Cuib de turturele

Pe cnd tata era copil, tatl lui a sdit un pr.

Cnd tata putea s se urce-n pr, n vrful pomului
A pus un dovleac cam ct un cuib de turturele.
Asta mi-a povestit mult mai trziu, pe cnd
Bunica ncerca s m adoarm ca s cresc mare.
n fiecare dup-amiaz turturelele cntau
Din cuibul pe care i-l fcuser n dovleacul
La care visam c odat m voi urca ntr-o var.
Ascultam cum sngele mi curge prin vene
i inima cum mi bate ritmat n timpane
ncercam astfel s aflu, din lipsa ritmului lor,
De ce boli voi suferi i voi muri cndva
Departe de cuibul din dovleacul din pr.
Aveam pe atunci o bunic cuminte care
mi pregtea cartofi prjii i ou ochi
i sup din pasre de curte cu ptrunjel.
Ea m adormea n fiecare dup-amiaz
Cnd turturelele cntau n cuibul din pom.
Cldura trupului ei n care m strngea
Precum pe pui sub arip azi mi-am amintit-o.
Afar ploua trziu i era frig M-am ghemuit.
A fi voit s m strng bunica ca odinioar
La pieptul ei trziu i tcut i aa am adormit.

Acum scriu aceste rnduri cu gndul la prul

Pe care l-am tiat i odat cu el am gonit
Din viaa mea turturelele copilriei mele
i pe tata care odat cu ele s-a risipit.

Lucian Mircea Nincu