutarea centrului politic n noua capital a lumii, aceasta dobndise o important fireasc,
si ea se manifesta si n domeniul intelectual; dar Atena, cu mretia monumentelor ce o
mpodobeau, cu limba si traditiile sale, era privit ca adevratul centru al clasicismului, n epoca
lui Constantin si a urmasilor si, ea tria spiritual din mostenirea strlucit ce i-o lsase
antichitatea. Nu e de mirare deci c din toate prtile imperiului tinerii setosi de a-si ntregi
educatia se mbulzeau n metropola cugetrii elene, unde aflau profesori eminenti si un mediu
literar distins. La scolile ei nu veneau numai pgnii: crestinii nsisi erau atrasi de farmecul
nvtmntului lor, si reprezentanti din cei mai ilustri ai literaturii religioase, un Vasile cel Mare,
un Grigorie de Nazianz au fost printre elevi; iar la Antiochia Siriei, loan Chrysostom a fost elevul
admirat al celebrului Libanios.
ntre marii sofisti ai timpului, ale cror opere ni s-au transmis, Himerios, Libanios si Themistios
formeaz treimea vestit a veacului al IV-lea.
Himerios din Bithynia s-a nscut n Prusias (Brusa), la o dat nesigur (dup unii, ctre 315) si a
urmat la scolile din Atena, unde apoi si-a avut catedra sa de re-
492 Em. Burnouf, Histoire de la litterature grecque, t. IP, Paris,
1885, p. 389. :.-*." l> ;';.: .
397
N1COLAE IUNESCU
tor. La 362, si-a ntrerupt activitatea, chemat de mpratul Iulian pe lng el. Dup moartea
acestuia, si-a reluat nvtmntul la Atena si 1-a continuat pn la sfrsitul vietii. El si-a cstigat
acolo o mare celebritate ca profesor, prin strlucirea formei. Libanios l caracterizeaz pentru
aceast calitate TOV ecr$T]/jacri 'ka.ti-npov. Vasile cel Mare si Grigorie de Nazianz au putut fi
astfel atrasi printre auditorii si.
Himerios a fost numai om de scoal, a stat departe de viata politic. El a compus 80 de cuvntri,
din care s-au pstrat integral numai 24, unele, simple amplificri ele scoal asupra unor subiecte
fictive, altele opere ele circumstant.
Libanios s-a nscut la 314 n Antiochia Siriei, din printi bogati. Pasionat de elocvent, a studiat
la Atena, dar s-a pregtit mai ales pentru oratorie, citind si recitindu-i pe oratorii attici. A profesat
un timp la Atena, apoi la Constritinopole, la Niceea, la Nicome-dia, unde a stat cinci ani, si n
cele din urm se ntoarse n orasul su natal, Antiochia, exercitndu-si acolo nvtmntul pn la
sfrsitul vietii (c. 393). El a fost recunoscut ca cel dinti dintre maestrii elocventei n Siria greac.
Elevii si cei mai distinsi au fost crestinii: loan Chrysostom, pe care 1-ar fi lsat urmasul su,
dac crestinii nu i 1-ar fi smuls", cum s-a exprimat el nsusi, Vasile cel Mare, Theodor de
Mopsuestia, Grigorie de Nazianz. S-a bucurat de mare credit sub mpratul Iulian, care-1 numi
quaestor. Moartea neprevzut a tnrului suveran a fost pentru el o mare lovitur, l plnse ca
prieten si ca aprtor al elenismului, cele mai scumpe sperante ale sale risipindu-se odat cu
disparitia lui. , .Y8fc .q ,?Mi
398

Libanios a scris mult, si din scrierile sale ni s-au pstrat o mare parte. Scrieri de scoal,
amplificri pe o tem fictiv (jueAerai), modele ele exercitii pregtitoare (.Kpojv^vajJiaia),
descrieri (eKqpaeiq), povestiri, elogii, monodia la moartea lui Iulian si un epi-taphios nchinat
acestuia, rjfiojtoioci, n care se face a vorbi un personaj istoric sau legendar n anumite situatii,
lucrri critice asupra lui Demosthenes, constnd din Viata oratorului si din argumente
(vnofieasu; ) indicnd prilejul si subiectul discursurilor sale. A compus apoi discursuri, cele mai
multe referitoare la evenimente contemporane, celelalte fiind amplificatii de scoal. Deosebit de
interesant e Panerigicul adresat orasului su natal, Avno%iK6q, compus dup toate regulile artei.
Libanios a lsat si o ntins corespondent, adresat ctre oameni de tot felul: pgni sau crestini,
mprati, demnitari, episcopi, retori, filosofi, si atingnd subiecte foarte variate.
Ca scriitor, a impresionat prin adnca sa cunostint a autorilor clasici. Studiase cu pasiune pe
poeti, pe istorici, pe moralisti, si prin aceasta limba sa prea contemporanilor de o mare bogtie si
puritate.
Themistios a fost un mare personaj, amestecat n evenimentele politice ale timpului. Nscut n
Paphla-gonia (c. 317), si-a fcut mai nti educatia pe lng tatl su, care se ocupa cu filosofia si
cu literatura clasic, apoi la Constantinopol, unde deschise o scoal, ntre 345 si 360 compuse
Parafraze la operele lui Aristotel, pentru a face ideile greu de nteles ale marelui filosof accesibile
tuturor, n 350, tinu o cuvntare
399

dinaintea lui Constantiu, care, n 355, l numi senator, iar n 358-359 - proconsul.
Themistios stiu s-si atrag, favoarea mpratilor pn la Theodosius I, ajungnd unul din
oamenii cu vaz ai imperiului. El a salutat urcarea pe tron a lui Iulian, spernd un nou Herakles si
Dionysos; salut apoi, n numele Senatului, pe Jovian, cu prilejul Consulatului. Dup aceea, tinu
o cuvntare pentru Valens, dup victoria acestuia asupra lui Prokopios, una pentru consulatul
fiului su si alta pentru pacea lui Valens cu gotii; iar la decenaliile lui Valens si Valentinian (373),
el a pronuntat cuvntarea solemn la Antiochia. n 377, trimis la Roma, a tinut discursul la
decenaliile lui Gratian. n sfrsit, a rostit sase cuvntri sub Theodosius cel Mare, care 1-a numit
prefect al orasului (384).
Themistios a fost oratorul oficial al Constan-tinopolei. Datorit talentului su, si-a ndeplinit acest
rol n chip onorabil. A stiut s vorbeasc mpratilor cu demnitate si, ntr-o societate sfsiat de
lupte religioase, a reclamat libertatea cultului cu nobil nltime de cuget. Elocventa sa nu e
lipsit de gratie si de strlucire. Expert n literatura clasic, amintirile din Homer si Platon se
ngrmdesc n cuvntrile sale. A fost un orator srbtorit nc din viat: Libanios are pentru el o
mare admiratie, Grigorie de Nazianz i recunoaste titlul de jSacrtAeug Ad/ov, mpratul Iulian se
stie ct entuziasm i arat493.
Iulian mpratul are multe afinitti cu acesti reprezentanti ai retoricii, n viata sa att de scurt si
Schmid-Sthlin, Griecb. Litteratur, pp. 1011-1013.
400
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
att de absorbit de actiunea militar purtat cu mult bravur, el a gsit timp s scrie, si nu tot ce
a scris a ajuns pn la noi.
Avem trei discursuri oficiale: dou panegirice ale mpratului Constantiu, compuse pe vremea
cnd era Cesar, si Elogiul mprtesei Eusebia, binefctoarea sa, cele dinti, cum bine le
caracterizeaz Croiset, o testur de minciuni strlucite, impuse de convenientele oficiale, cel din
urm fcnd un mare contrast cu ele, prin sentimentele sincere pe care le exprim.
Frumoase pagini de sinceritate si nltime de idei aflm si n discursul al Vlll-lea, scris n Gallia,
o consolare ce si-o adreseaz lui nsusi, n momentul desprtirii de prietenul su scump Sallustius,
pe care gelozia lui Constantiu l ndeprteaz de el.
Discursul adresat Regelui Soare (Eig TOV pacrikea "HXwv) e un fel de meditatie, n care autorul
scoate n relief, dintre toti zeii, pe Helios ca cel mai cuprinztor, adevratul mijlocitor ntre lumea
de sus si cea de jos. Discursul ctre Mama Zeilor (Ef TJ)V jUTjTepa t&v $L<yv), o interpretare
alegoric a mitului Cybelei, exprim aceeasi nflcrat pietate.
Dar fondul naturii lui Iulian apare mai bine n operele satirice. Cea mai nsemnat e Contra
Crestinilor (Kar rahiaicov), astzi pierdut, si o cunoastem numai din combaterea ce i-o
consacr Cyril al Alexandriei. Iulian a compus-o nainte de campania n Persia (362-363). Scris
repede, pe un ton de pamflet batjocoritor, el ncearc a demonstra c sunt tot attea mituri n
Biblie ct si la poetii greci, c profetiile n-aveau a face cu evenimentele povestite de Evanghelie,
c
401

Dumnezeul Bibliei e nedrept, gelos si violent. Admiratia si pasiunea pentru elenism, conceput ca
cea mai pur expresie a religiei si umanittii, pun n aceast satir virulent, dup expresia lui
Croiset, un element de frumusete.
Misopogon, compus la Antiochia, n 363, e, poate, ca satir, capodopera lui Iulian. Un edict de
maximum, fcnd aprovizionrile dificile, i-a iritat pe antio-hieni, si ei 1-au batjocorit n cntece
pe mprat. Acestor nerusinate cntece, Iulian le-a rspuns ca om de spirit, lundu-i n batjocur
pe adversari. Dusmanul brbii (Microncbyov) e locuitorul Antiohiei, delicat, iubitor de plceri si
de moliciune, adversar al filosofilor, si mpratul, fcndu-se a-i luda calittile, si bate joc
amarnic de el, pentru moravurile sale destrblate. Este, n aceast satir, un spirit cam dur, lipsit
uneori de bun gust. Aflm ns ntr-nsa pasaje care nu sunt lipsite de farmec, ca acela n care
Iulian opune Orientului molesit asprimea nativ a celtilor, n mijlocul crora a trit ani de zile.
Banchetul, Saturnaliile sau Cesarii are aceeasi not satiric. La un banchet dat de Kronos
olimpienilor iau parte si Cesarii divinizati, crora li se adaug si Alexandru. Silen e comicul
Olimpului si judec pe fiecare dintre oaspeti. La sfrsit, are loc un concurs de merit ntre cei mai
buni, iar Marc Aureliu obtine cele mai multe voturi.
Iulian ne-a lsat si o vast corespondent de o mare valoare documentar. El vedea cum se nruie
n jurul su vechile credinte ale Heladei, si n corespondenta sa strbat de multe ori sperantele si
deceptiile ce-1 stpneau. Ea ne face s ptrundem, zice att de
402
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
bine Bidez, n secretul uneia clin vietile cele mai tragice ale istoriei494. Dar, pe lng aceast
valoare documentar, corespondenta se deosebeste si prin umorul si pitorescul att de spontan cu
care autorul stie s schiteze scene si portrete.
b. Istoriografia numr o serie de reprezentanti ai literaturii pgne. Zosimos e singurul istoric cu
oarecare relief n secolul al V-lea. A trit sub Theodosius al II-lea si urmasii si si a scris Istoria
contemporan ('IffTopia va) n 6 crti. Cea dinti cuprinde un scurt rezumat al istoriei imperiului
de Ia August pn la Diocletian, ca o introducere la opera propriu-zis, n care autorul si propune
a schita evenimentele din secolul al IV-lea si din timpul su. Celelalte crti duc povestirea de la
moartea lui Diocletian pn n primii ani ai domniei lui Theodosius al II-lea, oprindu-se la
cucerirea Romei de ctre Alaric (410).
Istoricul l rezum uneori pe Eunapios, dar Polybios a fost modelul su. Dup cum acesta a artat
cresterea puterii romane ntr-o perioad decisiv a existentei sale, Zosimos voieste s explice
declinul ntr-o perioad tot att de hotrtoare n sens contrar (I, 57). Dar pentru o astfel de tem
filosofic el n-are ptrunderea de spirit necesar, ntre cauzele decderii romane nsenineaz si
distrugerea religiei nationale, afirmnd c zeii renegati si-au retras protectia lor fat de imperiu.
De aceea, e sever cu Constantin cel Mare si Theodosius I, care au protejat crestinismul.
'm L'empereurJulien, oeuvres completes, t. I, 2e prtie (Lettres et fragments), Paris, Belles Lettres
1924, Preface, p. VII.
403
NICOLAE BANESCU
Totusi, istoria lui Zosimos e una dintre cele mai bune ale epocii, prin informatia sincer ce o
cuprinde si prin claritatea expunerii.
Priskos din Fanion (Thracia), sofist si om de stat sub Theodosius al II-lea si Marcian, ne-a lsat o
oper istoric intitulat Istorie bizantin (loTopia BvtavTiaKr), din care ni s-au pstrat
fragmente, unele destul de mari, ca cel n care ne descrie att de amnuntit ambasada lui
Theodosius al II-lea la Attila, ambasad din care istoricul a fcut parte. Informatiile sale privitoare
la viata si moravurile hunilor sunt extrem de interesante. Photios vorbeste despre Priskos cu mari
elogii.
Malcbosnc trebuie amintit pentru opera sa, care, dup Suidas495, nu era lipsit de culoare
dramatic.
Ammianus Marcellinus, un grec sirian, nscut la Antiochia, a scris, la sfrsitul sec. al V-lea, Res
gestae, istoria Imperiului roman, n limba latin. Ea prezint evenimentele dintre anii 96-378. Ni
s-au pstrat dintr-nsa numai ultimele 18 crti, care povestesc faptele de la 353 pn la 378.
Marcellinus a participat la campa-
495 [Traditia manuscris a Lexiconului pledeaz pentru forma Suda Cn co\)5a), care ar fi mai
ndrepttit dect aceea de Suidas", ncettenit de la Renastere ncoace; pentru bibliografia
discutiei, v. H. Hunger, Die hochsprachlicheprofane Literatur der Byzantiner, voi. II, Miinchen,
Verlag, C.H. Beck, 1978 (voi. Handbuch der Altertumswissenschaft" XII, 5, 2), p. 40-42].
496 [Pentru alte delalii bibliografice, se poate consulta si EBPB, voi. III, Bucuresti, Ed.
Enciclopedic, 1997, p. 19-27. Cititorul romn are acum la dispozitie si traducerea acestui text
nsotit de comentarii (Ammianus Marcellinus, Istoria roman, Studiu introductiv, traducere, note
si indice de prof. David H. Popescu, Bucuresti, 1982)].
404
nia lui Iulian mpotriva persilor si e perfect informat asupra evenimentelor pe care le expune496.
Stein l socoteste ca cea mai mare aparitie literar ntre Tacit si Dante.
c. Filosofia are un reprezentant de frunte n persoana lui Proklos, cel mai de seam dintre
neoplatoni-cieni. Discipolul si biograful su Marinos din Neapolis (Samaria) ni-1 nftiseaz ca
un personaj predestinat, pus sub protectia special a zeilor.
Nscut la Constantinopol (c. 410), dintr-o bogat si nobil familie originar din Lycia, el a nvtat
la Alexandria filosofia lui Aristotel cu peripateticianul Olympiodor si matematicile cu savantul
Hieron. A mers apoi s se perfectioneze la Atena, unde neoplatonismul si-a avut ultima sa
strlucire, si a fost initiat acolo n filosofia greac de Plutarh si mai ales de Syrianos, urmasul su
la conducerea scolii neoplatonicilor. Timp de zece ani a audiat lectiile sale. De la el a primit,
probabil, ca o traditie a scolii, proiectul de a face sinteza filosofiilor si de a le realiza unitatea.
Proklos si fcea lectiile fr pregtire. Vorbirea sa era usoar, ca inspirat. Lucra mult, fr
oboseal, trind cu putin si avnd o purtare exemplar, bun fat de toti. n mitologie, o vast
eruditie l fcuse tot att de familiar cu divinittile strine, ca si cu cele nationale. Pe toate le
cunostea si le onora, nct se numea nsusi preot universal si hierofant al lumii. Tot astfel, n
filosofic n-are un singur sistem: el posed la perfectie si uneste laolalt cele mai bune sisteme.
Afar de vreo douzeci de opere care s-au pierdut, a compus un tratat de matematici, altul de
astronomie, dou scrieri filosofice mai importante: Teologia pla-
405

tonician si Comentariul asupra lui Timaios, apoi alte clou Comentarii, asupra lui Alcibiade si
asupra lui Parmenide.
n Parmenide, Platon proba necesitatea unittii (ev), pentru a explica logic si ontologic multiplul
(TroAAd). Proklos merge mai departe n Comentariul su: de la unitate el se ridic din abstractie
n abstractie, ntr-o imens ierarhie, pn la Unul absolut, superior actului, gndirii, fiintei, Unul,
pe care nici ntelegerea, nici simturile nu-1 pot atinge, si care nu se reveleaz dect n extaz497.
Proklos a sfrsit cu imnuri (Soarelui, Muzelor, tuturor zeilor, Minervei etc.), ntiprite de o
adnc melancolie, n aceste imnuri, el se refugiaz o clip cu gndul n antichitatea venerabil,
inainte de a se pierde n snul unittii absolute, obiect statornic al tuturor gndurilor sale, suprem
azil al mizeriilor sale"498.
Hypatia e de asemenea o figur celebr ntre neo-platonicienii epocii. Fiic a matematicianului
Theon, femeie de o rar frumusete si nzestrat cu talente exceptionale, ea conduse scoala
neoplatonic din Alexandria si ajunse la atta eruditie, nct ntrecea,
497 [Prefatatnd orientarea contemplativ a monahismului bizantin si ortodox de mai trziu,
aceast latur confirm opiniile emise n ultimul veac cu privire la trsturile comune dintre
ortodoxia bizantin si platonismul antichittii trzii (J. Danielou, Platonisme ct theologie
mystique, Paris, 1944, ed. a Il-a, Paris, 1954; E. von Ivnka, Ubernahme und
Umgestaltung des Platonismus durch die Vter, Einsiedeln, 1964; H.-P. Esser, Untersuchungen
zu Gebet und Gottesver - ehrung der Neuplatoniker, Koln, 1967)].
498 V. Cousin, Histoire generale de la philosophie, 2e ed., Paris, 1884, p. 197.
406
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
dup mrturisirile celor vechi, pe toti filosofii din epoca sa, expunnd cu miestrie asculttorilor
nu numai doctrina lui Platon, ci toate disciplinele filosofici. Synesios s-a aflat printre elevii si si
i-a pstrat n toat viata o adnc veneratie, pe care ne-o atest scrisorile rmase de la el.
Aceast ilustr interpret a filosofici, de o viat exemplar, nconjurat de o sincer admiratie a
tineretului studios, a pierit ucis de plebea fanatic a Alexandriei, condus de lectorul Petru.
Ambitiosul Cyril sal Alexandriei n-a fost, dup unii, strin de aceast oribil crim.
d. Poezia si-a avut si ea reprezentantii si pgni n aceast epoc. Cel mai nsemnat dintre dnsii
a fost Nonnos din Panopolis, n Tebaida499, care, pe la mijlocul sec. al V-lea, a compus faimoasa
epopee mitologic Donysiacele (Aiowaiax), de o lungime considerabil. Ea cuprinde 48 de
crti. Toat legenda lui Dionysos e pus n versuri, de la mprejurrile care au precedat nasterea
zeului pn la admiterea sa n Olimp. Poemul e o mas confuz de povestiri, cci autorul
ngrmdeste n subiectul su toate legendele pe care le stie. Ca poet, Nonnos nu e lipsit de
calitti: are o imaginatie bogat si ne d o serie de tablouri impresionante. Versul su are un efect
muzical, prin cderea accentului tonic n general pe silaba penultim de la sfrsit, ca n versul
bizantin de mai trziu.
4W [Numit n grecesteTbebais, Tebaida a fost o regiune istoric a Egiptului de Sud, situat n
jurul metropolei faraonice Teba. n secolul al IV-lea d. Hr., regiunea a devenit un puternic centru
de iradiere al monahismului crestin].
407

Panopolis ne-a mai dat un poet, n persoana acelui Kyros, admirat n cercul literar al mprtesei
Eudokia, datorit creia a ocupat, sub Theodosius al H-lea, nalte demnitti, cznd apoi n
dizgratia suveranului odat cu protectoarea sa si sfrsind ca episcop de Kotyaeion, n Asia Mic.
Ni s-au pstrat de la el epigrame500.
e. Arta este bine reprezentat n aceast perioad a nceputurilor. Crestinismul triumftor n
secolul al IV-lea aduse o mare activitate artistic. El avea nevoie de vaste edificii ale cultului,
mpodobite de un nou decor, care trebuia s aib alt rol si alt nteles. Lungile frize care acoper
acum zidurile bisericilor, nftisnd scene ale Vechiului Testament si ale Evangheliilor sunt, dup
expresia unui excelent istoric al artei, ca o carte, n care cei care nu puteau citi Sfnta Scriptur
aveau sub ochi marile evenimente ale istoriei crestine501. Decoratia monumentelor sacre si
pierdu prin urmare caracterul simbolic, pentru a lua un caracter narativ si istoric. Tipurile
actorilor principali ai dramei sacre tind a se fixa, a se individualiza. Astfel se formeaz o
iconografie nou, care nu mai seamn cu aceea a catacombelor si ale crei trsturi esentiale
apar mai ales n Orient502, ntr-adevr, Siria, Egiptul,
500 [Cyrus sau Kyros, grec din Panopolis, a fost si prefect al orasului Constantinopol, probabil
cu ncepere din 438, pn la dizgratia sa, survenit n 441; ntre realizrile sale, unele surse-i
atribuie si iluminarea Capitalei pe timpul noptii; alte detalii despre el n Dagron, Naissance, p.
268-272].
501 Ch. Diehl, L'art chretien primitif et l'art byzantin, n Bibliothque d'histoire de l'art", Paris
et Bruxelles, Les editions G. Van Oest, 1928, p. 10.
408

Asia Mic au jucat un rol nsemnat n formarea acestei arte primitive.

Constantin cel Mare a ridicat Sfnta Treime si Sfintii Apostoli din Constantinopole; Sf. Sofia a
fost nceput de el si terminat de Constantiu, reconstruit apoi, n toat splendoarea ei, de marele
Justinian. Bazilica Sf. " loan Boteztorul, din mnstirea lui Studios, att de "' celebr mai n
urm, a fost ridicat de acest nalt demnitar, fost consul, n secolul al V-lea, aproape de Poarta de
Aur, n cartierul Psamathia503. Bisericile din "" Thessalonic sunt si ele frumoase monumente ale
artei primitive bizantine.
n Occident, numeroase bazilici de tip elenistic se ridic de asemenea n aceast epoc: Sf. loan
din Laterano, Sf. Paul-afar-din-Ziduri, Sf. Pudentiana, de la sfrsitul secolului al IV-lea, n care
stilul istoric apare n mozaicuri n toat strlucirea sa504. Acelasi caracter istoric se manifest n
mozaicurile de la Santa Mria Maggiore (sec. al V-lea). Palatul lui Diocletian, att de
monumental, pstrat pn astzi la Spalato, datnd de la nceputul sec. al IV-lea, Mausoleul Gallei
Placidia si Baptiseriul Ortodox din Ravenna, din secolul al V-lea, sunt alte impuntoare
monumente ale acestei arte primitive.
Prin toate aceste creatii, secolele al IV-lea si al V-lea reprezint n istoria artei perioada de
pregtire a epocii strlucite a lui Justinian.
502 Ibidem, pp. 10-11.
503 Ea a fost distrus de turci, curnd dup cucerirea Constan-tinopolei. Pe locul su se afl azi
moscheea Mirakhor Giami.
504 Diehl, op. cit., p. 12.
409
,Y'
P f f- -> ^ c, l!'
^? '4' ? ^ r
s
a

.O
x^
-t
I
g
s
s
O
S
-4*
-w*-v V *fc8f>fi
*)L' *.
/'.V* Av:',i.,
IUSTINI(9IUUE518- l AUGUST527)
1. Alegerea si personalitatea sa. Politica intern. Restaurarea credintei ortodoxe. Influenta lui
lustinian
mpratul Anastasios I nu s-a preocupat s asigure succesiunea la tron si nici unul din nepotii si
nu i s-a prut un bun pretendent la coroan1.
A trebuit deci ca organele abilitate s decid n asemenea mprejurri s procedeze la alegerea
noului mprat. Grzile palatului aveau o parte nsemnat n aceast alegere si marele sambelan
(praepositus sacri cubiculi), eunucul Amantios, a ncercat s-1 ridice pe tron pe un anume
Theocrit, devotat al su. n acest scop, el ddu bani lui Iustin, nvestit n acel moment cu comanda
de comes excubitorum2.
Cartea despre Ceremonii a Porphyrogenetului ne-a transmis descrierea oficial a acestei alegeri3,
n dimineata zilei de 10 iulie, trupele grzii si poporul se adunar la Hippodrom si aclamau
senatul, cerndu-i s-i
1 [Autorul repet aici o opinie pe care a expus-o si la sfrsitul capitolului anterior, dar ea se
cuvine serios amendat: nepotii si descendentii familiei lui Anastasius I au detinut nsemnate
pozitii n viata politic, vreme de cteva generatii dup moartea sa (cf. A. Cameron n GRBS,
19(1978), p. 25-276).]
2 Acest corp de gard fusese instituit de curnd de Leon I, cum a artat Bury, History I, 318; cf.
E. Stein, Geschichte I, 530, mpratul avnd n creatia sa mai mult ncredere dect n scho-lele
palatine.
3 De Cerim., I, cap. 93. f "l C ;v
413
NICOLAE BANESCU
dea un mprat: Multi ani senatului! Senat al romanilor, tu s nvingi! Cerem mprat, dat de
Dumnezeu pentru armat, cerem mprat dat de Dumnezeu pentru oikumenel". naltii demnitari,
senatorii si patriarhul, adunati la palat, n porticul marelui Triklinos, se certau n legtur cu
alegerea mpratului. Fiindc timpul i grbea, Celer, magister officiorum\ le atrase atentia s dea
zor cu decizia, ca s nu le ia altii nainte (armata si poporul). Dar ei continuau s nu se nteleag,
timp n care grzile - excubitorii si schelrii - lucrau n Hippodrorn. Cei dinti proclamau de
mprat pe loan, un tribun, prieten cu Iustin, ajuns mai trziu episcop de Herakleia; dar albastrii
nu-1 aprobau si aruncau cu pietre. Scholarii, la rndul lor, nu-1 acceptau si propuneau un general,
pe care excubitorii l respingeau. Propuntorii bteau la poarta de ivoriu, care unea palatul cu
Hippodromul, cernd cubicularilor s le dea vesmintele imperiale pentru cel aclamat. Aceia ns,
auzind despre ce nume era vorba, nu-i luau n seam. In cele clin urm, Senatul sfrsi prin a
hotr alegerea lui Iustin, pe care l sili s mearg pentru a primi vesmintele imperiale. Scholarii
singuri erau mniosi ele alegere, nct unul l si lovi pe Iustin cu pumnul, zdrelindu-i buza. Dar
prerea celorlalti se impuse si Iustin a venit n Hippodrorn, fiind aclamat de ambele factiuni.
Cubicularii trimiseser vesmintele si ncoronarea avu loc imediat n kathisma (loja imperial),
fiind svrsit de patriarhul loan. Apucnd apoi lancea si scutul, Iustin a fost aclamat ide ctre toti
cei prezenti n Hippodrom.
4 History II, pp. 16-17.
414
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Schitnd acest episod, dup descrierea Porfirogene-tului, Bury l socoteste ca o foarte probabil
punere n scen a lui Iustin si a prietenilor si. Ei stiau c nu se pot bizui pe scholari si, clac
Iustin ar fi fost proclamat numai de excubitori, reusita n-ar fi fost sigur. Trebuia s se fac deci
astfel ca initiativa s vin din partea Senatului, a crui autoritate, sprijinit de excubitori, ar fi
putut atrage consimtmntul general si nfrnge rezistenta scholarilor. Prin urmare, s-ar fi cuvenit
ca excu-bitorii s propun candidati fr perspectiv de reusit si s intimideze Senatul. Partizanii
lui Iustin puteau n acest chip s sileasc naltul corp s urgenteze, pentru a nu i se impune o
persoan indezirabil. Dar situatia cerea ca senatul s indice o persoan acceptabil pentru
excubitori si Iustin ndeplinea aceast conditie5. Astfel ajunse la tron soldatul norocos, care avea
s dea imperiului domnia strlucit a nepotului su lusti-nian.
Noul mprat era un tran illyrian6, nscut n satul Bederiana, nu departe de Scupi, capitala
Dardaniei,
5 Ibidem.
6 Izvoarele l numesc cnd trac", cnd illyrian". Pentru ambele posibilitti sunt indicii, afirm
B. Rubin (Zeitalter lustinians, I Bd., Berlin, 1960, p. 81), dar predomin mrturiile privitoare la
originea sa illyric. Aceasta e explicabil, locul de origine al familiei fiind n Dardania, provincie a
diecezei Dacia, care, mpreun cu dieceza Macedoniei, tineau ele prefectura Illyricum. Asupra
acestei domnii a lui Iustin I avem ntinsa lucrare recent a lui A.A. Vasiliev, Justin the First, An
Introduction to the Epoch of Justinian the Great, Cambridge, Mass., Harvard University Press,
1950 (Dumbarton Oaks Studies, I). Vezi cu privire la ea recenzia lui E. Honigmann, n Byzantion,
t. XX (1950), p. 337-351.
415

actualul Skopje (fost Uskiib). Limba sa natal era latina. Ca attia altii dintre tinerii si
compatrioti, el venise cu traista n bt la Constantinopol, nsotit de doi prieteni, ctre sfrsitul
domniei lui Leon I, ca s-si caute norocul nrolndu-se n armat7. Pentru calittile lor fizice,
fuseser primiti cu totii n garda palatului, corpul nou creat cu titlul de excubitori. Iustin se
remarcase ca militar sub Anastasips I, luase parte la rzboiul cu isaurienii si la cel cu persii sub
acest mprat si ajunsese la treapta de comes excubitorum. Se distinsese si n lupta mpotriva lui
Vitalian. Nu avea ns nici o calitate pentru conducerea imperiului. Desi se impusese ca brav
soldat, era lipsit de cea mai elementar cultur si Prokopios afirm c nu stia nici mcar s scrie,
folosindu-se, pentru a semna documentele, de o tblit de lemn n care se tiaser patru litere8, iar
7 Prokopios, Anecdota, 6. [Pasajul respectiv afirm c pe cnd stpnea n Bizant mpratul
Leon, trei tineri trani din prtile ilirilor, anume Zimarh, Ditibist si Iustin, acesta din urm din
Bederiana, luptnd nencetat cu greuttile srciei si ca s scape si de dnsa, au hotrt s intre n
oaste. Au pornit pe jos si s-au ndreptat spre Bizant, purtnd pe umeri desagii n care nu luaser
de acas nimic altceva dect pine coapt n spuz. Dup ce au ajuns si au fost primiti n rndurile
ostenilor, mpratul i-a pus de paz la palat, cci se ntmpla c erau tineri chipesi si cu trupurile
vnjoase." (Procopius din Caesarea, Istoria secret, ed. critic, traducere si introducere de H.
Mihescu, Bucuresti, Ed. Academiei, 1972, col. Scriptores Byzantini", VIII, p. 63, 6, 2-4).]
8 Ele compuneau cuvntul legi (am citit"). [Acelasi text din Anecdota sau Historia arcana (=
Istoria secret) scrie c Iustin a pus mna pe domnie. Ajuns btrn, cu un picior n groap, el nu
cunoaste deloc scrisul si se dovedea, cum zicem noi, un analfa-
416

mna mpratului, tinnd condeiul, era condus de : acest tipar.

Vasiliev contest aceast afirmatie a istoricul bizantin, mpratul avnd o lung si distins carier
la urcarea pe tron9, dar Honigmann observ cu drept cuvnt, . n favoarea unei asemenea
posibilitti, c n sinodul din 449 se aflau printre episcopi mai multi agramati si t era, desigur, mai
necesar pentru un episcop s stie s scrie si s citeasc dect pentru un rzboinic10.
Iustin se cstorise cu o captiv, Lupicina, care, ncoronat ca August, lu numele de Euphemia.
Cu putina sa cunoastere a administratiei civile, ar fi fost covrsit de nalta-i pozitie dac n-ar fi
avut lng el pe
bet, lucru ce nu se mai ntmplase pn atunci n mprtia roman. Era obiceiul ca mpratul s-
si pun semntura pe hotrrile luate n numele su, dar Iustin nu putea scrie asemenea hotrri si
nici nu ntelegea ceva din cuprinsul lor. Sfetnicul care l ndruma si avea n seam dregtoria
scrisorilor, anume Proclos, le fcea pe toate dup mintea lui; dar ca s aib o mrturie din mna
mpratului pentru cei care urmau s duc la ndeplinire aceste hotrri, oamenii de la curte s-au
gndit la cele ce urmeaz. Au pregtit anume pentru asa ceva o buctic de lemn n care au spat
patru litere n limba latin; nmuiau condeiul n cerneala cu care obisnuiau s scrie mpratii si l
puneau n mna acestui mprat; potriveau scndurica amintit deasupra hotrrii, apoi luau mna
mpratului si o plimbau mpreun cu condeiul peste cele patru litere; iar dup ce o treceau prin
toate cele patru guri ale lemnisorului, o lsau slobod; n chipul acesta dobndeau semntura
mpratului" (Prokopios, Istoria secret, ed. cit., p. 65, 6, 11-16). Proclos din acest fragment era
quaestor Sacri Palatii"(KoiaioTrop la Prokopios, loc. cit., 6, 13-14, p. 64).]
' Justin the First, 82-83-
10 Recenzia asupra crtii lui Vasiliev, Byzantion", t. XX, 1950,
p. 342. . ' - ti>-ia$ !<i|.-,, '.'K'*,' > , .st: 11 ;; i r /-k.iMa , > ,M
417

cineva care s-1 ajute si cluzeasc, si acesta a fost fiul surorii sale, Flavius Petrus Sabbatius
lustinianus. Ca si unchiul su, el se nscuse ntr-un sat obscur, Tauresium, n mprejurimile
actualului Skopje (Uskub). Ne-avnd copii, Iustin se interes de aproape de acest nepot, pe care-1
aduse de timpuriu la Constantinopol, ngrijindu-se a-i da o bun educatie roman. Tnrul si
prsi numele de Petrus si Sabbatius si a rmas cunoscut cu acela de lustinianus. Asupra
copilriei, tineretii si educatiei sale, ca si asupra momentului nsemnat al sosirii sale n capitala
imperiului, nu avem, afirm cu drept cuvnt savantul Rubin11, nici o stire; dar totul spune n
aceast privint, adaug el, c Iustin s-a ngrijit de timpuriu n cariera lui de ofiter de soarta
rudelor sale rmase la Bederiana si Tauresium. La Constantinopol, lustinian a fost nrolat ntre
candidati. Cnd Iustin se ridic pe tronul imperiului, nepotul su era de vreo 36 de ani, avea mult
experient politic; el ajunge una din cele mai nsemnate personalitti ale Curtii.
ndat ce ia conducerea imperiului, Iustin cut s scape de inoportuni: Amantios si candidatul
su The-ocrit au fost executati12. El i rechem pe patriciul Appion, pe Diogenianus si
Philoxenos, senatori exilati de mpratul Anastasie. Appion a fost numit n demnitatea de prefect
al pretoriului, Diogenianus, magister militwn per Orientem, (arpccTri-atrig AvccTokfjg), iar
11 Das Zeitalter Justinians, I. Bd., Berlin, Walter de Gruyter et Co., 1960, p. 83.
12 Malalas, p. 410 (Bonn). [Pentru informatii mai noi, cu bibliografie, v. EPLBIP, voi. II, Athena,
1997, p. 80-81.]
418

Philoxenos, nu mult mai n urm (525), a fost ridicat la consulat. Iustin cut s si-1 apropie si pe
Vitalian, care amenintase tronul naintasului su si l chem de asemenea la Constantinopol13. A
fost numit ndat ma-gister militum in praesenti si, n 520, a fost avansat la consulat n Vest17'.
Reluarea legturilor cu Roma, prin urmare prsirea politicii religioase a lui Zenon si restaurarea
hotrrilor sinodului de la Chalkedon, a fost marele act care inaugureaz noua domnie.
lustinian a inspirat, desigur, aceast atitudine. El nu se putea mpca, n felul su ortodox, cu
desprtirea religioas dintre cele dou prti ale imperiului. Populatia capitalei a determinat, prin
manifestarea sa energic, grbirea hotrrii. Cteva zile dup moartea lui Anastasie I, multimea
adunat la Sfnta Sofia cerea zgomotos s se arunce anatema asupra eutychienilor, manicheilor si
a patriarhului Severos al Antiohiei, capul miscrii monofizite din Orient, s se declare formal
recunoasterea sinodului de la Chalkedon si s se convoace un sobor al episcopilor pentru
restabilirea unittii bisericesti. Vasiliev reproduce15 o serie de acte contemporane privitoare la
adunarea credinciosilor din acele dou zile memorabile (15 si 16 iulie 518). Patriarhul, n
neputinta de a linisti multimea, a fost silit s-i satisfac doleantele: el a aruncat anatema cerut,
iar soborul a avut loc la 20'iulie cu episcopii pre-
" Ibidem, p. 411.
14 Bmy, History, II, p. 20. j{
15 Justin the First, pp. 136-144. .;, . ,- B
41$
NICOLAE BANESCU
zenti n Constantinopol16, si edictul imperial privitor la hotrrea luat a fost rimis n tot
Orientul, primit cu simpatie pretutindeni, afar de Siria a doua, unde stpnea erezia monofizit.
O ambasad trimis papei Hormisdas i cerea s expedieze legati la Constantinopol, pentru
confirmarea restabilirii unittii religioase. Legatii au fost primiti cu mari onoruri. Ei aduceau
profesiunea de credint ortodox stabilit de pap. Patriarhul loan si un mare numr de episcopi ai
Orientului au semnat aceast profesiune de credint ortodox. Numele lui Akakios si ale altor
patriarhi eretici, mpreun cu ale mpratilor Zenon si Anastasios, au fost sterse de pe dipticele
bisericesti. La cererea legatilor, care au rmas n Orient 18 luni, o aprig persecutie se dezlntui
mpotriva monofizitilor din imperiu, n Siria, Severos de Antiochia a fost depus si anatemizat de
sinodul de la Tyr (518) si mai mult de 30 de episcopi monofiziti ai patriarhului de Antiochia au
fost izgoniti din scaunele lor. Persecutia tinu trei ani (518-521); mnstiri au fost nchise,
clugrii urmriti, siliti s fug n pustiuri. Reactia ortodox a fost mai blnd n Egipt, unde
multi exilati si-au aflat adpost. Aceste msuri provocar si protestul lui Theodoric al ostro-
gotilor, care l trimise pe patriarhul loan al Romei la Constantinopol, spre a duce protestul lui. El
n-a fost fr rezultat, cci gotii au fost exceptati de la actiunea edictelor.
16 Vasiliev, op. cit., pp. 220-231; E. Stein, Hist. du Bas-Empir&, II, p. 231; cf. I. Kulakovskij,
Istorija Vizantii, t. II, Kiev, 1912, p. 8 si urm. . . ...*..* .<,:.* ',*>.., .:* v.m.;-.v
.
420

n timpul acestei domnii ncet si prigonirea ortodocsilor din Africa, unde regele Hilderich,
constient de ascendenta sa roman, a rupt cu politica agresiv a naintasilor si si a ntretinut
relatii prietenesti cu Bizantul. El i-a rechemat pe toti episcopii calcedonieni exilati de
predecesorul su.
nsusirile intelectuale si capacitatea politic a lui lustinian i-au cstigat o influent preponderent
asupra mpratului. Iustin, dup expresia att de potrivit a lui Ch. Diehl, l aduce treapt cu
treapt mai aproape de picioarele tronului17. Rnd pe rnd comes al domesticilor, illustris,
patrikios, a fost numit comandat al trupelor care tineau garnizoan n capital, magister militum
in praesenti. Detractorii! si afirm c n-a avut nici un scrupul pentru a nltura pe cei care i
puteau fi rivali, prin influenta pe care o exercitau. Executarea eunucului Amantios e atribuit
instigatiei sale. Vitalian era un rival mai serios si, n a saptea lun a consulatului su (iulie 520), el
a fost ucis n palat, lustinian era fcut rspunztor si de aceast crim, n 521, el obtinea
consulatul si ddea vietii capitalei o mare strlucire, ntretinnd poporul cu spectacole grandioase.
Cnd a fost apoi nltat la rangul de nobi-lissimus (nainte de 525, cnd a devenit caesar) s-a
recunoscut prin aceasta calitatea sa de mostenitor al tronului, n tot timpul domniei lui Iustin I, el
a fost adevratul conductor al imperiului. Puterea sa era sprijinit de ortodocsi, dar se spune c a
cutat si alte
17 Justinien, n Cambridge Medieval History", t. II, p. 2.
. . 421
NICOLAE BANESCU
mijloace de sustinere, prin atragerea factiunii albastrilor. Anastasios I, se stie, i sprijinise pe
verzi.
n timpul domniei lui Iustin, factiunile au provocat mari dezordini, nu numai la Constantinopol,
ci, cum afirm Malalas18, n toate orasele, iar instigatorii lor erau Albastrii, n 524, un mare
scandal a avut loc n capital: Albastrii ucid o persoan de rang si Iustin d ordin s se
pedepseasc aceast crim. Prefectul orasului, Theodotus Kolokynthios, i execut pe culpabili.
lusti-nian se afla n acel moment bolnav, dar, cnd se nsntosi, l scoase pe Theodot din functie
si-1 trimise n exil la Ierusalim. Lectia administrat Albastrilor a prins ns bine si, n cei din urm
ani ai acestei domnii, linistea a stpnit att n Constantinopol, ct si n pro-
vincii19.
2. Politica extern. Interventia n Caucaz, rzboiul cu persii. Relatiile cu Regatul de Axum
Domnia lui Iustin I a avut frumoase rezultate n ceea ce priveste politica extern. El a stiut s
stabileasc relatii strnse la frontierele imperiului cu popoare care au devenit aliati pretiosi ai
Bizantului n conflictul permanent ce exista ntre Imperiu si persi.
Imperiul pierduse, n timpul lui Leon I, autoritatea sa n Lazica, ai crei regi se numrau ntre
vasalii persilor, n 522 o schimbare nsemnat se produse n situatia acelei deprtate tri. Malalas
ne relateaz c regele lzilor, Tzathes (Ztathios), ndat ce a murit tatl
18 P. 416 (ed. Bonn).
19 Bury, History II, pp. 21-23- ><,'
422

su, Damnazes, s-a ferit s cear nvestitura lui Ka-wad, spre a nu fi obligat s-si nsuseasc
riturile credintei persilor si a venit la Constantinopol, cernd s fie nvestit de ctre mprat. Iustin
l botez si-i ddu o sotie bizantin, Valeriana, fiica patriciului Nomos, si-1 ncorona cu diadema
de aur roman, i puse hlamida de mtase alb prevzut cu un tablion de aur, pe care se afla
brodat portretul mpratului Iustin, tunica alb (anpov TrapatavSiov), brodat cu medalioane de
aur, n care se aflau, de asemenea, efigii ale suveranului, ncltmintea ns era adus din patria
sa, mpodobit cu mrgritare, dup obiceiul persan (m ttayya). Cingtoarea (77 tvr/) era, de
asemenea, mpodobit cu mrgritare20. Primind multe daruri de la mprat, Tzath si sotia sa se
ntoarser n Lazica si aceast tar rmase de acum n strnse legturi cu Bizantul.
Consolidarea puterii bizantine n Lazica avea o mare nsemntate, fiindc Lazica nchidea persilor
accesul Mrii Negre si, n acelasi timp, oprea intrarea n imperiu a barbarilor de la nordul
Caucazului. Kawad nu putea privi cu indiferent aceast imixtiune a mpratului n regiunile ce-1
interesau att de mult. El a protestat, dar fr rezultat. Regele persan mai dorise ca mpratul s
adopte pe Chosroes, destinat la succesiune, dar nici aceasta nu i-a reusit21.
Popoarele crestine ce se ntindeau de la Marea Neagr la Marea Caspic, de-a lungul versantului
de sud al Caucazului - lzii, la rsrit de ei, iberii si, la rsrit de acestia, albanii - gravitnd n
sfera influentei
i
20 Malalas, pp. 412-413.
21 Prokopios, Bell. Pers., I, 11.
423
NICOLAE BANESCU
bizantine, nelinisteau Persia. Pentru a contrabalansa ntinderea imperiului n Lazica, Kawad a
cutat s strng legturile de vasalitate ce uneau Iberia cu Persia si a vrut s-1 forteze pe regele
Gurgen s adopte riturile persilor. Dar Gurgen s-a revoltat si a cerut ajutorul mpratului Iustin.
Acesta trimite atunci pe patriciul Probus cu multi bani la Bosporos, oras autonom al Crimeei, care
cu putin mai nainte recunoscuse autoritatea lui Iustin I, ca s ridice acolo auxiliari huni si s-i
aduc n ajutorul iberilor. Dar Probus n-a reusit si Iustin 1-a trimis pe strategul Petros cu ceva
huni n Lazica, s-1 ajute pe Gurgen. Observnd acestea, Kawad a expediato mare armat n
Iberia si Gurgen vznd ajutorul bizantinilor cu totul insuficient, s-a refugiat cu familia si cu
notabilii trii n Lazica. Persii i-au urmrit, dar nu i-au putut ajunge din cauza dificulttilor
terenului. Astfel, s-a provocat reluarea ostilittilor dintre persi si bizantini, dup un armistitiu de
mai mult de douzeci de ani22.
Petros a fost revocat si alte trupe au fost trimise de Iustin, sub comanda lui Ireneu, n Lazica,
pentru a ocupa cettile de la granita ei cu Iberia. Dar aprovizionarea anevoioas a acestor cetti i-
a silit pe bizantini s le prseasc si ele au fost ocupate de persi, n acest timp, Belisarios si
Sittas, amndoi tineri din garda lui lustinian, au nvlit n Persarmenia, ptrunznd adnc n
interiorul trii, au devastat tinuturi pe o mare ntindere si s-au ntors din aceast campanie cu o
prad imens. Dar ntr-o a doua expeditie ei au suferit o mare nfrngere, surprinsi de armata
persan, condus
Ibidem, I, 11.
424
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
de fratii Narses si Aratius, si au fost siliti s se retrag. Lahmidul Mundhir, aflat n serviciul
persilor, rencepu aprigele sale incursiuni n regiunea oraselor Emesa, Apamea si Antiochia. Alt
armat bizantin, condus de Libelarius tracul, magister militum per Orientem, si de Timostrat,
ducele Mesopotamiei, atac cetatea Nisi-bis, dar din pricina cldurii insuportabile este nevoit s
se retrag. Libelarius a fost apoi revocat si n locul su a fost trimis n fruntea Orientului
Hypatios, iar Belisarios a fost numit duce de Mesopotamia, n locul lui Timostrat, care nu mai era
n viat23.
Deosebit de importante sunt n istoria acestei domnii legturile strnse dintre imperiu si regatul
etiopian de Axum, legturi care au fcut din acest regat un pretios aliat al Bizantului si al politicii
sale n prtile Mrii Rosii.
nvtatul german A. Dillmann ne-a schitat nceputurile statului axumit ntr-o lucrare de la sfrsitul
secolului trecut24. El a artat c poporul pe care grecii l
23 Ibid, cf. E. Stein, Hist. du Bas-Empire, II, p. 267 si urm.
24 liber die Anfnge des Axumitischen Reiches, n Abhandl. der Konigl. Akad. der
Wissenschaften zu Berlin", 1878. Berlin, 1879. [Pentru acest subiect, mai pot fi consultati si alti
autori ca: C. Conti Rossini, Storia d'EUopia, Bergamo, 1928,; E. Wallis Budge, History
ofEthiopia and Abyssinia, 2 voi., Methuen, 1928 si ed. anastatic, Oosterhout, 1970; Idem, The
Queen of Sheba and her only son Menzelik I, being the Book of the Glory of Kings (Kebra
Nagast), Oxford, 1932; Th. Papadopoullos, Africanobyzantina: Byzantine influences on
Negro Sudanese cultures, Athena, 1966; S. H. Selassie, Ancient and medieval Ethiopian History
to 1270, Addis Abeba, 1972; B. Hendricks, Official documents written in Greek illustrating the
ancient histo-
425

numeau ATioneq era numit de egipteni Kus sau Kes. Prin acest nume egiptenii ntelegeau
popoarele negre de la sudul Egiptului, n Vechiul Testament avem mentiuni despre etiopieni sub
numele Kus. Scriitorii greci i amintesc, ncepnd cu Homer, care ne vorbeste despre ei ca despre
un popor foarte pios, bogat n jertfe si iubit de zei. i aflm si la Herodot si Strabo, dar stirile ce ni
le dau acestia despre etiopieni sunt vagi.
Numele Axum e de raportat, afirm Dillmann, la a%an al lui Herodot, care i pomeneste ca fiind
niste rzboinici egipteni, fugiti sub Psammetich si primiti de regele etiopienilor. Ei sunt numiti la
Herodot avro-(J.OOI, cu numele egiptean acr^a/i.
Abisinia a fost cunoscut mai bine odat cu asezarea stpnirii grecesti n Egipt (urmasii lui
Alexandru cel Mare). Atunci s-au explorat trmurile Mrii Rosii si au fost cunoscute mai cu
seam populatiile de pe trm, descrise ca populatii aflate n stare natural (la Aga-tharchides si
Artemidor).
Din veacul I crestin ncepem a avea stiri mai precise. Dup un Periplus datat cu probabilitate
nainte de 75 dup Christos25 rezult, cum arat Dillmann, urmtoarele:
1. Axum era atunci resedinta unui regat (77 A^ou/rrj, ev 77 jSacriAeiov), care se ntindea de-a
lungul Mrii Rosii; 2. Regatul nu purta numele de etiopian, ci pe
ry of Nubia and Ethiopia, 3nd cent. B.C. - 6th cent. A.D., Johannesburg, 1984; D. Letsios,
Bvtvno KCCI Epvdp QKacca, Athena, 1988; UNESCO general History of Africa, voi. II,
Berkeley, 1981, p. 362-380 si 401-422].
25 Ed. Miiller, Geogr. graeci minores. (Vv-..
426

acela de axumitic; 3. Axum era piata principal pentru negotul de fildes n nord-estul Egiptului si
Adulis antrepozitul stpnirii, prin care se fcea exportul si importul pe mare, pentru negustorii
arabi si pentru cei romani; 4. Denarii romani si monedele de cupru aveau acolo curs; 5. Regele
Zoscales era avid de cstig, dar un barbar de cultur greceasc, de unde putem conchide c el a
nteles folosul legturilor comerciale cu grecii, pentru cultura poporului su.
Acest regat de Axum a avut relatii cu imperiul bizantin n timpul domniei lui Iustin I, relatii
dictate de politica religioas a mpratului. A.A. Vasiliev s-a oprit pe larg asupra acestui interesant
episod, cu mult nainte de aparitia crtii sale nchinate lui Iustin I26. Eruditul nvtat arta c
nainte de convertirea la crestinism, n secolul al IV-lea, regatul abisinian de Axum, asezat n
marginea lumii elenistice, a fost atras n oarecare msur de influentele acestei lumi prin
Ptolemeii din Egipt. Dup convertirea sa, regatul a fost legat de Bizant si a luat parte, mai mult
sau mai putin activ, la miscrile politice si religioase ale epocii, precum si la interesele economice
din sud-est. Dup autor, Bizantul socotea Abisinia un stat vasal, n adoptarea crestinismului,
regele abisinian n-a fost condus, socotea el, numai de simpatii religioase, ci si de motive politice,
fiindc a cstigat pentru statul su prietenia si ajutorul imperiului, ntia jumtate a secolului al
Vl-lea a fost, dup Vasiliev, ultima pagin strlucit" a istoriei regatului axumitic, cnd regele,
efectiv sprijinit de mpra-
26 Justin I (518-527) and Abyssinia, n BZ, 33, (1933), pp. 67-77. Chestiunea e tratat apoi n
Justin the First, cap. V.
427
l

tii bizantini Iustin I si lustinian, puse puternic piciorul n Yemen, n Arabia de Sud-Vest. Dup
vreo 50 de ani, stpnirea axumitic din Yemen a fost nimicit de Chosroes al Persiei, episod al
ndelungatului rzboi dintre Bizant si Persia, cum caracterizeaz foarte bine nvtatul istoric
prbusirea acestei stpniri. Mai departe, Vasiliev urmreste pe scurt destinele statului abisinian
n decursul veacurilor. Ele nu pot intra, fireste, n cadrul expunerii noastre.
Ceea ce ne intereseaz este numai interventia mpratului Iustin I pe lng regele de Axum pentru
a face rzboi lui Dhu-Nuwas (Nowas), regele himyariti-lor (homeritilor) din Yemen. Protector al
iudaismului, acesta ntreprinsese o aprig persecutie mpotriva crestinilor din Yemen, n special a
celor din orasul Na-djran.
n lucrarea sa privitoare la epoca lui Justinian27, nvtatul Rubin a schitat lmurit soarta vecinilor
Mrii Rosii n aceast epoc.
Misiunile crestine au fost, afirm el, mult vreme active n Yemen, si existenta crestinismului
printre hi-myariti era bine cunoscut la nord, n Siria si Mesopo-tamia. Comunitatea din Nagran
(Nadjran), nainte de masacrul crestinilor, era cel mai important centru crestin n Arabia de Sud.
Dar Yemenul nu era exclusiv crestin: alturi de crestinism existau acolo si iudaismul si vechiul
pgnism, care pierdea ns din ce n ce teren. Interventia imperiului n aceste prti nu pornea
numai din grija pentru crestinism, ci mai ales din inte-s
27 Das Zeitalter Justinians, Erster Bnd, Berlin, Walter de Gruyter et Co., 1960.
428

resele politice si comerciale, ca si din primejdia ptrunderii persilor n Arabia de Sud. Regele
Abisiniei era, n timpul lui Iustin, Ela Asbeha pe numele su etiopian, n izvoarele grecesti
Elesboas, iar n alte izvoare Kaleb.
Dusmanul lui Elesboas n Yemen era, dup cum arat traditia arab, Dhu-Nuwas, de credint
iudaic. Pentru evenimentele acestea dintre anii 521-525, opera lui Prokopios nu ne d stiri, ntre
izvoarele scrise privitoare la aceste ntmplri avem, nainte de toate, Cartea Himyaritilor,
anonim, transmis n limba sirian, de asemenea stirile ce ni le dau Martyrium Are-thae si
Inscriptiile lui Dbtt- Nuwas, cuprinznd rapoarte de campanii si detalii topografice, cele dinti ca
mijloc de intimidare a crestinilor.
Rubin precizeaz c etiopianul Ezana a fost considerat drept Constantin al Abisiniei: el a putu s
fie -afirm acesta - si n Arabia bratul prelungit al imperiului mondial roman (sub mpratul
Constantiu al II-lea)". Dup raportul istoricului contemporan Rufinus, repetat de istoricii greci,
adaug Rubin28, crestinismul abisinian si datoreaz stimulentul su misionar hotrtor
cltoriei unui anume Meropius n Indii". Meropius a czut victim indigenilor ostili ai coastei
etiopiene, dar cei doi nsotitori mai tineri au scpat cu viat si au ajuns cu timpul, prin nsusirile
lor, n demnitti nalte la Curte. Frumentius a putut s lucreze ca misionar, n calitatea sa de
consilier al regentei din timpul minorittii regelui. Cnd acesta a ajuns la majorat, Frumentius si-a
depus functiunea si s-a ntors n Egipt,
28 Ibidem, p. 302. ^
429
NICOLAE I5NESCU
unde a raportat patriarhului Athanasios asupra situatiei tinerei Biserici a Etiopiei. Athanasios a
crezut c nimeni altul nu trebuia s continue lucrarea nceput si 1-a trimis napoi pe misionar n
calitate de cel dinti episcop al Bisericii abisiniene. Influenta lui Frumen-tius n anii minorittii
negusului Ezana lmureste ndestul atitudinea acestuia proroman si prietenoas crestinilor.
Aceste ntmplri sunt datate de autor ntre anii 320-335.29
Rzboiul cu sassanizii a silit Roma la initiativ si pe coasta de est a Mrii Rosii, n Yemen a fost
trimis o solie, sub conducerea lui Theophilos Indianul, nu numai n scop politic si comercial, ci
si misionar. Biserici se ridicau n Zhafar, metropola Arabici de Sud si n Aden. Patriarhul
Antiohiei joac un rol proeminent ca centru spiritual. Misionarii care produc puternicul avnt al
crestinismului n a doua jumtate a secolului al V-lea si nceputul secolului al Vl-lea provin, n
cea mai mare parte, din spatiul sirian.
Am vzut c Dhii Nuwas, regele himyaritilor din Yemen, de credint iudaic, dezlntuise
persecutia mpotriva crestinilor din Yemen, n special din orasul Nadjran, unde pierir familiile de
seam, Dhu Nuwas urmrind n primul rnd exterminarea lor. ntre vic-
29 [Evenimentele au fost reluate ulterior de ctre A. Dihle, Frumentios und Ezana, n Idem,
Umstrittene Daten. Untersuch-ungen zum Auftreten der Griechen am Roten Meer, Koln, Oppla-
den, 1965; F. Altheim, Ruth Stiehl, Die Datierung des Konigs Ezana vonAksum, Klio", 39,
1961, p. 234-248; B. Hendricks, Ezana basileus d'Axum: quelques consideration
prosopographiques et chronologiques, EKKXtiomcmKog Odpoq", 79, 1997.]
430
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
time a fost si Harith, emirul tribului, nume care n textele grecesti sun Aretbas.30
Prigonirea s-a ntins, evident, si n alte regiuni ale himyaritilor. Dup o traditie, unul dintre
crestini, scpat din mcel, Daus Dhu Taalaban, s-a nftisat mpratului, nstiintndu-1 despre cele
ntmplate n Sudul Arabici, mpratul, neputnd interveni nsusi, se adreseaz negusului cu
rugmintea de a-i da sprijinul su31. Cercurile crestine din Himyar s-au adresat de asemenea
negusului si episcopului su, Euprepios, ca s ajute trii lor fcnd rzboi lui Dhu Nuwas si au
nsotit cererea cu darul unui Evangheliar pe jumtate ars, pe care negusul l trimise mpratului.
Elesboas si petrecu iarna anului 524-525 cu pregtirile.
ntreprinderea expeditiei sale s-a deschis n 525, dup Rusalii, prin cuvntarea ctre trupe si
printr-un serviciu religios solemn n biserica principal din Axum. Apoi trupele s-au pus n
miscare n directia Adulis32, avnd si ajutorul flotei imperiului. Lupta cu Dhu-Nuwas, avocatul
intereselor evreo-persane", se sfrsi prin victoria deplin a regelui de Axum: prsit, n momentul
hotrtor, de feudalii oraselor sud-arabe, el a fost ucis.
30 [Cea mai recent bibliografie asupra acestor episoade n EPLBIP, voi. III, p. 152-153 (s. v.
ApeGoct" si ApeGccq dyioq") si p. 106-109, (s. v. 'A^CDjmrov (A^ouiJ.uajv) 8t>vaoteta"),
iar cea mai recent abordare a lor la Irfan Shahid, Byzantium and the Arabs in the 6'" century,
Washington, 1995; importante sunt si studiile nvtatilor rusi, ca N. V. Pigulevskaja, Araby u
granic Vizantii Hrana v. IV-VJvv., Moscova-Leningrad, 1964].
31 B. Rubin, op. cit., p. 312.
32 Ibidem, p. 314.
431

ndat dup aceast victorie a nceput opera restaurrii crestinismului n Yemen. Episodul a trecut
n hagiografie. Maprvpwv TOV yiov ApeOa, publicat de Boissonade33, povesteste cum
mpratul Iustin i scrie lui Elesboa s intervin mpotriva regelui evreu" al homeritilor (n
Sfnta Scriptur, Sabba), care asediase orasul Nadjrn (M/pa), fiindc era locuit de crestini,
ptrunsese n el prin perfidie si-i omorse pe toti crestinii care nu voiser s-L renege pe Christos.
Elesboa sau Elesbaa adun mare multime de osti si atac pe ap si pe uscat, iesind biruitor. El
ridic apoi o biseric, aduse episcopi n Nadjrn si-i converti pe homeri-tii pgni; apoi l stabili
pe fiul lui, Arethas, ethnarches (guvernator), iar la homeriti l puse rege pe Abramios, foarte bun
crestin.
Restaurarea crestinismului n Yemen a dat frumoase rezultate si o sut de ani mai trziu, n epoca
lui Moha-mmed, singura comunitate crestin cu adevrat puternic si organizat" - observ
Henri Gregoire - era cea din Himyar si n special din Nadjrn34. Crestinii himyariti erau, fireste,
monofiziti, cci, dup cum arat nvtatul belgian, dac evanghelizarea Yemenului a fost initiat
sub Constantiu (secolul al IV-lea) de ctre arianul Theophilos, ea a nceput serios sub domnia
mpratului Anastasios. Acesta n-a mpiedicat ns interventia bizantin n favoarea lor, protectia
crestinilor fiind n general pentru mprat si o arm politic dincolo de hotarele imperiului, n
acest sens, actiunea ntreprins de Iustin I
33 Anecdota graeca, voi. V.
34 Mahomet et le monophysisme, n Melanges Ch. Diehl", I-er voi. Paris, 1930, pp. 107-119. ,
,-.,.,
432

n Himyar, alturi de regatul de Axum, e unul din actele nsemnate ale politicii sale externe35.
3. Asocierea lui lustinian la imperiu. Moartea lui Iustin I
n primvara anului 527, Iustin czu greu bolnav. Ascultnd de sfaturile senatului, l coopta la tron
pe lustinian. n ziua de l aprilie 527, el conferi nepotului su demnitatea de Augustus, iar la 4
aprilie l puse pe patriarh s-1 ncoroneze. Actul ncoronrii se svrsi n marele Triklinos al
palatului, iar ceremoniile urmtoare avur loc n Delphax, unde se aflau adunate grzile, si nu n
Hippodrom. Odat cu el, Theodora, sotia lui lustinian, a fost ncoronat Augusta, mpratul nu a
pregetat s abroge pentru aceasta legea care interzicea naltilor demnitari ai Statului de a se
cstori cu femei de conditie servil.
Iustin se ntrema apoi, dar pentru scurt vreme, si ddu, mpreun cu Justinian, legea ereticilor si
a ma-niheenilor, promulgat ntre 4 aprilie si l august 527.
35 n legtur cu regatul de Axum, trebuie mentionat si studiul colegului C. Marinescu, Le
pretrejean. Son pays, explication de son nom, aprut n Biilletin de la section historique de
l'Acad. Roum., t. X (1923), pp. 73-112. Se cunoaste curiozitatea strnit de misteriosul suveran
crestin, fabulos de bogat si puternic, botezat de oamenii Evului Mediu cu numele enigmatic de
Pretre Jean". Autorul l identific n mod plauzibil cu mpratul Etiopiei. De asemenea si N.
lorga, Cenni sulle relazioni tra l'Abissinia e l'Europa catolica nei secoli XIV-XV con un itinerario
inedito del secolo XIV (Estrato del volume primo), Palermo, 1910 (Cente-nario della nascita de
Michele Amari). [V. si Supra, n. 24 si 29].
433
NICOLAF. BNESCU
A murit n ziua de l august 527, din pricina unei ulceratii la picior, provenit din rana pe care o
primise ntr-una din campaniile sale.
IUSTINIAN I, ULTIMUL MARE MPRAT ROMAN (527 APRILIE l - 565 NOIEMBRIE 13-
14)
1. Personalitatea mpratului*
lustinian I avea 45 de ani cnd s-a urcat pe tronul imperiului. El era, ca si unchiul su, un traco-
illyr de limb latin.
Charles Diehl arat ct e de greu s judecm personalitatea marelui mprat, cu toate c avem
multe izvoare asupra domniei sale.
Istoricul cel mai nsemnat al domniei lui lustinian e, fr discutie, Prokopios din Caesarea
Palestinei. El a nsotit pe Belisarie n toate campaniile sale, a trit la Constantinopol, n societatea
nalt a Curtii imperiale, a fost deci n msur s observe de aproape faptele si oamenii37. Opera
sa e, ca atare, foarte pretioas pentru aprecierea ndelungatei si glorioasei domnii a lui lustinian.
Prokopios ne-a lsat trei lucrri asupra epocii sale: una, n 8 crti, asupra Rzboielor, Ynep i&v
7toh(j.a>v koyoi (cu persii, cu vandalii si cu gotii); una asupra Edificiilor, Ilepi Kiicr^aTcov (De
Aedificiis) si, n sfrsit,
36 Opere capitale asupra marelui mprat: Ch. Diehl, Justinien et la civilisation byzantine au Vl-e
siecle, Paris, Leroux, 1901, rezumat apoi n The Cambridge Medieval History", voi. II, cap. I-II
(pp. 1-50); E. Stein, Histoire du Bas-Empire II, publiee par Remy Palanque, Paris, 1949; B.
Rubin, Das Zeitalter Justinians, Erster Bd., Berlin, Walter de Gruyter et Co., 1960.
37 Cronologia carierei istoricului a fost stabilit de J. Bury, n Appendix, nr. l, la voi. IV al operei
lui Gibbon, editate de el.
435

un fel de memorii, numite de obicei Istoria secret, fiindc nu s-a publicat dect dup moartea
mpratului, cel mai devreme ctre sfrsitul secolului al Vl-lea. n Suda aceste Memorii sunt
intitulate Anekdota (lucruri inedite"), n cea dinti dintre aceste lucrri, Prokopios e plin de
admiratie pentru lustinian si Belisarie; n a doua, nsirnd constructiile civile, militare si religioase
ale domniei, ne face un entuziast panegiric al mpratului, socotit mai presus de cei mai mari
oameni ai Antichittii: el i-a strivit pe barbari, a redat imperiului provinciile pierdute si a
ntemeiat numeroase orase; punnd capt rtcirilor, a ridicat credinta pe o singur temelie, a pus
rnduial n legiuirile nesigure de mai nainte, a iertat dusmanilor si, dnd pilda unei clemente
superioare, a ajutat pe sraci - ntr-un cuvnt, a fcut s domneasc fericirea n imperiu:
eu&xi/iovi )3i<y TJ)V TTOiTeiav (fjuvdmcrev38. Istoria secret e, dimpotriv, o adevrat
cronic scandaloas a Curtii bizantine, n care autorul ne nftiseaz, n toat cruzimea lor,
moravurile deczute, schitnd n cele mai triste culori portretele prezentate mai nainte cu atta
admiratie. Descoperit n 1623 de N. Alemanni n Biblioteca Vaticanului39, Istoria secret a dat
loc, de atunci, la multe discutii. Contrazicerea n care se afl fat de celelalte opere ale lui
Prokopios i-a fcut pe multi s-i conteste autenticitatea, s-o priveasc drept un pamflet
33 De Aedificiis, I, l (ed. Haury).
39 Procopii Caesariensis 'AveKdora, Arcana Historia, qui est liber nonus Historiarum ex
Bibliotbeca Vaticana Nicolaus Alemannus protulit, Latine reddidit, notis illustravit... Lugduni [=
Lyon], 1623.
436

iesit din cercul opozitiei dinastice. Dar Feiix Dahn, n Prokopios von Caesarea40, a pus n lumin,
destul de convingtor, analogiile de stil si de gndire dintre Anekdcta si celelalte opere ale
istoricului. Studierea principiilor ritmicii cunoscute a prozei bizantine, care-si afl aplicarea nu
numai n scrierea despre Rzboaie, ci si n pamfletul despre care e vorba, a dus la aceeasi
concluzie n favoarea autenticittii41.
Jacob Haury a adus, la rndul su, n sprijinul acestei concluzii, probe evidente, relevnd pasaje
din scrierea despre Rzboaie, ce corespund pasajelor respective din Anekdota si De Aedificiis'*2'.
Cutnd o explicatie a operei de ponegrire, Haury a stabilit c ea a fost scris n 55043, n
momentul n care Propkopios si publica cele 7 crti ale Rzboaielor (a opta a fost adugat n 553-
554), si n aceast epoc istoricul se afla n-tr-o stare de spirit care ne face s ntelegem opera sa.
Jignit n patriotismul su, el este indignat de insuccesele lui Belisarie si de neglijentele lui
lustinian. si atunci si va fi vrsat toat amrciunea n aceste Memorii, n care a pus toat ura si
toat patima sa, de neexprimat n public sau n crtile scrise pentru slvirea domniei. Dar
pasiunea 1-a trt s fac din povestirea sa, dup justa expresie a lui Stein, o satir grotesc" pe
soco-
* Berlin, 1865.
41 Vezi A.W. De Groot, Untersuchungen zum byzantinischen Prosarhythmus (Prokopios von
Casarea), Groningen (Holland), 1918.
42 V. articolele: Prokop verweist auf seine Anekdota, BZ, 36 (1936), pp. 1-4; Prokop und der
KaiserJustinian, BZ, 37, 1937, pp. 1-9-
43 Prokopiana, Augsburg, 1892, pp. 9-21
437
NICOLAE BANESCU
teala mpratului si mprtesei, a lui Belisarie si a An-toninei44. Justinian e caracterizat ca un om
pervers si usor de amgit, un amestec de slbiciune si coruptie, de prefctorie si cruzime, un
suflet perfid si mincinos, sperjur, fr loialitate si fr credint. Pare c natura, lund toat
perversitatea de la ceilalti oameni, a pus-o n sufletul acestui brbat"45, n lunga sa domnie,
marea preocupare a lui Justinian ar fi fost s adune bani. Cei nsrcinati a strnge drile,
nesuferitii (popo-.OtOI, sunt niste demoni setosi de snge" 5ai/ioveg Tra/lctyzvafoi, ca aceia
pe care poetii i numesc vampiri si care urmresc distrugerea omenirii si, de aceea, ei mbrac
chipul omenesc46, mpratul nsusi e nscut dintr-un asemenea demon, cci noaptea, dup cte
spun servitorii palatului, oameni perfect sntosi", el se ridica adesea de pe tronul su si rtcea
prin apartamente. Apoi capul lui lustinian se fcea deodat nevzut si trupul decapitat rtcea
astfel singur, pn cnd, la urm, capul se ntoarce iarsi la trup. Altii povesteau c, fiind aproape
de mprat, figura sa se prefcea pe neasteptate ntr-o mas de carne inform, cci nici
sprncenele, nici ochii nu se mai vedeau la locul lor si nimic nu mai era de recunoscut, nsirnd
aceste' brfe colportate de prostimea din Constantinopol pe socoteala lui lustinian, Prokopios a
fost, totusi, destul.... de prudent spre a aduga: Acestea le scriu nu vzn-du-le nsumi, ci
auzindu-le de la cei ce afirm c le-au vzut atunci".
44 Histoire du Bas-Empire, p. 720.
45 Anekdota, 8, 24 si urm. (ed. Haury).
46 Ibidem, 12, 13-14.
438

Aceste lucruri rspndite n public si culese de istoric n opera sa de ponegrire, aduc pe planul
nti ceea ce s-a numit demonologie* lui Prokopios, iar istoricii din vremea noastr s-au oprit cu
interes asupra ei.
Eruditul Berthold Rubin, att de original n expunerile sale,a lmurit, pe baza unui bogat material
documentar, sensul si tendinta politic a expresiei p%cov dai^ovaiv din Istoria secret a lui
Prokopios: Der Zweite der Welt nach Goth und allerchristlichste, vie-leicht sogar christusgleiche
Kaiser stiirzt in die Ab-griinde eines infernalischen Hasses und findet wie die gefallene Engel
Luzifer seinen standesgemssen Platz an der Spize der hollischen Hierarchie. Der frommste aller
Fiirsten dieser Welt verwandelt sich in den Furs-ten der Dmonen, Sai^iovcov pxcov47.
Citnd aceast interpretare a lui Rubin, nvtatul srb K. Gantar socoteste interesant s cerceteze
un alt motiv al demonologiei lui Prokopios48, motivul demonilor fr cap. El mentioneaz ntre
probele naturii demonice a lui lustinian tocmai acel pasaj n care Prokopios aduce mrturia celor
doi servitori de ncredere care vorbesc despre plimbarea lui lustinian noaptea, fr cap, prin palat.
Gantar precizeaz n mod documentat c teama de cei fr cap era nnscut la cei
47 Der Fiirst der Dmonen, BZ, 44, 1951, pp. 469-481. [Tradus, pasajul sun astfel: Al doilea n
lume dup Dumnezeu, mpratul cel crestin, poate chiar egal al lui Christos, se prbuseste n
abisurile unei uri infernale si, asemenea ngerului czut Luci-fer, si gseste locul cuvenit n
vrful ierarhiei iadului. Cel mai evlavios principe al acestei lumi (se transform n) cpetenia
demonilor".]
48 Kaiser lustinian als kopfloser Dmon, n BZ, 54, 1961, pp. 1-3.
439

vechi si chiar la popoarele primitive de astzi; aceast conceptie se ntlnea mai ales la vechii
egipteni, unde era rspndit cultul lui Osiris fr cap, care a lsat urmele sale n papirusuri magice
elenistice.
n apreciata sa lucrare asupra lui lustinian, Charles Diehl se ntreab, pe drept cuvnt, despre
aceste dou portrete att de contradictorii unde este adevrul si declar c el st la mijloc: nici n
laudele exagerate din cartea Edificiilor, nici n povestile naive si scandaloase din Anekdota49.
lustinian avea 45 de ani cnd a ajuns pe tron. El a domnit 38 de ani si, cum se ntmpl de obicei,
observ savantul francez, la captul unei lungi domnii, n administratia statului n cei din urm
ani ai domniei sale s-a insinuat destrblarea, mpratul, btrn, se dezinteresa de opera pe care
mai nainte o condusese cu mult energie, lsa armata s decad, fortretele s se ruineze, asista
tot mai indiferent la abuzurile functionarilor si si si petrecea timpul n lungi si sterile discutii
teologice.
Sunt n Anekdota, cum s-a spus adesea, si lucruri adevrate ce se pot recunoaste confruntndu-le
cu alte scrieri din aceeasi epoc; dar sunt si nscociri grosolane, iar lucrarea trebuie folosit cu
precautie. Spre a ne face o idee exact despre lustinian, avem afar de Prokopios, pe Agathias, din
acelasi timp, pe Eva-grios, scriitorul bisericesc din a doua jumtate a secolului al Vl-lea, pe
Malalas, din epoca lui lustinian, pe loan din Nikiu, episcop egiptean de la sfrsitul veacu-> lui al
VH-lea, oper pstrat ntr-o versiune etiopia-
49Justinien, p. 12.
440

na50. Cu ajutorul lor putem controla spusele lui Proko-pios si schita mai aproape de adevr
portretul marelui mprat.
n ce priveste fizicul, lustinian, dup descrierea lui Prokopios, era de talie mijlocie, cu fata
rotund, pielita obrazului colorat. Malalas adaug c avea nasul drept, pielea alb, fata
mbujorat, prul buclat, figura rotund, un nceput de chelie, prul si barba crunte31. Spre a-si
face o idee apropiat de nftisarea fizic a lui lustinian, Ch. Diehl compar aceste descrieri cu
portretele n mozaic pstrate la San-Vitale si la San-Apollinare Nuovo din Ravenna, unul din 547,
cellalt cu vreo zece ani mai n urm. n portretul de la San-Vitale, figura mpratului e mai
lunguiat, prul ondulat, mustata mic, nasul drept, subtire; n cel de la San-Apollinare Nuovo,
lustinian ne apare mai gras, cu figura rotund, cu o expresie mai molatic. Mustata a disprut si
masca aceasta gras nu mai are nimic din energia figurii dinti. Acesta e, dup Ch. Diehl,
lustinian mbtrnit, asa cum ne apare la sfrsitul domniei52.
nvtatul francez ne schiteaz apoi, n toat amploarea lui, portretul moral al marelui mprat,
cum reiese din mrturiile izvoarelor.
n mijlocul ceremonialului greoi al Curtii, lustinian se deosebeste prin simplitatea vietii si
obiceiurilor sale. Blnd, amabil, oricine se putea apropia de el. Milos fat de sraci, are mult
grij de operele de cari-
50 Editia Zotenberg, Notices et Extraits des manuscrits de la Bibliotheque Nationale, XXIV, l,
Paris, 1883, pp. 125-605.
51 P. 425 (Bonn).
52 Op. cit., pp. 14-15.
441

tate. Modest n traiul su zilnic, nu bea niciodat vin, mnca putin, mai cu seam legume,
socotind, dup spusele lui Prokopios, un lucru josnic satisfacerea poftelor fizice si, adesea, se
ridica de la mas dup ce gusta de cteva ori din mncare. Cnd religia prescria, se supunea la
post o zi si dou nopti. Dormea putin, se scula odat cu zorile si se culca foarte trziu. Uneori se
scula pe la miezul noptii, spre a se apuca de lucru, loan Lydos, care scrie n veacul al Vl-lea un
tratat asupra magistraturilor, l caracterizeaz drept cel mai neadormit dintre toti mpratii"
(TG)V nvicav /3acn-Aecav or/ptOTvoTarov)". Activitatea sa extraordinar e recunoscut, de
altfel, si de Prokopios.
Alt trstur caracteristic a lui lustinian era vanitatea, destul de pronuntat. Ea se manifest n
multe chipuri, dar mai ales n faptul c mpodobea cu numele su orase, functiuni publice (cele
create n domnia sa), ba chiar si o clas de studenti de drept54. Aceast vanitate 1-a fcut s-si
atribuie o capacitate universal, pn si n materie de teologie, scriind tratate si susti-nndu-si
prerile n discutii cu naltii prelati.
n mprejurri grave, mpratul arta adesea un suflet nehotrt si slab. Se stie ct de mult si
pierduse cumptul n timpul rscoalei de la Hippodrom, cunoscut sub numele de Nika. Numai
atitudinea energic a Theodorei i-a salvat atunci tronul.
Curioas la un autocrat ca el era slbiciunea cu care se lsa influentat de lingusitori.
53 De mag., III, 55.
^ Anekdota, 11, 2. Cf. E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, p.
277.
442

Risipa nebun de bani, nu att pentru satisfacerea nevoilor sale, cum observ cu drept cuvnt
Stein, ct spre a mri prestigiul si gloria monarhiei, e nc una din scderile domniei sale,
subliniat cu indignare de Prokopios, mpratul fiind nevoit s tolereze abuzurile celor obligati,
prin functia lor, s-i procure banii de care avea necontenit nevoie.
Alturi de aceste evidente scderi, deosebim ns n personalitatea lui lustinian si nsusiri de
prim ordine. Putini suverani au avut mai mult sentimentul maiesttii imperiale, cultul respectuos
al traditiei romane. In ordonantele sale, lustinian evoc necontenit vechile amintiri ale Romei.
Visul su a fost de a reconstrui unitatea roman de odinioar, n care aventurierii germani si
tiaser suveranitti si trebuie s recunoastem c a izbutit a face din acest vis aproape o
realitate55.
Din sentimentul acestei maiestti imperiale a iesit -ca s ntrebuintm expresia fericit a lui Ch.
Diehl una din cele mai mari opere ale istoriei: legislatia lui lustinian, care a dat Europei
moderne bazele dreptului su56, oper imens, pe care Stein o socoteste mai glorioas dect
rzboaiele lui Belisarie si Narses, mai important dect strlucirile Sfintei Sofii57.
Aceeasi nalt idee a maiesttii imperiale a impus mretia de care lustinian a stiut s se nconjoare
n lunga sa domnie. Rareori aparatul imperial a fost mai strlucit.
55 Ch. Diehl, Justinien, 22 si urm.
* Ibidem, p. 24.
57 Histoire du Bas-Empire, II, p. 402.
443

Dar alturi de traditia roman, lustinian ntrupeaz tot att de mult si ideea crestin. El este capul
suprem al Bisericii si campionul religiei, isapostolos, egalul Apostolilor, mpratul se socotea
reprezentantul lui Dumnezeu pe pmnt, rspunztor fat de el de administratia imperiului lui
Christos. ntreprinderile sale militare au ceva din entuziasmul cruciadelor: suveranul nu putea
suferi s-i vad pe dreptcredinciosi supusi ereticilor arieni, n toate operele sale mari el a simtit
mna ocrotitoare a Divinittii si proclam acest lucru n novellele sale58.
Nu putem uita c aceeasi idee crestin a inspirat si misiunile care au dus, n timpul lui lustinian,
ortodoxia si civilizatia Bizantului de la un capt la cellalt al lumii cunoscute pe atunci.
2. Colaboratorii civili ai lui lustinian.
Theodora. Pentru ntelegerea evenimentelor domniei lui lustinian trebuie s cunoastem si cealalt
figur care, alturi de mprat, a avut un loc nsemnat n imperiu si a avut adesea un rol covrsitor
n guvernare.
nainte de descoperirea lui Alemanni, se stia putin despre Theodora59. Mrturiile scriitorilor o
artau ca o femeie energic si se stie cu ct hotrre a intervenit n grava criz provocat de
rscoala din 532. Se mai
58 Diehl, Justinien, p. 26 si urm.
59 Pentru biografia mprtesei, vezi Charles Diehl, Theodora, imperatrice de Byzance, Paris,
1904; acelasi, Figures byzantines, I-ere serie, IV ed., Paris, 1909, pp. 51-75; Bury, History, II, p.
27 si urm.
444

stie, din aceste putine mrturii, c Theodora exercitase o mare influent si n certurile religioase.
Istoria secret a lui Prokopios destinuia acum lucruri extraordinare.
n primii ani ai veacului al Vl-lea, tria la Constanti-nopol un srac cu numele Akakios, paznic al
ursilor de la Hippodrom. El era tatl Theodorei. Orfan de timpuriu, a crescut, mpreun cu
surorile sale, sub supravegherea slab a mamei, n lumea suspect a culiselor Hippodromului.
Sora sa, Comito, se produse n teatru si obtinu succese. Theodora, desi mic, a aprut alturi de
ea, n roluri de camerist. Cnd ajunse mare, a fost atras de viata scenei pe care o cunoscuse si a
figurat n pantomime, atrgnd atentia prin vioiciunea sa spiritual.
Prokopios ne povesteste apoi, cu un mare lux de amnunte, aventurile scandaloase ale Theodorei.
Dac e s-1 credem, lumea se ferea de ea ori de cte ori o ntlnea pe strzile capitalei, aceast
simpl ntlnire fiind socotit de ru augur60.
Theodora a prsit o bucat de vreme capitala, spre a nsoti un guvernator, Hekebolus, n
provincia Pentapolis din Africa. Certndu-se apoi cu el, a plecat si a petrecut un timp n
obscuritate, prin marile centre ale Orientului, fiind admirat pretutindeni pentru frumusetea ei. Se
ntoarse iarsi n Capital61. Ea avea atunci ntre 20-25 de ani. Aici s-a ntlnit pe lustinian,
mostenitorul tronului. O traditie pstrat mult vreme pretinde c Theodora ducea n acel moment
o viat
60 Anekdota, 9.25 (ed. Haury).
61 Ibidem, 9, 27-28.
445
NICOLAE BANESCU
retras si corect, ntr-o locuint modest unde-si petrecea timpul torcnd ln, ca matroanele din
epoca bun a Romei. Ea i-a plcut lui lustinian, care s-a aprins de iubire pentru ea si nu numai c
a coplesit-o de bogtii, dar a vrut s-o ia chiar de sotie. S-a lovit ns de mpotrivirea hotrt a
mprtesei Euphemia, care nu era ncntat s-o vad pe Theodora urmndu-i la tron. Dar cnd
Euphemia muri, n 523, lustinian, care tinea atta loc n domnia unchiului su, obtinu de la acesta
pentru Theodora nalta demnitate de patriciu. Apoi, cnd lustinian fu asociat la tron, n 527,
Theodora a fost ncoronat alturi de el, solemn, de ctre Patriarh, la Sfnta Sofia, si ea putu
atunci primi n Hippodrom, care vzuse debuturile sale, aclamatiile zgomotoase ale populatiei.
Acesta e romanul Theodorei, povestit de Prokopi-os. De trei secole, el a fcut ocolul lumii.
Bury socoteste c acest capitol al biografiei mprtesei, ntemeiat numai pe mrturiile
dusmanilor si, are mai mult valoare de zugrvire a moravurilor contemporane dect de
stigmatizare a moravurilor Theodorei. Desigur, nu poate fi inventat totul n naratiunea lui
Prokopios si - cum observ Diehl - fr a crede c Theodora, nainte de a urca pe tronul
imperiului, a avut o viat necondamnabil, trebuie s admitem totusi c istoricul a exagerat mult
trsturile acestui portret, schitat cu ur si patim. Ceea ce e sigur, dup mrturisirea chiar a lui
Prokopios, este c, odat nltat pe tron, ea a fost cea mai corect si mai auster femeie.
Ca fizic, Theodora era de o mare frumusete, iar Prokopios se exprim n aceast privint cu mult
ad-
446
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
miratie. Descriind Thermele lui Arcadius din Constan-tinopol, unde mpratul cldi un atrium
mpodobit cu splendide coloane si o multime de statui de bronz si de marmur, Prokopios ne
spune c acolo se nlt si Theodorei o statuie frumoas, dar mai prejos de frumusetea
mprtesei, fiindc frumusetea ei este cu neputint omului a o spune n cuvinte si a o
imagina"62. Dar chiar n opera de ponegrire, Prokopios mrturiseste frumusetea deosebit a
Theodorei: era, de altfel, foarte frumoas - scrie el - si plin de gratie, dar mic de talie si debil
nu cu desvrsire, ci numai ct palid, cu o privire totdeauna vioaie si plin de expresie"63.
Din tot acest farmec, portretul ce ni s-a pstrat la Sn-Vitale, spune Ch. Diehl, unde Theodora
apare n mijlocul doamnelor Curtii, ca lustinian ntre demnitarii si, nu mai are nimic. Sub lunga
mantie imperial, statura mprtesei pare mai nalt si mai subtire, sub greaua diadem ce-i
acoper fruntea, sub peruca sub care abia ghicim prul cel negru, fata delicat, cu ovalul slbit, cu
nasul drept si subtire, are o gravitate solemn, aproape melancolic. Singuri ochii mari, negri, par
a avea ceva din vioiciunea de care amintea Prokopios.
Dar influenta pe care Theodora o exercita asupra lui lustinian era datorat - cum arat Bury - mai
mult
62 De Aedificiis, I, 11.
63 Anekdota, 10, 11. [Traducerea fcut de H. Mihescu aceluiasi pasaj sun astfel; De altfel
Theodora avea o nftisare plcut si frumoas, statura mrunt si fata putin cam palid, dar nu
prea mult, si o privire totdeauna slbatic si ptrunztoare" (Prokopios, Istoria secret, ed. H.
Mihescu, Bucuresti, 1972, p. 95)J
447
pw

nsusirilor sale intelectuale dect farmecului su fizic. Aceast influent era recunoscut de
mprat n mod public. lustinian afirm, n adevr, ntr-o novell, semnalat de nvtatul englez,
c a avut-o prtas pe mprteas la msurile pe care le lua. La sfrsitul novellei (ea era
privitoare la numirea guvernatorilor de provincie), se impunea demnitarilor un jurmnt de
credint lui lustinian si Theodorei.
Atunci cnd mpratul se afla n dezacord cu dorintele ei, lustinian nu pregeta s lucreze
independent. Vederile lor se deosebeau mai cu seam n ceea ce privea politica religioas.
Theodora era o monofizit devotat si ntotdeauna a cutat s-i protejeze pe monofiziti. Puterea
sa, n actiunea pe care o desfsura, se datora independentei sale economice. Basilissa avea la
dispozitie mari mijloace financiare, de care nu ddea socoteal. Vaste domenii n Asia Mic erau
atribuite mprtesei, conduse de un Curator al Casei divine a Augustei" (Curator divinae domus
serenissimae Augustae) si lustinian pare a fi sporit considerabil aceste domenii, cu prilejul
cstoriei sale64.
n ciuda mediului din care venea, Theodora s-a artat la nltimea situatiei sale. Ea s-a acomodat
repede cu maiestatea imperial. Pe cnd lustinian a rmas simplu, ea a stiut s se nconjoare de
toate elegantele si a dus la extrem cerintele etichetei. Dinaintea sa trebuiau s se prosterneze cei
mai nalti demnitari. Suverana a artat ntotdeauna o energie mndr si un curaj brbtesc, sfidnd
mprejurrile cele mai critice. A rmas celebr atitudinea sa cu prilejul teribilei miscri a
M Historyll, p. 30.
448

multimii din 532. Capitala se afla n plin revolt. O mare parte a orasului se mistuia n flcri,
3000 de soldati credinciosi ai grzii nu erau de ajuns pentru a nfrunta furia multimii si lustinian
se pregtea s fug din Constantinopol. Theodora, de fat la Consiliu, se ridic deodat, indignat
de lasitatea general, chemndu-1 pe mprat la datoria sa. Chiar dac nu i-ar mai rmne alt
scpare dect fuga, tot n-ar fugi, a strigat ea. Pentru cine a domnit e insuportabil s fie un fugar",
zise Theodora. Eu n-as mai exista fr aceast purpur, n-as mai tri n ziua n care lumea nu m-
ar saluta ca mprteas". Dac mpratul vrea s scape, aceasta e usor: bani are multi, are marea
si corbii le ndemn. Eu ns tin la o veche maxim, c purpura e un frumos lintoliu". (<bq
KCcA,6v evTOicpiov fj 6aoiA,eioc ecm)65. mbrbtati de nenduplecata atitudine a suveranei,
Belisarie si Mundus au ptruns cu trupele n Hippodrom, necnd revolta n snge. Theodora
salva astfel tronul lui lustinian.
Se ntelege c o astfel de femeie a trebuit s aib un rol nsemnat n guvernarea imperiului.
lustinian i-a artat o iubire fr margini si i-a dat n mod solemn toate onorurile legate de situatia
ei de suveran. Numele Theodorei figureaz alturi de al lui lustinian n inscriptii, chipul su st
alturi de al mpratului n mozaicurile de la Sn-Vitale, si multe orase au fost botezate cu numele
su.
Pioas, Theodora, a ntemeiat o multime de fundatii religioase, orfelinate si spitale. Biserica i-a
fost to-
65 Prokopios, Bell. Pers., I, 24, 35 si urm. Maxima e din Isokra-tes, Archidamos, 45 (cf. si
Bury, History, voi. II, p. 45, n. 4).
449
NICOLAE BANESCU
tusi ostil, fiindc basilissa era o adept sincer a mo-nofizismului. Cnd a murit, n iunie 548, de
un cancer, lustinian a plns-o nemngiat, si i-a pstrat pn la sfrsitul vietii o amintire
nestears.
loan din Cappadocia. Strlucirea domniei lui lustinian n-a adus fericire sau multumire supusilor
si. Hotrrea lui de a mri puterea tronului si a pstra guvernarea ct mai mult n minile sale, a
produs nemultumiri n cercurile senatoriale si a dus inevitabil, la tiranie; planurile lui ambitioase
de expansiune au reclamat cheltuieli, care nu au putut fi acoperite dect prin sporirea sarcinilor
financiare care ajunser s apese prea greu asupra populatiei.
Politica frugal a lui Anastasios lsase urmasului su o rezerv de 320.000 livre de aur (cea. 14
milioane si jumtate de lire sterline), n timpul domniei lui Iustin aceast economie fusese risipit,
ca si suma de 400.000 livre intrat n tezaur pe calea veniturilor. Un impozit greu a fost provocat
de cutremurul teribil din mai 526, care a lsat Antiochia n ruine si a nimicit 250.000 de oameni,
n anul urmtor a izbucnit rzboiul cu persii si cnd lustinian a ajuns pe tron, situatia financiar
era foarte critic. Dup mrturisirea unui scriitor, care fusese mult vreme n birourile prefectului
pretorienilor de est, starea aceasta lamentabil a finantelor se datora incompetentei celor ce
ocupaser prefectura sub domnia lui Iustin (loan Lydus). lustinian, dup ctva timp, gsi un om
pentru acest post, capabil s umple tezaurul.
loan, nscut n Caesarea Cappadociei, ncepuse ca functionar n biroul unui magister millitum. n
aceeasi
450
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
calitate, a fost cunoscut de lustinian si a fost apoi naintat logothet, functionar care, sub prefectul
pretoriului, controla operatiile subalternilor si colectorilor de impozite n provincii. (Stein crede
c era echivalentul grec al latinescului scriniarius). El a fost ridicat la rangul unui illustris si
ajunsese Praefectus praetorio nainte de 531. Nu a avut nici o nsusire spre a fi absolut
indispensabil pentru acest minister, pentru c nu primise o educatie liberal si anevoie putea vorbi
si scrie. Dar avea calitatea care pretuia mai mult n ochii mpratului, talent si nesecate mijloace
de a stoarce bani. Energia si nendurarea lui erau enorme. E descris ca cel mai ndrznet si dibaci
om al timpului su. Dar era absolut fr scrupul n metodele sale si, n timp ce procura
mpratului banii pe care i-i cerea, el a ajuns, de asemenea, enorm de bogat si cheltuia averea sa
n ospete si orgii. Lydos a nregistrat mijloacele violente prin care storcea bani de la bogati.
Scriitorii contemporani l zugrvesc ca, un monstru grosolan. Recunoscnd partea cuvenit
exagerrilor, putem s credem c el si-a cstigat influenta asupra mpratului nu numai prin
dibcia lui n umplerea tezaurului, ci si prin independenta lui, care s-a afirmat cnd s-a opus pe
fat proiectului cuceririi Africii si, n parte, prin faptul c nu se mpiedica de prejudecti
conservatoare. Afar de cresterea veniturilor prin mijloace curate sau infame, loan recurse la
economii care au fost stigmatizate de opinia contemporan ca vtmtoare interesului public. A
redus serviciul postei, cu exceptia liniei mari la frontiera Persiei. In sudul Asiei Mici si n Siria,
de exemplu, a nlocuit caii prin mgari si iuteala cltoriei a fost micsorat. Rezultatele au fost
ndoite:
451

stirile dezastrelor n provincii, care cereau actiuni grabnice, ajungeau ntrziate la Curte. Mai
grave au fost consecintele pentru arendasii din provincii, care, lipsiti de mijloacele publice ale
transportului, erau siliti s-si duc produsele n porturi, pentru a fi transportate la Constantinopol.
Mari cantitti de vin se stricau n magazii si cultivatorii srceau. Functionarii prefectului sileau
la plata impozitelor n aur.
n cele din urm, Theodora, care nu-1 putea suferi si stia de nedrepttile sale, se simti datoare a
deschide ochii lui lustinian si a-i arta c, dac acest administrator tiranic continu, propria lui
situatie va fi primejduit. Dac argumentele ei produser un efect asupra mpratului, acesta
amna ns hotrrea sa pn ce izbucni o revolutie, care era s-1 coste tronul (Nika, 532).
Revocat n timpul revoltei Nika (532), a fost restaurat n postul su ndat dup nbusirea
rscoalei. Dup nou ani el a czut n dizgratie printr-o stratagem a Antoninei, pus la cale cu
Theodora, dusmana nempcat a lui loan. Antonina o cstig pe fiica acestuia, o copil naiv, pe
care o convinse c Belisarie e foarte nemultumit de mprat si c, de ar fi ajutat de tatl ei, 1-ar
rsturna pe lustinian. loan de Cappadocia nutrea ambitia de a se nlta pe tron. nstiintat de fiica
sa, el czu n curs. Antonina, n drum spre Orient, unde se afla Belisarie, se opri lng
Chalkedon, unde-i ddu lui loan ntlnirea, avnd ascunsi mai dinainte purttorii trimisi de
Theodora: eunucul Narses si comandantul grzii palatului, Marcellus. Pentru acest complot fictiv,
loan de Cappadocia e depus de lustinian, care-1 sileste a se face diacon si-1 exileaz la Kyzi-kos.
Dar acolo, episcopul Eusebiu, urt de locuitori, e
452
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
asasinat si Theodora face ca loan s fie implicat n aceast crim, dus n Egipt si nchis la
Antinoopolis. Numai dup moartea Theodorei, lustinian i d voie s se ntoarc la
Constantinopol, n libertate, dar ca preot66.
Petru Barsymes. ntre 540 si sfrsitul domniei lui lustinian, P. Barsymes a fost de dou ori comes
sacra-rum largitionum si de dou ori prefect al pretoriului, totaliznd 20 de ani si mai bine n
aceste 4 exercitii ministeriale.
El era sirian si servise ca scriniarius la prefectura pretoriului, fcndu-si practica administrativ
sub directia lui loan de Cappadocia. Tot att de lipsit de scrupule ca si acesta, el si atrase
protectia Theodorei. Numit comes sacrarum largitionum ctre 540, el i succed lui Theodort ca
prefect al pretoriului, pe la nceputul anului 543. Prin administratia sa abuziv, Barsymes a strnit
nemultumirea general si lustinian s-a hotrt s-1 revoce, mpotriva vointei Theodorei, care nu a
putut face dect s ntrzie demisia protejatului su pn ctre mijlocul anului 546.
n 547, el a fost numit, prin protectia basilissei, pentru a doua oar, comes sacrarum largitionum.
n aceast calitate, Barsymes comprim puternic pensiunile acordate de mprat. Prokopios l
acuz si de scderea greuttii monedei de aur, care se schimba pe 180 de fotteis, n loc de 210, ct
era cursul mai nainte.
66 J.B. Bury, History of the Later Romane Empire from the death ofTheodosius to the death
ofjustinian, Londra, 1923, II,
pp. 36-39, si pp. 55-59.
453

Problema mtsii, n privinta acestui articol economic imperiul depindea de vecinii si persi, care
aveau absolut nevoie s treac n imperiu mtasea pe care o cumprau pentru a o revinde.
Singuri agentii statului erau autorizati s cumpere mtasea brut de la negustorii barbari. Erau, de
la sfrsitul secolului al IV-lea, comites commerciorum (ce tineau de sacrae largitiones) si, de la
nceputul secolului al Vl-lea, commerdarii prefecturae, care i-au nlocuit, n afar de cantittile
destinate manufacturilor statului, ei o revindeau pe acelasi pret negustorilor de mtase brut,
furnizori ai industriei private, sau direct acesteia, care-si avea centrele cele mai importante la
Beirut si la Tyr. Locurile unde se fcea comertul ntre bizantini si persi erau Callinicus, Nisibis si
Dvin. Mtsriile imperiului se aprovizionau cu stocuri mari, care s tin ctiva ani, date fiind
ostilittile continue ale persilor cu imperiul.
lustinian ncearc, n iarna 530-531, s nlture monopolul persilor prin mijlocirea Abisiniei, dar
tentativa nu reusi. Persii urcau pretul si negustorii si fabricantii bizantini se ruinar, obligati a
vinde mai ieftin dect cumprau.
Petru Barsymes rezolv problema n favoarea fiscului, n 542, silind ntreprinderile private s
observe pretul maxim, le-a fcut s dispar si, n locul lor, co-mitiva sacrarum largitiorum s-a
nsrcinat a satisface trebuintele particularilor, fr a fi constrns la pretul maxim. Astfel, a fost
stabilit monopolul mtsii. Neguttorii de mtase s-au ruinat n mare parte, multi mesteri si
lucrtori au fost greu ncercati timp de multi ani
454

si numerosi s-au refugiat n Persia. Dup Prokopios, monopolul a fost pentru Barsymes un prilej
de a se mbogti extraordinar.
Dar toat problema mtsii trebuia s-si schimbe cu totul aspectul n urma unui eveniment care
ilustreaz domnia lui lustinian n istoria economic: introducerea viermilor de mtase n imperiu.
lustinian primi vizita unor clugri care i propuser s-i fac cunoscut mijlocul de a produce
mtase n imperiu, fr a o mai cumpra de la persi, mpratul primi propunerea, clugrii se
ntorc n tara Serinda"67, unde au trit mult timp, si aduc de acolo viermi de mtase, care au fost
crescuti n imperiu. Aceast tar, Serinda", a crei identificare a ridicat multe contestatii, trebuie
s fie localizat probabil n Sogdiana (ntre Oxus si laxarte), unde cultura venit din China exista
de aproape jumtate de secol si unde bizantinii se puteau duce prin nordul Mrii Caspice, fr a
trece prin statul persan. Din Sogdiana provenea de asemenea mtasea pe care o ambasad turc o
propunea bizantinilor n 568 si acolo merse n anul urmtor cilicianul Zemarch, trimis de Iustin al
II-lea, s negocieze un tratat de prietenie si de comert cu seful turc Sizabul, stpnul Sogdianei
timp de ctiva ani (+572). Iustin al II-lea a putut arta ambasadorilor turci plantatiile de duzi din
Siria si initiativa lui lustinian se afl la originea producerii mta-sei n lumea mediteranean.68
67 Serinda ar fi, dup unii, Kotan; poate si Cochinchina (Bury II, p. 332 n.).
* E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, pp. 761-773).
455

3. Opera militar a lui lustinian. Armata bizanti-* na n aceast epoc

Domnia lui lustinian se deosebeste, ntre altele, prin marile sale expeditii militare ncununate de
izbnd. Ele au smuls din minile barbarilor provinciile pierdute mai nainte. Occidentul a fost n
cea mai mare parte din nou incorporat la imperiu si Meditera-na a ajuns, astfel, un lac bizantin.
De la moartea lui Theodosios cel Mare (395), lumea roman se mprtise ntre fiii si, Arcadius si
Ho-norius. De atunci aceste dou prti ale imperiului se izolaser tot mai mult una de alta. n
Occident, provinciile czuser rnd pe rnd n minile cuceritorilor germani. Francii si burgunzii
se asezaser n Gallia, vizigotii, n Spania, vandalii, n Africa, n cele din urm, n anul 476,
stpnirea roman ncetase s mai existe si Italia, dup scurta stpnire a lui Odoacru (Odovakar),
devenise regatul ostrogotilor.
n momentul n care lustinian a luat conducerea imperiului, acesta nu mai stpnea dect partea de
rsrit, Pars Orientalis. Ea cuprindea n Europa Peninsula Balcanic aproape ntreag, cu exceptia
prtii nord-vestice (Dalmatia), care tinea de ostrogoti, Asia Mic pn n muntii Armeniei, Siria
pn dincolo de Eufrat, iar n Africa Egiptul si Cyrenaica.69 Toate acestea alctuiau 64 de
provincii (eparhii) organizate n dou prefecturi: 1. a Orientului, cu 51 de provincii, grupate n 5
dieceze (n care intra si una din Europa, a Thraciei, cu capitala la Constantinopol); 2. prefectura
Illyricum,
69 Diehl, Justinien, pp. 126-128. 456
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
cu capitala la Thessalonik (apoi la Justiniana Prima), avnd numai 13 provincii.
A existat ns ntotdeauna n Bizant principiul de a nu recunoaste pierderile teritoritoriale.
mpratii nu le-au socotit niciodat definitive; ei si rezervau asupra lor drepturile de urmasi
legitimi ai Cezarilor. Regii barbari, asezati n diferite provincii ale imperiului, erau priviti ca
vasali si mpratii, spre a pecetlui aceast dependent, obisnuiau a le conferi demnittile ierarhiei
aulice. Ei apreau astfel ca suzerani ai lor.
Pe lng aceasta, mpratul crestin, depozitar unic al adevratei credinte, are misiunea de a
rspndi pretutindeni cunoasterea acestei credinte. Ch. Diehl semnaleaz un pasaj caracteristic
din Eusebios, istoricul ecclesiastic din secolul al IV-lea, care formuleaz conceptia imperiului
universal ntemeiat pe religie. Eusebios arat c alt dat lumea era mprtit ntr-un mare numr
de domnii, de tiranii si principate. De aici, rzboaie necontenite, violente si jafuri. Aceast
mprtire venea din deosebirea zeilor adorati; dar acum, cnd Crucea, semnul mntuirii si al
biruintei, s-a artat pe pmnt, opera fostilor zei s-a risipit, dominatiile, tiraniile, principatele si-
au ncheiat viata. Astzi, declar istoricul bisericesc, un singur Dumnezeu S-a anuntat tuturor, un
singur imperiu e n picioare, pentru a-i primi si a-i cuprinde pe toti, imperiul roman. Acest
imperiu si aceast credint au menirea de a strnge ntr-o armonie etern neamul omenesc ntreg,
fj oKOVnevri.70
Ideea aceasta stpneste n secolul al Vl-lea. mpratul avea dreptul si datoria s reduc n
unitatea im-
Ibidem, pp. 129-128.
457
NICOLAE BANESCU
periului regiunile care, din neglijenta stpnilor lor, czuser n minile necredinciosilor. El nu-i
putea prsi pe supusii si binecredinciosi sub jugul ereticilor. Cea mai mare parte a barbarilor
care ocupaser provincii ale imperiului erau arieni, iar populatia roman subjugat de eretici avea
necontenit privirile atintite spre Bizant, de unde astepta mntuirea. Regii barbari simteau acest
fapt ei nsisi, de aceea solicitau cu struint imperiului recunoasterea, cereau nsemnele
demnittilor romane, care trebuiau s dea aparent de legitimitate stpnirii lor. Ei erau bucurosi
s guverneze ca delegati ai suveranului bizantin, se considerau vasalii si, monedelor de aur
purtau efigia mpratului.71 Aceste conceptii au dus, fr ndoial, la campaniile care ilustreaz
domnia glorioas a lui lustinian. Ele se recunosc de attea ori n actiunea marelui mprat. Dar,
alturi de aceste conceptii, necesitatea de a asigura din nou imperiului dominatia mrilor, acea
tha-lassocratia, factor de cpetenie al puterii sale, libera circulatie a marilor ci de civilizatie, din
care N. lorga face principalul motiv al acestor campanii72, si-a avut, de bun seam, partea sa n
determinarea mpratului; cci aceast liber circulatie fusese pierdut prin asezarea ostrogotilor
lui Theodoric n Italia si a piratilor vandali n Africa.
71 Ibidem, pp. 135-139, Cf. E. Stein, Histoire du Bas-Emtrire, II, pp. 278-279.
12 Formes byzantines et realites balcaniques, Bucharest-Paris, Champion, 1922, p. 22 si urm. si
Etudes byzantines, I, Bucharest, 1939, pp. 59-61.
458
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Ceea ce ne izbeste de la nceput n opera militar a lui lustinian sunt fortele numeric putine care
au cucerit Africa si Italia. Pentru a ntelege rezultatele campaniilor ntreprinse, trebuie s stim
ntocmirea armatei n epoca lui lustinian.
Marile comenzi ale generalilor numiti magistri mili-tum si deosebirile dintre comitatenses si
limitanei s-au pstrat si acum. La aceste dou clase s-a adugat o nou organizare, foederati.
Unitatea independent militar e acum numerus (numele su grec e dpittyzog sau ltfia;
Kai'kojoc,, list, rol, e ntrebuintat n acelasi sens); ea era comandat de un tribunus.
n afar de trupele grzii, stationate n capital, fortele armate ale imperiului se mprteau n cinci
categorii principale:
1. Limitanei au aceeasi functiune de a proteja frontierele, n aceleasi conditii ca si mai nainte. Ei
erau comandati de duci {duces).
2. Comitatenses, trupe recrutate aproape exclusiv dintre supusii imperiului, n prima linie dintre
muntenii voinici din Thracia, Illyricum si din Isauria. Numele tehnic de comitatenses (trupele de
escort, de suit) este mai putin uzitat; aceste trupe se deosebesc ca c-rpocTitai, 'Pa>{j.aoi
oipanxai, soldati romani, de celelalte sectiuni ale armatei. Se mai numesc oi EK Kaia'YOV si
aveau caracter national. Nu erau ntre ei barbari. lustinian ns a avut si cteva corpuri de persi,
goti si vandali.
3. Foederati constituiau partea cea mai ntrebuintat dintre barbari (goti, heruli, huni, sclaveni,
anti s.a.) si erau organizati ca trupe sub ofiteri, cnd romani, cnd
459
NICOLAE BANESCU
barbari. Erau comandati de pxovTEt, deci de tribuni si de comites foederatorum. mprtiti n
tagmata, ei purtau ca semn al serviciului imperial cingtoarea (cingulum, gr. tvn). Li se pltea
sold si annona din tezaurul public.
4. Aliatii ai>nna%oi, bande de barbari (huni, heruli, goti, abasgi, sarceni etc.), care, legati printr-
un tratat cu imperiul, ddeau, n schimbul subsidiilor anuale, forte conduse de sefii lor proprii.
5. n sfrsit, alt clas de lupttori erau bucellarii, soldati din escorta privat a comandantilor
militari, n timpul lui lustinian, toti ofiterii superiori aveau o trup ele escort, legat prin
jurmnt de credint. Numele vine de la bucella, pesmetul militar, o pine de gru fin, si
termenul derivat din acesta i desemna pe soldatii privati, ca oameni care mncau pinea fin a
stpnului, n contrast cu cei ce mncau pinea cazon obisnuit. Erau dou clase distincte:
hypaspistai (vnccGTtmrai), purttori de scuturi si doryphoroi (<5opu-(popoi), purttori de lance,
superiori n rang si mai putini ca numr, corespunznd ofiterilor. Acestia stteau nemijlocit n
jurul sefului. Doryphoroi erau obligati a depune jurmnt de fidelitate nu numai sefului lor, ci si
mpratului, ceea ce implic o recunoastere oficial. Erau adesea ntrebuintati n misiuni
confidentiale. Amndou categoriile erau trupe clri. Majoritatea lor erau strini, huni si goti sau
munteni din Thracia si Asia Mic.
Tactica si echipamentul armatelor imperiale se modificaser fundamental, din necesitatea de a se
adapta celor ale dusmanului secular oriental. Lungile rzboaie cu persii au fost, cum arat att de
bine Bury, o
460
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
scoal pentru romani, nvtndu-i a-si transforma n multe directii traditiile si metodele lor
militare. Ei au adoptat ele la dusmanul lor armura defensiv: platose, zale, csti de metal.
Infanteristul purta platose si jambiere de metal, pe dedesubt o za si pe cap casca de metal, n
secolul al Vl-lea, cavaleria de fier" (ferreus equitatus), greu narmat, asa zisii cataphraktarii
(KaT(ppaKTOi), era o parte nsemnat a armatei. Liniile sale puternice, n care om si clret
erau acoperiti de fier, aveau o mare soliditate; ele rezistau celor mai iuti sarje ale cavaleriei
persilor. Alt imitatie din Orient a fost tragerea cu arcul. Cavaleria grea era narmat cu arc si
sgeti, cu lance si sabie.73
Astfel organizat, armata bizantin era de o bravur incontestabil. Aceasta nu o mpiedic s
comit uneori la acte de indisciplin. Pentru moralul ei, autoritatea sefului era totul si dac
lustinian n-a condus niciodat trupele pe cmpul de rzboi, el a avut sansa de a fi secundat de un
corp de generali eminenti. Multi dintre ei erau recrutati din mijlocul familiei imperiale, cci
mpratul tinea, pentru siguranta tronului su, s pun n comandamentele de frunte rude
apropiate.
Patriciul Germanos, una din figurile epocii, a fost cel mai renumit dintre nepotii lui lustinian. Att
erau
73 Bury, History II, pp. 75-78. Asupra armatei n aceast epoc, v. Th. Mommsen, Das romische
Militrwesen seit Diocletian, n Idem, Historische Schriften, III, Bd., p. 206 si urm.; R. Grosse,
Romische Militrgescbichte von Gallienus bis zum Beginn der byzantinischen
Themenverfassung, Berlin, 1920; J. Maspero, 0oi8epToi et ErpancoTai dans l'armee byzantine
an Vf siecle, BZ 21, 1912, pp. 97-109; Ch. Diehl, Justinien, pp. 146-149; Idem, n Le monde
oriental, pp. 73-76.
461
NICOLAE BANESCU
de mare prestigiul su de general si ncredera trupelor n el, nct, dup mrturisirea lui
Prokopios, la singura veste a unei expeditii conduse de el, cei mai destoinici soldati alergau sub
steagurile sale74. Popularitatea lui n armat i-a atras ura Theodorei si adesea a fost tinut la o
parte, cu toate marile sale nsusiri. El a rmas totusi credincios mpratului, care, n clipele grele,
apela la talentele sale. n 538, l trimise cu puteri extraordinare n Africa, zguduit de rzboaie, iar
n 550, cnd rzboiul cu ostrogotii n Italia luase o ntorstur cu totul periculoas, lustinian a
apelat de asemenea la el, pentru a merge acolo ca generalisim. Dar, n mijlocul sperantelor ce se
puneau n marile sale talente, Germanos a murit pe neasteptate la Sardi-ca75. El a lsat doi fii,
Iustin si lustinian, amndoi mari generali, ca si tatl lor.
Un alt nepot al mpratului, cu numele de Iustin, fiul Vigilantiei (sora lui lustinian) si al lui
Dulcidius, a jucat un rol nsemnat n aceast domnie, nvestit cu nalta demnitate de curopalates,
care i-a deschis drumul ctre coroana imperiului, n momentul mortii lui lustinian.
ntre generalii de seam nruditi cu familia imperial trebuie amintit si Sittas, cstorit cu Comito,
sora mprtesei Theodora, cunoscut prin succesele sale n Asia; apoi Areobindos, sotul unei
nepoate a lui lustinian, Prejecta, trimis guvernator n Africa, unde sfrsi asasinat, n sfrsit pe
loan, nepotul lui Vitalian, care a
71 Bell. Goth., III, 39.
75 Prokopios, ibid., III, 40, 9. Cariera sa agitat a fost schitat de Diehl, Justinien, 101-102 si de
Bury, History II, 36-39.
462
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
luat-o n cstorie pe fiica lui Germanos si s-a distins adesea prin energia si talentele sale n
rzboaie.
Dar numeroasele comandamente militare ale imperiului reclamau, pe lng acestia, multi alti
generali, proveniti din cadrele armatei sau din rndurile naltilor demnitari, ntre cei mai buni a
fost Mundus, cunoscut n prima parte a domniei lui lustinan, care-1 asez comandant n
Illyricum16, Bessas, pomenit adesea biruitor n luptele cu persii, loan Troglita, pacificatorul
Africii, cntat de Corippus, Martinus, lupttor victorios n Orient, patriciul Solomon, care s-a
ilustrat n luptele din Africa, si Artabane, prtas la aceleasi lupte pentru pacificarea Africii
zguduite de revolte.
Dar peste toti acestia se ridic prin geniul lor Beli-sarie si Narses. n istoria militar a secolului al
Vl-lea, ei sunt figurile proeminente.
Belisarie este adevratul erou al domniei. Era frumos si mare la trup, plcut la nftisare mai
mult dect toti, afabil si apropiat celor ce-1 ntlneau, asemnn-du-se omului foarte srac si
obscur"77. Ca soldat e ad-
76 Cedrenus, I, 652 (Bonn).
7? Prokopios, Bell. Gotb., III, l, 6-7. [Mentionnd originea armean a lui Narses, Bnescu nu se
refer si la cea balcanic a lui Belisarie, despre care tot Prokopios, III, 11, 21, scrie c era nscut
n localitatea Germania din provincia Dacia Mediterranea, azi Separeva Banja, situat la frontiera
dintre traci si illyri", n Bulgaria de sud-vest (op^irito 8e 6 BeXvoctpiog EK repimviaq, T\
QpaKcov TE Kcd 'lAAvpicov ]j.LTaJ;t> KEtou). Belisarie era deci cel mai cunoscut trac din
timpul lui lustinian I", (V. Besevliev), Untersuchungen uber die Personennamen bei den Thrakern,
Amsterdam, 1970, p. 80), origine atestat si pentru alti comandanti militari ai perioadei, ca si
pentru Comentiolus de la sfrsitul veacului al Vl-lea (cf. Evagrius, Historia ecclesiastica, VI, 15).
463
NICOLAE BANESCU
mirabil, bravura lui fr seamn, gata a sarja n fruntea escadroanelor sale. Generos fat de soldati
ca nimeni altul, rspltea dup btlie pe cei curajosi, i mngia pe rniti cu mari sume de bani,
iar celor ce-si pierduser n lupt calul sau arcul sau orice altceva le ddea altul n loc78. Soldatii
l adorau, dusmanii chiar i artau o mare admiratie, barbarii se nmulteau sub steagurile sale. n
campania din Italia a putut avea 7000 de bucellari, garda sa personal, un numr care probeaz,
cum bine observ Stein, nu numai bogtia sa, dar si ncrederea ce-i arta mpratul, permitndu-i
s ntretin o armat att de puternic79.
Mare tactician, excelent mnuitor al trupelor, Belisarie era superior tuturor generalilor epocii.
Iubit de populatie, la ntoarcerea sa din prima campanie n Italia, lumea se ngrmdea pe ulite n
fiecare zi la trecerea sa, ca s-1 vad si nu se putea stura de privelistea ce-i oferea, cu suita sa de
vandali, goti si de mauri. A fost ntmpinat de un entuziasm popular att de mare, nct Prokopios
a putut scrie c, dac ar fi dat un ordin, nimeni nu i-ar fi rezistat, din respect pentru virtute si
team pentru putere"80. Belisarie a avut, n-
Alte detalii asupra toponimului Germania si a antroponimului Belisarie se afl la LI. Rusu,
Elementele traco-getice n Imperiul Roman si n Byzantium (veacurile HI-VIII), Bucuresti, 1976,
p. 107-109 (ap. I. Barnea, Antroponime traco-dacepe sigilii bizantine, n Thraco-Dacica", VIII,
1987, 1-2, p. 203-206 si mai ales XVII, 1996, 1-2, p. 203-205)].
78 Ibidem, III, 1,8.
79 Histoire du Bas-Empire II, p. 285.
80 Bell. Goth., III, l, 19. Portretul su la Diehl, Justinien, 158:! 167 si la E. Stein, op. cit., 284-
286. /
464
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
tr-adevr, meritul de a fi rmas toat viata sa credincios lui lustinian. Dar nu trebuie s credem
nici n ingratitudinea mpratului, despre care vorbeste legenda. Des.'gur, Belisarie a trebuit s
trezeasc neliniste: era prea puternic, prea bogat si acoperit de glorie. A putut fi deci suspectat si
adesea a suferit dizgratia suveranului, dar aceasta nu tinea mult vreme. lustinian a avut
ntotdeauna nevoie de el. El i-a acordat toat ncrederea si 1-a covrsit de onoruri. Marea scdere
a lui Belisarie a fost slbiciunea fat de sotia sa Antonina81, de care s-a resimtit de multe ori n
lunga-i carier militar. Dac e s credem povestile Istoriei secrete, a fost enorm de bogat si,
datorit Antoninei, izvorul acestei imense averi era uneori contestabil. Prin eroismul si mretia
faptelor sale, Belisarie a rmas n istorie o figur extrem de popular. Amintirea isprvilor si
dizgratiilor sale a impresionat adnc posteritatea, n jurul numelui su s-a format un ciclu de
legende, nc din secolul al X-lea, circulau asupra sa, n lumea bizantin, istorii misctoare,
povestind nefericirile n care si-a ncheiat viata, orbit din porunca mpratului si nevoit a ntinde
mna, ca cersetorii, pentru a tri. Amplificate, nfrumusetate ntr-un adevrat roman, Airiyrimg
mpaiOTrr] TOV tfaujuacrrou v5pog
81 Despre Antonina, mai recent n Prosopograpby ofthe Later Roman Empire (= PLRE), ed. A.
Jones, J. Martindale, J. Morris, voi. III, Cambridge, 1992, s. v.; I. Karayannopoulos, lawpia TOV
Bvtavnvov Kpwvq, voi. I, Thesalonic, 1978 (reeditare 1991), p. 518, 563 si 570-572; E. Fischer,
Theodora and Antonina in the Historia Arcana, Arethusa", 11, 1978, p. 253-279; A. Cameron,
Procopius and the 6"'century, Univ. of California, 1975, p. 70 si urm., p. 157-162. ;
465

TOU eyoiJ.EVov Beiaapiov, aceste povestiri se propag sub form literar pn n Apus. n
literatura popular neogreac avem trei versiuni ale acestei legende, din veacurile XIV, XVI si
XVII82.
Alturi de Belisarie trebuie asezat rivalul su, eunucul Narses. Armean de origine, se nscuse n
Per-sarmenia, partea din Armenia dat Persiei prin mprtirea din 384. El si-a nceput cariera n
palatul sacru, n calitate de spatharo-cubicular al mpratului83, n primii ani ai domniei lui
lustinian, e nltat la postul nsemnat de mare sambelan {sacellarius, identic cu primicerius sacri
cubiculi, care, ntre atributiile sale avea si comandamentul spatharo-cubilarilor). Ctre 537, dup
ntoarcerea lui Narses din misiunea n care fusese trimis la Alexandria, sacrum cubiculum a primit
o modificare n organizarea sa, schimbndu-se mult competenta sacellariat-ului, al crui titular a
avut de acum rangul si titlul de praepositus sacri cubiculi*4.
82 Asupra legendei vezi si Finlay, History of Greece, voi. I, Appendix I (On the Blindness of
Belisarius) si mai recent: R. Cantarella, La Airjyrimq ojpawTccrri TOU 6avfj.aarov EKeivov
roi) /le/o/ievou Bekiaapiov (di anonimo autore), n Studi bizantini e neoellenici" din Neapole, si
adaug un studiu asupra istoriei acestui poem, asupra originii si difuzrii sale, adevrat inventar al
ecourilor pe care 1-a avut legenda lui Belisarie n literatura si arta universal. [Mai recent, v. si H-
G. Beck, Geschichte der byzanti-nischen Volksliteratur, Miinchen, 1971.]
83 Garda de corp imperial compus din eunuci.
84 E. Stein, Histoire du Bas-Empire II, 357-358. Bury arat c el exercita probabil o autoritate
general asupra tuturor slujbasilor n legtur cu Curtea si persoana mpratului. Avea si controlul
domeniilor din Cappadocia, bunuri ale suveranului. ' -. mii;
466
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Narses a ajuns astfel un illustris si unul dintre cei mai mari, stnd n acelasi rnd cu magistri
militum si, n practic, fiind mai puternic dect oricare dintre ministri, avnd acces continuu si
confidential la suveran.
Eunucul era un om nzestrat cu mari nsusiri, foarte inteligent si abil, capabil, cnd mprejurrile o
cereau, de mult energie, n zilele teribile ale revoltei Nika, eunucul sambelan fcuse un nepretuit
serviciu stpnului su. Pe cnd Hypatios, proclamat nou mprat, se afla n Hippodrom, primind
felicitrile prietenilor si ascultnd invectivele multimii mpotriva lui lustinian, Narses se strecoar
n strad cu un sculet n mn, luat din tezaurul imperial, ntlneste ctiva dintre conductorii
factiunii albastre, le aminteste de vechile beneficii primite de la lustinian, de urile de odinioar
mpotriva Verzilor, mparte bogtiile din sculetul su si izbuteste a-i convinge s strige:
lustinian imperator, tu vincas!". Coalitia celor dou factiuni a fost astfel rupt si tronul lui
lustinian, mntuit85.
Aceasta a sporit ncrederea de care se bucura pe lng lustinian si Theodora. n 538, Narses era
pus n fruntea trupelor de ntrire trimise n Italia si multi cercettori s-au ntrebat care a fost
motivul mpratului ca s trimit un consilier, desigur credincios, dar soldat fr experient, ntr-o
misiune att de rzboinic. Nu poate fi ndoial, observ foarte bine Hodgkin, c n mintea
suveranului lua tot mai mult consistent ideea c strlucitele victorii ale lui Belisarie pot face
85 T. Hodgkin, Italy and her invaders 476-535, ed. II, Oxford, 1896, t. IV, pp. 273-274. ,r.
467

din el un primejdios rival pentru imperiu, si c era necesar s-1 observe de aproape, nu exagerat
ns, printr-un devotat al dinastiei, un om care, prin vrsta si conditia sa, nu putea aspira niciodat
la purpur, ntocmai ca un consilier aulic n lagrul lui Wallen-stein, sau comisarii Conventiei n
lagrul lui Dumou-riez, a fost Narses n pretoriul lui Belisarius", precizeaz Hodgkin86. Dar
atitudinea de independent a lui Narses, contagioas pentru altii, rupse unitatea de comand a lui
Belisarie si, pentru a o restabili, lustinian a fost nevoit s-1 reclame. Mai trziu ns, cnd situatia
din Italia a ajuns critic, Narses, care dovedise nsusiri militare, a fost din nou trimis, de ast dat
spre a lua acolo comanda. El a fost destul de abil spre a cere si a obtine toate mijloacele pe care
nu le obtinuse Belisarie, - bani, oameni, arme - si astfel a putut zdrobi ultimele rezistente ale
ostrogotilor87.
Dar marile sale calitti ale mintii erau ntunecate de sufletul su dur si de aviditatea sa de bani.
Rmas n Italia cu puteri de vice-rege, el a lsat acolo o amintire dureroas. Si n jurul su s-a
format de timpuriu o legend, ca si n jurul lui Belisarie. Ea nu are ns culoarea sentimental pe
care o are la acesta, n amintirea Italiei bizantine, Narses apare ca un acaparator de comori sau ca
un trdtor, chemndu-i pe longobarzi n Italia, spre a se rzbuna. Dar trebuie s recunoastem cu
Ch. Diehl c romanul tine n aceste istorii mai mult loc dect adevrul.
86 Ibidem, t. IV, p. 275.
87 Portretul su schitat de Diehl, Justinien, 167-171.
468

4. Ofensiva militar a lui lustinian

a. Rzboiul cu vandalii. Cucerirea Africii. Domnia lui.Hilderic, fiul lui Huneric si al Eudokiei88,
prin urmare nepot al lui Genseric, provoc, prin slbiciunea ei, o revolt intern. Regele, dup
mrturisirea lui Prokopios, era la rzboi prea molatic89 si maurii ajunseser stpni pe mai toat
Mauritania si pe sudul Nu-midiei, amenintnd Byzacena. O lupt avusese loc n aceast provincie
ntre vandali, condusi de Oamer, vrul lui Hilderic, si Antalas, seful unui trib, pe care l vom mai
ntlni adesea. Vandalii au suferit o mare nfrngere, ceea ce a trezit nemultumiri, exploatate de
un rival ambitios, Gelimer, din familia regal. Hilderic era nvinuit pe deasupra de prietenia cu
lustinian, de care nu se simtea strin prin originea sa pe jumtate roman90, n mai 530 el a fost
rsturnat si aruncat la nchisoare, mpreun cu Oamer, un frate al acestuia si mai multi notabili
romani, iar Gelimer a fost ridicat pe tron91.
lustinian interveni, cernd uzurpatorului s-1 pun n libertate pe Hilderic si s-i redea demnitatea
regal, la care avea drept dup legea lui Genseric privitoare la succesiune. Dar ambasada
bizantin se ntoarse fr nici un rezultat, n schimb, Gelimer l orbi pe Oamer si nspri
nchisoarea pentru ceilalti, sub pretext c vor s fug la Bizant.
88 Aceasta era fiica Eudoxiei lui VaJentinian al III-lea.
89 Eig TOV ;roAe/iov /mAtfaxrdg re Aav (Bell. Vnd., I, 9, 5).
90 PiAog L5 ra fihiaTa lovcmviav rai |evo$ eyevero, zice Prokopios (bidem).
91 bidem, I, 9, 9.
469
NICOLAE BANESCU
lustinian expedie o nou ambasad, cernd lui Ge-limer s trimit la Constantinopol pe Hilderic,
pe Oa-mer cel orbit si pe fratele su si artnd, n ncheiere, c nu va tolera un refuz. Dar Gelimer
rspunde insolent si mpratul se gndi atunci s pun capt ct mai repede rzboiului cu persii,
pentru a porni expeditia n Africa. El ncheie n curnd pacea zis etern" cu dusmanul asiatic
(532) si tinu un consiliu pentru rzboiul cu vandalii92.
E interesant s constatm c mpratul nu a aflat la consilierii si ministrii si nici o ncurajare
pentru aceast actiune. Dezastrul marii expeditii a lui Leon I nu se stersese din amintirea lor, iar
cei rspunztori de finantele Statului se speriau de cheltuiala enorm a ntreprinderii. Trupele abia
ntoarse clin Orient nu se entuziasmau nici ele, si nici generalii lor, de perspectiva noilor primejdii
ce le asteptau. loan din Cappadocia, prefectul pretoriului, a avut curajul s expun mpratului, n
acest consiliu, riscurile mari ale ntreprinderii, nregistrate de Prokopios93. Dar lustinian nu tinu
seam de aceste preri. Convins de justetea cauzei, el avea sentimentul unei datorii religioase fat
de supusii africani drept-creclinciosi, sentiment ntrit si mai mult de visul povestit de un episcop
sosit tocmai atunci din Orient.
Belisarie a fost nscinat s conduc expeditia. lustinian 1-a nvestit cu puteri nelimitate, ca
generalissim al fortelor trimise n Africa. El a primit, probabil, cum crede Bury, titlul nou de
arpa^r/tog avTOKpicop, pe
92 Ibidem, l, 9, 10-15; 24 si urm; 10, 1.
93 Ibidem, l, 10, 8-18.
470
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
care l vom ntlni de acum adesea, iar
este pentru nvtatul englez echivalentul termenului
de imperator, rezervat mult timp numai mpratilor94.
Armata, mbarcat ctre jumtatea lui iunie 533 n portul din Constantinopol, numra, dup Stein,
18.000 de oameni (nu 16.000, cum se spune de regul) si anume: 10.000 pedestrime, 5.000
cavalerie excelent si, n plus, 1.000 de aliati" (heruli si bulgari), garda personal a lui Belisarie,
vreo mie cinci sute sau dou mii95. Cinci sute de corbii, escortate de 92 de vase de rzboi, au
fost ntrebuintate la transportul acestor trupe, mpreun cu Belisarie s-au mbarcat si Antonina si
Prokopios, istoricul primind a-1 servi si acum ca asesor civil, cum fusese n Asia.
Flota debarc undeva n Sicilia, lng Aethna, unde bizantinii si rennoir proviziile si-si
cumprar cai, Amalasuntha avnd fat de ei o atitudine amical. Prokopios a fost ndat trimis la
Syracuza pentru a culege stiri96, dac nu cumva vandalii ntinseser vreo curs si pentru a afla
unde s-ar putea debarca mai sigur. Istoricul afl la Syracuza c Gelimer nu se astepta s fie atacat
n curnd n Africa. El l expediase pe fra-
94 HistoryU, 127, n. 2.
95 Asa socoteste Stein, care observ c Prokopios spune clar {Bell. Vnd., I, 11, 2) c cei 5.000
de clreti erau atpaii&iai (poiSepmi (4 vexillationes si 9 regimente de federati). n aceast cifr
nu pot, prin urmare, intra nici herulii si hunii, nici buccel-larii lui Belisarie. V. Histoire du Bas-
Empire II, 313, n. 1.
96 Prokopios, op. cit., I, 14, 3. [Despre Amalasuntha, v. si N. Baynes n English Historical
Review" (= EHR), Londra, 40, 1925, p. 71 si urm; H. Wolfram, Gesch. der Goten, Munchen,
1985, p. 25 si urm., 387 si urm., 409 si urm.]
471

tele su Tzazon, cu 5.000 de soldati si 120 de vase, aproape toat flota sa, n Sardinia, mpotriva
gotului Godas, care se revoltase, pentru a-si face un regat personal, vasal imperiului, cernd n
acest scop ajutorul lui lustinian97. Gelimer nsusi iesise din Carthagina si se gsea la patru zile de
coast n Byzacena, luptn-du-se, fr s bnuiasc nimic, cu maurii. Astfel si pierdu vremea
pn cnd se pomeni cu Belisarie pe coastele Africii.
Flota bizantin trecu din Sicilia n Africa fr a ntmpina cea mai mic rezistent. Trupele
debarcar la Caput-Vada, n Byzacena, la 31 august, ndreptndu-se spre Carthagina. La stirea
invaziei, Gelimer ddu ordin fratelui su Ammatas, aflat la Carthagina, s-1 asasineze pe Hilderic
si pe sotii si de captivitate si s ias naintea bizantinilor, spre a-i ataca din front, n timp ce el i
va lovi din spate, ntlnirea era hotrt de vandali n ziua de 13 septembrie la Decimum, vreo 15
km de Carthagina. Ammatas a executat ordinul si, sosind cteva ore mai devreme, s-a ciocnit cu
mica avangard bizantin. El pieri n lupt si trupele sale fur urmrite pn sub zidurile
Carthaginei. Detasamentele naintate ale lui Belisarie au fost apoi surprinse de Gelimer si ele
fugir n dezordine ctre Belisarie. Acesta restabili repede ordinea si se arunc n goan asupra
vandalilor. Gelimer descoperise cadavrul lui Ammatas si se oprise pentru a-1 plnge si
nmormnta. Surprinsi n dezordine, vandalii o rupser la fug spre Numidia, urmriti energic de
bizantini pn noaptea. La 15 septembrie, Belisarie intr n Carthagina98, pe care ncepe
97 Ibidem, l, 10, 25 si urm. * Ibidem, l, 20, 21.
472
r
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
imediat s o fortifice. Ptrunde apoi n Numidia si in-I tr n Hippo Regius (Hippona), unde
pune mna pe tezaurul regal". Gelimer s-a refugiat la Bulla Regia, n Proconsularis, unde si
pregti o nou armat. Grosul " ei l formar cei 5.000 de soldati alesi ai lui Tzazon, care se
ntorsese n grab, din Sardinia, unde l suprimase pe Godas.
Belisarie a dat, ctre jumtatea lui decembrie 533, o nou lupt, la Tricamarum, 30 km. de
Carthagina. Gelimer pierdu si aceast lupt, n care Tzazon a czut100. Regele si cut scparea
la maurii din muntii inaccesibili Pappua, n vestul Numidiei. Blocat acolo toat iarna de o trup
condus de herulul Pharas, Gelimer, lipsit de provizii, a fost silit s se predea ctre sfrsitul lui
martie 534, dup ce Belisarie i promisese cu jurmnt un tratament onorabil.
Obisnuit s reflecteze ntotdeauna la marile ntmplri omenesti, Prokopios se opreste asupra unei
scene impresionante provocate de regele vandal. Adus naintea lui Belisarie, aflat ntr-o suburbie
a Carthagi-nei, Gelimer a nceput deodat s rd, nemaiputn-du-se stpni, nct unii dintre cei
de fat credeau c, din prea mare durere, si pierduse mintile. Dar prietenii gseau c omul e plin
de spirit, cci fiind din familie regeasc si nltat la domnie si din copilrie pn la btrnete
nconjurat de putere solid si de mari bogtii, apoi redus la fug si la mult team si ndurnd
suferinta din Pappua, iar acum ajungnd prizonier, n-
99 Ibidem, II, 4, 41.
100 Ibidem, II, 5 si urm. (Detalii asupra acestor lupte la Stein, op. cit., pp. 315-317).
473
NICOLAE UNESCU
cercnd astfel toate bunurile si nimicniciile soartei, a socotit c lucrurile omenesti de nimic alta
nu sunt vrednice dect de mult rs101.
Dus la Constantinopol, Gelimer a fost bine tratat de lustinian, care i-a druit un ntins domeniu n
Galatia, unde si-a petrecut restul zilelor ca mare proprietar funciar102.
Capitularea lui Gelimer nsemna, de fapt, sfrsitul rzboiului vandal, n cursul iernii, detasamente
ale armatei bizantine ocupar Sardinia si Corsica, Caesarea Mauritaniei, insulele Baleare si
Pityuse, apoi Gadeira (Cadix), dincolo de Columnele lui Hercule, cale de 30 zile de Carthagina, si
fortreata Septem (Ceuta), de cealalt parte a Columnelor lui Hercule103. Africa prea cucerit,
lustinian anunt aceasta n mod solemn si si ia n titulatur, dup vechiul obicei, supranumele de
Vandalicus, Africanus. n aprilie 534, el a promulgat dou constitutii, schitnd cadrele
administratiei civile si militare a provinciilor cucerite. Archelaus e numit prefect al pretoriului
Africii, care se ntindea si asupra Sardiniei, Corsicii, Balearelor si fortretei Septem. Dup cteva
luni, se crea si un magisterium militum Afri-cae, cu sediul la Carthagina, ca si prefectura, avnd
comanda tuturor trupelor circumscriptiei prefectorale104.
Rechemat la Constantinopol, Belisarie se mbarc vara, ducnd cu el o prad enorm, o multime
de pri->
101 Prokopios, op. cit., II, 7, 14-16.
102 Ibidem, II, 9, 13.
1M Ibidem, II, 5, 1-8. .>$ iii?;?*, O 101 Stein, op. cit., p. 319.
474

zonieri, printre care si Gelimer cu elita sefilor armatei, numerosi soldati, dintre care unii intraser
n rndurile buccellarilor nvingtorului, iar altii constituiser cinci regimente de cavalerie,
Vandali lustiniani, trimisi sa cantoneze la frontiera Persiei.
lustinian a acordat generalului su credincios si biruitor rsplata extraordinar a triumfului, o
onoare pe care, dup afirmatia lui Prokopios, nimeni n-o mai primise n imperiu de aproape 600
de ani105. Solemnitatea s-a desfsurat cu mult strlucire. Ore ntregi au defilat dinaintea
poporului adunat pe treptele Hippo-dromului spoliile Africii cucerite: tronurile de aur, vasele de
acelasi metal pretios, pietrele scumpe, vesmintele si trsurile somptuoase, mormane de monede
de argint - toate comorile pe care o sut de ani ele prad le grmdise n tezaurul vandalilor. Intre
ele se aflau insigniile imperiului si vasele sacre ale Templului din Ierusalim, smulse de Genseric
la jefuirea Romei106. Veneau n urm captivii, care uimeau prin talia lor urias; Gelimer se
deosebea ntre acestia prin mantaua lui de purpur, ntelegnd c din toate prtile multimea privea
la nenorocirea lui - relateaz Prokopios - regele nu nceta s rosteasc cuvintele Scripturii:
Desertciunea desertciunilor, toate sunt desertciune".
La plecarea lui Belisarie, Solomon, ofiter distins, armean de origine, a fost lsat n fruntea Africii
ca magis-ter militum. El a trebuit de la nceput s nfrunte revolta populatiei indigene (534).
Triburile berbere formau
105 Prokopios, op. cit., I, 9, 2.
106 Aceste sacre relicve au fost trimise de lustinian napoi la Ierusalim.
475
NICOLAE BANESCU
populatia de baz. Dup distrugerea Statului vandal, ele au nceput s se miste mpotriva
autorittii imperiale care se instala, n spatele lor se aflau triburile nomade, gata s prade
tinuturile bizantine, n momentul ; mbarcrii lui Belisarie, berberii nvlir n teritoriile ; cucerite
din Byzacena si Numidia, nimicind trupele i imperiale, putin numeroase107. Solomon a iesit cu
armata mpotriva lor si a dat lupta n cmpia de la Mam-ma, zdrobindu-i108. Dar la nceputul
anului 535 nvlesc iarsi. Solomon i urmreste si n muntele Burgaon obtine o mare victorie
asupra lor, curtind Byzacena de dusmani si lsnd numai pe berberii aliati condusi de
Antalas109. Trecu apoi n Numidia, mpotriva altui sef berber, lavdas, stpn n Aures, dar nu
izbuti a-1 nvinge, multumindu-se a ridica n cursul iernii 535-536 o serie de fortrete, pentru
aprarea tinutului de dincoace de Aures110.
Dar n curnd situatia deveni critic prin revolta, cu mult mai grav, a soldatilor. Cauzele
nemultumirii erau numeroase. Solomon, cernd prea mult de la soldati, nu era popular, ntrzierea
pltii soldelor trezea proteste, ca si mprtirea inegal a przii din campania anului 535. Solomon
confiscase apoi n bloc pmnturile posedate de vandali si multi soldati, cstoriti cu captive
vandale, erau instigati de acestea s prind partea lor din pmntul fostilor soti; comandantul ns
107 Ch. Diehl, L'Afrique byzcmtine, p. 65 si urm.; Prokopios, op. cit., II, 10, 6 si urm.
108 Prokopios, op. cit., II, 11, 15 si urm.
109 Ibidem, II, 12, 5 si urm.
110 Ibidem, II, 13, 18-40; Diehl, op. cit., 71-74. " fl
476

ntelegea s-1 pstreze pe seama Statului si a mpratului111, lustinian, convins de aportul divin
la recuperarea Africii, nu tolera cultele neortodoxe, iar soldatii arieni erau persecutati din cauza
religiei lor, ceea ce a fost iarsi un motiv de revolt112. Un incident neprevzut a contribuit la
sporirea confuziei. Unul dintre regimentele de Vandali lustiniani trimise n Orient, ajuns n
Lesbos, s-a revoltat, silindu-i pe mateloti s-1 duc n Peloponnez, de unde a pornit n Africa,
debarcnd ntr-un loc pustiu si, intrnd n relatii cu trupele revoltate, le-a ncurajat n atitudinea
lor113. Fu hotrt asasinarea lui Solomon n catedrala din Carthagina, n ziua de Pasti 536.
Conspiratorii nu au avut ns curajul s dea lovitura si trupele compromise iesir din Carthagina.
Celelalte, dup cteva zile de nehotrre, se revoltar si ele si ncepur s-i ucid pe cei favorabili
guvernului, luar cu asalt palatul si Solomon scp de la moarte ascunzndu-se n capela
palatului, de unde a iesit noaptea, mpreun cu Prokopios si cteva persoane din suit, urcar pe
furis ntr-o corabie si trece n Sicilia, unde se afla Belisarie, care ncepuse rzboiul pentru Italia.
Dup prdarea Carthaginei, rebelii prsir orasul, urmnd s se ntruneasc toti la Bulla Regia;
de acest fapt profit Theodor din Cappadocia pentru a ocupa Carthagina. Rzvrtitii pun n
fruntea lor pe Stotzas, fost bucellar al generalului Martin114.
111 Prokopios, op. cit., II, 14, 9-10.
112 Ibidem, II, 14, 22 si urm.
113 Ibidem, II, 14, 18-19-
114 Ibidem, II, 14, 22-42.
477

Ajuns n Sicilia, Solomon ceru ajutorul lui Belisarie, care a trecut ndat cu o mn de bucellari n
Africa, ajungnd la timp spre a scpa Carthagina asediat de Stotzas. Urmrit de Belisariu,
Stotzas si rebelii si fur nvinsi la Membressa si fug n Numidia. Belisarie s-a ntors n Sicilia,
lsnd provizoriu comanda lui Theo-dor din Cappadocia si lui Ildiger, pentru a pacifica
provincia115.
Dup plecarea lui Belisarie, Stotzas atrase la el, printr-o cuvntare ndrzneat, trupele imperiale
din Numidia si-i asasin pe generali (vara anului 536)116.
Informat de cele ntmplate, lustinian a trimis n Africa, cu puteri extraordinare, pe Germanos,
general despre care am amintit, nvestit cu cea mai nalt functie pe care o putea avea un general,
aceea de prim magister militum inpraesenti. El si cstigase un bun nume n luptele cu slavii la
Dunre. Germanos a debarcat la Carthagina cu o mic suit, dar nu a putut intra imediat n
campanie, trebuind s organizeze fortele imperiale. Cu un tact deosebit, optnd pentru o atitudine
binevoitoare, atrase, putin cte putin, o parte dintre rebeli. Amnistia acordat rsculatilor care se
ntorceau la datoria lor i aduse pe multi napoi. Stotzas a venit cu armata sa asupra Carthaginei,
dar rebelii nu ndrznir s atace si se retraser n Numidia. In primvara anului 537, Germanos
porneste asupra lui n Numidia si, la locul numit (Ad) Cellas veteres, l btu
115 Ibidem, II, 15.
116 Data e stabilit de Stein, op. cit., 324, n.2.
117 Stein, op. cit., 326. La Prokopios, op. cit., II, 17, 3, numele este Zralag Berepeg. ,
>,,:=,, > I.1 w ' ^
478
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
zdrobitor. Stotzas scp fugind n Mauritania. Cu aceasta, insurectia condus de el a luat sfrsit.
Cei care au scpat din lupt si-au declarat supunerea. Alt rebeliune, instigat de un buccellar
numit Maximin, n 538, a fost repede nbusit. Rmneau triburile berbere, intacte si unite.
Dup aceste mari rezultate, Germanos se ntoarce (539) la Constantinopol si Solomon si reia
comanda n Africa, cumulnd din nou functiunile de prefect al pretoriului si de magister militum.
De ast dat Solomon si-a dat toat msura capacittii sale militare, ndrepttind ncrederea ce i-o
arta mpratul. El a curtat armata de elemente rebele, tri-mitndu-le la Bizant si n Italia, lui
Belisarie, si-a recrutat elemente noi, i-a expulzat pe vandalii care dduser arme rebelilor lui
Stotzas si a renceput rzboiul cu berberii printr-o expeditie n Aures. O victorie obtinut la
picioarele acestui masiv va sili pe mauri s se retrag n Mauritania. lavdas a rezistat un timp ntr-
o citadel, pe vrfurile prpstioase ale muntelui, dar, n cele din urm, a fost alungat si a fugit,
rnit, n Mauritania. Tezaurul su a czut n minile lui Solomon; tot platoul nalt al Numidiei a
fost ocupat. Solomon construi acolo o multime de fortrete, pentru a-i tine n respect pe indigeni.
Dup aceea atac si supuse toat Mauritania prim, vechea Mauritanie sitifian, unde ridic, de
asemenea, multe fortrete mari si mici118. Astfel, n 540, antica provincie roman a Africii, de la
Tri-politania pn la hotarele Mauritaniei caesariene, de
118 Prokopios, op. cit., II, 19 si 20; Diehl, L'Afrique byzantine, 87-91; Stein, op. cit., 327.
,..... .< :
479

la mare pn la masivul Aure si la stepele din Hodna, a recunoscut stpnirea lui lustinian.
Datorit energiei lui Solomon, tinutul a avut o perioad de liniste.
n 543, revolta triburilor berbere s-a dezlntuit din nou, provocat de insolenta si incapacitatea lui
Sergi-os, nepotul lui Solomon, trimis ca duce n Tripolitania. Lundu-si resedinta n Leptis
Magna, el strneste revolta tribului numit Levathai, omornd 80 dintre oamenii si, trimisi cu
daruri pentru a ntri pacea. Situatia fiind pentru el grav, veni la Carthagina, spre a cere
unchiului su ajutor. Antalas din Byzacena se revoltase si el, fiindc Solomon i omorse un frate.
Ajutat de Cutsina al Numidiei, Solomon l nvinse pe Antalas aproape de Theveste, dar, cteva
zile mai trziu, indisciplina trupelor l fcu s piard btlia de la Cillium (mai-iunie 544), n
Byzacena, n care el nsusi pieri119.
lustinian a fcut o greseal cnd i-a hotrt ca urmas n Africa pe Sergios, ceea ce nu ne
surprinde, acesta fiind logodit cu o nepoat a Antoninei. Sergios s-a artat incapabil s domine
situatia. Revolta a luat proportii, cea mai mare parte a triburilor berbere fiind alturi de Antalas.
Stotzas apru si el cu vandalii credinciosi. Antalas, nevoind s rup cu imperiul, scrise lui
lustinian, declarndu-i c maurii sunt gata s se supun dac l revoc pe Sergios, dar mpratul
nu a dat urmare scrisorii. Maurii, din ce n ce mai numerosi, rspndir peste tot mizeria, jaful si
incendiul, uciderea si fuga locuitorilor. lustinian trimise, n sfrsit, un coleg lui Sergios (545), n
persoana lui Areobindos,
119 Prokopios, Bell. Vnd., II, 21, 16 si urm. Data de 544 e stabilit de Stein, op. cit., 548, n.l.
:,;..: ^\- . ..- t*
480

sotul Prejectei, om nobil, cum l caracterizeaz Proko-pios120, dar fr nici o experient a

rzboiului. El soseste nsotit de Prejecta, de Athanasios, ca prefect al pretoriului, si de Artabane,
cu putine trupe armene. Dup ordinul mpratului, Sergios trebuia s lupte n Numidia, unde
Cutsina luase si el armele contra imperiului, iar Areobindos n Byzacena. O lupt a avut loc n
Proconsularis, n care loan, fiul lui Sisinniolus, ofiter brav, lsat singur fat de forte mult
superioare, a czut, dup ce 1-a rnit mortal pe Stotzas121. n urma attor dezastre, lustinian 1-a
rechemat pe Sergios, pe care l trimise n Italia; Areobindos rmne acum sef suprem. Dar n
curnd ducele Numidiei, Guntarich, care pregtea o revolt, pentru a se declara rege, l asasin pe
Areobindos (sfrsitul anului 545), gndin-du-se s se cstoreasc cu Prejecta, a crei nrudire cu
mpratul i-ar fi legitimat stpnirea. Soarta lui Gun-tarith era ns, la rndul ei, pecetluit; el a
czut (n iarna 545-546), strpuns la un banchet de sabia lui Artabane, care-i suprim si pe
principalii lui complici, printre care mai multi vandali, n timp ce pe altii i-a trimia la
Constantinopol122. mpratul 1-a rspltit nu-mindu-1 magister militum, dar, dup cteva luni, la
cererea sa, 1-a rechemat la Constantinopol, unde va ajunge la mari demnitti.
120 Ibidem, II, 24, 1-2.
121 Ibidem, II, 24, 9-14.
122 Ibidem, II, 26, 30-33; 28, 29 si urm.; Cf. Stein, op. cit., 551-552. [Numele Guntarith este
redat de Prokopios sub forma Gontharis (v. si Bell Gotb., III, 31, 3 sau III, 32, 6), aflat la
originea actualului Gunter.]
481
NICOLAE BANESCU
Succesorul lui Artabane n Africa a fost loan Trogli-ta, unul dintre cei mai buni conductori ai lui
lustini-an123. El se distinsese ca duce de Mesopotamia, n rzboiul cu persii si nu venea ntia
oar n Africa, unde mai comandase un regiment de federati sub Belisarie, Solomon si Germanos.
Troglit a sosit pe mare la Car-thagina, n toamna anului 546. Cutsina trecuse de partea
imperialilor, dar Antalas continua s prade tara, n vreme ce maurii din Tripolitana, condusi de
seful le-vath Ierna, se uniser cu cei din Byzacena. n iarna 546-547, ntr-o cmpie din aceast
provincie, Troglit repurta o victorie desvrsit asupra triburilor coalizate. Antalas a reusit s
scape, dar Ierna si mii de alti berberi au fost ucisi si steagurile lui Solomon, pierdute n lupta de la
Cillium, au fost gsite de bizantini n tabra dusman.
Ordinea prea a fi aproape restabilit, cnd maurii din Tripolitana, pe la mijlocul anului 547,
reluar ostilittile, sub un sef cu numele Carcasan, ndreptndu-se ctre Byzacena. Troglit a
pierdut btlia de lng Marta (azi Mret), n regiunea Syrtei Mici. El si-a reorganizat armata, a
cstigat un ajutor nsemnat de la maurii din Numidia, ncheind un fcedus cu lavdas, l mpac pe
Ifisdaias, sef berber important din Numidia, cu aliatul imperial Cutsina si, n primvara anului
548, porneste n campanie mpotriva lui Antalas si Carcasan. O lupt sngeroas a avut loc n
Byzacena meridional, care a decis soarta rzboiului. O sulit arun-
123 Dup Stein, supranumele de Troglit, care se ntlneste numai la Jordanes, arat c el era
probabil originar din regiunea numit Tpyihoq situat n Macedonia (op. cit., 554, n.2). '""^'-
482

cat de Troglita asupra lui Carcasan 1-a lovit mortal si biruinta a rmas imperialilor. Antalas a
trebuit s se supun si el. Linistea s-a restaurat, astfel, pentru multi ani n Africa bizantin, care
suferise teribil n aceste ndelungate rzboaie.
loan Troglita a fost nvestit cu demnitatea de patriciu si a rmas comandant n Africa pn n 553-
Faptele lui glorioase au fost citate de poetul Fi. Cresconius Corippus ntr-o epopee, intitulat dup
numele su, lohannis (loaniada).
Pacea a fost, ns, nc o dat tulburat n 563, prin ineptia guvernatorului militar Rogathinus.
Btrnul sef Cutsina, care adusese attea servicii imperiului, era asigurat printr-o pensie anual.
Cnd a venit, n 563, la Carthagina, s-si primeasc banii, Rogathinus 1-a suprimat, nu se stie de
ce. Fiii si s-au ridicat atunci n Numidia si revolta a fost destul de serioas pentru ca lustinian s
trimit n Africa pe Marcian, unul dintre nepotii si, care a pus capt tulburrilor124.
b. Reorganizarea Africii bizantine, nc din aprilie 534, cnd se credea c totul s-a sfrsit odat cu
capitularea lui Gelimer, lustinian a emis cele dou constitutii privitoare la reorganizarea Africii
recuperate. Una privea administratia civil, schitnd noua ornduire ntocmit de mprat. Acesta
tinea s restabileasc n Africa administratia pe care o cunoscuser supusii si. Importanta pe care
o atribuia eliberrii lor se arta, cum observ Diehl, n hotrrea ca Africa s fie administrat, ca
Oriens si Illyricum, nu de un proconsul,
Stein, op. cit., 559; Bury, Historyll, 147-148.
483
NICOLAE BANESCU
ci de un praefectus praetorio si s formeze o diecez special, cu resedinta la Carthagina125.
Rescriptul imperial din aprilie 534 punea n fruntea administratiei cu acest titlu pe Archelaus, care
exercitase mai nainte functia la Bizant si n Illyricum, aflndu-se acum n Africa, n calitate de
casier general al corpului de expeditie.
Prefectul pretoriului era mare dregtor al imperiului, lustinian restabili aceast magistratur n
toat autoritatea sa. Atributiile sale se ntindeau asupra ntregii administratii civile; ele priveau
deci legislatia (prefectul asigura promulgarera tuturor legilor si deciziilor imperiale),
administratia (propunnd suveranului pe guvernatorii diferitelor provincii si numind direct
anumiti functionari), justitia (prefectul avnd o competent considerabil si pronuntnd sentintele
fr apel), n sfrsit, finantele, n care autoritatea prefectului era foarte ntins. Chestiunile
religioase nu-i erau nici ele strine: avea politia cultelor si protectia Bisericii ortodoxe.
Prefectul pretoriului era nconjurat de un numeros personal. Rescriptul din 534 enumera diferitele
categorii de persoane pentru fiecare serviciu, cu apunta-mentele lor: consiliatii, functionari de
rang nalt, bine pltiti, l ajutau pe prefect n administrarea justitiei. Cancellarii, care vin imediat
dup consilieri, l ajutau n aceeasi materie. Alturi de acestia era officium pro-priu-zis, cu un
personal foarte numeros, mprtit n dou categorii: angajatii distribuiti ntr-un numr de birouri,
scrinia (commentariensis si ab actis), birouri
L'Afriqne, Livre II, I-ere prtie, l'administr. civile.
484
l C
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
nsrcinate cu redactarea actelor si pstrarea arhivelor; libelli, care primeau cererile adresate
prefectului; scri-nium operum, nsrcinat cu lucrrile publice si constructiile; scrinium arcae,
avnd administratia caselor prefecturii si ordonantarea cheltuielilor provinciei etc. si auxiliari
grupati n corporatii sau scholae (exceptores, grefieri administrativi, chartularii, nsrcinati cu
socotelile; mittendarii, pentru perceperea impozitelor; cur-sores, curieri pentru serviciul
corespondentei; singularii, un fel de gard personal, ntrebuintati n misiuni de ncredere;
draconarii, purttorii drapelului etc.)126.
Sub autoritatea prefectului erau sapte guvernatori, cu titlul de consulares sau praesides, nsrcinati
cu administratia civil a provinciilor. Provinciile Africii bizantine erau acum: Proconsularis,
Byzacium si Tripoli-tania, comandate de consulares; Numidia, Mauritania I (sitifian), Mauritania
II (caesariana, tingitan) si Sardinia, comandate de praesides.
n ce priveste reorganizarea militar, lustinian pre-scria, de asemenea, prin cealalt constitutie
pentru Africa, modul n care ntelegea s se nfptuiasc ocupatia militar. Trupele de frontier,
care consistau n cea mai mare parte din limitanei, asezate n lagrele ntrite (castra)127 ale
frontierei, sub comanda ducilor, trebuiau s fie n stare, n caz de agresiune, a ajuta ti-
126 Ibidem, pp. 98-106.
127 Charles Diehl (.L'Afrique byzantine, Livre II, I-ere prtie, chap. II) expune principiile
sistemului defensiv al Africii bizantine, distingnd ntre elementele acestui sistem: orase
fortificate (civitates), lagre ntrite (castra), fortrete mari (castella), redute mai putin importante
(burgi) si ziduri de baraj (clisurae).
485
NICOLAE BANESCU
nuturile unde erau rnduite fr s astepte ntriri de la armata de expeditie. Limitaneii erau
soldati coloni, care dobndeau terenuri n apropierea frontierei si erau obligati s le cultive128.
Armata mobil, cantonat n interiorul trii, n orase, era compus din milites comitatenses,
organizatia n numeri sau KaTdAoyoi, constituind trupe de infanterie si regimente de cavalerie
recrutate din populatiile provinciilor, apoi din federati (Joederati), n genere clri, regimente de
mercenari barbari din natiunile vecine, nu n sensul primitiv al cuvntului, ca entitti
autonome129.
Pe lng acestia, armata mobil cuprindea si contingente de indigeni (gentiles), recrutati din
triburile
128 Ludo M. Hartmann a reprodus (Untersuchungen zur Geschichte aer byzantinischen
Verwaltung in Italien, 540-750, Leipzig, 1889, nota de la p. 52-53) pasajul caracteristic asupra
acestor trupe din constitutia din aprilie 534 privitoare la administratia militar a Africii si adresat
lui Belisarie: pro limitaneis vero ordinandis (.quia necessarium nobis esse videtur, ut extra
comitatenses milites per castra limitanei constituantur, qui possit et castra et civitate Hmitis
defendere et terras colere, ut aliipro-vinciales videntas eos perpartes ad illa loca se conferanf)
exem-plum fecimus unius numeri limitaneorum, ut secundum exem-plum, quod nos misimus, per
castra et loca, quae provideret tua magnitudo, eos ad similitudinem nostri exempli ordinet, sic ta-
men ut, si inveneris de provinciis idonea corpora, aut de illis, quos antea milites habebant,
limitaneorum constituas numero in uno-quoque limite, ut, si forsitan commotio aliqua fuerit,
possint ipsi limitanei sine comitatensibus militibus una cum ducibus suis adi-uvare loca, ubi
dispositi fuerit, non longe limitem exeuntes nec ipsi limitanei nec duces eorum...".
129 Stein, op. cit., 87.
486
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
africane. Africa a fost mprtit militar n 4 circumscriptii: Tripolitania, Byzacena, Numidia si
Mauritania.
Un magister militam Africae era comandant tuturor trupelor, avnd un ajutor, domesticus (n
textele epocii ulterioare: unoaipa-nyydg). Comanda peste numeri o aveau tribuni sau comites.
tara a iesit cu totul ruinat din ndelungatele lupte purtate n toate provinciile ei si Prokopios
nsir urmrile nefericite ale cuceririi. Administratia bizantin instalat din nou nu a fost dintre
cele mai bune, fiscalitatea abuziv apsa greu asupra populatiei, care a avut de suferit si din cauza
intolerantei religioase. Nu se poate tgdui totusi, cum arat Diehl, grija mpratului de a
introduce ordinea si a asigura linistea n tara eliberat. Ruinele fortretelor bizantine rspndite
peste tot n Africa mrturisesc activitatea desfsurat de lustinian pentru protectia trii; lucrrile
de utilitate public n orase, msurile pentru repopularea regiunilor devastate ne arat interesul
suveranului pentru prosperitatea Africii, cu attea jertfe rencorporat n imperiu"0.
c. Cucerirea Italiei. Rzboiul cu gotii. Africa n minile bizantinilor constituia o admirabil baz
de operatii pentru cucerirea Italiei, mprejurrile aveau s ofere n curnd si aici un pretext
interventiei Imperiului bizantin.
Lui Theodoric i urmase la tron un copil, nepotul su, Athalaric, pe care Amalasuntha, fiica
marelui re-
130 V. observatiile savantului francez din Cambridge Medieval History, voi. II, pp. 22-24.
487

ge, l avea din cstoria sa cu vizigotul Eutharic. Ea a luat frnele crmuirii n timpul minoratului
fiului su. Regina primise o educatie roman la Ravenna, stia bine greceste, era curajoas si
inteligent131, si hotr s dea fiului su educatia pe care o primise si ea. l ncredinta deci grijii a
trei goti civilizati, care mprtseau vederile sale. Dar gotii, ca popor, nu ntelegeau civilizatia
italian si credeau numai n arta rzboiului. Ctiva sefi se prezentar reginei, protestnd mpotriva
regimului de educatie a regelui, menit s fac din el un efeminat si las132. Amalasuntha a fost
nevoit s primeasc protestele lor, desi nu erau pe placul ei. Atha-laric a fost scos din pregtirea
pedagogilor si, fiind o natur slab, a fost trt de tinerii asociati acum la educatia sa national n
vicii care i ruinar repede sntatea. Ru vzut de goti, Amalasuntha, amenintat de un complot,
lu msuri mpotriva conspiratorilor si simti nevoia s-si pregteasc retragerea. Ea i scrise lui
lustinian, ntrebnd dac ar fi dispus s o primeasc, n caz de nevoie, mpratul a fost bucuros s
o primeasc si i-a pregtit o cas la Dyrrachion, unde s poat poposi n drumul su spre
Constantinopol. n acest timp, trei dintre sefii goti ostili au fost ndeprtati de la Curte, trimisi n
misiuni militare la frontier, unde, mai trziu, aveau s fie ucisi.
Amalasuntha avea o rud apropiat n Italia, Theo-dahad (Theodad), vrul ei (fiu al Amalafridei,
regina vandalilor, o sor a lui Theodoric). El nu avea nimic din nsusirile militare ale rasei sale. Se
bucurase de o
131 Prokopios, Bell. Goth., I, 2, 3-4.
132 Ibidem, I, 2, 6 si urm.
488

educatie liberal si se nchinase studiului filosofici lui Platon. Era ns de o mare cupiditate. Avea
numeroase proprietti n Toscana si, prin nclcri asupra vecinilor, se fcuse stpn pe o mare
parte a acestei provincii. Populatia se plnsese mpotriva rapacittii sale si Amalasuntha l silise la
restituiri133.
Theodahad nu avea ambitii de mrire. Idealul su era s-si petreac viata n plceri la
Constantinopol si a cutat s-si realizeze aceast dorint ndat ce s-a ivit prilejul. Doi episcopi
din Rsrit venir la Roma, pentru chestiuni de doctrin teologic. Theodahad le ncredinta o
scrisoare ctre lustinian, n care i propunea acestuia s-i cedeze bunurile din Toscana n schimbul
unei sume de bani, al rangului de senator si al permisiunii de a tri la Constantinopol.
Odat cu episcopii venise (n 534) si un agent imperial, Alexandru, spre a aduce regentei plngeri
cu privire la purtarea ei nemultumitoare, cu prilejul jafului de la Gratiana, cnd gotii se luptaser
cu gepizii la Sirmium pentru dezertorii bulgarii si pentru afacerea cettii Lilybaeum. Regenta a
replicat acestor acuzatii, reamintind serviciile aduse mpratului n Sicilia, cu prilejul campaniei
din Africa. Dar aceste acuze urmreau numai s-i amgeasc pe goti. n realitate, Alexandru avea
misiunea precis de a ncheia o conventie secret cu regenta, deoarece situatia ei era mai critic
dect oricnd. Viata de plceri l ruinase cu totul pe Athalaric, care nu mai avea mult de trit. La
moartea lui regenta, foarte impopular, nu si-ar fi putut pstra dect cu greu situatia si ea se
gndea s
Ibidem, I, 3, 3-4.
489
NICOLAF. BNESCU
depun puterea n minile lui lustinian134. Ea comunic lui Alexandru intentia sa si acesta se
ntoarse cu episcopii la Constantinopol. Primind mesajul regentei si pe al lui Theodahad, lustinian
a trimis un nou agent n Italia, pe Petrus, un abil diplomat.
n acest timp Athalaric s-a stins din viat (2 octombrie 534). Venind momentul critic,
Amalasuntha a comis o greseal fatal: i-a propus lui Thodahad s mpart cu ea demnitatea
regal si 1-a proclamat rege, n noiembrie 534, lundu-i jurmnt c-i va lsa exercitiul
guvernrii. Fur expediate ndat scrisori lui lustinian despre noua situatie135. Dar dup
formalittile ipocrite, Theodahad arunc masca. El a adunat rudele celor trei goti ucisi de regin,
i-a suprimat pe notabilii care-i erau credinciosi si pe ea a nchis-o ntr-o insul a lacului Bolsena.
Amalasuntha a fost apoi silit de ingrat s scrie o scrisoare lui lustinian, declarnd c totul e bine.
Theodahad a scris el nsusi n acelasi sens, trimitnd scrisorile cu doi senatori: Liberius si
Opilio136.
n drumul su pe Via Egnatia, Petru i ntlni pe gotii care duceau scrisorile ce vesteau moartea lui
Athalaric si ridicarea la tron a lui Theodahad. Ajuns n portul Aulona, i ntlni pe Liberius si
Opilio, care l informeaz despre arestarea reginei. El trimise n grab un mesager la
Constantinopol si astept ordine noi. lustinian scrise imediat o scrisoare Amalasunthei, asigurnd-
o de protectia sa si-i ddu lui Petru instruc-
134 Prokopios, op. cit., I, 4, 27-28.
135 Ibidem, l, 4, 1-11. [Despre ansamblul acestor evenimente, v. T. Lounghis, Les ambassades
byzantines en Occident... 407-1096, Athena, 1980, p. 9, 60 si urm.]
136 Bury, History II, 163-164. } ,_ j A\ M
490

tiunii n sensul c trebuia s-i pun n vedere lui The-odahad si gotilor c e pregtit s o sprijine
pe regent. Dar autoritatea mpratului si declaratiile ambasadorului nu O' mai putur salva pe
Amalasuntha: ea a fost ucis n nchisoarea sa (30 aprilie 535), rudele gotilor ucisi convingndu-1
pe Theodahad s-o execute n interesul propriei sale sigurante. Petru nu a ezitat s-i declare, n
numele lui lustinian, c aceast crima nseamn rzboiul nempcat ntre mprat si goti (cr-
novSog PO.CI.E iL KO.I (rcpicnv 6 na^etiot e'crrai)"-137
Aceasta e tragica istorie a Amalasunthei, cum ne-o povesteste Prokopios n istoria rzboaielor.
Dar n Anekdota el o acuz pe Theodora de aceast crim: ea s-ar fi temut de venirea reginei,
tnr nc si frumoas, si i-ar fi cerut lui Petru s l ndemne pe Theodahad s o ucid.
lustinian a socotit omorrea reginei, creia i oferise protectia imperiului, ca un casus belii. Prin
ambasadorul su Petru, el i ceru lui Theodahad s abdice si s-i lase Italia; n caz contrariu, va
avea rzboi, n acelasi timp, mpratul a pregtit expeditia. El trimise asupra Italiei dou armate:
una, comandat de Mundus, magister militum per Ittyricum, trebuia s ptrund n Dalmatia, s ia
Salona139; cealalt, mai mare (avea 7.500 de oameni, afar de garda personal a generalului), era
ncredintat lui Belisarie140, cu titlul nsemnat de avTOKpTOtp. Ea trebuia s urmeze drumul
137 Bell. Gotb., I, 4, 31.
138 16, 1-4. [n editia romneasc a lui H. Mihescu (v. Supra, n. 7), textul respectiv se afl la p.
133J
139 Bell. Goth., I, 5, 2. \ "(0Ibidem, I, 5, 3-4.
: -dl .q ,i \
491

pe mare si s opereze o deschidere n Sicilia. n acelasi timp, diplomatia imperial se silea s

atrag mpotriva ostrogotilor o aliant barbar si cerea, cu bani, sprijinul merovingianului
Theodebert. O misiune cu scrisori si daruri l invita s coopereze mpotriva arienilor goti141.
Theodahad era, ca si Gelimer al vandalilor, un om incapabil s reziste atacului imperial. Ca si
regele vandal, el ne nftiseaz exemplul tipic a ceea ce fcuse civilizatia roman din barbari: nu
mai avea nici una din energiile native ale rasei sale - (ov JJ.EV KCCI cpvaei vavSpot, zice
Prokopios. Campania s-a deschis n 535. Fortele ostrogote din Dalmatia erau slabe; Mundus le-a
nvins usor si a luat Salona. Sicilia a fost cucerit, de asemenea, fr greutate. Singur garnizoana
din Pa-normon (Palermo) a opus rezistent, dar a fost repede nvins de Belisarie. Acesta a trecut
apoi n Africa, de unde mpratul i d ordin s vin n Italia mpotriva gotilor. Belisarie intr n
Italia pe la Rhegium, nsotit de Prokopios (mai 536). Populatia, care i ura pe os-trogoti, l salut
ca pe un eliberator, n noiembrie, Belisarie cucerea Neapole, dup un scurt asediu. Succesele
acestea rapide au provocat indignarea soldatilor ostrogoti. O revolutie militar l rstoarn pe
Thoda-had (noiembrie 536)142 si si alege un sef n persoana lui Vitiges, soldat de origine
obscur, dar de o bravur ncercat. Acesta nu avea ns nsusirile unui general.
141 Ibidem, I, 5, 8 si urm.
142 El a pierit ucis pe drum, cnd a ncercat s fug din Roma la Ravenna [Ibidem, 11, 1-10
(traducerea lui H. Mihescu, Rzboiul cu gotii, p. 46-47)].
492
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
El si pierdu vremea retras la Ravenna, unde si serba nunta cu o principes din familia lui
Theodoric, cu Ma-tasontha, fiica Amalasunthei. Deoarece a fost o cstorie silit; el si-a fcut din
ea o dusmanc implacabil.
La sfrsitul anului 536, Belisarie, chemat de populatia roman, s-a ndreptat asupra Romei si, fr
s ntmpine din partea garnizoanei ostrogote vreo rezistent, a intrat, la 9 sau 10 decembrie 536,
n Roma, restabilind n ea autoritatea lui lustinian. Dar ndat s-a vzut neajunsul politicii militare
a lui lustinian, care ntreprindea actiuni mari cu mijloace putine. Fortele puse sub comanda lui
Belisarie erau cu totul mediocre. Biruitorul a primit n curnd supunerea Apuliei si Calabriei, n
care nu erau goti, si a gotilor din Samni-um de Sud143. Belisarie s-a silit apoi s pun Roma n
stare de aprare contra unui eventual asediu si a trimis detasamente ca s ocupe Narni, Spoleto si
Perusa.
n februarie, Vitiges trece la ofensiv. Armata adus dinaintea Romei era sporit cu cea venit din
Proven-ta, cci el respectase pactul lui Theodahad, care o cedase francilor. Avea, astfel, la asediul
Romei cteva zeci de mii de soldati. Fat de aceast armat formidabil, Belisarie avea n Roma
numai 5.000 de soldati. El a trebuit s ia msuri energice contra unor senatori favorabili gotilor.
Papa Silverius, bnuit de ntelegere cu dusmanii, e ridicat din Scaun (18 noiembrie 537) si
nlocuit cu Vigilius.
Vitiges a rmas mai mult de un an (februarie 537 -martie 538) sub zidurile cettii, fr a putea
face nimic: toate silintele sale se sfrmar n fata admirabilei
Bell. Gotb, I, 15, 1-4. n. ;; ,K .-,.^-
493
NICOLAE BANESCU
energii a lui Belisarie. ntr-o scrisoare adresat mpratului, el arat inferioritatea n care se afl,
nconjurat de forte considerabile si, cernd s i se trimit ntriri, face aceast declaratie de
credint si de vitejie: Eu stiu, desigur, c sunt dator Majesttii Tale cu moartea si de aceea
nimeni nu m-ar putea scoate viu de aici"114. Cu att de putini oameni, el a fcut minuni de
ingeniozitate strategic si de curaj personal, n cele 69 de lupte dintre asediatori si asediati145,
nct nici asalturile furioase ale vrjmasilor, nici tierea apeductelor, nici bolile si foametea care
decimau trupele sale nu au putut s-i biruie rezistenta.
mpratul a fost impresionat de atta bravur si a trimis ntriri n Italia. Unele din aceste ntriri
au ajuns la Roma. n decembrie, alte trupe au fost trimise, sub comanda lui loan, nepotul lui
Vitalian, si ele au debarcat pe coastele Adriaticii. Tot atunci mari cantitti de gru se apropiau de
Roma, si acestea 1-au determinat pe Vitiges s fac propuneri de pace, declarnd, prin solii trimisi
lui Belisarie, c cedeaz Campania si Sicilia si c va plti un tribut anual. Belisarie a respins
propunerea, acordnd numai un armistitiu de trei luni, pentru ca ambasadorii s poat trata cu
mpratul146, n februarie 538, armistitiul expirnd, loan nvlea n Picenum si cucerea Rimini.
Matasontha i oferea Ra-venna, cu conditia de a o lua de sotie147. La stirea cderii cettii Rimini,
Vitiges a ridicat asediul Romei
144 Ibidem, l, 24, 17.
145 Stein, op. cit., 350.
146 Prokopios, II, 6, 3 si urm.
147 Ibidem, II, 10, 11.
,^494
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
(martie 538). Cnd jumtate din trupele lui au trecut Pons Milvius, Belisarie le atac puternic cu
toate fortele sale si gotii au avut pierderi considerabile148. La apelul arhiepiscopului ele Milan,
Datius, trupe bizantine au intrat cu Mundilas n Liguria si au ocupat (aprilie 538) acest oras.
Flotele imperiale ddeau n acest timp lovituri n toate prtile.
Pe la mijlocul anului 538, sosesc n Italia noi ajutoare, 7.000 de oameni din Orient, sub comanda
lui Narses. Dar nentelegerile dintre cei doi generali au slbit autoritatea lui Belisarie si au
anihilat unitatea de conducere. O scrisoare a mpratului ctre Belisarie spunea categoric c,
trimitndu-1 pe Narses n Italia, nu ntelegea a-1 nvesti cu comanda armatei; el dorea ca Belisarie
s conduc ntreaga armat cum va crede si se cuvine ca toti s i se supun n interesul Statului
nostru". Narses ns socotea c este sub demnitatea functiei sale s lucreze ca subordonat al unui
general si pretexta, cnd trebuia s colaboreze la actiunea lui Belisarie, c planul acestuia nu e
interesul Statului149, n aceast situatie trupele s-au risipit n diferite directii. Belisarie cuceri
totusi cteva orase, ntre care si Milan, care a fost apoi recucerit de goti, silit s capituleze si
aservit enorm pe urma acestei reocupri. Francii lui Theodebert au profitat de aceste lupte dintre
goti si bizantini pentru a trece Alpii n Italia, pustiind ngrozitor valea Fadului. lustinian s-a vzut
nevoit s-1 recheme pe Narses la nceputul anului 539, lsnd lui Belisarie singur conducerea
operatiilor. Lucrurile s-au
149
Ibidem, II, 10, 12 si urm.; Bury, II, p. 194. Bury, II, pp. 199-200.
495
NICOLAE BANESCU
ndreptat repede: una cte una cettile cad n mna lui Belisarie, Italia central este curtit de
dusmani si Vitiges se nchide n Ravenna. Ctre sfrsitul anului 539, Belisarie l atac n acest
ultin al su refugiu; Ravenna e blocat pe uscat si pe mare. Regele cuta s provoace dificultti
din afar imperiului si a izbutit s trimit o solie la Chosroes al persilor, spre a-1 convinge de
primejdia pe care o prezint pentru el cderea Italiei, dup cea a Africii, n minile lui lustinian, si
a-1 decide s fac rzboi imperiului150. Stein crede c lustinian nu a putut fi strin de interventia
lui Vitiges pe lng Chosroes si de aceea s-a decis s ofere ndat ostrogotilor pacea n conditii
neasteptate. Doi ambasadori sosesc din Constantinopol, aducnd instructiunile lui lustinian pentru
pace. El propunea o mprtire a Italiei: trile la nord de P6 vor fi pstrate de Vitiges, cele de la
Sud vor fi ale mpratului. Tezaurul regal din Ravenna va fi mprtit egal ntre prtile
contractante. Gotii, surprinsi de aceste propuneri, mai bune dect ar fi dorit, le-au acceptat fr
sovial. Atunci s-a ntmplat un fapt care arunc o curioas lumin asupra moravurilor bizantine
ale veacului al Vl-lea. Cu toat vointa formal exprimat de suveranul su, Belisarie se opune
instructiunilor primite, nevrnd s renunte la o biruint total pe care o stia att de apropiat.
Cnd ambasadorii se ntoarser n lagrul su, cerndu-i s-si pun semntura pe tratatul de pace
pe care gotii o socoteau indispensabil pentru validitatea lui, Belisarie refuz, cu toate protestele
tuturor generalilor. Atunci gotii, n disperare, luar o hotrre ex-
1 Prokopios, II, 22 si urm.
496

traordinar: proclamarea lui Belisarie ca mprat al Occidentului. Ei trimiser la el n secret

emisari, ce-rndu-i s primeasc domnia. Vitiges a fost constrns s-si dea consimtmntul.
Belisarie ntelege s rmn credincios suveranului su, dar se grbeste s profite de acest
neasteptat prilej. Lundu-si precautiile necesare pentru nlturarea oricrei suspiciuni, el se
preface c primeste propunerile si promite emisarilor goti, care veniser la el n secret, c va
ndeplini promisiunile pe care i le ceruser (de a respecta viata si propriettile gotilor), amnndu-
si numai depunerea jurmntului pe care trebuia s-1 fac n calitate de suveran al italienilor si
gotilor. Portile Ravennei se vor deschide astfel si Belisarie si face intrarea n oras n fruntea
grzilor sale, n mai 540. n acelasi timp, din ordinul su, flota bizantin ptrunde n portul
Classis, ncrcat de provizii, pentru alimentarea orasului. Cnd vestea cderii Ravennei se
rspndeste, comandanti din multe cetti trimit la Belisariu, spre a-1 ncredinta de supunerea lor.
Singure femeile barbare, care auziser de la sotii lor c dusmanii sunt mari la trup si mult mai
numerosi, si insultau acum sotii, artnd cu mna pe nvingtori, si le imputau lasitatea151.
Belisarie l pune pe Vitiges sub paz, dar cu mult cinste, si permite gotilor care locuiau dincoace
de P6 s se duc s-si cultive pmntul, nct bizantinii se simt mai n sigurant n Ravenna, fiind
aproape egali la numr cu gotii.
151 Prokopios, op. cit., II, 29, 34. [= Rzboiul cu gotii, p. 131.l
traducerea lui H. Mihescu,
497
l

Vitiges a fost transportat apoi cu familia sa la Con-stantinopol, mpreun cu floarea aristocratiei

gotice, lustinian 1-a tratat cu omenie, ca si pe Gelimer, i-a acordat titlul de patriciu si i-a druit un
domeniu n Asia. El va supravietui numai doi ani nfrngerii sale. Vduva sa, Matasontha, 1-a luat
mai trziu n cstorie pe Germanos, nepotul mpratului, privit ca eventual
' succesor.
Rzboiul interminabil cu persii ne explic excesiva
', prelungire a rzboiului n Italia. Imperiul nu avea des-
; tule mijloace ca s sustin lupta pe dou fronturi. Surprinsi un moment de cderea Ravennei,
gotii se
, desteptar si, puternici nc n nordul Italiei, i oferir coroana lui Uraas, comandantul unei
armate gote la nord de P6, ns acesta sftui s fie ales Ildibad, care comanda la Verona. Amndoi
pierir din pricina intrigilor n care fost prinsi, iar unul dintre rugi, Eraric, izbuti s fie recunoscut
rege si intr n tratative cu imperiul. Dar Totila, nepotul lui Ildibad, ncepuse si el
i tratative, n momentul n care partida decis la rezis-
, tent i-a oferit coroana, n toamna anului 541. (Eraric
.- fusese atunci asasinat de goti).
n Totila gotii si aflaser un sef tnr, plin de energie si cu mari nsusiri militare. El si schimb
ndat atitudinea si nu se mai gndi dect la salvarea poporului
, su.
Totila porni deci energic la actiune. lustinian l tri-
; mise n Italia pe Artabazes, armean de origine si ofiter
f capabil, ncercarea sa de a cuceri Verona nu izbuteste si imperialii se retraser dincoace de P6.
n primvara anului 542 lupta se d lng Faenza, lupt n care bizantinii au fost nvinsi, iar
viteazul Artabazes a murit
498

din pricina rnii primite n lupta singular cu un got urias, pe care l ucisese152. Generalii romani
nu aveau nici o unitate de actiune si Totila a putut cuceri multe orase n Italia central, iar ctre
sfrsitul anului 546 mpresura Roma, unde comanda Bessas.
Fat de aceast situatie, lustinian se gndi s-1 recheme pe Belisarie din Asia, unde purta rzboiul
cu persii si s-1 trimit iarsi n Italia, n aceeasi calitate de comandat suprem. Dar l trimise fr
trupe si fr mijloace suficiente si bravul general a ncercat n zadar s scape Roma cu putinele
trupe aduse de loan trimis anume de Belisarie la mprat, spre a obtine mijloacele necesare unei
actiuni serioase. Roma czu, dup multe lupte, la 17 decembrie 546, prin trdarea isa-urienilor,
care deschiser gotilor, noaptea, poarta Asinaria.
Totila spera c acest succes va pune capt rzboiului si ncepu negocieri, respinse de lustinian,
care-i punea n vedere c trebuie s trateze cu Belisarie, nvestit cu depline puteri. Ambasadorii
lui Totila erau instruiti s declare c, dac pacea va fi respins, el va drma la pmnt toat
Roma, i va nimici pe senatori si va ataca Illyricum. Belisarie, care se afla la Porto, l opri ns de
la acest gnd, printr-o scrisoare n care-i vorbeste de monumentele care fac gloria Romei si prin
care ea apartine posterittii, astfel nct o insult
152 Prokopios, III, 4, 23-29. [Acelasi izvor l mai mentioneaz pe Artabanes, alt comandat
bizantin de origine armean, pentru care se poate consulta EPLBIP, voi. III, Athena, 1998, p. 219,
s. v., ca si Infra, n. 163 a lui N. Bnescu.]
499
NICOLAE BANESCU
asupra ei va fi privit ca o mare nedreptate fcut tuturor generatiilor viitoare153.
Nelinistit de succesele pe care imperiul ncepea s le aib n sudul Italiei, Totila hotrste s
ntreprind o expeditie n acele prti, n acest scop, el drm mai nti o treime din zidurile
Romei si hotr s evacueze orasul, ducnd n Campania populatia care mai exista, trnd n
alaiul su senatul captiv; lsnd o bun parte din armata sa afar din oras, la vest, n lagr, pentru
paz, el porni cu restul armatei spre Lucania154.
Totila ocup cea mai mare parte din teritoriile cucerite de loan, care se retrsese la Otranto si-i
hrtuia pe gotii risipiti n toate prtile, astfel nct Totila s-a vzut silit s-i adune la nordul
Apuliei, lng muntele Gargano155. loan ocup apoi Tarent, iar Totila se ndrept spre Italia
central.
n aprilie 547, Belisarie ls la Porto, pe care l ocupase mai nainte, soldatii necesari spre a
asigura aprarea si intr cu restul armatei n Roma, fr ca gotii s ncerce a-1 mpiedica, ncepu
imediat s restaureze zidurile, ca s se poat apra, n momentul previzibilei ntoarceri a regelui
got. Neputnd construi ntr-un timp att de scurt ct drmase Totila din mprejmuire, se mrgini
s arunce unele peste altele pietrele, lip-sindu-i cu totul varul pentru a le cimenta, n fata zidului
astfel improvizat se afla un sant adnc, spat mai dinainte. Numai portile sfrmate de goti nu avu
vreme s le aseze din nou. Punnd toat armata la lucru,
153 Bury, II, pp. 243-244.
154 Prokopios, III, 22, 18-19.
155 Ibidem, III, 23, 20-24.
500

a putut repara astfel, n 25 de zile, tot ce drmase Totila. Aduce, n acelasi timp, pe Tibru multe
provizii si toate acestea atraser populatia refugiat n mprejurimi.
ndat ce auzi, Totila se ridic cu toat armata si veni la Roma, asezndu-si tabra lng Tibru. A
doua zi, la rsritul soarelui, gotii se aruncar cu mare furie si zgomot asupra zidurilor. Belisarie
i asez pe cei mai buni lupttori la portile drmate si, dup o lupt crncen, care a tinut pn
noaptea, gotii au fost nfrnti. Ei se retraser n tabr, pentru a ncepe din nou asaltul n zorii
zilei urmtoare. Dar si acest atac a fost respins sngeros. Totila se retrase atunci la Ti-bur156,
surpnd toate podurile de pe fluviu, ca s nu-i poat Urmri imperialii.
Belisarie asez portile zidurilor, mbrcndu-le n fier si trimise iarsi mpratului cheile, la
Constantino-pol157. Totila atac Perusa (vara anului 547), care rezist158, apoi se ntoarse n
sudul Italiei, unde loan dduse o mare lovitur, fugrind trupele gote din Capua, unde erau nchisi
senatorii si sotiile lor, pe care i elibereaz si i trimite n Sicilia. n fata fortelor superioare ale
gotilor, loan se retrase n Otranto159.
La insistentele lui Belisarie, lustinian trimite cteva ntriri, numrnd vreo patru mii de oameni
si pe Va-
156 [n textul original Tibouris (Prokopios, Bell. Goth., II, 4, 7; III, 10, 23; III, 10, 19-22; III, 24,
32), astzi Tivoli, oras situat lng Roma, spre rsrit.]
157 Ibidem, III, 24, 8 si urm., 19 si urm.
158 Ibidem, III, 25, l si urm. [n textul lui Prokopios e Perusia, azi Perugia]. .,
159 Ibidem, III, 26. 4
501
NICOLAE BANESCU
lerian, magister militum al Armeniei, cu o mie de buc-cellari ai si. mpratul, temndu-se pentru
Sicilia, poruncise lui Belisarie s ntreprind o ofensiv n sudul Italiei. Generalul a venit la
Crotona cu putine trupe. Cavaleria sa fu decimat de Totila lng Rossano si Belisarie trecu la
Messina, unde si va petrecu iarna din 547-548. Primvara trecu la Otranto, apoi ncerc s ajute,
cu Valerian si loan, Rossano, asediat de Totila, dar nu izbuti si generalii se desprtir, pornind
ctre nord. Rossano a trebuit s capituleze. Perusa czu, de asemenea, n minile gotilor, ctre
primvara anului 549-
Reusita fiind imposibil din pricina mijloacelor extrem de reduse de care dispunea, n iulie 548,
Belisarie a mbarcat-o la Otranto pe sotia sa Antonina pentru a merge la Constantinopol, s
intervin prin Theodora, la care avea mare trecere, ca mpratul s-i trimit ntriri serioase. Dar
nainte de sosirea ei, mprteasa murise de un cancer, n lipsa ajutorului ei, Antonina nu a putut
face altceva dect s obtin rechemarea lui Belisarie. lustinian o admite, avnd trebuint de
Belisarie mpotriva persilor160.
Plecarea lui Belisarie nrutti situatia. Italia aproape nu mai avea aprare. Flota ostrogot,
condus de transfugul Indulf, fost buccellar al lui Belisarie, devasta cumplit n primvara anului
549 coasta Dalmatiei, biruind cu totul trupele guvernatorului de Salona trimise asupra lui si
capturndu-le corbiile161. Totila ata-
160 Prokopios, op. cit., III, 30, 25.
161 Ibidem, III, 35, 23 si urm.
M
502

c din nou Roma si reusi s o recupereze. Belisarie l lsase acolo pe buccellarul su Diogenes,
soldat ncercat, care se apr cteva luni, dar n ianuarie 550, printr-o nou trdare a isaurienilor,
care deschid poarta Sfntul Paul (antica porta Ostiensis), Totila ocup iarsi Roma, n care se
instala acum ca un suveran. El ncepu lucrri de reconstruire si se ngriji de repopularea orasului;
n acelasi timp, se adres din nou mpratului, oferind Sicilia si Dalmatia, un tribut anual si trupe
de cte ori imperiul ar cere. Dar lustinian nu primi ambasada regelui si acesta se hotr s duc
rzboi n Sicilia. n drumul su fcu s capituleze Taren-tul si, trecnd n Sicilia (mai 550),
Rhegium czu, de asemenea, n minile sale, n timp ce, la nord de Apen-nini, gotii ocupau
Rimini si repurtau o mare biruint asupra unei trupe imperiale aproape de Ravenna. Totila a
ncercat, fr a izbuti, s supun si Messina. Apoi ncepu s devasteze Sicilia. Invazia insulei care
interesa direct Curtea bizantin, Sicilia ntreag fcnd parte din bunurile private ale
Coroanei162, l determin pe lustinian la o sfortare suprem. El se gndise mrturiseste
Prokopios s-1 trimit n Italia pe Germanos ca generalisim al rzboiului cu gotii si acestia,
aflnd, intraser n mare panic, ntruct faima lui era cunoscut de toti. Dar, spune mai departe
istoricul, nu se stie de ce mpratul s-a rzgndit si a expediat n locul su pe Liberius, cu cteva
mii de pedestri, la Syracuza. Apoi, socotind c acesta era prea n vrst si putin experimentat n
ale rzboiului, l trimise pe urma lui pe
62 Stein, op. cit., p. 424.
503

Artabanes163, pentru a-1 nlocui. Liberius nu putuse rmne n Syracuza, asediat de goti, si
trecuse la Pa-normon (Palermo), unde l gsi, dup cteva luni, Artabanes, a crui flot fusese
mprstiat de o furtun, nainte de sfrsitul anului 550, Totila prsise Sicilia cu o prad imens,
la zvonul apropiatei sosiri a unei armate mari imperiale n Italia de Sus.
ntr-adevr, lustinian se hotrse s trimit mpotriva gotilor ca generalissim pe nepotul su
Germanos, ncntat de aceast misiune, gndindu-se, afirm Pro-kopios, s salveze Italia, ca mai
nainte Africa. Cstorit cu Matasuntha, fiica Amalasunthei, el credea - afirm istoricul - c gotii
se vor rusina s ia armele mpotriva lui dac ar fi avut-o nsotitoare pe sotia sa, urmas legitim a
lui Theodoric164.
mpratul i puse la dispozitie mari sume de bani, la care el adug altii din propria sa pung, si
putu aduna n scurt vreme, continu mentionatul istoric, mult armat din cei mai viteji oameni.
Din toate prtile alergau mercenari sub steagurile sale si buccellari ai altor generali. Fiii si, Iustin
si lustinian, ridicau trupe n Balcani, iar loan, nepotul lui Vitalian, ginerele lui Germanos,
comandnd Illyricum, participa si el la
163 Implicat mai nainte, cu alti doi armeni de la Curte, ntr-un complot mpotriva mpratului,
ncercnd s-1 atrag si pe Germanos, acesta denunt indirect complotul. lustinian s-a indignat c
nu a fcut-o imediat si asa se explic nehotrrea mpratului fat de general. El a tratat ns cu
clement pe complotisti, sus-pendndu-i un timp din functii. [Prokopios, Rzboiul cu gotii, ed. H.
Mihescu, Indice, p. 278, s. v. Artabanes"; v. si Supra, n. 152, partea adogit.]
164 Bell. Goth., III, 39, 11-15. -^ !' lto '~f; -u-"-< *
504
I
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
expeditie. stirea rspndit n Italia a fcut o profund impresie. Gotii erau nelinistiti, scrie
Prokopios, s lupte mpotriva urmasilor lui Theodoric. Resturile mprstiate ale trupelor bizantine
nvinse de goti se adunaser n Istria, pe unde auziser c va trece Germanos. Generalii care
comandau n Italia cetti care rezistau nc prindeau curaj n asteptarea renumitului lor coleg.
Sfrsitul Statului ostrogot prea apropiat. Soarta a vrut ns altfel. Cnd totul a fost gata, s-a
produs o nvlire puternic a sclavenilor care, trecnd Dunrea, se ndreptau spre Thessalonic. Ei
erau vestiti prin cruzimea lor slbatic, nimicind populatia pe unde treceau. stiind ce pustiu vor
lsa n urma lor, lustinian scrise lui Germanos s-si amne plecarea n Italia si s porneasc
imediat s scape Thessalonicul si orasele dimprejur de primejdia care le ameninta165. Cnd scla-
venii au aflat de la captivi c Germanos e la Sardica, se nspimntar att de tare, cci l
cunosteau din luptele purtate la Dunre ca strateg al Thraciei, nct si schimbar ndat directia si
se strecurar n Dalmatia. Scpat de grij, Germanos porunci armatei s se pregteasc de plecare,
avnd s porneasc peste dou zile ctre Italia. Din nefericire, cade deodat bolnav si moare pe
neasteptate166, n toamna anului 550.
lustinian nu se putu decide s-1 numeasc n locul lui Germanos pe loan, nepotul lui Vitalian,
magister militum per Illyricum, nesocotindu-1 n stare s exercite autoritatea necesar asupra
tuturor generalilor. Se decise pentru eunucul Narses, care nu primi dect n
165 Ibidem, III, 40, l si urm.
166 Ibidem, III, 40, 9.
505

anumite conditii, pe care mpratul a trebuit s le accepte. Narses era hotrt s completeze mult
narmrile destul de considerabile ale lui Germanos si, afar de aceasta, a cerut banii necesari
pentru a putea plti rmsitele soldelor datorate trupelor din Italia, implicit ale celor trecuti la
dusman si pe care spera s-i aduc napoi.
Efectivul cu care a pornit din Salona, pe la nceputul lui aprilie 552 nu putea fi mai mic de 30.000
de oameni, cci Narses ridicase alte trupe n Thracia si Illy-ricum. Datorit vechilor lui raporturi
cu herulii, avea posibilitatea s duc n Italia marea majoritate a rzboinicilor acestui popor, al
cror contingent principal era condus de Philemuth (mai mult de 3.000 de clreti). Peste 5.500
de longobarzi se adugaser armatei. Avea trupe din diviziile de la Constantinopol, o trup de
transfugi persani, 400 de gepizi, un mare numr de bulgari, si toate trupele care asteptaser
sosirea lui Narses la Salona, de unde porni n primvara anului 552.
Neavnd la ndemn o flot att de mare spre a-si mbarca aceast armat, Narses a luat calea pe
uscat. Ajungnd n Istria, se vzu n fata unor obstacole neasteptate: francii, care ocupau interiorul
Venetiei, nu-1 lsau s treac prin teritoriul lor; pe de alt parte, seful got Tei'as, pe care l
trimisese Totila la Verona, procedase la lucrri de terasament care fceau regiunea dintre Adige si
bltile Ravennei inaccesibil. Dar, la sfatul lui loan, nepotul lui Vitalian, care cunostea bine
regiunea, nltur aceste dificultti, apucnd drumul pe la nord, de-a lungul coastei, si trecnd
peste
506

gurile fluviilor prin mijlocul unor poduri flotante167. La 6 iunie, armata ajungea la Ravenna,
unde l asteptau Valerian si Iustin. Lund cu sine pe Valerian si trupele sale, Narses si relu
marsul, 9 zile mai trziu. Zadarnic ncercar gotii s-i nchid drumul lng Rimini. El a intrat n
Apennini, pe la vest de Petra Pertusa, care era ocupat de dusman, si iesi n Via Flaminia. Totila,
cu o hotrre eroic, porni din mprejurimile Romei, n ntmpinarea lui.
Astfel se ajunse, la sfrsitul lunii, la btlia memorabil care a decis soarta rzboiului, aproape de
Tadi-nae sau de un loc numit, Busta Gallorum (Mormintele galilor")168 n Apennini, pe la
sfrsitul lui iunie 552. Armata ostrogot, respins de la prima ciocnire, lupt cu furie, dar a fost
biruit prin tactica nou a lui Narses. Ea fu pus pe fug, cuprins de panic. Totila luptase clare,
ntr-o armur strlucitoare, artnd o vigoare extraordinar. Urmrit de un gepid care l strpunse
cu lancea, el a murit n satul Caprara (Caprae) si a fost ngropat de ai si. Corpul su a fost
dezgropat de nvingtori si despuiat de ornamentele sale, care au fost trimise lui lustinian la
Constantinopol.
167 Prokopios, op. cit., IV, 26, 8-25. Cf. Stein, op. cit., pp. 600-601.
168 n amintirea victoriei asupra galilor, repurtate de romani n 295 . Chr., nu departe de anticul
Sentinum (V. Stein, ibid., 601 si n. 2). S. Fuchs, D ie Schlacht im Appenin 552 n. Chr., n For-
schungen u. Fortschritte", 19 (1943), p. 234 si urm., pune locul acesta la Pianello, la intrarea n
Gola di Frasassi. Azi e Gualclo Tadino, n Apenini. F. Lot, op. cit., pp. 156-157, a artat c forma
Tdyivai din textul lui Prokopios, Bell. Goth., IV, 29, 3, ar fi eronat. Lupta a avut loc pe la
sfrsitul lui iunie 552. yi<?a^
507
NICOLAE BANESCU
Narses nainta apoi prin Toscana, primind n cale supunerea gotilor si adeseori plngerile
italienilor, ajungnd la Roma, pe care o ocup pentru a cincea
oar169.
Dup aceea, Narses asedie Cumae, unde se afla tezaurul regilor goti. Dar un nou dusman se ridica
la nord. Reuniti la Ticinum (Pavia), adversarii lui Narses 1-au ales ca rege pe Teias. n aceste
circumstante, disperarea gotilor fugari a fost urmat de o sngeroas rzbunare: trei sute de tineri
din familiile nobile, care fuseser trimisi ca ostatici dincolo de Pad, au fost ucisi de ctre urmasul
lui Totila. Senatorii pe care-i alungase Totila din Roma au avut, n mare parte, aceeasi soart n
orasele Campaniei.
Din nordul Italiei, Teias a alergat pentru a elibera Cumae. Ambele tabere s-au observat mult timp,
la poalele Vezuviului. Regele got a ocupat o pozitie forte pe trmul stng al rului Dracon (azi
Sarno), care izvorste de la poalele Vezuviului, trecnd pe lng cetatea Nuceria170.
ntruct se aprovizionau greu, gotii fur siliti s se retrag la Muntele Laptelui (Mons Lactarius,
azi Monte Lettere), vreo ctiva kilometri la sud de Dracon, pozitie foarte puternic, dar unde
hrana le lipsea cu totul. Neavnd de ales, i-au atacat pe imperiali la 30 octombrie 552171.
169 Dup expresia lui Prokopios, lustinian primi iarsi cheile Romei, care n vremea domniei sale
a fost de cinci ori luat si recucerit (Gibbon, op. cit., p. 445).
170 Prokopios, op. cit., IV, 35, 7-14.
171 Nesigur, data e indicat de E. Stein, op. cit., p. 604. :
508

Btlia a durat dou zile ntregi, fiind foarte nversunat, demn de o epopee, o lupt de eroi",
dup chiar expresia lui Prokopios. [Aici voi nftisa o lupt de mult nsemntate si un brbat cu
nimic mai prejos de adevratii eroi, cum s-a dovedit n mprejurarea de fat Teias. Gotii erau
mpinsi la cutezant de dezndejdea n care se gseau; iar romanii, desi i vedeau n neputint, i
nfruntau din toate puterile, deoarece le era rusine s dea napoi n fata unor oameni mai slabi
dect dnsii; deci si unii si altii se aruncau cu mult nsufletire asupra celor aflati n preajma lor,
unii pentru a muri, iar ceilalti spre a-si arta vrednicia." (Prokopios, BellGoth. IV, 35, 20, dup
traducerea lui H. Mihescu, Procopius din Caesarea, Rzboiul cu gotii, p. 272). Hotrti a nvinge
ori a muri, gotii dduser drumul cailor; strnsi n jurul regelui lor, ei s-au btut fr a ceda nici
un pas de teren, pn noaptea, iar a doua zi au reluat lupta. A fost o lupt homeric, descris viu
de Prokopios. nconjurat de ctiva rzboinici, Teias conducea asaltul. Acoperit de scut, el, mai
ales, era tinta dusmanilor, care gndeau c odat czut, gotii nu aveau s mai continue lupta. Cnd
si vzu scutul plin de lncile nfipte n el, lu un altul de la un scutier, lovind cu dreapta si fr a
da nici un pas napoi; cnd si acesta se acoperi de 12 lnci nfipte n el, nct nu-1 mai putea
misca usor, ceru un alt scut, dar n clipa n care-1 schimba, l lovi o sgeat, omo-rndu-1 pe loc. I
se tie apoi ndat capul, care fu nfipt ntr-o prjin, pentru ca armata lui s vad c regele ei este
mort. Dndu-si seama c nu pot nvinge si recunoscnd c Dumnezeu este mpotriva lor, gotii au
trimis ctiva dintre conductori la Narses, spre a-1 anunta c ei se predau, dar nu ca s triasc n
supu-
509
NICOLAE BANESCU
nere fat de mprat, ci s se retrag undeva afar din frontierele romane, unde s poat tri
independenti. Ei cereau s li se permit a se retrage n pace si s ia cu ei fie ceva bani, fie averea
pe care o depozitaser n fortretele italiene. La sfatul lui loan, care pleda energic pentru
moderatie, Narses a primit conditiile, cu obligatia pentru goti de a nu mai face rzboi
imperiului172. Datorit tratamentului onorabil pe care Narses nu li 1-a refuzat, resturile poporului
got, cu armele si bunurile lor, putur pleca s-si caute adpost la alti barbari. Garnizoanele gotice
sperau totusi s restabileasc regatul gotic cu ajutorul francilor, ns Theociebert murise, iar fiul
su Theodebald era slab. Francii hotrr o neutralitate aparent, lsndu-i pe supusii lor ala-
mani, crora li se aliaser multi goti, s ncerce o lovitur n Italia. Doi frati, Leutharis si Butilin,
trec Alpii n primvara anului 553- Ei au strbtut tinuturile, pr-dnd pn n sudul extrem. Dar o
epidemie bntui pe drumul de ntoarcere armata lui Leutharis, care-si avea cartierul de iarn n
Venezia, astfel nct el nsusi muri. Butilin strbtu atunci cu grosul fortelor tot teritoriul pn la
Regiuni. Pe malurile fluviului Casilinus sau Vulturnus (Volturno), nu departe de Capua, Narses i
extermin, pierind si Butilin n acea ciocnire. Ultimele resturi gotice, conduse de Ragnaris si
refugiate la Compsa (probabil Conza), la est de Neapolis, au fost asediate de Narses si s-au predat
n primvara lui 555, dup moartea cpeteniei lor. Narses i-a trimis la Constantinopol, unde au
fost nrolati n armata imperiului.
! J. Buiy, op. cit., voi. II, pp. 273-274.
t.'nun.
510

Toat Italia situat la sud de Pad era acum adus sub stpnirea mpratului de la Bizant. Despre
supunerea provinciilor transpadane, unde stpneau nc goti si franci, nu avem informatii. Dar
Verona si Brixia (azi Brixen, Bressanone) n-au fost ocupate dect n 562, cnd Narses i-a trimis
lui lustinian cheile portilor lor173.
Francii, care n-au stat indiferenti la aceste evenimente, au dat tot concursul lor ostrogotilor, n
ciuda neutralittii pe care-o afisau n principiu. Cnd cornitele ostrogot Vidin a ncercat s-1
mpiedice pe Narses a trece Adigele, ducele franc Aming a venit n ajutor, dar a czut n lupt, iar
Vidin a fost luat prizonier de ctre Narses si trimis la Constantinopol. Biruinta asupra lui Aming a
fcut ca Venetia franc s cad sub stpnire bizantin174. Toat Italia era acum a Imperiului
bizantin.
Dup 20 de ani de lupte, nsngerat, devastat, ruinat, Italia reintra n sfrsit sub autoritatea
imperial. Gotii au disprut n populatia roman, fr a lsa urme ale stabilirii lor n peninsul.
*
Organizarea Italiei. Printr-o constitutie dat la 13 august 554, adresat lui Narses si lui Antiochus,
prefectul Italiei, celebra Pragmatica Sanctio, mpratul a anulat donatiile si confiscrile operate de
la Totila ncoace, rednd stpnilor legitimi pmnturile, turmele, colonii, sclavii pe care
confiscrile le smulseser marilor proprietari funciari si suspectati de simpatie
173 Ibidem, pp. 274 si urm.
174 E. Stein, op. cit., p. 610.
511

pentru Bizant, a ratificat contractele ncheiate cu statul pentru lucrri de domeniu public nainte
de Totila, a acordat privilegii poporului si aristocratiei, a restaurat vechea stare de lucruri.
Separatia puterilor civile si militare fu pstrat, Italia fu administrat civil de un prefect, superior
guvernatorilor care continuar, sub diferite titluri, s administreze provinciile. Prefectura Italiei
nu se ntindea asupra Africii, care devenise din diecez prefectur, nici asupra Dalmatiei, care
trecuse la Orient. Corsica, Sardinia rmneau Africii. Pentru provincii, functionarii vor fi alesi de
episcopi si de nobilii regiunii. lustinian i supune controlului episcopi-lor. Roma e administrat de
Senat, redus la rolul de simplu consiliu municipal.
Comanda militar a fost ncredintat unui gener-alissim, magister militum, cu titlul de patriciu.
Armata a continuat s fie mprtit n trupe de izbire, compuse din provinciali si auxiliari barbari,
si trupe de frontier (limitanei), armate de acoperire, grupate n garnizoane de-a lungul frontierei,
sub duci, numiti tot magister militum cnd exercitau comenzi mai mari175.
Narses fu nsrcinat cu administrarea Italiei. El avea oficial un post militar, dar guverna ca un
vicerege si avea putere suprem att asupra functionarilor civili, ct si asupra armatei, l avu
alturi pe Antiochus, n fruntea serviciului civil, dar e semnificativ c titlul su nu era praefectus
praetorio, ci simplu Prefect al Italiei.
Liniile generale pentru reorganizarea provinciei fur indicate, asa cum s-a observat mai sus, prin
legea din 13 august 554. Aceast lege prevedea c ncepnd
175 Vezi Lot, 161-163 si Diehl, Justinien, 209.
512
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
de atunci dispozitiile codului imperial aveau s se aplice si n Italia ca n toate celelalte prti ale
Imperiului. Toate donatiile fcute particularilor sau corporatiilor de Athalaric, Amalasuntha si
Theodahad rmneau valabile, dar cele fcute de tiranul Totila urmau s fie anulate. Toate
contractele fcute ntre romani n orasele nvinse n timpul rzboiului erau valide, n multe cazuri,
n timpul rzboiului si invaziei francilor, populatia fusese silit s se refugieze, iar casele si
propriettile fuseser ocupate de altii; se decreteaz ca acestea s fie restituite vechilor proprietari.
O inovatie nsemnat se face n privinta guvernatorilor provinciali: ei vor fi alesi pentru fiecare
provincie de episcopi si magnati, dintre locali. Msura era luat n interesul marilor proprietari,
pentru a creste puterea lor local.
Sicilia n-a fost cuprins n Italia: ea rmase sub praetorul ei, care era departe de autorittile
imperiale din Ravenna; Sardinia, Corsica erau sub viceregele Africii.
Narses administra timp de 13 ani teritoriul cucerit, prezidnd opera de reconstructie. Portile si,
valurile Romei au fost restaurate.
d. Rzboiul pentru Spania. Nu se stie dac lusti-nian si formase de la nceputul domniei vreun
plan pentru recucerirea Spaniei, dar putem fi siguri c aceasta era una din ambitiile sale si c,
dup cderea lui Witiges, el a cutat un pretext pentru a-si trimite armatele biruitoare mpotriva
vizigotilor, nainte de a desvrsi supunerea ostrogotilor, el a fost invitat s intervin n Spania si,
cu toate c rezultatul rzboiului
513

din Italia era nc departe de a fi sigur, lustinian n-a sovit s se foloseasc de prilejul ce i se
oferea.
Theodoric fusese regentul regatului vizigot n timpul minoratului nepotului su Amalaric. El
ncredintase conducerea afacerilor lui Theudis, un general capabil. Tnrul rege, care n-avea nici
una din calittile tatlui si bunicului su, se cstori cu o printes franc si aceast cstorie i
aduse nefericirea. El se purt brutal cu ea, fiindc nu voia s mbrtiseze arianismul; atunci regina
chem pe fratele su, regele Childebert, care se ndrept spre Narbonne. Amalaric iesi s-si apere
posesiunile din Gallia, dar fu btut si ucis de trupele rsculate (531). Tronul fu ocupat de Theudis,
care va domni 17 ani. n 547, ncurajat de criza prin care trecea dominatia bizantin n Africa,
Theudis asediaz cetatea Septem. Troglita trimise ns trupe spre a o debloca si n lupta care avu
loc, armata vizigot fu nimicit. Putin dup aceast catastrof, Theudis fu asasinat, n iunie
548176. Urmasul su, Thiudigisalus (Theodegisel) avu aceeasi soart dup un an si ceva. n 549,
arianul Agila ia succesiunea, dezlntuind persecutia contra ortodocsilor. Un pretendent, Athana-
gild, se revolt mpotriva lui (551) si cere ajutorul lui lustinian, care n 552 l trimite n Spania pe
Liberius cu o armat177.
176 E. Stein pune expeditia la aceast dat, op. cit., p 561 si Excursus P, pp. 820-821.
177 [Despre aceste evenimente, v. F. Gorres, Die byzantinis-chen Besitzungen an den K sten des
spanisch-westgotischen Rei-ches, 554-624, BZ 16, 1907, p. 515 si urm.; P. Goubert, Byzance
etl'Espagne visigothique, 554-711, (R)EB, 2, 1944, p. 5 si urm.; E. Thomson, The Goths in Spain,
Oxford, 1969; J. Gruber si G. Wirth n Lexikon des Mittelalters", 206-207 si 1159.]
514
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Liberius izbuti s nving trupele lui Agila si cuprinse partea ele sucl-est a Spaniei. Mai multe
cetti maritime din aceast regiune fur cucerite, bizantinii refuznd a le ceda lui Athanagild. n
fata acestei primejdii, vizigotii si uitar discordiile si se unir. Ei l uciser pe Agila (555),
oferind tronul lui Athanagild, care i-a mpiedicat pe bizantini s se ntind mai mult. Teritoriul
cucerit de Imperiu era prea mic pentru a forma o prefectur, motiv pentru care fu legat de aceea a
Africii.
Spania bizantin cuprindea districte si orase situate la vest si la est de Gades. n aceast regiune
intrau orasele Noua Carthagin, Corduba si Assidonia. Un guvernator militar fu instalat n noua
stpnire, cu rang de magister militum, dar nu stim dac era independent sau subordonat
guvernatorului Africii178.
Aceasta fu cea din urm cucerire a lui lustinian n Occident. Astfel, prin eforturile lui lustinian,
Dalmatia, Italia, Africa Oriental ntreag, sud-estul Spaniei, insulele bazinului occidental al
Mediteranei - Sicilia, Corsica, Sardinia, Balearele - reintrar n unitatea imperiului. Prin ocuparea
cettii Septem, de la Gibraltar, autoritatea mpratului se ntindea astfel pn la Coloanele lui
Hercule. Mediterana ajunsese iarsi un lac roman.
Toate aceste cuceriri costar mult; ele nu se fcur fr mari eforturi, fr jertfe uriase sau
nespuse suferinte si privatiuni. Totusi, lustinian ddu imperiului, prin aceste cuceriri, un
incontestabil prestigiu si o glorie care nu putea s rmn fr urmri, o putere moral care
nseamn mult n existenta unui stat.
s J. Bury, op. cit., voi. II, p. 287.
515
NICOLAE BANESCU
5. Rzboaiele defensive ale lui lustinian
Acestea fur rzboaiele purtate pentru ambitia lui lustinian. n vremea n care imperiul si ndrepta
astfel toate silintele sale n Apus, frontierele Orientului, lipsite de trupe, au fost atacate cu furie.
Aceasta fcu s se ntreprind si n Orient expeditii si rzboiul fu, prin urmare, n prtile acestea,
defensiv.
Mai nti, n Asia, persii erau de veacuri dusmanii nempcati ai romanilor. Frontierele celor dou
state se atingeau ntr-o multime de puncte, mai ales n Me-sopotamia; dar chiar acolo unde
atingerea nu era direct, micile popoare intermediare, oscilnd ntre cele dou imperii, ddeau
necontenit prilej de conflict, ntre Siria bizantin si valea Eufratului, spre exemplu, rtceau
triburile arabe, unele dintre ele vasale Bizantului, altele Persiei, si ele erau un izvor de dificultti
continue. Armenia, mprtit nc de la sfrsitul veacului IV n dou state, dintre care unul atrna
de persi, cellalt de bizantini, pricinuia de asemenea prilejuri de lupte, n sfrsit, la picioarele
Caucazului, popoarele din tara lzilor si din Iberia soviau ntre clientela bizantinilor si protectia
regilor sassanizi.
Pe la mijlocul veacului V regatul persan pierduse mult din prestigiul su. El era tulburat de luptele
pretendentilor la tron, de conflictul ntre regalitate si nalta aristocratie sacerdotal si militar, n
afar, la frontiera de nord-est, ctre Bactriana, hunii ephtaliti (heftaliti) sau albi, profitnd de
aceste disensiuni, prdaser crud tara.
La sud de Muntii Caucaz, ntre Pontul Euxin si Cas-pica, se afla la vest Colchis, tara lzilor, al
cror nume
516
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
a rmas n Lazistan, iar mai spre est Iberia sau Geor-gia, stat clientelar Persiei, dar cu locuitori
crestini, ntre culmile estice ale Muntilor Caucaz, litoralul vestic al Mrii Caspice si nord-estul
Armeniei, pe cursul inferior al rului Kyros (azi Kura), triau albanii.
Importanta Lazicei (Lazike) era ndoit pentru romani, fiind o barier att contra barbarilor din
nordul Caucazului, ct si contra naintrii persilor spre coastele Mrii Negre. Regele persan
Kavad I (488-496 si 498-531) dorise s-i asimileze pe iberieni, care erau crestini, oprindu-i s-si
ngroape mortii, dar acestia au reactionat si regele lor Gurgen s-a ntors spre romani. Kavad a
gsit atunci un pretext pentru a ncepe rzboiul, nc nainte de moartea lui Iustin. Poate c ar fi
fost nlturat, dac lustinian nu s-ar fi decis s construiasc lng Dara o nou fortreat.
n a doua parte a anului 527, fuseser initiate negocieri cu persii, din partea roman participnd
generalul Hypatius si btrnul rzboinic Pharesmanes, n vreme ce persii erau reprezentati de
ctre maestrul oficiilor", Astabedh. Negocierile nu au dus ns la nici un rezultat, Belisarie, care
era duce la Dara, ncepnd a construi chiar pe frontier o nou fortreat, din ordinul lui lustinian.
Persii au declarat c nu pot tolera aceast nou constructie si, n anul 528, ostilittile au nceput
att n Mesopotamia, ct si n Lazica.
O armat persan de 30.000 de oameni, condus de printul Xerxes, a invadat Mesopotamia.
Romanii au fost nvinsi ntr-o lupt dezastruoas179, si doi comandanti de-ai lor ucisi. Din
fericire, Belisarie a scpat cu
Prokopios, Bell. Pers., I, 13, 2-8.
517

viat. Dar si persii au avut pierderi grele, retrgndu-se repede peste frontier. lustinian a trimis
atunci mai multe trupe si noi cpitani n fortretele Amida, Con-stantia, Edessa, Sura si Beroea,
formnd o nou armat ncredintat lui Pompeius, probabil nepot al lui Anastasios. O nou
suspendare de arme s-a convenit la apropierea iernii.
Ostilittile din 529 au nceput printr-o incursiune combinat de forte ale persilor si arabilor, sub
conducerea lui Mundhir, regele de Hira, care a ptruns n Siria pn aproape de zidurile Antiohiei,
de unde s-a retras att de repede, nct romanii nu au putut s-1 ajung. Ei au ntreprins atunci
incursiuni de prad n teritoriile persane si arabe, drept represalii, ntruct Pompeius nu pare a fi
corespuns asteptrilor, n locul su a fost numit Belisarie, care n aprilie 529 era avansat magister
militum per Orientem, ajungnd n curnd cel mai celebru general al veacului su. Dup o nou
victorie persan pe Eufrat, n teritoriul roman, au nceput noi negocieri de pace, lustinian
trimitnd la Ktesiphon ambasada condus de Hermogenes, spre a anunta urcarea sa pe tron.
Rezultatul negocierilor a fost ns mediocru. Oricum, nici unul dintre adversari nu a deschis
ostilittile.
Bizantul a avut acum de reprimat o rscoal a sa-maritenilor n Palestina (primvara anului 529).
Acestia i ucideau pe crestini, incendiindu-le bisericile si propriettile, proclamndu-si chiar un
rege n persoana iui Julian, o cpetenie de briganzi. Rscoala a fost nbusit cu mare greutate,
gratie ajutorului acordat de seful arab Abukarib, numit de curnd phylar-
518
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
chos. Kavad era si el ocupat cu nbusirea unei miscri persane de inspiratie comunist -
mazdakismul.
Dar n iunie 530 Belisarie repurta lng Dara o mare victorie asupra unei puternice armate
persane superioare numeric si condus de Perozes180. Bizantinii cstigau tot atunci o biruint si
n Armenia, unde comanda suprem o avea Sittas, unul dintre cei mai buni generali bizantini. El
era sotul surori mai mari a mprtesei Teodora, numit Comito181. Victoria a fost dobndit
asupra unei armate formate din persarmeni si auxiliari sabiri.
Armenia Mare, situat la frontiera imperiului, a fost organizat ca provincie, n anul 528 a fost
scoas din circumscriptia condus de magister miltum per Ori-entem, si a fost supus, mpreun
cu Pontul Polemo-niac si Armenia Prima si Secunda, ca si satrapiile sau gentes, autorittii unui
magister militum per Armeni-am (et Pontum Polemoniacum et gentes); cel dinti titular al acestei
demnitti a fost Sittas, armean de origine. Satrapii si pierdur puterea militar182.
Sittas i-a supus pe tzani, o populatie slbatic si pgn, o adevrat plag pentru provinciile
pontice. Prin politica sa nteleapt, Sittas i-a fcut pe tzani s accepte crestinismul. lustinian a
construit apoi n aceast tar impracticabil cetti si drumuri, introdu-
180 Ibidem, \, 13, 9 si urm; I, 13, 14 (Firuz Mihran, mihran nsemnnd comandant suprem al
armatei persane. Prokopios vede n Mihran, gr. \iippavr\q, o demnitate, cf. E. Stein, op. cit., p.
288, n. 3).
181 Ibidem, I, 13, 15.
182 E. Stein, op. cit., pp. 289-290.
519

cnd astfel civilizatia n mijlocul acestor barbari183. Sit-tas a fost numit apoi magister militum
praesentalis, pstrnd ns, n calitate de generalissim, comandamentul pe ntregul teatru de
rzboi de la nord. Doro-tbeu, un ofiter capabil, i-a urmat ca magister militum per Armeniam.
Ambii generali au obtinut n anul 530 dou mari victorii asupra generalului persan Mihr-
Mibroe184.
Kavad continu ostilittile n anul 531. La instigarea lui Mundhir, cei 15.000 de oameni ai
cavaleriei persane, condusi de Azareth, treceau primvara Eufratul la Circesium, cu intentia de a
invada Siria. Oprindu-se la Gabbula, la 12 mile de Chalkis, aceast oaste prda mprejurimile.
Sosirea lui Belisarie a provocat o lupt n dreapta Eufratului, ntre Sura si Kallinicum, al crei
rezultat n-a fost tocmai fericit pentru bizantini. Existenta unei nentelegeri ntre Belisarie si
subordonatii si a dus la rechemarea sa de ctre mprat, Mundus fiind trimis n locul su la
comanda armatei Orientului. Acesta a zdrnicit dou ncercri ale persilor de a lua Martyropolis.
Moartea btrnului Kavadh (13 septembrie 531) si venirea la tron a fiului su Chosroes a
schimbat ns datele problemei, ntre timp, hunii sabir, adusi de persi mpotriva bizantinilor, au
ntreprins o teribil incursiune n Imperiu, devastnd totul pn n Cilicia si Siria. Dar la
ntoarcere invadatorii au fost atacati de Doro-theu si Bessas, care le-au smuls o mare parte din
prad.
J83 Prokopios, Bell. Pers., I, 15, 19-25.
184 Mermeroes n Prokopios, Bell. Pers., I, 15, 9-15 si II, 30, 1-30 (c/ Stein, op. cit., p. 291).
520

Chosroes 7(531 - 579) a grbit tratativele de pace deja ncepute. Rufin si Hermogene au ajuns la
ntelegere cu el n septembrie 532, pentru ncheierea pcii eterne" intrate n vigoare n vara lui
533, dar care nu a durat dect sapte ani.
Tratatul nu aducea nici o schimbare a granitelor dintre cele dou state, fiind anulate toate
cuceririle fcute de ambele prti de la izbucnirea rzboiului, sub Iustin I. mpratul recunostea
suzeranitatea persilor asupra Iberiei, iar acestia recunosteau suzeranitatea roman asupra Lazicei.
Ducele de Mesopotamia nu mai rezida la Dara, ci la Constantia. Refugiatii iberi din
Constantinopol puteau s rmn acolo, sau s se ntoarc n tara lor. Bizantinii mai plteau
persilor 11.000 livre de aur pentru ntretinerea fortificatiilor si aprarea psurilor Caucazului185.
a. Al doilea rzboi persan. Chosroes I, supranumit Nusirvan (Anursirvan, nsemnnd cu sufletul
nemuritor"), a completat reforma statului persan nceput de tatl su Kavad, mai ales n
domeniul financiar si militar. El a creat o armat permanent, retribuit de rege si dependent de
el, nu de marii feudali puternici de odinioar.
Energic si ambitios, iubitor de rzboi, n tot cursul lungii sale domnii, Chosroes s-a silit s-si
sporeasc considerabil regatul. A mpins frontiera statului su pn la Oxus, spre nord-est, iar n
partea opus pn n Yemen. Nelinistit de progresele bizantinilor, el sim-
185 Prokopios, Bell. Pers., I, 22, 1-18. Textul lui Prokopios vorbeste de 110 KEVTi]vpia, un
kentenarion" avnd 100 livre.
521

tea c aceast pornire spre dominatia universal constituia o amenintare serioas si pentru
stpnirea lui. Lucrurile au fost grbite de rzboiul purtat de bizantini n Italia. Asediat n
Ravenna, Witiges a trimis soli la Chosroes pentru a-i cere ajutor, artndu-i ct de amenintat era
siguranta regatului persan dac lus-tinian ar cuceri si Italia, dup Africa (primvara anului 539).
Tot atunci se produsese o revolt a Armeniei romane, n care a pierit Sittas (538); n toamna
anului 539, rebelii au cerut ajutorul lui Chosroes. Gsind motive mpotriva lui lustinian, acesta a
rupt pacea, invadnd teritoriul bizantin cu o puternic armat (martie 540)186. Urcnd de-a
lungul trmului drept al Eufratului, regele persan a cucerit Sura, trecnd-o prin foc si sabie:
12.000 de locuitori au fost dusi prizonieri, n lipsa lui Belisarie, care ocupa acest comandament de
multi ani de zile, Buzes era atunci al doilea magister militum per Orientem. Aflat la Hierapolis (=
Mab-bugh), el n-a ntreprins ceva deosebit pentru a-1 combate pe Chosroes187. Germanus, vrul
lui lustinian, a fost trimis cu 300 soldati n Orient, sosind la Antio-chia. Berhoia (Alep) a fost
transformat n cenus de ctre Chosroes. Aprndu-se, Antiochia a fost cucerit si jefuit
cumplit, populatia masacrat, iar orasul ars. Alte mii de oameni au fost dusi n captivitate lng
Ktesiphon, unde regele le-a construit un oras dup tipul celui natal al lor188. Chosroes a naintat
apoi pn la Seleucia, portul Antiohiei, privind Mediterana189.
186 Prokopios, op. cit., II, l, 12-15.
187 Ibidem, II, 5.
188 Ibidem, II, 8, 9; E. Stein, op. cit., pp. 488-490.
189 Prokopios, Bell. Pers., II, 10, 1.
522

Pornind napoi de acolo, a silit orasele ntlnite n cale s-i plteasc mari sume de bani.
Regele persan trata n acelasi timp cu ambasadorii imperiali, loan si Iulian. Drept conditii de pace
el cerea vrsarea imediat a 5.000 de livre de aur si o plat de 500 livre anual sub pretextul
ntretinerii fortificatiilor caucaziene. Mergnd apoi la Apameia, s-a multumit cu 1.000 livre de
argint pentru a nu prda orasul, apoi a dat curse de circ190, la care a invitat poporul, re-trgndu-
se n final pe un alt drum dect acela pe care venise. Trecnd pe la Edessa si Dara, a luat de
asemenea contributii pentru a nu se deda la jafuri. Sleind astfel orasele, s-a retras din teritoriul
bizantinilor la finele verii anului 540.
n aceste circumstante, regatul de Lazica sau Col-chis a nceput s joace un rol foarte important n
rzboaiele dintre bizantini si persi. Lzii depindeau de negustorii romani n ceea ce privea grul,
sarea si alte articole necesare consumului, dnd n schimb piei si sclavi. Dependenta lor de
Imperiul bizantin consta nu n plata unui tribut, ci n alegerea regilor lor, ncredintat ntelepciunii
mpratului bizantin. Nobilii de acolo aveau obicei s-si aleag neveste din Bizant. Gubazes,
regele din acel moment al Lazicei, era fiul unei bizantine si servise ca silentiar n Palatul bizantin.
Regatul acesta al lzilor era o barier necesar mpotriva raselor scitice transcaucaziene, locuitorii
si aprnd trec-torile fr a solicita vreo cheltuial n oameni sau bani Imperiului191.
190 Ibidem, II, 14-36.
191 J. Bury, op. cit., voi. II, p. 100.
523
NICOLAE BANESCU
Ostilittile redeschise de persi i-au gsit pe lzi nemultumiti de bizantini, de faptul c magister
militum Ivan Tzibus, general si administrator capabil, exploata fr mil Lazica, n profitul
tezaurului imperial si al su propriu. El i sugerase lui lustinian construirea for-tretei maritime
Petra, concentrnd acolo tot comertul regiunii n minile sale, exercitnd astfel un monopol care
privea vnzarea si cumprarea tuturor mrfurilor de export si import192.
O solie a lzilor s-a prezentat atunci la curtea din Ktesiphon cu scopul de a relua legturile de
vasalitate rupte n anul 522, rugndu-1 pe regele persan s-i alunge pe romani din tara lor.
n anul 541, Chosroes a ptruns n Lazica n fruntea unei puternice armate, regele Gubazes
fcndu-i o supunere solemn, n continuare a asediat Petra, aprat cu energie de Tzibus, care a
pierit n lupt, n cele din urm, cetatea s-a predat n conditii onorabile. Chosroes a lsat acolo o
garnizoan, ntorcndu-se toamna n Persia, la aflarea vestii c hunii care invadaser Armenia
roman fuseser nimiciti de Valerian si c Belisarie nvlise n Mesopotamia persan. Acesta
sosise n Orient nc din primvara acelui an, aducnd ntriri considerabile, formate din soldatii
care luptaser mpreun cu el n Italia, dar si din ostrogotii care se su-puseser Imperiului roman.
El a atacat mai nti Nisi-bis, dar creznd c n-o va putea cuceri, a asediat fortreata Sisaurana
(ntre Nisibis si Tigris), silind-o s i se predea193. Un corp militar care nsotea expeditia a
192 Prokopios, op. cit., II, 15, 9.
193 Ibidem, III, 19, 1-25.
524

ntreprins o razie dincolo de Tigris, sub conducerea lui Harith. Dup aceasta, Belisarie s-a retras,
ostilittile anului 541 ncheindu-se n acest mod.
n anul urmtor, Chosroes a nvlit din nou la vest de Eufrat, n Euphratesia, distrugnd
Callinicum, dar s-a retras apoi de teama ciumei bubonice care izbucnise n Orient. Belisarie, care
alergase cu trupele n regiune, a czut n dizgratie ca urmare a intrigilor Theodorei. Abia n
primvara lui 544 el si-a reluat comandamentul din Italia.
Bizantinii au ptruns n continuare n Persarmenia, din ordinul lui lustinian. Dezbinati, generalii
bizantini au fost ns biruiti de persi la Anglon, aproape de Dvin, capitala provinciei (543).
Un puternic atac al lui Chosroes asupra Edessei s-a frnt n fata rezistentei de care au dat dovad
trupele generalului Martin si populatia ntreag, regele persan fiind silit s se retrag n schimbul
a 500 livre de aur (544)194.
Ducele loan Troglita al Mesopotamiei repurta dou victorii asupra persilor invadatori (544-545).
n lupta de lng Dara, generalul persan Mihr-Mihroe a czut n minile sale. O schimbare
nsemnat s-a fcut n Armenia roman, dincolo de Eufrat. Pn atunci, provincia fusese
guvernat de satrapi indigeni aflati sub controlul unui comandant militar, comes Armeni-ae, abolit
nc din anul 528. De data aceasta, provincia era organizat sub conducerea unui guvernator de
rang consular, magister militum per Armeniam. Resedinta acestui guvernator era Martyropolis.
Ibidem, II, 26, 27.
525
NICOLAE BANESCU
O ambasad a lui lustinian sosea apoi la Ktesiphon pentru negocieri, soldate n primvara anului
545 cu ncheierea unui tratat. Prtile contractante se obligau la pace pe cinci ani, Imperiul pltind
dinainte 2.000 livre de aur (adic 400 pe fiecare an). Tratatul era valabil si pentru statele tampon
arabe, dar nu pentru La-zica, pe care persii au refuzat s o evacueze. Chosroes a mai obtinut de la
lustinian pe cel mai bun medic, Tribunus, pentru un an de zile195.
b. Noul rzboi din Lazica. Ostilittile nu puteau fi evitate mult timp, deoarece pentru bizantinii
era de interes vital controlul acestui teritoriu si implicit al comertului din Marea Neagr,
nvecinat cu Lazica.. Cu tot armistitiul ncheiat, un nou rzboi a izbucnit n 546 ntre lakhmidul
Mundhir si ghassanidul Harith. Cele dou puteri nu au intervenit ns n conflictul dintre sefii
arabi, pn cnd Harith a repurtat o mare victorie n desert mpotriva lui Mundhir, care si-a aflat
sfrsitul n aceast nfrngere, localizat nu departe de Chalkis (iunie 554)196.
Lzii nu erau deloc ncntati de stpnirea persan, gsind despotismul acesteia mult mai greu de
suportat dect oprimarea crestinilor. Legati strns de religia crestin, ei priveau cu ochi ri
practicarea cultului mazdean n tara lor. Pe lng aceasta, ei nu puteau rbda faptul c erau cu
totul mpiedicati de la orice comert cu lumea bizantin. Decis a pune mna pe Lazica, Chosroes a
ncercat s-1 asasineze pe Gubazes.
Ibidem, II, 8, 1-11.
196 E. Stein, op. cit., p. 503.
526
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
ncercarea nu a reusit, iar Gubazes i-a cerut iertare lui lustinian, rugndu-1 s-i vin si n ajutor
contra persilor, fapt acceptat cu mare bucurie de ctre acestam. n Lazica sosea astfel Dagistheus
cu 8.000 de soldati (548), care s-au unit cu lzii lui Gubazes. Ei au atacat mpreun Petra, care a
rezistat pn cnd prin clisurile nepzite Mihr-Mihroe si-a fcut aparitia cu o mare armat,
silindu-i pe asediatori s se retrag198. Dar garnizoana lsat de Mihr-Mihroe n Petra, ca si
celelate trupe persane din Lazica, au fost apoi nimicite de fortele unite ale lui Dagistheus si
Gubazes (549). Alt mare armat persan condus de Chorianes a fost nimicit de bizantini si de
lzi pe rul Hippis, un afluent al lui Phasis (550), dup moartea comandantului ei, lovit de o
sgeat199.
n locul lui Dagistheus (Dagisthaios), acuzat de lzi c ar fi ajuns la ntelegere cu persii, pe frontul
de est, persan, a fost trimis Bessas, ntors recent de pe frontul cu gotii din Italia. Acesta a zdrobit
o revolt a altor dou neamuri caucaziene, abasgii (abchazii sau afk-hazii) si apsilienii200. Dup
un asediu de luni de zile, Petra a fost cucerit de ctre Bessas, redevenind bizantin, dup ce zece
ani se aflase n manile persilor.
ntruct armistitiul pe cinci ani expirase n 550, la Ktesiphon a sosit pentru negocieri Petru,
magister of-ficiorum, iar la Constantinopol a sosit din partea per-
197 Prokopios, Bell. Pers., II, 29, 9.
198 Ibidem, II, 30, 1-14. Numele generalului persan la Prokopios este Mermeroes.
199 Idem, Bell. Goth., IV, l, 3-6 si IV, 8, 35.
200 Ibidem, IV, 9, 12 si urm; IV, 10, 7.
527

silor Izadh-Gusnasp (Yazdgusnasp) pentru continuarea negocierilor, care au durat pn n toamna

anului 551. S-a ajuns la un nou tratat, care rennoia armistitiul pentru alti cinci ani, Bizantul
pltind alte 2.600 livre aur201. Neclaritatea deciziilor privitoare la Lazica a dus ns la noi
tensiuni. O ncercare a persilor de a ocupa Archaiopolis, alt fortreat situat pe malul drept al
rului Phasis, a esuat202. Faptul 1-a determinat pe lusti-nian s caute a-i alunga cu totul pe persi
din Lazica, trimitnd acolo considerabile ntriri. Trupe numeroase erau comandate n 554 de
Bessas, Martin, Buzes si Iustin, fiul lui Germanos. n anul 555, Gubazes a fost ucis de Martin si
Rusticus (acesta din urm trimis n calitate de comisar imperial cu mari puteri, alturi de
generali)203, pentru c i denuntase lui lustinian pentru neglijent n conducerea rzboiului. Cum
Mihr-Mihroe murise n vara aceluiasi an, lzii au trimis o solie la lustinian protestnd pentru
uciderea regelui lor si cerndu-1 ca rege pe Tzath, fratele mai mic al lui Gubazes, care se afla la
Constantinopol. lustinian le-a ndeplinit dorinta, Tzath primind nsemnele demnittii regale din
minile mpratului204. Patriciul Athanasius, un senator onest, trimis de mprat s ancheteze
uciderea lui Gubazes si pedepsirea asasinilor a sosit n Lazica naintea noului rege Tzath, care
avea s fie primit n mod solemn de ctre lzi. ntre timp, au rence-
201 E. Stein, op. cit., p. 510.
202 Prokopios, Bell. Goth., IV, 14, 41-46 si IV, 17, 17; J. Bury, op. cit., p. 116.
203 E. Stein, op. cit., p. 513-
204 Agathias, III, 6 (si E. Stein, op. cit., pp. 573-574).
528

put operatiunile militare (556), persii suferind o mare nfrngere lng Archaiopolis, dar atacnd
n continuare orasul Phasis, aprat cu succes de ctre Martin si Iustin. Persii au suferit apoi o alt
mare nfrngere: Rhodopolis, ocupat de ei, le-a fost smuls din mini de ctre Iustin. Apoi s-au
revoltat misimienii, un mic popor ce locuia la nord-vest de apsilieni, dar au fost supusi si
reprimati cu duritate205.
Procesul destinat a rzbuna uciderea lui Gubazes fiind terminat, Rusticus a fost condamnat la
moarte si executat. Desi era iubit de soldati, Martin a fost si el revocat de ctre lustinian (557).
Iustin a fost numit generalisim n Lazica206.
O rscoal a tzanilor, zdrobit definitiv (558), precum si o incursiune a hunilor n Armenia au fost
ultimele evenimente militare din aceste regiuni.
n toamna anului 557, Izadh-Gusnasp207 a mers din nou la Constantinopol, unde a ncheiat un
nou armistitiu, care pregtea pacea definitiv. Ceea ce 1-a determinat pe Chosroes la acest pas n
raporturile cu Bizantul a fost faptul c hunii heftaliti au fost zdrobiti de o coalitie turco-persan
ctre anul 560, eveniment urmat de extinderea statului persan pn la Oxus si de necesitatea
consolidrii stpnirii persane n aceste regiuni. Pacea bizantino-persan a fost ncheiat ctre
sfrsitul anului 561 la Dara, de ctre Izadh-Gusnasp si magister officiorum Petru din partea
bizantin.
205 Agathias, IV, 4 si IV, 5; E. Stein, op. cit., pp. 514-515.
206 Agathias, IV, 7.
207 [Isdigousnas" n textul lui Prokopios, spre ex. n Bell. Gotb., IV, 11, 4-7 si IV, 15, 1-20.]
529

Aceast pace era stabilit pe 50 ele ani. Persii renuntau la toat Lazica, iar bizantinii se obligau a
le plti suma de 30.000 monede de aur (solidi aurei) pe an si anume primele sapte anuitti, adic
aproape 3.000 livre de aur trebuiau vrsate imediat, alte trei la nceputul anului al optulea, iar
celelalte n fiecare an dup scurgerea primului deceniu. Frontiera rmnea neschimbat n
Armenia si Mesopotamia, asa cum era de aproape dou veacuri. Persii se obligau s-i mpiedice
pe huni, alani si alti barbari s treac strmtorile centrale ale Caucazului pentru a prda n
teritoriile bizantine. Ambasadorii celor clou state urmau s utilizeze posta public, bagajele lor
fiind scutite de taxele obisnuite. Statelor tampon arabe [cum erau cel lakhmid ori cel ghassanid] li
se interzicea s-i atace pe bizantini sau pe persi. Contractantii se obligau s nu construiasc noi
fortificatii aproape de frontier, angajament ce nu avea ns caracter retroactiv.
Alte articole priveau comertul si populatiile limitrofe. Traficul era permis negustorilor n anumite
orase, unde se aflau birouri de vam: Callinicum, pe Eufrat, n Osrhoene, Nisibis si Dvin, capitala
Persarmeniei. Negustorii arabi erau admisi numai la Dara si Nisibis. Autorittile romane si
persane se angajau s mpiedice contrabanda. Litigiile dintre particulari la frontier urmau s fie
rezolvate de ctre comisii mixte, prezidate de cei doi guvernatori de provincie interesati n aceast
privint. Crestinii erau tolerati n statul persan, inclusiv cu riturile lor de nmormntare, dar cu
conditia de a nu face prozelitism.
Supusii romani sau persi refugiati la dusman n timpul rzboiului au fost autorizati a se repatria;
dar n
530
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
viitor fugarii nu mai puteau avea azil de o parte sau de alta, trebuind s fie extrdati.
Importanta istoric a rzboiului din Lazica a constat n faptul c Imperiul bizantin a nchis accesul
marii puteri asiatice a persilor n Pontul Euxin si a ndeprtat eventualitatea ca aceasta s ajung
un rival periculos si n apele acestei mri, pe care Bizantul a cutat s o tin permanent sub
controlul su. [Mult mai trziu, dup ce statul bizantin a pierdut acest control n favoarea
republicilor comerciale italiene, declinul su a fost rapid si ireversibil].
Amenintat de persi, lustinian intrase n legturi cu abisinienii si himyaritii din Arabia. n sud-
vestul peninsulei Arabia se afl provincia Yemen, unde nflorise, n timpuri ndeprtate, nainte de
era crestin, regatul Sabeenilor (Saba-suba), de care se leag legenda reginei din Saba, care 1-a
vizitat, se spune, pe regele Solo-mon. La sfrsitul veacului al II-lea . Hristos acest regat a devenit
regatul Sabeenilor himyariti. Comertul era ocupatia de cpetenie a populatiei. La mijlocul
veacului al IV-lea a nceput s se propage acolo si crestinismul, care a ntlnit ns un adversar
puternic n iudaism, n prima parte a veacului al Vl-lea, regele himyaritilor (homeritilor), care i
favoriza pe evrei, a nceput o aprig prigoan mpotriva crestinilor, n ajutorul acestora a
intervenit ns regele abissinian crestin Elesbo-as, care a biruit si ocupat Yemenul. El i-a nstiintat
pe patriarhul Alexandriei si pe mpratul Iustin I cu privire la victoria sa asupra iudaismului.
lustinian a trimis apoi o ambasad la Axum, capitala regatului abissinian, ca si la homeriti, supusi
celui dinti, urmrind s se foloseasc de aceste popoare n
531

vederea intereselor sale comerciale si militare. Era vorba ca axumitii s aduc mtasea de la
Taprobane (insula Ceylon, azi Sri Lanka), scpnd astfel imperiul su de monopolul persilor.
Acest lucru era ns greu de ndeplinit, astfel nct scopul lui lustinian n aceast privint nu a fost
atins.
Abissinienii si himyaritii
Regatul abissinienilor sau ethiopienilor, cunoscuti si ca axu-miti, de la numele capitalei lor Axum,
se nvecina la nord cu Suakim, se ntindea spre vest pn n Valea Nilului si spre sud pn la
coasta Somaliei. Portul su Adulisera la 15 zile de cltorie de Axum, unde rezida regele.
Comercianti romani frecventau Adulis, unde era o mare piat de produse ale Africii: sclavi,
aromate, papyrus, ivoriu si aur de Sasu.
Relatiile comerciale ale abissinienilor cu vecinii lor de peste strmtori, himyaritii din Yemen, erau
frecvente si din timp n timp ei cutau s obtin controlul politic asupra sud-vestului Ara-biei.
Misionari crestini au activat n ambele tri ncepnd nc de pe timpul domniei lui Constantius al
Il-lea, cnd un arian numit Theophilus a fost numit episcop al bisericilor noi din Abissinia, Yemen
si insula Socotra. Frumentius, ordonat de Athanasios, a fost primul episcop n Abissinia208. Dup
aceea, nu mai stim despre aceste regiuni apropae un secol si jumtate, timp n care crestinismul n-
a mai progresat acolo, iar iudaismul s-a stabilit n Yemen. Aflm c n timpul mpratului
Anastasios un episcop a fost trimis la himyariti. Un rzboi a fost probabil ntre himyariti si
abissinieni, n timpul lui Zenon sau Anastasios209.
Dimnos, rege al himyaritilor, convertit probabil la iudaism, a masacrat un numr de neguttori
greci, ca represalii pentru rul tratament al evreilor n Imperiul bizantin. La instigatia Constanti-
nopolului, regele abissinian Andas a nvlit n Yemen, a ucis pe Dimnos si a lsat un vicerege cu
o garnizoan etiopiana n tar.
208 Bury, II, p. 322, n. 3-
209 Ibidem.
532

Andas fgduise s mbrtiseze crestinismul n caz de victorie, si si-a mplinit promisiunea;

mpratul i-a trimis un episcop din Alexandria. Andas a fost urmat de Tazena210, convertit si el la
crestinism, iar ftul su Elesboas, care a fost rege la nceputul domniei lui Iustin, fusese crescut
crestin211.
n acest timp, o cpetenie himyarit, Dhu-Novas, de credint iudaic, izbuti s nving garnizoana
etiopiana, se proclam rege si ncepu a persecuta pe crestini. Nu e sigur dac Elesboas a trimis
imediat o armat pentru a-i restabili autoritatea sa (519-520). Dar Dhu-Novas a stpnit doi ani,
timp n care a exterminat sistematic comunittile crestine din sudul Arabici, dac refuzau a
mbrtisa iudaismul. Omornd toti etiopienii din tar, el merse cu o mare armat contra orasului
fortificat Nejran, care era cartierul general al crestinilor (523). Asediul fu lung si el promise a
cruta pe locuitori dac-i predau orasul. Dar nu se tinu de cuvnt si pentru c acestia nu au voit s-
si renege credinta, el masacra 280 de persoane, ntre care era si Harith, emirul tribului lui Harith
Ibn-Kaab. Dhu-Novas trimise apoi emisari lui Mundhir de la Hira, nstiintndu-1 despre fapta sa
si ndemnndu-1 s fac la fel.
E posibil ca Iustin si patriarhul Alexandriei s fi trimis curieri la Axum, instigndu-i pe
abissinieni s-i rzbune pe crestinii ucisi si s-1 suprime pe tiran, n orice caz, Ela Atzbeha (la
scriitorii bizantini: Elesbaas, Elesboas) nvli n Yemen cu o mare armat (524-525), l nvinse si
ucise pe Dhu-Novas si puse n locul su un crestin himyarit, al crui nume era Esimiphaios, ca
rege tributar212.
Astfel au fost relatiile politice ale celor dou regate de la Marea Rosie, cnd, n 531, lustinian l
trimise pe Iulian, un agens in rebus, la curtea lui Ela Atzbeha si Esimiphaios. Scopul ambasadei
era s cstige cooperarea mpotriva Persiei. Iulian cltori la Adulis pe mare si avu o audient la
Ela Atzbeha la Axum. Regele sta pe un car la care erau nhmati patru elefanti. El era gol, n afar
de un sort de pnz brodat cu aur si de curele mpodobite
210 Pe care inscriptiile l descriu ca Rege de Axum si Homer si Reidan si Saba si Salhen".
Homer e Himyar (Bury, II, 323 si n. 1).
211 Ibidem.
212 Ibidem, pp. 324-325.
533
NICOLAE BANESCU
cu mrgritare peste stomac si umeri. Purta brtri de aur si tinea un scut aurit si dou lnci aurite.
Consilierii si, care stteau mprejurul lui, erau narmati si flautisti cntau. El srut pecetea
scrisorii mpratului si fu uimit de bogatele daruri pe care i le adusese Iulian. Regele primi
bucuros a se alia cu imperiul mpotriva Persiei, Serviciul principal pe care abissinienii l puteau
face era s distrug monopolul comertului de mtase al persilor, transportnd ei nsisi acest articol
de la Ceylon la porturile Mrii Rosii, serviciu care le-ar fi fost si lor profitabil.
Ela Atzbeha consimti, ca suzeran al Yemenului, la propunerea pe care Iulian era nsrcinat s o
fac si lui Esimiphaios. Arabii din Maad (Nejd) erau supusi himyaritilor, iar seful lor, Kais, care
era un rzboinic vestit, omorse o rud a regelui si fusese silit s fug n pustiu. Planul lui
lustinian era s obtin iertarea lui Kais, pentru ca, n fruntea unei armate de himyariti si maaditi s
nvleasc n Imperiul persan213.
Desi Julian izbuti n negocierile sale si regii promiser ce li se cerea, ei nu fur n stare s execute
promisiunile. Pentru a ataca din Yemen Persia, trebuiau s se fac marsuri lungi prin pustiul
Arabiei si himyaritii se ddur napoi de la o astfel de ntreprindere. La Taprobane, abissinienii
erau nlturati de persi, care n-crcau toat mtasea ndat ce ajungeau n port2".
Imediat dup ambasada lui Julian trebuie s fi izbucnit o revolt n Yemen. Esimiphaios a fost
detronat si nchis, si un anume Abram, la origine sclavul unui roman din Adulis, a luat puterea.
Pare a fi fost o revolt a garnizoanei etiopiene, nu a indigenilor si e probabil c Abram, care era
crestin, s fi fost numit comandant al garnizoanei de ctre Ela Atzbeha nsusi. Dou expeditii au
fost trimise mpotriva lui Abram, dar n amndou abissinienii au fost nvinsi si Ela Atzbeha s-a
resemnat a-1 recunoaste pe Abram ca vicerege.
Despre misiunea urmtoare a lui Nonnosus, pe care lustinian l trimisese n Abissinia, Yemen si
Maad, stim numai c ambasadorul a ntmpinat n cltoria sa multe primejdii. Tatl lui Non-
213 Ibidem.
214 Ibidem, p. 326.
.?L.?;
,qq
534
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
nosus, Abram, a fost ntrebuintat si el n ambasade si n dou ocazii condusese negocieri cu Kais,
seful arab din Nejd. Kais 1-a trimis pe fiul su Muaviah ca ostatec la Constantinopol, iar n urm,
cednd conducerea fratelui su, a vizitat capitala imperiului si a fost numit phylarch al
Palestinei215.
Istoricii si cronicarii nu ne spun nimic despre renvierea comunittilor crestine n regatul
himyaritilor dup cderea lui Dhu-Novas. Avem totusi alte documente care arat numirea unui
episcop si-i descriu activitatea n Yemen. Dup aceast traditie, Gregentiiis de Ulpiana a fost
trimis din Alexandria ca episcop de Safar, n vremea domniei lui Iustin. El a tinut o discutie
public asupra meritelor iudaismului si crestinismului, cu un evreu nvtat, si 1-a nvins cu totul;
a mai redactat un Cod de legi pentru Abram, regele himyaritilor.
Istoria lui Gregentius216 a fost privit cu scepticism si chiar existenta lui a fost pus n discutie.
Bury a artat nedumeririle pe care le ridic povestirea din viata lui217, creznd totusi c la
originea traditiei se afl un miez istoric218.
Blemyi si Nobadae
Zelul misionarul lui lustinian si al Theodorei219 n-a trecut cu vederea popoarele africane care
triau pe Nilul de Sus, ntre Egipt si Abissinia-. blemmyi, care locuiau mai sus de prima cataract
si vecinii lor din sud, nobadae, tulburau necontenit provinciile de sus ale Egiptului. Nobadae si
regele lor Silko se convertise la crestinism ctre 540. Theodora voia s-i fac monofiziti, pe cnd
lustinian dorea s fie ortodocsi, n aceast concurent birui
l
215 Ibidem.
216 Aflat ntr-un manuscris din Sinai si publicat de A. Vasiliev: Vita Gregentii, n Viz. Vrem."
XIV, 1907, p. 23 si urm., (Apud Bury, II, Bibliografia").
217 Bury, op. cit., p. 327 n. 1.
218 Asupra acestor evenimente cf. Bury, Appendix la voi. IV al operei lui Gibbon editate de el,
nota 18: The Axumites and Hi-myarites. .hf!
219 Ibidem, pp. 328-330. .,,.
535

Theodora220. Emisarul lui lustinian sosi dup cel al Theodorei si fu concediat de Silko.
Aceast populatie (nobadae) convertit la crestinism coopera cu imperiul pentru a-i sili pe
Blemmi s adopte aceeasi credint. Convertirea blemmilor l fcu pe lustinian s pun capt
credintei pgne la Philae, care fusese tolerat n puterea unei vechi conventii cu acest popor221.
c. Ultimii germanici. Incursiunile hunilor si ale slavilor. Nu numai provinciile Asiei s-au resimtit
de marile eforturi ale Imperiului pentru rzboaiele sale din Apus. Provinciile Europei suferir de
asemenea foarte mult de aceast slbire a garnizoanelor de la frontiere. Populatiile barbare din
nordul Dunrii, bulgari, slavi, anti si huni, ncepur s treac necontenit n imperiu, rspndind,
adesea pn sub zidurile Con-stantinopolului, mcelul si groaza. De la 540 pn la sfrsitul
domniei lui lustinian aceste popoare terorizeaz Thracia, Illyricum si Grecia, prefcndu-le
adesea ntr-un imens pustiu. Slavii, slbatici, nimicesc tot ce le iese n cale, trag oamenii n teap,
i ucid cu lovituri de ciomag222. Hunii rspndesc aceeasi cruzime peste tot, neoprindu-se nici n
fata mnstirilor.
Aceasta e rscumprarea trist a izbnzilor repurtate n Apus.
220 Detalii asupra acestei concurente la loan din Efes, n traducerea dat de Bury, voi. II, pp. 328-
329).
221 Bury, op. cit., p. 330.
222 [Informatia este preluat din Prokopios, Bell. Goth., III, 38, 20-22 (ed. Haurz, Procopii
Caesarensis, Opera omnia, voi. II, Leipzig, Teubner, 1963, p. 470; traducerea romneasc a
textului de ctre H. Mihilescu n Procopius din Caesarea, Rzboiul cu gotii, Bucuresti, Ed.
Academiei, 1963, p. 198).]
536

Hunii, slavii si germanii amenintau serios provinciile danubiene, n ianuarie 528, Grepes (sau
Gretes) regele herulilor venea la Constantinopol s primeasc botezul, mpratul ndeplinind rolul
de nas. mpreun cu regele, 12 notabili se fcur crestini. lustinian le acord subsidii de federati si
pmnturi n jur de Sin-gidunum (teritoriul Bassiana, pe trmul stng al Savei, probabil, zice
Stein). De acum, herulii detin un loc important n armatele imperiului. Dar adesea prdau
provinciile Balcanilor.
Cei mai teribili dusmani pentru aceast regiune au fost ns n sec. al Vl-lea hunii22* si slavii.
Nvlirile lor fur, de la venirea lui lustinian, tot mai dese si mai nimicitoare, n 528, doi sefi
bulgari nvlir n Scitia si Moesia secund; ei btur o armat comandat de Ba-duarius si de
Iustin, care muri n lupt, apoi pustiir tara pn n Thracia. Dar ei pierir ntr-o lupt cu
Constantiolus, urmasul lui Iustin (duce de Moesia secunda), si cu Ascum, bulgar aflat n serviciul
imperial, magister militum per Illyricum. La ntoarcere, amn-
223 Hoardele cunoscute n istorie ca huni, care n vremea domniei lui Valens si-au fcut aparitia
la apus de Marea Caspic, par a face parte din ramura mongol a marelui grup de rase care-i
cuprinde si pe turci, unguri si fmni (uralo-altaic, dup clasificarea lui Peisker, admis si de Bury,
op. cit., voi. I, p. 101, n. 1). [Tratarea mai recent a subiectului n Franz Altheim, Geschichte der
Hunnen, voi. I-V, Berlin, ed. W. de Gruyter, 1959-1962, Voi. I, Von den Anfngen bis zum
Einbruch in Europa; voi. II, Die Hephthaliten in Iran; voi. III, Kampf der Religionen, voi. IV, Die
europischen Hunnen; voi. V, Niedergang und Nachfolge. Lucrarea a fost reeditat.]
537

doi fiind surprinsi de alti bulgari, czur n manile lor. t mpratul l rscumpr numai pe
Constantiolus224.
Situatia era cu att mai critic n Balcani, cu ct cea mai mare parte a trupelor disponibile fuseser
trimise n Orient, cu Pompei. Gepizii ncercar a smulge os-trogotilor Sirmium (ocupat mai
nainte de Theodoric). Dar trupe trimise de Amalasuntha i resping"5. Mun-dus, care juca un mare
rol n tinuturile danubiene, intr n 529 n serviciul mpratului, care-1 numeste magister
militumperIllyricum226. n 530, el cstig o biruint n Thracia asupra bulgarilor227, n acelasi
an, un ofiter de origine slav, Chilbudius, fu numit magister militum per Thracias. Timp de trei
ani el, alung din dieceza sa pe bulgari, sclaveni si anti. El a trecut de mai multe ori Dunrea,
mpotriva lor si pieri n 533, ucis de sclaveni228. n 535, Sittas, magister militum praesentalis, i
nvinse pe bulgari n Moesia Secunda, pe fluviul latros (azi lantra)229.
n 540, se produse o nvlire de numeroase hoarde de bulgari, care cucerir n Illyricum 32 de
fortrete
224 E. Stein, Hist. du Bas-Empire, voi. II, Paris-Bruxelles, 1959, pp. 306-307; Malalas, p. 437 si
urm. Theoph., AM 6031.225 Ibidem.
226 Ibidem, p. 308.
227 Malalas, 450; Prokopios, Bell. Goth.; Theoph., A.M. 6032.
228 Prokopios, Bell. Goth., III, 14, 1-6. [Textul este reprodus si n Procopius, Rzboiul cu gotii,
traducere de H. Mihescu, p. 155 si urm., de asemenea n Fontes Historiae Daco-Romanae (= FH-
DR), voi. II, Bucuresti, Ed. Academiei, 1970, p. 439-445.]
229 E. Stein, op. cit., p. 308. [Izvort din Muntii Balcani, rul lantra (nume derivat din latinul
latrus") trece prin orasul Veliko-Trnovo, parcurge podisul din partea de nord a Bulgariei si se
vars n Dunre la est de SviStov.]
538
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
de important secundar si luar cu asalt orasul Cas-sandria (vechea Potideia), n Chalcidica230.
Mai trizu, ele ptrund n Chersonerul tracic, masacrnd poporul si fcnd multi prizonieri.
Trecur peste Zidul cel lung si devastar pn n suburbiile Constantinopolei. Alte dou hoarde
nvlir pn n Grecia, unde devastar totul, afar de Pelopones, inaccesibil prin fortificatiile
Istmului231.
Dup Lubor Niederle, bulgarii si-au fcut aparitia la Dunre, venind din prtile fluviilor Volga si
Don, n veacul al V-lea (cci n 482 mpratul Zenon le solicitase ajutorul mpotriva gotilor, iar n
499 e atestat prima lor invazie n Balcani). Ei au luat foarte adesea parte la invaziile din cursul
veacului al Vl-lea, fiind prezenti si la atacul asupra Constantinopolului din anul 626. Dar de
fiecare dat se ntorceau la nord de Dunre232.
Seria popoarelor barbare mpotriva crora lustinian trebuia s-i protejeze pe supusii si europeni
prin diplomatie si arme, de la Dunrea de mijloc la Don, era deci de trei rase diferite. Erau
germani si huni, ca mai nainte, dar o a treia grup, slavii, intr acum n scen. Grupa german
consta din trei popoare germanice de Est: gepizii (n Transilvania), herulii si longob-arzii la nord-
vest de gepizi. Hunii erau reprezentati prin bulgarii de la nordul Dunrii, n prtile Basarabiei, si
kutrigurii la est. Slavii triau in vecintatea bulga-
230 Prokopios, Bell. Pers., II, 4, 4-6. [= ed. Haury, voi. I, Leip-zig, Tenbner, 1963, p. 163-164.]
231 A.A. Vasiliev, Histoire..., voi. l, pp. 140-141, 223-224, 230-235.
232 L. Niederle, Manuel de l'Antiquite slave, voi. I, Paris, 1923, p. 100.
539

rilor pe malurile Dunrii de Jos, n tinuturile noastre. Aceast dispozitie general a popoarelor
rezultase n urma btliei din Pannonia, care sfrmase imperiul lui Attila. Una dintre urmrile
cele mai nsemnate ale acestui eveniment a fost expansiunea slavilor la vest si sud.
Studiile din urm au artat c patria primitiv (preistoric) a slavilor a fost reprezentat de
mlastinile rului Pripet, care se vars n Nipru la nord de Kiev. tinutul acesta nesntos e cunoscut
ca Polesia. Slavii nu au cuvnt pentru fag, pentru molid, pentru vite si lapte. Patria lor e deci
dincolo de zona acestor copaci. S-au hrnit probabil cu peste si mana care creste n prtile acelea.
Natura teritoriului mpiedicnd o circulatie liber si statornic, a fcut s nu se stabileasc o
unitate politic. Slavii Polesiei n-au format un stat, ei n-au avut un rege. Au trit n grupe izolate
de sate sub o crmuire patriarhal. Istoria lor, din cele mai vechi timpuri, a fost tragic.
Apropierea de stepele Rusiei de Sud i-a expus la nvlirile nomazilor asiatici, care au ocupat pe
rnd trile dintre Don si Nistru. Ei nu s-au putut uni mpotriva dusmanilor care-i prdau si-i trau
ca sclavi. Nu se puteau apra dect ascunzndu-se n pdurile si bltile lor. Pentru a scpa de
dusman, se aruncau n ap, respirnd printr-o trestie lung, pe care numai cei mai experimentati
urmritori o puteau descoperi233, ntr-o epoc necunoscut, ei au nceput a se mprstia dincolo
de hotarele Polesiei. n veacul al
233 [stirea se afl n Mauricius, Arta militar, editie critic, traducere si introducere de H.
Mihescu, Bucuresti, Ed. Academiei, 1970 (col. Scriptores byzantini", VI), p. 278/2791.
540

IV-lea au fost cuceriti de Hermanric, regele ostrogoti-lor; lordanes (.Getica 119), i numeste
veneti2^. Apoi apar hunii si ei au fost expusi o dat mai mult la apsarea care a fost destinul lor
secular. Cnd apar n lumina complet a istoriei, n sec. al Vl-lea, ei pstreaz mai multe din
caracteristicile pe care li le-au impus viata lor n Polesia. Triau aproape separati unul de altul, n
colibe srccioase. Desi nvtaser s coopereze, ei nu-si prseau libertatea si nu se supuneau
autorittii unui rege. Erau mpotriva disciplinei militare, nu se bteau n ordine de lupt si rar
ntmpinau pe dusman n cmp deschis. Armele lor erau scutul, sulita, sgetile otrvite. Erau
perfizi, nici un tratat nu-i putea lega. N-aveau un nume comun. Slav, prin care numim toate
popoarele diferite care au iesit din Polesia, vine din Slovene, care pare a fi fost un nume local
legat de o anumit grup trind ntr-un loc numit Slovy235. Acordarea acestui nume s-a datorat
faptului c aceast grup a fost printre cele dinti care au venit n atingere cu Imperiul roman,
nainte de domnia lui lustinian acesti sclaveni, cum i numesc Prokopios si lordanes, se asezaser
mpreun cu alt popor nrudit, antae, n
234 [lordanes afirm de fapt c slavii din vremea sa erau cunoscuti sub trei denumiri: veneti, anti
si sclavini: Post Herulorum cede idem Hermanaricus in Venethos arma commovit, ... Nam hi, ...
ab una stirpe exorti, tria nune nomina ediderunt, id est Venethi, Antes, Sclaveni (subl. ns. - T.T.)
nsotit de traducerea romneasc, fragmentul se afl si n FHDR, voi. II, Bucuresti, 1970, p.
426/427.]
235 [Explicatii mai plauzibile asupra originii numelui slav se afl la Fr. Dvornik, Les Slaves.
Historie et civilisation, Paris, Ed. du Seul, 1970, p. 31 si urm.]
541
NICOLAE BANESCU
vecintatea bulgarilor, cie-a lungul trmului Dunrii de Jos. Noi vecini ai imperiului, ei si vor
schimba rolul de victime n acela de jefuitori.
Ca si hunii, antii si sclavenii ddeau auxiliari armatelor romane, mpreun cu hunii, ei treceau
Dunrea, cnd prindeau momentul, si prdau n imperiu, n invaziile mentionate sub lustinian
sunt pomeniti uneori slavii, alteori bulgarii, dar e probabil c ei au venit adesea mpreun, n 529,
bulgarii au nvlit n Moesia inferioar si Scitia. Ei nvinser pe Iustin si Baduarius, trecur
Balcanii si nvlir n Thracia. Alt incursiune, n anul urmtor, a fost respins cu mari pierderi
pentru ei de Munclus, magister militumperlllyricum. Chil-budius, magister militum per Thraciam,
i atac chiar la ei, timp de trei ani, aruncnd groaza ntr-nsii. Succesul acesta i d un curaj ce i-a
fost fatal: odat, a trecut Dunrea cu putine trupe si a fost ucis. De acum deveniser mai
ndrzneti. Totusi, nu avem, pn n 540, informatii despre o invazie serioas, n 540, bulgarii cu
o mare oaste prdar Peninsula Balcanic de la o mare la alta. Fortar Zidul cel lung si rspndir
groaza n suburbiile capitalei. Unii au trecut Helles-pontul, prdnd coasta opus. Tessalia, Grecia
de Nord e devastat. Peloponesul a scpat, cum am mai amintit, numai datorit fortificatiilor
Istmului. Multe castele si cetti au czut atunci n minile lor si multime de captivi au luat drumul
robiei.
Curnd dup aceast invazie, ntre sclaveni si anti a izbucnit o ceart. lustinian se folosi de
mprejurare pentru a-i nvrjbi si mai mult, oferind antilor locuri la Turris, pe malul Dunrii, ca
federati ai imperiului, dndu-le o subventie anual pentru a mpiedica tre-
542
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
cerea bulgarilor. La 602, antii pier distrusi de avari, n prtile Basarabiei.
n 545, sclavenii au fost zdrobiti n Thracia de Nar-ses. Dar dup trei ani i aflm devastnd
Illyricum pn aproape de Dyrrhachium, si n 549 o band de 3000 de oameni ptrundeau pe
Hebrus, desfcndu-se n dou prti, una devastnd Illyricum, alta Thracia. Atrocittile comise de
ei ntrec tot ce se aminteste despre hunii lui Attila. n 550, se ndreaptar spre Tesa-lonic, dar
Germanus, pe atunci la Sardica, i nspimnt si ei trecur n Dalmatia. Apoi, primind ntririle
noilor veniti, ei cstigar o mare biruint asupra Bizantului la Adrianopole, ajungnd pn la
Zidul cel lung, dar fur urmriti si pierdur prada pe care o luaser. Dup alti doi ani nvlesc din
nou, dar sunt alungati, scpnd peste Dunre cu ajutorul gepizilor.
E preludiul ocupatiei teritoriale care va hotr istoria viitoare a Sud-estului european.
Cei mai puternici dintre barbarii de la frontiera Dunrii erau gepizii, din Transilvania. lustinian
luase Sir-mium de la ostrogoti, dar n-o putu pstra si gepizii o cucerir. Stabilindu-se n aceast
fortreat, ei ocup o parte din Dacia Ripensis si fac nvliri n provinciile de la sud. lustinian le
tie subsidiile si cut o nou metod pentru a-i tine n fru. O gsi n rivalitatea unui alt popor
german de Est, longobarzii, apruti de curnd la Dunre. De mai mult de un veac ei si prsiser
patria, aflat la Elba de Jos (veniser din Scandi-navia nainte de August), unde fuseser vecini cu
saxonii, cu care seamnau n obiceiuri. Curnd dup
543
NICOLAE BANESCU
ce Odavakar i cucerise pe rugi, longobarzii ocupaser trile lor la nord de Noricum, dar
rmseser putin timp acolo; ei trecur n cmpia dintre Tisa si Dunre, n acest timp (sub
mpratul Anastasios) erau tributari altui popor est-germanic, herulii, care luaser parte la
distrugerea imperiului hunic si n a doua jumtate a veacului V se fixaser la nord-vestul
Ungariei, iar cnd ostrogotii prsir Pannonia, deveniser o putere considerabil si agresiv la
Dunrea de Sus. Mai trziu (507-512), btuti de longobarzi, aveau s se despart n dou, unii
revenind n vechea lor patrie, Scandina-via, altii, primiti de gepizi n locurile lor, dar, pentru c
erau maltratati de acestia, cerur locuri n imperiu. Cruzimea si rapacitatea de care ddeau dovad
a determinat reprimarea lor de ctre armata roman. lustinian i boteaz si le d locuri lng
Singidunum, cu provincia Pannonia secunda (527-52S)236. Mai trziu, se scindeaz, o parte trec
sub gepizi, alta rmn fede-rati ai imperiului.
Aceasta era situatia cnd, pe la mijlocul secolului al Vl-lea, conflictul izbucneste ntre gepizi si
longobarzi.
Longobarzii erau crestini nc de cnd se aflau sub jugul herulilor. lustinian le dduse locuri n
Noricum si Pannonia si le garantase o subventie ca federati237. Audoin era regele longobarzilor
si Thorisin al gepizilor. Ambii trimiser ambasadori la lustinian, primul cernd ajutor, al doilea
spernd s obtin de la mprat
236 Bury, op. cit., pp. 298-300.
237 Cf. Stein, Bas-Emp. II, 528; Prokopios, Bell. Goth. III, 33, 9-12, IV, 27. [Traducerea lui H.
Mihescu, op. cit., contine fragmentele la pag. 188 si 258.]
544

neutralitatea. lustinian decise s-i ajute pe longobarzi si le trimite n primvara lui 549 un corp de
10.000 de clreti. Aceast trup ntlni un corp de heruli pe care l birui, dar n acest timp,
longobarzii si gepizii se mpcaser. Rzboiul lor era numai amnat238. Gepizii se temuser de
dusmanii lor, ajutati de la Constantino-pol, si ndat ncheiar o aliant cu kutrigurii239.
Acestia erau o ramur a rasei hunice, ocupnd stepele rusesti dintre Don si Nipru, si erau,
probabil, strns nruditi cu bulgarii sau onogundurii - descendentii hunilor lui Attila - care-si
aveau locuintele n Basarabia. Erau un popor formidabil si lustinian luase demult precautii pentru
a-i tine n fru. Politica lui, la Dunre, era s se foloseasc de longobarzi mpotriva gepizilor, iar
n Scitia politica lui era s foloseasc un alt popor hunic, pe utiguri, mpotriva kutrigurilor. Uti-
gurii triau dincolo de Don, la est de Marea Azovului, si lustinian cultiva prietenia lor cu daruri
anuale240.
Cnd o armat de 12.000 de kutriguri, instigati de gepizi, trecu Dunrea si devasta trile ilirice,
lustinian trimise ndat un sol lui Sandichl241, regele utigurilor, cerndu-i s dovedeasc
prietenia sa fat de imperiu si s nvleasc n tinutul vecinilor si. Sandichl mplini dorinta
mpratului, trecu Donul, btu pe dusman si tr pe femei si copii n sclavie242. Cnd stirea
ajunse
238 Ibidem, III, 34.
239 E. Stein, 532; Bell. Goth., IV, 18, 13, 14.
240 E. Stein, pp. 302-303.
241 Stein ortografiaz Sandilkh (v. p. 533, n. 1). [Prokopios, Bell. Goth., IV, 18, 23 si IV, 19, 8 si
11 (ed. Haury, p. 584, r. l, p. 586, r. 7 si p. 587, r. 7), d forma Sandii]
242 Prokopios, Bella, IV, 18, 15-25. , ,
545

la Constantinopol, lustinian l trimise pe unul dintre generalii si la kutriguri, care prdau n

provinciile din Balcani, s-i informeze despre ceea ce s-a ntmplat la ei acas si s le ofere o
sum de bani pentru a prsi teritoriul roman. Ei primir si n ntelegere fu stipulat c, dac-si vor
gsi tara ocupat, s se ntoarc si s primeasc de la mprat tinuturi n Thracia-4'. Curnd dup
aceea, o alt band de 2000 kutriguri, cu femeile si copiii lor, sosir ca fugari pe pmnt roman.
Ei erau condusi de Sinnion, care comandase n Africa pe auxiliarii huni, n luptele cu vandalii, ale
lui Belisarie. mpratul le acord un tinut n Thracia. Aceast atitudine att gelozia utigurilor si
Sandichl trimise o ambasad s impute lui lustinian nedreptatea actiunii sale. Ei au fost mblnziti
prin mari daruri244. Data acestor evenimente e fixat de Bury la 551245.
n anul urmtor (552), rzboiul amnat dintre lon-gobarzi si gepizi izbucneste. Gepizii cutar s
rennoiasc vechea aliant cu imperiul, si lustinian consimti, dar cnd longobarzii curnd dup
aceea i cerur s-si mplineasc obligatiile si s le trimit trupe n ajutor, el denunt noul tratat cu
gepizii sub pretextul c au ajutat pe sclaveni s treac Dunrea. Armata imperiului, condus de
Iustin si lustinian, nepotii mpratului, de armeanul Aratius si de herulul Suartuas Kamsaraka,
verii pentru a ajuta longobarzilor fu abtut din drum pentru a reprima o revolt n Ul-piana si n-a
ajuns la destinatie. Numai trupele coman-
243 Ibidem, IV, 11, 18, 8-24, si 19, 5. 24< Ibidem, IV, 19, 6-22. 245 Bury, op, cit., 303, n. 2.
546
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
date de cumnatul regelui, Amalafridas, ajung si iau parte la lupt. Longobarzii cstigar o victorie
complet asupra gepizilor si Auduin (mai-iunie 552). anuntnd stirea lui lustinian, i imput c 1-
a privat ele ajutorul pe care i-1 datora pentru trupele longobarde care sustinuser recent armatele
imperiale n Italia. Gepizii ncheiar apoi tratate de pace de perspectiv cu longobarzii si imperiul,
iar pacea dur ct domni lustinian. Dup moartea lui, vrjmsia dintre aceste clou popoare
germane izbucni iarsi, si longobarzii, ajutati de alti aliati, sterser numele gepizilor de pe harta
politic a Europei246.
n ctiva ani, kutrigurii se refcur dup nfrngerea suferit din partea utigurilor vecini si n iarna
558-559, sub un sef numit Zabergan, o armat trecu Dunrea nghetat si avanseaz fr
mpotrivire prin Scitia si Moesia, intrnd n Thracia. Aceste provincii par s fi fost lipsite cu totul
de trupe, n Thracia, Zabergan si mprti armata n trei: una trimis n Grecia s prade, a doua n
Chersonesul tracic, a treia, 7.000 clri, porneste sub Zabergan ctre Constantinopol.
Atrocittile comise de aceast a treia band sunt descrise de un contemporan, Agathias. Ei se
asezar n lagr la Melantias, un sat pe Athyras, care se vars n Propontis. La Constantinopol,
locuitorii intrar n panic. Nobilii tremurau n casele lor, mpratul era
246 Bury, op. cit,, II, pp. 298-304. [T. Lounghis, Les ambassades byzantines..., Athena, 1980;
Idem, H (3-uqavTivfi K-opmpxta
... 395-1071, Athena, 1989; K. Chrestou, Byzanz und die Langobarden . . . 500-680, Athena,
1991.]
547

alarmat pe tronul su. Toate tezaurele bisericilor dintre Euxin si Cornul de Aur fur aduse n oras
sau trecute n Asia, peste Bosfor, n aceast critic situatie, lustinian fcu apel la btrnul
Belisarie, s salveze capitala. Cu toat vrsta sa naintat, Belisarie se dovedi marele tactician de
odinioar. El adun cteva mii de oameni din militia citadin si din veteranii care luptaser cu el
n Italia, iesi din oras si-si asez tabra la satul Chettus, la ctiva kilometri de zidul lui
Theodosios. tranii din Thracia, refugiati n Constantinopol, nsoteau armata, fiind ntrebuintati la
ntrirea lagrului si la nselarea inamicului asupra fortelor reale ale bizantinilor; au fost aprinse
focuri n cmpie, pentru ca hunii s cread c sunt multi. Zabergan se arunc la lupt cu 2.000 de
clreti alesi; Belisarie si asez trupa de lupt, iar planul su tactic i atrase pe huni n curs. 300
de clreti alesi se aruncar dintr-o vale p-duroas n flancul lor, Belisarie atac din front si i
ncurc, fcndu-i s cread c armata e mare. Ei intrar n panic si fugir; 400 au pierit, n
vreme ce nici un roman n-a fost rnit serios247. Lagrul fu prsit imediat si kutrigurii fugir
mereu, creznd c sunt urmriti, lustinian, gelos pe victoria lui Belisarie, l rechem la
Constantinopol. Unindu-se cu banda ce se ntorcea din Chersones, Zabergan pustii Thracia nc 4
luni. Soarta hunilor din Chersonesul tracic nu fu mai fericit. Neputnd face sprtur n marele
val care nchidea peninsula, Zabergan puse s se construiasc brci, mbarc oameni la Aenos
(lng gura rului Hebrus) ca s debarce pe coasta sud-vestic a Chersonesului.
Finlay, op. cit., l, 257.
548

Germanus, un ofiter brav, simti, arunc asupra lor 20 de corbii cu oameni narmati si flota
barbar fu nimicit: nici unul nu scp. Cti putur scpa de la ntri-turi, respinsi, se unir cu
Zabergan. Banda trimis n Grecia nu putu face nimic, neputnd trece de Termo-pyle, unde a fost
respins de garnizoan.
lustinian a rscumprat captivii contra unei sume mari de bani si kutrigurii trecur napoi
Dunrea. Apoi, mpratul le ntinse o curs pentru a-i nimici. Scrise lui Sandichl (Sandilkh) c
intrnd n Thracia, kutrigurii au luat tot aurul destinat utrigurilor si l ndemn s se arunce, deci,
asupra lor, dac sunt ntr-adevr amicii imperiului, si s ia si ce li se datoreaz. Totodat, i
amenint c, dac i va lsa nepedepsiti, mpratul va transfera amicitia sa kutrigurilor. siretenia a
prins, Sandichl se arunc asupra vecinilor si si ostilittile nencetate dintre aceste dou popoare
le-au mistuit energia.
Prokopios si Agathias i prezint pe kutriguri si utiguri drept triburi ale hunilor. Kutrigurii sunt
nruditi cu bulgarii - dar acestia din urm nu trebuie confundati cu bulgarii care au trecut Dunrea
n Moesia n secolul al VH-lea si au ntemeiat statul bulgar248. Bulgarii din vremea lui lustinian
poart si numele de uno-gunduri. Ei s-au luptat cu Theodoric si au nvlit adeseori n Peninsula
Balcanic n vremea domniei lui Anastasius249.
Pericolul hun a fost resimtit si n Crimeea. Orasele Cherson si Bosporos jucau acolo un mare rol
in co-
248 Cf. si J. Bury.
249 Ed. de Boor, p. 24; J. Bury, Appendix la voi. IV din ed. lui Gibbon, nota 16.
549
NICOLAE BANESCU
mertul imperiului cu barbarii din acele prti. Hunii acaparaser cea mai mare parte a peninsulei si
amenintau posesiunile imperiului. Acolo, n munti, erau si gotii, resturile marii migratii
germanice. lustinian a construit mai multe forturi si un lung zid ale crui urme se vd. Acest
sistem de fortificatii a nlturat primejdia bunic n posesiunile bizantine si n colonia gotilor.
d. Aprarea imperiului. Una dintre preocuprile necontenite ale lui lustinian a fost aceea de a-si
asigura fruntariile imperiului mpotriva acestor nvliri care se nteteau din ce n ce mai mult.
Cum arat Ch. Diehl, trei msuri erau menite a desvrsi aceast oper defensiv a imperiului:
1) alctuirea de comandamente mari;
2) crearea unor teritorii militare la frontiere;
3) construirea unui mare numr de citadele, grupate ntr-un sistem nou, menit a asigura aprarea
trii250.
Din veacul al V-lea imperiul se mprtea, din punct de vedere militar, n cteva comandamente
mari, ncredintate acelor magistri militum, pe care adesea i-am ntlnit.
n Europa, erau un magister militum per Illyricum si unul per Thraciam, la care se adugau
magistri militum praesentales, care rezidau la Constantinopol si exercitau puterea lor ntr-o larg
zon n jurul Con-stantinopolului, nsrcinati n particular cu aprarea zidului lung ridicat de
Anastasios ntre Marea Neagr si Marmara.
' Vezi Justinien, p. 244 si urm.
550

lustinian pstr aceste circumscriptii teritoriale, la care se pare c adug un comandament nou,
cuprinznd Moesia si Scitia: n texte, cel putin, se ntlneste adesea un magister militum al
Moesiei.
n Asia, teritoriul imens de la Marea Neagr pn n Egipt era pus sub autoritatea unui singur
magister militum per Orientem. lustinian desfcu n dou acest vast comandament: Armeniile si
Pontul alctuir un comandament nou, peste care se afla un magister militum Armeniae. n Africa
se pusese de asemeni un magister militum, Italia si Spania cucerite de asemenea avur pe ai lor.
Astfel 9 sau si 10 generali, analogi generalilor nostri de corp de armat, si mprteau puterile
militare ale Bizantului, asigurnd, fiecare n circumscriptia sa, aprarea.
Dar pentru aprarea imediat a frontierei, acesti mari sefi, nu ajungeau. In aceast privint,
lustinian reorganiza o institutie militar a vechiului imperiu: de-a lungul Hmes-ului, el organiz
teritorii militare, comandate de duci, cu rangul de spectabiles, si aprate de trupe speciale,
soldatii de frontier", limitanei.
De la mijlocul veacului al III-lea, paza hotarelor se ncredintase unor trupe speciale, soldati si
coloni n acelasi timp, crora li se ddeau pmnturi n apropierea frontierei, iar ei trebuiau s si
le cultive si totodat s le apere. lustinian reorganiza aceast armat teritorial. El nsusi schit
planul dup care se fcu aceast reorganizare n Africa, n rescriptul adresat n aceast
mprejurare lui Belisarie se arta care era rolul si conditia acestor soldati. Oamenii, recrutati
dintre
551

provincialii de la granit mai ales, primeau pmnturi probabil scutite de impozit; pe lng
aceasta, ei primeau si o sold, n schimb, ei trebuiau, pe timp de pace, s cultive aceste pmnturi
si s supravegheze cile care duceau dincolo de limes, pentru a mpiedica orice relatii comerciale
neautorizate ntre barbari si imperiu, n caz de tulburare la granit, ei trebuiau s ia armele si s
sar n aprare, n nici un caz nu puteau prsi limesul unde erau asezati, perpetuitatea serviciului
militar era conditia formal a dreptului lor de proprietate. Erau autorizati a se cstori si familia
lor locuia cu dnsii n acele castella unde cantonau. Supusi autorittii ducilor, grupati n
regimente comandate de tribuni, soldatii acestia cultivatori erau mprtiti n garnizoane mai mult
sau mai putin tari, n orasele ntrite si fronturile frontierei. Pentru a face fat menirii lor, ofiterii
trebuiau s-i instruiasc adesea251. Prin aceste msuri, lustinian spera s asigure, fr concursul
armatei regulate, aprarea granitelor. El complet opera restaurnd o institutie militar a Romei,
aceea care, sub numele de foederati sau gentiles, ncorpora n armata imperial popoarele barbare
(gentes) cantonate n apropierea imediat a frontierei, n schimbul unui ajutor anual (annona)
vrsat n minile sefilor, uneori n schimbul unor teritorii cedate din pmntul roman, aceste
triburi se legau a deveni servitorii Bizantului si a pune contingentele lor la dispozitia autorittii
imperiale. La cererea mpratului, ei veneau, sub ordinele sefilor nationali, s se pun sub
251 Ibidem, pp. 226-227. 552

comanda ducelui vecin cu dnsii si concurau cu limi-tanei la aprarea teritoriului roman25-.

Auxiliari preti-osi, prin cunoasterea locurilor, prin bravura lor, ei ajungeau adesea primejdiosi
prin indisciplina, lipsa de credint si cupiditatea lor233.
n aceste mari fsii de teritorii militare, rolul principal pe care-1 aveau limitanei era de a ocupa si
apra cettile situate de-a lungul limes-ului. Pentru a apra monarhia, lustinian se sili s ridice pe
toate frontierele o linie continu de fortrete. El realiz, n aceast privint, o oper care pare o
minune; reconstitui, ntrin-du-1, admirabilul sistem defensiv creat odinioar de Roma, acoperi
toate provinciile de o retea de castella. Azi, cnd se vd ruinele acestor numeroase si puternice
citadele, risipite pe toat ntinderea vechiului imperiu bizantin, impresia este de uimire, iar n fata
acestei opere colosale prin care, dup expresia lui Prokopios, lustinian a mntuit monarhia",
ntelegi admiratia exprimat de istoricul veacului al Vl-lea.
Sistemul era urmtorul: de-a lungul limes-ului, o serie de orase fortificate, legate ntre ele printr-o
linie de posturi - castella, (ppovpia, destul de apropiate unele de altele, solid construite, prevzute
cu ap si alimente si ocupate de garnizoane mici. Scopul lor era ndoit: pe deoparte, ele trebuiau
s nchid frontiera si s supravegheze apropierea dusmanului, iar pe de alt parte s serveasc
drept baz de operatii coloanelor expeditionare trimise pentru a prda teritoriul inamic.
252 Mommsen, Das romische Militrwesen seit Diocletian, n idem, Historische Schriften, voi.
III, Bd, p. 206 si urm.
253 Justinien, pp. 227-228.
553

Dar aceast linie nu era totdeauna o barier de netrecut pentru dusman. De aceea, n spatele ei, la
o oarecare distant, se desfsura o a doua linie de citadele, mai nsemnate si mai distantate unele
de altele. Ele erau de obicei orase mari, cu garnizoane puternice, care serveau de sprijin celor
dinti; n acelasi timp ele ofereau azil populatiilor din cmpie, n caz de invazie. Aceasta a fost
ntotdeauna preocuparea generalilor bizantini: asigurarea unui adpost populatiei lipsite de
aprare a provinciilor. Trectorile nsemnate, defileuri-le erau pzite de redute si transformate,
dup expresia bizantin, n clisuri; pe coline se nltau turnuri de observatie de unde se vestea
apropierea dusmanului; n sfrsit, ci strategice se deschideau nuntrul trii pentru a pune n
comunicatie fortretele si a face aprarea mai usoar. Astfel toat tara se acoperise de cetti si
ntriri254.
Desigur c aceste cetti si forturi se deosebeau, dup nsemntatea lor, n privinta lucrrilor de
aprare ce le cuprindeau. Pe cnd marile cetti, acelea de la hotarele asiatice mai ales, aveau trei
linii de aprare -un zid de centur nalt de dou etaje si flancat de turnuri puternice cu creneluri,
un alt zid naintea acestuia si un sant larg si adnc, mrginit de un parapet de pmnt - fortretele
mai mici si redutele erau construite dup un sistem mai simplu, cu dou sau cu o singur linie de
aprare. Dar n toate gseau aplicatie unele principii comune ale fortificatiei bizantine. Trebuia de
exemplu ca zidul s fie foarte nalt si gros: nalt
Ibidem, 234-238.
554
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
pentru a mpiedica escaladarea si a asigura aprtorilor dominatia asupra miscrilor inamicului,
gros pentru a rezista loviturilor aplicate de masinile de rzboi. Zidul avea 10, 12 si chiar 18 metri
nltime, grosimea era de aproape 4 metri. Turnuri multe si dese trebuiau s acopere cu folos
spatiile intermediare si unele dintre ele, izolate de restul sistemului defensiv, erau adevrate
forturi, unde se concentra rezistenta suprem. santul trebuia s fie foarte adnc, pentru a-i asigura
pe aprtori mpotriva minelor din partea dusmanilor. Cetatea trebuia s fie apoi bine nzestrat
cu provizii si ap. De aceea se construiau ntr-nsa o multime ele magazii de aprovizionare si
multe cisterne si apeducte, n fiecare cetate era apoi un arsenal public si corpuri special organizate
pentru manevrarea masinilor de rzboi.
Astfel era, n trsturile sale generale, sistemul fortificatiei bizantine n veacul al Vl-lea, asa cum
ne apare n Africa si n alte cetti nsemnate ale Orientului. Se poate vedea prin urmare ce sfortare
urias s-a fcut, prin vointa lui lustinian, pe toate frontierele imperiului si se poate lesne ghici ct
cheltuial de lucru si de bani, ce repede si energic activitate s-a desfsurat n acesti ctiva ani
pentru aceast ntreprindere colosal.
Nu putem enumera, dup Prokopios, numeroasele lucrri de fortificatie fcute din nou sau
restaurate de lustinian. E de ajuns s fie schitate trsturile principale ale operei. Pe frontiera de
nord, de la mbucturile Savei pn la Gurile Dunrii, mai mult de 80 de castella fur construite
ori reparate, printre care citm: Singidunum (Belgrad), Octavum, Viminacium, Novae,
555

Ratiaria, Augusta, Securisca, Durostorum, Troesmis, iar pe trmul stng, puternicul cap de pod
Lederata255. Acestea erau, n cea mai mare parte, vechi citadele romane pe care mpratul le puse
n stare de aprare. Dar originalitatea operei lui se vede n msurile luate pentru a asigura, n
spatele acestei prime linii, protectia teritoriului bizantin, n Dacia, n Dardania, n Moe-sia, mai la
miazzi n Macedonia, n Epir, n Thracia sute de castella se ridicar, formnd o a doua si a treia
linie de aprare. Numai n Dardania, provincia de origine a lui lustinian, opt castele noi au fost
construite si 61 restaurate256. Scupi, lng satul n care el se nscuse, ncepu o nou er n istoria
sa sub numele lusti-niana prima.K1 mpodobit cu constructii frumoase,
255 Aed., IV, 5-6. [Competent si foarte util identificare si raportare a acestor toponime la
denumirile lor actuale n H. Mi-hescu, La langue latine dans le Sud-est de l'Europe, Bucuresti-
Paris, 1978, lucrare mai complet dect editia ei romneasc, aprut la Bucuresti, n 1960.]
256 Ibid., IV, 8.
257 [Creat pentru prefectura Illyricum, ale crei centre mai importante fuseser pn atunci
Sirmium (azi Sremska Mitrovica) si Thessalonic, arhiepiscopia de Justiniana Prima a aprut prin
novella a Xl-a din 14 aprilie 535, ale crei prevederi au fost reluate pe scurt si n nuvella CXXXI
din 18 martie 545. Ea se afl n apropiere de Tauresium, localitatea natal a lui lustinian. Unii
nvtati au identificat-o cu Scupi, actualul Skopje, opinie pe care o vedem mprtsit si de N.
Bnescu, altii cu Lychnidus, devenit ulterior Achris (azi Ohrida), sediul cunoscutei arhiepiscopii
autocefale care n toat perioada medieval a purtat titlul fostei lustiniana Prima. Arheologii
iugoslavi sustin c lustiniana Prima se afla pe locul actualului Caricin Grad, situat la 40 km de
Naissus (azi Nis), spre sud-vest (V.R. Petkovic, Lesfouilles de Tsaritchin Grad, Cahiers
Archeologiques (Paris), III, 1948, p. 40-
556
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
ea fu ridicat la nalta demnitate de metropol eclesi-astic a Illyricului. Ulpiana (azi Lipljan) fu
de asemenea nfrumusetat si lu numele de lustiniana secunda, n mijlocul peninsulei, Sardica si
Naissus fur restaurate solid. Chiar pe coastele arhipelagului si ale Mrii Marmara se construir
fortificatii. Heracleea fu aprat, la Raedestos cldi o puternic cetate si construi din nou zidurile
ce protejau Chersonesul Thraci-ei258. n sfrsit, cu mult mai jos, se ridicar ntriri si n Grecia
de Nord; la Termopyle se opri trectoarea prin ziduri, istmul de Corint se tie printr-o ntrire
flancat de turnuri. Astfel toat Peninsula Balcanic alctui un vast cmp ntrit.
n Asia, opera lui lustinian259 cuprinde multe pagini. Pe coastele Pontului Euxin, Cherson si
Bosporos erau marile centre ale comertului ntre Mediterana si bazinul Don si Volga, ntre ele,
Crimeea era ocupat de huni. Nu stim nc dac erau n relatii de federati. Dar n 528, Grod,
regele lor, fu invitat la Constantinopol si lustinian l botez, ntors acas, distruse idolii si po-
48; A. Grabar, Les monuments de Tsaritchin Grad etjustiniana Prima, Cahiers Archeologiques",
III, 1948, p. 49-63; D. Boskovic n Actes du IV-e Congres International d'etudes byzantines", t.
II, Paris, 1951, p. 53-65; V. Kondic si V. Popovic Tsaritchim Grad. Sitefortifie dans l'Illyricum
byzantin, Belgrad, 1977; V. Popovic n XXVI Corso di cultura sull'arte ravennate e bizantina,
Ravenna, 1979, P- 249-311; E. Bbus, Justiniana Prima n lumina noilor cercetri, n Studii
teologice", XXXIX, 1987, l, p. 84-92; H.-D. Dopmann, Zur Problematik von Justinianea Prima,
n Miscellanea Bulgarica", 5 Viena, 1987.]
258 Ibid., IV, 9-10. .;j, ;
239 Ibid., V. . .
557
PFT

porul l ucise, iar garnizoana fu omort. lustinian trimise forte mari care i intimidar pe huni si
restabilir ordinea. Bosporos fu ntrit puternic, zidurile Cherso-nului refcute si dou noi forturi
se ridicar n sudul peninsulei, T6 'AOUOTOD KCII TO ev roptovftiTOCig260. Puternica
citadel Petra proteja tara Lzilor. Apoi, de la Trapezunt pn la Eufrat se ntinser mai multe linii
de fortrete, n Armenia, Theodosiupolis (Erzerum), Kitharizon, Martyropolis (cu trei linii de
aprare); n Mesopotamia Amida, Constantina, Dara, o alt Theodosiupolis, Circesium pe Eufrat,
apoi Zenobia si Pal-myra la hotarele desertului, fr a mai socoti numeroasele castella
intermediare: numai ntre Amida si Dara erau 15. Apoi, n spate, alt linie, n care aflm ntre
altele Satala, Colonea, Nicopolis, Sebasteia, Meli-tene, Edessa, Carrhae, Callinicum, Sura,
Hierapolis, Zeugma, n Euphratesia, n fine, Antiochia, care ajunse o formidabil cetate. Multe
existau nainte de lustinian, el avu meritul de a completa si a coordona aceste citadele ntr-un
sistem riguros.
n Africa, opera nfptuit fu si mai mare. Din msuri de prudent, vandalii distruseser
fortificatiile mai tuturor oraselor, aici era deci totul de refcut. Euagrios vorbeste de 150 orase
refcute de lustinian. La acestea se adugar o multime de noi fortrete: n Tripolita-nia, Leptis
Magna, Sabrata261- n Byzacena, coasta se acoperi de citadele; n interior, Capsa, Thelepte,
fortrete puternice, mai departe castelul Ammaedera; n spatele acestei linii, Chusira, Laribus,
Mamma, Kulu-
260 Prokopios, DeAedif., III, 7, 10-12; Bury, II, pp. 311-312.
261 De Aed. VI, 4.
558
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
fo262. Chartagina, Vaga fur restaurate. Numidia fu acoperit, de asemenea, de o multime de
fortrete. Chiar dincolo de provinciile cu totul supuse bizantinilor, tot trmul Africii, pn la
Coloanele lui Hercule263, se umplur de fortrete, n fata Spaniei, la hotarul cel mai deprtat al
dominatiei imperiale, puternicul castel Septem putea, dup afirmatiile lui Procopios, s nfrunte
toat lumea".
Opera aceeasta defensiv cu adevrat considerabil, observ Ch. Diehl, a fost totusi neputincioas
n a opri invaziile persilor si arabilor n Asia, ale slavilor si hunilor n Europa, ale berberilor n
Africa, nvtatul francez ne d explicatia acestei stranii constatri264. Pentru a ridica un numr
att ele covrsitor de cetti ntr-un timp att de scurt, s-a lucrat prea repede si soliditatea
constructiei a fost jertfit, multe lucrri au rmas chiar neterminate. Pe de alt parte, armata de
ocupatie nu era destul de mare pentru a ocupa serios toate aceste posturi. Multe posturi secundare
par a nu fi avut deloc garnizoan si a fi fost ncredintate numai pazei locuitorilor. si n acelea unde
erau trupe imperiale se ntlnesc adesea detasamente prea slabe, incapabile de a apra regiunea
respectiv. Desigur, aceste cetti ofereau un adpost locuitorilor de la tar si ele nu puteau fi
cucerite usor de adversari care nu erau priceputi n arta asediului. Dar de pe nltimea zidurilor
lor, aprtorii priveau neputinciosi la prada si incendiile barbarilor asupra tinutului. tara
descoperit
262 Ibid, VI, 6.
263 Ibid, VI, 7.
V. Justinien, 243-246. -i:fe V:>Y> k
559
NICOLAE BANESCU
era astfel clcat de incursiunile ce nu puteau fi oprite. Trebuie s tinem apoi cont c multe dintre
marile fortificatii ale domniei s-au ridicat n urma invaziilor si pentru a le prentmpina
ntoarcerea, n Mesopotamia, de exemplu, n urma nimicirii care nsoti invazia lui Chosroes,
mpratul lu msurile de aprare necesare. Acelasi lucru se petrece probabil pe Dunre, dup
invazia slav pustiitoare din 540.
si, n sfrsit, aici, ca pretutindeni, dup activitatea primilor ani, veni repede prsirea, decadenta.
6. Realizrile interne ale domniei lui lustinian
a. Opera legislativ. Alturi de aceste mari rzboaie pe care le-am vzut, lustinian a ntreprins si o
oper legislativ, si acesteia i se datoreaz, n cea mai mare msur, popularitatea numelui su
printre urmasi. Din ordinele si sub influenta sa a fost redactat acel monument de compilatiuni
juridice si de ordonante pe care modernii le numesc Corpus juris civilis, ale crui patru prti sunt:
Institutele, Digestele, Codul lustinian si Novelele. Oper urias, prin care Roma a transmis
posterittii ceea ce a creat mai bun, Dreptul su, ea a format, pe tot parcursul Evului Mediu si
rmne nc si azi, adevrat baz a studiului Dreptului roman.
Ch. Diehl subliniaz adncul respect pe care lustinian l purta traditiilor vechi romane, al cror
reprezentant si mostenitor legitim se mndrea a fi. Roma fusese mare mai cu seam prin dou
lucruri: prin gloria armelor si prin stiinta dreptului. Pentru lustinian, mpratul trebuia s fie prin
urmare un rzboinic si un
560
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
legiuitor n acelasi timp. Prin opera sa juridic, lustini-an se arta deci mostenitor al vechii Rome.
Pe lng acestea, mai erau si consideratii de ordin practic ce trebuiau s-1 hotrasc n aceast
privint pe basileu: era dezordinea adnc ce stpnea atunci Dreptul roman. Regulile sale se
scoteau din 2 izvoare: ordonantele imperiale (leges) si scrierile jurisconsultilor (jus). Dar aceste
materiale erau foarte mprstiate; ele se gseau anevoie si apoi erau pline de contradictii.
Administratia suferea din aceast pricin, procesele deveneau interminabile, judectile se
ntemeiau mai putin pe lege dect pe bunul plac al judectorilor. Era prin urmare o urgent s se
adune si s se coordoneze toate aceste texte, s se reduc ntr-un sistem usor de consultat si s se
pun capt arbitrariului magistratilor265.
lustinian avu norocul de a gsi pentru aceast oper urias un om eminent: Trebonian a fost
sufletul acestei lucrri si mpratul nsusi o recunoaste, covrsind de laude stiinta juridic a
ministrului su si experienta sa practic266.
La 13 februarie 528, o comisie de 10 membri, nalti functionari administrativi, doi avocati de
merit si un profesor de drept de la scoala din Constantinopol, Theofil, n fruntea crora sttea
Trebonian, fu nsrci-
265 Ibid., pp. 248-250.
266 stiinta lui multilateral e schitat de Gibbon, op. cit., ed. Bury, IV, p. 492; P. Kruger, Histoire
des sources du droit romain, Paris, 1894. Ch. Diehl, op. cit., cap. V; E. &ein, Histoire de Bas-
Empire, II, 1959, pp. 402-417; Z. von Lingenthal, Geschichte des griechisch-romischen Rechts,
III, Berlin, 1892.
561
Y
NICOLAE BANESCU
nat s strng si s claseze constitutiile imperiale de la Hadrian ncoace, ntr-un an si ceva
lucrarea era gata: la 7 aprilie 529, colectia de texte astepta a fi promulgat. Acesta fu Codul
lustinian mprtit n 12 crti si care trebuia s aib putere de lege n tot imperiul, lund locul
culegerilor de mai nainte de acest fel26'.
Orict de important, opera aceasta nu era original, nainte de lustinian, Diocletian si Teodosius
al II-lea compuseser astfel de coduri. Dar opera personal a lui lustinian fur Digestele (Digesta
sau Pandec-tae - nvSeKTai). n aceast oper, el vru s strng ntr-un corp de doctrin prerile
jurisconsultilor celor mai eminenti ai Romei vechi, pentru a pune la ndemna juristilor, sub o
form comod, textele necesare ale jurisprudentei. Ambitia mpratului mergea nc mai departe.
El voia s pstreze astfel posterittii pretioasele materiale adunate n timp de veacuri de
ntelepciunea roman si s dea astfel un nou impuls stiintei juridice. Lucrarea era enorm:
trebuiau s se extrag vreo 2.000 de crti. Dar lustinian chem ajutorul lui Dumnezeu pentru
aceast oper dezndjduit", cum o numeste chiar el.
La 15 decembrie 530, o comisie format din 16 membri a fost constituit, sub presedintia lui
Treboni-an (11 avocati, 4 profesori de drept: doi din Constanti-nopole, doi din Beyruth). Ea a fost
mprtit n trei sectiuni: una extrgea din operele privitoare la jus civile, n special din
comentariile cu care Pomponius, Ulpian si Paul mbogtiser tratatul de drept civil al lui Sabinus
si care se, numeste Libri ad Sabinum; a doua
7 Justinien, 250.
562
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
despuia lucrrile privitoare la jus honorarium, mai ales cele compuse de Ulpian, Paul si Gaius
asupra Edictului perpetuu al lui Hadrian268 si care se numesc Libri ad edictum; a treia parte, n
sfrsit, se ocupa de textele care nu intrau n nici una din acele categorii si mai ales Chestiunile si
Rspunsurile lui Papinian, Paul si Scaevola.
Astfel se formar trei serii de extrase: seria sabinia-n, seria edictal si seria papinian.
Materialele astfel adunate fur apoi cercetate n comisie, clasate, armonizate si distribuite n 7
crti. Aproximativ 40 de jurisconsulti au dat aceste extracte, ncepnd de la Q. Mucius Scaevola,
cel mai vechi, si pn la Hermogene si Charisius, care au trit n vecul al IV-lea. Dar mai ales s-
au pus la contributie Ulpian si Paul.
Lucrarea, pentru care se programaser 10 ani, fu gata dup trei, fiind publicat n 533. Graba cu
care s-a fcut a mpiedicat realizarea ei perfect.
Multe puncte slabe au fost relevate n aceast oper, lustinian a ngduit comisiei s aleag ce
socoate mai bun, s modifice, s elimine, mai cu seam s evite contradictiile. si rezultatul n-a
fost desvrsit. Sunt repetitii si sunt contradictii, antinomii. Libertatea lsat comisiei a fcut ca
adesea s se omit interpretrile jurisconsultilor, s se mutileze textul lor pentru a se nlocui cu
proza comisiei si, n chipul acesta, o multime de opere admirabile ale dreptului roman se pierdur
ori se alterar269.
268 Codificarea rescriptelor imperiale impuse de el ca singura legislatie.
* Justinien, 251-254. ' f
563
NICOLAE BANESCU
Nu e mai putin adevrat, cu toate acestea, c lucrarea lui lustinian ne-a transmis izvoarele
dreptului roman si a fcut prin aceasta un serviciu imens stiintei juridice si istoriei.
La 13 februarie 528, mpratul nsrcina printr-o ordonant o comisie compus din 17 functionari
n activitate sau retragere, din doi avocati si dintr-un profesor de drept s elaboreze un Cod nou,
cuprinznd legislatia n vigoare continut n Codurile Gregorian, Hermogenian si Theodosian,
precum si legile posterioare acestora. Comisia trebuia s elimine orice contradictie si tot ce era
perimat si inutil, n acest scop, era autorizat s suprime constitutii ntregi, s modifice textele pe
care le pstra si chiar s contopeasc mai multe ntr-o singur lege, pe cnd redactorii Codului
Thedosian nu fuseser autorizati dect la schimbri menite a face textul fiecrei constitutii mai
clar, fie ea perimat sau nu. Comisia execut lucrarea n 14 luni, pe cnd lucrrile pentru Codul
Theodosian tinuser aproape nou ani.
Trebonian a fost sufletul acestei ntreprinderi. Originar din Pamphylia, el fusese avocat la baroul
prefecturii Orientului. Ctre octombrie 529, cteva luni dup publicarea Codului, Trebonian fu
ridicat n functia de Chestor al Palatului sacru, pe care o tinu pn la moartea sa. Ctiva ani mai
trziu, Trebonian cumula chestura cu Magisterium officiorum.
Dup publicarea Codului, lustinian se hotrste, la sfatul lui Trebonian, s reia proiectul
theodosian de a codifica si mostenirea jurisprudentei clasice. El a dat la 15 decembrie 530 o
constitutie (.Deo auctore), poruncind lui Trebonian s constituie o comisie dup alegerea sa, cu
ajutorul creia s strng ntr-o singur oper ceea ce ar trebui s se extrag din scrierile
jurisprudentei clasice. Redactorii erau investiti, n privinta textelor utilizate, cu aceleasi drepturi
cu care fusese nvestit comisia Codului. Lucrarea a alctuit Digestele, redactat de Trebonian n
50 de crti. Comisia era alctuit din 16 membri: magister libellorum
Stein, pp. 404-405.
564

Constantin, 4 profesori de drept (doi din Constantinopol si doi din Beyruth) si 11 avocati.
Izvoarele sunt scoase din aproape 40 de autori, dintre care unii se urc n timpurile Republicii
romane; dar cea mai mare parte a textelor apartin jurisprudentei secolelor al II-lea si al III-lea.
Dup Ulpian, care a dat singur o treime a lucrrii, fiind cluza principal a redactorilor, vine
ndat Paul271. Enorma lucrare a fost terminat n trei ani, si la 16 decembrie 533, lustinian
promulg constitutia sa (Tanta circa nos), care a dat putere de lege Digestelor.
nainte de publicare Digestelor, constitutia imperial din 21 noiembrie 533 dduse putere de lege
Institutelor, manual elementar n 4 crti, destinat studentilor n drept. Autorii erau Tre-bonian,
Theofil, profesor de drept la Constantinopol, si Doro-theu, profesor la Beyruth, care 1-au redactat
dup lucrri analoge ale epocii clasice. Cteva sptmni mai trziu constitutia promulgat n
aceeasi zi cu a Digestelor, reforma programa nvtmntului juridic, mpratul nu admite scoli de
drept n afar de cele de la Constantinopol, Roma si Beyruth. El face obligatoriu anul al cincilea
de studiu, pn atunci facultativ, si stabileste n primul an de studii Institutele si primele crti din
Digesta, iar cei trei ani urmtori sunt consacrati numai Digestelor, iar al cincilea Codului.
Numrul legilor publicate de lustinian n decursul celor cinci ani care urmar redactiei Codului
din 529 fu att de mare nct o nou editie se impuse, si aceasta a fost opera lui Trebonian, ajutat
de patru membri ai comisiei Digestelor. Aceast nou editie fu promulgat prin constitutia de la
16 noiembrie 534, cuprinznd 12 crti ca si cea dinti, a crei ntrebuintare fu interzis.
Editia a doua a Codului lustinian, singura pe care o posedm, termin marea oper de codificare.
De altminteri, numai din sec. XVI s-a obisnuit a se numi Corpus juris civilis ntregul format din
Institute, Digesta, Codul din 534 si Novelle (adic esentialmente legile lui lustinian posterioare
acestei date)272.
271 Ibidem, pp. 408-409.
272 Ibidem, p. 411.
565
NICOLAE BANESCU
Opera juridic a lui lustinian a fost redactat n limba latin; mostenitor al mpratilor romani, el a
tinut, la fel cu Trebonian, ca limba dreptului roman - latina - s fie pstrat pe ct posibil ca limb
oficial a imperiului2'73, si acesta e un lucru caracteristic. Ceea ce ne mai izbeste n opera
legislativ a lui lustinian e ideea statului constituit dintr-o ierarhie de functionari care se supun
unui sef absolut, care guverneaz fr control si a crui autoritate e de drept divin. Teoria
despotismului imperial e formulat pentru prima dat n termenii cei mai expresivi si mai
completi. Prin aceasta, lustinian se arta nc mostenitorul Cesarilor Romei.
Dar alturi de aceste traditii ale trecutului pstrate cu pietate n veacul al Vl-lea apar si idei noi. O
mare lrgime de vederi strbate n opera lui lustinian. Ptruns de influenta crestin, el a simtit
caracterul adesea mbtrnit al vechiului Drept roman; de aceea s-a lsat condus, n ce priveste
dreptul persoanelor, de ceea ce el numeste humanitas, n ce priveste dreptul lucrurilor, de interesul
public si de naturalis ratio. Astfel principiile cele mai largi si mai echitabile ale dreptului gintilor
stergeau definitiv regulile strmte, n parte abrogate de mult, ale dreptului celor 12 Table.
n dreptul persoanelor, vechea conceptie a familiei dispare. Femeia devine egal cu brbatul;
legea precizeaz si ntreste drepturile sale asupra dotei. Relatiile dintre tat si copii se schimb.
Patriapotestas nu mai ngduie tatlui s refuze consimtmntul la cstoria copilului, sau cel
putin motivele acestui refuz trebuie s fie nftisate magistratului. Fiul ajunge stpn abso-
Ibidem. p. 407.
566
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
lut pe bunurile pe care le cstig, n toate relatiile dintre membrii familiei se introduce un spirit de
blndete si un viu sentiment al demnittii personale. Acelasi spirit se observ si n conditia
sclavilor. Ulpian proclamase c n dreptul natural toti oamenii sunt egali, c orice om se naste
liber si c sclavia e o stare contra naturii. Sclavajul se mblnzi mult, eliberarea din sclavie fu
ncurajat si fcut mai usoar. Acelasi spirit se impune fat de conditia femeilor socotite pe
treapta de jos a societtii: curtezanele si actritele; ele se puteau acum cstori cu oameni liberi si
chiar cu persoane ele rang senatorial (vezi aici influenta Theodorei).
Tot asa n ce priveste bunurile. Schimbri revolutionare sunt prevzute n dreptul de succesiune:
rudenia de snge, prin brbati si femei, hotra acum transmiterea bunurilor. Se puse ca principiu
dreptul natural al copilului de a mosteni o parte din averea tatlui. Afar de cazuri foarte rare,
copilul nu putea fi dezmostenit. Fetele, surorile fur chemate la mostenire.
Prin spiritul acesta de echitate, de blndete, de simplificare, opera lui lustinian pregti cile pe
care avea s se ndrumeze legislatia modern274.
Codul si Digesta nu erau suficiente. Pentru tinerimea care dorea s studieze dreptul, era necesar
un manual practic. lustinian se gndea la aceasta nc din 530. El puse pe Trebonian si doi
profesori de drept -Theofil si Dorotheu - s redacteze acest manual, n 533 si n acelasi an opera
fu gata. Aceasta fu refrezen-tat de Institute (Institutiones), redactate dup planul Institutelor lui
Gaius.
274 Ch. Diehl, Le monde oriental, pp. 85-87; Justinien, pp. 256-260.
567

n 534, apru a doua editie a Codului, sporit cu deciziile sau rescriptele mpratului, emise de la
529 ncoace: noul titlu e Codex repetitae praelectionis. Anul editia din 529 si acest text,
cuprinznd 4600-4700 decizii, care merg de la Hadrian pn la 534, e acela pe care l posedm
azi sub numele de Codul lustinian.
Pentru a pstra n puritatea sa original aceast legislatie, lustinian organiz nvtmntul juridic.
scoli de drept erau numeroase n Imperiu: la Constantino-pol, Roma, Berytos, Caesarea,
Alexandria si aiurea. lustinian pstr pe primele trei. nvtmntul se fcea pn atunci n 4 ani;
dar se studiau foarte putine opere: un rezumat din Institutele lui Gaius, ceva din crtile lui Ulpian
ad Sabinum si din cometariul su asupra Edictului, 8 crti din Responsa ale lui Papinian si cele 23
de crti din Responsa ale lui Paulus. Dreptul penal si procedura criminal erau lsate la o parte.
O reform se impunea. Un nou program de stat se schit, nvtmntul cuprinse cinci ani. n
primul an studentii (Justiniani novi) nvtau Institutele si primele 4 crti din Digeste. n al doilea,
al treilea si al patrulea an se studiau Digestele; n al cincilea, Codul275.
Tot din dorinta de a pstra curat legislatia sa, lustinian hotr prescriptii cu privire la cercetrile
stiintifice. El opri orice studiu critic asupra textelor legislatiei, orice comentariu, orice schimbare.
Se permiser numai traducerile si rezumatele (indices). Acest fapt nu mpiedic totusi parafraze la
texte, interpretri, co-
5 Just., pp. 263-264.
568
r
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
mentarii de multe ori ntinse. Toate aceste lucrri atest marea activitate care domnea n scolile de
drept n veacul al VI-lea276.
Pentru completarea operei sale, n cazuri neprevzute, pentru modificarea unei prti care ar fi
impus mai trziu o schimbare, lustinian si rezerv siesi dreptul de a legifera n toat libertatea.
De la 534-565 el public sub numele de novellae leges o serie de 154 ordonante, care n multe
puncte nsemnate modificar dreptul Codului si Digestelor. Cea mai mare parte totusi se refer la
afaceri administrative si eclesiastice si au prin aceasta un mare interes pentru istoria
administrativ a domniei.
Ele n-au fost niciodat reunite n colectie oficial, cu toat intentia anuntat a lui lustinian. Un
avocat din Constantinopole, Iulian, le strnse prima dat, n 555277-
Novellele fur scrise n greac, pentru a fi mai bine ntelese, cum se exprim nsusi lustinian ntr-
o ordonant a sa: nonpaterna voce legem conscripsimus sed hac communi et graeca, ut omnibus
sit nota propter facilem interpretationem"278.
b. Opera administrativ, n momentul n care lustinian lua conducerea imperiului de Orient,
situatia intern a monarhiei era foarte grav. Pretutindeni se artau motive de dezordine si
tulburri. La Constanti-nopol factiunile Hippodromului frmntau populatia cu rivalittile lor si
ntretineau opozitia pe care o f-
276 Ibidem, pp. 264-265.
277 Ibidem, p. 266. :r : - ........-.......;..........r-
278 Novelles, coli. II, tit. I, VII.: .:" ,, .,-,- ">M\ b^>.; ,rP '
569
l
NICOLAE BANESCU
ceau noului regim mostenitorii deposedati ai lui Anas-tasios; n provincii, obiceiurile
dezastruoase ale administratiei publice produceau o mare nesigurant si o mizerie adnc. Srcia
din ce n ce mai mare a imperiului sleia izvoarele bogtiei publice; impozitele nu se mai puteau
ncasa, tezaurul era gol, fondul de rezerv constituit de mpratul Anastasios era aproape secat. Pe
deasupra, certurile religioase mreau dezbinrile interne si fceau si mai acut criza n care se
zbtea monarhia.
Pentru a lecui toate aceste rele, pentru a pune ordine n lucruri, pentru a curma mai cu seam
abuzurile administrative, o mare reform se impunea. lustinian ntreprinse cu ndrzneal aceast
reform; el o urmri, cu mare struint, n tot cursul domniei sale. Introduse n administratia
bizantin unele principii esentiale si prin aceasta domnia sa reprezint un moment important n
istoria administrativ a Imperiului de Rsrit279.
Pentru a ne face o idee despre cauzele multiple ce impuneau aceast reform, e de ajuns a strbate
no-vellele lui lustinian, adevrate documente oficiale n aceast privint.
Un vechi obicei al Bizantului era de a se lua sume considerabile de la cei care erau numiti ca
guvernatori ai provinciilor (suffragia) si aceste sume mergeau parte la mprat, parte la prefectul
pretoriului. Cei care aspirau la asemenea posturi erau nevoiti s se mprumute cu dobnzi enorme.
Salariile nu erau de ajuns s-i despgubeasc de sumele cheltuite pentru obtine -
1 Ch. Diehl, Justinien, 270; E. Stein, op. cit., p. 463 si urm.
570
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
rea postului si ei cutau s si le procure prin mijloace neregulate pe socoteala provincialilor,
mpratul arat c ei obisnuiau s ia de la contribuabili de trei si de zece ori mai mult dect
pltiser .pentru functia lor, iar acest lucru sleia tezaurul, ducea la coruperea justitiei si la
demoralizarea general n provincii. Soldatii apsau ele asemenea greu asupra locuitorilor, le
devastau locuintele, le uzurpau pmnturile. Marii proprietari, adevrati tirani feudali, ncorporau
la domeniile lor bunurile altora; ei ntretineau pe cheltuiala lor bande de bucellari care pustiau
tinuturile. tara se depopula, orasele, pe care faimosii defensores erau neputinciosi a le apra, era
pustiite; tarinele se goleau de muncitori si agricultura ncetase. Rscoalele izbucneau adesea n
provincii. Iar n Constantinopol imigrau n mas multimea nemultumitilor, toti ctia aveau de
ndreptat plngeri mpratului, pentru nedreptti diferite, aducnd n capital fermentul revolutiei-
80.
lustinian fu adnc miscat de aceast stare de lucruri nefericit si primejdioas. El avea o sincer
dorint de a face bine, o grij real fat de supusii si; socotea c rolul de reformator era o datorie
a functiunii sale imperiale, un act de recunostint ctre Dumnezeu care-1 coplesise cu binefacerile
sale. De aici, spiritul su autoritar era condus n chip firesc ctre centralizarea administrativ. Mai
contribuia la aceasta si un interes superior de stat: provinciile ruinate nu mai puteau da nimic
pentru nevoile publice. De aceea, lustinian se
280 Diehl, op. cit., 270-274, n care autorul rezum observatiile crude ale mpratului.
571
NICOLAE BANESCU
strduia s creeze un corp de functionari disciplinati si docili, serios constituit si recrutat cu
deosebit atentie.
n 535, prin dou ordonante (novellele 8 si 17), date pe 15 si 16 aprilie, lustinian fix principiile
reformei administrative la care a contribuit si loan din Cappadocia, n a doua sa prefectur,
datorat nainte de toate generozittii perechii imperiale281. Aboli sistemul cumprrii functiei, al
acelor suffragia. Guvernatorii trebuiau s triasc din salariile lor si s se poarte printeste fat de
populatie, s nu primeasc bani, s fie drepti n judectile lor, s pedepseasc pe vinovati. Pentru
a mpiedica exploatarea contribuabilor, mpratul mri veniturile functiilor publice, sczu mult
sumele pltite la numire si permise s se plteasc numai anumite sume (awr\&eiai) pentru
obtinerea brevetului de numire. El cerea necontenit ca functionarii si s aib, dup expresia sa,
minile curate". Acestia trebuiau apoi s se intereseze de strngerea contributiilor, si mpratul i
fcu responsabili de plata integral a contributiilor regiunii ce li se ncredinta.
Apoi impuse oricrui functionar depunerea unui jurmnt solemn prin care se obliga a servi
credincios pe stpnii si lustinian si Theodora prin care declara c a obtinut functia fr a da
nimnui bani ca suffragi-um, afar de taxele permise; prin acest jurmnt, noul numit se ndatora
s guverneze fr nselciune, cu integritate si cinste si s apere pe supusii mpratului de orice
violent. Legislatia iustinian mreste influenta episcopilor n controlul administratiei. Episcopii
erau invitati s supravegheze purtarea guvernatorilor si s
E. Stein, Histoire du Bas-Empire, II, pp. 463-464.
572

reclame stricta aplicare a legilor, al cror text trebuiau s-1 afiseze pe usile bisericilor282. Dar
ntr-o novell (din 15 august 535) atribuit de Stein influentei lui loan de Cappadocia se ncearc
renvierea institutiilor municipale pe baz laic. Aceast novell nu a putut fi primit cu bucurie
de municipalitti, deoarece poruncea ca n fiecare oras cettenii fruntasi s ndeplineasc functia
timp de 2 ani prin rotatie si impunea ca, pe lng vechile atributii, defensorii s decid procese n
valoare de pn la 300 nomismata si n cazuri criminale mici283. Au fost date tot atunci si alte
cteva legi, pentru protectia poporului mpotriva abuzurilor administratiei. Confirmarea vechii
reguli dup care guvernatorul trebuia s rmn n provincia sa timp de 50 de zile dup iesirea din
functie, ca s rspund de actele sale, trebuie amintit n mod special. Functia de defensor
civitatis ajunsese nefolositoare n practic, fiindc era ndeplinit de oameni fr influent sau
situatie, care nu puteau avea o atitudine independent fat de guvernatori. lustinian cut s o
restaureze printr-o reform.
c. Reorganizarea provincial, n veacul al V-lea, putine schimbri se fcuser n amnuntele
sistemului provincial care fusese ntocmit de Diocletian si modificat ici-colo de urmasii si.
Provinciile fuseser mereu mbucttite284. lustinian, care voia un guvernmnt local mai
puternic si o putere central mai ascultat, nu ncerc o revizuire complet a sistemului existent,
dar
282 Diehl, Just., 276 si urm.
283 Stein, op. cit., pp. 467-468.
284 Buiy, II, pp. 338-339-
573
fcu multe schimbri n care se deprta de la principiile lui Diocletian. El combin n unele cazuri
provincii mici pentru a alctui mari guvernminte. Acesta e nceputul sistemului care a creat la
nceputul secolului al VH-lea regimul themelor". Armenia, crescut mult prin anexiuni recente,
prin novella 31 din anul 536 fu mprtit n 4 provincii. Macedonia II fu reunit cu Dardania.
Egiptul, reorganizat dup un plan simplu, reuni ntr-un singur guvernmnt cele dou provincii
vechi ale Libiei, si deasupra guvernatorilor de provincii fu pus un magistrat superior. Tot asa, si n
celelalte prti.
Quaestura exercitus. O lege din 18 mai 536 nfiinta o magistratur cu caracter special, aceea de
quaestor lustinianus exercitus (quaestor iustinian al armatei), un illustris depinznd direct de
mprat, ca sef civil si militar al teritoriilor puse sub autoritatea sa. Aceast nou circumscriptie
cuprindea Moesia secund si Sci-tia cele dou provincii danubiene care fcuser parte pn
acum din dieceza Thraciei - provincia insulelor (adic Cyclaclele si arhipelagurile nsirate de la
Lesbos pn la Rhodos) si Caria, desfcute din dieceza Asiei, precum si insula Cipru, desfcut
din dieceza Orientului. Consideratii de ordin militar au determinat aceast creatie: quaestor
exercitus e nainte de toate un general nsrcinat cu aprarea Dunrii de Jos, si sediul
administratiei sale se afl la Odessus (Varna). Cum arat foarte bine Stein283, legtura dintre cele
5 provincii pu-
285 Stein, op. cit., pp. 474-475. [Aceste aspecte au fost reluate de H. Ahrweiler, Byzance et la
mer, Paris, Presses Universitaires de France, 1966.]
574
l
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
se sub ordinele quaestondui armatei era caracterul lor maritim sau quasi-maritim, cci Moesia
secund se ntindea de-a lungul Dunrii, care era navigabil pentru cele mai mari vase ale epocii.
Cele dou provincii: insulele si Caria sunt originea themei Carabisiani", cum a artat Ch.
Diehl286.
n acelasi timp n care numrul provinciilor si deci al guvernatorilor scdea, dispreau vicarii
diecezelor, care serveau odinioar de intermediari ntre administratorii provinciilor si prefectul
pretoriului.
n sfrsit, pentru a simplifica mecanismul administratiei si pentru a ntri autoritatea public,
pentru binele supusilor si, lustinian se hotr s reuneasc n minile aceluiasi functionar puterile
civile si militare. Se punea astfel capt rivalittilor care fceau administratia public ineficace, n
unele prti se pstrar aceste puteri; dar n provinciile mai dificile, el aplic sistemul, n Arabia si
Fenicia vechiul praeses fu ridicat la rangul de moderator, n Palestina si Armenia I la rangul de
proconsul, n Pisidia, Lycaonia, Paflagonia, n Thracia se instituir pretori (praetor lustinianus); n
Isauria, Siria, Armenia III, Galatia - cte un comes lus-tinianus (comites); un moderator fu pus n
noul Helle-nopont (unit acum cu Pontus Polemaniacus), iar cele dou provincii ale Cappadociei
fur unite sub un pro^ consul lustinianus. Ei aveau rangul de spectabiles si erau mpodobiti cu
titlul lustiniani, reuneau n minile lor atributiile si apuntamentele vechiului praeses si
286 Ch. Diehl, Et. byz., 1905, p. 290 si urm. [Opinie diferit la H. Ahrweiler, op. cit]
575

duce, al crui loc l luau. La puterea civil, ei unir o larg autoritate asupra soldatilor cantonati n
circumscriptiile lor.
Aveau atributii de ordin financiar si un drept de jurisdictie foarte ntins; ei puteau judeca n apel
chiar cauze de o valoare sub 500 bani de aur [nomisme]. Prin aceasta, lustinian remedia si
sistemul judiciar. Era cunoscut ncetineala justitiei, proasta evident, venalitatea si partialitatea
judectorilor. Din aceast pricin, lumea ddea nval n Constantinopol pentru a depune plngeri
mpotriva primilor judectori si acest fapt pricinuia mari cheltuieli pentru mpricinati, pe lng c
tribunalele capitalei erau ncrcate de afaceri mrunte, si fceau s sufere administratia. De aceea
toti administratorii nou creati de lustinian n diecezele Pontului si Asiei, comiti, pretori,
proconsuli, moderatori, n Egipt prefectul augustal, n Orient cornitele Orientului, fur autorizati a
judeca n apel, fr posibilitatea de recurs, toate cauzele de o valoare mai mic dect 500
aurei287.
lustinian a reorganizat si marile comandamente militare. Un magister militum per Orientem
comandase pn la el ntregul teritoriu ce se ntindea de la Marea Neagr pn n Egipt. lustinian
a mprtit aceast comand, crend magistri militum" pentru Armenia si Mesopotamia. n
Europa, el a adugat la magister militum11 pentru Thracia si Illyricum nc unul, al Moesi-ei.
nainte de toate ns, pentru aprarea frontierei, a organizat de-a lungul limes-ului districtele
militare conduse de duces si ocupate de trupe speciale, limi-
287 Ch. Diehl, Just., p. 282. 576

tanei. Trei limites au fost formate n Egipt, cteva comenzi au fost njumttite n Siria si pe
Eufrat, alti duces au fost stabiliti n Armenia, n vreme ce altii vegheau la Dunre n Scitia, n cele
dou Moesii si n Dacia. Un lant continuu de fortrete a fost nltat de-al ungul frontierelor.
Reforma administratiei egiptene trebuie considerat drept opera lui loan de Cappadocia. Legea pe
care o institui apru n primele luni ale anului 539, la aproape 3 ani dup ultima novell
reformatoare. Aceast ntrziere si-o explic Stein prin pregtirea special de care a fost nevoie
pentru reorganizarea Egiptului, unde erau de nvins rezistente mari (monofizismul protejat de
Theodora; nalte demnitti ale unor aristocrati mari latifundiari, cum a fost Strategius, comes
sacra-rum largitionum).
Prin statutul din 539, prefectul augustal e abolit ca sef civil al ntregii dieceze a Egiptului. De
acum nainte, aceast diecez, care cuprindea 9 provincii civile grupate din punct de vedere
militar n 3 ducate, e acum mprtit n 5 circumscriptii, ai cror sefi sunt total independenti unul
de altul. Ei iau titlul de duce si ntrunesc n minile lor puterea civil si comandamentul militar. S-
a cutat a se mri tot mai mult prestigiul ducilor, pentru a tine n fru elementele de
descompunere feudalist, ntrind armtura administrativ a Statului288.
n epoca lui lustinian erau dou provincii intitulate Armenia, fcnd parte din dieceza Pontului.
Prin no-vella 31 din anul 536, mpratul a distribuit aceste dis-
1 Stein, op. cit., II, pp. 476-480./

tricte din nou, crend 4 provincii ale Armeniei, formate n parte din cele dou vechi provincii, n
parte din Pontus Polemoniacus si n parte din noi teritorii, care pn atunci fuseser n afara
sistemului provincial.
1. Armenia prim - parte din vechea Armenia prim (Teodosiopolis, Colonea, Satala, Nicopolis)
plus parte din Pontus Polemoniacus (Trapezus si Cerasus).
2. Armenia secund - restul din vechea Aremnia prim si parte din Pontus Polemoniacus
(Comana, Zela si Brisa).
3. Armenia a treia - vechea Armenia secund.
4. Armenia a patra - Sophanene, district dincolo de Eufrat, estul Armeniei a treia (capitala
Martyropolis).
Restul din Pontus Polemoniacus a fost unit cu vechiul Hellenopontus pentru a forma un nou
Helleno-pontus, aflat sub un guvernator cu titlul de moderator. De asemenea, Honorias si vechea
Paflagonia au fost unite ntr-o nou Paflagonie, sub un pretor289.
Reformele acestea, care transformau Orientul, nu au fost introduse si n Occident, n trile
cucerite de lustinian. mpratul, preocupat s dea populatiilor imaginea exact a administratiei
romane asa cum ele o cunoscuser mai nainte, pstr, n Africa si Italia recucerite, vechile
mprtiri administrative si deosebirea dintre puterea civil si cea militar.
Ca si n Italia, principiul reorganizrii administrative n Africa a fost acela al vechii separatii ntre
autoritatea civil si militar, n fruntea guvernmntului civil al Africii a fost asezat un prefect al
pretoriului, avnd n subordine 7 guvernatori, purtnd tilurile consulares
Bury, ed. Gibbon, voi. V, Appendix, nr. 4.
578

si praesides. Numeroasele oficii care controlau detaliile i ajutau pe functionari si asigurau

predominarea conducerii civile n prefectura Africii.
Tot asa au stat lucrurile si n prefectura Italiei reconstruit. De la 535 un praetor era n fruntea
Siciliei recucerite, dup 538 un prefect al pretoriului era numit n Italia si regimul administratiei
civile era stabilit dup capitularea Ravennei. Reorganizarea a fost fcut prin pragmatica
sanctiune din 554. Sub autoritatea prefectului, asistat ca mai nainte de 2 vicari, al Romei si al
Italiei, functionarii civili guvernau cele 13 provincii n care a fost mprtit peninsula.
La nevoie, n practic, exigente politice sau militare impuneau concentrarea ntregii autoritti ntr-
o singur mn. n Africa, Solomon si Germanos au combinat functiile si chiar titlurile de prefect
pretorian si magister militum. Narses a fost un real vicerege. Dar acestea erau numai abateri
exceptionale de la principiul stabilit, fiindc n acelasi timp, lustinian introduce legislatia
promulgat de el n Vestul recucerit. Vechiul sistem de impozite fu restaurat, iar contributiile
realizate mprtite, cum a fost nainte, ntre arca prefectului si casa largitiones. Un comes sacri
patrimonii per Italiam fu numit si imperialii logotbetae cereau cu rigoare rmsitele din timpul
regilor goti. lustinian sterse tot ce reamintea tirania" barbar. Contracte semnate n timpul lui
Totila, donatii fcute de regii barbari, msuri economice luate de ei n favoarea colonilor sau
sclavilor erau anulate si Pragmatica restaura proprietarilor romani toate pmnturile pe care le
aveau nainte de Totila. Sardinia si Corsica tineau de prefectura Africii. i
579
NICOLAF. BNESCU
Administratia militar era n acelasi fel ornduit, dar strict separat de cea civil. A fost
reconstruit dup modelul roman. Belisarie n Africa si Narses n Italia organizau aprarea
frontierei. Fiecare provincie forma o mare comand cu un magister militum n frunte. Africa,
Italia, Spania se aflau sub autoritatea unui astfel de magister, duci comandau districtele militare
(limites) create de-a lungul frontierei, n Africa erau la nceput 4, apoi, ndat dup aceea, 5:
Tripolitana, By-zacena, Numidia si Mauritania; patru erau si n Italia, de-a lungul frontierei
Alpilor. Duci erau si n Sardinia si Sicilia. n aceste districte stationau trupe speciale, li-mitanei,
dup tipul celor vechi. Recrutati dintre localnicii de la frontier, ei primeau feude, n timp de pace
cultivau pmntul si vegheau cile ce treceau prin limes; n timp de rzboi, luau armele si aprau
postul ncredintat lor sau mpreun cu trupe similare i respingeau pe nvlitori. Nu puteau prsi
niciodat limesul. Se puteau cstori. Grupati n regimente, comandati de tribuni, ei stationau n
orase ntrite si castele de la frontier. Pe lng acestia, lustinian ncerc s ncorporeze n armata
imperial popoarele barbare locuind n mprejurimile imperiului. Acesti gentiles sau foederati fac
un tratat perpetuu cu mpratul, primind un subsidiu anual (annona). Ei pun contingentele lor la
dispozitia ducilor din limes si sefii lor primesc de la mprat un fel de nvestitur, ca semn al
suveranittii romane.
Prokopios ne-a schitat n Istoria secret mizeria pe care restaurarea imperiului a adus-o n Africa
si Italia. Depopulate, provinciile erau ru guvernate, strivite de impozite, dup devastrile crunte
ale rzboiului, ^aits]
580

Disperate, provinciile de Vest au apelat la mprat s le ajute n mizeria lor. lustinian auzi acest
apel. Au fost luate msuri n Africa n scopul restaurrii cultivrii cmpurilor, districtele fur
repopulate, lucrri de utilitate public fur ridicate n orase, porturi deschise, orase noi construite
pe platoul nalt al Numidiei, Car-thagina mpodobit cu un palat, biserici, splendide bi. Msurile
au adus o real prosperitate.
Au fost luate msuri similare si n Italia, mpratul a usurat impozitele, a cutat s restaureze
marea aristocratie, dobort de Totila, a protejat si mbogtit Biserica si a reparat dezastrele
rzboiului. Ravenna nfrumusetat cu constructii ca Sn Vitale si Sn Apolinare n Classe ajunse
o capital, Milan fu ridicat din ruine, Roma pus n posesia privilegiilor care s-i dea o nviorare
economic, Neapole ajunse un mare port comercial290. Aceste reforme administrative au fost
completate printr-o mare oper de lucrri de utilitate public, n prima parte a domniei sale,
lustinian s-a interesat ndeosebi s nzestreze orasele cu asemenea lucrri: terme, apeducte,
cisterne, si s ridice din ruine pe cele nimicite de cutremure sau incendii.
Dac ne ntrebm acum care a fost rezultatul marii reforme din 535, un fapt ne izbeste de la
nceput si anume c, necontenit, pn la sfrsitul domniei, lustinian a fost nevoit s repete
ordonantele sale, s atrag atentia asupra prescriptiilor date. lustinian se mgulea cu faptul c a
restabilit ordinea; si totusi, pacea public a fost mereu tulburat; textele oficiale ne reveleaz
omoruri, acte de brigandaj, lupte cu armele, rscoale
' Diehl n Cambridge Med. History, pp. 22-24.
581
NICOLAE BANESCU
care au zguduit tara. Pentru a li se pune capt, se hotr, n 539, s se interzic purtarea armelor
celor care nu erau nrolati n armat.
Ceea ce e mai grav, abuzurile functionarilor continuau ca si nainte. Toate viciile, att de
cenzurate n ordonantele din 535, dinuiau si nfloreau. Aceasta se constat din numeroasele
novelle, n care mpratul se plnge de ntrzierea cu care noii functionari iau n stpnire
crmuirile lor, lsnd tinuturile luni ntregi n prsire, n care se demasc administratori abuzivi
si n care soldatii se mentioneaz ca o adevrat plag a provinciilor. El a nlocuit pe praefectus
vigilum (vwre-Jiapxog) subordonat mai nainte prefectului orasului, acum abolit291.
n 539, pentru a grbi mprtirea justitiei si a scpa capitala de o multime turbulent, mpratul
nfiinta la Constantinopol un magistrat extraordinar, quaesitor, judector suprem si prefect al
politiei n acelasi timp292. El trebuia s-i asiste pe cei care aveau motive legitime pentru a veni n
capital, s vegheze ca acestia s-si termine treburile repede si s se ntoarc acas, s-i trimit la
domiciliu pe cei care nu aveau motive serioase s rmn n capital. Avea si functii judiciare, iar
tribunalul su se ocupa cu anumite cazuri de crime293.
n privinta celor care nu aveau un loc de munc, acestora li se atribuiau anumite obligatii privind
serviciile publice. Cei care erau fiziceste capabili si refuzau aceste sarcini, erau expulzati din oras.
291 V. E. Stein, op. cit., p. 455 si 803.
292 Nov. 80, Diehl, op. cit., 294.
293 Vezi Bury, Hist. ofthe lat. Rom. emp. II, pp. 334-336.
582

Prefectul orasului a fost degrevat de o parte a rspunderilor sale, prin crearea unui nou post de
demnitar, care, ca si quaesitor, era si judector si sef de politie: Pretorul poporului" (.npaiiwp
TOV Sfmov), ale crui atributii erau s-i pedepseasc pe hoti.
Dac rezultatul a fost lamentabil, acest fapt nu are alt explicatie dect lipsa unei mini energice
care s duc la executarea ordonantelor. lustinian era incapabil n aceast privint, necesittile
domniei silindu-1 a da cel dinti exemplul nclcrii legilor pe care le promulga.
d. Politica financiar. De-a lungul ntregii sale domnii, lustinian a suferit din cauza lipsei de bani.
Pentru rzboaiele sale de cucerire, pentru constructiile sale uriase, pentru luxul imperial de care
era nconjurat, pentru cheltuielile politicii sale fat de barbari, el avea nevoie de sume enorme;
pentru aflarea lor, nu avea nici un scrupul.
Pentru a alimenta tezaurul, mpratul trebui s creeze impozite noi si s impun o rigoare
exagerat n administrarea finantelor.
Sistemul impozitelor, n genere apstor n Imperiul bizantin, a fost sub aceast domnie greu de
suportat pentru populatie; Prokopios arunc rspunderea pentru aceasta asupra lui lustinian.
Legile mpratului ne arat, ns, tot efortul lui de a mpiedica abuzurile functionarilor si a apra
populatia de excesele colectorilor de impozite. Este, de fapt, un contrast ntre aceste eforturi ale
lui lustinian si mizeria populatiei din provincii, strivit de impozite. Cheltuielile mari ale dom- >
niei, rzboaiele purtate, constructiile, pompa curtii,
583 ;
N1COLAE BNESCU
toate fceau s creasc nevoia de bani si lustinian insista totdeauna s se ncaseze cele datorate de
supusi. El a fost mai putin liberal si prudent dect unii predecesori n anularea rmsitelor
acumulate si n scutirea provinciilor devastate de invazie.
Cu toate criticile ce i s-au adus, trebuie s recunoastem c abuzurile stigmatizate n-au fost n cea
mai mare parte inventate de lustinian, ci o mostenire a trecutului. Nu era o noutate faptul c
locuitorii provinciilor prin care treceau trupele la rzboi erau obligati s procure hrana necesar
soldatilor si nutretul pentru cai si s le transporte n lagre. Cnd o provincie nu avea provizii
suficiente, trebuia s si le procure din alt parte. Sistemul, care era cunoscut ca o cumprare n
comun - coemptio (avvatvri) - ducea la contributii insuportabile. Drept urmare, lustinian a dat o
lege n 545 pentru a-i apra pe locuitori. Prevedea s fie pltiti pentru tot ceea ce procurau armatei
si nici o contributie n bani nu trebuia cerut de la ei294.
Alt institutie apstoare era epibole, care, atunci cnd pmnturile rmneau necultivate, fcea,
n anumite cazuri, pe proprietarii vecini rspunztori de impozitele acestor pmnturi. Micile
proprietti ale arendasilor liberi dintr-o comun erau socotite unitate fiscal, rspunztoare pentru
toat suma impus membrilor ei. Aceste proprietti erau numite 6^.6Kr\vaa. Adugirea de impozit
era numit epibole. lustinian pstr acest principiu, dar nu pare s-1 fi fcut mai aspru dect
nainte. E probabil totusi c n provinciile orientale, n timpul celui de-al doilea rzboi persan,
294 Ibidem, pp. 349-350. 584
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
invaziile dusmane si ciuma au pricinuit ruina multor proprietari si c aplicarea acestei epibole a
fost adesea foarte stnjenitoare295.
Un impozit care pare a f i o noutate si despre care nu gsim urm n legislatia imperial este asa-
zisul ae-rikon (epiKOV), un nume care sugereaz, cum observ Bury, c era un impozit pe
cldirile nalte296.
Bunurile imperiale au sporit prin recuperarea Africii. De asemenea, n provinciile din rsrit,
bunurile private si domeniile coroanei s-au extins considerabil, n paguba propriettii private
vecine. Se aplicau si confiscri la adresa vinovatilor, urmate de alte serii de abuzuri, n caz de
moarte a unui proprietar, posesiunile sale erau luate de ctre fisc. n loc de a ncorpora
propriettile confiscate n res privata, mpratul Anas-tasios I instituise un nou ministru,
comespatrimonii. lustian a fcut o alt schimbare: patrimoniul dispare, iar domeniile care-1
compuneau sunt ncredintate curatorilor (.curatores divinae domus). Domus divina era
patrimonium si curatorul pare a fi fost un functionar de curte mai degrab dect unul de stat,
lustinian avnd intentia de a considera administrarea domeniilor patri-
295 n Nov. 128 (anul 545) persoanele rspunztoare sunt descrise ca oi o/id<5oua rj
o\i6KT\vca xcopia xrex-TTj/jevot (Bury, II, 350 n. 2).
296 II, 350. [n aceast privint, chestiunea a fost transat de ctre F. Dolger si G. Ostrogorsky:
ftp desemna amenda pltit fiscului bizantin pentru diverse nclcri ale legii (cf. si Jacques
Bompaire, Actes de Xeropotamou, Paris, 1964, col. Archives de l'Athos", III, p. 146), ei fiindu-i
echivalent gloaba" din Evul Mediu romnesc.]
585

moniale, constnd din proprietti confiscate, drept o afacere personal a mpratului.

Unele schimbri s-au fcut si la vama din Constan-tinopol. Dar acum taxele vamale erau ncasate
atunci cnd corabia ajungea n portul capitalei. Existau ns posturi de observatie n Hellespo'nt si
Bosfor, care controlau s nu se produc evaziuni fiscale: un functionar era la Abydos, altul la
Hieron (iesirea din Bosfor), care controlau exportul mrfurilor prohibite. Ei erau pltiti cu salariu
fix si nu primeau nimic de la co-rbieri. Inovatia operat de Justinian a constat n aceea c ambele
statiuni au fost transformate n vmi pentru importuri, ai cror functionari aveau salariu, dar
primeau si o cot din taxele ncasate. Cel din Hieron purta mai trziu si titlul de Ko^Tjq toi)
'lepov KOU
IlOVTOX).
Istoria secret" i imput lui Justinian faptul de a fi instituit monopoluri, contribuind la
scumpirea bunurilor. Monopolul armelor nu avea motive economice (particularilor fiindu-le
interzis cumprarea armelor). Iar monopolul mtsii corespundea unei necesittii. Ceea ce pare
adevrat este economia fcut de lusti-nian, cu repercursiuni neplcute: abolirea consulatului,
care lipsi populatia de spectacole; scderea pensiilor oficialilor servind n birourile centrale a fost
tot o msur impopular. Parcimonia lui devine si mai criticabil n cazul armatei, unde mortii
rmneau nscrisi pe liste, fr a mai fi recrutati soldati noi.
lustinian a mai fost acuzat de Prokopios pentru traficul cu functiile nalte, n realitate, dup cum
arat Stein, el a fcut un comert foarte rentabil cu functiile onorifice. Dac mai trziu, n sec. X,
cumprarea unei
586
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
demnitti fr functie efectiv e de mult timp ceva legal, echivalnd cu achizitia unei rente
viagere, pasul decisiv n evolutia care a dus la acest rezultat pare a data de ia lustinian.
Originea sa o gsim mai nainte n timp. Zenon a creat consulatul onorific, care se obtinea prin
plata a 100 livre aur. Acelasi mprat a vndut locuri n scho-lele palatine, ceea ce a avut urmri
negative pentru valoarea acestei trupe. Sub Iustin I, acest lucru a fost continuat, astfel nct,
completndu-se efectivele celor 7 scholae existente, au fost create alte patru, de cte 500 de
oameni. Numrul de protectores domestici s-a mrit, de asemenea. Evident, cei numiti pe bani nu
serveau ca ofiteri subalterni, ci numai ca grzi de corp ale mpratului, desi erau prea numerosi
pentru a stationa toti n capital, astfel nct a trebuit ca o parte din ei s fac garnizoan aiurea, n
special n Galatia. n cele din urm, aceste 4 scholae de dat recent au fost suprimate fr
despgubiri297.
lustinian a distribuit demnitti de illustris cu aceeasi profunzime (larghete). Creatiile masive de il-
lustres onorari a depreciat mult illustratul vacant si a accelerat sub lustinian deprecierea
progresiv a tuturor demnittilor. Un mare numr de functii au fost create: un al treilea magister
militum praesentalis, quaestor lustinianus exercitus, curatorii caselor divine. Masa de illustres
creat l sili pe lustinian s nu permit intrarea n Senat dect pentru patricii298.
297 V. op. cit., pp. 428-429.
298 E. Stein, Hist. du Bas-Emp., voi. II, pp. 428-432. 3
587
NICOLAE BANESCU
La impozitul funciar, att de greu, pe care un sistem de repartitie gresit l fcea si mai apstor, se
adug greutatea mare a impozitului enifto^r], adjectio, despre care am vorbit si pe care l relum
din perspectiv fiscal, amintind c multimea mizeriilor clin epoc - bolile, rzboaiele, foametea,
spolierile guvernatorilor - adusese depopularea satelor; pmnturile rmneau prsite,
necultivate, iar fiscul era, prin urmare, amenintat cu ruina, lipsit de o parte nsemnat a
contributiilor. Atunci, legiuitorul leg de pmnturile cultivate pe cele sterile si, prin rspunderea
colectiv a grupelor cadastrale (o/id<5ot>Ao:) si fiscale (o/iofc^vcra) si asigur ncasarea
integral a impozitului. Acesta fu empokr\, pe care lustinian nu a inventat-o, fiindc ea exista
dinainte, numai c el i ddu, dac e s-1 credem pe Prokopios, o nou organizare si impuse o
rigoare nemaintlnit n aplicarea sa299.
Un alt impozit despre care am amintit, epiKOV (taxa aerului"), pe care Prokopios l atribuie lui
lustinian, lovea cldirile. Legislatia imperial se ocupa de mult timp de politia constructiilor, mai
ales a spatiilor libere dintre ele. n Constantinopol, un regulament al lui Zenon (478) interzicea
construirea de iesinduri cu o nltime mai mic de 15 picioare, aprox. 5 m, si acoperirea aerului"
acestor 15 picioare prin coloane sau ziduri. Contravenientii erau amendati cu 10 livre aur. loan de
Cappadocia a obtinut de la lustinian legea din l septembrie 531, extinznd dispozitia lui Zenon la
toate orasele imperiului, obtinnd astfel un mare venit pentru Prefectur300.
299 V. Diehl, op. cit., p. 296.
300 E. Stein, Hist. duBas-Emp., II, 443-444. V. ns Supra, n. 296.
588
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
n sfrsit, cei care nu erau proprietari plteau impozit personal, capitatio humana, KanviKov.
Acestea erau contributiile n bani. Alturi de acestea, drile n natur (annonae) tineau un loc tot
att de mare. Pentru ntretinerea trupelor, pentru alimentarea capitalei, provinciile trebuiau s
procure grul si acesta era pentru contribuabili un izvor de abuzuri nemrginite. Nu numai c li se
ridica grul, dar supusii trebuiau s-1 transporte din fundul provinciilor pn n orasele unde
stationau trupele sau pn n porturile n care se mbarca pentru Bizant: corvoad grea, care, dup
spusele unui istoric contemporan, Lydus, presra pmntul cu cadavrele oamenilor si
animalelor301. Dac grul era prea mult pentru capital, prefectul i silea pe provinciali s
rscumpere foarte scump cerealele, adesea stricate, ngrmdite n hambarele imperiale. Cnd
recolta era prea bogat, fiscul cerea contributia de gru n bani, iar cnd era prea slab si capitala
era amenintat de foamete, functionarii storceau provinciile pn le sectuiau.
Existau apoi sarcinile extraordinare, care constau n a da crute, cai, oameni pentru transportul
demnitarilor, curierilor mprtesti, armatei, n a ntretine podurile si soselele, a tia arbori si a-i
face scnduri pentru construirea galerelor, a da cnepa pentru pnz etc. -corvezile de tot felul,
mostenirea vechii administratii romane si, n sfrsit, impozitele indirecte, ntre acestea trebuie
amintite dreptul de vam perceput la intrarea n Helespont si Bosfor, dreptul de patent, taxele
mari care loveau comertul pe mare, taxele puse pe mtase.
Ch. Diehl, op. cit., p. 298. VV
589

Era apoi organizarea n monopoluri a celor mai multe industrii, dintre care unele, cum era
fabricarea pinii, erau de prim necesitate. Monopolul industriei mtsii a srcit industriasii
Siriei, care se ocupau n special de aceasta.
lustinian se ngriji foarte mult de perceperea impozitelor. Legea acorda anumite scutiri: bunurile
bisericilor, fundatiile pioase, nu erau supuse, de exemplu, la corvezi si la e.m^oXr\, fondurile
militare nu plteau nici un fel de impozit. lustinian s strdui s scad numrul acestor
privilegiati.
Prokopios ne-a descris mizeria pe care o adusese n Africa si Italia recucerite restauratia imperial
prin acest sistem financiar tiranic302. Situatia era astfel nct Prokopios afirm n Istoria secret
c mpratul prea mai de temut dect barbarii", iar loan Lydus declar c o invazie dusman
era mai putin teribil dect sosirea oamenilor fiscului"303.
e. Politica social. Una dintre trsturile caracteristice ale politicii interne a lui lustinian a fost
lupta tenace pe care a dus-o mpotriva marilor proprietari de pmnt. Cunoastem aceast lupt din
novelle si papirusuri, ca si din Istoria secret a lui Prokopios, care, desi se recomand ca
aprtorul nobilimii, ne ofer totusi un tablou foarte interesant al conflictelor sociale din sec. al
Vl-lea. Guvernul simtea c rivalii si
302 Ch. Diehl expune situatia lamentabil a provinciilor asiatice, stoarse de favoritii regimului,
chiar dac e s nu dm crezare exagerrilor din Istoria secret. V. ed. cit., pp. 306-308.
303 Citati de Ch. Diehl, op. cit., p. 302. ., h
590

dusmanii si cei mai primejdiosi erai marii proprietari de domenii, care administrau teritoriile lor
ntinse fr a se ngriji ctusi de putin de puterea central, ntr-una din novellele sale, lustinian
deplnge situatia alarmant a propriettilor funciare ale statului si particularilor din provincii,
aflate sub domnia arbitrar a marilor latifundiari localnici, si scrie proconsulului din Cappa-docia
aceste rnduri semnificative: Am fost informati cu privire la abuzuri att de extraordinar de
grave comise n provincii, nct reprimarea lor poate fi anevoie ncercat de o singur persoan
nvestit cu o mare autoritate. si ne este chiar rusine s relatm necuviinta cu care intendentii
seniorilor se plimb nconjurati de grzi, numrul de oameni care i nsotesc si nerusinarea cu care
fur tot". Apoi, dup ce spune cteva cuvinte despre starea propriettilor private, adaug c
proprietatea statului s-a transformat aproape complet n proprietate privat, cci ea a fost rpit
si dat prad, implicit si toate hergheliile de cai, si nici un singur om n-a ridicat glasul pentru a
protesta, cci toate gurile erau cusute cu aur"304.
Rezult din aceste declaratii c seniorii din Cappa-docia se bucurau de puteri depline n
provinciile lor, c posedau chiar turme care le apartineau, oameni narmati si grzi personale, si
c puneau mna pe propriettile particularilor, ca si pe ale statului. E interesant c aceast novell
a fost publicat la patru ani dup rscoala Nika. n papirusuri se afl indicatii analoge asupra
Egiptului din epoca lui lustinian. Unul dintre membrii vestitei familii aristocratice Apion po-
304
Novell 30, ed. Zachariae v. Lingenthal, t. I, p. 268.
591
N1COLAE BNESCU
seda n sec. VI vaste proprietti funciare situate n tot Egiptul. Sate ntregi fceau parte din
posesiunile sale. Aparatul su de cas era aproape regal. Avea secretari, intendenti, armate de
lucrtori, consilieri si colectori de impozite, un casier, o politie si chiar un serviciu postal. Acesti
mari seniori si aveau nchisorile lor si ntretineau trupele lor personale. Domenii ntinse
apartineau de asemenea bisericilor si mnstirilor.
mpotriva acestor proprietari funciari lustinian a dus o lupt fr crutare. Prin mijloace diferite, ca
imixtiune n mosteniri, donatii fortate, uneori falsificate, ctre mprat, confiscare pentru mrturie
fals, procese religioase n scopul de a lipsi Biserica de propriettile sale, lustinian se sili statornic
s distrug marea proprietate funciar. Numeroase confiscri au fost operate, totusi el nu a reusit
s zdrobeasc complet marea aristocratie funciar. Ea a rmas unul dintre elementele cele mai
periculoase ale imperiului n epocile urmtoare. si n tinuturile ndeprtate de centru, cum ar fi
Egiptul, feudalitatea era puternic, slbind la rndul ei autoritatea statului, n Armenia, Bizantul
lupt mpotriva feudalittii prin crearea unui post de moderator de Hellenopont si a unui post de
pretor al Paflago-niei, insistnd asupra necesittii nfrnrii abuzurilor marilor proprietari care
ncorporau domeniilor lor bunuri strine305.
Marea proprietate funciar luase, ncepnd din secolul al IV-lea, n toate prtile imperiului, o
ntindere considerabil, n paguba micii proprietti funciare private. Ea a crescut necontenit,
ajungnd cu timpul, du-
Nov. 28; v. Stein, 472.
rtwd -,
592

p cum vom vedea, o adevrat primejdie pentru siguranta statului, n ciuda tuturor msurilor de
protectie destinate micii proprietti trnesti, luate adesea, uneori foarte drastic, de mprati306.
n epoca lui lustinian, marea aristocratie asiatic (oi 5vvaroi), stpn pe latifundii enorme,
exercita o adevrat teroare n fata creia autoritatea statului era neputincioas. Acesti puternici"
uzurpau cu ndrzneal nu numai proprietatea privat a micilor posesori de pmnt, dar chiar si
proprietatea statului. Ei ntretineau un aparat administrativ care nu se deosebea de cel al statului,
si se nconjurau de o trup narmat, adevrati /toujceAAdpioi, care se dedau la tot felul de
violente fat de locuitori. lustinian denunt de multe ori aceste nelegiuiri n novellele sale si,
autoritar cum era, ia msuri energice pentru a le pune capt. Una dintre novelle, datat 536, e n
special caracteristic n aceast privint307. Ea e adresat proconsulului din Cap-padocia, cruia
mpratul i denunt, fr menajamente, situatia dramatic a provinciilor terorizate de marii
latifundiari.
Vorbind despre populatia din provincie, Fr. Dolger arat cum tranii, apsati de impozite, recurg
la protectia marilor proprietari, iar prin aceasta si pierd starea de oameni liberi si ajung n situatia
colonilor pe
M V. Fr. Dolger, Die Frage des Grundeigentums in Byzanz. Extras din Bulletin Intern. Comm. of
Hist. Sciences, 5/1933.
307 V. paragraful respectiv din Fr. Dolger, A. M. Schneider, Byzanz (Wissenchaftliche
Forschungsberichte. Geisteswissen-schaftliche Reihe), Berna, A. Francke AG. Verlag, 1952, pp.
109-113-
593

jumtate liberi. Se constat c nc din secolele V-VI populatia agricol n numr precumpnitor
tria ca trani pe jumtate liberi pe domeniile puternicilor laici si religiosi, si numai un numr mic
tria n comunitti stesti libere, o stare social care nu s-a schimbat pn la cderea
imperiului308.
n timpul lui lustinian se deosebeau tranii care triau n comunitate pe teritoriul satului de aceia
care erau asezati pe pmnturile proprietarilor.
Satele - %Q)pia eev&epiKcc, KWjury-roupai, priTpOKCO-\iiai - aveau primarii lor: praefecti,
praepositi. Locuitorii lor - ^(apiiai - sunt oameni liberi, cu deplin proprietate pe teritoriul
comunittii. Ei pltesc birurile nemijlocit la perceptorul districtului ori prin intermediul
primarului. Birurile erau puse global pe sate si tranii rspundeau de ele solidar.
1) Comunittile rurale erau nevoite adesea, dup vechiul obicei roman, de a-si alege un patron
care le apra mpotriva abuzurilor oamenilor fiscului si care primeau de la ele n schimb anumite
taxe. Nu din cauza interesului fiscului, a crui actiune mpotriva datornicilor era astfel
mpiedicat, ci n parte si n interesul tranilor care erau astfel ndoit supusi impozitelor, acest
patronat, patrocinium, narpcoKiviov sau npoaiaoia, fu de timpuriu interzis. Dar aceast
interzicere repetat (pn n timpurile lui Romanos Leka-penos) ne arat c acest obicei nu a
putut fi cu totul dezrdcinat. Acest patrocinium dura ct timp patronul se mentinea ntr-o situatie
puternic: uneori el tre-

Ibidem.
594

cea asupra fiului, cnd si acesta ajungea ntr-o pozitie public de vaz.
Cnd mpratul acorda asemenea i munitti unei persoane private, aceasta era rspunztoare ctre
fisc de impozitele datorate statului; tranii i plteau lui.
2) n opozitie cu aceste L<0pia L,LV-epiK si cu locuitorii lor, erau locuitorii de pe
pmnturile proprietarilor - care apartineau deci mpratului, ori senatorilor, ori bisericilor,
mnstirilor si altor asezminte. Din aceast categorie fceau parte muncitorii de pmnt,
agricolae sau yecypyoi, unii liberi coloni, la bizantini KO,a>voi sau nKr&coToi, altii coloni
censibus adscripti, censiti sau adscripticii, la bizantini evanotpacpoi. Deosebirea ntre ei era
urmtoarea:
- colonii liberi erau arendasi mici, care cultivau cu mijloacele lor pmnturile nchiriate n
schimbul unei arende n natur ori n bani. Dup trecerea a 40 de ani, ei nu mai puteau s se mute,
dar nici proprietarul s-i goneasc ori s le cear mai mult dect fusese prevzut n contractul de
arendare.
- adscripticii sau evan'ypa^oi aveau cu totul alt situatie. Erau astfel numiti deoarece trebuiau
declarati la cens, precum sclavii, de ctre proprietar. Ei erau legati de brazd. Fugarii erau adusi
cu forta napoi. Pentru mplinirea ndatoririlor lor de muncitori, proprietarul i putea constrnge.
Dup cum un adscripti-cius nu se putea elibera de cultivarea pmntului, tot astfel nici
proprietarul nu-1 putea desprti de acest pmnt.
Caracteristica de cpetenie, ns, a acestei categorii e c evand'Ypaitioi nu puteau s aib nici o
proprietate. Tot cstigul lor apartinea stpnului. Ei primeau de
595

la proprietar locuinta si ntretinerea si i datorau servicii (operae, Kfj.aroi, p^aaiai). Proprietarul

le putea da spre folosint, n schimbul ntretinerii, un peculium si o bucat de pmnt. Pentru
acestea ei puteau s se plteasc si cu o dare n natur. Dar eva.no'ypa-<poq nu putea dispune
liber de peculium. Dup moartea lui fr urmasi, peculium se ntorcea iarsi la proprietar.
Un adscriptitus era principial ndatorat la cultivarea pmntului, de aceea i se spune servus
terraem.
Novella 32 din anul 535 era adresat clarissimo praesidi Haemimonti Thraciae mpotriva celor
care mprumutndu-i pe coloni cu grne n timp de lips, le ocupau pmntul ntreg pentru
aceast datorie; mpratul ordon s li se restituie colonii or (rofg yecop-yofg) pmntul, fixnd
prin lege drept dobnd pentru mprumut a opta parte din modios pentru fiecare modios pe an, iar
dac mprumutul a fost n nomis-mata, urma a se plti ca dobnd anual l keration de fiecare
nomisma.
[n continuarea unor rnduieli antice, se prefigurau nc de pe acum fenomene care aveau s
devin acute mult mai trziu, unele dintre ele nsotind toat istoria bizantin. si pe plan social,
sentimentul unei continuitti este mai puternic dect acela al unor rupturi totale cu situatiile din
trecut310.]
309 Ed. Zach. v. Lingenthal, Gesch. des gr.-romischen Rechts, III, Aufl., Berlin, 1892, p. 218 si
urm.
310 [P. Lemerle, EssquissepourunehistoireagrairedeByzan.ee: Ies sources et Ies problemes,
Revue historique", CCXIX, 1958, pp. 32-74 si 254-284; CCXX, 1958, pp. 43-94, aici pp. 93-
94.]
596

O boal nimicitoare s-a abtut asupra imperiului n 542, rspndindu-se aproape n toate colturile
lui si decimnd cumplit populatia. Ea a fost, dup socoteala lui Bury, mai distrugtoare dect
epidemia dezlntuit n Atena n zilele lui Pericles si la Londra n vremea domniei lui Carol al II-
lea.
Calamitatea se produse mai nti la Pelusium, pe trmurile Egiptului si de acolo trecu la
Alexandria si n Egipt, apoi n Palestina si Siria, n anul urmtor atinse Constantinopolea, pe la
nceputul primverii, apoi se rspndi n Asia Mic si, prin Mesopotamia, n regatul Persiei. Pe
mare, ea ptrunse apoi n Italia si Sicilia. Istoricul Prokopios, martor ocular al acestei calamitti
n Constantinopol, asa cum fusese Tucidide n Atena, ne-a lsat descrierea amnuntit a acestei
boli bubonice, cum ar putea fi numit dup simpto-mele ei.
Timp de patru luni ea decim populatia Constanti-nopolului, unde, n toiul ei, mureau pe zi cte
5.000 de oameni si chiar cte 10.000311.
n septembrie 543, jumtate din orasul Cyzic a fost distrus de un cutremur de pmnt, n 544,
Marea Neagr inund coasta Thraciei n regiunea de la Odessos si Dionysopolis, fcnd multe
victime. De la 545 la 548 au fost cutremure de pmnt si ploi multe, care au distrus recoltele si au
provocat foamete, n martie, fluviul Cydnus, care strbate Tarsos din Cilicia, se revrs distrugnd
cea mai mare parte a orasului si multe sate vecine, n iulie 551, un cutremur groaznic devasta
dieceza Orientului, tinuturile Egeei si Con-
1 J. Bury, II, pp. 62-66.
597
NICOLAE BANESCU
stantinopole; aproape toti locuitorii din Kos, n insula cu acelasi nume, pierir312. La Beyruth s-
au numrat mai mult de 30.000 de morti. Celebra scoal de Drept a trebuit s fie transferat la
Sidon, pn ce Beyruthul a fost reconstruit, n august si septembrie 554, necontenite cutremure
ncercar greu Constantinopolea Ni-comedia si alte orase. Mai teribil fu cutremurul din
decembrie 557, care distruse cartiere ntregi din capital. Dar cea mai teribil plag din epoca lui
lustinian rmne cea dinti pe care am amintit-o, ciuma bubo-nic. Din toamna lui 541 aceast
epidemie teribil s-a declansat n Egipt, unde fusese importat din Abysi-nia. Ea se rspndi apoi
n Asia, Peninsula Balcanic si Africa latin, de unde ptrunse n Spania si Gallia. Italia si Persia
n-au fost crutate nici ele. Se pare c a ptruns n aceste tri n 543, dar de la nceputul lui 542
izbucnise n Constantinopol. n 544 era stins n tot imperiul, n anii ce urmar a mai aprut, mai
ales n 558. Dar niciodat furia ei n-a fost mai mare dect ntia oar. La Constantinopol, ciuma
din 542 a ucis mai mult de 300.000 persoane, timp de 3 luni mai multe mii pe zi. Ca urmare, viata
public si privat a fost dezorganizat complet, strzile si casele s-au umplut de cadavre, care
mult timp n-au putut fi ngropate, pn cnd mpratul nu alctui un serviciu funebru special.
Ciuma ncet la Constantinopol dup 4 luni, la sfrsitul verii. Consecintele au fost ngrozitoare
din punct de vedere economic. Populatia rural fu si ea decimat, mna de lucru rrit,
exploatrile agricole avur s suporte suplimentul de impozit, adjectio
112 Agathias, II, pp. 15-16.
598
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
pentru pmnturile pe care ciuma le pustiise, n afar de asta, a avut loc si o urcare general a
preturilor, mpratul a fost nevoit s dea o ordonant (23 martie 544 ?); prin care era prescris
restabilirea preturilor de dinainte de cium313.
7. Opera religioas^4
lustinian s-a ocupat foarte mult de Biseric, exercitnd asupra ei ntreaga sa autoritate. Pios din
fire, ferm legat de Ortodoxie, el tinea s pstreze unitatea credintei si avea o ur nempcat
mpotriva tuturor ereticilor. Foarte instruit n lucrurile religioase, nzestrat cu gustul controversei,
mpratul era ntotdeauna dispus s discute si s scrie n materie de credint. Ca si Constantin cel
Mare ori Theodosius, zice Ch. Diehl, socotea c cea dinti datorie a unui suveran e de a pstra
neatins credinta crestin".
Spiritul su autoritar nu putea admite dezbinri n materie de credint. Persecutia era deci o
datorie mpotriva tuturor acelora care tulburau armonia desvrsit a Bisericii.
Printii Bisericii au fost mpotriva mijloacelor violente fat de eretici. Ei recomand contra
dizidentilor msuri de ordin spiritual.
n imperiul pgn, cultul religios era o afacere de stat: mpratul era n acelasi timp mare pontif.
El trebuia s apere traditia si unitatea religioas a statului.
313 E. Stein, Bas-Emp., II, pp. 756-760.
314 V. Ch. Diehl, op. cit, cap. VII.
599

ncepnd din sec. al II-lea, sincretismul religios a fost favorizat n imperiu, din acelasi motiv al
unittii religioase traditionale315. Acesta a mpins si la persecutarea crestinismului.
Maniheismul, la origine, nu era o erezie crestin, ci o religie nou, amestec doctrinar de
zoroastrism cu credinte mitologice babilonunene. Morala sa era antisocial, tinznd la abolirea
familiei si a muncii316. Dio-cletian, aflndu-se n Africa, a primit de la proconsulul Africii Iulian
o cerere n privinta acestei secte si se decise a o prigoni, n legea pe care a dat-o, el invoc re-
315 V. Gasquet, De l'autonte imperiale en matiere religieuse Byzance, p. 14; Zeiller, L'empire
romain et l'Eglise, Paris, 1928, 37-45, citati la Cront, La lutte contre l'heresie en Orient jusqu'au
IX-e siecle. Peres, conciles, empereurs, Paris, Domat-Montchres-tien, 1933, p. 56, n. 10.
316 Cront, op. cit., p. 56. [Referitor la aceast tem, bibliografia utilizat de N. Bnescu este
mult mai bogat la ora actual. Ne mrginim a face aici referire la S. Runciman, The Medieval
Mani-chee, Cambridge, 1947 (tradus n francez sub titlul Le Mani-cheisme medieval, Paris,
1972); D. Obolensky, The Bogomik: A Study in Balkan Neo-Manichaism, Cambridge, 1948
(reprint, 1972); Raoul Manselli, L'eresia de la male, Torino, 1963; M. Loos, Dualist Heresy in the
Middle Ages, Praga, 1974; J. Gouillard, L'heresie dans l'Empire byzantin des origines au XII"
siecle, Travaux et Memoires", l, Paris, 1965, pp. 299-324; M. Eliade, Istoria credintelor si ideilor
religioase, voi. II, Bucuresti, Ed. stiintific, 1991, cap. XXVII (Noi sinteze iraniene", pp. 280-
301) si XXIX (Pgnism, crestinism si gnoz n epoca imperial", pp. 331-361), precum si
bibliografia critic de la pp. 473-483; I- P. Culianu, Gnozele dualiste ale Occidentului, Bucuresti,
Ed. Nemi-ra, 1995 (traducerea editiei franceze, I.P. Couliano, Les gnoses du-alistes d'Occident,
Historie et mythes, Paris, Pion, 1990), care aduce si ea la zi bibliografia acestui subiect.]
600
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
ligia traditional a crei paz i e ncredintat de vointa divin". Aceast veche religie, afirm
el, nu trebuie s fie corectat de una nou", mpratul imput maniheilor crimele lor. Ei aveau
moravuri execrabile", tulbur populatiile pasnice", pricinuiesc mari pagube oraselor". Pe lng
toate acestea, mpratul avea mpotriva acestei secte nc un motiv de indignare: maniheii
veneau de la natiunea persan, rivala noastr, unde s-au nscut si de unde ies multe crime"317.
De acum, ia msuri din cele mai drastice mpotriva lor318.
ntelegnd necesitatea unui cler pentru pstrarea doctrinelor lor si pentru fondarea de comunitti,
unele secte au instituit clerici. Astfel, n secolul al II-lea, marcionistii s-au constituit n biserici cu
ierarhie clerical. Acesti eretici au existat prin bisericile lor pn n sec. al V-lea319.
Marcionismul este o erezie puritan. El propovduieste abstinenta, respinge Vechiul Testament si
contest autoritatea Apostolilor, cu exceptia Sfntului Pavel.
Novatieniim secolul al III-lea aveau, de asemenea, biserici, dar ei nu erau dect schismatici.
Al II-lea Sinod Ecumenic (Constantinopol, 381) avea de examinat erezia lui Macedonius, care a
fost condamnat. A fost confirmat Simbolul niceean. Pentru a preciza doctrina ortodox asupra
punctelor ata-
317 Ibid., p. 57.
318 Codul gregorian, XIV, 4, 4-7 (Mosaicorum et romanorum legum collatio, XV, 3, 1).
319 P. Batiffol, L'Eglise naissante et le catholicisme, p. 281.
601

cate de Macedonius si de alti eretici, Sinodul a redactat o mrturisire de credint, care fu adugat
la simbolul niceean.
Sinodul a anatemizat orice erezie n general, si nominal pe eunomieni (aripa stng a
arianismului), macedonieni, pe sabellieni, pe marcellinieni (sect derivat din sabellianism),
photieni ( a cror doctrin e mprumutat de la Paul din Samosata) si pe apolli-naristi.
Nestorianismul a determinat cel de-al III-lea Sinod ecumenic.
n fata numeroaselor erezii, lustinian cut s determine mai nti care era crestinismul oficial.
Prin formule legislative, el adopt si impuse supusilor si principiile dogmaticii crestine asa cum
se concretizase n urma celor 4 Sinoade Ecumenice. Aceasta era pentru lustinian o ndatorire
religioas, cci nimic n-ar plcea mai mult lui Dumnezeu dect s cunoasc pe toti crestinii ntr-
o aceeasi curat credint", mpratul si ddea seama ct de mult slbeau certurile religioase
unitatea statului si tulburau ordinea social. Pentru el, toti cti nu erau n sfnta comuniune cu
Biserica universal prin mijlocirea preotilor si erau eretici.
Nu toate sectele au fost tratate n acelasi chip. A fost fr mil mpotriva maniheilor. n 529, o
revolt a evreilor izbucni n Palestina si ea a proclamat chiat un mprat. La aceast revolt luar
parte maniheii, ma-sacrndu-i pe crestini si dnd foc bisericilor. De aceea lu msuri att de
severe lustinian, prescriind pentru ei moartea, tratndu-i drept criminali, considerndu-i pasibili
de pedeapsa cu moartea pe toti cei care i-ar primi si nu i-ar preda imediat judectorilor.
602
ISTORIA. IMPERIULUI BIZANTIN
Montanistii fur loviti cu nchiderea bisericilor si expulzarea clericilor din capital. Fat de arieni
fu mai nti binevoitor din aceleasi motive ca si Iustin. Gotii, aproape toti arieni, erau stpnii
Italiei, iar mpratul se temea de represalii din partea lor. Numai n 545 fur si ei inclusi printre
eretici.
Monofizitii se bucurar de asemenea de bunvointa lui lustinian si aceast atitudine se explic
prin influenta Theodorei. Apoi, acesti eretici erau prea numerosi n imperiu. Printr-o atitudine
conciliant, lustinian credea c i va determina s reintre n Biseric. Pe de alt parte, a-i proscrie
ar fi nsemnat a nstrina de imperiu provincii importante. De aceea nu-i trat ca eretici, cel putin
la nceputul domniei sale. n aceast epoc, lacob Baradai a fondat n Siria o biseric monofizit,
nceputul bisericii jacobite, care a persistat. Dar ortodocsii reactionar si mpratul a fost
influentat, n 536, un Sinod ntrunit la Constantinopol i anatemizeaz pe capii monofiziti si
condamn scrierile lor. mpratul a confirmat aceast sentint.
O persecutie fu ordonat n 537, dar un an mai trziu, mpratul se art iarsi conciliant si pn
la sfrsitul vietii sale oscil n privinta monofizitilor.
Dar pedeapsa cu moartea pare s nu se fi aplicat, s fi fost numai cominatorie. Ereticii erau prea
numerosi n imperiu si mpratul se multumi s le aplice alte pedepse, dintre care exilul era. cea
mai sever. O alt pedeaps era confiscarea, aplicat cel mai adesea bisericilor si paracliselor
ereticilor, n folosul bisericilor ortodoxe. Mai rar era aplicat confiscarea n folosul fiscului,
interzicnd-o cnd condamnatul avea descendenti ori ascendenti pn la cel de-al treilea grad.
603

Afar de aceste pedepse, erezia atrage restrictia drepturilor civice. Principiul lui lustinian e c
numai crestinii ortodocsi pot s se bucure complet de drepturile civice. Ele sunt retrase ereticilor.
Tot astfel ereticii nu aveau acces la functiile publice. Chiar unele profesiuni liberale sunt interzise
ereticilor. Astfel, ei nu puteau fi profesori, ca s nu poat atrage pe cei simpli n erorile lor. Sunt
exclusi si de la barou. Ereticii vor fi mrginiti la functii oneroase. Mai mult, ei nu puteau depune
mrturie n justitie (samaritenii, maniheii, montanistii si sectele derivate din manihei si monta-
nisti). Ct priveste restrictiile de drept privat prescrise mpotriva ereticilor, lustinian i exclude pe
copiii ereticilor de la succesiune, si prescrie c printii eretici nu pot micsora prin nici o
liberalitate prtile copiilor lor ortodocsi, n lips de copii, succesiunea ortodocsilor trece la rude
ortodoxe chiar foarte deprtate; n lips de rude, ascendenti sau colaterali avnd jus capiendi,
fiscul primeste mostenirea. Dac ereticii exclusi trec la credinta ortodox, fratii ortodocsi trebuie
s le restituie partea cuvenit.
Ales al lui Dumnezeu, vicar si chip al lui Dumnezeu pe pmnt, mpratul si atribuia o
nediscutat competent pe terenul dogmei si al credintei, n tot timpul domniei sale, el cut s fie
aprtorul Bisericii, dar pretinse n acelasi timp s-i impun disciplina si chiar dogma.
Reglementnd tot ce privea organizarea clerului si administrarea lcasurilor religioase, lustinian
acord toat protectia sa Bisericii.
Pentru persoanele Bisericii exista o jurisdictie special: episcopul singur e judectorul, iar
tribunalul laic nu are ce cuta aici. Dimpotriv, sefii Bisericii au con-
604
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
trolul administratiei civile, mpratul le confer prin lege acest drept. Alte dispozitii legale fac din
capii Bisericii protectorii sracilor, ai prizonierilor, sclavilor, victimelor de tot felul.
La nceputul veacului al Vl-lea situatia religioas a imperiului era foarte complicat, prin
multimea credintelor care iesiser din vechea unitate a crestinismului. Cu toate persecutiile
mpratilor din veacurile IV si V, pgnismul nu murise nici el. Evreii erau numerosi n imperiu si
samaritenii formau n Palestina o grup mare de dizidenti, n Occident am vzut ce amploare
luase arianismul, protejat de vandali si ostro-goti. n Orient, deosebirile erau si mai mari:
nestorieni n Armenia, monofiziti n Siria si o multime de alte secte n care se rupeau acestia la
rndul lor. Iustin, realiznd unirea cu Roma, dezlntui o mare prigoan mpotriva acestor eretici.
lustinian continu aceast politic, nc de la nceput, prin rescriptele sale din 527 si 528, el i
excluse pe eretici de la functiile publice si profesiunile liberale, pstrndu-i numai n functiile
oneroase. Legea opreste n sfrsit cultul ereticilor: nu se puteau aduna, organiza, nu puteau
conferi botezul, nici hirotonirea. Ea ordon nchiderea templelor ariene, a sinagogilor evreiesti
sau samaritene; ea hotrste distrugerea sau transformarea lor n biserici ortodoxe. Ereticii nu
puteau depune n justitie mrturie mpotriva ortodocsilor. Nu puteau mosteni, iar dreptul lor de a
lsa testament era mrginit. Astfel, ereticul e un paria n societate: orice act legal i era interzis,
legea l opreste s aib sclavi ortodocsi320.
J Justinien, pp. 324-326.
605

n legtur cu aceasta st cercetarea inchizitorial mpotriva tuturor partizanilor declarati sau

ascunsi ai vechiului pgnism. Centrul vechii credinte era Atena, cu profesorii si neoplatonici de
filosofic. lustinian confisc n 529 bunurile Academiei platonice si opri nvtmntul n filosofic
si drept de la Universitatea din Atena.
Traditiile pgne se pstrau nu numai n scolile de filosofic, ci si n cele de drept, si nu numai la
Atena, dar si n Alexandria, Gaza321 si aiurea. lustinian le nchise. Le pstr numai pe cele din
Constantinopol si Beyruth.
Acestea sunt principiile generale ale politicii lui lustinian. n adversitatea sa mpotriva ereticilor,
se deosebesc totusi diferite grade. Cu cea mai mare rigoare procedeaz mpotriva maniheilor (pe
care pgnii i socoteau drept evrei, evreii drept schismatici, iar crestinii drept idolatri), care
propovduiau teoria doketis-muluim. Fat de acestia, persecutia era o datorie. Evreii aveau
oarecare tolerant n Orient. Dar revolta samaritenilor din Palestina, sect echivoc, agrava
situatia lor. Provocati de legile intolerante, de insultele crestinilor, populatia aceasta, care se mai
ridicase nainte, se revolt n 529- Crestinii fur mcelriti, biseri-
321 [Despre scoala din Gaza si reprezentantii ei, v. Demosthe-ne Russo (Roussos), Tpeg Fataoi,
Constantinopol, 1893; B. Ta-takis, La philosophie byzantine, Paris, 1959, tradus si n greceste; N.
Polites, 'H <pikoaoq>ia eig TO Bvtvrwv, I, Athena, 1992, p. 339-340.]
322 C lisus a luat numai o aparent de om; se exclude prin urmare adevrul si autenticitatea
Evangheliilor cu privire la Nasterea lui Christos, la Fecioara Mria. Gnosticii socoteau tot astfel.
606
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
cile arse, tara prdat. Lucru mai grav, revoltatii proclamar un mprat, mpotriva acestor
miscri, lustini-an proced cu ultima rigoare. Trupele imperiale, la care se adugar triburile arabe
de la frontier, necar revolta n snge. 20.000 de samariteni pierir n lupt, tot attia fur
ridicati de sefii care i vndur ca sclavi pe pietele persane, uzurpatorul decapitat si capul su,
ncoronat de diadem, trimis ca trofeu mpratului. De atunci, mpotriva celor ce mai rmneau,
se proced cu cea mai mare energie, mai ales cnd n 530 revoltatii chemar n ajutorul lor pe
persi, dusmanii de moarte ai bizantinilor. sefii lor fur prinsi, decapitati, sinagogile drmate cu
ordinul de a nu se mai recldi; exclusi de la functiile publice, n afara celor oneroase, samaritenii
nu puteau mosteni, nici lsa testament, nici nstrina bunurile lor. Multi se convertir n urma
acestei drastice msuri, dar ei se vor revolta mai trziu din nou323.
Aceast revolt a samaritenilor atrase persecutia si asupra evreilor.
n Africa, ndat dup cucerire, imperiul se nftisa ca restaurator al Ortodoxiei si ereticii, evrei,
pgni, arieni, donatisti fur tratati cu cea din urm rigoare, n Italia avu loc aceeasi prigonire a
arienilor.
Cu privire la nestorieni si monofiziti, politica lui lustinian a fost plin de sovieli. Mult vreme
legea i numi sovitori", dizidenti", SiccKpivonEVOi524. n 541, ei sunt nscrisi pe lista
ereticilor, de atunci toate legile mpotriva ereticilor li se aplic si lor, cultul lor e pro-
323 V. Diehl, op. cit., pp. 328-329.
324 Ibidem, p. 331.
607
scris. Legea civil a fost tot asa de dur cu dnsii. Monofizitii erau puternici n Orient si de aceea
fuseser tolerati att de mult. Theodora i proteja si sub influenta ei mpratul cut s nu
provoace dezbinarea imperiului prin atitudine vehement mpotriva lor. Au fost momente n care
ei stpnir nesuprati aproape n tot imperiul. La Constantinopol Anthim, un monofizit, ocup
tronul patriarhal n 535. Dar cnd n 536 papa Agapet veni la Constantinopole, trimis de Teo-dat,
el 1-a determinat pe lustinian s se ntoarc la Ortodoxie si Anthim fu depus (martie 536). Putin
mai n urm, Sinodul de la Constantinopol (mai 536) anatemiza solemn pe eretici si lustinian
confirma sentintele pronuntate de Biseric. Din nou se dezlntui prigoana mpotriva
monofizitilor.
n 536, murind Timotei al IV-lea patriarhul Alexandriei, fu ales succesorul, Theodosios, suspectat
de tolerant fat de monofiziti. Chemat la Constantinopol n 538, fu invitat s accepte Sinodul de
la Chalkedon. Refuznd, cu toat'protectia Teodorei, el fu exilat cu clerul su n Thracia si a fost
ales, la sugestia lui Pela-gius, clugrul Paul din Tabenna, devotat cauzei ortodoxiei325.
Cu tot acest insucces, multumit protectiei ascunse a Theodorei, monofizitii au pstrat n Orient o
influent considerabil. Patriarhul monofizit Theodosie, exilat din Alexandria la Constantinopol,
unde tria protejat de Teodora, l consacr n 542, ca episcop al
325 Ibidem, pp. 341-342. [Relatare mai circumstantial a evenimentelor la L. Duchesne, L'Eglise
au Vf siecle, Paris, p. 90 si urm.]
608

Edessei, cu autoritate asupra Siriei ntregi si Asiei, pe un protejat al mprtesei, clugrul lacob
Baradeus (Baradai, din cauza zdrentelor n care se mbrca). Acest om energic si ndrznet va
reda monofizitilor, n ctiva ani, toat puterea lor n Orient. El consacr o multime de episcopi si
mii de preoti si diaconi. Activitatea lui se ntindea nu numai n Asia Mic si n dieceza Orientului,
dar si n Egipt, unde adun n secret un sinod la Alexandria, pentru reorganizarea bisericii
monofizite326. Datorit organizrii lui Baradeus, noua biseric monofizit a fost numit, dup
numele su, biserica iacobit.
ntotdeauna lustinian si-a recunoscut dreptul de a interveni direct n afacerile Bisericii. Potrivit
vechii traditii imperiale, el pretindea s convoace sinoadele, s le hotrasc programul, s
supravegheze n persoan ori prin mandatari mersul dezbaterilor, s sanctioneze prin edicte
hotrrile luate. Ca un adevrat doctor al Bisericii, el interpreteaz Scripturile, redacteaz
formularele credintei, arunc anateme mpotriva celor pe care-i consider eretici, trateaz.cu
asprime pe oricine se opunea vointei sale. Afacerea celor Trei Capitole descoper aceast politic.
Sub influenta lui Theodor Askidas (episcop de Caesarea), lustinian, care n ianuarie 543 ntrunise
un Sinod pentru a condamna memoria vestitului Origen, la care aflase urme de erezie (nvta
preexistenta sufletului)327, se ls convins c
326 E. Stein, op. cit., pp. 624-626.
327 Cedrenus (Kedrenos), I, p. 659 si urm. [Despre Askidas, v. ntre timp H.-G. Beck, Kirche, p.
384 si EPLBIP, voi. III, p. 25U
609
NICOLAE BANESCU
dac monofizitii erau nencreztori n Sinodul de la Chalkedon, de vin era toleranta pe care acest
Sinod o artase fat de scrierile lui Theodor din Mopsuestia, Theodoret din Kyros si Ibas din
Edessa, toti trei ptati de nestorianism si, deci, nesuferiti monofizitilor. Theodor de Mopsuestia
fusese nvttorul lui Nestorius, iar ceilalti doi prietenii si. Pasajele cele mai suspecte ale
scrierilor lor au fost denuntate sub titlul de Cele trei capitole". Era tocmai momentul n care, cu
concursul Theodorei, biserica monofizit primea ca episcop de Edessa cu autoritate asupra Siriei
ntregi si Asiei pe Jacob Baradeus (543), preferatul Theodorei. mpratul public n 543 (dup
Diekamp, dup altii, n 546) un edict prin care condamn cele trei capitole", rmnnd s se
obtin semnturile sefilor Bisericii. Acest fapt zgudui adnc Biserica si domnia, timp de 10 ani.
Patriarhii si episcopii Orientului se supuser naintea poruncilor si amenintrilor mpratului: n
Occident ns lucrurile merser mai greu. mpratul se asigur de persoana Pontifului, chemnd
pe Vigilius la Con-stantinopol. Acesta fu ridicat mpotriva vointei sale si adus cu forta aici, la
nceputul lui 547, unde el, dup o rezistent ndelungat, s-a supus n cele din urm despotismului
mpratului si mprtesei, si a aderat la condamnarea celor trei capitole" printr-un Judica-tum,
n ajunul Pastelul din 548.
La aflarea celor ntmplate, n tot Occidentul, n Africa, n Dalmatia, n Illyricum s-a strnit un
protest general mpotriva comportrii lui Vigilius si a nefastului su Judicatum. lustinian permise
papei, pentru a calma agitatia, s-si retrag Judicatum-u\ (aprilie 550), clar n acelasi timp
Vigilius se ndatora solemn s con-
610
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
tribuie pe ct posibil la pronuntarea anatemei mpotriva celor trei capitole", mpratul, printr-un
nou edict, dat n 551, condamn a doua oar cele trei capitole" si ia msuri aspre pentru a nbusi
cu forta toate opozitiile. La Constantinopol, alarmat ele ceea ce fcuse, Vigilius, sustinut
deenergia nuntiului Pelagius, ceru cu insistent convocarea unui sinod ecumenic, care s se
pronunte n aceast privint, n august 551 se declanseaz violenta mpotriva lui. El se refugiaz
n biserica Sfntul Petru din Homisda si o trup ncerc s-1 smulg din altar. Papa rezist, iar
multimea adunat scoate strigte de oroare, ceea ce i-a decis pe asediatori s se retrag. Temndu-
se pentru viata sa, papa fugi la Chalkedon, unde s-a adpostit n biserica Sfnta Euphemia.
lustinian, impresionat, 1-a fcut pe pap s se decid, prin negocieri, s se ntoarc la
Constantinopol, miznd pe ideea Sinodului. Dup multe tergiversri, acest Sinod, numit al V-lea
Ecumenic, s-a deschis la 5 mai 553, la Sfnta Sofia. Ctiva prelati din Africa, bine alesi,
reprezentau singuri Occidentul. Papa refuz s ia parte si pretinse, prin Consti-tutum din 14 mai
553, s se pronunte asupra chestiunii prin propria-i autoritate. Prsind doctrina lui Theodor de
Mopsuestia, el refuz s anatemizeze persoana acestuia; n privinta lui Ibas si Theodoret, declar
c toti catolicii trebuiau s gseasc suficient ceea ce multumise sinodul de la Chalkedon.
Dar Vigilius promisese lui lustinian, prin jurminte repetate, condamnarea celor trei capitole".
Sinodul, din ordinul mpratului, nu tinu seama de palinodia papei, si, pentru a-1 satisface pe
lustinian, sterse din dipticele bisericesti pe Vigilius. -,s ,r,fl ,, \ :.-;:
611

Pentru a impune decizia Sinodului a fost ntrebuintat din nou forta. Sustintorii lui Vigilius au
fost exilati sau nchisi. Papa, obosit, temndu-se s nu se pun n Roma recstigat alt pap, ced,
si, prin Constitu-ft/ra-ul din februarie 554 confirm condamnarea celor trei capitole", n Italia,
rezistenta fu mare n fata msurilor de a-i supune pe recalcitranti328, mpratul conferi Scaunului
roman beneficii ca multumire si n anul urmtor papa plec spre Roma, pe care ns nu o mai
vzu niciodat, murind la Siracusa, n 7 iunie 555. Corpul su fu transportat la Roma si
nmormntat. Acest fapt provoc o crncen rezistent n provincii si lustinian a mai avut mult de
luptat pn s-si impun vointa n aceast materie de dogm.
Toat aceast oper cu accente violente a lui lustinian, fcut n vederea atragerii monofizitilor la
unitatea crestin, nu a dus n realitate la nici un rezultat: ereticii nu consimtir la primirea
Sinodului din Chal-kedon. La sfrsitul vietii sale, lustinian mbrtisa doctrina egiptean, conform
creia trupul lui lisus pe cruce rmsese incoruptibil (aphtartodoketisni), exilndu-1 pe patriarhul
Eutychios, care nu-i admise erezia, si numai moartea l mpiedic pe mprat s o impun
imperiului.
Dac e s judecm n ntregul ei opera religioas a lui lustinian, observ Ch. Diehl, trebuie s
mrturisim c, desi intentiile sale cu privire la politica de unire au fost ludabile, autoritatea sa n
materie de religie se exercit ns ntr-un chip cu totul intolerant, aspru si
328 Diehl, Just., pp. 354-363; Le monde oriental, pp. 109-112.
612
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
vexatoriu si, cu toat tenacitatea ncercrilor sale, rezultatele obtinute au fost nule ori deplorabile.
Este ns altceva, n opera religioas a lui lustinian, care-i salveaz memoria, adaug savantul
francez: ca si Constantin cel Mare, el se simtea rspunztor fat de adevrata credint, pe care
socotea c are datoria sacr de a o rspndi n lume. De aici luar fiint nenumratele misiuni care
fur si unul dintre cele mai folositoare si mai eficace instrumente ale diplomatiei imperiale n
timpul lui lustinian329.
Biserica era puternic, protejat de stat si de opinia public, sprijinit de multimea fanatic a
clugrilor, a cror influent era destul de simtit n miscarea religioas a epocii. Mnstirile se
nmultiser considerabil n aceast perioad, caracterizat drept adevrata vrst de aur" a
ntemeierii mnstirilor330.
Nu putem ncheia acest capitol al domniei lui lustinian fr a mentiona mnstirile si fundatiile de
binefacere, att de numeroase n epoca acestei domnii. Fiecare mnstire si avea asa-zisul
xenodochion n care erau primiti strinii, sracii si bolnavii. Alturi de acest ospiciu, care nu
lipsea din nici o mnstire, erau numeroase asezminte de binefacere ncurajate de lustinian prin
ordonantele sale. Ele erau de cele mai multe ori conduse de clugri: gerontokomia (aziluri pentru
btrni), ptochotrophia (ospicii pentru sraci), nosokomia (aziluri de bolnavi), oipbanotropbia
(azile de orfani), brephotrophia (ospicii de copii), lobotro-
329 op. cit., pp. 365-366.
330 Ch. Diehl, Justinien, p. 502.
613
l
NICOLAE BNF.SCU
phia (leprozerii). Toate aceste asezminte erau numite cu termenul general de eua/efg oiKoi.m
mpratii si particularii se ntreceau n crearea lor, iar domnia lui lustinian e foarte bogat n
aceste asezminte pioase. Una dintre cele mai vestite era la Constantinopol, Xe-nodochion
Samson, incendiat n timpul revoltei Nika, reconstruit cu impozant ele ctre mprat si dotat cu
multe bogtii.
331 [O sintez asupra asistentei sociale n Imperiul byzantin a fost realizat ulterior de ctre D.
Constantelos, Byzantine Philan-thropy and Social Welfare, New Brunswick. N. J., 1968.]
[LUMEA BIZANTIN SI VIAtA COTIDIAN N VREMEA LUI IUSTINIAN]
Din cele nftisate pn acum, am vzut c mpratul, mostenitor legitim al vechii Rome, se
socotea suzeran al tuturor regalittilor barbare. Regii barbari, la rndul lor, cutau totdeauna, chiar
dac erau aflati dincolo de hotarele imperiului, s-si atrag bunvointa mpratului332,
Constantinopolul avnd asupra acestor suflete naive un prestigiu imens. Cei care veneau o dat
aici nu-i mai puteau uita vreodat bogtiile si splendorile333.
Aceste tendinte: pe de o parte, ambitia mpratului, care voia s-si extind autoritatea asupra celor
mai ndeprtate popoare, pe de alt parte, dorinta barbarilor de a ptrunde n imperiu si de a-si
atrage asupr-le onorurile si bogtiile Bizantului, trebuiau s se afle n-tr-un raport constant, n
veacul al Vl-lea, cnd imperiul era amenintat mai mult dect oricnd, politica extern trebuia s
treac pe primul plan. Motive comerciale si religioase au fcut mai apoi ca aceast actiune
diplomatic a imperiului s capete o deosebit nsemntate, n chipul acesta, Bizantul si-a nsusit
o adevrat art de a-i stpni pe barbari, art ale crei principii e bine s le cunoastem, cci ele
cluzesc ntotdeauna politica acestui imperiu si ne explic n bun parte
332 Gasquet, De l'autorite imperiale en matiere de religion, Paris, 1879, pp. 81-92.
1 Ch. Diehl, Justinien, pp. 368-370.
615

lunga lui existent, n ciuda tuturor crizelor mari prin care a trecut334. ',,
1. [Diplomatia si misiunile diplomatice]
mpotriva primejdiei necontenite a incursiunilor barbare, armele nu mai erau de ajuns pentru a
apra imperiul: au fost necesare misiuni de diplomatiei dibace, pe lng actiunea rzboinic,
pentru a tine n fru aceast primejdie. Studiul lumii barbare ajunsese acum una dintre
preocuprile statornice ale politicii Curtii bizantine. Asupra fiecrui trib, cancelaria si aduna
notele si informatiile sale: ele priveau obiceiurile, puterile, certurile care sfsiau acel trib, relatiile
comerciale ce puteau fi ntretinute cu acesta. Erau cercetate apoi mijloacele prin care puteau fi
nvrjbite ntre ele popoarele barbare: pentru aceasta, se stia care erau, la fiecare dintre aceste
popoare, familiile cele mai influente, cu ce puteau fi ele mai bine atrase, ce sentimente si ce
interese trebuiau aruncate mai ales n joc.
n toate aceste privinte, diplomatia mldioas, ingenioas a lui lustinian e ntr-adevr de admirat.
Mai nti, tuturor acestor barbari li se pltea un ajutor anual (.annona), n schimbul cruia ei se
obligau s apere frontiera vecin cu ei a imperiului si s aduc n slujba imperiului un numr de
soldati, la cererea autorittilor militare. Apoi, pentru a-i lega si mai mult de Bizant, sefilor acestor
barbari li se acordau titluri din ierarhia aulic, n genere, ca semn al suzeranittii imperiale, li se
ddea un fel de nvestitur a co-
1 Ch. Diehl, Justinien, pp. 368-370.
616
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
mandamentului lor. Prokopios mentioneaz insigniile remise de lustinian sefilor barbari din
Africa: un baston de argint ncrustat cu aur, o diadem de argint, o manta alb, prins de umr cu
o agraf de aur, o tunic alb mpodobit de broderii si ncltminte cu ornamente de aur335.
Prokopios mentioneaz anume aici c, atunci cnd Belisarie a ntreprins rzboiul mpotriva lui
Gelimer, numai putini barbari s-au unit cu acesta; cei mai multi, att n Mauritania, ct si n
Numidia si Byzakion, au trimis ambasadori la Belisarie, decla-rndu-se supusi ai mpratului,
fgduind s-1 ajute si cernd s le trimit nsemnele domniei, dup vechiul obicei, ia ie
cruju/Soa aqiai nap' avmv cte.kea'&ai Tijt pxfjg Kai 5rj TOV naaiov vd/iov eSsovTo336;
cnd persoanele erau de un rang nsemnat, insignele erau mai pretioase. Astfel, Malalas ne spune
c, n timpul lui Iustin I, regele lzilor, Tzath (Ztathios), ndat ce muri tatl su, fugi la mpratul
Iustin (spre a nu fi proclamat de regele persilor si a nu fi obligat s mprtseasc pgnismul) si-
1 rug s-1 proclame rege al lzilor. Iustin l botez si-i ddu de sotie o bizantin, pe fata
patriciului Nomos, si-1 ncorona cu diadema de aur mpodobit cu pietre pretioase, meyviov
'PG)\iaK6v ftaci'kiKov, hlamida de mtase alb, mpo-
335 Bell. Vnd., I, 25, 4-8. (Ed. Haury, Procopii Caesariensis, Opera omnia, Leipzig, Teubner,
voi. I, 1962, p. 413, r. 9-15): p68oq pjvp KaTaKexpvo(a/j.Lvri rjai nog pjvpovq ovx orjv
TT)V KEqtakriv GKenaiv, dA/T anep OTL<pvri Te/la/JcSorv pyvpoq navmxo-ev
vexofievoq, Kai rpipcbviov n Aeusrov, eq nepovrjv Kat TOV Setwv ^iov ev %A.a[j.v5og
ax^ai
tvviov, xitv re evKog, noiKXfj.ara ex&v, Kai pfivKT] emxpvaog.
336 Bell. Vnd, I, 25, 4 (?d. cit., voi. I, p. 413, r. 2-5).
617
NICOLAE BANF.SCU
dobit cu un tablion de aur pe care era brodat portretul mpratului, L/la/iu<5a aanpov
6.oar\piKov vTi Ttopcpvpov m/SAiou %pvaovv fiaaihiKOv Ta/3 ev vnfjp%Lv ev ^eacp
aTT^piov ^rfivov, e%ovia iov %apaKTfjpa TOV avwv fiamecog 'lovanvov - tunica alb -
aanpov napayavSiov, brodat cu medalioane de aur n care se afla de asemenea efigia mpratului
[e%ov %pva nkovnia paaiiKa, e%ovTa TOV %apaKif\-pa TOV avTOV fiaaihecog];
ncltmintea ns era adus din patria sa, mpodobit cu mrgritare, Ta y ap T^ay-yia 77v ano
tr\q Siag avTov x&paq, e%ovTa /j,apyapi -iac, Hepatica a%r\n,aii}i''.
Pe lng acestea, sefilor barbari li se ddeau demnitti n ierarhia bizantin: regele lzilor avea
titlul de silentiarios si primea n aceast calitate onorariu; altii erau patriei; aceia pe care mpratul
i boteza, primeau numele de fii ai mpratului. Foarte mndri de aceste titluri, barbarii se
declarau sclavii maiesttii imperiale".
Uneori, pentru a-i cstiga mai mult, li se cedau pmnturi. Astfel, lustinian i autoriz pe
longobarzi s se aseze n Noricum si Pannonia, cantona pe heruli n Dacia, pe hunii kutriguri n
Tracia, iar avarilor, care intrar n relatii cu imperiul, le fgdui locuri pe Sava, n Pannonia
Secunda, n baza unei conventii fcute cu imperiul, toti acesti barbari deveneau foederati.
Pentru ca influenta bizantin s fie continu asupra acestor vasali ai imperiului, li se ddeau
adesea sotii dintre femeile bizantine, n general din aristocratia senatorial, li se cresteau copiii la
Constantinopol; erau
7. Malalas, ed. L. Dindorf Bonn, p. 413.
618
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
adpostiti, n sfrsit, la Bizant pretendentii la tronul acelor barbari, ca o continu amenintare
pentru feu-datarii imperiului, n caz ele vacant, mpratul putea impune'ca sef pe unul din acesti
refugiati.
Dar un mijloc care impunea mult acestor vasali era ceremonialul orbitor cu care erau primiti cnd
veneau la Constantinopol. Ei aflau acolo o receptie pompoas, care le ddea o mare idee despre
puterea si prestigiul imperiului, n tot timpul domniei lui lustinian, Constantinopolul vzu o
defilare continu a printilor exotici, heruli, huni, gepizi, avari, arabi, axumiti, lzi, iberi, oameni
de toate rasele si din toate trile. Ei erau coplesiti de atentie, de daruri, de mretie: erau condusi
cu mare pomp, cu o escort de cavalerie splendid, n sunetele trmbitelor si n mijlocul
drapelelor desfsurate.
Un alt mijloc de actiune al diplomatiei bizantine era de a strni popoarele barbare unele mpotriva
altora. Ea ntretinea cu dibcie rivalittile dintre ele, provoca dusmniile. Bizantul gsea
ntotdeauna un barbar de aruncat asupra celuilalt: el i arunc astfel pe longob-arzi asupra
gepizilor, pe hunii utiguri asupra celor ku-triguri, pe avari asupra hunilor338.
A lua pe barbari n solda imperiului, a-i divide pentru a-i nimici, fusese un mijloc cunoscut nc
vechii Rome. Dar un procedeu cu totul nou, creatie a diplomatiei bizantine, fur misiunile. La
Bizant, se stie, politica a fost ntotdeauna strns legat de religie, opera convertirii, a propagandei
crestine mergnd alturi cu
338 Ch. Diehl, lustinien, pp. 371-374.
619
NICOLAE BNF.SCU
aceea a cuceririi139: misionarul era colaboratorul soldatului. Priceput, instruit, rbdtor, el era un
agent de prim ordine. Alturi de neguttorul, de negotiator, care prin cltoriile sale ndrznete
lumineaz cmpul actiunii diplomatice, dndu-i informatiile necesare, clugrul, mai folositor
nc, pregtea calea actiunii politice, deschidea noi domenii civilizrii. El ncepe, n opera sa de
convertire, cu persoanele influente, cu femeile, mai sensibile la mesajul de blndete si iubire al
noii credinte; si cnd regele era cstigat, poporul urma ndat. Dac regele sovia, o cltorie la
Con-stantinopol, unde l astepta pompa receptiilor si splendoarea ceremoniilor religioase,
dezarma ultima sa rezistent.
De atunci, n tara convertit, influenta bizantin devenea stpnitoare. Preotii ajungeau
confidentii, ministrii regelui, episcopii care tineau de Constantino-pol, se stabileau acolo;
crestinismul aduce nu numai un cult nou, o liturghie necunoscut si atrgtoare, el introduce o
lume nou ele idei, de sentimente: o civilizatie nou, cu totul bizantin, strbate si i preface pe
barbari340.
Politica aceasta putini mprati au practicat-o cu mai mult mldiere si dibcie dect lustinian.
Ambasadorii si misionarii si ptrund n regiunile cele mai deprtate, cele mai necunoscute, n
Rsrit, pentru a tine la respect monarhia Sassanizilor, mpratul i caut pretutindeni dusmani, de
la hunii sabiri, care pot s se arunce asupra acestei monarhii pe la nord si de la
' Gasquet, op.cit., Paris 1879, pp. 75-77. ...........
' Ch. Diehl, Justinien, pp. 375-376. iy,uV
620
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
arabii desertului sirian, care o puteau ameninta pe la sud, pn la arabii din Yemen si la regatul
etiopian din Axum. n Apus, el si ntinde influenta asupra vizigotilor si francilor; la frontiera
Dunrii seamn discordie ntre barbari, tinndu-i n fru pe bulgari prin huni, pe gepizi prin
longobarzi, pe huni prin avari. Pe coasta de miaznoapte a Pontului Euxin, imperiul avea dou
avanposturi nsemnate: Cherson si Bos-poros n Crimeea. Prin aceste posturi naintate se exercita
influenta sa asupra populatiilor rtcitoare din prtile acelea. Acolo, pe coasta oriental a Crimeei,
erau triburi de origine hun si mai departe, pe coastele Mrii de Azov si n peninsula Taman,
resturile marii migrati-uni gotice, gotii tetraxiti. Mai la nord, la est de Tanais (Don) se aflau hunii
utiguri, la Apus de Tanais hunii kutriguri, care veneau pn la Dunre n incursiunile lor341. Cu
toate aceste popoare, Bizantul ntretinea statornice legturi. Chersonul si Bosporos erau marile
centre comerciale unde se fcea schimbul mrfurilor cu barbarii din aceste prti. Gotii tetraxiti,
atrasi de mult nc la crestinism, intraser, de teama hunilor, n relatii de vasalitate cu imperiul.
Hunii Bosporului se convertiser si ei, cu regele Grod, care pieri din aceast cauz ntr-o
rebeliune a poporului su. Cu hunii kutriguri Bizantul avea, de asemenea, legturi, cutnd a
ntretine rivalitatea dintre aceste dou fractiuni. Pentru a pstra aceste importante posturi,
lustinian fortificase puternic Bosporos si Cherson si ridicase pe coastele Crimeei mai multe
forturi ntrite342.
541 Bell Gotb. IV, p. 5.
342 Ch. DiehI, Justinien, pp. 377-380.
621

Dincolo de extremitatea estic a Mrii Negre, la piciorul Caucazului, unde era vechea Colchida,
se afla tara muntoas numit n secolul al Vl-lea Lazica -Aa(,iKr\. Era o pozitie strategic de cea
mai mare nsemntate pentru bizantini: pmntul accidentat, prevzut cu multe clisuri, putea fi
usor aprat mpotriva nvlirii de la nord, pe unde amenintau hunii si avarii; el nchidea n acelasi
timp persilor accesul la mare, pe unde acestia ar fi putut ameninta serios posesiunile imperiului.
De aceea bizantinii se silir necontenit a-i pstra pe lzi n clientela lor. Am vzut pe regele Tza-
thios (Tzath) primind din minile lui lustinian coroana si nvestitura. Pentru a-si asigura
stpnirea, lustinian construi aici o puternic cetate, Petra lustiniana, la sud de Phasis343. Alte
fortrete se ridicar apoi si prezenta acolo a ducilor imperiali i nemultumi de multe ori pe lzi,
care apelar la protectia persilor uneori, dnd astfel pricin necontenit de ostilitti cu persii.
Crestinismul i apropiase ns mult pe lzi de imperiu; regii lor au fost adesea crescuti la
Constantinopol, cstoriti cu femei bizantine (Tzath fusese crestinat de Iustin si cstorit cu
Valeriana, fiica patriciului No-mus), nct, n genere, influenta Bizantului se mentinea acolo
statornic, iar lustinian putea numi aceast tar ca a sa", r\ r\[iLiipa AatiKri.
La est si la nord de aceast tar se aflau alte popoare, cele mai multe vasale lzilor - si prin ei,
aflate sub influent bizantin: suanii, apsilienii, abasgii344, zichii, sagidii sau saginai345 si mai n
sus, la piciorul Caucazu-
343 Bell. Goth, IV, 2. 3(4 Ibidem, IV, 2; 3. 345 Ibidem, IV, 4, 1-4.
622
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
lui, spre portile Caucazului, alanii346. Toate aceste populatii se convertiser la crestinism si
gravitau deci n sfera politicii bizantine, mpratul le pltea anual subventii, iar pentru a-si asigura
influenta stpnea acolo puncte strategice importante, ca Pityos si Sebastopo-lis347.
Tot prin Lazica imperiul venea n control cu alte dou neamuri barbare: hunii sabiri la nord si
triburile Iberici la sud-est (actuala Georgie). Cei dinti ocupau cele dou celebre defileuri
cunoscute sub numele de Portile Caspice, si aceasta fcea s li se dea o deosebit atentie, cci ei
puteau deschide astfel drumul ctre miazzi popoarelor nomade de la nord. Acesti huni erau putin
siguri, dar diplomatia bizantin a stiut, cu toate acestea, s-i aib de multe ori de partea sa.
Crestinismul pare a fi ptruns la ei la nceputul veacului al Vl-lea. Iberii, de asemenea convertiti
la crestinism, vedeau n mpratul bizantin un aliat pretios, si astfel, desi supusi politic regelui
pers, ei au cutat adesea protectoratul bizantin si diplomatia imperial a exercitat acolo
ntotdeauna o actiune ocult, care pricinuia dificultti persilor348.
Armenia era apoi un cmp nsemnat al jocului diplomatiei bizantine. Aici, bizantinii au aflat n
persi un rival care le disput de multe ori cu armele influenta. Din veacul al V-lea, partea oriental
- Persarmenia -era n posesiunea Sassanizilor; partea occidental era legat de imperiu prin vagi
legturi de vasalitate. La
346 Ibidem, IV, 3-4.
347 Ibidem, IV, 5.
348
Ch. Diehl, Justinien, pp. 380-384. ' . - ->\
623
1!
NICOLAE BANESCU
nord de Eufrat locuiau tzanii, triburi pgne si slbatice, mpratul le-a ocupat tara cu fortrete si
garnizoane- a ncercat apoi, prin crestinism, a-i mblnzi. Tot astfel a procedat fat de triburile
armene din prtile de sus ale Eufratului, n aceast tar, de mult vreme crestin, el nmulti
bisericile si mnstirile si nu crut nici o osteneal pentru a rspndi la aceste triburi aspre si
barbare (din tinuturile Sophanene, Anzitene, Asthiatene, Balabitene), moravuri mai blnde.
Femeia era, de exemplu, la aceste clanuri slbatice, foarte dispretuit. Sotul o cumpra ca pe o
vit, ea nu primea dot si era exclus de la mostenire. lustinian, printr-o novel, fcea s nceteze
aceast stare nedreapt de lucruri37'9.
Mai la miazzi, n imensele pustiuri care desprteau, la rsritul Siriei romane, imperiul de
monarhia Sassanizilor, rtceau numeroasele triburi arabe. Roma intrase n relatii cu ele nc din
veacul al treilea, strduindu-se s se foloseasc de acesti nomazi pentru aprarea frontierelor sale.
lustinian continu aceast politic. Triburile arabe primeau subsidii anuale, seicii lor, pe care
administratia bizantin i numea pbylarchi, (pvkap%oi - primeau nvestitura de la mprat si
autorizatia de a se aseza uneori cu trupele lor dincoace de hotarele imperiului unde, sub
conducerea ducilor imperiali, contribuiau la aprarea acestor hotare.
La Hira, pe Eufrat, se afla un stat arab care atrna de Persia. n fruntea lui, de la anul 505 se afla
emirul Mundhir (505-554), n cronicile bizantine numit Ala-
349 Ibidem, pp. 385-386. 624
l
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
mundar, unul dintre cei mai teribili adversari ai lui lustinian. Timp de 50 de ani, el purt nimicirea
prin Siria, Fenicia, Mesopotamia. Zadarnic a ncercat imperiul s-1 opreasc, el aprea cu trupele
sale, prda si distrugea totul n drumul su, iar cnd armatele imperiale porneau asupr-i, se fcea
nevzut. Diplomatia nu a putut s-1 cstige pentru imperiu. Pentru a crea acestui stat al
Lachmizilor de la Hira o contrapondere, s-a organizat n anul 531 un stat arabo-roman: lustinian
unise triburile arabe din sfera de influent roman, n spet toate triburile Siriei, sub nalta
autoritate a unui phylarchos general: acesta a fost Arethas sau Harith-ibn-Gabala, seful
puternicului trib al Ghassanizilor. Ridicat la rangul de patricius etphylarchus, pltit cu o subventie
anual, acesta a adus imperiului servicii deosebit de mari. Crestin, zelos monofizit, protejat ca
atare de Theodora, Arethas a obtinut un episcop la Bostra, cu jurisdictie asupra Arabici si
Palestinei350.
La moartea lui Harith (sfrsitul anului 569 sau nceputul lui 570), principatul ghassanid a fost
mostenit de fiul su Mundar bar Harith (sau Flavius Alamunda-rus). Acesta a marcat apogeul
casei sale, fiind important att ca general, ct si ca om de stat. si-a aprat cu succes coreligionarii
sau monofizitii (cum am vzut deja, Harith fusese un zelos monofizit, cstingndu-si un merit n
organizarea Bisericii iacobite). Fiind atacat de lachmidul Kabus, i-a pricinuit acestuia o nfrngere
zdrobitoare (20 mai 570).
n apropierea cettii Sergiopolis se afla sanctuarul sau biserica Sf. Sergios, patronul arabilor
crestini ai Si-
350 Ibidem, pp. 387-390.
625

riei, care veneau aici n pelerinaj anual, precum si un pretoriu al phylarchilor ghassanizi, edificiu
care servea pentru adunarea sefilor de clanuri confederate sub autoritatea phylarchului. Aici exista
si o sal de audiente, unde phylarchii nconjurati de un ceremonial vrednic de calitatea lor de
functionari romani si de nalti demnitari ai imperiului puteau s primeasc omagiul sefilor de
clanuri, s le dea ordine, s judece litigiile dintre ei si s mpart justitia arabilor.
Sergiopolis. nu era o cetate a limesului, ci mai mult o incint care trebuia s protejeze sanctuarul
cu bogtiile lui, care era un centru de pelerinaj la fel de mare ca sanctuarul Sf. Simeon Stylitul.
Aici, deasupra unei abside, care este mai degrab o exedra, s-a pstrat inscriptia NIKA H TYXH
'AAAMOYNAPOY, adic Fii biruitor, norocul lui Alamundar!".
Este vorba de Al-Mundir sau Mundar, fiul lui Harith bar Djabala sau Harith ibn Cabala, cpetenia
triburilor arabe ale Siriei n vremea lui lustinian351.
La sudul pustiului Siriei, la Marea Rosie si n Arabia, Bizantul exercita nc o mare influent pe
vremea lui lustinian. La captul de miaznoapte al golfului Aka-bah, care sfrseste spre nord-est
Marea Rosie, era portul Aila, emporiu nsemnat, unde ajungea tot comertul Mrii Rosii. Din
veacul al IV-lea, imperiul se afla, prin acest emporiu, n relatii religioase si comerciale cu
popoarele riverane ale Mrii Rosii. Pe coasta oriental, neguttorii bizantini cutau pretioasele
produse ale Arabici Fericite: tmie, aloes s.a., fie ajungnd n por-
351 J. Sauvaget, Les Ghassanides et Sergiopolis", Byzantion, XIV, 1939, pp. 115-130.
626

tul Ocelis, fie lund drumul pe uscat. Pe trmul occidental intrau n legturi si mai folositoare cu
puternicul regat etiopian din Axum. n portul Adulis se aflau toate produsele Africii interioare,
trestie de zahr, tmie, mirodenii, fildesi, sclavi, smarald si mai ales aur din Sasu. Prin
intermediul etiopienilor si al arabilor din Yemen, bizantinii intrau n legturi cu India. Ca si
romanii, bizantinii scoteau din Extremul Orient o multime de lucruri folositoare: din China
mtasea, din India mirodenii, parfumuri, pietre pretioase. Toate acestea nu le cutau n trile de
origine; ele se aduceau pe uscat, cu ajutorul caravanelor, prin Asia Central, n valea Eufratului
ori pe mare, cu ajutorul corbiilor care porneau din Adulis sau Ocelis la Ceylon, marele antrepozit
al Indiei. Pe continent, Persia fcea pe mijlocitorul acestui negot, dar cu Persia imperiul era foarte
des n rzboi si traficul era adesea ntrerupt, ns chiar n timp de pace, politica bizantin vedea cu
ochi ri attia bani vrsati pentru dusmanii imperiului si aceasta l hotr pe lustinian s dea toat
atentia drumurilor maritime.
ntre Palestina bizantin si Arabia Fericit triau arabii din regiunea Palmierilor (6 cpoiviKcbv),
iar mai la sud, pe platoul central Nedjed, triburile Kinda si Maad. Asupra primei regiuni, lustinian
izbuti a-si ntinde autoritatea: seicul Abu-Charab i-a cedat oazele si a primit n schimb titlul de
phylarchos al Palestinei. Cu celelalte, lucrurile au mers de asemenea bine, chiar dac nu
ntotdeauna. Astfel, imperiul nchidea Sassanizilor orice sperant de ntindere n aceste prti, n
unghiul sudic al Arabici era regatul Dabeian din Himyar sau al Homeritilor - o^prai, tar foarte
prosper prin comertul ei si de o civilizatie naintat. Crestinismul s-a
627
NICOLAE BANESCU
introdus aici la sfrsitul secolului al V-lea. Politica regilor din Himyar se orienta ctre Persia, iar
crestinii indigeni si neguttorii bizantini erau maltratati n tar. nc din timpul lui Iustin se
cutase remedierea acestei situatii si s-au ntrebuintat n acest scop ambitiile regilor etiopieni din
Axum. Marele stat abisinian era atunci foarte ntins: el atingea la sud tara Somalilor, iar la apus
Nilul. Era n legturi bune cu Bizantul, mai ales de cnd regii abisinieni trecuser la crestinism. I-
a fost prin urmare usor diplomatiei bizantine s arunce acest regat asupra arabilor din Yemen;
dup o serie de actiuni ntreprinse de regele din Axum, se instala n Hingar un vicerege abisinian
si o misiune monofizit a venit n anul 525 s predice acolo, n 531, autoritatea abisin a fost
scuturat si Yemenul s-a mentinut neatrnat. Dar el a intrat n legturi active cu Bizantul. Drumul
mtsii a rmas ns tot prin Persia.
n Egipt, hotarele imperiului se retrseser mult, sub Diocletian, pn la primele cataracte ale
Nilului. Dincolo locuiau popoarele pe care Prokopios le numeste B^fiveg si, mai jos, n Nubia,
Noftiai, populatii prdalnice si foarte neplcute pentru imperiali, n Nubia, limba greac era
curent; ctre anul 540, populatia ei a fost crestinat de un monofizit, Iulian, n frunte cu regele
Silko, acesta ajungnd aliatul bizantinilor si ajutndu-i pentru a supune cerbicia blemmyi-lor, la
care se stabileste apoi de asemenea autoritatea bizantin, care a pus peste dnsii pe exarhul din
Talmis; prin struintele acestuia si ale episcopului dm Philae, Theodor, asezat de curnd acolo,
tara se crestin352.
352 Ch. Diehl, lustinien, 390-400.
628
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
n Africa, propria religie se unea de asemenea cu politica. La sudul Tripolitaniei, crestinismul
ptrundea, odat cu influenta imperial, n cele dinti oaze ale Saharei La Augila bunoar, unde
cultul lui Ammon, cu hierodulii, profetesele si sacrificiile sale era n floare, Prokopios ne spune
cum populatia s-a convertit si o biseric s-a ridicat n onoarea Fecioarei, Theo-tokos. Pn la
Gadames suzeranitatea bizantin era recunoscut si crestinismul rspndit. Cu att mai mult
influenta diplomatiei imperiale se exercita asupra triburilor berbere cantonate, de la cele dou
Sirte si pn la Gacles, n vecintatea provinciilor bizantine. sefii acestor triburi se ntreceau a
intra n alianta imperiului, bucurosi de darurile, de titlurile si de atentia mpratului, n mai putin
de 10 ani de la recucerirea Africii, toate marile state berbere recunosteau autoritatea lui lustinian.
Influenta bizantin ptrundea si pn la francii care ocupau Galia. n scrisorile pe care le
adreseaz lui lustinian, Theodebert l numeste stpn" si printe", ntr-o scrisoare, lustinian i
cerea s-1 informeze exact asupra cror popoare se ntinde autoritatea acestuia n Germania.
Lucrul se explic prin dorinta lui lustinian de a rspndi crestinismul pn n regiunile al cror
nume chiar nu se cunoscuse mai nainte.
Actiunea imperiului viza pn si popoarele slbatice care se nvlmseau la nordul Dunrii. De
mult timp longobarzii, convertiti la catolicism, erau n bune relatii cu imperiul, primeau de la
acesta subventii si ddeau soldati. lustinian i-a autorizat n anul 547 de a ocupa Noricul si
Pannonia, asigurndu-si concursul lor mpotriva gepizilor.
629
NICOLAF. BNF.SCU
La est de acestia, n Moesia superioar erau cantonati, nc din vremea lui Anastasios, herulii. Ei
au fost crestinati prin grija lui lustinian, care nsusi l botez, n Constantinopol, pe regele lor, cu
familia si sefii nobilimii sale. O aliant strns a urmat acestei convertiri, mpratul a acordat
herulilor noi pmnturi n Dacia si n jurul orasului Singidunum si le-a mrit subventia, ei i
ddeau, n schimb, soldati. Dar revolutiile interne i-au desfcut pe cei mai multi de Bizant pentru
a se uni cu gepizii. Acestia, ntre Dunre si Carpati, au cuprins si o parte a Daciei. Ei erau nc
aliati ai imperiului si primeau subsidii. Dar prdalnici, turbulenti si pe deasupra, arieni, erau
neplcuti lui lustinian. De aceea el le refuz subventiile, ajutndu-i mereu mpotriva lor pe
longobarzi.
Mai la rsrit, slavii si bulgarii amenintau Dunrea de Jos. O grup a lor, slovenii, ocupa
Pannonia; alta, mai de temut, antii, rtcea de la Dunre pn la Nipru; n sfrsit, la nordul Mrii
de Azov, avarii se ntindeau necontenit spre apus353. Diplomatia bizantin intr n legtur cu toti
acestia, oferindu-le pmnturi si bani, pentru a apra frontierele mpotriva altor barbari.
Astfel, pretutindeni, misiunile crestine au fost de mare si nepretuit folos imperiului: mai cu seam
monofizitii au fcut aceast oper, cci ei i-au convertit pe hunii sabiri si pe arabii Siriei;
misiunile lor au propovduit n Himyar si Axum, la blemyi si nubieni. Pretutindeni imperiul si
trimitea episcopi, ptrundea
353 Pentru barbarii de nord ai imperiului, vezi si G. Finlay, A History ofGreece, ed. H. F. Tozer,
voi. I, Oxford, 1877, sect. VII, p. 248 si urm.
630

prin influenta sa la toate aceste neamuri barbare, cum observ Diehl354.

Desigur c politica aceasta si avea primejdiile sale. Tot artnd barbarilor bogtiile imperiului,
tot acordn-du-le cu generozitate subventii si pmnturi, li se deschideau poftele si se contribuia
fr voie la a-i face pri-mejdiosi pentru Bizant355. Uimiti de strlucirea si puterea imperiului, ei
se prezentau la nceput cu umilint; pe msur ns ce se familiarizau, pe msur ce ajungeau a
cunoaste mai de aproape bogtiile si slbiciunea acestui imperiu, si regseau vechea lor trufie si
si mreau pretentiile. si cnd dorintele lor nu erau multumite pe deplin, ei se rzbunau prin
invazii brutale, prdnd tara, trnd populatia n sclavie, uitndu-si toate obligatiunile pe care le
contractaser. Prokopios avea dreptate s afirme c singurul mijloc de a-i sili pe barbari la
credint fat de Bizant era numai frica de armele imperiale356.
3M Ch. Diehl, Justinien, p. 409 si urm.
355 V. critica lui Prokopios, Hist. arc., ed. cit., 54, 72-3, 114-115, 122-123; Agathias, p. 106.
[ntruct cea mai mare parte a manuscrisului nu era pregtit complet pentru tipar, autorul su
omite, adeseori n mocl involuntar, s indice cu toat precizia editia avut n vedere; foarte rare
sunt ns situatiile n care exactitatea trimiterilor, totdeauna corect, pune probleme si dificultti
de verificare, ntr-o asemenea situatie ne gsim cu nota de fat, care n manuscris are unele cifre
trecute cu cerneal, altele cu creionul. Fondul afirmatiei sale este absolut exact: mentionm n
acest sens Istoria secret m ed. H. Mihescu, Bucuresti, 1972, cap. 11, 5-11, p. 99-101.
Pentru criticile aduse autorittii imperiale n Bizant, inclusiv la Prokopios, dispunem acum de
cartea lui F.H. Tinnefeld, Katego-rien der Kaiserkritik in der byzantinischen Historiographie von
Prokop bisNiketas Choniates, M nchen, 1971.]
356 Bell Pers., p. 103.
631

Fiindc nu s-a tinut ntotdeuna de acest principiu, lustinian a vzut adesea peninsula balcanic
pustiit ngrozitor de slavi si de huni. Fiind pltiti ca s se retrag, acestia erau de fapt ncurajati
ca s revin.
Sistemul subsidiilor distribuite darnic barbarilor de la frontiere a adus la marginea Imperiului
Roman dusmani proaspeti si formidabili, atrasi de beneficii similare.
Ctre sfrsitul domniei lui lustinian, un nou popor hunic apare la frontiera Europei, la nordul
Caspicei. Ei se chemau avari, desi se pretinde c au uzurpat numele unui alt popor, si erau
destinati a juca pe scena istoriei europene un rol similar celui jucat mai nainte de huni.
Emigrarea lor la vest se datora desigur unei revolutii n Asia Central, care, ctre mijlocul
secolului al Vl-lea, a surpat puterea tribului Ju-Ju Quan-Juan), si a pus n locul lor pe turci, mai
nainte vasalii lor. seful care se ridic mpotriva stpnilor si a fost Tu-men, el a fundat imperiul
turcilor. Succesorul su Mo-kan (553-572) a distrus regatul ephthalitilor si a organizat vastul
imperiu turcesc, ce se ntindea de la China la Marea Caspic si n sud la hotarul Persiei,
mprtindu-1 n dou hanate, din care cel de vest era supus celui de rsrit, n 558, Iustin, fiul lui
Germa-nos, generalisimul imperial din Lazica, primi un mesaj de Ia Sarus, regele Alanilor, prin
care acesta-i fcea cunoscut dorinta avarilor de a intra n relatii cu mpratul. Acesta a rspuns c
este bucuros de a primi o ambasad a avarilor, si aceasta a venit la Constantinopol n frunte cu
Candikh357, n 558, primind daruri bogate, testuri, lanturi de aur. Apoi, lustinian trimise cu
daruri la chagan pe spatharo-candidatul Valentin, un sol care a transmis c mpratul e gata s le
satisfac cererile dac avarii dau dovad de valoarea lor, supunndu-i pe dusmanii si. Atunci
avarii i distruser pe sabiri si luptar cu succes contra utigurilor. Curtind
357 E. Stein arat c Bury se nseal cnd l socoteste pe Candikh ca rege al avarilor (Stein, p.
542, n. 2). [Cum am mai remarcat, personajul e mentionat de Prokopios sub forma Sandii.]
632

calea, ei ptrund n teritoriul kutrigurilor, n regiunile dintre Bug si siret, supunndu-i pe anti, si n
561 fac o mare incursiune de prad n Europa Central, aprnd pe Elba si amenintnd mrcile de
est ale francilor din Austrasia.
n acelasi an, chaganul Baian a trimis o solie la Constantino-pol, cernd locuri ntr-o provincie
roman. Cltorind prin Col-chis, probabil n calitate de qaestor exercitus, Iustin se inform cu
privire la planurile lor perfide (aveau de gnd, cum vor trece Dunrea, s se ntoarc n imperiu
cu toat armata) si trimise vorb mpratului ca s-i retin ct mai mult posibil pe soli, pentru c
avarii nu vor trece Dunrea pn ce nu vor pleca solii din Constantinopol. lustinian urm sfatul si
Bonus, chestorul Moesiei si Scythiei fu nstiintat s apere fluviul. Planul reusi si barbarii nu au
intrat n imperiu. Solii au fost concediati si li s-au dat obisnuitele daruri pe care le-au ntrebuintat
cumprndu-si testuri si arme, dar Iustin a primit ordin s li se ia, la sosirea n Colchis, armele.
Aceasta a adus dusmnia dintre avari si imperiu358. lustinian nu a trit s vad urmrile; dar nu
mult dup moartea sa, avarii au venit la Dunre, unde si-au asigurat locuinte, ajungnd o plag
pentru provinciile din Balcani.
Dac n vremea domniei lui lustinian avarii nu au ndrznit s atace imperiul, ei au ptruns n
schimb n regatul francilor, unde au fost ns btuti, ajungnd la un tratat cu merovingianul
Sigebert (562).
Atitudinea lor a devenit insolent dup moartea lui lustinian, cnd au trimis la Constantinopol o
ambasad prin care au ncercat s-1 intimideze pe noul mprat359.
Cucerirea avar. Avarii adevrati" ai lui Simokat-tes au fost identificati cu Ju-Ju sau Juan-Juan
(=viermi), care au fost cuceriti de turci; un rest din ei au fugit la chinezi, dar au fost predati
turcilor si ucisi.
358 V. Menandros, FHG, voi. IV, fr. 9, p. 205.
359 E. Stein, op. cit., p. 544.
633
NICOLAE BANESCU
Avarii istoriei europene erau probabil un popor hunic. Ei i-au cucerit pe sabiri, pe la anul 558
(Menan-dros, fr. 5). Ei au primit, n naintarea lor ctre vest, supunerea ugurilor, goniti la vest de
Volga de ctre sabiri, supunndu-i pe utiguri la sud de Don si pe kutri-guri la vest de Don. i
gsim atacnd Austrasia si luptnd pe Elba n 562. Subjugarea antilor (Antae) (poate pe Bug) a
fost o treapt a naintrii lor spre vest si s-a ntmplat nainte de 562. E clar c incursiunile lor n
teritoriul franc nu s-au fcut de la o asa de mare distant cum era Rusia de sud-est, si e sigur c n-
au atins ultima lor locuint n Ungaria, nainte de 562 sau chiar nainte de 566, pentru c Ungaria
era n acel timp ocupat de longobarzi si gepizi.
Bury admite prerea lui Schafa0ik, dup care avarii i-au atacat pe gepizi prin Ungaria de Nord,
venind din Galitia. Au urmat deci, calea de la Nipru si Bugul de Sus, prin guvernmntul de Kiev
si Podolia.
Asezarea avarilor a fost n vechea lazygia, ntre Tisa si Dunre, unde i-au deposedat pe gepizi, si-
n Pan-nonia, unde au urmat longobarzilor. Aceste regiuni, care corespund Ungariei, erau Avaria n
sens strict. Dar chaganul ei si-a ntins puterea asupra triburilor slovace din nord si est. E n genere
admis c puterea lor se ntindea n Europa Central si era recunoscut n Boemia, Moravia,
Galitia; dar pare o exagerare improbabil a se spune c se mrginea la nord cu Baltica. Baian i-a
supus si pe slavii din Valahia si Moldova, iar stpnirea sa se ntindea asupra bulgarilor, uno-
gunduri si kutriguri360.
::J. Bury, ed. Gibbon, voi. V, Appendixm. 2.
634

n aceste nvliri ale avarilor erau trti desigur si slavii, ca si hunii kutriguri si utiguri, cu totii
vasali ai chaganului Baian.
Incursiunile slavilor n Peninsula Balcanic sunt documentate nc din timpul domniei lui
lustinian. Ei erau purtati acum de avari n regiunile Dunrii, retrgndu-se odat cu acestia n
locurile lor din stnga fluviului, n mas ns, slavii au nceput a trece Dunrea numai n timpul
lui Tiberius cnd, numerosi, au purces unii dintre ei a se aseza n Peninsula Balcanic.
Slavii din aceast perioad sunt prezentati ca barbari nedisciplinati, nesupusi, necunoscnd nici o
ierarhie: rajrroi, avapxoi, ovSe rtiv tvcbcKovaiv, i socoteste autorul acelui Strategikon atribuit
mpratului Maurikios361.
n al patrulea an al domniei sale (531), lustinian 1-a trimis pe Chilbudios, strateg n Thracia,
pentru paza fluviului Istros, poruncindu-i s vegheze ca s nu treac barbarii fluviul pe acolo,
fiindc trecnd adeseori pe acolo hunii, antii si sclavinii svrseau fapte de nesuferit pentru
romei. Chilbudios a devenit att de nfricostor barbarilor, nct timp de trei ani, ct s-a aflat el n
acea comand, nu numai c nimeni nu a reusit s treac Istrul mpotriva romeilor, ci romeii nsisi,
mergnd cu Chilbudios adeseori n incursiuni pe malul cellalt, au ucis si au luat captivi barbarii
de acolo. Dup trei ani ns, trecnd Chilbudios fluviul asa cum obisnuia, cu putin ostire,
sclavenii 1-au ntmpinat cu
361 N. lorga, Histoire des Roumains et de la romnite orientale, Bucuresti, 1937, voi. II, pp. 306-
307.
635

toat multimea si fcndu-se lupt mare, multi romei au czut, mpreun cu strategul
Chilbudios362.
Ctiva ani mai trziu, pe cnd Belisarie era asediat n Roma (537), la dispozitia sa se afla o mic
armat, care fusese ntrit n timpul asediului cu numai 1600 clreti huni, slavi si anti36'. Slavii
si antii serveau deci n armatele lui lustinian ca mercenari, dar opinia care sustine instalarea lor n
mas la sud de Dunre nc din secolul al III-lea nu se bazeaz pe nimic serios364.
Cnd Germanos a primit, apoi, comanda pentru rzboiul din Italia (550), el a fost retinut la
Sardica pentru a opri o invazie a slavilor si antilor care trecuser Dunrea si ajunseser n
regiunea Naissus. lustinian i ddu atunci ordin lui Germanos s-si suspende plecarea n Italia si
s alerge n ajutorul Thessalonicului si al oraselor din mprejurimi, pentru a-i respinge pe sclavini.
Acestia aveau mare team de Germanos, cci pe cnd unchiul su lustinian luase domnia, antii,
care locuiesc foarte aproape de sclavini, trecnd Istrul cu mult armat, au nvlit n Imperiu.
Germanos tocmai fusese instalat de ctre mprat n calitate de strateg a toat Thracia. Venind el
la
.%2 prokopios, Bellum Gothicum, III, III.
363 n acest moment apar slavii ca mercenari n armatele bizantine. Antii, care pe drept sau pe
nedrept sunt atasati Slavilor, erau cei mai buni soldati pentru rzboiul purtat n munti (cf. Pro-
kopios, op. cit., III, 21) deci ei n-ar putea fi localizati pe Nipru sau pe Nistru, ci undeva n
Carpati" (F. Lot, Ch. Pfister et Fr. Ganshof, Histoire du Moyen ge, t. I, Les destinees de
l'Empire en Occident de 395 888, n col. Histoire generale", dirigee par G. Glotz, Paris, 193, p.
145, n. 60).
361 F. Lot, Ch. Pfister, Fr. Ganshof, op. cit., p. 132, n. 8.
636
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
lupt cu barbarii, i-a biruit strasnic si i-a ucis aproape pe toti. Prin aceast fapt el s-a acoperit de
glorie n fata tuturor oamenilor, dar mai ales n fata acestor barbari. De aceea ei au fugit prin
munti n Dalmatia"365.
Datorit marelui lor numr, slavii au ptruns n Imperiu nu numai pe cale violent, ci si pasnic.
Ultima cale a fost favorizat de caracterul international al statului bizantin, care practica pe scar
larg colonizarea de barbari, asezati pe baza vechiului sistem al federatilor".
Dup datele lui lordanes si Prokopios, sclavenii (sau sclavinii) formau partea de vest a grupei
sudice a slavilor la Dunrea de Jos. Antii formau grupa de sud-est a slavilor, locuind Nistrul de
Jos si Niprul de Jos, aproape de coasta Mrii Negre (.qua Ponticum mare curvatur a Donastro
extenduntur usque ad Dana-pn'ra"366).
Din regiunea Bugului de Jos si a Basarabiei, unde pare a se fi aflat aria primei lor civilizatii, antii
si-au mutat apoi centrul mai la nord, n regiunea Kievului, ntruct unele antichitti ale antilor
sunt similare cu antichittile cettilor bizantine de pe litoralul nordic al Mrii Negre, faptul
confirm existenta unei strnse legturi ntre unii si ceilalti. Vernadsky a admis chiar existenta
unor comunitti formate din alani si anti n Cri-meea.
365 Prokopios, Bell Gotb., III, 40, ed. Haury, p. 476, 17 si urm. [n traducerea romneasc a lui
H. Mihescu, Rzboiul cu gotii, Bucuresti, 1963 (col. Scriptores Byzantini", III), fragmentul se
afl la p. 200, cap. 40, 3-8, cu usoare deosebiri de traducere].
366 lordanes, Getica, 35.
637

Numele de anti" nu sun slav. Kunik credea c antii erau urmasii unei populatii cercheze. Olrik
i socotea pe antii lui lorda-nes ca fiind identici cu adyge" (=cerchezi), admitnd ns c acestia
erau diferiti de antes", existenti n alte locuri din Getica aceluiasi autor. Zupanic i*a identificat
ulterior pe anti cu andi-ani", un trib caucazian tinnd de grupul lesgis. Vernadsky i-a considerat
ns drept unul dintre neamurile sarmatice, anume acei as, strbuni ai osetilor de azi, pentru
explicarea numelui pornind de la chinezul an-ts'ai, pe care-1 socotea derivat din to-charicul ant",
care nsenina cmpie". Antii ar fi deci poporul stepei". Acelasi autor a mai admis c antae,
antes, anti ar fi fost unul din neamurile alanilor. Faptul c lordanes si Prokopios afirm c ei erau
slavi si vorbeau limba slav 1-a determinat pe acelasi istoric s afirme c antii erau un popor slav,
care a fost ns condus de o clas sarmat de stpni''''7, adic slavi aflati sub conducere iranian.
Fortreata Turris, uncie lustinian a ngduit asezarea slavilor, ar fi echivalent cu Tyras, cleci
Cetatea Alb pentru Vernadsky, care se raliaz aici opiniei lui Bromberg.
La inconvenientul material al acestei politici se adaug unul moral: n aceast acordare de subsidii
ctre
367 G. Vernadsky, Goten und Anten in Sudrussland, Sonder-druck aus den Siidostdeutschen
Forschungen", Bd. III, Heft 2, herausg. von Dr. Fritz Valjavec, Munchen, 1938. Acelasi autor
consider c prima organizare politic a sudului Rusiei s-a datorat cimmerienilor (1000-700 .
Chr.), apoi scitilor (700-200 . Chr.), iar n final sarmatilor (200 . Chr. - 200 d. Chr.). Au urmat
gotii (200-370 d. Chr.), nlocuiti de huni. Cimmerienii fceau parte din acelasi grup etnic cu
thracii (Rostovtzef), fiind deci arieni, n Transcaucazia au atacat regatul Van (Urartu), aliindu-se
apoi cu acesta mpotriva assirienilor.
De origine aric au fost si scitii, a cror ptur conductoare ar fi avut ns o origine iranian (G.
Vernadsky, Ancient Russia, New Haven, 1943). [Idem, Essaisurles origines russes, traduit de
l'anglais..., Paris, t. I-II, 1959.1 . !
638
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
barbari, era o umilire a puterii si demnittii imperiului. De aceea scriitorii veacului al Vl-lea 1-au
judecat uneori aspru pe lustinian n aceast privint.
Oricum, politica aceasta a lui lustinian, condus mai departe, n tot Evul Mediu bizantin, a fost
una din fortele imperiului, care 1-au pstrat attea veacuri imun mpotriva tuturor nvlirilor.
2. Orasul bizantin. Hippodromul
Reforma lui Diocletian si a lui Constantin cel Mare a abolit elementele traditionale ale constitutiei
imperiale: alturi de basileus, se afl totdeauna Senatul si armata, n mod deosebit apare acum si
Biserica crestin, solid organizat, puternic, universal; ea traduce adesea n chip decisiv vointa
popular. Dar alturi de ea mai e un factor, poporul nsusi. El are constiinta de a fi roman, chiar n
Orient, unde termenul de helleni" a fost nlturat, fiind ntrebuintat numai pentru pgni. De
foarte multe ori, n diferite ocazii, poporul acesta al capitalei si exprima direct vointa cu privire
la afacerile publice si devenea un factor care nu mai putea fi neglijat. Dar niciodat vocea sa nu a
rsunat mai tare, mai imperios, dect la marile solemnitti, n marile adunri ale circului, n
Hippodromul marilor orase si n special la Constantinopol.
Hippodromul din Constantinopol era, dup Rambaud, adevratul centru al vietii publice. Dar
istoricul francez, recunoscnd rolul mare jucat de factiuni n mprejurrile vietii politice, e adesea
confuz si plin ele contradictii, cnd afirm c pentru bizantini Hippodromul era totul, c acolo se
fceau si se depuneau mprati, c n el se aplica justitia, c acolo se triumfa asupra dusma-
639

nilor din afar si se pedepseau vinovatii dinluntru; n sfrsit, cnd consider c Hippodromul era
un fel de Longchamps", un cmp de curse, loc de amuzare public.
Ce sunt aceste asociatii sportive" ale imperiului de Orient, numite SfJnoi, n special n secolele
V-VIII ? Wilken, nc din vremea sa, Die Partheien derRennbahn, vomehmlich in byzantinis-chen
Kaisertbum (Abhandlungen der Berliner Akademie, 1827) socotea c aceste asociatii sportive nu
cuprindeau numai pe participantii la jocuri efectiv, ci o mare parte a populatiei ntregi.
Cursele de cai au fost la Bizant o pasiune mai mare dect n Roma veche. Cele dou factiuni sau
deme, cum li se zicea aici n Rsrit, Albastrii" (oi BEVETOI) si Verzii" (oi flpmvoi) au
zguduit adesea viata capitalei cu rivalittile lor si au cltinat de multe ori tronul mpratilor, ele
fiind mai mult dect niste simple asociatii hipice, n primele veacuri ale Bizantului, istoriografia
sa e plin de ecoul violentelor agitatii provocate de factiuni.368
De la nceput, functiunea si interesele demelor erau duble: acelea, ale unor adevrate societti de
curse si, pe lng aceasta, acelea ale ntregii populatii urbane.
368 A. Rambaud are meritul de a fi cercetat cel dinti mai ndeaproape rolul nsemnat pe care 1-a
avut Hippodromul n viata poporului bizantin si caracterul acelor asociatii sportive sau factiuni
legate de acesta n De byzantino Hippodromo et circensibus factionibus, teza de doctorat a
ilustrului istoric francez, Paris,
1870. Ea a fost rezumat n Revue des Deux-Mondes", 15 aug.
1871, sub titlul: Le sport et l'Hippodrome Constantinople", de unde a fost reprodus n
publicatia postum prezentat publicului de Ch. Diehl, Etudes sur l'histoire byzantine, Paris,
Armnd Colin, 1912, pp. 3-61. Din aceasta din urm vom face citatiile noastre.
640
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Erau ntrebuintate la construirea si reparatia zidurilor, fapt pentru care sub Theodosius al II-lea
avem texte: Codinus, De edif., Malalas. Erau 4 corporatii pentru curse: Beveroi, ABVKOI,
Upaivoi, 'Povaioi. Se numeau cnd r juep7? (partidele), cnd 8r\\ioi (masele). Aceste corporatii
aveau si alte obligatii, cum ar fi aceea de a construi si repara zidurile orasului; orice membru al
acestui Sfjnot poate purta si arme, numele celor ce ndeplineau acest serviciu fiind acela de
6rnj.oTai. Demotii narmati sunt o militie permanent, fiecare din ei e nscris ntr-un registru
(jcardoyog). Cum s-a ajuns la aceast situatie ? Odat cu rzboaiele contra marcomanilor, sub
Marcus Aurelius a nceput ptrunderea barbarilor n Imperiul Roman. Armata imperial, chiar
reformat si mrit din epoca lui Diocle-tian si Constantin, nu a mai putut apra toate orasele. Nu
e de mirare deci c locuitorii s-au narmat uneori pentru propria lor aprare. Aceasta se produce la
Athe-na n 269, sub Dexippos. La anul 400, stim din Zosi-mos, cap. XIX, c orasele Tracici
aveau T<8v 'apxovccov Kai oKijTOpcov (pvccKijv. n 580, locuitorii din Sir-mium lupt
singuri mpotriva avarilor (Menander). La anul 440, locuitorii din Asemon, oras situat pe Dunre,
se apr contra lui Attila. Populatia apr Edessa contra lui Chosroes n 544, etc. De asemenea, la
Dunre, orasele lupt contra avarilor (la Simokattes). si n Italia se petrece asa ceva. Se dezvolt,
n tinuturi prsite de armata imperial, militiae ale oraselor.
La anul 558, cnd hanul kufrigurilor Zabergan trece zidul lui Anastasius, Belisarie iese cu
cavaleria adunat de la toti cei care aveau cai si cu aceea a Hippodromu-lui. Trebuie s fi fost o
organizatie anterioar. Theopha-
641
NICOLAE BANESCU
nes spune c mpratul lustinian eSrmoTevcre si-i trimise la Zidul cel lung; asta nseamn, cum a
vzut si Rambaud, militiae sau 8r]n.a) - adscribere, a nrola n cadrele militiei orsenesti.
Invazia slav, atacul asupra Constantinopolului, respins la Zidul cel lung (Simokattes,
Theophanes). La anul 583-584 Maurikios a pus paz la TOC iiatcpcx, scotnd din Constantinopol
masa de trupe ce o avea la dispozitie. Theophylaktos Simokattes distinge garda de la Zidul cel
lung de celelalte forte din Constantinopol, care fac o iesire. Theophylaktos distinge ia na'ka-TWV
orpaTeu/iara (.militiapalatina) de Sffriog.
n pieirea lui tragic, Maurikios se bizuia numai de demele armate pentru a se apra contra
trupelor de la Dunre.
n sursele istorice ale perioadei, SfJnot are mai multe sensuri:
1. Sensul cel mai larg: poporul.
2. ntr-un sens mai restrns, echivalent cu tJLepoq, factiunea Hippodromului.
3. n sens si mai restrns, populatia unei circumscriptii a orasului, militie sau batalion de militie
orseneasc.
La atacul avarilor asupra Constantinopolei, n anul 626, populatia orasului a luat parte la aprare
(v. G. Pisides).
Cnd s-a produs ntia oar nevoia de a narma populatia Constantinopolei pentru aprarea sa si a
imperiului ? Se pare c n anul 378, n timpul catastrofei lui Valens. Cnd mpratul se ntoarse
din Asia, afl iov n agitatie si deprimare. La Hippodrom, acesta-1
642

acuz pe mprat de incurie gotii prdau n Tracia si se apropiau de capital. Poporul strig:
D-ne arme si ne vom bate !". mpratul se teme s o fac. Dar n anul 400 statul are nevoie de
ajutorul populatiei contra revoltei gotilor lui Gainas. Cu ncepere din aceast epoc populatia
Constantinopolei rmne narmat. Ea se compune dintr-un nucleu permanent, care se mreste
printr-o mobilizare (Srmorevmt). Sub Theo-dosius al II-lea, Verzii dispuneau de 8000 de oameni
narmati. Vedem aceast militie armat contribuind n anul 438 la repararea zidurilor.
Partidele (\iepr\) erau n legtur cu Hippodromul, dar ele reprezint poporul real din
Constantinopole, cu aspiratiile sale sociale si politice.
Cadrul pentru formarea militiilor orsenesti era procurat de asociatiile sportive create n vederea
Hippo-dromului. Aceste corporatii nu mai erau ntreprinderi private, ci asociatii publice ale unei
institutii publice, de interes general.
O serie de mprati i-au favorizat pe Verzi. Cu Iustin I, cu noua dinastie, favoarea trece de partea
Albastrilor, mpratii nu se pasionau pentru culori, ei cutau sprijinul uneia sau al celeilalte deme.
Care sunt atunci elementele populare care stteau pe bncile Verzilor si care cele ce se asezau pe
ale Albastrilor ? n aceast diferent de culori erau diferente de clase. Ca si la Roma veche, la
Constantinopol au fost mprati care favorizau clasele de jos ale poporului (Theodosi-us al II-lea,
Leon I, Zenon, Anastasios); altii, mpratii dinastiei iustiniene, se sprijinea mai degrab pe
aristocratie. Astfel Verzii (cu Rosii) erau mai ales straturile
643

sociale inferioare, pe cnd Albastrii (cu Albii) reprezentau straturile superioare. Cristalizarea
partidelor s-a fcut n jurul culorilor, dar s-a fcut cu elementele provenite chiar din aceste
asociatii sportive, iar la urm interesele ori numai tendintele politice si sociale ale populatiei
ntregi au gsit n aceste partide o expresie si organe proprii. Oamenii din anumite cartiere urbane
si suburbane, meseriasi si bresle erau legati o partid sau de cealalt (asa a vzut lucrurile si Ram-
baud). Numai astfel ne explicm violenta pasiunilor care izbucnesc n Hippodrom.
Verzii si Albastrii locuiau cartiere diferite si regiuni diferite din mprejurimile Constantinopolei.
Verzii proveneau din clasele inferioare, Albastrii din clasele superioare. Din pasajele autorilor
(Theophanes) reiese c Verzii locuiau n Zeuy/m, pe Cornul-de-Aur, un fel de suburbie, deprtat
de centrele urbane locuite de clasele nalte. Verzii nu locuiau deci n cartierele centrale, ocupate
de bogati, ci n Zeugma, dincolo de Cornul-de-Aur, n port si n cartierele comerciale din preajma
Forumului lui Constantin. Cartierul TlittKia era locuit de clasa nalt, ca si strada principal,
Mese. Verzii locuiau apoi peste ap, dincolo de strmtoarea Bosfor pe trmul asiatic, adic n
Flepav si la Chalke-don.
Albastrii, favorizati n veacul al Vl-lea, i aclamau cei dinti pe mprati, la nceperea jocurilor n
Hippodrom. mpratul fcea semnul crucii mai nti asupra Albastrilor. Domesticul scholelor, n
acelasi timp democ-rates"al Albastrilor, n veacul al X-lea, era inferior n demnitate comitelui
excubitilor, democratul"Verzilor.
644
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Cele dou partide aveau un foarte mare interes pentru chestiunile religioase. Ele reprezentau, n
anume momente, tendinte religioase opuse, pentru c se recrutau din clase sociale diferite.
Puterea opiniei publice era considerabil la Con-stantinopol. Un loan Chrysostom, sprijinit pe ea,
a putut nfrunta curtea imperial, n epoca lui lustinian, Verzii au avut nclinare pentru monofiziti
(protejati de Theodora).
n 514-535, Vitalian conta pe sprijinul partidului ortodox. Sub lustinian, nemultumirile publice au
fcut s se ncline Verzii, poporul, spre monofizism, ca mijloc de reactie contra mpratului.
Nepotii lui Anastasi-os au fost sustinuti n aspiratiile lor la tron de ctre partidul monofizit.
Rezult din attea fapte c ideea monofizit era reprezentat la Constantinopol, cel putin n
secolul al V-lea si al Vl-lea, n populatie si a exercitat o oarecare influent asupra partidelor. Asia
Mic avea un mare numr de monofiziti si Constantinopo-lul, prin situatia sa geografic, era mai
legat de Orient dect de Occident, unde monofizismul nu a cunoscut o aderent deosebit.
n orasele elenice, Hippodromul a avut o parte din atributiile vechilor conventus pgne. Pentru a
finanta jocurile, populatia era organizat si grupat dup clasele sociale. Populatia suporta
cheltuielile bucuroas. Diocletian a putut s decid prin decret ca banii pentru jocuri s fie
ntrebuintati pentru repararea zidurilor (o dat ce erau banii poporului, trebuiau s fie ntrebuintati
pentru zidurile orasului), n perioada crestin deci, vechile conventus se mentin sub forma
asociatii-
645
NICOLAF. BANESCU
lor pentru Hippodrom, cuprinznd populatia ntreag. Af\noq-\i\ organizat prelungeste, n vremea
crestin, conventus din epoca greac si organizatiile oraselor elenice, dar pstreaz numai o parte
din atributii. Ce era de ordin religios a trecut la Biseric. Cele profane au trecut n seama
poporului. Dintre ele, cea mai nsemnat obligatie era ntretinerea Hippodromului. De ea erau
scutiti proletarii). ox^og, nkr\$r\.
Poporul exercita o influent considerabil asupra marilor schimbri politice, impunea vointa sa si
provoca rsturnri de mprati.
n anul 390, cnd Theodosius I a venit cu trupele la Salonic, populatia s-a revoltat contra
obligatiei de a gzdui trupele.
n anul 465, Menas, prefectul Politiei (vvKTenapxog) e anchetat de senat n Hippodrom pentru
abuzurile sale si acolo, din ordinul mpratului, un tnr l arunc jos si el se zdrobi. Poporul 1-a
trt pn la mare.
n anul 491 s-a produs revolta Verzilor contra lui Anastasius, n Hippodrom.
n anul 563 s-a iscat o lupt pe strzi ntre Verzi si Albastri, din cauza prefectului Andrei, contra
cruia erau Verzii.
n anul 602 a avut loc catastrofa lui Maurikios, cauzat de Verzi.
Sub Constantin al V-lea, cnd, Artavasdos se proclama mprat la Doryleon, partizanul su
Theopha-nes aduna multimea (TOV Aadv) la Sfnta Sofia si poporul l proclama mprat pe
Artavasdos.
Populatia din Constantinopol era o putere constitutional a imperiului.
646

mpratii Anastasius I si lustinian I sunt siliti a vedea n popor un factor constitutional si izvorul
puterii lor constitutionale (Ranke, Weltgeschichte, avea aceeasi prere). Ai/iog, TOC
/j.q>6TLpa [lepr] sunt n izvoare termenii pentru partidele populare. V. expresiile n Chro-nicon
Paschale si Theophanes (ia nhrivri, oi 5fj/ioi, 6 SfJnog Tv fieveTCov). E un factor constitutional
care are, mcar din veacul al IV-lea, dreptul de a desface sau a nlocui mprati si tine s insiste
asupra acestui drept, fapt care se ntmpl n 601, cnd populatia revoltat, n chip satiric,
ncoroneaz un om ce semna cu Maurikios. Verzii ies la Rhegion naintea lui Phokas pentru a-1
aclama.
Cooperarea activ a poporului la crearea" mpratilor la Constantinopol nu a ncetat niciodat, o
putem urmri n cursul secolelor.
De Caerim., I, 91, ne informeaz despre ncoronarea mpratului Leon I (dvayopeucrig Aovrog
paaihecoq). Se arat apoi cum dup moartea lui Zenon s-au adunat n palat magistratii, senatul,
episcopii, iar poporul n Hippodrom si armata. Ariadna Augusta tine un discurs n Hippodrom;
populatia strig: vrem mprat ortodox /Ea rspunde c sefii si senatul vor alege, am dat ordin
(nLKL.LvaanLv vot p%o-Q(nv, Kai TtJ cruy-KriTO) vSpa eniSetaafiai) . Au urmat
aclamatiile.
Tot acolo vedem cum, la moartea lui Anastasius, a fost ales lustinian. Poporul apare si aici ca
factor constitutional.
Malalas ne-a relatat cum a fost primit Zenon (august 476) n capital, dup ce tiranul Basiliskos a
fost nvins. Poporul si are si aici rolul su constitutional.
647
l

Executiile, degradrile, mutilrile marilor personaje la Hippodrom nu trebuie s le socotim

spectacole" date poporului, ci acte guvernamentale oficiale. Hip-podromul devine o curte, un
tribunal. Priscus, uneltind contra lui Heraclios, acesta l cheam din Cappa-docia, adun senatul si
multimea mpreun cu arhiepiscopul Sergios, si ntreab: Cel ce-1 insult pe mprat, cui face
ru ?" - Lui Dumnezeu", i se rspunde. si Heraclios l trimite pentru o judecat fcut de
tribunalul poporului ntreg (senat, demos alturi de senat si patriarh).
Tiberius al II-lea i acord sotiei sale Anastasia titlul de augusta, cu concursul poporului n
Hippodrom, acesta o aclam si asa o impune vointei Sofiei (vduva lui Iustin II), care tinea s
rmn ea suveran si nu admitea alt augusta (Theophanes 250).
Heraclios, plecnd la rzboi contra persilor, l chem pe acelasi Sergios, patriarhul, si pe
demnitari mpreun cu poporul, ncredintndu-le pe copiii si, instituind deci o regent format
din toti acestia. Scena din Nikephoros Patriarhul privitoare la Martina, sotia lui Heraclios, arat
cum poporul si exercita drepturile sale.
Multe alte exemple dovedesc c, n cele mai grave afaceri, poporul adunat la Hippodrom, fie la
chemarea mpratului, fie din proprie initiativ, si manifesta vointa.
Poporul se lsa uneori trt la violente, mpratii interveneau pentru a pstra ordinea. Ostilitatea
ntre deme, n momentul crizelor de stat, tindea s se transforme n lupt social.
648
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
La ridicarea lui Vitalian contra lui Anastasius I, multimea se rscoal la Constantinopol si cere
schimbarea de regim, lucru care efectiv se ntmpl sub lustinian si Iustin al II-lea.
Aspecte de rzboi social mbrac toate actele de brigandaj din diverse orase, descrise n Anekdota
de Prokopios, care vede n ele o (pv%fig vocrrma.
De multe ori ambele clase (deme) se uneau, ca n cazul rscoalei Nika", ori la sfrsitul domniei
lui Mau-rikios. De aceea vedem uneori puterea imperial ncercnd s ia n minile sale
administrarea demelor.
Hippodromul fusese construit de Septimiu Sever. El a distrus orasul Byzantion, ca pedeaps
pentru o rscoal. Dndu-si seama de pozitia admirabil a acestuia, s-a hotrt apoi s-1
rezideasc si a nceput cu Hippodromul. El 1-a fcut asa de mret, nct a fost gsit vrednic si de
noua capital a imperiului.
Marea piat Atmeidan, din Constantinopol de azi, pstreaz cteva resturi din monumentele care
mpodobeau axa imensului circ al Bizantului. El avea o lungime de 370 m si o lrgime de 60 pn
la 70 m, nconjurat de 30-40 rnduri de trepte de marmur, pe care puteau lua loc mai mult de
30.000 de mii de privitori. Trei monumente marcheaz astzi, n piata Atmeidan, marea ax a
Hippodromului bizantin, asa zisa Spina, care tia arena acestui hippodrom n dou piste: la una
din extremitti, o nalt piramid de zidrie, care, mbrcat odinioar n plci de bronz aurit,
fusese restaurat de Constantin al VH-lea Porphyrogene-tul, n veacul al X-lea, ca o minune
rival a Colosului din Rodos", cum gria inscriptia de pe mijlocul axei;
649

un obelisc de granit pe care mpratul Theodosius cel Mare l adusese de pe trmurile Nilului si se
nalt nc intact pe un piedestal acoperit de basoreliefuri bizantine (unele l nftisau pe mprat
asezat pe tron, prezidnd la cursele Hippodromului sau mprtind dreptatea; altele explicau prin
ce procedee colosul monolit de argint fusese adus din desert, ncrcat pe corbii si nltat pe
spina, cci toate miscrile lucrtorilor manevrnd uneltele sunt spate n aceste basoreliefuri);
ntre amndou aceste monumente, se afl o mic coloan de bronz, format din trei serpi
ncolciti n spiral si ale cror capete sustineau un trepied de aur, care mai exist si azi. Pe
spiralele serpilor mutilati se vede nc o inscriptie greceasc, n care sunt nsirate numele celor 36
popoare grecesti care au luptat la Pltea mpotriva persilor. Este prin urmare vestitul trofeu al
biruintei, trepiedul nchinat de greci lui Apollo, la Delphi369. Cnd mpratii bizantini au vrut s-
si mpodobeasc resedinta lor, ei au adus fr scrupul, din toate prtile lumii grecesti, podoabele
artei vechi si asa ajunse aceast vestit ofrand a lui Apollo la Constantinopol.
Solemnittile cele mai ample ale vietii politice aici se desfsurau; aici se celebrau, cu toat
pompa, triumfurile acordate generalilor biruitori asupra dusmanilor imperiului, n Hippodrom se
judecau uneori procese si se executau sentintele. Tot aici venea ntia oar n atingere mpratul
cu poporul su, primind aclamatiile multimii. si de multe ori se ntmpla ca multimea s-si
369 Rambaud, Le sport et l'Hippodrome Constantinople, pp. 31-33.
650

strige nemultumirea ctre basileus, iar acesta, printr-un crainic, s rspund; istoria a nregistrat
asemenea dialoguri, caracteristice pentru libertatea ce-si lua poporul ngrmdit n mas pe
treptele imensului Hip-podrom.
Aceste manifestatii populare la spectacolele circului constituiau, la bizantini, elementul cu
adevrat democratic al vietii publice, (das eigentliche demokratische Element des offentlichen
Lebens"^), cum zice Hertz-berg370.
n sfrsit, n Hippodrom se desfsurau si acte ale vietii religioase, vechile srbtori traditionale pe
care crestintate le-a transformat si adaptat potrivit preceptelor sale. Constantin al VH-lea
Porphyrogenetul ne-a lsat n Cartea Ceremoniilor descrierea celor mai nsemnate dintre acestea
si doamna Venetia Cottas, ntr-o lucrare intitulat, Le thetre Byzance (Paris, 1931), ne-a artat
cum attea din aceste solemnitti au fost consacrate de Biseric, pentru a le impregna de
crestinism. n srbtorile maiuma, care aveau loc n mai, se recunosc urme din vechile srbtori
olimpice, n care erau prti cntate, dansate, jocuri, reprezentatii scenice. Astfel, ntlnim
elemente combinate n asa zisul Hippodromul Pastilor", ori n Hippodromul mcelarilor",
reprezentatie ce avea loc cam n aceeasi epoc anului, n De Cerim. aflm patru versuri ale
cntului ce nsotea dansul mcelarilor:
"Ide ro eap TO rcaov, niv
<pepov vyeiav /cai %apv, KCCI tr\v evr/jiepiav
Hertzberg, op. cit, p. 78. f;?>:;; i
< 651
f
NICOLAE BANESCU
vSpaYCc&iav EK 0eov rofg /3a<rietkn Kai viKT]v tieoScbpriTov Kax i&v
Mimii apoi, /a/joi, care distrau poporul bizantin, toate erau lucruri care, cum bine observ autorul,
nftiseaz de fapt teatrul popular bizantin. Partea pe care Biserica o avea, cu clerul su, cu
cntretii si rugciunile sale, la srbtorile laice, precum si partea ce o luaser factiunile la
srbtori ecclesiastice, asa-zisele acta declamate de ctre deme sau dialogate ntre popor si
cntreti, marcau solemnittile acestea. Cntretii de la Sfnta Sophia, cei de la Sfintii Apostoli
si amestecau glasurile cu acelea ale cntretilor factiunilor si cu sunetele orgilor de la capetele
Spinei. Imnurile ce rsunau n Hippodrom erau cntece de biseric, n care bizantinii gseau
mijlocul de a glorifica n acelasi timp Sfnta Treime, virtutile suveranului si dibcia vizitiilor
(heniocboi).
n sfrsit, Hippodromul era, cum s-a zis adesea, un admirabil muzeu. Spina, care desprtea n
dou arena, marginea canalului (Euripus), care curgea la picioarele treptelor, fatada lojei
imperiale, KfliafJ,a, minunatele terase superioare, de unde privirea avea una din cele mai
frumoase vederi asupra orasului ntreg si pn dincolo de Bosfor, n Asia Mic, porticele cu
colonade, totul era mpodobit de o lume de statui, ntre care se aflau multe capodopere ale artei
clasice.
Astfel, deasupra lojei imperiale, se nltau patru cai de bronz aurit, oper a vestitului Lysippos,
adusi de Theodosius al II-lea din Chios, si transportati apoi de Dandolo, la Venetia odat cu
instalarea latinilor la Constantinopol (1204). Ei mpodobesc astzi portalul
652

mretei biserici Sn Marco din capitala dogilor. O serie de statui ale mpratilor mpodobeau
Hippodro-mul: a lui Augustus, adus din Roma, a lui Diocletian, din Nicomedia, statuile ecvestre
ale lui Theodosius I, Gratian, Valentinian; statuia de bronz a mprtesei Irene, n vrful unei
coloane ridicate n mijlocul unui bazin, o adevrat galerie a suveranilor, dup expresia lui
Rambaud371. Se mai vedeau un Hercule colosal, al crui deget mare era gros ct talia unui om;
Helena, pe care Niketas Choniates ne-o descrie ca fiind o minune a artei: frumosul su corp de
aram oferea ochilor o carne vie si palpitant, zice el; fruntea era ncins de diadem, prul
desfcut din coroana-i de aur flutura n vnt si i cdea pn la picioare; gura, pe care o compar
cu caliciul unei flori, prea a vorbi; sursu-i ncnttor transporta de admiratie sufletul
privitorului: cine ar putea ns descrie ochii si adnci, arcul sprncenelor sale, gratia acestui
corp fermector?", se ntreab istoricul372. Aceast minune de frumusete a fost aruncat ntr-un
cuptor de ctre camarazii lui Villehardouin, participanti la Cruciada a IV-a (1204).
Pasiunea pentru cursele de cai a fost mare n Roma imperial, cci n Roma Republicii nu a fost
vorba niciodat de Rosii si Albi, de Albastri si Verzi. Numai o dat cu stabilirea autorittii
despotice a cezarilor au nceput si frivolele, turbulentele certuri ale demelor.
Ct de mult preocupau aceste spectacole, n epoca lui Traian, nu numai poporul de rnd, dar si pe
unii
371 A. Rambaud, op. cit., p. 45.
372 Ibidem, pp. 47-48.
653
NICOLAE BANESCU
oameni seriosi, ne-o mrturiseste Plinius cel Tnr, n-tr-o scrisoare ctre prietenul su Calvisius.
El se mir c attea mii de oameni doresc n mod pueril s vad cai alergnd si oameni conducnd
carele. si de-ar fi mcar atrasi, zice el, de iuteala cailor sau de dibcia oamenilor, ar avea un
motiv; dar ei se pasioneaz pentru culoare, pentru o foarte ordinar tunic (vilissi-ma tunica), si
nu numai vulgul, mai josnic dect tunica (quod vilius tunica est) - scrie, indignat, Plinius -, dar si
unii oameni gravi {apud quosdam graves homi-nes), iar acest fapt se produce din cauza
pariurilor373.
Trecnd ca o mostenire scump n Bizant, cursele de cai au pasionat aici incomparabil mai mult
pe toat lumea. Rivalittile celor dou factiuni, a Verzilor si Albastrilor, au umplut, cum am spus,
mai multe veacuri din istoria Bizantului si au provocat numeroase si dramatice revolte.
n teza de doctorat la care ne-am referit mai sus, Alfred Rambaud a descris pe larg rolul nsemnat
al
373 Pariurile explic ntr-adevr violenta pasiunilor populare: de la cei mai bogati pn la ultimul
srac, cu totii jucau pe cele dou culori ale factiunilor. Jerome Carcopino, La vie quotidienne
Rome l'apogee de l'Empire, Paris, Hachette, 1939, pp. 254-255, a schitat n pagini memorabile
pasiunea publicului Romei imperiale pentru caii si vizitiii celebri prin victoriile lor: La victoire
d'un attelage aboutissait l'enrichissement des uns, l'appau-vrissement des autres... Sur Ies
culeurs d'une ecurie, sur la factio de leur choix, Ies riches misaient une fortune, lespauvres, le
fond de leur sportules. De la, quand l'on proclamait le vainqueur, ces explosions d'allegresse
bruyante et des coleres rentrees". [n traducerea romneasc, nsotit de o prefat si note de D.
Tudor, lucrarea a aprut si la Bucuresti, Ed. stiintific si Enciclopedic, 1979, Are si o editie
francez mai recent.]
654
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Hippodromului n viata capitalei bizantine si n constituirea faimoaselor ei factiuni. Acestea erau,
potrivit opiniei nvtatului francez, adevrate asociatii, un fel de cluburi hipice" n numr de
patru, dintre care Albii fceau totdeauna cauz comun cu Albastrii, iar Rosii cu Verzii. Fiecare
dem si avea presedintii ei, demnitarii, functionarii, casa, grajdurile, fermele pentru cresterea
cailor, carele, vizitiii ei, n sfrsit, personalul trebuitor pentru intermediile acordate publicului n
timpul spectacolelor. Ceea ce le sporea ns puterea era organizarea lor ca adevrate militii
narmate. Ele se nsirau pe strzi la trecerea procesiunilor; cnd mpratul aprea n public,
factiunile nsirate n drumul su strigau n msur aclamatiile si ofereau texte versificate, delegatii
lor erau invitati de suveran la distractiile sale, cnd aveau loc dansuri si cntece. La cstoria
suveranului, ele i compuneau epithalamele, iar n a treia zi o nsoteau pe mprteas la baia
traditional pe care trebuia s o fac la palatul Magnaura. De asemenea, factiunile se produceau si
la nasterea unui porphyrogenet.
Pentru a face fat attor sarcini, clemele aveau o organizare destul de complicat, n fruntea
fiecreia se aflau doi sefi: un demokrates si un demarchos.
Cel dinti era cel mai nalt functionar al factiunii; cellalt, demarchos sau magister factionis, era
adevratul sef al factiunii, ales de aceasta si rspunztor pentru pstrarea ordinii.
naltul functionar demokrates era numit de mprat, care avea grij s pun n aceast functie pe
unul din generalii grzii imperiale, ca s poat asigura linistea subordonatilor si. n Cartea
ceremoniilor a lui Con-
,, 655
N1COLAE BNESCU
stantin al Vll-lea Porphyrogennetos, cel care ndeplinea aceast functie pentru Verzi era
domesticus excubito-rum (6 SrifiOKprrjg r&v Upceaivcov fyovv 6 ecrjcou/iTog), iar cel numit
pentru Albastri era domesticus schola-rum (6 SrmoKprrig rv Bevercov fjyovv 6 So^ieariKog
Tv (7Lo/l<3v). La ordinele acestor demnitari se aflau altii, destul de numerosi. Fiecare factiune
si avea apoi notarii ei, pentru redactarea actelor si tinerea socotelilor, chartulari pentru pstrarea
arhivelor, mandato-res pentru ducerea poruncilor demarchului, poeti pentru a compune versurile
n onoarea suveranului, melistispre a le pune pe muzic, sefi de orchestr, or-ganisti pentru
acompanierea corurilor, pictori si sculptori pentru a fabrica imaginile mpratului si mprtesei
care mpodobeau Hippodromul, cu coroana de laur pe cap; ceausi pentru pstrarea ordinii n circ,
ofiteri ai urnei spre a supraveghea operatiile tragerii la sorti a locurilor ce trebuiau s le ocupe
carele, pzitori ai barierelor, nsrcinati s le coboare cnd se ddea semnalul cursei, n sfrsit o
multime de functionari pentru Vestiarium, unde se pstrau coroanele si cazacele de aur ale
vizitiilor, pentru grajduri, pentru ntretinerea arenei, pentru politia forurilor, fr a mai socoti
dntuitorii, mimii, acrobatii, saltimbancii etc. Ch. Diehl374 prezint factiunile ca pe niste
corporatii, alctuite din diferite elemente. Mai nainte de toate, era vorba de un fel de jockey-club,
cuprinznd mai multe sute, uneori peste o mie de membri, care trebuia s ntretin caii, carele,
vizitiii, tot materialul necesar la srbtorile circului. Aceasta era factiunea
374 Ch. Diehl, Justinien, p. 451 si urm.
656
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
oficial, o adevrat, institutie de utilitate public, ca-re-si avea locul su n toate marile
ceremonii oficiale, rangul su la curte, privilegiile sale speciale, seful su ales. Dar la acest nucleu
al organizatiei se unea n mod firesc numerosul personal, cum 1-am vzut la Rambaud. Un al
treilea element l forma poporul, cci fiecare locuitor tinea s se nroleze ntr-una din factiuni,
purtnd esarfa de culoarea acesteia.
La noi, observ Rambaud, se acord calului premiul; la Constantinopol, se srbtorea jocheul,
henio-chos, care-si avea ierarhia sa, clasele deosebite pentru care primea, oficial, insignele, iar
mpratii i acordau imunitti. Celor mai ilustri heniochoi li se ridicau statui n Hippodrom si li se
nchinau epigrame.
n veacul al Vl-lea, adaug Diehl, factiunile acestea si cele mai nsemnate erau dou par s
fi avut si o organizatie politic si militar, care le ndatora la anumite servicii si le acorda anumite
drepturi; asa se explic, printre altele, primejdia ce o constituiau pentru imperiu, cci ele aveau
arme, alctuind un fel de militie urban.
G. Manojloviee, fost presedinte al Academie Croate din Zagreb, a tiprit n aceast chestiune, n
srbo-croat, acum aproape un secol (1904), un memoriu cu adevrat clasic", cum l
caracterizeaz att de bine H. Gregoire, n comunicarea sa tinut la Academie des Inscriptions et
Belles Lettres. Acest memoriu a rmas necunoscut istoricilor pn n 1936, cnd H. Gregoire 1-a
pus n circulatie prin traducerea sa n limba francez, publicat n Byzantion, XI, p. 617-716.
ManojlovicB rezolvase toate antinomiile aparente, declar H. Gregoire, si despuiase chestiunea
Verzilor si Albastrilor" de aspectul su pitoresc si grotesc, de care s-a abuzat atta pentru a
defima Bizantul, n trei fraze", afirm H. Gregoire, el a spus tot
657
N1COLAE BNESCU
adevrul: Circul Romei vechi, din primele dou secole ale erei noastre, nu era numai un teatru
gigantic pentru distractiile populare; ci foarte adesea, prin faptul c acolo se aduna o mas
nenumrat de popor, el era locul unde mpratul nsusi trebuia s asculte vocea popular... Toat
populatia Constantinopolului 'ajunsese s se cristalizeze n corporatii mprejurul culorilor
circului: corporatii cerute oarecum de Hippodrom pentru c ele trebuiau s suporte cheltuielile
jocurilor si s vegheze la organizarea acestora... Erau patru culori la Hippodrom... dar erau n
populatie dou clase sociale: de aici importanta preponderent, exclusiv luat de culoarea
albastr - aristocratii - si de culoarea verde - poporul".
Manojlovis probeaz cu prisosint aceast identificare, care explic multe lucruri, urmeaz H.
Gregoire. El o demonstreaz mai cu seam prin topografie: albastrii locuiesc cartierele distinse",
Verzii cartierele populare. Verzii sunt un partid de mase -dar domnia lor lung (cea mai mare
parte din mprati, att bizantini ct si romani, au simtit c aveau interes a se sprijini pe mase) a
fost ntrerupt prin episoade de teroare albastr, clasa superioar, dar mai putin puternic
numeric, stiind s-si mobilizeze clientii contra clasei insolente si turbulente a Verzilor (p. 567-
570)".
Descoperirea lui Manojlovise trebuia s trezeasc o oarecare indispozitie celor care nu deslusiser
(deosebiser) att de clar ca el realittile politice si sociologice ascunse sub varietatea sportiv a
celor dou culori, declar H. Gregoire n comunicarea sa de la Academie des nscriptions et
Belles Lettres375.
Admis de la nceput, fr nici o rezerv de Ernst Stein, genialul istoric al institutiilor bizantine",
cum l calific pe drept cuvnt savantul belgian, teoria lui Manojloviae a rezistat la toate
criticile". Acum cteva decenii ns. a aprut studiul postum al lui A. P. Djakonov, Demele si
Factiunile bizantine (n ..Vizantiskij Zbornik", 1945, dans l'intention evidente d'en ebranler le
fonde-
375 Le peuple de Constantinopole ou Ies Bleus et Ies Verts, n Comptes rendus de l'Acad. des
nscriptions et Belles Lettres", 1946, p. 568-578, aici p. 571, n. 1.
658
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
ment", dar nu face, dup expresia lui H. Gregoire, dect s o confirme si s o ntreasc".
Noutatea lui Djakonov st n faptul c el socoteste demele (8fj/J.oi) ca total deosebite de factiuni
(^eprj) si se sileste s dovedeasc c ele erau la Constantinopol o supravietuire a celor elenistice,
dar nu reuseste s ne conving, cu toat lunga expunere a organizrii anticelor deme grecesti.
Cum arat Gregoire n comunicarea sa, nu se poate vorbi la Constantinopol de deme n sens
grecesc, ci de regiuni (peyeveq) si de cartiere sau vecinitti (yeiTovi'ca): n toate povestirile de
tulburri populare, 5fj/j,ot, Sfjjjoi, nepr], zice foarte bine d. Gregoire, sunt expresii sinonime".
Studiul topografic privitor la cartierele n care locuiau factiunile ajunge la acelasi rezultat ca si
Manojlovias; cartierele albastrilor se aflau n centrul orasului, n vecintatea Cii triumfale, zis
Mese, a Sfintei Sofii si a Marelui Palat, sau n regiunile suburbane unde stim c rezida
aristocratia. Verzii locuiau, n general, departe de centru, n regiuni industriale sau maritime: erau
industriasi, mestesugari, lucrtori, mateloti, comercianti, n mare parte de origine asiatic, sirian
sau egiptean. Textele bizantine confirm ntru totul aceast repartitie. H. Gregoire citeaz o
apostrof a Verzilor, n timpul rscoalei Nika: noi nu suntem niciodat vzuti n locurile n care
st guvernul".
Tot astfel, n ce priveste contradictiile religioase ale factiunilor, opiniile lui Manojlovise sunt si
ale lui Djakonov.
Acceptnd teza lui Manojlovia; - afirm H. Gregoire - autorul rus se sileste a o nuanta cu
marxism" (p. 571, n.l).
Dar mai e o curiozitate ce merit a fi semnalat: n chestiunea originii circului si a factiunilor,
Djakonov pretinde c ele au venit din Antiohia. Ar fi fost patru partide, datorit celor patru orase
din care se compunea Antiohia (Tetrapolis). Numele factiunilor ar fi siriene: veneti (albastri), ar
veni de la benai etta, adic Fiii Bisericii", pentru c albastrii sunt ortodocsi, pe cnd frasinii
(verzii) ar fi Perisin sau schismatici! ,.Ce sont la des aegri somnia, et rien de plus!", declar cu
toat'dreptatea savantul belgian.
n aceste factiuni trebuie s vedem deci ceva mai mult dect o adunare popular compus din
privitori
659
NICOLAE BANESCU
pasionati pentru curse si mprtindu-se n partide dup culorile vizitiilor. Numele chiar de deme,
ntrebuintat de istoricii bizantini pentru aceste partide, arat c ele aveau o anumit organizare
politic si tineau un loc n oficialitatea bizantin. Malalas ne vorbeste despre 6 Sfjiiog TOV
Beverov nepovg si 6 SfJnog TOV Upaaivov juepoug376. stim c nsusirea de sef al acestor grupe
se unea cu nsemnate functiuni militare n stat; c ele erau adesea nsrcinate cu anumite servicii
publice - sub Teodosius al II-lea, am ami artat, trebuir s cldeasc o parte din zidurile orasului.
mpratul se pasiona si el adesea, ca si supusii si, pentru jocurile de circ, sprijinind una din
aceste factiuni de seam. lustinian si Theodosius i sprijiniser pe Albastri, si asa ne explicm
asprimea luptelor dintre Verzi si Albastri la Constantinopol si n alte mari centre ale Imperiului.
Se pare c n aceste grupri populare se pstra ceva din vechiul spirit democratic al cettilor
grecesti, n vreme ce la guvernare se manifesta o tendint din ce n ce mai pronuntat spre
absolutism; ntre aceste dou principii, conflictul era fatal: teatrul acestui conflict fu Circul.
Hippodromul era la Constantinopol, Ca Forumul la Roma si Agora la Athena, locul de exprimare
a silintelor politice ale poporului. Partidele populare ale Albastrilor si Verzilor, ai cror
conductori erau numiti de guvern, exercitau si functiuni publice nsemnate, ntruct ele serveau
ca militie a orasului. Smburele demelor se pare c l forma tocmai partea populatiei organizat
376 n aceast privint, studiul lui F. Uspenskij, Partidele Circului si demele la Constantinopol"
(n rus) n Viz. Vrem.", I, 1894, pp. 1-16.
660

ca militie a orasului. Asa a vzut lucrurile Bury n foarte nimerita afirmatie c demele erau
populatia urban organizat ca o militie local"3", n jurul acestui smbure se adunau n ambele
partide masele mai largi ale populatiei orasului, fie c era vorba tineau de Albastri, fie c de Verzi;
interveneau pentru o partid si luptau contra celeilalte. De aceea Albastrii si Verzii au jucat un
mare rol n toate orasele mari ale imperiului, ca purttori si reprezentanti ai ideilor politice ale
poporului. Ostrogorsky consider o mare greseal faptul de a vedea n Albastrii o partid a
aristocratiei si n Verzi o partid social a straturilor de jos (ca Manojloviae).
Grosul l formau n amndou factiunile masele largi ale populatiei, ptura conductorilor ns,
pare a fi, n partida Albastrilor, nainte de toate alctuit din reprezentantii vechii aristocratii
senatoriale greco-romane de mari proprietari, iar n partida Verzilor din reprezentantii comertului
si industriei, precum si din elementele ridicate n serviciul Curtii si administratiei finantelor, care
proveneau n mare parte din prtile orientale ale imperiului (asa vede lucrrile Djakonov n
studiul su asupra demelor si factiunilor bizantine, din Vizantijskij Sbornik, Moscova-Lenin-grad,
1945).
De aceea Albastrii reprezentau ortodoxia greac, pe cnd Verzii, monofizitismul si alte erezii
orientale.
Antagonismul dintre amndou partidele se manifesta n lupte aprige; de la mijlocul secolului al
V-lea viata politic a imperiului atrna adesea de luptele continui dintre Albastri si Verzi.
Puterea central era silit s tin seam de deme ca factori politici, s favorizeze una sau alta din
factiuni, nct de regul una din cele dou partide sustinea guvernul, cealalt, dimpotriv, ntrupa
curentul ostil gu-
377 J. Bury (The Imperial Administrative System in the Ninth Century, with a Revised Text of the
Kletorologion of Philotheos, Londra, 1911, P- 105, n.2) zice nimerit: Demele erau populatia
urban organizat ca o militie local".
661
NICOLAE BANESCU
vernului. Uneori ns ambele deme se uneau n lupta comun mpotriva guvernului imperial, ca
s-si apere libertatea contra absolutismului puterii centrale, cci n aceste organizatii ale clemelor
supravietuiau vechile traditii de libertate ale oraselor antice3"8.
3. Revolta Nika (532)
Pentru populatia din Constantinopol, cursele ele la Hippodrom erau o zi de mare srbtoare.
Orasul ntreg se aduna pe treptele din jurul arenei, n ziua de curse. Din nltimea lojei sale,
kathisma, ridicat mult deasupra arenei, mpratul asista la reprezentatie, mprteasa nu lipsea
nici ea; nconjurat de Curtea sa, ea lua loc de obicei n galeriile Bisericii Sfntului stefan, care
ddeau spre Hippodrom. Toti demnitarii statului, ai palatului si Bisericii, Senatorii si generalii
asistau, n lojele rezervate lor, la dreapta si la stnga mpratului. Ambasadorii neamurilor strine,
cnd se ntmpla s fie n Capital, luau de asemenea parte, n locuri anume rezervate.
La un semn al mpratului, barierele cdeau si patru care, cu cte patru cai, se aruncau n aren.
Dimineata aveau loc patru curse si alte patru dup amiaz, n pauze apreau pantomimele,
acrobatiile, expunerea animalelor rare. mpratul se retrgea la dejun n sala de mncare de lng
loja sa - Hippodromul era
378 [Autorul reproduce aici opiniile lui G. Ostrogorsky, Historie de l'Etat byzantin, traducere
francez dej. Gouillard, Paris, 1956, p. 96-97, citnd ns a doua editie german a lucrrii
(Geschichte des byzantinischen Staates, M nchen, 1952, p. 55-56).]
662
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
unit cu palatul -, iar poporul si mnca proviziile pe loc. Adesea, generozitatea imperial i
mprtea dejunul acolo, n Circ.
n timpul domniei lui lustinian, Albastrii erau favorizati n Constantinopol, protejati de Curte.
Verzii sufereau tot felul de jigniri; de multe ori ei plteau cu moartea aroganta adversarilor lor si
asasinatele comise de acestia rmneau nepedepsite. Nemultumirea aceasta a unei prti din
poporul Capitalei a fost sporit n cei dinti ani ai domniei lui lustinian de reaua administratie si
de abuzurile naltilor functionari. Astfel izbucneste, n ianuarie 532, teribila revolt Nika, (=
nvinge !") nceput la Hippodrom si ntins apoi asupra ntregului oras.
La 11 ianuarie 532, aveau loc cursele, mpratul, nsotit cu toat pompa, asista la aceste curse.
Multimea era, n ziua aceea, turbulent. Verzii se agitau pe scaunele lor, sopteau necontenit
vociferri. Ei se plngeau de marele sambelan Kalopodios, si voiau s-si manifeste nemultumirea.
Printr-un crainic, mpratul interpel poporul si atunci un dialog dintre cele mai curioase se
schimb ntre acel purttor de cuvnt al mpratului si factiunea Verzilor. Plngerile, la nceput
respectuoase, devin din ce n ce mai violente. Ele se prefac n cele din urm n insulte, mpratul
amenint, multimea apostrofeaz. Adio, Dreptate!" exclam ea, tu nu mai existi. Ne vom face
evrei. Mai bine e s fii pgn dect Verde." Apoi Verzii prsir n mas Hip-poclromul. Aceasta
era cea mai mare insult la adresa maiesttii imperiale. lustinian se retrase si el n Palat, socotind
c rivalitatea Albastrilor va sti s potoleasc furia celeilalte factiuni. Dar o mprejurare
suprtoare
663

strnge la un loc cele dou factiuni. Prefectul orasului aresta instigatorii si-i condamn la moarte
dar, cnd s fie executati, funiile se rupser de dou ori sub greutatea victimelor. Poporul atunci i
smulse, i duse ntr-o mnstire si, fiindc unul din condamnati era Verde si cellalt Albastru, cele
dou factiuni si ddur mna. Dou zile dup aceast ntmplare, la 13 ianuarie, multimea se
arunc furioas pe ulite si n strigtul de Nika*9 - aceasta era lozinca manifestantilor - nvli la
Prefectur, pentru a-i scpa pe cei nchisi, mcelri garda si ddu foc palatului prefectului, n ziua
de 14 ianuarie populatia ia cu asalt Palatul imperial, cernd destituirea sambelanului, a Prefectului
orasului si nc a doi ministri detestati, Trebonian si loan din Cappa-docia. lustinian satisfcu
multimea, dar era prea trziu. Miscarea se transformase n revolutie.
lustinian ncerc atunci un act de energie. Belisarie, n fruntea trupelor de mercenari, se azvrli
asupra multimii. Preotii de la Sfnta Sofia, cu sfintele moaste, intervenir pentru a-i desprti pe
lupttori, dar si ei fur mbrnciti de trupe. Atunci furia se dezlntui si mai mult. De pe terasele
locuintelor, de la ferestre, populatia, mai cu seam femeile, aruncar asupra trupelor o ploaie de
crmizi si pietre, si armata fu silit s se retrag. Poporul biruitor ddu foc edificiilor publice:
Senatul si o arip a Palatului czur prad flcrilor. Incendiul, alimentat de un vnt puternic, se
ntinse: n timp de trei zile el a mistuit Sfnta Sophia, o
379 Cu aceast expresie greac se aclamau, crede Stein, factiunile circului, pe cnd aclamatia
mpratului era pronuntat n latineste: Tu vincas (E. Stein, op. cit., pp. 450-451).
664

parte din cldirile de lng Augusteon, Thermele Zeu-xippos, Sfnta Irena, marele spital Samson,
care arse cu toti bolnavii si, un mare numr de palate si case particulare si tot cartierul, unul din
cele mai frumoase ale orasului, de la Palatul Sacru pn la Forumul lui Constantin.
n ziua de 18, Duminic, lustinian ncerc un mijloc suprem. Apru n Hippodrom, cu
Evangheliile n mn, jurnd pe dnsele c iart tuturor, numai s se potoleasc. Dar el fu primit
din toate prtile cu o explozie de insulte si trebui s se retrag n Palat.
Hypatios, nepotul lui Anastasius, se vzu trt fr voie de acas n Hippodrom si proclamat
mprat. Era n dup-amiaza zilei de 18. lustinian socoti c totul era pierdut si se gndea s fug.
Energia Theodorei a fost aceea care a trezit atunci curajul Curtii. S-au luat cele din urm msuri
de aprare, n timp ce Narses ncerca, prin daruri de bani, s-i despart pe Albastri de revoltati,
Belisarie si Mundus pregteau atacul decisiv asupra Hippddromului. Belisarie ptrunse n aren,
n timp ce din partea opus si fcea intrarea Mundus cu soldatii si; ei ncep un mcel ngrozitor
n aceast multime surprins fr aprare, n vreme ce de pe terasele amfiteatrului trupele
imperiale aruncau o ploaie de sgeti asupra ei. Noaptea, cnd mcelul ncet, mai mult de 30.000
de cadavre acopereau nisipul nsngerat al Hippodromului. Revolta fusese nbusit, Hypatius fu
executat si o multime de senatori implicati n aceast miscare avur aceeasi soart.380
380 Revolta e descris dup Theophanes de Diehl, op. cit., pp. 458-465.
665
NICOLAE BANESCU
Autoritatea lui lustinian se restabili definitiv. Istoria domniei sale va cunoaste alte miscri ale
factiunilor, luptele de strad si incendiul vor nimici nc monumentele Constantinopolului, dar
autoritatea imperial nu se va mai zgudui.
Zilele n care s-au desfsurat diferitele episoade ale revoltei nu sunt aceleasi la toti scriitorii, ntr-
un studiu special publicat n Journal of Hellenic Studies", 1897381, nvtatul Bury a stabilit
desfsurarea evenimentelor din cursul sptmnii ct a tinut acea revolt, n ordinea pe care o
urmm noi n expunerea ce o facem.
Duminic, 11 ianuarie ("Afrra 5id KaXonoSwv). Verzii se plng mpratului n Hippodrom
mpotriva purtrii lui Kalopodi-os. Dialogul lui lustinian cu Verzii (descris de Theophanes). Verzii
prsesc Hippodromul.
Seara, un numr de criminali, att Albastri ct si Verzi, sunt executati de Prefectul orasului.
Aceast executie a fost fr ndoial o consecint a scenei din Hippodrom, n care ei au ofensat
impartialitatea mpratului fat de factiuni. Un Albastru si un Verde sunt eliberati si caut azil la
Sf. Laurentius.
Luni, 12 ianuarie. Intervalul de o zi d timp celor dou factiuni s se nteleag si s-si uneasc
actiunea pentru a obtine iertarea celor doi criminali eliberati. *
Marti, 13 ianuarie. Mare serbare a curselor la Hippodrom (cele de duminic fiind un fel de
prob). Ambele deme cer n zadar mpratului iertare. Ele declar atunci unirea lor pe fat (ca
Prasinoveneti sau Verzi-Albastri).
Seara, se duc n mas la Prefectul orasului si fac o nou cerere de amnare a pedepsei. Neprimind
rspuns, demele atac Pretoriul si-i dau foc, pentru a-i scpa pe prizonieri.
Rebelii se duc apoi n Augusteum s atace palatul. Incendiul, toat noaptea si n ziua urmtoare,
distruge Chalke sau porticul Palatului, Bile lui Zeuxippos, palatul Senatului din Augusteum,
biserica Sfnta Sophia. Acesta e primul incendiu.
381 Reprodus si n Appendix la voi. IV al operei lui Gibbon, editate de el.
666
T
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Miercuri, 14 ianuarie. Revolta, care ncepuse cu o cerere de amnare, se desfsur acum ca o
insurectie mpotriva oprimrii administratiei. Strigtele sunt ndreptate n special contra lui loan
de Cappodocia, Trebonian si Euclaemon (Prefectul orasului). lus-tinian cedeaz presiunilor si-i
depune pe cei trei ministri. Dar e prea trziu. Insurgentii sunt hotrti s-1 nlture si s-1 aseze n
locul su pe un membru al familiei lui Anastasios. Hypatius si Pompeius se aflau n Palat, iar
poporul alearg la casa fratelui lor Probus; dar acesta nu e de gsit, si ei pun foc casei.
Joi, 15 ianuarie. Belisarie, n capul unei unitti de heruli si goti, iese din Palat si reprim
multimea. Lupt pe strzi. Poate n aceast zi intervine clerul.
Vineri, 16 ianuarie. Un nou atac se d la Praetorium. Luptele de strad continu si un al doilea
incendiu izbucneste n cartierul de la nord de Sf. Irene, si spitalul lui Eubulus. Focul, alimentat de
un vnt, mistuie acest spital, Bile lui Alexandru, biserica Sf. Irena si spitalul Sampson.
Smbt, 17 ianuarie. Luptele continu. Rebelii ocup o cldire zis Octagon (lng Basilica).
Soldatii i dau foc si un al treilea incendiu izbucneste. Acest incendiu distruge Octagon, biserica
Sf. Theodor Sphoracius, Palatul Lausus, Porticele din Mese, biserica Sf. Aquilina s.a.
Seara, Hypatios si Pompeius prsesc Palatul.
Duminic, 18 ianuarie. lustinian apare n Hippodrom si face un jurmnt n fata poporului adunat,
dar nu se produce efectul dorit. Hypatios e proclamat mprat. lustinian se gndeste la fug; un
consiliu se adun n Palat, n care vederile Theodorei se impun. Revolta e nbusit prin masacru,
n Hippodrom.
Luni, 19 ianuarie, nainte de zori, Hypatios si Pompeius sunt executati.
Masacrul final este de obicei socotit c a avut loc luni, dar Bury a constatat c trebuie pus
duminic, 18 ianuarie.382
x- Monografii speciale asupra acestui subiect: W. A. Schmidt, Der Au/stand in C-pel unter dem
Kaiser lustinian, 1854; P. Kalli-gas, Tlepi TT?L araeoq rov Nitca (n Mssrai KCCI OtOI, p.
329 si urm, Athena, 1882).
667
N1COLAE BNESCU
O mare jale rmsese pe urmele acestei nspimnttoare miscri din 532. Un contemporan, loan
Lydus, ne spune c orasul nu mai era dect o grmad de coline nnegrite: ca la Lipari sau la
Vezuviu, el era plin de fum si cenus; mirosul de foc rspndit pretutindeni l fcea nelocuibil si
vederea sa inspira privitorului o spaim amestecat cu mil".
Totul era prin urmare de refcut: biserici, palate, monumente publice. lustinian ntreprinse aceast
oper de restauratie si ei i datorm mretul monument care este Sfnta Sophia.
383
4. Comertul bizantin n timpul lui lustinian
Ca si mai nainte, n timpul lui lustinian, toate silintele comertului bizantin tindeau spre Orient.
Bizantinii, ca si mai nainte romanii, cutau n adncul Asiei cele mai multe din produsele cu
care-si ntretineau luxul. China le ddea mtasea, aloesul, cuisoarele; India mirodeniile, moscul,
piperul, aromatele si fildesul, pietrele pretioase si perlele. Toate aceste lucruri erau ntrebuintate
pe o scar foarte ntins la Bizant, mpratii bizantini tineau ntotdeauna s fie nconjurati, n
marile ceremonii, de o multime de curteni mbrcati
383 Bibliografie: W. Heyd, Geschichte des Levantehandels im Mittelalter, 2 voi., Stuttgart, 1879;
Kosmas Indicopleustes, Topografia crestin; P.G., t. LXXXVIII; cf. Gelzer, Kosmas der Indien
fahrer (Jahrb. Fur protest. Theologie", 1883, 105-141). [Autorul nu a mai ajuns s utilizeze teza
semnat de Wanda Wolska, Re-cherches sur la topographie chretienne de Cosmas
Indicopleustes. Theologie et science au Vf siecle, Paris, Presses Univ. de France, 1962.]
668
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
n mtase si purpur. Banchetele lor se desfsurau n sli mbibate de parfumul lemnului de aloes
si invitatii primeau adesea n dar, la serbrile oficiale, vesminte de mtase. Pentru acest scop se
consumau mari cantitti de mirodenii, multime de stofe fine din Orient.
Darurile cu care se ncrcau de obicei solii neamurilor barbare veniti la Constantinopol
contribuiau nc la consumarea att de mare a produselor Orientului.
Comertul mediteranean era aproape tot n minile sirienilor si grecilor. La Roma, Neapole si
Carthagina, n Marsilia si Bordeaux si n orasele principale din Ga-lia erau asezri de negustori
orientali. Corbiile lor aduceau n vest vesmintele de mtase si pnz lucrat n fabricile din Tyros
si Berytos, purpur din Caesarea si Neapolis, vinuri tari din Gaza si Ascalon, papyrus din Egipt,
blnuri din Cappadocia. Era o mare cerere de stofe brodate, n special pentru ntrebuintare ecle-
siastic. Dar marele centru n care veneau corbiile din toate tinuturile era capitala imperiului, cel
mai bogat si mai populat oras al lumii. E probabil c majoritatea importurilor pe care imperiul le
primea din tinuturile Pontului Euxin veneau direct pe apele lui la Constantinopol si de acolo erau
distribuite: pieile pe care hunii le schimbau la Cherson pentru stofe si giu-vaeruri; apoi sclavii,
pieile, grul, sarea, vinul, care se aduceau din Lazica.
Pentru imperiu, comertul cu Rsritul fusese totdeauna mai ales un comert de importuri (China
era o piat pentru sticl si lucruri smltuite, Siria pentru stofe fine, India pentru pietre pretioase si
substante aromate). Balanta comercial era deci deficitar imperiu-
669
NICOLAE BANESCU
lui, si era o scurgere statornic a aurului n Rsrit, n pagub pentru statul bizantin384.
n Imperiul Roman, comertul cu India, Golful Per-sic, Arabia si Coasta de Est a Africii fusese n
minile negustorilor romani, care navigau cu corbiile lor n Marea Rosie si n Oceanul Indian.
Din secolul al III-lea acest comert direct a ncetat. Comertul ntre Medi-terana si Rsrit a trecut
n minile intermediarilor persi, abyssinieni si hymiariti din Yemen. Aceast situatie s-a datorat
conditiilor anarhice ale Imperiului, care au urmat mortii lui Aiexander Severus385.
n ce priveste traficul cu India, avem o informatie curioas ntr-o carte care a fost scris ctre
mijlocul veacului al Vl-lea, Cosmografia crestin al lui Cosmas. Autorul acesta e cunoscut ca
Indicopleustes, navigator la Marea Indian", si era un negustor egiptean, dar cnd a scris cartea
prsise probabil profesiunea sa si se fcuse clugr.
Cosmografia, compus, cum dovedeste Bury, ctre 545-550, nu e, din fericire, un tratat de
geografie, ca al lui Strabo sau Ptolorneu, nici o povestire a cltoriilor sale, ci o oper teologic,
menit a explica adevrata form a universului, cum se arat n Scriptur, si n special a respinge
eroarea stiintei pgne c pmntul e sferic386. Pmntul, dup Cosmas, e un dreptunghi plan si
lungimea lui e de dou ori mai mare dect ltimea. Cerul formeaz un al doilea etaj, sprijinit la
extremittile pmntului pe patru pereti. Uscatul pe care
384 Bury, II, pp. 316-317.
385 Ibidem, pp. 317-318. Ibidem, pp. 319.
670
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
locuim e nconjurat de ocean, si dincolo de el e alt pmnt unde locuiau oamenii nainte de
Diluviu. Firmamentul e tavanul dintre cele dou etaje, si pmntul, etajul de jos, e la temelia
universului. Soarele nu e mai mare dect pmntul, cum si nchipuiau fals pgnii.
Aceast constructie a lumii, care nltur dispretuitor tot ce a stabilit stiinta greac, nu reprezint
vederile curente ale crestinilor ortodocsi. Cosmas si scoate conceptiile din aluzii aruncate de
teologi ai Siriei, n special de Theodor din Mopsuestia. Dar pentru noi, valoarea operei const n
crmpeiele de informatii pe care autorul ni le d accidental cu privire la cltoriile sale587.
El a cunoscut bine Marea Rosie. A vizitat Etiopia n vremea domniei lui Iustin si a fcut o
cltorie n Golful Persic, care formeaz probabil limita cltoriei sale spre est. Ceea ce ne spune
despre insula Ceylon si India nu provine de la un martor ocular. Numai rar un comerciant roman a
vizitat pietele din Ceylon. Comertul ntre Marea Rosie si India era cu totul n minile
abyssinienilor.
Ceylon, cunoscut de cei vechi ca Taprobane, era marele centru al comertului maritim ntre estul
ndeprtat si vest. n porturile ei se adunau comerciantii persi, etiopieni si indieni. Mtasea se
aducea din China n pietele ei, iar India continental si trimitea tot aici produsele. Insularii si
exportau propriile produse la est si la vest si aveau un serviciu comercial; clar nsemntatea
insulei era pozitia ei ca un empori-
387 Ibidem, pp. 319-320. '<iO
671

um pentru mrfurile n tranzit. Persii aveau asupra bizantinilor avantajul c traficau direct cu
insula si aveau acolo o colonie comercial, pe cnd comertul bizantin se fcea prin etiopieni si alti
intermediari. Persii erau intermediarii pentru mtase si imperiul depindea de rivalul su politic n
privinta unui produs a crui consumatie era imens. lustinian se sili a desfiinta monopolul
persan388.
Pentru a rspunde cerintelor pompei si diplomatiei imperiale, trebuintei de lux ce caracterizeaz
n genere societatea bizantin n veacul al Vl-lea, comertul a luat un avnt deosebit n timpul lui
lustinian. mpratul i d o mare atentie n negocierile sale, n tratatele ce le ncheie, chestiunile
economice tin un loc foarte nsemnat, de multe ori decisiv. El ncearc ceva mai mult: voia s
deschid comertului bizantin drumuri noi, pentru a-1 scoate de sub tirania mijlocitorilor, cum era
aceea a persilor389.
ncercarea lui lustinian se motiveaz prin faptul c neguttorii bizantini nu mergeau ei nsisi n
trile unde se aflau produsele de care aveau nevoie. Acestea veneau la dnsii prin altii, n timpul
domniei lui lustinian, dou ci principale puneau n legtur bazinul Mediteranei cu Extremul
Orient.
1. Una, folosit demult si cea mai scurt, ducea din China n oazele Sogdianei (la Samarcand,
Boukhara), de unde apoi caravanele duceau produsele, luate din minile neguttorilor chinezi n
Persia. De la Marea Chinei si pn la frontierele Persiei se fceau 150 de
388 Ibidem, pp. 320-321
389 Ch. Diehl, Justinien, pp. 533-534.
672
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
zile de drum; de acolo apoi si pn la frontierele imperiului bizantin, la Nisibis, nc 80 de zile.
2. Un alt drum folosit de la mijlocul veacului al III-lea d. Chr., era acela al mrii. El fusese
deschis pentru a-i scuti pe neguttorii romani de exigentele intermediarilor care erau atunci prtii,
cci acestia ocupau o parte a drumului pe uscat. Calea aceasta era foarte umblat si n veacul al
Vl-lea. La captul de sud al Indiei, marea insul Taprobane (Ceylon) era un nsemnat emporiu.
Chinezii si aduceau acolo pe mare produsele lor. Coastele Indiei de asemenea, valea fluviului
Indus si crau toate bogtiile lor; apoi n insul se gseau pietre pretioase, mai cu seam ametist.
Toate aceste produse erau cutate n Taprobane de neguttorii Occidentului. Acestia erau foarte
rar bizantini. Se ntmpla ca uneori neguttori din Alexandria s ajung aici pentru mrfuri, si
lucrul ne e confirmat de Cosmas Indicopleustes n XpicmaviKr\ TonoypcKpia (secolul al Vl-lea),
dar acestea erau cazuri izolate si de obicei cltoriile acestea veneau pe corbiile etiopienilor, deci
nu pe socoteala lor. Ca si pe calea cealalt, de uscat, mijlocitorii aveau si aici monopolul
legturilor dintre marele emporiu indian si imperiu. Persia si Etiopia si trimiteau de obicei
corbiile la Taprobane. O dubl cale se urma de aici ctre Occident: una ducea la trmurile
Africii, la porturile regatului din Axum, la cele ale Yemenului si ale Mrii Rosii; alta, cea mai
nsemnat si mai btut, ducea n Golful Per-sic, la gurile Tigrului si Eufratului, de unde apoi
mrfurile se rspndeau n toate prtile390.
1 Ch. Diehl, Justinien, pp. 534-537.
673
N1COLAE BANESCU
Astfel, pe mare si pe uscat, persii erau stpnii comertului cu Extremul Orient. Bizantinii erau
nevoiti s primeasc din minile lor produsele scumpe ale deprtatelor tinuturi asiatice si
conventiunile reglementau precis comertul ntre cele dou tri. Anumite orase de granit erau
hotrte pentru schimb: ele se chemau, din cauza drepturilor vamale ce se percepeau,
<5eKaTet)T77pia391. Acestea erau, la miazzi, Callinicum, n Osroene; la centru Nisibis, n
Mesopotamia si la miaznoapte Artaxata, n Armenia. Legi severe prescriau legile schimbului,
obiectele a cror vnzare era prohibit, drepturile fiscului asupra celor cumprate, pedepsele
mpotriva contrabandelor.392
Pe mare, cu toat concurenta etiopienilor si a locuitorilor din Himyar, erau, de asemenea, stpni
persii. Mai apropiati de India, veneau n numr mai mare si erau mai privilegiati; ei alctuiau n
tar o colonie puternic. De aceea era tributar Bizantul regatului sas-sanid: pentru toate articolele
att de necesare care veneau din Orient. Fiindc ntre ambele state rivalitatea era veche si rzboiul
des, negotul cu aceste lucruri suferea mult. Dar chiar n timp de pace, Curtea bizantin nu vedea
cu ochi bun atta aur iesind din tar pentru a cdea n minile dusmanilor statului.
lustinian cut, deci, din toate puterile, s nlture acest neajuns, fr a izbuti totusi pe deplin.
n dou prti legaser mai cu seam nsemnate relatii comerciale neguttorii bizantini, n veacul al
VI-lea. n Marea Neagr, prin porturile Crimeii, Cherson
w Locul unde se percepea zeciuiala din mrfuri. 392 Ch. Diehl, Justinien, p. 536.
674

si Bosporos, ei exploatau tinuturile fertile ale Rusiei Meridionale; aduceau barbarilor goti, huni,
avari din acele prti produsele manufacturii bizantine, giuvae-ruri, stcfe scumpe, de care ei erau
foarte avizi, si primeau n schimb blnurile nordului. Cherson era, n special, un mare trg de
schimb. Pe de alt parte, n extremitatea oriental a Mrii Negre, Bizantul fcea un negot
nsemnat cu tara lzilor. Din amndou aceste puncte si de la Marea de Azov si din Cochida
veche, acum Lazica, se putea merge, pe la nordul Caspicei, n oazele Sogdianei, fr a mai trece
prin tara persilor. Nu se stie dac lustinian a ncercat s deschid acest drum. Dar la nceputul
domniei lui Iustin al II-lea, un mare numr de turci sunt la Constantinopol si relatii active de
comert se urmeaz cu acesti noi stpni ai Turchestanului, pentru a se aduce la Bizant mtasea pe
drumul Caucazului393.
Dar lustinian se strdui s lucreze mai ales n prtile Mrii Rosii. La captul extrem, de nord-est
al acestei mri, grecii posedau portul Aila si, putin mai la sud, insula lotabe; la captul de nord-
vest, unde e actualul Suez, ei aveau portul Clisma. De acolo porneau negustorii Siriei si Egiptului
pentru exploatarea tinuturilor riverane ale Mrii Rosii. Pe coasta oriental, ei mergeau ori pe uscat
ori pe mare, prin portul Ocelis n tara Himyar, pentru tmia care venea acolo din Barbaria,
pentru aloes si parfumuri din Arabia Fericit. Pe trmul occidental, debarcau n portul Adulis,
unde veneau produsele din interiorul Africii, tmia si mirodeniile, papirus din Barbaria, smaralde
din tara blemmy-
393 Ibidem, pp. 537-538.
675
NICOLAE DNESCU
ilor, fildesul din Etiopia, aurul din tara Sasu. Adulis fcea apoi un comert nsemnat cu Orientul
asiatic. Etiopienii ntretineau relatii de negot cu insula Dioscoride (Socotra), cu coasta Himyar, cu
Persia, Taprobane. lustinian spera s-si capete printr-nsii mtasea si s scape astfel de monopolul
persilor. Dar etiopienii au aflat piata ocupat n India de persi si nu i-au putut nlocui394.
Ostilittile ndelungate cu persii au dus la urcarea pretului mtsii brute si fabricantii din Berytos
si Tyr au urcat pretul mtsii fabricate, lucru grav ntr-un stat care consuma o cantitate att de
mare. lustinian interveni, nc din veacul al V-lea agentii fiscului, comites commerciorum sau
commerciarii erau nsrcinati a cumpra mtasea de la persi si a o vinde, n cost, pati-cularilor
pentru industria privat. lustinian prescrise agentilor un pret maxim de 15 bani de aur pentru livra
de mtase, precum si posibilitatea de a o da n cost particularilor, dup ce vor fi aprovizionate
manufacturile imperiale - bapheia, gynaekeia unde, sub autoritatea comitelui largitionum se
fabrica stofa trebuitoare Curtii.
n chipul acesta, lustinian spera s procure gynae-kiilor mtasea la un pret moderat si s
mpiedice n acelasi timp pe particulari de a urca prea mult pretul ei. Rezultatele nu au fost ns
multumitoare. Negustorii persi nu puteau fi obligati s vnd la pretul fixat de lustinian si materia
prim adesea lipsea, ceea ce stnjeni mersul industriei; apoi, mpratul, fixnd un pret maximal de
vnzare, pricinui ruina multor indus-
w Ibidem, pp. 538-540.
676
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
triasi. n aceast strmtorare, comes largitionum Petru Barsymes ntocmi alt sistem, pentru c
trebuiau neaprat mtsuri pentru Curte si public; el trecu peste preturile stabilite si, profitnd de
ruina industriilor private, organiz fabricarea mtsii n monopol, rezer-vnd-o manufacturilor
statului, ceea ce aduse fiscului frumoase beneficii. Dar industria bizantin, mai ales aceea a Siriei,
se resimti mult de pe urma acestui neajuns si multi industriasi se ruinar395.
O ndreptare pru s vin si s remedieze aceast situatie deplorabil, cnd niste clugri, care
triser mult timp n Serinda (Asia Central), i-au adus lui lus-tinian ou de gndaci si introduser
n Imperiu cresterea viermilor de mtase, ntre 552 si 554. nc din timpul domniei lui lustinian
un trib turc, la chinezi Tukiu, pornit de pe malurile lacului Balkhas, a ntemeiat un stat puternic
care ajungea la hotarele de nord si vest ale Chinei si la Caspica. Drumurile de comert treceau
acum prin acest nou stat, care supusese Turkestanul si Tokarestan. Iustin al II-lea putea arta
ambasadorilor turci mirati isprava cea nou. Dar industria avea nevoie de cantitti enorme, si
acestea nu se puteau face deodat. De aceea, n tratatul de pace ncheiat cu Persia la 562, se
stipula din nou asupra comertului mtasei396.
Oricum, prosperitatea comertului bizantin n veacul al Vl-lea era foarte mare. Constantinopolul
era mai cu seam o piat incomparabil. Prokopios raporteaz c din toate prtile lumii corbiile
veneau n capitala imperiului. Corporatiile, avarf^fiara, erau foarte nume-
395
Ibidem, pp. 541-542. 396 Ibidem, p. 542.
677

roase si bancherii, argentarii, erau foarte puternici. Bizantul era apoi marele mijlocitor al
produselor Orientului n Occident. Cucerirea Africii si a Italiei a usurat negotul n aceste prti.
Neguttorii bizantini ptrund, n veacul al Vl-lea, pn n Spania, n interiorul Galliei, la Marsilia,
la Bordeaux, la Narbonne, Tours, Orleans si Paris. lustinian a avut o mare solicitudine pentru
rspndirea si dezvoltarea comertului. Bizantul tinea n veacul al Vl-lea un loc att de nsemnat n
aceast privint nct, dup spusele lui Cosmas, de la un capt al lumii pn la cellalt, monedele
sale erau primite peste tot, pe toate pietele lumii.
5. Cultura epocii lui lustinian
Epoca lui lustinian se distinge din punct de vedere cultural. Arta cunoaste n aceast domnie
prima ei epoc de aur.
Miscarea intelectual e de asemenea important.
Istoria se dezvolt mult si e reprezentat printr-o serie de scriitori de valoare, n fruntea tuturor st
Pro-kopios din Cesareea: a scris Istoria n 8 crti, De aedi-ficiis, Istoria secret (Anekdota).
Agathias, un asiatic, a lsat de asemenea o istorie a perioadei cuprinse ntre anii 552-558. Mai
este cunoscut ca retor si poet.
Petros Patrikios, om de legi si diplomat nsrcinat de lustinian cu ambasade, a lsat o istorie din
care avem fragmente despre ambasade si o lucrare despre ntocmirea administratiei (/tepi
jro/lmicfe sraTacrra-aeoaq) n dou capitole, conservat n De Cerimoniis.
Menandros Protektor a redactat o istorie n care povesteste faptele pn la Maurikios (558-582),
foarte
678

important prin relatiile asupra ambasadelor schimbate de imperiu cu diferite popoare n acea
epoc.
Nonnosus ne-a descris o ambasad (533) la popoarele din Orient.
Theophanes din Bizant (cunoscut din Photios), a lsat o istorie a perioadei cuprinse ntre 566-581,
n care se relateaz introducerea viermilor de mtase sub lustinian.
loan Lydos ne este cunoscut prin 1) De mensibus si 2) De magistratibus populi romani, continnd
o serie de povestiri si consideratii n legtur cu demnittile imperiului, precum si informatii
pentru istoria intern a domniei lui lustinian.
Hierokles este autorul unui ghid, ZvveKSrinog sau Vademecum, oper statistic a Imperiului
Roman n epoca lui lustinian, din care aflm geografia sa politic. Lucrarea a fost folosit de
Constantin al VH-lea Porfirogenetul n secolul al X-lea.
Cronistica reprezint un alt gen important al literaturii istorice bizantine. Pe Hesychios Milesios l
cunoastem fragmentar din Photios si Suidas. A scris: 1) o Istorie universal de la Asirieni la
Anastasios (518), din care s-a pstrat un fragment n Harpia KcovffTanvov-2) Istoria domniei lui
lustinian I si un 3)
Malalas reprezint tipul cronicii bisericii crestine. E foarte nsemnat din punct de vedere cultural
si literar istoric. Textul constituie si un document al grecittii populare. Centrul povestirii
formeaz si o istorie a orasului natal (Antiohia).
Istoria religioas nregistreaz numele lui loan din Ephesos, monofizit, episcop n Ephesos, care a
scris o
679

istorie a Bisericii (n sirian), de la Cezar pn la anul 585, din care e pstrat numai partea din
urm.
Evagrius i continu pe Socrates, Sozomenos si The-odoretos, de la Sinodul Ephesos (431) pn
la anul 593.
Viata monastic a lsat urmele ei n operele de literatur ascetic, mistic si hagiografic. loan
Scrarul (6 if\q KificcKoq), a trit multi ani n Muntele Sinai si a scris opera Klimax (Scara
spiritual", Scala Paradisi), n care descrie treptele nltrii spiritului ctre perfectiunea moral. A
fost lectura favorit a Bizantului, cu traduceri multe, n fruntea hagiografilor st Kyrillos de
Skythopolis (Palestina), care si-a propus s scrie o vast colectie a Vietilor Sfintilor, dar a lsat
numai cteva, poate din cauza mortii premature.
ntre poeti, Romanos Melodul trieste n aceast epoc, fiind reprezentantul de frunte al poeziei
religi-
,397
oase
Paulus Silentiarius a lsat dou descrieri poetice n versuri, una a Sfintei Sofia, alta a amvonului,
de mare interes pentru istoricii artei.
Corippus din Africa de Nord a compus dou opere n versuri latine: lohannis, loanida", n cinstea
generalului loan Troglita si In laiidem Iustini, panegiricul urmasului lui lustinian.
Dioscoros, n veacul al Vl-lea, n Egiptul de Sus, a trit, n Aphrodito, un sat revelat de
papirusurile de-coperite; a lsat poeme, multe opere grecesti, n ver-
397 V. Krumbacher, Studieri zu Romanos, 1898. [Bibliografie la zi si date noi despre ceilalti
autori mentionati n text pot fi gsite n Beck, Kirche si Hunger, Literatur, cutnd n indicii de la
sfrsit numele care intereseaz.]
680
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
suri execrabile, fiind unul din ultimii reprezentanti ai elenismului egiptean.
Activitatea Universittii din Constantinopole, mai ales pe terenul juridic, nu poate fi nici ea
trecut sub tcere.
Arta Sfintei Sofia, n locul vechii basilici Sf. Sofia a lui Constantin, distrus n vremea rscoalei
Nika, lusti-nian a dorit s nalte un edificiu mret, extraordinar. Rareori nebunia luxului a fost
mpins mai departe. Cele mai bogate materiale - aurul, argintul, ivoriul, pietrele pretioase - au
fost folosite aici cu o risip de necrezut. Grecii vechi se foloseau pentru zidurile Pro-pyleelor si
ale Parthenonului de marmurele cele mai perfecte, fermecati de strlucirea si puritatea lor; lusti-
nian a vrut pretutindeni o policromie savant.
Lucrrile Sfintei Sophii reclamar deci sume imense. Au trebuit, spre a se face fat cheltuielilor,
impozite noi si msuri arbitrare. Amvonul singur a costat veniturile pe un an ale Egiptului. Afar
de aceasta, lustinian poruncea guvernatorilor si functionarilor s-i trimit materialele cele mai
bogate ale vechilor monumente. si i s-au trimis din Ephes 8 coloane n verde antic. O vduv
roman, Marcia, i-a trimis 8 coloane de porfir luate de la un templu al Soarelui. Alte materiale au
venit din Cyzic, din Troada, din Athena. S-au pus la contributie apoi carierele de marmur vestite
ale Proconezului. De aici marea diversitate a marmu-relor ntrebuintate, pietrelor de toate
culorile, combinate cu atta gust n policromia caracteristic acestui monument398.
* Justinien, pp. 472.
681
NTCOLAE BANESCU
Se cunosc numele celor doi arhitecti principali care au condus lucrrile, amndoi de origine
asiatic: An-themios din Tralles si Isidor din Milet399. Toti contemporanii au ludat cunostintele
lor solide; mai cu seam Anthemios e socotit ca un savant de prim mrime. Sub ordinele lor
lucrau 100 de maistri, sefi de santier, care aveau fiecare cte 100 de lucrtori de condus. Cnd s-
au pus temeliile, patriarhul Eutychius a fcut rugciuni pentru izbndirea lucrrii, iar mpratul a
asezat prima piatr. Mai trziu, se povesteau tot felul de minuni ntmplate n timpul constructiei:
un nger ar fi descris, n vis, mpratului planul cldirii; un altul i-ar fi destinuit comori ascunse,
n clipele crizei de bani; un altul i-ar fi nsemnat locul absidelor. Toate aceste legende ne arat ce
puternic impresie a fcut asupra nchipuirii populare aceast urias lucrare400.
mpratul s-a interesat foarte de aproape de lucrri. El venea aproape zilnic pe santier, pentru a-i
ndemna pe lucrtori; adesea contribuia cu sfaturile sale, cnd arhitectii se aflau n vreo
ncurctur.
Nici o cheltuial nu era crutat: dup expresia lui Lydos, un fluviu de argint curgea". Lucrul
merse repede: n cinci ani, biserica era terminat. Ea costase sume fabuloase: fr a socoti
materialele gratuite, nici podoabele cultului, se cheltuiser aproape 361 de milioane.
399 [Informatii suplimentare si bibliografie referitoare la acest subiect n LM, l, 1980, col. 695;
ODB, voi. I, p. 109; EPLBIP, voi. II, Athena, 1997, p. 197-199.1
* Ch. Diehl, Justinien, p. 474.
682

Astzi, cnd se priveste din afar, impresia nu e grozav. Pe de o parte fiindc, pentru a se sustine
constructia lui lustinian, a trebuit ca ea s fie proptit cu masive contraforturi, si, n mijlocul
acestor suporturi prsite, cupola pare putin turtit; pe de alt parte ns, nu trebuie s judecm o
biseric bizantin pe dinafar, ci pe dinuntru: acolo sunt adunate toate splendorile si toate
ndrznelile.
naintea templului se afla o mare curte nconjurat de portice, atrium, n mijlocul cruia o
frumoas fntn de marmur arunca ap. De aici, intrai ntr-un dublu narthex, care ddea, prin 9
usi, n biseric. Ea e cuprins ntr-un spatiu dreptunghiular de 77 m lungime pe 71, 70 m ltime.
Interiorul e mprtit ntr-o parte central, nava, acoperit de o cupol enorm de 33 m
diametru401 si dou prti laterale. Cupola se sprijin pe 4 mari arcuri, care la rndul lor se
reazem pe 4 stlpi colosali. Dou dintre aceste arcuri, pentru a oferi mai mult rezistent, sunt
nchise de un zid plin, sustinut de dou etaje de coloane. Pe cele dou arce perpendiculare pe
nav, cel oriental si occidental, se sprijin dou semicupole. n fundul hemiciclului acoperit de
semicupola oriental se deschid trei abside-, cea din mijloc formeaz sanctuarul, cele laterale se
deschid n prtile de jos, care sunt mprtite n dou etaje: cel de sus form gyneceul si era
rezervat femeilor. Acolo venea mprteasa, nconjurat de suita sa402.
*' Dup A. M. Schneider, Die Hagia Sophia zu Konstantino-pel, Berlin, 1939, iar nu 31 m, cum s-
a admis pn atunci; v. Stein, op. cit., p. 458, n. 2.
*2 Ch. Diehl, Justinien, pp. 476-478.
683

Minunea acestui edificiu era cupola colosal care l stpnea. Se admite n genere c din
arhitectura oriental, n particular din a Persiei, au luat arhitectii lui lustinian ideea acestei
dispozitiuni si e posibil ca aceste metode de constructie s se fi propagat prin Siria n Asia Mic si
de acolo la Constantinopol. Arhitectii lui lustinian aplicar ns aceste metode cu o ndrzneal
necunoscut, fcnd oper de adevrati creatori.
Cupola central a fost una din problemele cele mai grele, din cauza proportiilor enorme ce i s-au
dat. I s-au dat mai nti ca suporturi patru stlpi masivi, ale cror pietre, asezate cu o grij
extrem, fur prinse cu ciment si legate cu crampoane de fier. Pentru cupol dificultatea era si mai
mare. Pentru a-i micsora greutatea, se folosir materiale speciale, crmizi dintr-un pmnt alb,
spongios, extraordinar de usoare, fabricate n Rhodos; cinci bucti de acestea de abia aveau
greutatea unei crmizi obisnuite. Astfel se ridic aceast cupol, la mai mult de 55 m deasupra
pmntului, oper admirabil si nfiortoare n acelasi timp", dup cuvntul lui Prokopios. Ea
prea c atrn de cer printr-un lant de aur" aduga acelasi*3.
Cu toate aceste precautiuni, temerile au fost n curnd justificate. Anii care au urmat inaugurrii
au fost strbtuti de cutremure de pmnt, uneori foarte violente: unul, n anul 553, a tinut 40 de
zile, un altul, din anul 557, a prbusit o parte a orasului. Cupola Sfintei Sofii s-a resimtit de aceste
zguduiri repetate: crpturi mari au brzdat-o la nceput, iar la 7 mai 558 ea se prbusi, zdrobind
sub sfrmturile ei amvonul,
w Ibidem, pp. 478-479.
684

o minune de art. Cauza acestui accident s-a crezut a fi ridicarea prea repede a esafodajelor de
lemn care o sustineau, n graba care se puse pentru lucrul mozaicurilor care trebuiau s decoreze
cupola, mpratul s-a grbit s repare stricciunea. Anthemios si Isidor nu mai erau ns n viat.
Acesta din urm lsase un nepot, Isidor cel Tnr, care a fost nsrcinat cu lucrarea. EI a ntrit
arcurile si a nltat cupola cu nc 30 de picioare, dndu-i o avntare mai mic, o form general
mai putin ndrzneat. Cupola aceasta, terminat n decembrie 562, mai putin frumoas, dar mai
solid, e aceea care se vede azi. Ea a fost inaugurat din nou cu mare pomp si atunci pronunt n
fata lui lustinian Paulus Silentiarius faimoasa lui Descriere a Sfintei Sofii.
Asa este, n liniile sale mari, arhitectura bisericii. Dar gustul de mretie al lui lustinian se vdeste
mai cu seam n decoratiunea cldirii, n veacul al Vl-lea, n tot Imperiul bizantin stpnea gustul
de lux pompos si rafinat.
Altdat, n arhitectura clasic, decoratia era ntotdeauna subordonat constructiei generale; acum
decoratiunea exist prin ea nssi. Capitelul bizantin se acoper de o dantel de piatr, care nu mai
e sculptur, ci o adevrat art de argintrie n marmur; combinatiile unei policromii ndrznete
amestec n colonade si unesc n mbrcarea zidurilor rosul porfirului cu negrul si albul marmurii.
Tot astfel, pentru a decora o biseric att de somptuoas, reprezentatiunile familiare ale artei
primitive a catacombelor nu mai sunt de ajuns: se caut o maiestate mai sustinut, atitudini mai
nobile si mai grave, o pomp mai adecvat presti-
685
NICOLAE DNESCU
giului si puterii religiei. De aceea, pe fondul de aur al absidelor si cupolelor, mozaistul deseneaz
acum, n locul picturilor de alt dat, acele vaste compozitii de un puternic efect decorativ, acele
calme si statice figuri, simetric rnduite, a cror maiestate sever produce o adnc impresie de
mrire.
Jos, pe pardoseala bisericii, pe prtile inferioare ale zidurilor, marmurile de toate culorile, iaspul,
albastrul, serpentinele si porfirele se mpletesc n combinatii nuantate de mna celui mai fin
pictor. Astfel era arta nou care se reveleaz n Sfnta Sofia.
nuntru, sub cupol, se ridic o mare tribun, amvonul, o minune de art, n care strlucirea
ivoriului si a argintului, scnteierea pietrelor pretioase se unea cu marmurile cele mai bogate.
Peste amvon era aruncat un dom mbrcat n plci de aur ncrustate cu pietre scumpe si n vrful
cruia era nfipt o cruce, n fata absidei care alctuia altarul, o mreat desprtitur de argint
cizelat. Pe coloanele care formau acest iconostas se desfceau, n medalioane, chipurile lui lisus,
al Fecioarei, al arhanghelilor, profetilor si apostolilor. Dar mai ales altarul din spatele
iconostasului era o adevrat minune. Sfnta Mas era toat de aur si, deasupra ei, patru coloane
de argint aurit sprijineau un dom pe care se nlta o cruce de aur. n fundul absidei era scaunul
patriarhului, n argint aurit. si dac am vrea s ne facem prin cifre o idee despre aceast mretie,
s notm c, dup Prokopios, numai n altarul Sfintei Sofii erau 40.000 livre de argint404.
*4 Ibidem, pp. 481-484. 686
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Dar ceea ce pare a fi strnit mai cu seam admiratia contemporanilor era frumusetea luminii de
care se umplea biserica noaptea, la marile srbtori. Paulus Silentiarius a descris pe larg multele
polycandila de argint, lmpile n form de corbii, candelabrele n form de copaci, lanternele
aeriene, agtate la baza circular a cupolei. Astfel luminat, biserica strlucea ca un incendiu
splendid, anuntnd de departe navigatorilor apropierea de capital405.
La 27 decembrie 537 Sfnta Sofia a fost solemn inaugurat, lustinian, ntr-un car tras de patru cai,
a venit la intrare, care da n Augusteon. Patriarhul l primi, conducndu-1 n biseric. Cnd
mpratul si vzu visul realizat si attea splendori care erau opera sa, alerg pn la amvon si
acolo, cu minile ntinse, exclam: Slav lui Dumnezeu care m-a nvrednicit a svrsi o
asemenea oper. O, Solomon, te-am nvins!". Ddu poporului srbtori si liberalitti, drui
bisericii vase de aur, bogate vesminte sacerdotale si 365 de domenii n mprejurimile
Constantinopolului, cte unul de fiecare zi. Mai mult de 500 de clerici au fost nsrcinati a sluji n
Marea Biseric", ney] eor/l^oia. n sfrsit, moastele cele mai venerate au fost aduse aici: ntre
altele, tezaurul Sfintei Sofii poseda ghizdurile putului lng care lisus a vorbit Samaritencii si
trompetele care au fcut s cad zidurile Ierihonului.
n timp ce lustinian si cldea catedrala sa, Theodo-ra se interesa de ridicarea unui alt edificiu,
care merit a fi mentionat alturi de Sfnta Sofia. E biserica Sfintilor Apostoli.
Ibidem, pp. 484-486.
687
I!
N1COLAE BNESCU
Ea a fost nltat pe locul ocupat de bazilica nceput n veacul al IV-lea de Constantin cel Mare
si sfrsit si inaugurat de Constantius406. Bazilica aceasta a fost drmat complet - ea cdea n
ruine - si la 537 a nceput cldirea celei noi, ce s-a inaugurat solemn la 28 iunie 550. Doi dintre
principalii arhitecti ai Sfintei Sofii - Anthemius din Tralles si Isidor cel Tnr au supravegheat
constructia si, ca si la Sfnta Sofia, ei au desfsurat si aici toate splendorile decoratiunii bizantine.
O pdure de coloane, culese fr ndoial din templele pgne n cea mai mare parte, forma de jur
mprejurul cldirii un ndoit etaj n culori bogate; pe sol, pe ziduri, marmure pretioase erau
dispuse n mozaic; pe bolta cupolelor, pe pereti, mozaicurile nfti^ sau alturi de Christos
triumftor, nconjurat de Fecioar si de Apostoli, episoadele principale din viata pmnteasc a
Mntuitorului.
Dar mai cu seam, prin planul constructiei, biserica Sfintilor Apostoli merit un loc nsemnat n
istoria arhitecturii bizantine. Ea avea forma unei cruci grecesti si, pe cnd la Sfnta Sofia o
singur si enorm cupol ncorona cldirea, aici se ridicau cinci cupole, la intersectia si la
extremittile ramurilor crucii. Acestea erau inovatii care trebuiau s aib un mare viitor n istoria
arhitecturii bizantine. Sfnta Sofia, foarte greu de imi-' tat, a rmas aproape unic; biserica
Sfintilor Apostoli* a servit ns de model n veacurile urmtoare. Cea mai mare parte a edificiilor
religioase din Constantinopol, din Grecia si din tot Rsritul reproduc aceste cupole*
406 V. asupra ei cf. Diehl, Manuel d'art byzantin, Paris, 1910, pp. 166-167 si 189.
688
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
multiple si sistemul su de constructie central: San-Marco din Venetia nu e dect o replic a
bisericii Sfintilor Apostoli.
Cu mare pomp mpratul asez n aceast bazilic moastele apostolilor Luca, Andrei si Timothei,
regsite sub lespezile vechii bazilici, unde fuseser aduse solemn de ctre Constantius, cu dou
veacuri mai nainte. Constantin cel Mare destinase aceast bazilic pentru nmormntarea
mpratilor, iar lustinian a pus s se gteasc aici pentru el si Theodora dou mrete sarcofage, din
marmura cea mai rar, n care s-au depus mai trziu sicriele de aur ale acestor suverani407.
Fcnd abstractie de cele artate mai nainte, pentru acest domeniu nu pot fi pierdute din vedere
cteva monumente importante, cum ar fi bisericile Sfnta Sofia, cu imensa sa cupol, ori Sfintii
Apostoli, cu planul ei n form de cruce. Tipul basilicii cu cupol mai e reprezentat de biserica Sf.
Irena, ca si de biserica Sfintii Sergiu si Bacchus, cu planul circular, ncoronat de cupol.
Bisericile din Ravenna reprezint, de asemenea, capodoperele stilului decorativ bizantin al epocii,
n Occident, la Ravenna mai ales, trebuie s cutm cele mai frumoase mozaicuri ale veacului al
Vl-lea. Sn Apollinare Nuovo e minunea epocii ostrogote.
Pe zidurile bazilicii, trei zone suprapuse de mozaicuri se desfsoar deasupra arcadelor, n zona
inferioar, dou lungi procesiuni, una a sfintilor, alta a sfintelor, ies din zidurile Ravennei si din
Classis si se
' Justinien, pp. 487-488.
689
I

ndreapt ctre Christos si Fecioar, care stau pe tronuri. Deasupra, se aliniaz pe fond de aur
figuri de sfinti, profeti si apostoli, mai sus, o serie de tablouri reprezint minunile si Patimile lui
Christos. Ch. Diehl mrturiseste impresia profund a acestei decoratii, unul din cele mai
grandioase ansambluri" ce ne-a lsat arta bizantin. Diehl socoteste c n aceste frize somptuoase,
n aceast procesiune a sfintelor mai ales, cu costumele strlucitoare si alctuirea fermectoare,
este o amintire deprtat a frizelor Panathene-elor.
Zona inferioar apartine epocii lui lustinian, cele superioare epocii lui Theodoric.
Dar la San-Vitale mai ales apar toate splendorile mozaicului bizantin din veacul al Vl-lea. Pentru
a judeca arta lui lustinian, nu exist monument mai nsemnat, mai complet, dect seria de
reprezentatii care, de la pardoseal pn la bolt, tapiseaz corul si absida, unde pe fond de aur
Christos troneaz ntre arhangheli si sfinti, si mai ales n cele dou mari Tablouri de istorie care,
de o parte si de alta a absidei, i reprezint pe lustinian si Theodora n mijlocul curtii lor.
S-a descris adesea mretia costumelor mpratului, ofiterilor, ale celor pline de bijuterii pe care le
nftiseaz Theodora si doamnele curtii. Dar mai remarcabil e caracterul individual pe care
maestrul lor a nti-prit-o figurilor: ele ne dau portrete expresive si vii. n aceast aliniere
simetric a figurilor e ceva conventional, desigur, iar n grelele draperii ceva solemn si teapn.
Doar strlucirea coloritului, caracterul figurilor, splendoarea costumelor sterg aceste defecte, n
aceste
690
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
mozaicuri, arta bizantin ne-a lsat una dintre cele mai admirabile creatii ale sale.
La Sn Apollinare in Classe se regseste acelasi amestec complex al vechilor traditii si al noilor
traditii408.
Nu pot fi lsate deoparte nici frumoasele manuscrise ilustrate, cum ar fi Evangheliarul din
Rossano, manuscrisul lui Cosmas din Biblioteca Vaticanului ori manuscrisul Dioscoride de la
Viena. Aceeasi bogtie a decoratiei se remarc n stofele pstrate, n ivoriile sculptate (diptice
consulare, catedra lui Maximian la Ravenna), n argintriile pretioase, care atest arta savant a
atelierelor, n toate apar cele dou influente contrare, anume traditia clasic elenic pe de o parte,
sirian si oriental pe de alt parte, care au conferit artei bizantine caracterul su original.
*
n cei din urm ani ai domniei sale, lustinian, btrn si slbit, se cufund n contemplatii
teologice, neglijnd afacerile imperiului. Am vzut rezultatele politicii duse de el n aceast
ultim perioad a vietii sale. Imperiul, cu toat strlucirea lui exterioar, era slbit de puteri, ca
urmare a uriaselor silinte ce fcuse; supusii obositi de imensele cerinte ale domniei ce se
nconjurase de atta fast si de atta mrire, ndusmniti n attea provincii de politica religioas a
mpratului. Cu toate aceste neajunsuri, se astepta cu temere momentul mortii lui lustinian, care
putea s arunce Capitala n rscoal si s cufunde imperiul ntr-un rzboi civil.
*" v. Ch. Diehl, Manuel d'art byzantin, pp. 196 si urm.
691

ntrunind laolalt attea calitti si defecte, personalitatea lui lustinian este greu de definit. A fost
mai putin bizantin si mai degrab cel din urm mprat roman. Pentru c el a urmrit cu tenacitate
restaurarea Imperiului Roman, ale crui resturi si le mprtiser barbarii. Se socotea suveranul
regilor barbari stabiliti pe teritoriul roman. Aceasta a fost cheia de bolt a ; politicii sale externe.
A fost primul din mpratii romani care s-a artat, n vorb si fapt, stpnul absolut al romanilor,
dup cum remarca istoricul Agathias. Ca legiuitor, campion al religiei, cap suprem al bisericii, de
a crui voint depindea totul, lustinian avea o dispozitie natural pentru controversele religioase,
considerabile cunostinte teologice si un real talent pentru oratorie. Lua decizii n materie de
dogme.
Dac a fcut rzboaie, acestea n-au fost numai pentru a recstiga proviiiiciile pierdute, ci si pentru
a-i proteja pe catolici de adversarii lor arieni, eretici, ntreprinderile sale militare au avut uneori
entuziasmul unor cruciade. De aceea, unul din scopurile esentiale ale diplomatiei sale era s-i
aduc pe pgni la turma crestin. Misiunile au reprezentat deci o trstur caracteristic a
politicii bizantine n veacul al Vl-lea. lustinian a fost un reprezentant de seam pentru ceea ce s-a
numit cezaropapismui bizantin409.
409 [Cea mai recent si competent punere la punct a acestei chestiuni, a discutiilor privind
cezaropapismui bizantin", ca si teocratia" pontifical, apartine lui Gilbert Dagron, Empereur et
pretre. Etude sur le 'cesaropapisme- byzantin, Paris, Ed. Galli-mard, 1996.]
IV.
URMAsII LUI IUSTINIAN I (565-610)
Domniile acestora au reprezentat un moment nsemnat pentru istoria bizantin, nc din vremea
lui lustinian, limba latin oficial ncepuse a pierde terenul de limb a statului. Dup aceea, ea a
fost tot mai mult alungat de limba greac. Acest proces a fost observat si de cronicarii longobarzi
si sirieni, care ncep cu Maurikios seria mpratilor greci".
1. Presiunile migratorilor si destrmarea restauratiei lui lustinian
lustinian nu avusese copii. El avea ns sapte nepoti, fii ori nepoti ai fratelui si ai surorii sale. Ei
avuseser parte de o crestere aleas si se aflau n fruntea provinciilor. Temndu-se s-1
desemneze pe vreunul dintre ei ca urmas, lustinian a ntrziat nadins un act care-i putea aduce
complicatii. Dintre toti ns, Iustin, fiul surorii sale Vigilantia, era mai iubit si mai apropiat de el,
ndeplinind functia de ncredere de kouropala-tes, care-i impunea s fie mereu prezent la curte.
Aceast demnitate de cura palatii410, fr coleg, i fusese conferit n anul 550 sau 551, Iustin
pstrnd-o pn la moartea mpratului. Ca urmare a acestei situatii, demnitatea a dobndit o
important pe care n-o avusese pn atunci.
La moartea lui lustinian (n noaptea de 13-14 noiembrie 565), acest nepot al su, prin energia
sotiei
410 ncepnd din vremea domniei lui Iustin al II-lea, functia de cura palatii, conferit n mod
obisnuit unui membru al familiei imperiale, a ajuns cea mai nalt din imperiu, dup cele de cae-
sarsi nobilissimus (E. Stein, op. cit., p. 746).
693

sale Sophia si cu ajutorul lui Tiberius, care comanda garda palatului, a fost ridicat pe un scut si
proclamat mprat. Patriarhul i-a dat apoi binecuvntarea, iar poporul 1-a aclamat la Hippodrom.
Iustin al II-lea (565-578) ar fi lsat o amintire foarte bun, dac o boal cumplit nu 1-ar fi
mpiedicat s guverneze. Din aceast cauz, n decembrie 574 el si 1-a asociat pe Tiberius,
supranumit Constantinus, n calitate de caesar, astfel nct sarcina imperiului, pe care dup 578,
cnd a murit Iustin, a purtat-o singur, a rmas nc de pe acum asupra lui.
n interior, Iustin crut foarte mult finantele statului, att de zdruncinate de lustinian. n politica
bisericeasc el este strict ortodox.
n afar, politica de pn acum a imperiului se sfarm. Situatia general cerea o atentie deosebit
la frontierele de nord si de rsrit. La sfrsitul domniei lui lustinian, apruse la nordul Dunrii un
popor nou, de origine turc: avarii, n rsritul cmpiei Ungariei, triburile slave czur sub
stpnirea lor. Ei se amestecar n curnd n certurile celor dou popoare germanice din Pannonia:
longobarzii si gepizii.
Noua domnie a avut o atitudine hotrt fat de acesti primejdiosi dusmani. lustinian pltise
avarilor o subventie anual. Cnd ambasadorii haganului venir, n primele zile ale domniei lui
Iustin, ca s reclame banii, noul mprat, care, pentru a-i uimi pe barbari, i primi n mijlocul unui
ceremonial orbitor, le refuz acest dar, amenintndu-i. Avarii nu s-au putut rzbuna, fiind atrasi n
rzboiul dintre longobarzi si gepizi. Cei dinti i cheam n ajutorul lor si gepizii sunt striviti n
anul 567, cu desvrsire, fr ca Bizantul s intervin, iar regatul lor a fost nimicit. Alboin, regele
694
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
longobarzilor, se hotr atunci s ptrund n Italia. El cunoscuse aceast tar mai nainte, n
vremea rzboiului de cucerire a Italiei purtat de Narses, si nu putuse uita vile ei fertile. Gloria lui
Alboin strnse ndat sub steagurile sale, pe lng natia sa, o multime de barbari din Noricum si
Pannonia. Longobarzii si prsir n 568 pmnturile lor, pe care le lsar avarilor, si se
ndreptar asupra Italiei411. Ei n-ar fi izbutit, poate, dac ar fi luptat cu Narses, pe care-1
cunoscuser si de care se temeau. Dar, din nenorocire pentru imperiu, Narses fusese la nceputul
anului 568 rechemat la Constantinopol, populatia plngndu-se mpratului de asuprirea lui,
fiindc, n perioada n care administrase Italia de la Ravenna, ca exarb al imperiului, cu mult
putere, se comportase fr nici un scrupul, strngnd o enorm avutie si strnind mari
nemultumiri. Narses se retrsese la Neapole, cu intentia
411 Dup L. Hauptmann, Les rapports de Byzantins aves Ies Slaves eh Ies Avares pendant la
seconde moitie du Vf siecle, n Byzantion", IV (1927-8), pp. 137-170.
Nimic nu probeaz c emigratia longobarzilor din Pannonia n Italia s-a fcut sub presiunea
avarilor. Dimpotriv, prezenta n expeditie a supusilor avarilor, care erau bulgarii, sarmatii si
gepizii, ne dovedeste mai degrab c cele dou popoare erau n realitate amice n 568 si c
singur dizgratia lui Narses le-a mpins a-si alege directii diferite, n loc de a ataca Bizantul
mpreun. Longobarzii urmau s se bucure de comorile Italiei, avarii de acelea ale Bizantului.
Baian nu se ngriji de stpnirea Pannoniei, ci prefer a trimite neobosite ambasade lui Iustin ca
s obtin Sirmium, cheia Bizantului.
O parte a longobarzilor a rmas, foarte probabil n 568, n Pannonia, pentru a pstra natiunii, n
caz de neizbnd a expeditiei italiene, drepturile sale asupra vechii patrii.
695
NICOLAE BANESCU
de a cltori mai departe, dar se ntorsese la Roma la rugmintea papei loan, probabil pentru c n
fata invaziei longobarzilor locuitorii numai de la el puteau spera salvarea. Btrnul general a fost
nduplecat, si astepta la Roma s-i vin de la Constantinopol revocarea concedierii, ceea ce nu s-a
ntmplat. Acolo, la Roma, muri Narses, la adnci btrnete, ca particular, n anul 574412.
Cnd longobarzii trecur, n 568, Alpii lulieni, urmasul lui Narses, Flavius Longinus, nu fu n
stare s le opreasc naintarea, care a fost tinut n loc o bucat de vreme numai prin opunerea
ndrtnic a ctorva orase, n ctiva ani cucerir Italia de Nord si Tuscia. Orasele ntrite, care la
nceput rezistar, czur dup ctiva ani: Ticinum Pavia, care devine resedinta regelui (572), apoi
Patavium si Cremona. Cnd Alboin cade asasinat n 572, cuceririle longobarzilor nu se opresc.
Exarhatul din Ravenna ajunsese s stpneasc n cele din urm numai coasta pn la Ancona,
Roma cu tinutul ei (numit mai n urm Romagna), Neapole si Italia Sudic. Genua a fost nc
pstrat un timp. Insulele Sicilia, Sardinia, Corsica, Balearele erau de asemenea, sub bizantini.
Pe plan universal istoric e nsemnat faptul c acum, pentru ntia oar, dup 800 de ani, se rupe
unitatea Italiei; ea se va reface numai n vremea noastr. Pe de alt parte, prin slbirea mare a
puterii bizantine n Peninsula Italic, silintele episcopilor de Roma de a
4U V. E. Stein, Studien zur Geschichte des byzantinischen Reiches, vornehmlich unter den
Kaisern Iustin II. und Tiberius Constantinus, Stuttgart, 1919, pp. 15-16.
696
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
ajunge complet neatrnati, si afl un cmp mai sigur si nainteaz mai repede.
O armat e trimis de Tiberius, comandat de Ba-duarius, ginerele lui Iustin, n Italia, la anul 575,
dar a fost btut. Pn la Mauricius nu mai apare o armat bizantin n Italia.
Studiind geografia Italiei n perioada longobard, se constat existenta a trei stpniri n
peninsul: bizantin, franc si longobard.
Imperiul bizantin stpnea pretutindeni multe centre, dup cum urmeaz:
n Nord, Liguria maritim; Cremona, Placentia, Vulturnia, Mantua, Mons Silicis, Patavium,
Brixellum; coasta venetian; Concordia, Opitergium, Altinum; Ravenna si Aemilia, Pentapolis (=
Ariminum, Pisaurum, Fanum, Senegellia, Ancona); Pentapolis interioar (Aesis, Forum
Semproni, Urbinum, Callis, Eugubium); Auximum.
n Centru: Picenum (Coasta la sud de Ancona, inclusiv Fir-mum, Castrum Truentinum, Castrum
Novum); Ortona (sudul Coastei Adriatice mai departe), Perusia; Roma si ducatus Romae, de la
Urbs Vetus (Orvieto), la nord Gaeta si la sud Formiae.
n Sud: Parte din Campania (inclusiv Neapole, Salernum, Amalfi, Surrentum, Castrum Cumanum,
Puteoli), mai departe sudul, Aeropolis si Paestum; Brutii, Calabria; Barium, Sipontum.
Insule: Sicilia cu Elba; (Corsica si Sardinia apartin Exarchatu-lui Africii).
Francii detineau doar n extremitatea nord-vestic unele posesiuni: Augusta Praetoria (Aosta) si
vile ei; Segusia sau Seusia (Susa) si vile ei. Aceste strmte regiuni apartin Burgundiei (Regatul
lui Guntram) ctre anul 588, dar probabil rmn france pentru un timp.
Longobarzii au cucerit restul, n urmtoarea ordine cronologic:
568: Forum lulii, Vincentia, Verona, toat Venetia (afar doar de Coast, Patavium, Mons Silicis,
Mantua).
569: Liguria, inclusiv Mediolanum, (afar de coasta maritim si Ticinum = Pavia). De asemenea
Gallia Cisalpina, afar de Cremona si cteva cetti mici.
697
NICOLAE BANESCU
570-572: Italia central si sudic e cucerit partial, inclusiv Toscana si ducatele Spoletium si
Beneventum.
572: Ticinum (dup un asediu de trei ani); posibil Mantua si Placentia.
579: Classis (pierdut n 588, recuperat si predat ctre 720, reluat de Liutprand ctre 725).
588: insula Comacina (n lacul Como).
590: (pierdute Mantua, Placentia, Mutina, Parma, Rhegium, Altinum).
592: Suana (n Toscana).
Dup anul 600, longobarzii au fcut alte cuceriri, anume:
601: Patavium.
602: Mons Silicis.
603: Cremona, Mantua (si poate multe alte cetti recuperate de imperiu c. 590), Vulturina (lng
Brixellum).
605: Urbs, Balneus Regia (= Bagnorea).
nainte de 640: Concordia.
nainte de 642: Sipontum.
Pe la 640: Liguria maritim, Altinum, Opitergium.
Dup plecarea longobarzilor spre Italia, avarii, singurii stpni n cmpia Pannoniei si
numeroasele triburi slave amenint n mase tot mai mari provinciile de la sudul Dunrii. Bizantul
lupt cu energie mpotriva lor. O armat comandat de Tiberius e totusi nfrnt. Pacea e
cumprat numai cu bani. Iar sub domnia lui Tiberius, n anul 578, slavii nvlesc n Balcani pn
n Grecia413.
413 Ed. Dulaurier, Extraits de la Chronique de Michel le Syrien, Paris, 1849, pp. 23-24; cf. Stein,
p. 105. mpratul trimise pe prefectul de Illyricum cu flot pentru a-1 transporta pe Baian n
tinuturile Slavilor, n stnga Dunrii, determinndu-i astfel s se ntoarc. Slavii au rmas n
Balcani pn n 581, ajungnd la Zidul cel lung.
698

n 581, importanta cetate de frontier Sirmium e pierdut. Baian o asediaz mult vreme, armatele
imperiului nu au fost n stare s o salveze si pentru c poporul suferea teribil de foame, mpratul
a dat ordin lui Theognis generalul s o predea sub conditiile stabilite de hagan. Locuitorii erau
retrasi fr a-si lua bunurile, haganul primea plata sumelor suspendate de la nceputul rzboiului
(80.000 galbeni de trei ori) si predarea unui fugar compromis cu una din sotiile sale, fugar, pe
care imperiul nu 1-a dat ns, sub cuvnt c nu stie unde e4". Cu aceasta se pecetluieste soarta
provinciilor de nord.
O interventie energic mpotriva longobarzilor a fost mpiedicat si prin faptul c, afar de avari,
noul dusman de la Dunre, vechiul vrjmas iranic al imperiului reluase, n 572, rzboiul care se
ntrerupsese de vreo 10 ani. Tocmai n vremea aceasta Curtea bizantin intrase n relatii cu un
popor care apare ntia oar n istorie, cu turcii. Ei ntemeiaser n stepele Rsritului unul din
acele imperii efemere care s-au creat adesea de ctre nomazii asiatici.
Stpnind de la rsrit de Caspica si de fluviile turanice pn la ocean, acesti turci, care
mpinseser mai nainte pe avari ctre Apus, au legat n 562 relatii cu Iustin, tocmai ca dusmani ai
avarilor; cnd ei si mping apoi corturile pn la Volga si la Marea de Azov, mpratul Iustin al
II-lea, n anii 568 si 569, a schimbat cu ei mai multe solii. Imperiul a ncheiat cu turcii o aliant
mpotriva avarilor si persilor, dar nu a
414 V. Stein, op. cit., pp. 112-113.
699
NICOLAE BNESCU
avut mare folos din aceast aliant, cci ndat dup 572 imperiul turc s-a dezbinat din interior.
Rzboiul cu persii e, provocat de Armenia. Construirea unui templu al Focului n capitala ei
religioas Duin (Dvin, Dovin, Dubis, situat la nord de Artaxata) strneste acolo revolta
mpotriva persilor. Armenii caut ajutor la bizantini. Rzboiul ncepe si dureaz, cu mici
ntreruperi, 20 de ani. Chosroes I Nusirvan ia n 573 Dara, iar Siria este prdat ngrozitor.
Tiberius, chemat la domnie, e nsrcinat cu rzboiul mpotriva persilor. El izbuteste s ncheie un
armistitiu pe 3 ani, din care Armenia era ns exclus. Chosroes a ptruns de acolo n 575 n Asia
Mic, dar Tiberius a strns o armat puternic, pe care a pus-o sub comanda lui lustinian, iar
acesta 1-a btut strasnic pe rege la Melite-ne, n 576. Armatele bizantine ptrund pn la Cas-
pica, n timp ce generalul Maurikios cucerea Singara, n Mesopotamia. Acesta repurta si alte
succese strlucite pe pmntul Persiei, si Chosroes se art, n cele din urm, dispus a ncepe
tratativele de pace pe care i le oferise Tiberios. Dar n 579 Chosroes moare si tratativele sunt
zdrnicite. Fiul si urmasul su Hormizd (Hormisdas) al IV-lea a continuat rzboiul pe care, la
rndul su, Tiberius 1-a sustinut cu toat energia. La 581 bizantinii au repurtat, la Constantina, o
biruint strlucit.
Din nefericire pentru imperiu, domnia acestui mprat bine nzestrat si cu foarte bune intentii a
fost prea scurt. Tiberius a murit n august 582 si Maurikios, pe care-1 fcuse ginere (cs-
torindu-1 cu Constantina, fiica lui) si-1 destinase drept urmas, se urc pe tron (582-602).
700

Maurikios era un om cu caracter distins, dintr-o familie bun, nzestrat cu o aleas cultur, cu
nsusiri militare pe care si le artase n luptele cu persii, dup care intr n familia mpratului.
Era, ca urmare a succeselor obtinute, cel mai de vaz general al imperiului, sftuitorul ascultat al
mpratului Tiberius, care, pentru aceste mari nsusiri, l introdusese n familia sa si-1 desemnase
ca urmas.
Maurikios a ncercat n mod special s reduc pretentiile mari ale armatei si s micsoreze solda
urcat a trupelor. Aceasta a avut un efect duntor n rzboiul cu persii, care nc se purta, n anul
588, izbucni o rscoal n lagrul bizantin, care numai cu greu a putut fi potolit, ntre generalii
care luptau la hotarele Mesopota-miei, s-a distins Heraklios, dintr-o bogat familie de nobili din
Chartagina. El a repurtat n 591 o mare biruint asupra persilor la Nisibis. mprejurrile interne
ale Regatului persan aduc o ntoarcere neasteptat a lucrurilor si soarta acestui regat a stat acum
n minile mpratului bizantin. Rscoala generalului persan Bahram (Vahram) Ciobin, care se
distinsese n luptele cu turcii, 1-a nlturat pe Hormizd'H'; de pe tron, fcndu-1 s-si piard si
viata. Fiul su Chosroes al II-lea Parwez, unul dintre cei mai nsemnati brbati dintre ultimii
Sasanizi, intrnd n rzboi cu Bahram, s-a refugiat cu familia sa n 591 pe pmntul imperiului, pe
lng comandamentul din Hierapolis'1115. Maurikios a intervenit n favoarea sa si expeditia din
acest an 1-a pus pe Chosroes al II-lea pe tronul strbunilor si. El a fcut astfel din acesta un
prieten al imperiului, care si recapt Dara, Martyropolis si cea mai mare parte din Armenia
persan.
413 Hormizd era un tiran, care a provocat mari nemultumiri si: a fost asasinat. Fiul su Chosroes
II Parwez a urmat n 590 la tron. Dar cel mai bun general, Bahram, s-a revoltat si a uzurpat tronul.
416 Se trimise cu o ambasad o scrisoare implornd ajutorul lui Maurikios, cu fgduinta
solemn de a ceda Dara si Martyropolis. mpratul primi si solii lui Bahram, dar se hotr pentru
suveranul legitim mpotriva uzurpatorului (V. Guterbock, Byzanz und Persien, pp. 32-33).
701

n Apus, mpratul a dat o deosebit atentie lucrurilor. si nu e un fapt fr important c ntia

oar sub Maurikios apare titlul de exarh n Ravenna si Cartagina. Italia si Africa, deopotriv
amenintate de iongobarzi si de mauri, au primit astfel n exarhi niste guvernatori militari cu puteri
ntinse, care, ncetul cu ncetul, si-au supus si puterea civil. Aceste dou exarhate sunt modelul
organizrii themelor (.Qfiaicgty, care se va aplica n veacul al Vll-lea. Pentru recstigarea Italiei
superioare, Maurikios a legat o aliant cu francii; ea nu a avut ns nici un rezultat; dar cel putin
naintarea mai departe a longobarzilor a fost oprit.
Situatia cea mai primejduit era ns, permanent, la frontiera de nord. Dac pacea cu avarii a fost
cumprat printr-o urcare a tributului, triburile slave ns, supuse acestora, ptrundeau necontenit
peste Dunre, n 581, ei ajung, am vzut, pn la Zidul cel lung; atac de dou ori Tessalonicul n
583'""''. Un veac si jumtate mai trziu, marinarii numesc Kynuria (pe coasta golfului Argolic, la
est de Laconia) tara slavinic". Ct de puternic era neo-elementul slav n districtele elenice, arat
si mprejurarea c n generatia urmtoare (623) o flot de pirati slavi atac si prad Creta. Aceasta
1-a fcut pe vestitul Fallmerayer s formuleze teoria lui aventuroas despre slavizarea total a
poporului elen (cu exceptia ctorva orase maritime), n zilele lui Maurikios''18. Ipoteza lui a fost
anulat stiintific de K. Hopf1*. Desigur, urme slave sunt multe pe pmntul grecesc, toponimia o
adevereste, mult snge slav s-a amestecat n epoca aceasta cu sngele elen; aceasta a putut renvia
puterile amortite ale poporului grec. Dar de o
417 Minunile Sf. Dimitrie" ne informeaz asupra atacurilor Slavilor mpotriva marii metropole a
Balcanilor si a rezistentei locuitorilor, ajutati de sfntul patron al orasului (.Acta Sanct., oct, t. IV
104 si urm.; Migne, P.G., 116, col. 1204 si 1326). Cf. O. Tafrali, Thessalonique des origines au
XIV siecle, Paris, 1913 = Thessalo-nica, 1993.
"8 Gesch. der Halbinsel Morea, waehrend des Mittelalters, Stutt-gart-Tubingen, 1830-1836.
4)9 Gesch. Griechenlands vom Beginn des Miltelalters bis auf unsere Zeit, Leipzig, 1867.
702

slavizare total a poporului grec nu se poate vorbi. Complet slavizate au fost n epoca aceasta si n
generatiile urmtoare nordul Peninsulei Balcanice, tinuturile de azi ale limbii srbo-croate si ale
celei bulgare.
n anul 583, au czut n minile avarilor si slavilor Singidu-rum, Viminacium si alte fortrete
dunrene; n 587 orasele Moesi-ei: Ratiaria, Dorostolon, Bononia si Marcianopolis. Slavii trec
muntii Haermis, ajungnd pn la Adrianopol.
O schimbare s-a fcut numai ncepnd cu anul 591, cnd Maurikios, isprvind rzboiul cu persii,
si ndreapt toate puterile ctre Dunre pentru aprarea provinciilor europene. Rzboiul s-a purtat
cu ndoit furie. Avarii asediar Tessalonicul, amenintnd chiar si capitala; dar la 593, viteazul
general Priskos ptrunde dincolo de Dunre, n tinuturile noastre, fugrindu-i pe barbari; n 601
cstig o mare biruint la Viminacium si apoi, trecnd dincolo, ajunge n tinuturile Tisei, ocupate
mai nainte de gepizi, n mijlocul acestor succese, imprudenta lui Maurikios, care a dat ordin ca
trupele s ierneze n tinuturile neproductive ale dusmanului, pricinui o revolt a armatei, care-1
cost tronul si viata.
Armata aceasta, care trebuia s lupte necontenit, si fcea bine mestesugul. Ea era capabil de
mult curaj. Dar ea cerea s i se dea cartiere de iarn n orase, s i se mpart prada de la inamic,
s-si primeasc regulat, toamna, cnd avea loc ncetarea actiunii, dimissio, s-si primeasc
datoratele stipendia n monede de aur si nu n altceva. Ea dorea pensiuni pentru veterani si chiar
privilegiul ca fiul s mosteneasc pozitia pe care o avusese tatl n armat, n sfrsit, ea dorea sefi
toleranti, care s-o mguleasc.
Dac aceste cerinte erau refuzate, ea ridica fr team si fr remuscare steagul revoltei, ca n
zilele legiunilor anarhice. Soldatii fluierau edictele mpratului care voise a economisi pe
socoteala lor, l trimiteau s-si caute auxiliari ntr-un tinut barbar ori l pofteau s petreac iarna n
fata dusmanului. Drapelele imperiale erau aruncate la pmnt, statuile suveranilor sfrmate n
bucti; rsculatii mergeau att de departe, nct izbeau cu o ploaie de pietre icoanele sacre de la
care sperau mai nainte biruinta asupra pgnilor, n Asia, Priskos fusese asediat la Edessa si silit
703
NICOLAE BANESCU
a fugi. Philippicos, care-i urm, ntmpin o mare greutate pentru a obtine recunoasterea.
Alt miscare, izbucnit peste Dunre, a fost potolit. Acum aceast armat s-a revoltat a doua
oar mpotriva ordinului de a petrece iarna n mijlocul slavilor, fr nici o perspectiv de prad.
Phokas, un centurion care mai fusese pedepsit pentru nesupunere, un grec crud si puternic, a fost
ridicat pe scut si proclamat sef al revoltatilor. Revoltatii pornir cu el asupra Constantinopo-lului,
cum fcuse Vitalian, n veacul al V-lea.
Mauriciu putea s spere numai n sprijinul factiunilor si le trimise s apere zidul lui Theodosius.
La apropierea rebelilor de Constantinopoi, el a ncercat s trateze cu Phokas, dar acesta respinse
orice propunere. Rebelii nu se hotrser s-1 fac mprat, de aceea ei propun lui Theodosius
(fiul mai mare al mpratului) si socrului su Germanos s primeasc ori unul, ori altul, locul lui
Maurikios. mpratul a vrut s ia msuri contra lui Germanos, si acesta se refugiase la Sfnta
Sofia. Cnd ncerc a-1 smulge din biseric, multimea se revolt, factiunile fug si ele de la ziduri
si se reunesc cu populatia revoltat. Verzii favorizati de Maurikios l prsesc, se duc naintea lui
Phokas la Rhegion si l proclam mprat. Maurikios se mbarc si si caut scparea, mpreun
cu familia sa, peste mare, n Asia. Vntul puternic iscat ntre timp l arunc la biserica Sf.
Autonomous, lng Chalkedon. Phokas e ncoronat mprat la 23 noiembrie 602. El o
ncoroneaz apoi si pe sotia sa Leontia si cu aceast ocazie factiunile se ceart, iar Phokas si face
intrarea n capital pe un car tras de patru cai albi. Verzii cernd s aib locul de onoare, iar
Albastrii nevrnd s cedeze, unul din Albastri strig atunci trimisului mpratului c Maurikios
nc n-a murit. Tiranul i-a trimis si a executat pe toti fiii lui, nainte de a-1 decapita (27
noiembrie). Trupurile lor au fost aruncate n mare, iar capetele au fost expuse multimii n
Hebdomon. Numeroase alte executii au trebuit s consolideze stpnirea uzurpatorului. Istoricii l
descriu n cele mai negre culori. Dup uciderea lui Maurikios si a celor cmci copii ai si, au urmat
executii n mas. Phokas a instituit un regim de teroare pentru a scpa de adversari. Domnia lui a
dezlntuit o teribil criz politic; Chosroes al H-lea a reluat luptele
704
pentru a-1 rzbuna pe Maurikios, trupele sale au ptruns adnc n Asia Mic; Peninsula Balcanic
a ajuns prada avarilor si slavilor. Lilius a fost trimis n ambasad la persi pentru a anunta urcarea
pe tron a lui Phokas. Chosroes al H-lea, indignat de uzurparea ntmplat, deschide ndat
ostilittile (603) sub pretextul rzbunrii tatlui" su Maurikios. Narses, energicul general din
Orient, spaima persilor, scos din comanda sa de ctre uzurpator, se revolt si cut o ntelegere cu
Chosroes al H-lea. Pentru ca s-si poat ntrebuinta toate puterile n Orient, Phokas ncheie pacea
cu avarii, mrindu-le tributul. Narses, ncrezndu-se fgduielilor nepotului mpratului,
generalul Domentiolos, s-a predat, dar a fost executat fr mil. Persii au repurtat o serie de mari
biruinte. Siria si Mesopotamia au fost inundate de cavaleria lor. n Capital, toti demnitarii erau
dusmani tiranului si Phokas si sprijinea tronul pe un terorism sngeros. Priskos, care fusese fcut
ginere de mprat, a intrat atunci n relatii ascunse cu exar-hul din Carthagina, Heraklios, si cu
fratele su Gregorios. Fiul acestuia, Niketas, s-a ndreptat cu o armat spre Egipt si a luat, dup o
lupt aprig, Alexandria, n vremea aceasta, Heraklios fiul exarhului, s-a ndreptat cu flota
african spre Constantinopol. Cei doi frati s-au nvoit, spun Theophanes si Nikephoros, cu
patriarhul, ca acela care va sosi mai nti dintre fiii lor, s se proclame mprat. Dar Bury"120
dovedeste c e o legend cursa pentru imperiu" dintre Heraklios si Niketas. Geografic, ntrecerea
lui Niketas pe uscat cu flota lui Heraklios l fcea s piard dinainte partida. Bury arat cu mult
temei c participarea lui Niketas la ntreprindere a avut drept scop s ocupe Egiptul si dup aceea
s-1 sprijine, ct ar fi fost necesar, pe Heraklios. Niketas si-a ndeplinit misiunea nainte de
pornirea pe mare a lui Heraklios. Posesiunea Egiptului, grnarul imperiului, era de o important
capital pentru un pretendent la tron, si ocuparea lui a fost probabil cea dinti grij a generalilor
africani.
Fr a ntmpina mult rezistent, el ptrunde, la nceputul lui octombrie 610, n portul
Bizantului. Phokas a fost ucis de multime. O dat cu el au czut jertf conductorii domniei sale,
420 V. ed. operei lui Gibbon, voi. V, Appendix, n. 5. .
705

Domentiolos, Bonosos, Leontios. n ziua de 5 octombrie 610, Heraklios a fost proclamat solemn
de senat si popor ca mprat, ncoronat de patriarhul Sergios mpreun cu sotia sa Eudokia. El este
ntemeietorul unei noi dinastii (domneste ntre 610-641).
lustinian lsase Statul ntr-o situatie critic la moartea sa. Opera sa glorioas costase enorm. Ea
golise cu totul finantele imperiului, aruncase populatia n adnc mizerie prin fiscalitatea
apstoare si abuziv, pe care zadarnic ncercase a o ndrepta. Corippus, n Panegiricul adresat lui
Iustin al II-lea (/ laudem Iustini), povesteste c atunci cnd noul mprat apru ntia oar la
Hippodrom, a fost primit de strigtele dezndjduite ale populatiei, care-1 implora s aib mil de
ea: miserere, perimus ! Ctva timp n urm, scriitorul bisericesc Evagrius a dat expresia
sentimentului public cnd ncheia povestirea domniei marelui mprat cu aceste cuvinte: Astfel
muri lustinian, dup ce a umplut toat lumea de zgomot si tulburri; si primind nc de la sfrsitul
vietii rsplata nelegiuirilor sale, se duse s caute dinaintea tribunalului Infernului dreptate^ ce i se
cuvenea"421.
2. Iustin al II-lea (565- 578) si Tiberius-Constantin (578-582)
Iustin al II-lea s-a dovedit un om energic si cu bune intentii; din nefericire, era atins de o boal
crud, care-i lua de multe ori mintile si-l silea s stea nchis n palatul su.
ilH
1 V, l, ap. Diehl, op. cit., p. 32.
706

El a cutat de la nceput s mbuntteasc situatia financiar, s reconstituie armata, cci

recrutarea trupelor ajunsese o mare dificultate, si s usureze mizeria supusilor si. Mai nti, lu
msuri s ridice creditul statului, pltind ndat din casa privat a mpratului datoriile contractate
de lustinian la bancherii capitalei, apoi public, n 566, o lege prin care ierta toate datoriile de
impozite care trebuiau pltite pn la 30 august 560422. Pentru ndreptarea finantelor sectuite,
era mai cu seam necesar s se limiteze cheltuielile. O povar mare pentru buna gospodrire a
Statului erau sumele nsemnate cu care lustinian cumpra pacea barbarilor. Tratatul din urm cu
persii impunea imperiului plata anual a 30.000 de solidi (nomismatd); avarilor si hunilor utiguri
si kutriguri li se plteau 60.000 de solidi; cpetenia arabilor de Hira, lachmidul Amr ("Anfipoc,
TOV AaiJ.ovvSccpov), primea, la sfrsitul domniei lui lustinian, 100 de livre de aur (7.200
solidi)^.
Noua domnie a rupt hotrt cu aceast stare de lucruri, nc din noiembrie 565, mpratul i
respinse pe solii avari, care au venit s cear sumele obisnuite. Subventiile utigurilor si
kutrigurilor au fost de asemenea suprimate, ca si plata lui Amr, cu toate interventiile Marelui
Rege n favoarea vasalului su. Aceast atitudine a avut drept rezultat izbucnirea rzboiului cu
persii. Pentru a-si putea face pregtirile si a-si lichida mai nainte greuttile pe care atunci le avea
n apus, Iustin a cutat s amne conflictul pn n 572, pl-
422 Ernst Stein, Studieri sur Geschichte des Byz. Reiches, vornehmlich unter den Kaisern
lustinus und Tiberius Constanti-nus, Stuttgart 1919, p. 3.
423 E. Stein, op. cit., pp. 3-4. ,.,.,;v
707

tind, n 569, nc pe 3 ani sumele pe care le prevedea tratatul ncheiat de predecesorul su.
n acest timp, imperiul avea de lucru la frontiera Dunrii, unde amenintau avarii si Baian cu
conflictul dintre longobarzi si gepizi.
Am vzut cum a aprut la nordul Dunrii, ctre sfrsitul domniei lui lustinian, un popor nou
asiatic, avarii, sfrmturi ale semintiilor uigurilor, cti au mai scpat din masacrul turcilor.
Fugind ctre Apus, ajung la nordul Caspicii, unde intr n relatii cu imperiul si-i zdrobesc pe hunii
sabiri. Pornind apoi mai departe ctre vest, ei supun pe hunii utiguri si kutriguri, i bat pe anti,
stabilindu-se n cele din urm n cmpia Ungariei. Triburile slave din rsritul Cmpiei Ungare au
czut sub stpnirea lor. n curnd, avarii se amestec n luptele dintre vecinii lor, longobarzii si
gepizii. Primul conflict a izbucnit ntre dnsii n anul 566. Regele gepid Kunimund a apelat atunci
la ajutorul mpratului, fgduindu-i cedarea cettii Sirmium, ocupat mai nainte. Iustin al II-lea
accept si-1 trimise pe ginerele su Baduarius cu trupele din Scythia si Moesia n ajutor. Gepizii
au fost astfel salvati biruindu-i pe longobarzi; dar Kunimund nu s-a tinut de cuvnt si nu a
restituit Sirmium. n anul urmtor, a izbucnit un al doilea conflict, n care gepizii au fost nimiciti.
Al-boin424 s-a adresat haganului avarilor, Baian, propu-
424 [Regele longobard Alboin (j 572 d. Chr.) era fiul lui Audoin sau Auduin, despre care a mai
fost vorba n capitolul privitor la domnia lui lustinian. Izvoarele si bibliografia privitoare la
personaj se mai afl si n EPLBIP, voi. I, p. 207; mai mentionm aici doar K. Chrestou, Byzanz
und die Langobarden... 500-680, Athena, 1991.]
708

nndu-i s fac mpreun rzboi gepizilor. Baian consimti, impunnd ns conditii grele: s se
prezinte ndat cu a zecea parte a vitelor ce le posed longo-barzii, spoliile si captivii gepizilor s
se mpart n caz de victorie egal, iar teritoriul ntreg al gepizilor s fie ocupat de avari425, n fata
acestei puternice coalitii, Kunimund recurge din nou la ajutorul bizantin, fgduind iarsi
Sirmium si tinutul eaa) Apov JCOTCCJJ.OV, adic Slavonia de azi426. Dar mpratul a nteles
s rmn neutru ntre cei doi rivali, folosindu-se numai de mprejurarea ce i se oferea pentru a
ocupa Sirmia. Gepizii au fost zdrobiti, cei mai bravi au murit pe cmpul de lupt, Kunimund
pierind si el. Cu aceasta, dup expresia lui Stein, gepizii dispar din istorie. Imperiul a fcut o mare
greseal: prin nimicirea gepizilor, avarii ajung o mare putere. Ei se ntind la Dunre si Sava, de
unde, sub vicleanul si brutalul Baian, sunt o permanent primejdie pentru Peninsula Balcanic.
Longobarzii au simtit ei nsisi aceasta si s-au vzut siliti a-si cuta o nou patrie n Italia. L.
Hauptmann, n-tr-un articol aprut n Byzantion427', sustine c nimic nu probeaz c emigratia
longobarzilor din Pannonia n Italia s-ar fi fcut, asa cum spun unii, sub presiunea avarilor.
Dimpotriv, prezenta n expeditie a supusilor acestora - bulgari, sarmati, resturi ale gepizilor - ne
dovedeste mai degrab c cele dou popoare erau n realitate prietene n 568 si c singur
dizgratia lui Nar-
425 Ibidem., p. 9.
426 Ibidem.
427 Les rapports des Byzantins avec Ies Slaves et Ies Avarespendant la seconde moitie de V?
siecle, Byzantion", IV (1927-8), pp. 137-170.
709
NICOLAE BNESCU
ses i mpinse a-si alege directii diferite, n loc s atace Bizantul mpreun. Fireste, un acord a
avut loc ntre Alboin si hagan; dar afirmatia c o parte a longob-arzilor a rmas, foarte probabil n
568, n Pannonia, pentru a pstra neamului lor, n caz de neizbnd, drepturile sale asupra vechii
patrii, rmne problematic, cunoscut fiind rapacitatea si violenta haganului. Dispozitia din
acord, dup care avarii trebuiau s restituie longobarzilor tara lor n caz de nereusit a aventurii
italiene, sun ca o batjocur" (mie ein Hohn klingt), declar, cu atta dreptate, Stein428.
3- Cucerirea Italiei de ctre longobarzi
Alboin cunoscuse mai nainte Italia, pe timpul rzboiului de cucerire purtat de Narses, si nu putea
uita fertilele vi ale acelei tri. El a pornit la 2 aprilie 568, cu tot poporul su, si cu o multime de
barbari din No-ricum si Pannonia, atrasi de gloria sa, prsindu-si tara, pe care o las avarilor.
Cnd a trecut Alpii luli-eni, urmasul lui Narses (acesta fusese rechemat de mprat), Longinus, nu
a fost n stare s-i opreasc naintarea, care numai prin opunerea ndrtnic a ctorva orase, ca
Pavia, a fost tinut pe loc o bucat de vreme. Oricum, intrnd n Italia, nvlitorii longobarzi au
fost de o ferocitate care a ngrozit lumea, n ctiva ani, pn n 572 ei au cucerit toat Italia de
nord, numit de atunci Lombardia, precum si Italia central si sudic partial, inclusiv Toscana si
ducatele Spoleto si Beneventum. Ticinum (Pavia) cade si ea n 572, dup
E. Stein, op. cit., p. 9.
710

un asediu de trei ani, devenind resedinta regelui"*29. Cnd Alboin pieri asasinat la Verona, se
crede c din ndemnul Rosimundei care a rzbunat uciderea tatlui su, cuceririle longobarzilor
nu se opresc. Kleph, unul din sefii nobili, ales de natiune, a fost succesorul lui Alboin. Dup 18
luni, el a pierit la rndul su njunghiat de un servitor (574), si regalitatea a fost suspendat timp
de 10 ani; bandele longobarde se mpart ntre 35 de duci, instalati fiecare ntr-unul din orasele de
nord, luptndu-se ntre dnsii. Ele trec Apenninii si ntind expeditiile lor groaznice pn n Italia
de Jos430. Rezistenta bizantinilor n fata iuresului slbatic a fost lamentabil, mrginindu-se a
privi din orasele ntrite bandele feroce pustiind tara. Abia la 584 regalitatea se reconstituie n
persoana lui Authari.
Imperiul mai rmne cu Exarchatul de Ravenna si, mai la sud, cu Pentapolis, care formeaz un
ducat bizantin; la sudul peninsulei avea nc Bruttium, Apulia, Calabria si Coastele Campaniei,
formnd ducatul de Neapole. Sfrmturile Campaniei romane, sabine, sudul Toscanei formeaz
ducatul Romei, administrat de pap. n sfrsit, la nord, Bizantul pstreaz nc, pn la 640,
Genova si litoralul Liguriei. Tot restul, interiorul peninsulei, e n mna longobarzilor. Principatul
de Spoleto taie legtura dintre Roma si Ravenna. Acest principat central, cele de Benevent si de
Salerno
429 Cronologia cuceririi longobarde a fost stabilit de Bury, n ed. Gibbon, voi. V, Appendixs.
1(30 V. Ferdinand Lot, La fin du monde antique et le debut du Moyen ge, colecuia
Bibliotheque de synthese historique, L'evo-lution de l'Hunianite", Paris, 1927, p. 333 si urm.
711

la sud, precum si Friul (Forum lulii) din interiorul Istriei, sunt aproape independente. Reclamat la
frontiera Dunrii, unde avarii ncep ndat presiunea lor, trn-du-i cu dnsii pe slavi, amenintat
n Asia de primejdia mare a persilor, Iustin al II-lea nu a putut ntreprinde nici o actiune militar
n Italia.
Longobarzii intrati n Italia sunt ntia oar pe continent nvlitori adevrati, spune Pirenne,
neavnd nimic dintr-o armat roman, nici din federati. Ei se impun populatiei, iau pmnturile
ei, o reduc la conditia de nvins. Ocupatia lor face un contrast izbitor cu aceea a gotilor lui
Theodoric: obiceiurile poporului longobard, dreptul su n-au suferit nici o influent roman431.
Organizarea statului longobard, o dualitate de ras si institutii", care a fcut ca acest stat s se
sfarme la singurul contact cu francii Carolingieni, cum l caracterizeaz Ferdinand Lot, a fost
schitat de el n opera citat mai nainte.
431 H. Pirenne, Mahomet et Charlemagne, 5" Ldition, Paris-Bruxelles, ]937, p. 51 [n recenta
traducere romneasc, pasajul respectiv sun astfel: longobarzii care au ptruns n Italia sunt
aproape tot att de germanici ca si anglo-saxonii fixati n Bri-tania. Sunt pentru prima dat pe
continent niste invadatori autentici, care nu mai au nimic n comun cu o armat roman sau cu
foederati. Se impun populatiei, i iau pmntul, o reduc la starea de populatie nvins. Ocupatia
lor contrasteaz izbitor cu cea a Gotilor lui Theodoric. Ducii si regii lor, alesi de armat, sunt pur
germanici. Poporul trieste nc sub regimul farae, adic sippen. Obiceiurile si dreptul nu au
suferit nici o influent roman" (H. Pirenne, Mabomed si Carol cel Mare, traducere de Sanda
Opres-cu, Bucuresti, ed. Meridiane, 1996, p. 52)].
712

Crearea acestui stat a fost, dup Hertzberg, un fapt de o nsemntate istoric universal, cci
printr-nsul se rupe ntia oar unitatea Italiei, pentru multe secole, cci ea se va reface numai n
vremea noastr; pe de alt parte, prin slbirea continu a puterii bizantine n peninsula italic,
silintele episcopilor de Roma de a ajunge complet neatrnati si afl un drum mai sigur si mai
repede432.
S-a spus adesea c longobarzii n-ar fi reusit dac ar fi avut s lupte cu Narses, pe care l
cunoscuser si de care se temeau; dar, din nefericire pentru imperiu, la nceputul anului 568
Narses a fost rechemat la Con-stantinopol, populatia plngndu-se mpratului de guvernarea lui
asupritoare. El administrase ca exarh" al imperiului, cu mult energie, dar fr nici un scrupul,
strngnd o enorm avutie si strnise mari nemultumiri. Rechemarea lui Narses a dat nastere
legendei dup care btrnul general a cutat s se rzbune chemndu-i pe longobarzi n Italia.
Povestea e nregistrat pe larg si circumstantiat de Porphyrogenetul433.
Relevnd-o, Finlay observ c istoria trdrii lui Narses poate s se fi ivit n timpul mortii sale
(pe care gresit o pune nainte de sosirea longobarzilor n Ita-
<32 Geschichte der Byzantiner und des osmanischen Reiches (coli. Oncken, Allgemaine
Geschichte), Berlin 1883, p. 35-, cf. H. Pirenne, Histoire de l'Europe des invasions au XVf siecle,
Paris, Alean, Bruxelles, N. S. E., 1936, p. 18: C'enfutfait, en effet, de-puis lors, de l'unite dupays
qui avaitfait celle du monde... La question italienne, qui s'estposee toutes Ies epoques de
l'hisoire de l'Europe sous desformes diverses, s'ouvre donc avec l'invasion lombarde."
133 De Adm. Imp., 27, pp. 112-114, ed. Moravcsik.
713

lia); dar e nsemnat, adaug el, c nici un autor grec nu o mentioneaz nainte de veacul al X-lea,
si acest fapt sprijin concluzia conform creia cucerirea lon-gobard ar fi primit n urm o
aprobare tacit din partea mpratului, n not, Finlay, fcnd trimiterea la Porphyrogennetos,
spune cu mare dreptate: lipsa extrem de exactitate a mpratului n relatia sa asupra acestei
ntmplri probeaz c el n-a avut s copieze nici un document autentic. Confund cronologia si
persoanele, mentioneaz o mprteas Irene si un patriarh Zacharias Athenianul drept
contemporani ai lui Narses si niciodat numele mpratului Iustin"434.
Primind ordinul de rechemare, Narses se retrsese la Neapole, cu intentia de a cltori mai
departe, dar se ntoarse la Roma, la rugmintea papei loan, ceea ce Stein si explic prin faptul c
foarte probabil, n fata invaziei longobarzilor, locuitorii numai de la el puteau spera salvarea.
Btrnul general s-a lsat nduplecat si astepta la Roma s-i vin de la Constantino-pol revocarea
concedierii, ceea ce nu s-a ntmplat. Acolo, la Roma, muri Narses, la adnci btrneti, ca
particular, n anul 574435.
Cu mult nainte de Porphyrogennetos aflm aceast legend la longobardul Paul Diaconul, care,
se stie, l prezint pe Narses n cea mai bun lumin, crestin foarte evlavios, darnic pentru sraci,
harnic reparator de biserici, petrecndu-si viata n veghe si rugciuni. Cnd Iustin II l dizgratiaz
chemndu-1 la Constanti-nopol, acest om foarte cucernic (virpiissimus), acest
434 G. Finlay, op. cit., l, p. 195.
435 E. Stein, Studieri..., pp. 15-16.
714

viteaz si credincios servitor al mpratului, nedrepttit, si-a pedepsit stpnul, chemndu-i pe

barbari. N. lor-ga nu e departe de adevr cnd socoteste c scriitorul aducea n acest chip o
legitimatie, si nc din partea Romanului celui mai virtuos si mai capabil din vremea sa, a
stpnirii longobarde n Italia"436.
4. Nvlirea avarilor si slavilor. Alianta cu turcii.
n vremea n care Alboin pornea cu longobarzii n Italia, Baian se ndrepta mpotriva Imperiului
bizantin, ca s pun mna pe cetatea Sirmium, pe care o socotea a sa, ca urmas de drept al
gepizilor. E probabil, cum crede Stein, c mai nainte avarii fcuser o nval spre est pn pe la
gurile Dunrii, supunnd rmsitele hunilor kutriguri si utiguri, pentru care pretindeau de la Iustin
al II-lea sumele anuale pe care lustinian la pltea n mod obisnuit acestor barbari437. Bonus,
comandantul din Illyricum, a dat cu avarii sub zidurile cettii Sirmium d lupt, care rmase
nedecis. Baian a trimis apoi solie pentru tratative de pace si aliant. Bonus se declar
incompetent a decide n aceast privint, dar se arat gata a nlesni drumul unei ambasade la
mprat, pentru ncheierea unui acord. Baian s-a retras peste Dunre si prea c doreste o
ntelegere cu mpratul. El a trimis la Constantinopol pe Targi-
436 V. Crti reprezentative n viata omenirii, Bucuresti 1916, cap. X, Paul Diaconul, p. 196.
[Scrierea a cunoscut o a doua editie, Bucuresti 1924-1935, precum si pe cea de-a treia, Bucuresti,
Ed. Enciclopedic, 1991.]
437 E. Stein, op. cit., I, p. 10.
715

tis, diplomatul su cunoscut, cu tlmaciul Vitalianus, pe care l retinuse mai nainte captiv, cnd a
venit n solie la el. Haganul cerea s i se cedeze Sirmium, s i se predea Usdibad, care se
refugiase la bizantini cu o mn de gepizi si s primeasc n viitor sumele pe care le pltea
lustinian kutrigurilor si utigurilor. mpratul, care amnase conflictul cu persii, pltindu-le banii
pe ultimii trei ani, si care avea acum si alianta ncheiat n 568 cu turcii, a respins n aspre cuvinte
cererile avarilor, concediindu-1 pe Targitios cu amenintri. Se pare c rzboiul s-a reluat si iarsi
s-au schimbat ambasade, iar n cele din urm mpratul 1-a concediat pe Targitis cu rspunsul c
pentru lmurirea tuturor chestiunilor va fi trimis Tiberios ca mputernicit, avTOKpTcop
orpaTj/dg. Tiberios, comes excubito-rum, s-a ntlnit cu mputernicitul haganului, Apsich, care
cerea s se cedeze avarilor Sirmia, desigur, fr orasul Sirmium, ca federati, ceea ce Iustin a
refuzat. Rzboiul se relu, avarii trec Dunrea n 570, dar sunt btuti de Tiberios. n anul urmtor
ns Tiberios sufer o mare nfrngere, din cauza lasittii trupelor, si un armistitiu s-a ncheiat
atunci. O ambasad a avarilor a venit la Constantinopol si, n sfrsit, s-a ajuns la pace, fiindc
Iustin trebuia s reia rzboiul cu persii. Conditiile tratatului nu se cunosc, dar e foarte probabil c
mpratul a trebuit s satisfac cererile haganului. Toat atentia imperiului fiind atras la frontiera
de nord si n Orient, Apusul e neglijat, n Italia abia n 575-576 Iustin 1-a trimis pe ginerele su
Baduarius, profitnd de armistitiul ce-1 ncheiase cu avarii, n lupta pe care a dat-o cu
longobarzii, Baduarius a fost greu nvins, despre armata lui nu se vorbeste nimic.
716
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Vor trece ani, pn cnd sub Maurikios, s se trimit o nou expeditie n Italia438. Barbarii,
ncurajati de ncurcturile imperiului, se ridicar si n alte prti mpotriva stpnirii bizantine.
Africa deveni acum teatrul luptelor: Theodoros, praefectus praetorio, e ucis, n 569, de mauri; n
570, Theoktistos, magister militum, e btut, iar n 571, Amabilis, magister militum al Africii, e
ucis de mauri439, n Spania, aceeasi grav situatie: cu venirea lui Leovigild (568) n fruntea
vizigotilor, se deschid ostilittile mpotriva provinciei imperiale, n anul 570, bizantinii sunt
btuti; la 572 Cordova, capitala bizantin cade n minile sale. Sediul guvernatorului imperial a
fost strmutat la Carthagina440.
*
Ctre sfrsitul anului 568 a venit la Constantinopol pentru ntia oar o ambasad a turcilor, un
popor nc necunoscut bizantinilor.
Turcii, pe care chinezii i numesc Tu-Kiu, erau, n prima jumtate a secolului al Vl-lea, un popor
supus avarilor (Joan-Joan la chinezi), care, de la nceputul secolului al V-lea, stpneau n
Mongolia si n Manciuria, pe cnd un popor uralo-altaic, aliat cu dnsii, hunii albi sau Heftaliti
Qetal, le-ta) locuiau n Sogdi-ana (tinutul dintre Oxus si laxartes). Cnd T'umen, c-
438 Ibidem, p. 104.
439 V. Ch. Diehl, L'Afrique byzantine. Histoire de la dominati-on byzantine en Afrique (533-
709), Paris, Leroux, 1896, IV, I-ere prtie, cap. 1.
440 P. Goubert, S. J., Byzance et l'Espagne Wisigothique (554-711), n Etudes Byzantines",
Bucarest, II (1944), pp. 5-78.
717

petenia turcilor, a nimicit n 552 puterea avarilor Qoan-Joari), turcii au ajuns vecini cu heftalitii si
atunci s-a hotrt si soarta acestora441.
La moartea lui T'umen (552), turcii se desfac n dou ramuri: turcii de nord, ai cror sefi, urmasii
lui T'umen, erau marii-hani ai tuturor turcilor, si cei de la vest, care au recunoscut suveranitatea
marelui han, condusi de fratele mai tnr al lui T'umen, de Istmi (552-576). La Menandros, el
este o dat ZiLi/3ovog (fr. 10), alt dat Aitfovog (fr. 18); n izvoarele orientale, Sindgibu.
Giiterbok socoteste c forma arab a numelui la Tabari vorbeste pentru exactitatea celui
dinti442. Istmi s-a aliat cu Chosroes Nusirvan (i-a dat pe fiica sa de sotie) mpotriva heftalitilor,
care au fost nimiciti ntre 562-568. Stpnirea lui Chosroes s-a ntins de atunci pn la Oxus,
heftalitii au fost goniti din Sogdiana, unde s-a instalat un administrator al lui Istmi.
n curnd ns Istmi a venit n conflict cu persii. Motivul acestui conflict, dup cte relateaz
Menandros, a fost de ordin economic: turcii aveau nevoie de export pentru marea lor cantitate de
mtase si ambasadele trimise de Istmi la Chosroes nu numai c n-au reusit a obtine libertatea
acestui comert, dar au fost chiar maltratate. Stein explic atitudinea persilor prin conventia pe
care ei o aveau cu statul de sud al
441 Menandros, ed. Muller, FHG, fr. 18, pp. 225-27; v. E. Stein, op. cit., p. 17 si urm.; Goubert,
op. cit., Appendiced, Les Turcs au V? siecle.
442 K. Giiterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatisch-volkerrechtlichen Beziehungen im
Zeitalter lustinians, Berlin, 1906, p. 113, si n.l.
718

Chinei443. Astfel ncepe dusmnia dintre persi si turci, dup expresia lui Menandros. Atunci se
ndreapt turcii ctre bizantini, pentru o aliant mpotriva persilor, n fruntea ambasadei trimise se
aflau Maniach (Afo-vi%), tudunul Sogdianei444. Cnd ambasada se ntoarse napoi n 569, ea a
fost nsotit de una bizantin, condus de Zemarchos, magister militum. Acesta l afl pe hagan n
resedinta sa, Tien-san. El tocmai pleca n expeditie mpotriva persilor si 1-a luat cu el pe
Zemarchos cu o parte a soliei, ceilalti asteptndu-1 undeva, ntr-un loc aflat pe drumul ntoarcerii.
S-au oprit ntr-un loc Talas, unde s-a prezentat un sol persan, care i-a impresionat pe toti prin
vorbirea lui insolent. Istmi a continuat marsul su mpotriva persilor, con-cediindu-1 ns pe
Zemarchos, cruia i-a dat un ambasador turc, Tagma, un Tarchan, pentru a merge la Iustin, cci
Maniach murise445. Multe ambasade s-au mai schimbat apoi, n anii urmtori, dar Bizantul nu a
tras nici un folos din aceast aliant. Singurul rezultat practic al prieteniei turco-bizantine a fost
ncordarea relatiilor dintre Bizant si persi, cci Chosroes, mnios, trimise trupe n Yemen, ajutnd
la alungarea stpnirii crestine abisiniene.
5. Rzboiul cu persii.
Pacea de 50 de ani, ncheiat de lustinian (562) cu persii, nu a tinut dect 10 ani. Iustin al II-lea a
rupt
443 E. Stein, op. cit., pp. 18-19.
444 Menandros, fr. 18, pp. 225-226, ed. C. Miiller, FHG, IV, pp. 225-226.
445 Menandros, fr. 20, pp. 225-226, v. C. Mliller, FHG, IV, p. 228.
719

aceast pace si un mare rzboi s-a strnit astfel ntre imperiu si persi. loan de Epiphanea a schitat
motivele acestui conflict, fiecare din cele dou puteri aruncn-du-le asupra celuilalt. Bizantinii, ne
spune el, erau suprati c persii ncercau s-i desfac pe homeriti de imperiu; pe lng aceasta,
primind mpratul Iustin o ambasad a turcilor si trimitndu-1 cu ea pe Zemar-chos la turci, persii
au vrut s-i cumpere pe alani, prin tara crora trecea ambasada, ca s-1 ucid att pe Ze-marchos
cu nsotitorii si, ct si pe turci. La rndul lor, persii aruncau vina asupra bizantinilor, fiindc
armenii, tributari celor dinti, revoltndu-se si omorndu-1 pe guvernatorul Surena, s-au refugiat
la bizantini. Dar ceea ce a mrit nc aceast discordie, adaug loan de Epiphanea, a fost c
mpratul Iustin nu voia s mai dea persilor pe fiecare an 500 de livre de aur, conform cu tratatul
de mai nainte, si s fac statul roman pentru totdeauna tributar persilor446. Dar nu numai
preocuparea financiar a fost cauza care 1-a mpins pe Iustin II la rzboi cu persii. Mai era un
motiv, cu mult mai serios asupra cruia insist E. Stein: nevoia de a pune mna pe Persarmenia,
din populatia rzboinic a creia imperiul putea s-si nroleze trupe att de necesare n acest
timp447.
446 FHG, voi. IV, ed. C. M ller, 2, p. 274: ori 8n 6 /3acnAei>5 'lovorvog ovSafMi rj|iou,
^pucriou Xitpaq itevratcoaiag, L<p' aq Ltiitpoa$Lv yeydvatnv ai anovSai, napexeiv MriSotg Lig
eracrrov Kai TT/V 'Pcofiaitov icofaiEiav IJepaaig i>notpopov et ei
Op. cit., pp. 5 si 127.
720

n Armenia Persan, marzbanul (guvernatorul)448 a vrut s ridice un templu al focului n capitala

Dvin (Dwin, Dovin), la nord de Artaxata, ceea ce provoac rscoala Armenilor. Guvernatorul a
fost asasinat (februarie 571) si capii revoltei - Vardan Mamikonian, care a rzbunat executia
fratelui su, mai multi nobili si episcopi, Gurgen al Iberici, provincie atras si ea n revolt - s-au
refugiat la Bizant, cernd protectia mpratului.
Cnd n primvara anului 572 a venit la Constanti-nopole Sebokht, ambasadorul lui Chosroes, ca
s ncaseze suma anual, conform tratatului, mpratul a respins hotrt plata, ntruct prietenia
asigurat cu bani nu e bun (c&g f\ (piOTrig %pr\iia.Gi (3epaiov/j.evri OVK ccya-rj), ci
rusinoas si servil (Menandros, fr. 36, p. 239), l ntreb apoi n batjocur pe Sebokht dac nu
vrea s-i vorbeasc despre ntmplrile din Persarme-nia, si la rspunsul ncurcat al solului i puse
n vedere c i-a luat sub protectia sa pe Armeni, coreligionarii si, si c nu va tolera s li se fac
nici o nedreptate mpratul ncheie cu amenintare c, dac va misca numai un deget Chosroes, va
porni mpotriva lui, l va depune si va da Persiei un alt rege449.
Astfel a nceput al treilea mare rzboi din secolul al Vl-lea cu persii. El va dura 20 de ani si va
ruina provinciile de la hotarele celor dou puteri.
448 [Echivalat cu latinul comes, marzbanul sau marzpanul era ntr-adevr un fel de Statthalter"
persan n Armenia, n perioada 428-572, adic dup abolirea regalittii nationale armenesti de
ctre persani (cf. W. Hengstenberg n BZ, 38, 1938, p. 171)].
449 Menandros. Fr. 36, Cf. Karl G terbock, op. cit., p. 114.
721

nceputul actiunii militare a bizantinilor nu a avut rezultatele asteptate de Iustin II. Ajutorul
turcilor a fost nensemnat; fortretele bizantine putine, din cauza defectiunii lui Mundhir, care
trebuia s soseasc cu trupele sale si care nu a mai venit; motivul a fost c descoperise cursa ce i
se ntinsese spre a fi suprimat, din ordinul mpratului. Marcian, un nepot al lui lusti-nian,
cunoscut din vremea rzboiului din Africa, a fost numit comandant suprem al Orientului, cu
ordinul de a ridica o armat. Recrutrile erau grele, si trupele lui Marcian au fost putine. Actiunea
militar s-a ndreptat spre Armenia; ea a nceput, dup ordinul mpratului, prin asedierea cettii
Nisibis, aprat atunci de Bah-ram Mihran. Acesta 1-a ncurcat timp de patru luni pe Marcian n
negocieri, ntrind orasul si aprovizionn-du-1. Apoi, socotind sosirea lui Chosroes apropiat, a
rupt negocierile la sfrsitul iernii 573 si a dat o lupt vehement cu bizantinii n satul Sargathon,
dar a suferit o grea nfrngere450. Marcian a ncercat apoi s ia fortreata Thebethon, dar cu
putinele forte ce le avea nu a putut izbuti si s-a retras de Pasti la Dara (9 aprilie 573). A reluat
apoi asediul cettii Nisibis, la porunca mpratului, care ns 1-a nlocuit pe Marcian cu altul, ceea
ce a adus debandada trupelor. Sosind cu o puternic armat, Chosroes atac Dara, n timp ce
desfcu o parte din trupe sub comanda marzbanului Adhar-mahan ('ASaccpjj.vrit), care ptrunde
n Siria devastnd complet tinutul, fr a ntlni rezistent. El a cucerit
loan de Epiphaneia, 3, p. 274: ^a^rjv a%vpv yevecrtfai ev fjnep av Kpioq 'Pconaoi rovg
722

Apameea, dndu-i foc si trnd populatia n robie451. Dara a czut si ea n minile lui Chosroes
(noiembrie 573)432- Situatia era critic pentru imperiu, dar btrnul rege al Persiei, dornic s
pun capt rzboiului, a fcut propuneri de pace (sfrsitul anului 573 - nceputul anului 574).
Zacharius, medicul Palatului sacru, a fost trimis n ambasad la rege, cu o scrisoare a Sofiei"53.
S-a ajuns la ncheierea unui armistitiu de un an, regele persan primind 45-000 de solidi.
Armistitiul privea numai dieceza Oriens, nu si Armenia, n care Chosroes spera s-si impun
acum autoritatea deplin454.
n situatia grav a imperiului, basilissa Sofia 1-a sftuit, mpreun cu senatul, pe mpratul ce si
revenise din boala ce-1 cuprinsese n urma dezastrelor, s-1 numeasc pe Tiberios n calitate de
Caesar. La 7 decembrie 574, mpratul 1-a adoptat ca fiu pe bravul general, sub numele de
Tiberius Constantinus, si 1-a proclamat Caesar, n prezenta Senatului, a Patriarhului si a clerului
acestuia.
Tiberius se dovedise un general destoinic. El era apoi o fire loial, artndu-si ntotdeauna
respectul pentru suveranul bolnav, sftuindu-se cu el n momentele de luciditate ale acestuia.
El aduse ndat o schimbare pe frontul de est al imperiului. Lipsit de trupe, Tiberius izbuti cu
enorme cheltuieli s-si adune o mare armat de mercenari de calitate. Cu aceast armat patriciul
lustinian, noul
451 Ibidem, 4, p. 275-
452 E. Stein, op. cit., pp. 44-46.
453 D Iger, Regesten, l, Teii, p. 31.
454 G terbock, op. cit., p. 115; Stein, op. cit., pp. 47-48.
723

magister militum per Orientem, n acelasi timp arpa-TTjyog avTOKprcop pentru rzboiul
persan, deschide campania anului 575.
Pe cnd lustinian si exercita armata, n iarna 574-575 aveau loc tratative ntr-o localitate dintre
Dara si Nisibis pentru prelungirea armistitiului; din partea bizantinilor, erau patriciul Traian,
quaestor sacripalatii si medicul curtii Zaharias, iar din partea persilor, Mebodh455. Tratativele au
mers greu, viclenia lui Me-bodh ridica mereu obiectiuni si cuta s obtin de la Tiberius
evacuarea Persarmeniei si a Iberici. Expirnd termenul armistitiului, Chosroes, cu o puternic
armat, nvli n Armenia, dar pentru a-i retine pe bizantini n Mesopotamia, alt armat, condus
de cel mai bun general al timpului, care nu stim cum se numea, pentru c l cunoastem numai sub
numele de onoare, dat de regele Chosroes, Tamchoran, adic Tria lui Chosroes", nvli n
Mesopotamia roman. El a trecut pe la Theodosiopolis, ataca Amaseia, intra n Cappadocia, dar,
ntre Sebasteia si Caesarea se izbi de lustinian, care primise ordin s-1 urmreasc pe rege si
plecase de la Amida pe urmele lui Chosroes; uimit de fortele mari ce le avea n fat, Tamchosrau
nu ndrzni s lupte si se retrase, pornind spre Melitene, pe Eufrat, urmrit de lustinian. Astfel, se
ajunse la btlia de la Melitene, care a tinut dou zile si n care persii au fost zdrobiti (575). A
fost, dup prerea lui Stein, cea mai mare btlie a veacului, si n tot cazul una din cele mai
strlucite victorii pe care Imperiul le-a
Stein, op. cit., p. 59-60.
724

cstigat vreodat asupra persilor"456. Ea e pus de acest istoric alturi cea de la Busta Gallorum,
repurtat, n acelasi secol al Vl-lea (iunie 552), de Narses mpotriva lui Totila. O prad imens a
czut n minile bizantinilor, ntre altele 24 de elefanti, pe care lusti-nian i-a trimis la
Constantinopol. Regele persilor cu mare greutate a putut scpa din aceast dezastruoas
nfrngere, ntorcndu-se n capitala sa n toamna anului 575. lustinian s-a ndreptat spre
Armenia, care a devenit iarsi bizantin, si a naintat prin Azerbaigean (Atropatene)457 pn la
Marea Caspic, unde s-a instalat, cu trupele sale, pentru a ierna. Adnc impresionat de neizbnda
sa, Chosroes ncepu negocieri de pace si un armistitiu de 3 ani (575-578) s-a ncheiat, n timpul
cruia au urmat lungi tratative n vederea pcii, care n cele din urm se rupser. Tiberius a dat n
577 lui Maurikios, comes excubitorum, comanda trupelor Orientului (magister militumper
Orientem si strategos au-tokrator)458. Bun general, Maurikios si recrut armata din Cappadocia,
pe care o cunostea bine, si din provinciile vecine, si fix apoi cartierul la Citharizon, metropola
Armeniei a IV-a si timp de dou luni se ocup de pregtirea campaniei, nvtndu-si trupele a
spa santuri, munc obositoare si deci foarte putin plcut, care din cauza disciplinei slabe a
trupelor din Orient,
456 Op. cit., p. 68.
457 (Asupra situatiei anterioare si a geografiei acestei regiuni, v. mai recent M. Schottky, Media
Atropatene und Gross-Armenien in hellenistischerZeit, Bonn, 1989.]
458 P. Goubert, op. cit., p. 72.
725

a fost lsat n prsire459. Cu cteva sptmni nainte de expirarea armistitiului de 3 ani,

Chosroes a dat ordin lui Mebodh s deschid ostilittile. Acesta a intrat n Mesopotamia
bizantin, devastnd-o. Maurikios, ca represalii, ptrunse n Arzanene, care czu toat n minile
sale; populatia crestin refugiat pe teritoriul bizantin a fost deportat n insula Cipru. Ptrunse
apoi pn la Singara, care czu de asemenea n minile sale.
6. Situatia n Apus si n Peninsula Balcanic.
Care era, n aceast furtunoas vreme, situatia n Apus si la frontiera Dunrii ?
n Italia, longobarzii se ntinseser mult, nentmpinnd rezistent, n iarna sau toamna anului
579, ei ncepur a asedia Roma, pe care nu izbutir, fireste, s o cucereasc, barbarii neavnd nici
o experient n arta asediului. Patriciul Pamphronius, care avea locul nti n Senatul vechii
Rome, venise (n 577 sau 578) la Constantinopol ca s cear ajutor mpotriva longobar-zilor.
Caesarul Tiberius nu avea ns trupe pentru a rspunde acestei chemri, toate fiind absorbite n
aprigele lupte cu persii si avarii. El se mrgini deci a-i restitui cele 3.000 de livre de aur, pe care
Pamphronius le adusese ca o contributie de rzboi si l sftui s ntrebuinteze acesti bani pentru a
atrage, dac e cu putint, duci longobarzi n serviciul imperiului; dac aceasta
459 Menandros, FHG, IV, fr. 58, p. 259: 'Papaioit jap r;
726

nu va izbuti, atunci s-i ntrebuinteze pentru mituirea ducilor franci ca s lupte mpotriva
longobarzilor460. Alt ambasad, trimis de Senat si de pap dup moartea mpratului Iustin, nu
a putut obtine de la mpratul Tiberius dect trupe cu totul insuficiente, mpratul frmnt mult,
cu metodele cunoscute ale diplomatiei bizantine, curtile regilor germani. Cu Chilperich a
schimbat ambasade, pe Gundovald s-a strduit s-1 impun ca urmas lui lui Guntram al
Burgundiei, mpotriva cruia a fcut s se alieze Chilperich, regele Neustriei, cu Austrasienii. Dar
Tiberius pare c a sperat mult ntr-o interventie franc, la care se va ajunge ns numai sub
Maurikios.
La frontiera Dunrii, pericolul slav se accentueaz, n 578, slavii nvlesc n Thracia n mas -
vreo sut de mii, dup cte ne spune Menandros461 - prdnd aceast provincie si multe alte
regiuni; ei ptrund n 581 pn la Zidul cel lung. Tiberius nu avea armat ca s nfrunte nici o
singur parte a dusmanilor, nicidecum fortele lor la un loc, afirm Menandros, armatele
imperiului fiind concentrate n luptele grele cu persii. De aceea, Cesarul trimise o solie la Baian,
care n acel timp era ostil imperiului, pentru a-1 convinge s porneasc un rzboi asupra slavilor
n locurile lor din stnga Dunrii, ca s-i fac s nceteze jafurile n im-
460 Menandros, FHG, V.IV, fr. 49, p. 253. E. Stein, pp. 107-108 si p. 115, n. 6.
461 Menandros, FHG, IV, fr. 47, p. 251: Kam SE m exoq Ti6epiov K&varavnvov Kaiaapoq
Bameiaq ev Tt/ tvvrive%5ri m I,KKa6t]v&v Mvog ns%pi nov
Tpaicrjv KO.I dAAa noXX
727

periu, vznd primejdia la ei acas. Haganul nu a f-cut-o numai pentru serviciul imperiului,
adaug Mena-dros, ci si fiindc avea s dea o lectie slavilor, care mai nainte se rzvrtiser,
omorndu-i solii, cnd acestia veniser s le cear tributul. Tiberius l trimise apoi pe loan, care
crmuia prefectura Illyricum, s-1 transporte cu flota pe malul drept al Dunrii pe Baian cu
trupele sale, s-1 duc apoi de-a lungul fluviului pn n Scythia, unde s-i treac iarsi n stnga
Dunrii, n regiunea slav. Baian aprinse acolo satele si a fcut mari prdciuni, nimeni
nendrznind s i se opun. Ei eliberar cteva mii de bizantini captivi la slavi462. Dar scopul nu
a fost atins: poporul blestemat al slavilor", scrie loan de Ephes, pn n momentul de fat (el
scrie n anul 583-584), adic timp de patru ani, rmase n provinciile romane, netulburat, prdnd,
arznd si omornd463.
n timpul acestei nvliri a slavilor din 578, izbucni din nou si rzboiul din Africa mpotriva
regelui maurilor, Garmules. Gennadius, magister militum per Afri-cam, a dus lupta energic, a
ptruns pustiind n regiunea maurilor si l nvinse pe Garmules, care-si pierdu viata.
Dup o domnie att de agitat, ntr-un timp relativ scurt, Iustin al II-lea, simtind c i se apropie
sfrsitul, l ncorona, la 26 septembrie 578, pe Cesarul Tiberius
462 Menandros, FHG, IV, fr. 48, p. 252. *3 Ap. Ch. Diehl, op. cit., p. 132.
728

ca Augustus si n ziua de 4 sau 5 octombrie 578 si ncheie viata464.

nainte de toate, pe noul mprat l preocupa rzboiul cu persii, o adevrat calamitate. Succesele
avute n acest an l fcur s spere c persii vor fi acum nclinati s-i primeasc conditiile de pace.
Sub pretextul notificrii schimbrii domniei, Tiberius trimise o ambasad la curtea persan, care
ducea si o scrisoare din partea sa. n acelasi timp, Chosroes, sim-tindu-se slab si aproape de
sfrsitul vietii, trimise, la rndu-i, un ambasador la Tiberius. n curnd ns sosi vestea mortii lui
Chosroes I, care se stinse din viat la adnci btrneti n februarie sau martie 579465. Solii lui
Tiberius si continuar totusi cltoria, socotind c noul suveran nu va avea alte sentimente.
Sosind la curtea lui Hormizd al IV-lea, fiul celui disprut, avur ns parte de o primire la care nu
se asteptau. Trimiterea persilor prizonieri nu se nvrednici mcar de o multumire din partea
suveranului lor. Hormizd e zugrvit de izvoarele grecesti n cele mai negre culori.
Maurikios se afla la Constantinopol si mpratul l trimisese n Orient, cu ordinul de a porni
mpotriva persilor ndat ce va sti c ambasada n-a avut rezultatul dorit. Astfel, n vara anului
579, Maurikios a con-
464 P. Goubert, op. cit., p. 78; Stein, op. cit., p. 76. [Pentru politica religioas a lui Iustin al II-Iea,
putin abordat n marile sinteze, ca si n studiile de detaliu, este de mentionat A. Cameron, The
Early Religious Policies ofjustin H, Studies in Church His-tory", 13, 1976, pp. 51-67]
465 fjpot pxonevov, scrie Simokattes. cf. Stein, op. cit., p. 90. [Respectivul pasaj din Simottes,
III, 16, 7, se afl la p. 77 n traducerea romneasc a lui H. Mihescu.l
dus o expeditie fulgertoare n Mesopotamia persan, n timp ce trei magistri militum trecur
dincolo de Ti-gris si devastar Adiabene466.
Pentru anul urmtor, Maurikios plnui o expeditie peste Eufrat, pentru a intra n inima Persiei si
a-i da lovitura din urm. El avea nevoie de concursul lui Mundhir n aceast ntreprindere, care
trecea prin tinuturile sale. Mundhir fusese n februarie 580 invitat de mprat la Constantinopol,
tratat cu mari onoruri, covrsit de daruri, mpreun cu cei doi fii ai si, primind din partea
suveranului si o diadem regal. Jonctiunea bizantinilor cu arabii s-a fcut la Circesium, si
mpreun pornir n josul fluviului Eufrat, prin teritoriul Lachmizilor, unde trebuiau s treac
fluviul, pentru a se ndrepta ctre Ctesiphon, dar cele dou poduri de pe Eufrat fuseser, ntre
timp, distruse. Bnuiala czu asupra lui Mundhir, care fu suspectat c i va fi nstiintat pe dusmani
despre planurile bizantinilor. Maurikios trebui s se retrag si s schimbe directia. Adharmahan
atac atunci provinciile fr aprare ale imperiului, devasta slbatic regiunile de la Tela si Re-
saina, precum si Osroene si Arzanene. Asedie apoi Edessa, fr a o putea lua, si se ndrept spre
Callini-cum, pe Eufrat. Maurikios alerg cu trupele sale acolo (n timp ce Mundhir rmase pasiv),
si izbuti s-1 alunge pe Adharmahan.
Cu toate succesele lui Maurikios, Tiberius, nelinistit de progresele lui Baian n Thracia, se sili s
ncheie rzboiul cu persii. Negocierile au nceput ntr-o localitate aproape de Dara. Tamchosrau
nvli n teritoriul
P. Goubert, op. cit., p. 80.
730

imperiului si negocierile se rupser. n cmpia de la Tela D'Manzalat46", lng Constantina,

bizantinii se ciocnir cu persii (iunie 581). Un ofiter a lui Maurikios strpunse pe nversunatul
marzban Tamchosrau cu lancea si trupele lui fur puse pe fug, urmrite si distruse n bun
parte468.
Pe la mijlocul anului 582, Maurikios s-a ntors la Constantinopol, fiind salutat ca biruitor;
Tiberius, cu putin naintea mortii, si-a srbtorit, pentru aceste biruinte, triumful.
Tiberius se apropia acum de sfrsitul vietii. Ultimele sale zile au fost amrte de cderea cettii
Sirmium n minile vicleanului si cruntului Baian. Expeditia acestuia n tinuturile din stnga
Dunrii, unde-1 chemase Tiberius, i artase incapacitatea imperiului de a apra tinuturile
dunrene. La nceputul anului 579, haganul aprea, cu toate fortele sale, pe Sava, ntre Sirmium si
Singidinum. Cu o parte a armatei venise el nsusi pe uscat, prin Sirmia, n timp ce restul armatei
coborse cu o flot de monoxile din Pannonia de Sus, pe Dunre. Incapabili, ca si alti barbari, s
execute un asediu, avarii nu puteau cuceri orasul ntrit dect prin foamete, ceea ce era posibil
numai mpiedicn-du-i pe bizantini s aprovizioneze pe ap Sirmium. n aceste scop, Baian hotr
s arunce un pod peste Sava, ntre Sirmium si Singidinum, ca s taie legtura cu corbii dintre
cele dou orase. Comandantul din Singidinum, Sethus, alarmat, atrase atentia lui Baian, n-
trebndu-1 cum si permite s construiasc pod fr
467 Stein ortografiaz Tela d'Manyalat.
468 p rif,nhi=H r, 8^
1 P. Goubert, p. 85.
731

voia mpratului. Baian, cu viclenia-i cunoscut, l asigur c face podul nu spre a unelti ceva
contra Bizantului, ci ca s mearg mpotriva slavilor, trecnd n tinuturile lor cu corbiile
imperiului, cum fcuse si mai nainte, aducnd bizantinilor mii de prizonieri robiti de slavi.
Haganul ntri spusele sale cu jurmnt, jurnd si dup ritul avar si dup cel crestin, pe
Evangheliile aduse de episcopul orasului Singidinum. Ceru n sfrsit lui Sethus s trimit solia
avar mpratului, ca s-1 roage a-i procura corbiile necesare. Pn la sosirea soliei, el se grbi
s termine podul469.
La Constantinopol, ambasadorii haganului prezentar cererea stpnului lor de a se pregti
corbiile de trecere la Dunrea de Jos si comunicar nceperea construirii podului. Tiberius
ntelese ndat adevratul scop ce se urmrea, dar stiind slbiciunea n care se aflau, toate fortele
fiind ntrebuintate mpotriva persilor, ncerc cel putin s amne hotrrea haganului, spre a
cstiga timp. Rspunse deci solilor c timpul rzboiului cu slavii e ru ales, pentru c turcii, care,
trei ani mai nainte au luat Bosforos si sunt pe lng Cherson, auzind de atacul avarilor si trecerea
Dunrii, ar putea s-i atace. seful soliei se prefcu a-1 crede pe mprat si-i fgdui a ncerca s-i
schimbe hotrrea haganului. Dar cteva zile n urm alt sol avar sosi la Constantinopol, care
ceru, n vorbe aspre, cedarea orasului Sirmium, ceea ce Tiberius nu admise, desi nu a putut face
mult pentru aprarea lui470. Asediul continu. Generalul Theognis, probabil magister militum
' Menandros, FHG, IV, fr. 63, pp. 264-265. 1 Ibidem, fr. 64, pp. 265-267.
732
1STOUIA IMPERIULUI BIZANTIN
per Illyricum, veni n insulele Savei, Casia si Carbona-ria, avu o ntrevedere cu Baian, fr
rezultat si se desprtir pregtindu-se de lupt. Theognis se afla n fata orasului, cu trupe de tot
insuficiente, n oras bntuia o foamete groaznic si populatia era indignat asupra sefilor. Auzind,
mpratul i scrise lui Theognis s pun capt rzboiului si s ncheie un tratat cu conditia ca toti
locuitorii din Sirmium s ias nevtmati, fr s-si ia nimic din ntregul avut, afar de o hain.
Apoi Baian ceru si obtinu plata suplimentar a sumei anuale suspendate de la nceputul
rzboiului, de trei ori cte 80.000 solidi, si asigurarea cu jurmnt c unul din supusii si,
compromis ntr-o aventur cu o sotie a haganului si fugit n imperiu, i va fi predat, dac va fi n
viat. Prin tratatul ncheiat n primvara anului 582, orasul Sirmium a fost pierdut pentru
totdeauna de ctre imperiu"171.
Moartea grabnic a lui Tiberius pare a fi fost pricinuit de o dizenterie. Cnd se simti ru, el i
numi la 5 august 582 pe Maurikios si pe patriciul Germanos n calitate de Caesari - amndoi fiind
ginerii si, cel dinti cstorit cu Constantina, cel din urm cu Charito, dup cteva zile ns apare
Maurikios ca singurul Cae-5flr(el d singur la 11 august un edict). E probabil, cum socoteste
Stein, c s-a dat la Curte o lupt pentru tron, n care Maurikios a rmas biruitor. La 13 august el a
fost numit Augustus de ctre mprat si nvestit cu nsemnele acestei demnitti, n ziua urmtoare,
Tiberius muri, iar la 15 august a fost nmormntat, ca si na-
471 Ibidem, fr. 66, p. 268; Stein, p. 113.
733

intasii si, la Sfintii Apostoli, unde l urm, un deceniu mai trziu, basilissa Anastasia472.
7. Maurikios (582-602)
Maurikios, ca si Tiberios, era soldat de profesie, cu nsusiri militare, pe care si le dezvoltase n
rzboiul cu persii. Succesele obtinute pe cmpul de lupt fcuser din el cel mai de vaz general
al imperiului, ceea ce i-a determinat pe Tiberius s-1 introduc n familia sa si s-1 impun ca
urmas. El venea si dintr-un mediu distins si se deosebea printr-o aleas cultur. Menandros ne
spune c mpratul era un iubitor al muzelor (Mou-cv 'Epaairiq), dnd cu plcere atentie poeziei
si istoriei, petrecndu-si o bun parte a noptii cu astfel de ocupatii si stimulndu-i pe cei cu
mintea nceat.
Maurikios a fost socotit - mai ales de unii cronicari vechi armeni si de nvtati moderni de acelasi
neam ca armean de origine; desigur, Sebeos, care a trit o jumtate de secol dup Maurikios si
vorbeste pe larg de domnia sa, nu ne spune nimic despre aceast origine. Teophylaktos
Simokattes nu pomeneste nici el nimic n aceast privint. loan de Ephes, contemporan, nu are de
asemenea nici o stiint despre originea armean a mpratului, dar ne spune c era din Arabissos,
n Cappadocia. Paulus Diaco-nus, istoricul longobarzilor, care trieste 150 de ani dup Maurikios,
pretinde c acesta a fost cel dinti mprat grec" care a urcat pe tronul Bizantului, iar Evagrios l
socoteste de origine roman.
472 E. Stein, op. cit., pp. 98-99. [v. si V. Grumel, La memoire de Tibere UdeMaurice dans le
Synaxaire de Constantinopole, An. Boli., 84, 1966, p. 249-253-1
734

nvtatul Paul Goubert a lmurit definitiv aceast chestiune n studiul su special publicat cu 10
ani mai nainte de aparitia ex-; celentei monografii consacrate mpratului Maurikios4'3.
Trecnd n revist principalele izvoare asupra locului de origine, numelui si rudelor lui Maurikios,
Goubert constat c numele acestuia e latin: Mauritius; tatl su se chema Paul, deci nu avea
nume armean, cum pretind legendele armene, iar fratii si surorile sale aveau toti nume de origine
greac sau latin: Petru, strategul, duce de Thracia, Gordia, sora cstorit cu generalul Philip-
picus, Theoctista, care vorbea curent limba latin, Damiana, mai trziu clugrit, n fine o fiic a
lui Maurikios se chema Sopatra.
Maurikios a fost si un literat fin, stia latineste si nu arat nici o simpatie pentru armeni, n
concluzie, Goubert admite ntru totul prerea lui E. Stein, dup care Maurikios era un grec din
Arabis-sos, n Cappadocia, care, situat n provincia Armenia a IH-a. a putut da nestere versiunii
tardive care face din Maurikios un armean'17''.
n ce priveste afirmatia lui Paul Diaconul c Maurikios e cel dinti mprat de neam grecesc, N.
lorga o explic n sensul c cei de dinainte erau socotiti de el drept romani adevrati475; P.
Goubert o explic n acela c scriitorul vrea s insinueze c Maurikios, n opozitie cu predecesorii
si, nscuti n provinciile latine ale Europei, se nscuse n Orient, fiind un cappadocian, aceasta
era de ajuns pentru a face din el un grec476. Familia sa a putut fi si roman, asezat apoi n
Arabissos, n Cappadocia.
Maurikios a fost unul din marii mprati. Era soldat de vocatie. Trecuse prin toat ierarhia
militar, ajungnd la marile co-
473 Maurice et l'Armenie. Note sur le lieu d'origine et la familie de l'empereur Maurice", Echos
d'Orient, XXXIX (1941-1942), p. 383 si urm.
474 E. Stein, Studieri zur Gesch. des byz. Reiches, vornehmlich unter den Kaisern lustinus II.
una Tiberius Constantinus, Stutt-gart, 1919 p. 70.
475 Op. cit., p. 197.
476 Byzance avnt l'Islam, tome F", Byzance et l'Orient sous Ies successeurs de lustinien.
L'empereur Maurice, p. 41.
735

menzi prin meritele sale. Cu toat marea primejdie pe care o nftisa acum rzboiul crncen cu
persii, el nu a renuntat la stpnirea din Apus a teritoriilor ce au mai rmas dup sfrmarea
operei lui lustinian.
Pentru a opri progresele longobarzilor, continu politica lui Tiberios, care si pusese mult
ndejde n ajutorul francilor. El schimb mai multe ambasade cu Childebert al Il-lea (570-595),
regele francilor din Austrasia (germanii de la Rin). Acesta si trimise trupele n Italia, dar nu-i
putu nvinge pe longobarzi.
Pentru a asigura mai bine aprarea, posesiunilor bizantine din Apus, Maurikios impuse acolo o
schimbare n sistemul administrativ, pentru a ntri puterile autorittii bizantine, si crea cele dou
exarhate, de Ravenna si de Africa (sau Carthago). Prin aceste reforme se concentrau din nou n
minile guvernatorilor functiunile civile si cele militare.
Peninsula Balcanic a avut o soart tragic n aceast epoc. De la asezarea avarilor n Pannonia,
ea a fost necontenit strbtut de armatele haganului si de bandele slave din stnga Dunrii, care
acum inund cu totul peninsula. Ceea ce era grav e c n ultimul sfert al secolului al Vl-lea, slavii
ncep a se aseza n peninsul, pe pmntul imperiului. E faptul cel mai nsemnat din aceast
epoc; el ncepe procesul care schimb adnc structura etnic a tinuturilor din nordul si vestul
peninsulei.
mpratul Maurikios s-a opus cu ndrtnicie acestei ptrunderi a slavilor.
8. Continuarea rzboiului cu persii.
ntruct statul, sau mai bine zis phylarchatul arab al Ghassanizilor, si-a ncetat existenta n cursul
primilor ani ai domniei lui Maurikios, conflictul cu persii a dobndit noi dimensiuni.
lustinian crease statul ghassanizilor pentru a stabili un echilibru fat de printii arabi de Hira,
vasalii persilor.
n 531, el a dat sefului su Harith-ibn-Gobdla (Arethas la greci) titlul de phylarch si o pensiune
mare; i acord chiar rangul n-
736
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
semnat de patrikios. Fiii si aveau s mosteneasc situatia de pbylarcb. Harith era monofizit si a
fost favorizat de Theodora. El a fost, mpreun cu ea, marele protector al lui lacob Baradai.
Triburile siriene sau arabe, care gravitau n jurul Ghassanizilor, devin n mare parte crestine, si
acest stat aproape nomad a fost credincios aliantei cu imperiul pn ctre sfrsitul secolului al Vl-
lea.
Ghassanizii au fost ntotdeauna protectorii iacobitilor. Succesorul lui Harith ca sef al
Ghassanizilor a fost Al-Mundhir sau Ala-mundar. n 580, el era n culmea gloriei sale. Tiberios se
gndea s-1 foloseasc pentru a obtine mpcarea monofizitilor divizati n factiuni rivale.
Mundhir urmrea ns un scop mai interesat: s-i uneasc pe monofizitii care gravitau n orbita
sa. mpratul l invitase pe Mundhir la Constantinopole, unde 1-a primit cu mari onoruri,
conferindu-i privilegiul de a purta coroana regal (580). Pentru a-1 atrage mai mult, Tiberios a
oprit persecutia care, de 10 ani, se dezlntuise mpotriva monofizitilor.
Ca general, Maurikios a fost ns bnuitor fat de Al-Mundhir, temndu-se de politica lui de
duplicitate. Patriarhul Eutychios era de asemenea dusmanul monofizitilor, fat de care socotea c
se cerea o atitudine ferm. Tiberius nu s-a lsat convins si stiind influenta lui Mundhir asupra
monofizitilor din Orient, cuta s mpace taberele antagonice.
Dar afacerea podurilor rupte de pe Eufrat a ntrit bnuiala lui Maurikios care, la Constantinopol,
1-a acuzat dinaintea mpratului pe phylarch de trdare, mpratul s-a convins si a cutat s pun
mna pe Mundhir si s-1 aduc la Bizant. Un ofiter sirian Magnus, care comandase n Orient
dup catastrofa lui Marcian, s-a oferit a-1 aduce mpratului. El era bun prieten al phylarchului si-
1 invit la sfintirea bisericii construite de el n orselul Hewarin, ntre Damasc si Palmyra. n Siria
de sud erau multe trupe concentrate, si Mundhir deveni astfel prizonierul lui Magnus, care-1 ex-
pedie la Constantinopol sub escort, mpreun cu una din sotiile lui, doi fii si o fiic477. Tiberius
1-a tinut captiv fr a lua vreo m-
477 E. Stein, p. 94; P. Goubert, p. 255, socoteste ntre copiii care-1 nsotesc pe phylarch, dou
fiice si un fiu.
737
NICOLAE BANESCU
sur contra lui. Dar cnd ostilittile cu persii s-au reluat si trupele Siriei n mare parte au plecat pe
teatrul de lupt al Mesopotami-ei, triburile ghassanide conduse de fiul cel mare al lui Mundhir,
Naman, fiindc li se suspendase annona, au nceput a prda teritoriul imperiului. Insignele regale
si armele lui Mundhir foseser duse, dup arestarea lui, la Bostra. Arabii reclamau aceste lucruri
sub amenintarea de a da foc orasului. Ducele Arabici, cu putinele trupe pe care le avea, risc o
lupt pe care o pierdu mpreun cu viata. Locuitorii predar atunci armele si insignele sefului
arab. Aceast ntmplare decise acum soarta lui Mundhir. Tiberios, pentru a restabili ordinea,
consider c mijlocul cel mai bun era s divid familia. El decise s proclame ca rege un frate al
lui Mundhir. Magnus a ndeplinit aceast ceremonie, nconjurat de o mare armat. Dar dup 20 de
zile, fratele lui Mundhir, care fusese instalat ca rege, a murit. Magnus a murit si el n curnd, n
mprejurri pe care nu le cunoastem.
Sub Maurikios s-a pus capt situatiei intolerabile a micului stat ghassanid. Procesul de nalt
trdare al lui Mundhir se termin cu exilul su si al familiei, care-1 nsotea n Sicilia (584).
Naman s-a prezentat mpratului pentru a obtine eliberarea tatlui. Maurikios jur c-1 va
rechema, dac fgduia s lupte contra persilor, dar cerea n acelasi timp s primeasc si uniunea
cu chalkedonienii, ceea ce Naman a refuzat, sub cuvnt c iacobitii 1-ar ucide. El a fost prins pe
drumul ntoarcerii si trimis n exil cu tatl su.
Cu aceasta regatul arabilor ghassanizi si afl sfrsitul. El a fost mprtit ntre 15 sefi. Istoricii
monofiziti pretind c cei mai multi au trecut de partea persilor, ceea ce Goubert gseste
exagerat478.
Noul mprat a numit la comanda trupelor Orientului pe loan Mystakon, mai nainte magister
militum per Armeniam. Acesta a pornit ndat mpotriva persilor (582-583) aflati lng Amida, la
confluenta apei
4 Privitor la aceste evenimente, v. si Stein, care combate ideea unei trdri a lui Mundhir, op.
cit., pp. 93-96.
738
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Nymphios'17' cu Tigris. Btlia a fost pierdut de bizantini din cauza hypostrategului Kurs, un
scit inactiv n timpul n care celelalte trupe au luat viguros ofensiva. Mystakon a asediat apoi
Acbas, o fortreat aproape inaccesibil, pe munte, lng Nymphios, dar, atacat energic, s-a retras
cu mari pierderi480.
El a fost nlocuit cu Philippicus, cstorit cu Gordia, sora lui Maurikios481.
Acesta punea adesea n fruntea armatelor rudele sale apropiate, neavnd prea mare ncredere n
generalii si.
Prima sa campanie n Persia a avut loc, probabil, n toamna anului 584; a doua campanie, n
primvara lui 586, cnd nvli n Arzanene. Ele nu au avut mari rezultate. Persii devastaser n
acelasi timp mprejurimile cettii Martyropolis482. A treia campanie, n 586-587, dup primirea
unei ambasade insolente a persilor, la Amida, a dus la lupta de la Solachon (azi Salah, sau, poate,
localitatea armean Salk)483, la 30 km de Dara, unde cu toat indisciplina trupelor, care, n loc
s-1 urmreasc pe dusmanul nvins, se mprstiau dup prad, lupta s-a sfrsit cu o serioas
victorie a bizantinilor. Lupte de hrtuieli au avut apoi loc, nu prea fericite pentru Philippicus.
479 Aceast ap forma hotarul ntre Armenia a IV-a bizantin si provincia Arzanene a persilor.
480 P. Goubert, op. cit., p. 90.
481 Cedrenus, I 692 (Bonn); el pune acesta numire n al 2-lea an al domniei.
482 V. Goubert, pp. 91-98.
483 Ibidem, p. 95, n. 3.
739
NICOLAE BANESCU
n anul 587 a intrat n scen Heraklios, tatl viitorului mprat. Philippicus, pe care boala l fcea
acum inactiv, l trimise spre sud, cu o parte din trupe. Heraklios trecu Tigris, prad Mesopotamia
persan, dnd foc oraselor mari. La nceputul iernii, Philippicus si duse trupele la odihn,
ncredinta comanda suprem lui Heraklios, iar el porni spre Constantinopol. n drum afl c
mpratul, nemultumit de neizbnzile si inactiunea sa, i retrsese comanda, numindu-1 n locul
su pe Priscus (588).
El se rzbun, poruncind lui Heraklios s se retrag n Armenia si s-i ncredinteze armata lui
Narses, guvernatorul Constantinei. El i porunci totodat lui Heraklios s publice edictul lui
Maurikios care-1 invita s reduc cu un sfert plata si ratia soldatilor, edict pe care el nc nu-1
publicase, spre a nu indispune trupele. Heraklios execut dispozitiile lui Philippicus, simtindu-se,
poate, jignit de a nu fi fost naintat la comanda suprem. Msurile mpratului provoac ntre
soldati un climat de revolt484.
Priscus, un general capabil, hrsit n lupte grele, a gsit la Monokarton, metropola provinciei
Osroene, armata n debandad, obisnuit cu libertatea fr fru din timpul lui Philippicus. El o
trat cu superioritatea ce-i impunea disciplina militar, si provoc nemultumirea general a
trupelor, indignate pe deasupra de decretele imperiale. La 20 aprilie 588, izbucni revolta militar.
Soldatii au atacat cu pietre cortul generalului. Priscus ncalec si fugi la Constantina. Interventia
episcopului de Constantina, trimis ca mediator, anun-
484 Ibidem, pp. 103-104.
740
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
tnd revocarea edictului imperial, nu a avut nici un efect. Soldatii au clcat n picioare imaginile
mpratului. Rebelii drmar si jefuir cortul generalului, apoi l silir pe Germanos, ducele
Feniciei libaneze, s ia comanda suprem.
Plecat la Edessa, unde se simtea mai n sigurant, Priscus a scris mpratului, care ddu ordin Iui
Philip-picus s plece n Orient, s linisteasc miscarea pe care o provocase; Priscus fu degrevat de
comand, care i-a fost redat lui Philippicus. El prsi Edessa si se duse la Constantinopol.
Armata revoltat nu voi s-1 primeasc pe Philippicus, un las si fugar. Acesta astept la
Hierapolis desfsurarea evenimentelor. Persii profitar de anarhia armatei bizantine si nvlir n
teritoriul imperiului. Aristobul sosi de la Constantinopol cu un mesaj ctre trupe. El le vorbi, le
mprti daruri, fcu apel la unire n fata dusmanului. Armata se reconstitui, merse asupra persilor.
La Martyropolis, n toamna lui 588, o lupt sngeroas are loc. Trei mii de persi si multi taxiarhi
czur prizonieri. Putini scpar la Nisibis. Grigorie, episcopul de Antiochia, prelat venerat de
populatie, a fost trimis de mprat s potoleasc definitiv nemultumirea soldatilor si s-i fac s-1
primeasc pe Philippicus. Prelatul, cu marele su prestigiu, reusi n misiunea sa. Philippicus relu
co-rnanda si duse armata la asediul cettii Martyropolis, cucerit mai nainte de persi prin trdare.
Higgins dateaz aceast cucerire dup aprilie 589485. Asediul nu reusi, iar Philippicus se retrase,
dar n primvara ur-
485 M J. Higgins, Cbosroes II's votive offering at Sergiopolis, BZ, 48, 1955, p. 90.
741

mtoare, 590 sau 589486, se ntoarse. Hormizd trimise ntriri sub conducerea lui Mebodh, la
care se uni si Aphraates, comandantul trupelor persane din Armenia. Dup o lupt sngeroas,
bizantinii au biruit, dar persii izbutir s ptrund n oras. Philippicus renunt atunci la asediu si
se retrase la cartierul de iarn n 590-591487, unde a construit, la mic deprtare, un alt oras,
numit Maurikiopolis, pentru a-i supraveghea si ataca pe dusmani.
mpratul a luat atunci comanda cumnatului su si i-a dat-o tracului Komentiolos, care luptase pe
frontul de nord mpotriva avarilor. El cstig o victorie strlucit mpotriva persilor la Sisaurane
(azi Sarwan), datorit bravurii lui Heraklios, care, ntr-un moment critic, cnd lupta era aproape
pierdut, s-a aruncat asupra dusmanilor, doborndu-1 pe Aphraates, care galopa n fruntea
persilor. Acestia si pierdur curajul si btur n retragere pn la Nisibis. Komentiolos a
mpresurat apoi Martyropolis si a cucerit fortreata Acbas, care domina aceast cetate488.
Bahram Ciobin, vestit prin victoria lui asupra turcilor, e trimis n 589 mpotriva bizantinilor n
Suania, posesiunea acestora n Caucaz. Romanos, un bun general, cstig asupra lui o mare
biruint.
Curnd dup aceast lupt (589-590), Bahram se revolt mpotriva lui Hormizd, care, dup
izvoarele grecesti, 1-a insultat ntr-o scrisoare. Dup o alt versiune, regele fusese indignat de
putinul ce 1-a primit din
Ibidem. Ibidem, p. 91. ! P. Goubert, op. cit., pp. 116-117.
742
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
prada czut de la turci n minile generalului. Bah-ram porneste asupra capitalei. O revolutie de
palat l rstoarn pe Hormizd, care, orbit si nchis, a murit n
mprejurri misterioase489. Fiul su, Chosroes al II-lea, e proclamat rege.
Noul suveran ncerc s-1 cstige pe Bahram, pro-mitndu-i iertare pentru rebeliune si al doilea
loc n regat. Rebelul rspunse printr-o scrisoare insolent. Regele si-a strns atunci ct mai multe
trupe si, nsotit de unchiul su Bindoes, a trecut Tigris si a mers n ntmpinarea dusmanului su.
Armatele s-au ntlnit n-tr-o cmpie, desprtite printr-un ru, undeva n mprejurimile capitalei,
Ctesiphon. Cteva zile se petrecur n tratative sterile si hrtuieli. Evagrios ne spune c Bahram a
mers contra lui Chosroes, iar acesta si-a dat seama c trupele sale sunt mai putine si nici nu i se
preau prea credincioase. El s-a decis s fug. nconjurat de o mn de nobili si o grup de
sateliti, prsi n goan Chesiphon si trecu Tigrul. Data acestui eveniment fiind viu discutat de
savanti, dup Goubert, trebuie fixat ctre sfrsitul primverii anului 590490. Strbtnd desertul
Mesopotamiei, regele fugar a ajuns la Circesium, cu sotiile sale, doi copii si mai multi nobili.
Acolo a ncredintat guvernatorului Pro-bus o scrisoare ctre mpratul Maurikios si Comentio-los,
care rezida la Hierapolis491, o transmise, cu infor-
489 Ibidem, op. cit., pp. 123-127.
490 Ibidem, p. 139- Cf. R. P. Peeters, Les ex-voto de Khosrau Aparwez Sergiopolis, An. Boli.,
t. LXV, Bruxelles 1947, p. 8. Dup Higgins, op. cit., fuga lui Chosroes s-ar plasa ctre primvara
anului 591.
491 Metropola provinciei Euphratesia.
743
NICOLAE BANESCU
matiile sale, la Bizant, n aceast scrisoare, redat de Simokattes, Chosroes al II-lea implor
ajutorul mpratului.
ntre timp, Bahram lu n stpnire tezaurul si in-signiile regale, se instala n palat si se ncorona
rege (9 martie 590).
mpratul rspunse rugmintii lui Chosroes, hotrnd a-1 sprijini. Acesta s-a dus la Hierapolis,
unde Co-mentiolos, care primise poruncile suveranului su, l primi cu onoruri si-i ddu o gard
personal. Chosroes ncepu s-si recruteze trupele. El l trimise pe unchiul su Bestam n
Armenia, unde avea multe simpatii, si, ajutat de printii locali, si ridic o armat numeroas.
Bahram expedia n acest timp o ambasad lui Mauri-kios, promitnd s cedeze Nisibis si tot
teritoriul pn la Tigris, n schimbul neutralittii. Dar mpratul respinse aceste propuneri si
rmase la hotrrea sa de a-1 sustine pe Chosroes al II-lea, cu toate c Senatul a fost de prere s-i
lase pe dusmani a se macin ntre dnsii492. Ceea ce a tras mult n cumpn n decizia sa,
observ foarte bine G terbock, a fost repulsia lui Mauri-kios de a sprijini pe uzurpator mpotriva
stpnului su legitim. Astfel, pentru ntia si singura dat, spune acelasi nvtat, trupe romane
luptar cot la cot cu persii, ca aliati ai lor, si nc mai mult: cnd, dup victoria final, trupele
bizantine s-au retras, ele lsar, la dorinta lui Chosroes, 1000 de greu-narmati, garda
492 Dup cte ne relateaz Sebeos (Istoria lui Heraklios) si loan de Nikiou, citati de Goubert, n
Les rapports de Khodiran II, Roi des Rois Sassanide avec l'empereurMaurice", Byzantion", t.
XIX (1949), p. 89.
744
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
personal pentru a-1 apra193. Chosroes al II-lea fgduia a ceda imperiului Dara si
Martyropolis, o parte a Armeniei persane, si se obliga a observa o pace perpetu cu Bizantul, a nu
mai reclama subventia pltit mai nainte persilor. Maurikios l asigur pe rege de protectia sa si
acesta pleac, mpreun cu Komentio-los, la Constantina (Tela d'Mauzalat).
Astfel ncepe rzboiul imperiului cu uzurpatorul Bahram. n curnd, Nisibis si Martyropolis s-au
predat lui Chosroes al II-lea. n primvara lui 591, Komentio-los e trimis de mprat n alt parte,
si n locul su e numit Narses. Regele, covrsit de daruri din partea lui Maurikios, care i dduse
si o gard regal, i atrase de partea sa pe multi dintre oamenii lui Bahram si trecu la ofensiv,
punndu-si n sigurant sotiile si copii n orasul Singara, puternic fortificat. Armata regelui trece
Tigris; Seleucia se pred lui Mebodh, care intr apoi n Ctesiphon, proclamnd regalitatea lui
Chosroes al II-lea. El trece la Noua Antiochie, (Antiochia Persiei), si locuitorii i predau orasul, n
care sunt ucisi un numr mare de evrei, care sprijinir uzurpatia lui Bahram. Armata bizantino-
persan nainteaz n regiunea fluviului Zab, unde face jonctiunea cu trupele Armeniei, conduse
de Mystakon (septembrie 591), jonctiune pe care n zadar cutase Bahram s-o mpiedice.
Armatele lui Chosroes au ajuns n cmpia de la Gantzak (azi Tauriz, Tabriz). Bahram se opreste
pe malurile rului Blarathos sau Balarath, unde cele dou armate se ciocnesc. Dup o crncen
ncierare, oastea lui
493 Byzanz und Persien in ihren diplomatisch - v Ikerrechtli-chen Beziehungen im Zeitalter
lustinians, Berlin 1906, p. 33.
745
NICOLAE BANESCU
Bahram e decimat. Sebeos, care descrie lupta, spune c ruri de snge au udat cmpul de btaie;
multime de elefanti, de pe care arcasii trgeau, au czut n minile armatei bizantino-persane, pe
care i-au dus regelui. Bahram a reusit s fug cu 10.000 de oameni. Un detasament bizantin,
comandat de Marinus, porni n urmrirea lui, dar, dup zece zile, s-a ntors fr un singur
prizonier: Bahram a disprut, dup, unii, la turcii orientali494; Chosroes al II-lea a semnat, n
toamna anului 591, un tratat de pace cu bizantinii, prin care le restituia Dara (ale crei chei
fuseser trimise mai dinainte mpratului) si Martyropolis, le ceda cea mai mare parte a Armeniei
persane, nct frontiera imperiului ajunge acum la lacul Van si n apropiere de Tiflis495.
Provinciile armene au fost reorganizate si nomenclatura schimbat de Maurikios, n urma
cesiunilor fcute de Chosroes al II-lea la revenirea sa la tron.
1. Prima Armenie = Armenia a treia a lui lustinian.
2. Armenia secund = Armenia secund a lui lustinian.
3. Armenia mare = Armenia prim a lui lustinian.
4. Armenia a patra cuprinde districtele Sophene, Digissene, Anzitene, Orzianine, Maizuron.
5. Mesopotamia lui Maurikios cuprinde Armenia a patra a lui lustinian si Arzanene.
Teritoriile cedate lui Maurikios de Chosroes al II-lea au fost: 1. Arzanene si partea de nord a
Mesopotamiei (inclusiv Daras) pn la Nisibis; 2. Parte din Armenia pn la Dovin. Districtele
dinainte erau adugate Armeniei a IV-a a lui lustinian si toat provincia numit Mesopotamia; cea
din urm a format o nou Armenia a IV-a. Orasele Nisibis la sud, Dovin la nord, au rmas n afar
de hotarele romane.
194 Goubert, op. cit., pp. 153-164.
95 Ch. Diehl, op. cit., pp. 130-131; Goubert, p. 167 si urm.
746

l
Ct timp a trit Maurikios, Chosroes al II-lea si-a respectat obligatiile, iar provinciile bizantine
ale Asiei nu au cunoscut nici o invazie a persilor.
9. Luptele cu avarii si slavii.
Toate fortele imperiului fiind ntrebuintate pn acum n rzboaiele cu persii, frontiera de nord a
rmas aproape deschis incursiunilor slbatice ale avarilor si slavilor.
ndat dup cderea cettii Sirmium n minile ha-ganului, acesta a nvlit n imperiu, cutreiernd
regiunea de la Singidunum pn la Anchialos (583). n primvara anului 584, mpratul trimitea
ambasad la hagan pe Elpidios si Komentiolos, pentru a rennoi tratatul.
Haganul a cerut s i se adauge 20.000 de solidi la cei 80.000 de pn acum496.
n anul 586, avarii au nvlit n Macedonia, devastnd multe orase si ajungnd pn la
Thessalonic, pe care-1 asediaz. Populatia s-a aprat si, n rezistenta ei Sfntul Dimitrie, patronul
orasului, a avut un rol principal, care a trecut si n arta epocii: relieful unui chivot, publicat de
nvtatul grec Xyngopulos si reprodus de Amantos497, l nftiseaz pe Sf. Dimitrie n costum
militar, respingndu-i de la ziduri pe clretii avari.
** D Iger, Regesten, l Teii, 82.
*" Op. cit., p. 274; n Minunile Sfntului Dimitrie aflm interesante informatii asupra atacurilor
slavilor mpotriva metropolei Balcanilor si a rezistentei locuitorilor, ajutati de sfntul patron al
orasului (Acta Sanctorum, oct., t. VI, 104 si urm.) (Migne, PG, t. 116, col. 1204 si 1326). Cf. O.
Trafrali, Thessalonique des origines
NICOLAE BANESCU
n atacul asupra Thessalonicului, avarii erau nsotiti de slavi, ca si alt dat. n 587, ei au nvlit
n Moesia, prdnd orasele Ratiaria, Dorostolon, Bononia, Marci-anopolis; trecur Balcanii pn
la Adrianopol498.
O schimbare s-a produs numai cu anul 591, cnd Maurikios, terminnd rzboiul cu persii, a putut
rechema trupele din Asia si a organizat aprarea frontierei de nord.
Dar nainte de a expune campaniile de la Dunre; ne oprim un moment asupra aventuroasei teorii
a nvtatului german Fallmerayer, privitoare la pretinsa slavizare total a poporului grec, cu
exceptia oraselor maritime, n zilele mpratului Maurikios. Teoria a fost expus n lucrarea care a
fcut atta zgomot, intitulat: Geschichte der Halbinsel Moreea whrend des Mittelalters,
Stuttgart, 1830. Ipoteza lui Fallmerayer a fost drmat stiintific de Cari Hopf n lucrarea
Geschichte Griechenlands vom Beginn des Mittelalters bis auf unsere Zeit, Leipzig, 1867.
Desigur, nume slave sunt multe pe pmntul grecesc, toponimia o adevereste, ca si la noi, n
stnga Dunrii, mult snge slav s-a amestecat cu sngele elen n aceast epoc, dar de o slavizare
a poporului grec nu se poate vorbi. Complet slavizat a fost, n epoca acestor nvliri si n
generati-
au XIV siecle, Paris, 1913- [Scrierea are si o editie anastatic, prin grija Institutului de Studii
Balcanice din Thessalonic, 1993 (col. Archeio historikon meleton", 3). Pentru Miracula Sancti
Deme-trii", dispunem azi de editia comentat a lui P. Lemerle, Les plus anciens recueils des
miracles de Saint Demetrius et la penetration des Slaves dans Ies Balkans, t. I-II, Paris, Ed. du
CNRS, 1979.l 498 Ibidem, p. 275; Ch. Diehl, op. cit., p. 133-
748

ile urmtoare, nordul Peninsulei Balcanice, tinuturile de azi ale limbii srbo-croate si ale celei
bulgare.
Dac ns teoria lui Fallmerayer a czut, ca orice teorie exagerat, cei mai multi istorici moderni,
pornind de la unele texte confuze ale scriitorilor bizantini din secolul al Vl-lea, admit ca fapt
indiscutabil c nc din acest secol slavii s-au asezat n Grecia si chiar n Peloponez, au stabilit, ca
s ntrebuintm expresia acestor istorici, colonii" nu numai n Peninsula Balcanic, dar si n
Grecia propriu-zis.
Exist, ntre izvoarele grecesti ale epocii, doi autori care au dus n special la aceast concluzie:
Menan-dros si Evagrios. Cel dinti scrie ntr-un loc, cum am vzut mai nainte, c devastat
fiind Hellada de ctre sclaveni si n toate prtile amenintat de primejdii, unele dup altele"499,
Tiberius, neavnd forte suficiente ca s le reziste, a trimis ambasad la Baian, s-1 conving a-i
ataca pe sclaveni la ei acas, n stnga Dunrii, spre a-i sili, n acest chip, s nceteze prdciunile
lor n imperiu. Cum arat, ns, cu mult dreptate nvtatul atenian C. Amantos, care a lmurit
sensul multor termeni geografici grecesti din Evul Mediu, prin Hellada" din acest pasaj nu
trebuie s ntelegem Grecia propriu-zis, ci tara bizantin din aceste prti, tinuturile de la sudul
Dunrii, unde slavii nvleau de obicei dup prad500.
499 FHG, fr. 48, p. 252: Kepai^onevrjg rffe 'EUSoq vno 6t]vv rtai jtavmxoOev
KKLna.KXr\ka>v avTfj ntipTrifievcov rv KivSvvcov, o Tidepiog etc.
500 C. Amantos, 'laropicc TOV Pvtavnvov Kpmvq, voi. I (395-867 \i. Xp.), Athena, 1939, pp.
281-282.
749

Ceea ce confirm aceast interpretare - si a scpat atentiei nvtatului Amantos - este expresia
ntrebuintat de Menandros cteva rnduri mai jos, cnd spune c, prin atacul su, Baian trebuia
s-i sileasc pe scla-veni, trti la dnsii de propriile lor nenorociri (Tofg oiKeioiq
dvtfeAjcd/ievoi KOtKoq), s nceteze de a devasta tara roman (navaaivco nev rov TT)V
'Pco/j.aiKr]v herfhaTEv). Termenul r\ 'Pco^aiKi) (tara roman, Romnia) ntrebuintat aici
determin adevratul nteles al celui de jEAAdg, ntrebuintat de autor la nceputul pasajului n
chestiune.
Evagrios, la rndul su, ne spune, ntre altele, urmtoarele: avarii de dou ori ajungnd pn la
asa numitul Zid cel Lung, au luat cu asalt Singidinum, An-chialos si toat Hellada si alte orase si
cetti, si le reduser la sclavie"501. Amantos observ cu dreptate anomalia acestui pasaj. Odat ce
autorul spune 'At%iaA.6v re Kai TTJV 'EkccSa naav KCCI eiepaq noeit, punnd alturi
Grecia cu alte" orase si cetti, Singidinum cu Zidul cel lung, nu mai poate fi vorba de Grecia
propriu-zis. Aceasta ne-o arat si pasajul corespunztor din Theophanes, pasaj care deriv din
Evagrios, cum bine observ Amantos, dar ntr-o form corect si logic. El sun n adevr la
clugrul cronicar astfel: Haganul a devastat orasul Singidunum si multe alte orase subjugate,
care se afl n Illyricum; el lu si Anchialos si ameninta s ruineze si Zidul cel lung". Hellada"
lui Evagrios corespunde deci circumscriptiei militare Illyricum de la Theophanes, cum conchide
Amantos.
1 Ed. Bidez-Parmentier, Londra 1898, p. 288, citat de Amantos.
750

n acelasi chip trebuie nteleas expresia si la sirianul loan de Ephes, cnd, vorbind despre
nvlirea slavilor din al treilea an al domniei lui Tiberius, afirm c ei au strbtut toat Hellada,
provinciile Thesaliei (Macedoniei) si Thraciei", au cucerit orase si cetti... pustiiser, arseser
totul pn la 2idul cel lung. Aceeasi enumerare confuz. Ca si la scriitorii greci, Hellada" nu
poate avea aici dect ntelesul de Romnia", tara bizantinilor.
De altminteri, e vrednic de notat, cum observ Aman-tos, c la Theophylaktos Simokattes, care
descrie att de amnuntit aceste incursiuni ale barbarilor, nu se vorbeste niciodat despre o
nvlire a lor n Grecia propriu-zis.
Ct despre stirile posterioare, cu privire la ptrunderea barbarilor n Grecia nc din veacul al Vl-
lea, cercetrile noi au dovedit c ele se sprijin pe aceiasi autori.
De aceea, socotim c de o ptrundere a slavilor n Grecia nu poate fi vorba dect n veacul al VH-
lea si posterior.
Odat ncheiat pacea cu persii, Maurikios si ndrept energic actiunea militar la frontiera de
nord, unde zicea ctre Priskos, eroul acestor expeditii, c barbarii nu se vor linisti, dac imperiul
nu va pzi ct mai bine Dunrea502. De la 591 pn la sfrsitul domniei (602), rzboiul a fost aici
Continuu, purtat cu n-
502 Simokattes, ed. De Boor, Leipzig 1887, p. 230: e<pacKLv 6 Tap ia IIpiaKQ) OVK v
fipe^oir\ TO jSdp/apov, ei nr\ TOV "larpov iq ia fidAiora m
751
NICOLAE BANESCU
drjire, si armatele imperiului repurtar mpotriva barbarilor avaro-slavi mari biruinte, mpratul,
care dduse ca general a doua prob de vitejie, se gndise a lua personal conducerea trupelor sale
si numai cu greu a fost ntors de la hotrrea sa, dup cum ne afirm Simokattes. Ajungnd la
Anchialos si primind vestea sosirii soliei de la franci si persi, Maurikios se ntoarse n capital,
ncredintnd comanda lui Priskos, iar alegerea nu putea fi mai bun. Luptele se ddur pe linia
Dunrii, Priskos silindu-se s mpiedice trecerea fluviului; de mai multe ori el nsusi trecu
dincolo, fugrindu-i pe barbari n locurile lor.
n incursiunile sale, Baian ajunse de cteva ori la Marea Neagr. Astfel, n anul 592 el, venind de
la Anchialos, se ndrept spre Adrianopol. Priskos ncerc a-1 opri, dar, avnd prea putine trupe,
se nchise n Tzurulon (Ciorlu), unde a fost asediat de hagan. La zvonul c flota imperiului a
pornit spre Dunre, acesta trat cu Priskos, si se retrase n schimbul unei nsemnate
indemnizatii503.
n anul 593, Priskos se ndrept mpotriva slavilor, trecu Dunrea pe la Durostorum, nvinse
bandele lui Ardagast, puse mna pe tabra slavilor si lu multi prizonieri, pe care i transmise la
Constantinopol. Alt band e surprins si capturat cu cpetenia ei, Muso-kios, trdat de un gepid
crestin. Dup aceste fericite
503 Cf. D Iger, Regesten, l Teii, 102; Simokattes, 229; Cedre-nus, I, 697-89; Kulakovski, Istoria
Bizantului (n ruseste) voi. II, Kiev 1912, pp. 455 si urm. [Scrierea a fost retiprit anastatic, Ju.
Kulakovskij, Istorija Vizantii (395-717), Preface by Ivan Dujeev, voi. I-III, Londra, VR, 1973J
752

rezultate, cnd armata se pregtea s treac n imperiu, primi ordinul lui Maurikios de a rmne n
stnga Dunrii si a petrece acolo iarna. Aceasta a provocat nemultumirea trupelor si cu greu
Priskos le putu linisti, dup care trecu napoi, n imperiu. El a trebuit s mpart prizonierii slavi
cu haganul, care voia s-i mpiedice trecerea.
mpratul 1-a nlocuit din nou pe Priskos cu Petros, incapabil s fac fat situatiei. Acesta porni
asupra slavilor care prdau Thracia, si a fost aspru dojenit de mprat, fiindc-i lsase pe slavi s
se strecoare spre Constantinopol (597)504. Tot n acest an armata imperiului trece Dunrea,
cstig o biruint asupra lui Pira-gast, dar e nvins la rul Ilivakia si se retrage505.
Reintegrat n comand (598), Priskos a fcut n primvar o expeditie la Dunre, apropiindu-se de
No-vae de Sus, eq Noag rg vco, ceea ce 1-a fcut pe ha-gan s protesteze, considernd-o pe
teritoriul su, dar Priskos i-a rspuns c pmntul e roman, 'P(op.a'iKdv vnevai 16 eSayog6. El
a asediat Singidunum, care a fost ns reluat de Priskus. Haganul a nvlit atunci n Dalmatia.
n iarna 599, Baian a fcut o expeditie n Scythia Mic, asezndu-si lagrul la Torni. Priskus 1-a
urmrit si-si puse lagrul n apropiere. Iarna a trecut fr lup-
504 D Iger, Regesten, l Teii, 124.
505 Kulakovski, op. cit., pp. 455 si urm. [Toate informatiile se bazeaz pe Simokattes, izvor
tradus n romn de H. Mihescu, Teofilact Simocata, Istorie bizantin, traducere, introducere si
indice, Bucuresti, 1985 (col. Scriptores byzantini", IX), la care s-a mai fcut referire supra n.
465.]
506 Simokattes, 256, 22.
753
NICOLAE BANESCU
ta. De Pasti, armata bizantin avnd lips de hran, Haganul i-a trimis lui Priskus provizii, iar
acesta rspunde trimitndu-i mirodenii. Dup srbtorile Pastilor (600), cele dou armate s-au
desprtit fr a se ciocni, haganul ndreptndu-se spre Apus, la Nicopo-le, cci primise vestea
sosirii lui Komentiolos dinspre sud. Avarii se ciocnesc cu acesta lng latron, si armata bizantin
se risipeste din cauza ordinelor confuze ale generalului. Drizipera cade n minile avarilor, care
jefuiesc biserica Sfntul Alexandru, aruncnd moastele martirului. Pedeapsa dumnezeiasc i-a
lovit ndat pe barbari, n lagrul lor izbucni ciuma si sapte fii ai haganului pierir de acest flagel.
Vestea cderii orasului Drizipera a strnit panic la Constantinopol si mpratul a trimis militia
demelor si excubitii grzii sale s apere Zidul cel Lung. Apoi Har-maton a venit la hagan n
ambasad pentru restabilirea pcii. Conditia impus de Baian a fost urcarea subventiei cu 20.000
de solidi (nomismato) anual; Dunrea a devenit hotarul dintre cele dou puteri, bizantinii putnd
trece fluviul n caz de rzboi mpotriva slavilor. Theophanus adaug propunerea fcut de hagan
lui Maurikios de a-i rscumpra captivii, ceea ce mpratul refuz si captivii fur ucisi de hagan.
Se pare c Maurikios nu avea o idee prea bun despre armata Thraciei; dar gestul su, atribuit
avaritiei, i nstrina simpatia soldatilor.
n anul urmtor (601), avarii si-au reluat nvlirile. Priskos, secundat de Komentiolos, si trecu
armata peste Dunre pe la Viminacium si, prin miscri dibace, i btu pe avari, pe Tisa, n lupte
sngeroase, care durar mai multe zile. O trup de gepizi fu, de aseme-
754
ISTORIA IMPERIULUI
l
nea, decimat. Avarii au fost aruncati dincolo de T{sa lsnd n minile lui Priskus un numr
considerabil ^e prizonieri. Niciodat Baian nu a nregistrat o nfrn_ gere att de mare: el a
pierdut ctiva fii n aceste l\jp_ te, n aceste crunte ncierri, si abia a putut scpa s nu cad el
nsusi n minile bizantinilor507.
Dar n toamna acestui an Maurikios retrase din nou comanda lui Priskos, punnd n locul lui, ca
de obicei, pe incapabilul Petros. El avea s mai fac alt greseal, n 602, cnd trimise acestuia
ordinul de a-si ierna trupele n trile sclavinilor, strnind revolta armatei care va porni asupra
capitalei, punnd capt domniei n attea privinte distins, a lui Maurikios.
Un fapt trebuie subliniat n cursul acestor marj si ndelungate lupte cu barbarii avaro-slavi.
Izvoarele bizantine vorbesc adesea de distrugerea prin foc si sabie, a oraselor atacate de barbari n
Balcani. Ct de relativ este ns aceast distrugere", ne-o arat, zice att de bine N. lorga,
mediul roman viguros (lorga zice: intacty ce se ntlneste chiar m aceleasi locuri, n cursul
acestor lupte, ntr-adevr, din expunerea circumstantiat a lui Simokattes, vedem c orasele
ntrite se apr si singure, ceea ce probeaz c elementul roman era nc puternic n aceste tinu_
turi, cu toate calamittile ce s-au abtut asupra I0r. Cnd Baian a atacat Diocletianopolis, orasul s-
a aprat
507 Simokattes, 287, si urm. [Simokattes fiind izvorul de baza al domniei lui Maurikios, este de
consultat lucrarea lui M. Whitby The Emperor Maurice and bis Historian, Oxford, 1988.]
508 Histoire des Roumains et de la romnite orientale, voi. n Bucarest, 1937, p. 310.
755

cu nversunare si 1-a mpiedicat s se apropie de nt-rituri509. El a trecut ndat la Philippopolis,

pe care 1-a asediat, dar locuitorii se apr cu brbtie510 si-1 silesc a ridica asediul. Haganul a
ajuns apoi la Adrianopol, pe care 1-a atacat apoi furios, dar si aici locuitorii, prin curajul lor, au
zdrnicit toate sfortrile sale511. El atac de asemenea Torni, n dou rnduri, fr a putea s-1
ia. Din moment ce se bizuiau astfel pe propriile lor puteri, orasele si luau si o libertate chiar fat
de generalii imperiului, pentru a-i sili s-i nfrunte brbteste pe dusmani. Cnd Komentiolos,
btut de avari lng latron, vine la Drizipera, cernd s i se deschid portile, locuitorii l insult si
l alung cu pietre512. Cei din Asemon iau o atitudine identic fat de Petros, cruia i nchid
portile cettii, aclamndu-1 ns pe mprat.
10. Politica luiMaurikiosfatde Occident. Crearea Exarchatelor
Cu toate luptele grele purtate n Orient si la frontiera Dunrii, Maurikios a dat mult atentie
Occidentului. El nu a renuntat la stpnirea teritoriilor din Apus ce mai rmseser dup
sfrmarea operei lui lustini-an. Spre a opri progresele longobarzilor din Italia, el a urmat politica
predecesorului su Tiberius, cutnd s-si atrag alianta regelui Austrasiei. n acest scop,
509 Simokattes, 103, 13.
510 Ibidem, p. 103.20: vTL(j.xovm re oi wv ateoq evrpe/ecr-repov.
511 Ibidem, p. 103, 26.
512 Ibidem, p. 270, 22.
756

mpratul nc de la nceputul domniei a schimbat mai multe solii cu Childebert, regele francilor
Austrasiei (570-595), cu care ncheie o aliant trimitndu-i suma de 50.000 de solidi pentru
pregtirea rzboiului513. Pn la anul 590 au avut loc mai multe expeditii ale francilor n Italia,
dar ele nu au dat rezultatele asteptate de mprat. Francii se mrgineau s prade regiunea pe
socoteala lor sau tratau chiar cu longobarzii, si de aceea, l vedem pe mprat reclamnd lui
Childebert subsidiile pe care i le trimisese. Imperiul si-a pstrat totusi pozitiile si exarchul
Smaragdus ncepea n 584 o viguroas ofensiv mpotriva longobarzilor, obtinnd succese
apreciabile, n anul 589, portul Classis a putut fi reluat din minile lor514.
Spre a asigura mai bine aprarea posesiunilor bizantine ale Italiei, Maurikios a impus acolo o
schimbare n sistemul administrativ, pe care o introduse n acelasi timp si n Africa, amenintat de
revoltele berberilor (Maurusii). n fruntea administratiei bizantine
513 D Iger, Regesten, l, 76-79 si 83-85. [v. si A. Gasquet, Le roy-aume lombard: ses relations
avec l'Empire Grec et Ies Francs, RH, 33, 1887, p. 58-92.]
514 Diehl si Marcais, Le monde oriental de 395 108" (Hist. Generale, Hist. deMoyen Age", t.
III), 1944, p. 128; L. Brehier, Vie et mort de Byzance (Bibliotheque de syntese hist., L'evolu-tion
de l'humanite, par H. Berr), Paris, 1947. pp. 41-42. [Subiectul mai este abordat si n alte studii
mai recente, ca T. Lounghis, Les ambassades..., Athena, 1980; Idem., 'H Pvtavnvr\ Kvpiap%ia ev
JraAia... 395-1071, Athena, 1989; K. Chrestou, Byzanzunddie Langobarden... 500-680, Athena,
1991. Nu poate fi trecut ns cu vederea W. Goffart, Byzantine Policy in the West under Tiberius
IIandMaurice, Traditio", 13, 1957, p. 73-105.]
757

din Italia a pus un guvernator militar, cu titlul de exarcb, concentrnd n minile sale functiunile
civile si militare513.
Exarchul era investit cu o autoritate exceptional. El era trimis de la Constantinopol. mpratul l
lua de obicei dintre marii demnitari ai Palatului: era, n general, un cubicularius sau un
chartularius sacri palatii. La titlul su de exarcb unea ntotdeauna demnitatea de patrikios. Erau
att de strnse aceste nume, nct de multe ori exarchul e numit n actele oficiale, simplu,
patricius. Titlul su complet n care se cuprinde si rangul si functia, locul su n ierarhia
functionarilor bizantini era: Patricius et exarchus (Italiae)^6. La Ra-venna el locuia n vestitul
palat al lui Theodoric. Cnd venea la Roma, era primit cu cele mai mari onoruri: clerul, purtnd
sfintele cruci, magistratii si toat populatia armat (militia Romani exercitus), precedat de
stindarde, ieseau naintea lui la o mil de oras. Exarchul comanda toate fortele militare cantonate
n Italia; sef suprem al armatei, era totodat si capul administratiei civile. Competenta sa se
ntindea si asupra justitiei, finantelor si Bisericii, chiar era arbitru n afaceri religioase,
supraveghea alegerile episcopale, ntr-un cuvnt, exarchul era un vicar al puterii imperiale.
515 Ch. Diehl, n Etudes sur Vadministration byzantine dans l'Exarchat de Ravenne (568-751),
Paris, 1888, arat mprejurrile n care s-au creat (v. C. II, cap. VIII), atributiile ntinse ale exar-
chului.
516 Ludo M. Hartmann, Untersuchungen zur Geschichte der byzantinischen Verwaltung in
Italien (540-750), Leipzig, 1889, pp. 29-34, unde sunt expuse functiunea si atributiile exarchului.
758

Prima mentiune a exarchului de Ravenna e din 584517.

n Africa bizantin, aceleasi mprejurri critice impuseser crearea Exarchatului de Africa (sau
Cartha-go). ntia mentiune a exarchului e aici din iulie 591, el dateaz prin urmare tot din
domnia mpratului Maurikios. Gennadios ndeplinea aceast nalt functiune; el a fost
pacificatorul Africii. Singur dintre toti functionarii provinciei e investit cu demnitatea de
patricius. El locuieste la Carthagina, n vechiul palat al regilor vandali si are aceleasi competente
ca si cel de Ravenna518.
Ch. Diehl vede cu drept cuvnt n aceste exarchate ale mpratului Maurikios originea regimului
themelor, care, ncepnd din secolul al VH-lea, se aplic progresiv asupra ntregului teritoriu al
imperiului, si al crui caracter primordial e preponderenta puterii militare asupra celei civile.
Pericolul persan, si apoi arab, l impuser n Asia, iar pericolul slavilor n Balcani.
Interesul pe care Maurikios 1-a avut pentru prtile din Occident ale imperiului se vede si din
testamentul pe care-1 fcuse, dup cte ne relateaz Theophylak-tos Simokattes519, n anul 597.
Amenintat n acel an de o boal grea, mpratul si asternu n serios hotrrile n privinta
succesiunii pe care voia s-o lase copiilor
517 n scrisoarea papei Pelagius al II-lea din 4 octombrie 584, e desigur Decius, cum conchide L.
M. Hartmann, cci n aceeasi scrisoare se vorbeste de un vir gloriosus dominus Decius patricius.,
L.M. Hartmann, op. cit., Leipzig 1889, p. 9).
518 Ch. Diehl, L'Afrique byzantine. Histoire de la doomination byzanline en Afrique (533-709),
Paris, Laroux 1896, cap. IV, Exarchatul de Africa".
519 VIII, 11, pag. 305.
759

si. El decide anume ca fiul su mai mare, Theodosi-us, s rmn la Constantinopol, stpn pe
Orient, iar cel de-al doilea, Tiberius, la Roma, stpn pe Italia si insule. Celelalte prti ale
imperiului (deci Illyricum si Africa) le mprtea ntre ceilalti doi fii mai mici. Ideea caracterului
de imperiu roman universal capt astfel si cu Maurikios o nou confirmare.
11. Politica religioas.
Pentru a restabili unitatea Bisericii, Iustin al II-lea dezlntuise persecutia mpotriva disidentilor si
msuri aspre au fost ndreptate contra samaritenilor si monofizitilor. La Constantinopol si n
provinciile asiatice mnstirile acestora au fost nchise, bisericile lor prdate, episcopii depusi sau
arestati.
Tiberius art acelasi zel pentru ortodoxie: arienii si pgnii care mai erau n Siria au fost
prigoniti. Sub influenta patriarhului Eutychios, ncepu si persecutia monofizitilor, care lu n
capital un caracter deosebit de violent520.
Maurikios a fost, n materie religioas, mai tolerant, silindu-se a pstra pacea intern si a nltura
chestiunile suprtoare, care ar fi produs tulburarea linistii. El a avut totusi un conflict cu Biserica
Romei, provocat de ambitia patriarhului loan Postitorul (MjOTeuTfoJ)521 . n fruntea Bisericii
Romane se afla n acest timp vestitul Grigorie cel Mare (590-604). El se trgea dintr-o
520 Ch. Diehl, op. cit., pp. 135-6. [V. si Supra, n. 463.]
521 loan de Nikiu spune despre el c nu bea vin si nu mnca niciodat mncare gtit, Ap.
Amantos, op. cit.,p. 272, n. 2.
760
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
familie de patricieni si, clugrindu-se, si mprtise averea sracilor, nchinndu-se Bisericii.
Papa Pelagius 1-a trimis ca apocrisiarius (nuntiu) la Constantinopol, unde a stat vreo sase ani
(578-585). A cunoscut astfel afacerile din Rsrit si pe noul patriarh loan Nesteutes (582-595), cu
care a venit apoi n conflict. Cnd acesta si-a luat titlul de patriarh ecumenic (oiKovneviKoq na-
rpipx'ng), Grigorie cel Mare, care vedea n aceasta o atingere a primatului Bisericii Romane,
protest energic, ntr-o scrisoare adresat mpratului. El socotea acest titlu al Patriarhului de
Constantinopol o trufie desart, sfidare a strii nefericite a Europei czute n puterea barbarilor si
o ofens adus Bisericii Universale522. Fat de trufia ambitiosului patriarh, el se intitula, cu
simplitatea umilintei evanghelice, robul robilor lui Dumnezeu" (servus servorum Dei).
Maurikios, care socotea cearta inoportun, si care de altminteri nu era tocmai multumit de
ingerintele papei n afacerile publice, nu-i ddu satisfactie, si rezultatul a fost, cu ncepere de la
597, o adevrat rupere a relatiilor dintre Constantinopol si Roma. Cnd nedemnul Phokas uzurp
apoi tronul lui Maurikios, Grigorie cel Mare se grbi a-i trimite o scrisoare elogioas, att de
putin potrivit acestui crunt tiran, ceea ce aduse mai trziu (607) din partea acestuia interdictia
pentru patriarhul de Constantinopol de a se intitula ecumenic, Biserica Roman fiind recunoscut
capul tuturor Bisericilor523.
522 A. Vasiliev, Histoire de l'Empire byzantin, voi. I, Paris, 1932, p. 227.
523 Amantos, 'lampia TOU Bvtavnvov Kpwvq, voi. I (395-867 H.. Xp., Athena, 1939 p. 273; D
Iger, Regesten, p.155.
761
NICOIAE BNESCU
Papa Pelagius a murit de cium n 590. Diaconul Gregorius de la mnstirea Sfntul Andrei, a
fost ales cu unanimitate de Senat, cler si popor, mpratul Maurikios l confirm, si la 3
septembrie 590 a fost uns episcop al Romei, dup ce fusese probabil hirotonit preot.
Astfel ncepe pontificatul lui Grigorie cel Mare. El expuse teoria ministeriului pastoral n Liber
regulae pastoralis, care devine n Evul Mediu codul vietii clericale, dup cum Regula Sfntului
Benedict a rmas codul vietii monastice; a fost scris n anul 591.
Grigorie I era unul din cei mai fideli amici ai lui Maurikios, i multumea mpratului pentru
generozitatea milosteniilor sale si pentru zelul n aprarea credintei curate contra ereziei. Dar de
cte ori suveranul bizantin ncerca s impieteze asupra drepturilor Bisericii sau a constiintei
crestine, el gsea n fata lui opozitia hotrt a Pontifului.
Cel mai cunoscut conflict ntre pap si mprat a fost acela care a avut loc cu privire la admiterea
soldatilor n mnstiri. Prin edictul din 592, Mauriciu interzicea oricrui functionar si oricrui
soldat intrarea n cler sau mnstire. Grigorie, recunoscnd temeiurile unora din precautiile
legislative ale edictului, protest contra caracterului absolut al prohibitiilor imperiale. El vzu n
ele o violare a liberttii vocatiilor eclesiastice. Ceru s ndulceasc rigoarea acestei legi, ceea ce
Mauriciu fcu. Functionarii au fost admisi a intra n mnstiri, cu conditia de a-si rezolva, n
prealabil, problemele de serviciu, iar soldatii dup o prob de 3 ani de noviciat524.
12. Revolta din anul 602.
Priskus, am vzut, fusese nlocuit din nou, n toamna anului 601, la comanda armatei de la
Dunre, cu Petros, fratele mpratului. Noul comandant fcuse, n 602, cu o parte din trupe, o
incursiune dincolo de Dunre, omornd multi barbari si ntorcndu-se cu o
524 Fernand Mourret, L'Eglise et le Monde barbare", n Histoire generale de l'Eglise, Paris 1931,
pp. 77-78.
762

mare prad, mpratul ddu ordin lui Petros ca armata s ierneze dincolo de Dunre, n teritoriul
dusmanului, ceea ce provoc o revolt militar. Comandantul nu avu autoritatea necesar pentru a
potoli miscarea; el ceru n zadar mpratului revocarea ordinului. Armata ridic n fruntea ei pe
unul din ofiterii subalterni, un necunoscut, centurionul Phokas, si acesta porni cu ea ctre
Constantinopol.
Prin msurile sale severe fat de indisciplina de attea ori manifestat de trupe, prin spiritul su
economic, care-1 fcu s reduc uneori solda acestor trupe525, Maurikios era urt de soldati si
impopular n capital. Nu trebuie s uitm totodat c autoritatea imperial slbise mult de la
lustinian ncoace, de pe urma gravelor mprejurri ce avusese de nfruntat. Ch. Diehl a artat
foarte bine starea de neliniste caracteristic epocii n care aristocratia si recapt influenta, n
care factiunile Circului se agitau permanent si manifestatiile populare tulburau adesea Capitala, n
vreme ce n provincii insubordonarea functionarilor, coruptia si rapacitatea lor, atestate de
corespondenta papei Gri-gorie cel Mare, erau tot attea simptome ale sczutei administratii a
mpratului526.
525 n 587, ordin ctre strategul Philippikos, la hotarele Persiei, pentru reducerea soldei (poyca)
trupelor cu un sfert (D Iger, Regesten, 1. Teii, 88, p. 11); n 592/3, ordin ctre strategul Petros ca
armata s primeasc soldele 1/3 n bani, 1/3 n arme si 1/3 n mbrcminte (Ibidern, 114, p. 14),
dar la aceeasi dat Maurikios a dat ordin ca soldatii care s-au distins si n urma bravurilor au
suferit accidente s fie concediati si hrniti n orase pe socoteala statului (Ibidem, 115, p. 14).
526 Ch. Diehl, op. cit., pp. 137-138. Cf. Le senat et le peuple byzantins aux VIP et VII? siecles,
Byzantion" I, pp. 206-207.
763

Bizantinistul francez ne face s ntelegem astfel mai bine carenta autorittii, psihologia maselor
populare, ca si nvtatul rus Kulakovski, care bagatelizeaz totusi personalitatea respectabil a
mpratului Maurikios527.
La apropierea rebelilor de Constantinopole, Maurikios, neavnd trupe, si-a pus speranta n
factiunile circului, pe care le trimite s apere zidul lui Theodo-sius. El i favorizase pe Verzi (nu
pe Albastri, cum credea Manojloviae); acestia ns l trdeaz cei dinti528, ncerc n acelasi
timp a trata cu Phokas, dar acesta respinge orice propunere. Rebelii nu se hotrser nc s-1
fac pe centurion mprat, cci i propuneau lui Theodosios si socrului su Germanos s pri-
527 Ni-1 prezint ca un arghirofil si un venal, cu grija excesiv pentru mbogtirea rubedeniilor
sale numeroase" (Istoria Bizantului, voi. II, p. 486). n testamentul politic din 597 al lui
Maurikios, modestul provincial ridicat de capriciul soartei patronul mpratilor", Kulakovski
vede ngustimea orizontului su mental si putina ntelegere a naltei sale situatii", deoarece,
afirm el, considernd imperiul ca averea sa personal, Maurikios dispunea de el ca de o mosie a
familiei, lsnd fiecruia dintre fiii si cte o parte din imperiu", Ibidem, p. 487.
528 Yvonne Janssens, Les Bleus et Ies Verts sous Maurice, Phokas et Heraclius", Byzantion, 11
(1936), pp. 499 sqq. Cf. H. Gregoire, L'empereur Maurice s'appuyait-il sur Ies Verts ou sur Ies
Bleus?" 2 Extr. din Annales de l'Institut Kondakov", X, 1939-mpotriva prererii lui F. D Iger
(Byzantion 51, pp. 542-543), nvtatul belgian confirm teza sustinut de d-ra Janssens, probnd
c, ntr-adevr, contrar fabulei convenite a manualelor", mpratul Maurikios a favorizat
statornic pe Verzi. Vezi si H. Gregoire, Maurice le Marcioniste, empereur armenien et Vert,
Byzantion, XIII (1938), pp. 395-396, n care autorul confirm aceeasi prere.
764

measc, unul dintre dnsii, coroana lui Maurikios. mpratul vru s ia msuri mpotriva lui
Germanos, suspectat de uzurpare. Cnd acesta se refugie la Sfnta Sofia si Maurikios ddu ordin
s fie arestat, populatia se revolt pentru a-1 apra. Factiunile se retraser atunci de la ziduri si se
unir cu multimea, care striga pe ulite epitete insulttoare la adresa lui Maurikios529. Verzii se
duser naintea lui Phokas, la Rhegion, proclamndu-1 mprat. Maurikios s-a mbarcat pe 22
noiembrie si si-a cutat scparea cu familia sa pe coasta asiatic, refugiindu-se n biserica Sfntul
Autonomos, lng Nicomedia. n acelasi timp, el l trimise pe fiul su Theodosios s cear
ajutorul regelui persan Chos-roes al II-lea. Dar evenimentele se precipit: la 23 noiembrie 602,
Phokas se ncoroneaz mprat la Heb-domon, n aclamatiile poporului si si face, a doua zi,
intrarea solemn n capital, aruncnd multimii, dup expresia lui Simokattes, o ploaie de aur".
La Hippo-drom, factiunile se ceart pentru locurile de onoare, Verzii voind s-1 aib pentru ei;
unul dintre Albastri strig atunci n ritmul obisnuit al aclamatiilor: Maurikios nc n-a murit, afl
adevrul!" (Mavpixioq OVK aneftave // /J.'e TT)V A^tfeiav/J530. Tiranul trimite atunci
soldati care l uciser pe mprat si pe cei cinci fii ai si, capetele lor fiind expuse la
Constantinopol, iar trupurile aruncate n mare. Fiul cel mare, Theodo-
529 Theophylaktos Simokattes, pp. 300-301: m nKi\Qr\ vppem TOV MavpiKiov efiaav... eq
TOV MavpiKiov eppa-
ovv \iLf)' vftpecog aa^aTa.
530 V. Krumbacher, Gesch. der byz. Litteratur, ed. II, Munchen, 1897, p. 793-
765

sios, ntors n mod imprudent, a fost de asemenea ucis, iar sotia lui Maurikios si fiicele sale
nchise ntr-o mnstire.
13- Phokas (23 noiembrie 602- 5 octombrie 610)
Astfel ajunge la tron soldatul acesta incult, desfrnat si sngeros, de origine thrac, un tiran
semibarbar, cum att de bine l caracterizeaz Simokattes, fiito-6p6apoq Tbpavvog^1. Pentru a
se putea mentine, el inaugureaz un regim de teroare, care provoac n interior agitatii populare si
conspiratii. Primejdia cea mai mare a venit ns din afar: Chosroes al II-lea s-a folosit de
mprejurrile prielnice care i se ofereau pentru a relua rzboiul, sub pretextul rzbunrii
binefctorului su, Maurikios. Lilius a fost trimis de Phokas n ambasad Ia persi, pentru a
comunica urcarea sa pe tron; dar Chosroes al II-lea, indignat de uzurpatia ntmplat, deschide
ndat ostilittile (603). Dara e atacat si cade n anul 605 n minile persilor, n anul urmtor,
acestia intr n Armenia Bizantin si Mesopotamia: Theodosiopolis, Amida, Edessa sunt pierdute
de imperiu. Siria si Palestina sunt de asemenea devastate de persi, care, n 608, se arunc asupra
Asiei Mici, ajungnd, n 609, pn la Chalkedon. Pentru a putea face fat acestui rzboi n Orient,
Phokas ncheiase pace cu avarii, mrindu-le tributul. Anarhia s-a ntins n provincie. Narses,
energicul general din Orient, se revoltase la Edessa nc de la nceputul domniei uzurpatorului
(603). El a fcut greseala de a se lsa sedus de

promisiunile generalului Domentiolos (se zice, frate al lui Phokas) si a fost executat fr mil.
Invazia persilor a dezlntuit conflictele ntre evrei si crestini, n orasele Siriei a izbucnit rzboiul
civil, ntetit de agitatia monofizitilor, prigoniti de Phokas. n anul 608, o revolt n Antiochia a
fost reprimat de Bonosos, cornitele Orientului, cu mare cruzime532.
La Constantinopol se urzeau comploturi mpotriva tiranului. Germanos, nemngiat de a fi
pierdut tronul, a complotat de dou ori pentru a-1 nltura, atr-gnd-o n actiunea sa si pe vduva
lui Maurikios. ntia oar, reprimarea a fost mai blnd, Germanos, Constantina si fiicele sale
fiind nchisi n mnstiri. Dar a doua oar (n 607), toti au fost executati, mpreun cu altii, ntre
care si prefectul pretoriului, Theodo-sios. Ce a mai rmas din familia lui Maurikios a pierit, de
asemenea, mai pe urm533. Cel mai bun general, Priskos, a scpat cu viat, uzurpatorul cutnd
s-I cstige pentru el, numindu-1 comite al Excubitorilor si cstorindu-1 cu fiica sa (607).
Generalul ns, simtin-du-se suspectat, nu i-a putut sprijini cauza. Revolta mpotriva regimului de
teroare era general. La Hip-podrom, Verzii, care l ajutaser pe Phokas la proclamarea sa ca
mprat, erau acum si ei n tabra dusmanilor si, strigndu-i, n batjocur, aceste stihuri iambice.-
jfldrAiv g rov KCXVKOV emeql nXiv wv vovv nmXeaaq (Iarsi din oal ai but, si iarsi
mintile ai pierdut).
532 L. Brehier, Vie et mort de Byzance, p. 48.
533 Ch. Diehl, op. cit., p. 140.
534 Theophanes, l, 296.
767

Lumea, exasperat, cuta un salvator. El a fost aflat n persoana exarchului Africii bizantine,
patriciul He-raklios. Acesta luptase glorios sub Maurikios n campaniile mpotriva persilor, si
mpratul 1-a rspltit pentru serviciile sale numindu-I n Africa, dup Gen-nadios, dndu-i de
colaborator pe patriciul Gregorios, fratele su. Cnd, la anul 602, Phokas a uzurpat domnia,
Heraklios s-a tinut n rezerv, fat de noul regim. Pe msur ce tirania acestui regim a devenit mai
crunt, atitudinea exarchului a fost mai ostil. El nu putea s uite executarea binefctorului su
Maurikios si a sfrsit printr-o lovitur pe fat, retinnd n 608 la Car-thagina vasele care duceau
anual gru la Constantinopol. De atunci, ochii tuturor adversarilor tiranului s-au ndreptat spre el
ca spre salvatorul imperiului. Senatul l ruga s intervin; ginerele lui Phokas, Priskos, i scria
ndemndu-1 a pune capt sngeroasei tiranii. Un incident grbi hotrrea. Sotia patriciului,
Epiphania, se gsea la Constantinopol cu Eudokia, logodnica fiului su. Phokas le nchise ntr-o
mnstire. Atunci exarhul se hotr. El era btrn, dar avea lng sine pe fiul su, Heraklios, si pe
nepotul su Niketas (fiul lui Gregorios), amndoi doritori s ajute imperiului535.
Niketas se ndrept cu o armat, pe uscat, spre Egipt si cuprinse, cu toat rezistenta opus,
Alexandria; strbtu apoi Siria si Asia Mic, spre Constantinopol. Heraklios, fiul exarchului,
porni cu flota adunat la Carthagina ctre capitala imperiului. Cei doi sefi se nvoir - dup cum
afirm Theophanes si Nikephoros
535 Ch. Diehl, L'Afrique byzantine. Histoire de la domination byzantine en Afrique (533-709).
Paris, Le Roux 1896, pp. 517-518.
768
ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN
Patriarches - ca acela care avea s soseasc mai nti dintre fiii lor s se proclame mprat. Dar
Bury a dovedit c e o legend cursa pentru imperiu" dintre He-raklios si Niketas. Geografic,
trecerea lui Niketas pe uscat, la ntrecerea cu flota lui Heraklios, l fcea s piard dinainte
partida, nvtatul englez a artat cu mult temei c participarea lui Niketas la ntreprindere a avut
drept scop s ocupe Egiptul, si dup aceea s-1 sprijine, ct ar fi fost necesar, pe Heraklios.
Niketas si-a ndeplinit misiunea nainte de pornirea pe mare a lui Heraklios. Posesiunea Egiptului,
grnarul imperiului, era de o important capital pentru un pretendent la tron, si ocuparea lui a
fost, probabil, cea dinti grij a generalilor africani536.
Heraklios ajunge, la 3 octombrie 610, la Constanti-nopol. Intrarea flotei n port a dezlntuit o
revolutie n capital. Prins de multime si adus naintea lui Heraklios, tiranul Phokas a fost lsat
prad furiei populare, care-l ucise, mpreun cu principalii si consilieri (Domentiolos, Bonosos,
Leontios). n ziua de 5 octombrie 610, Heraklios a fost proclamat solemn de senat si popor ca
mprat, ncoronat, mpreun cu sotia sa Eudokia, de ctre patriarhul Sergios, n biserica Sfntului
stefan din palat. El este ntemeietorul unei noi dinastii.
536 Editia operei lui Gibbon, voi. V, Appendixm. 5. [Asupra domniei lui Phokas mai pot fi
consultate studiile: P. Goubert n OCP, 33, 1967, p. 604-619; V. Kucma n Vizantijskie Ocerki",
3, 1977, p. 182-194, precum si lucrarea lui D. Olster, The Politics of Usurpation in the Seventh
Century: The Reign ofPbocas, (disertatie), University of Chicago, 1976.]

Domnia lui Heraklios nseamn n acelasi timp ncheierea unei perioade si nceputul alteia.
Cultura clasic elenic, pe care o aflm n istoriografie, si d ultimul vlstar n Theophylaktos
Simokattes. Acum ncepe perioada de complet barbarie care tine un veac si jumtate. Lupta
teribil pentru existent mpotriva Orientului, care dureaz, n toat aceast perioad de timp,
pune capt vietii intelectuale. De acum iesim din antichitatea clasic si clcm n pragul Evului
Mediu.