David Wilcock

(mai multe despre David Wilcock pe siteul http://www.divinecosmos.com/)

MATRIX ESTE O REALITATE

16.04.07
Ultimele cercetari confirma faptul ca toate galaxiile din Univers sunt aranjate intr-o
vasta matrice geometrica ce continua in intregul Cosmos!
Aceasta informatie a circulat in mod tacit in comunitatea astronomica, timp de aproape
o decada si, totusi, nu exista mai mult de 30 de referinte despre ea, in intregul internet.
Aceasta este mai mult decat o confirmare gen arma de fum a tot ce noi deja am
comunicat. Anumite formatiuni din lanuri ne dau diagrame excelente pentru acest nou
model vedeti si singuri!

MATRIX ESTE O REALITATE

de David Wilcock

Asistenta Editare de L/L Research

4 / 10 / 03

Luna urmatoare, mult asteptata reluare a seriei Matrix va fi in sali si, inca o data,
va intoarce constienta publica spre ideea ca ceea ce gandim ca este real nu ar trebui sa
fie luat de bun.
Momentul este chiar propice, pentru cei ce au ochi sa vada si urechi sa auda, si
sunt putine dubii ca fortele politice puternice sunt capabile de a manipula opinia
publica spre punctul in care masele incep sa tipe in mod public si triumfator ca negrul
este de fapt alb, ca razboiul de fapt reprezinta pacea, ca ignoranta este buna si
libertatea este sclavie.
In acest articol vom revela noi informatii care, daca am fi trait cu adevarat intr-o
lume libera a informatiei care circula, ar trebui sa fie vazute ca un punct de cotitura,
care in final reveleaza adevarata natura si structura a Universului nostru. Si totusi,
experienta ne-a aratat ca se da foarte putina atentie acestor informatii propulsatoare.
De ce? Toate elementele de parapsihologie si metafizica ale Cutiei Pandorei
incep repede sa iasa la iveala, sugerand ca Universul ar putea fi un produs al unui
Proiect Inteligent, al unei Fiintei Supreme cu proprietati holografice si/sau fractale de
la nivelul de quantum, pana la nivelul universal.

CE ESTE MATERIA?
 Pentru a intelege marea noastra noua descoperire, trebuie sa incepem cu putin.
Cei mai multi dintre noi iau existenta lumii fizice ca atare. Totusi, ceea ce noi stim
despre materia fizica nu s-a schimbat prea mult in ultimii 100 de ani.
In ciuda unui numar imens de nepotriviri care au fost dovedite, persoanele
obisnuite probabil ca inca va vor spune ca materia este facuta din molecule, care, la
randul lor, sunt alcatuite din atomi, care sunt alcatuiti din micute particule ce se
invartesc un jurul unui nucleu, la fel ca un sistem planetar in miniatura, umplut cu
99,999% spatiu gol. Acesta este cunoscut sub numele de modelul atomic Rutherford, in
stiinta fizicii cuantice si, dupa cum spunea dr. Milo Wolff, in explorarea fizicii unui
univers necunoscut.
Indiferent ce s-a stabilit in legatura cu electronii calatori in jurul nucleului, la
fel ca si planetele, a fost o adevarata greseala! Daca ati invatat o asemenea idee,
indepartati-va de ea imediat: toate experimentele facute pentru a dovedi o structura
centrala a electronului au fost negative. (Wolff, 1990)
Spre deosebire de dr. Wolff, oamenii de stiinta moderni va vor spune ca atomii
sunt alcatuiti din undicule (particule unda), care sunt ceva ce actioneaza ca o particula,
atunci cand cercetatorii o masoara ca pe o particula si actioneaza ca o unda, atunci
cand cercetatorii o masoara ca pe o unda. Aceasta pare sa fie plauzibil in ecuatiile
matematice, dar este imposibil sa creezi astfel un model fizic functional. Cand sedeti
pe scaun, nu trebuie sa credeti ca este un scaun, pentru a sta comfortabil in el.
Aproape toate modelele noastre stiintifice conventionale sunt enigme
inconsistente si totusi, acestea nu sunt aproape niciodata discutate in mass-media
tiparita. Ca rezultat, puteti examina mediul inconjurator chiar acum, in timp ce cititi
aceste cuvinte, si puteti cu usurinta sa il luati de bun, deoarece stiti la ce va uitati.
Lemn. Metal. Plastic. Sticla. Tesaturi. Spuma. Cunosc aceste lucruri, stiu cum
sunt facute. Erau aici ieri si vor fi aici maine: doar sunt moarte, inerte, lucruri lipsite
de viata.
Problema materiei este ca nicio teorie aparuta, nici macar nu incepe sa rezolve
toate paradoxurile ridicate de fizica cuantica. Stiinta actuala nu stie ce este cu adevarat
materia. Nu putem intelege aceasta suficient.
Cei mai multi oameni cred ca noi stim raspunsurile, dar niciun model actual nu a
fost capabil sa rezolve acest puzzle. Din fericire, suficient de multi oameni bine educati
din punct de vedere universitar au scris despre aceste probleme si au incercat sa le
rezolve pe internet, care stim ca este scurtatura pentru modelele conventionale.
Cu bogatia de cercetari care anterior au fost suprimate si care acum sunt
disponibile pe internet, putem construi un vast model superior al cosmosului, care
rezolva paradoxurile si raspunde criticilor. Aceasta necesita o mare cantitate de timp si
de grija, ca sa spunem asa, iar rezultatele le puteti gasi in seria mea de carti
Convergenta, care se gaseste gratis on line.
Daca dorim sa cuprindem adevarata natura a materiei, trebuie sa intelegem ca
membrilor societatilor secrete, precum Ordinul Masonic, li se cere sa jure ca vor
ascunde pentru totdeauna si niciodata nu vor revela secretele Ordinului si ca, pentru o
Loja Masonica Regala, crima si tradarea nu sunt exceptate. (Duncan, 1986, Still,
1990).
Unul dintre ultimele secrete masonice este ca geometria e cheia ascunsa pentru a
descuia misterele Universului: Dumnezeu geomatrizeaza (Lawlor, 1985)

Figura 1: Emblema masonica

G-ul din logo-ul masonic simbolizeaza geometria, dar si pe Dumnezeu, Marele

Arhitect al Universului. Deasupra lui G este un compas si sub G este un teu de
tamplarie, acestea fiind principalele instrumente prin care un studiu al geometriei sacre
in quantum si/sau astrofizica, cea mai mica sau cea mai mare, nu vor fi aduse niciodata
la suprafata, in ochii publicului. Rev CG Finney a scris, in anii 1800, ca membrii
Ordinului Masonic sunt mandri ca ei detin controlul mass-media scrise in SUA, al
guvernului, al sistemului militar si al justitiei, la cele mai inalte niveluri. (Finney,
1867)
In final, multi oameni incep sa inteleaga cat de mult este controlata mass-media
din SUA, in special cei care nu sunt americani si cei care folosesc activ internetul
pentru mai mult decat sa trimita emailuri sau mesaje instant.
Monumentele lui Marte, a lui Richard Hoagland (1990) demonstreaza cum o
piramida simpla cu patru fete, numita tetraedru, va determina zonele energetice cele
mai active pe planeta, cand este dimensionata ca sa intre perfect intr-o sfera planetara.
Cele mai evidente semne ale acestei activitati sunt Marea Pata Rosie de pe Jupiter si
Marea Pata Intunecata de pe Neptun, pozitionate geometric. Observati similaritatea
dintre aceasta diagrama si emblema masonica in figura 1.

Lucrarea Antigravitatia si Reteaua planetara, a lui David Hatcher Childress, ne

arata ca tetraedrul este doar una dintre cele cinci forme geometrice, cunoscute colectiv
sub numele de Solidele platonice, care afecteaza structura si comportamentul
Pamantului. Dupa cum am scris in al doilea volum al meu al Convergentei Stiinta
Unicitatii, alte planete din Sistemul Solar arata, de asemenea, semnele acestor
campuri.
In timp, vom avea date mult mai bune ca sa demonstram efectele acestor retele.
Figura 3 arata octava Solidelor platonice, care ilustreaza teoria antica indiana, despre
cum corespund spectrului culorilor curcubeului si al notelor intr-o pur diatonica scara
majora.

Figura 3: Octava Solidelor platonice (Wilcock, 1999)

 Heliofizicienii au descoperit ca Soarele are un camp magnetic octopolar. Un
asemenea camp ne arata toate punctele de coordonate pentru un octoedru, care se
prezinta ca doua piramide egiptene conectate baza-la-baza. Exista patru astfel de
puncte pe ecuatorul Soarelui, despre care se stie ca emit dusuri de particule de
incarcare energetica, la fel ca un aspersor care se invarte incet.
De patru ori in fiecare luna, Pamantul trece printr-o alta unda a acestor particule,
care sunt, de asemenea, incarcate pozitiv sau negativ. In cazul in care conectati
punctele energetice aflate pe ecuatorul Soarelui, cu Polul sau Nord si Polul sau Sud,
octoedrul devine evident si putem vedea ca din toate punctele sale iese energie.

Figura 4: Sablonul energiei octoedrice in Soare (Wilcock, 2000)

Daca scrierile antice sunt corecte, atunci geometria sacra trebuie sa fie ultima
solutie a problemelor si a paradoxurilor din fizica cuantica stiinta materiei.
Dupa cum am documentat in al treilea volum al Convergentei, Cosmosul Divin,
modelul lui Rod Johnson se refera la fiecare paradox al fizicii cuantice si furnizeaza o
solutie geometrica la atat de indelung asteptatele mistere ale derivatiei constantei lui
Planck, constanta structurii fine, slaba/puternica ratie a fortei, originea si structura
valentei electronului, misterul incarcarii polaritatii etc.
Calea efectiva de a explica de ce aceste puncte stresante geometrice ies la iveala,
este vibratia. Cercetatori credibili, cum ar fi dr. Hans Jenny si dr. Buckminster Fuller,
ne-au aratat ca toate cele cinci dintre geometriile Solidului platonic vor aparea in mod
natural, atunci cand vibrati o sfera fluida la o anumita frecventa pura a sunetului.
Cu cat frecventa este mai mare, cu atat va deveni geometrie mai complexa. Daca
reduceti frecventa, geometria originala va iesi la iveala iarasi, in exact acelasi mod. De
aceea, dupa cum un fulg de nea cristalizeaza la un moment dat din activitatea apei, un
anumit ton al sunetului pur creeaza propriul tip de cristal, in orice substanta fluida.

Figura 5: Aranjamente geometrice vizibile ale particulelor fine din interiorul unui
strop de apa vibrant (Jenny)

Nu spunem ca exista obiecte literar geometric cristaline in interiorul acestor

planete, sau in realitatea cuantica: mai degraba, geometria este forma cea mai simpla in
care vibratia poate fi vazuta in orice mediu natural, cum ar fi un lichid. Liniile formelor
geometrice definesc zone cu un grad mai scazut al presiunii, decat al celor ce le
inconjoara, si aceste presiuni mai inalte ies in mod natural afara prin aceste zone, dupa
cum putem vedea in punctele de pe ecutorul Soarelui, sau in Marea Pata Rosie a lui
Jupiter.
Fluidul, in cazul Universului, este o energie medie non-fizica, pe care o numim
Eter. Seria noastra de Convergente, in special al treilea volum, ne da dovezi definitive
ale existentei sale si ale proprietatilor fluidice.
 In geometria vibratiei, toate pierderile materiale sunt prinse in curgerea
curentilor de presiune, care se aduna in punctele si liniile formei geometrice. Aceasta
este similar cu modul in care fierul umple si subliniaza liniile de camp ale unui
magnet, facand astfel vizibila geometria campului magnetic.
Un alt mod de a arata acest efect este prin imprastierea nisipului peste o toba si
apoi prin lovirea pe mijloc a acestei tobe: nisipul va forma gramajoare departate
geometric, langa capul tobei. Cateodata sunt vizibile si linii.

MANDALA UNIVERSALA

Acum, haideti sa gandim in stil mare cu adevarat mare! Imaginati-va ca

galaxia este ca un fir de nisip in Univers. Imaginati-va ca Universul insusi este umplut
cu o sursa de energie, care este vibratorie, si are anumite calitati, care sunt similare
unui fluid.
In modelul pe care-l propunem, curentii de presiune din Univers vor face ca
aceste galaxii sa alunece natural intr-un aliniament cu marginile matrixului unui sablon
geometric si, ca rezultat, va arata mai mult ca o mandala indiana antica.
Stim ca galaxiile se aduna impreuna in ciorchini largi, cunoscute sub numele de
superciorchini, si ca adesea pot fi gasite sub o forma sferica. Fiecare superciorchine
poate contine in interior, miliarde de galaxii.
In mod natural, o persoana obisnuita presupune ca acesti superciorchini sunt
imprastiati aleatoriu in Univers consecinta unui exploziv Big Bang, unde nimic a
explodat pentru a deveni Cosmosul pe care-l stim acum. Haideti sa aruncam o privire
la observatiile stiintifice si la harta superciorchinilor pe care au aratat-o dr. E. Battaner
si dr. E. Florido. In ziarul intitulat Universul Carton de Oua, ei au scris:
Distributia superciorchinilor in vecinatatea superciorchinilor locali prezinta o
foarte remarcabila periodicitate, pe care unele dintre retele trebuie sa-si potriveasca
structura observata la scara larga. A fost sugerata o tabla de sah tridimensionala.
Existenta acestei retele este cu adevarat o provocare pentru modelele teoretice
sugerate; in acest caz, totusi, identificarea adevaratului octoedru este atat de clar si
reteaua este atat de evident bine definita, astfel incat o inspectie directa este cinstita.
(E. Battaner, E. Florido, 1998)
Figura 6: Cele doua octoedre largi mai apropiate de Calea Lactee (Battaner si Florido,
1997)

Un desen care valoreaza cu adevarat mai mult decat mii de cuvinte si rezultatele
evidente ale acestei descoperiri spaniole ne furnizeaza una dintre cele mai fantastice si
de netagaduit confirmari pentru Convergenta noastra modelul Cosmosului Divin. In
opinia noastra, aceasta este la fel de importanta ca si descoperirea lui Nicolaus
Copernic, ca Soarele se afla in centrul Sistemului Solar.
 Totusi, indata ce stim ce sa cautam, o cautare Google despre Octoedrul Battaner
ne aduce imediat 15 indicii din intreaga lume de informatii on-line, care ar fi putut sa
acopere aceasta descoperire fantastica! Chiar si mai interesant: aceasta informatie a
circulat de aproape 10 ani! De ce, atunci, este atat de total si complet ascunsa? [vezi
Appendix 1] Ar putea fi faptul ca aceste descoperiri merg prea aproape de secrete
masonice despre natura Creatiei?

Cu ajutorul publicitatii pe internet, aceste structuri geometrice evidente in

Universul nostru vor deveni in curand o alta piesa a cunoasterii comune pentru
modelele astrofizice noi, pe care ajutam sa le aducem pe scena omenirii.

Intrebarile generate de aceasta descoperire au fost efectiv inchise prin simple

referinte la plictisitoarea si ciudata idee ca ele sunt cauzate de filamentele magnetice
ale Universului. Sa consideram urmatorul text din Caltech, intitulat Structura la scara
larga si campurile magnetice:
Reteaua de filament, daca este magnetica la origine, trebuie sa fie subiectul
unor restrictii magnetice. Cea mai simpla potrivire a gratarului cu aceste restrictii
este reteaua carton de oua, formata de incheieturile octoedrului la varfurile lor.
Acest univers carton de oua ar avea o cantitate mai mare de materie printre
muchiile octoedrului, care ar fi locurile superciorchinilor. In afara filamentelor ar fi
viduri largi, lipsite de campuri magnetice.
Aceste speculatii teoretice sunt compatibile cu observatiile prezente ale
structurii scalare largi, asa cum este desenata de distributia superciorchinilor. Sunt
usor de identificat cel putin patru dintre aceste gigantice octoedre in termeni reali,
care alcatuiesc suportul observational pentru universul carton de oua.
Doua din ele, acelea care sunt cele mai apropiate si de aceea identificate cel mai
ambiguu, sunt reproduse in Figura 22 [aceasta este imaginea pe care o vedem in Figura
7]. Aproape cei mai importanti superciorchini in Catalogul Einasto si altii (1997), la fel
ca si aproape cele mai importante viduri in Catalogul Einasto si altii (1994) pot fi
localizate in structura octoedrica (Caltech, editia 2003).
Daca cititi cu atentie paragraful de mai sus, veti observa ca Caltech spune ca cel
putin patru dintre octoedre pot fi vazute cu usurinta. Nimeni nu poate schimba acest
fapt: este pur si simplu o alta piesa de date care trebuie sa fie incorporata intr-o
cosmologie a Universului, adecvata.
Este important sa-ti dai seama ca aceasta structura tabla de sah merge atat de
departe in functie, cat de capabile sunt instrumentele noastre sa masoare. Intregul
Univers de superciorchini galactici pare a fi aranjat intr-un matrix gigantic de numere
nesfarsite de octoedre, care se potrivesc perfect impreuna, ca un nesfarsit carton de
oua, stivuite cel putin pe trei randuri. Singura problema cu acest articol este ca nu
exista nicio cale de-a modela un octoedru, cu campurile magnetice conventionale din
laborator.
 Putem, totusi, sa-l configuram cu usurinta, folosind dinamica fluidelor. Aceasta
aduce insa in discutie notiunile suprimate, ca exista ceva asemanator cu un fluid, non-
fizic mediu eteric in Univers, sursa a intregii materii fizice, despre care seria
Convergente discuta foarte detaliat.

O DIAGRAMA CONVENABILA A UNIVERSULUI

Deja stim ca fondul energetic de microunde cosmice al Universului este sferic si

ca toti superciorchinii sunt intr-o zona plata, ca o prajitura, in mijlocul acestei sfere.
De aceea matrix, cand este privita de la varf in jos, ar trebui sa arate ca un cerc cu un
sablon de diamante in el, similare cu o floare de lotus.
Invariabil, oamenii ar intampina dificultati ca sa vizualizeze acest lucru, astfel
incat ne-am dat seama ca ar trebui sa facem o diagrama. Indata ce o vizualizare corecta
a aparut in ochii mintii, ii ia in jur de 30 secunde ca sa-si dea seama ca imaginea deja
este stiuta, ca fiind cea din mediul unui lan de grau viu.

Figura 7: Formatiuni pe un camp englezesc, la Woodborough, august 13, 2000

Ceea ce vedem intr-o formatiunea pe camp din figura 7 este o vedere

simplificata a structurii Universului, privita de la varf in jos. Forma de diamant a
octoedrului poate fi vazuta conectand fiecare triunghi (maro inchis), catre triunghiurile
de jos (maro deschis), pe masura ce ne mutam de la partea exterioara a cercului, catre
centrul sau.
Este adevarat ca, daca ar fi sa construim aceasta diagrama pe hartie, ar fi cel mai
bine sa o redam in intregime prin linii drepte. Totusi, o diagrama cu linii drepte ar fi
probabil mai greu de vazut intr-un mediu asemanator lanului de grau.
De aceea, este chiar satisfacator ca, in final, sa descoperim structura Universului,
doar ca sa ne dam seama ca solutia deja exista acolo pentru noi, pusa, aparent, de o
inteligenta non-umana, cu aproape trei ani mai devreme!

UNIVERSUL ESTE UN FRACTAL

In Reteaua octoedrului de fractali a structurii scalei largi, dr. Battaner sugereaza

ca geometria matrixului octoedrului este fractal, insemnand ca are asemanari proprii
la toate nivelurile. Octoedrele mai mari sunt facute din octoedre mai mici, care, la
randul lor, sunt facute de octoedre chiar si mai mici si asa mai departe, la infinit.
Aceasta este in conformitate cu invatatura antica Precum sus, asemena si jos, ideea
potrivit careia Creatorul este reflectat in toate lucrurile.
Totusi, pana acum o luna, nu stiam daca toate octoedrele mai mici din matrix se
asambleaza cu adevarat intr-un singur, vast octoedru. Exista o formatiune enigmatica
pe camp, aparuta in West Kennett Long Barrow la 4 august 1999, vazuta aici in Figura
8, care sugereaza ca acesta este intr-adevar modul in care functioneaza Universul.

Figura 8: Formatiune pe camp, englezeasca, la West Kennett, 4 august 1999, aratand

sablonul octoedrului fractal

Pe 3/3/3, dr. David Whitehouse a publicat un articol, in BBC - Stiri on line, ce

pare sa confirme acest concept de fractal al Universului. Articolul discuta munca dr-lui
Max Tegmark, privind proba anizotropica a undelor a lui Wilkinson, care a fost lansata
in 2001.
Aceasta dovada este proiectata sa masoare schimbarile minore de temperatura in
radiatia fondului undelor cosmice din Univers, care este considerat a fi ecoul Big-
Bang-ului, radiatia originara din care Universul a fost creat. Ceea ce urmeaza este un
citat din acest articol.
Dr. Tegmark si colegii sai prezinta Fondul Undelor Cosmice ca pe o sfera:
Intregul Univers observabil este in interiorul acestei sfere, iar noi suntem in centrul ei.
In aceasta, echipa a gasit ceva neprevazut si de neexplicat in simetria fondului undelor
cosmice. Pentru a produce cea mai buna imagine de pana acum, a fondului undelor
cosmice, dr. Tegmark a indepartat toate sursele de contaminare, radiatiile de fond si a
lasat doar fondul cosmic, in sine.
Variatiile previzibile in intensitatea fondului undelor cosmice s-au dovedit a fi
foarte greu de detectat, asfel incat au putut fi vazute doar in 1992. El a adaugat: Am
gasit ceva foarte bizar: exista niste structuri suplimentare si de neexplicat in fondul
undelor cosmice. Ne asteptam ca fondul de microunde sa fie cu adevarat izotropic si
sa nu aiba vreo directie preferata in spatiu, dar nu aceasta a fost situatia.
Privind la simetria fondului undelor cosmice si masurand componentele sale
(numite tehnic octopol si quadropol), cercetatorii au scos la iveala un sablon curios. Ei
se asteptau sa nu vada niciun sablon si, in final, au observat ca nimic nu era
intamplator.
Componentele octopol si quadropol sunt aranjate pe o linie dreapta ce
traverseaza cerul, de-a lungul unui ecuator cosmic. Aceasta este ciudat. Nu credem ca
se datoreaza contaminarii fondului, a spus dr. Tegmark. Aceasta ne-ar putea spune
ceva despre forma spatiului, la o scara mai mare. Nu ne asteptam la aceasta si inca nu
putem explica.
S-ar putea sa insemne ca fondul undelor cosmice este mai concentrat in unele
directii, decat in altele. Unele teorii despre structura Universului prezic aceasta, dar
evidentele observationale care sa le demonstreze ar fi o descoperire majora.
(Whitehouse, 2003)

Figura 9: Structura octopolara/quadropolara a fondului undelor cosmice in univers.

SUMAR SI CONCLUZII

Aici sunt sase puncte-cheie, care nu sunt articulate foarte clar in citatul de mai
sus:
1. O formatiune octopolara pe suprafata unei sfere ne da toate coordonatele
de-a juca conectarea punctelor.
2. Aceasta descoperire confirma sugestiile Bataner si altii, precum ca
structura octoedrului ar continua, ca un fractal, in intregul Univers de
superciorchini.
3. Campul magnetic al Soarelui este, de asemenea, o combinatie a
formatiunilor quadropolare si octopolare. Aceasta ne indica o conexiune
fractalica/holografica dintre Soare si Univers: aceeasi structura de baza, la
diferite niveluri de marime.
4. Cercetarile japoneze, ruse si franceze in fizica microciorchinilor au
demonstrat ca atomii au tendinta naturala de-a se grupa impreuna intr-un
Solid platonic cu o structura cristalina, cum ar fi octoedrul. Formand acesti
ciorchini, ei isi pierd orice individualitate diferentiata si toti norii lor de
electroni se indreapta spre un nucleu central. Aceasta invinge total modelul
particulei atomice. (Sectiunea 3.4, Cosmosul Divin)
5. Norii de electroni M = 2 si L = 2, o structura orbitala de baza in aproape
toti atomii, infatiseaza, de asemenea, coordonatele octoedrului (Figura 2.2,
Cosmosul Divin)
6. Cercetarile lui Ray Tom arata ca toate nivelurile diferite de marimi de
care discutam sunt interconectate cu precizie de factorul de expansiune
armonica 34560. (Sectiunea 7.8, Cosmosul Divin)

Dovada pe care am prezentat-o in acest articol sugereaza ca structura

Universului este derminata precis de vibratie, la toate nivelurile de marime. Daca
frecventa vibratiei creste, atunci geometria insasi devine mult mai complexa.
Daca geometria atomilor si a moleculelor asa-numitei materii fizice se schimba,
atunci ce se intampla cu materia? Trebuie sa facem un salt dincolo de limitele gandirii
stiintei conventionale si sa ne imaginam posibilitatile. Se pare ca Iisus a venit aici ca sa
ne arate ce ar trebui sa fim toti capabili sa facem in viitor: Precum eu fac aceste
lucruri, tot asa ar trebui si voi sa le faceti, si chiar lucruri mai marete, pentru ca eu
ma duc in Tatal meu. (Biblia, Ioan 14:12)
Unele idei ale lumii noastre, ca un matrix bazat pe reguli in care unele dintre
aceste reguli, precum ar fi gravitatia, pot fi incalcate s-ar putea, pana la urma, sa nu
fie atat de departate de realitate.

Eliberati-va mintea!