David Wilcock

MATRIX ESTE O REALITATE

04.16.07
Ultimele cercetari confirma faptul ca toate galaxiile din Univers sunt aranjate intr-un
vast matrix geometric care continua in intregul Cosmos!
Aceasta informatie a circulat in mod tacit in comunitatea astronomica timp de aproape o
decada si, totusi, nu exista literar mai mult de 30 de referinte despre ea in intregul internet.
Aceasta este mai mult decat o confirmare gen arma de fum a tot ce noi deja am comunicat.
Anumite formatiuni crop ne dau diagrame excelente pentru acest nou model vedeti si
singuri!
MATRIX ESTE O REALITATE
de David Wilcock
Asistenta Editare by L/L Research
4 / 10 / 03
Luna urmatoare, mult asteptata reluare a seriei Matrix va fi in sali si inca o data va
intoarce constienta publica catre ideea ca ceea ce gandim ca este real nu ar trebui sa fie luata
ca fiind garantata.
Momentul este chiar propice, pentru cei ce au ochi sa vada si urechi sa auda, si sunt
putine dubii ca fortele politice puternice sunt capabile de a manipula opinia publica catre
punctul in care masele incep sa tipe in mod public si triumfator ca negrul este de fapt alb, ca
razboiul de fapt reprezinta pacea, ca ignoranta este buna si libertatea este sclavie.
In acest articol vom revela noi informatii care, daca am fi trait cu adevarat intr-o lume
libera a informatiei care circula, ar trebui sa fie vazute ca un punct de cotitura, care in final
reveleaza adevarata natura si structura a Universului nostru. Si totusi, experienta ne-a aratat ca
se da foarte putina atentie acestor informatii propulsatoare.
De ce? Toate elementele de parapsihologie si metafizica ale Cutiei Pandorei incep
repede sa iasa la iveala, sugerand ca Universul ar putea fi un produs al unui Proiect Inteligent,
al unei Ultime Fiinte cu proprietati holografice si/sau fractale de la nivelul de cuantum pana
la nivelul universal.
CE ESTE MATERIA?
Pentru a intelege marea noastra noua descoperire, trebuie sa incepem cu putin. Cei mai
multi dintre noi iau existenta lumii fizice ca garantata. Totusi, ceea ce noi stim despre materia
fizica nu s-a schimbat prea mult in ultimii 100 de ani.
In ciuda unui numar imens de nepotriviri care au fost dovedite, persoanele obisnuite
probabil ca inca va vor spune ca materia este facuta din molecule, care la randul lor sunt
alcatuite din atomi, care sunt alcatuiti din micute particule ce se invart un jurul unui nucleu, la
fel ca un sistem planetar in miniatura, umplut cu 99,999% spatiu gol. Acesta este cunoscut

sub numele de modelul atomic Rutherford, in stiinta fizicii cuantice si, dupa cum spunea dr.
Milo Wolff, in explorarea fizicii unui univers necunoscut.
Indiferent ce s-a stabilit in legatura cu electronii calatori in jurul nucleului precum
planetele, a fost o adevarata greseala! Daca ati invatat o asemenea idee, indepartati-va de ea
imediat: toate experimentele facute pentru a dovedi o structura centrala a electronului au fost
negative. (Wolff, 1990)
Spre deosebire de dr. Wolff, oamenii de stiinta moderni va vor spune ca atomii sunt
alcatuiti din undicule (particule unda), care sunt ceva ce actioneaza ca o particula atunci cand
cercetatorii o masoara ca pe o particula si actioneaza ca o unda atunci cand cercetatorii o
masoara ca pe o unda. Aceasta pare sa fie plauzibil in ecuatiile matematice, dar este imposibil
sa creezi un model fizic functional astfel. Cand stati in scaunul vostru, nu trebuie sa credeti ca
este un scaun pentru a sta confortabil in el.
Aproape toate modelele noastre stiintifice conventionale sunt enigme inconsistente si
totusi acestea nu sunt aproape niciodata discutate in mass-media tiparita. Ca rezultat, puteti
examina mediul vostru inconjurator chiar acum, in timp ce cititi aceste cuvinte, si puteti cu
usurinta sa il luati ca garantat, deoarece stitit la ce va uitati.
Lemn. Metal. Plastic. Sticla. Tesaturi. Spuma. Cunosc aceste lucruri, stiu cum sunt
facute. Erau aici ieri si vor fi aici miine: doar sunt moarte, inerte, lucruri lipsite de viata.
Problema materiei este ca nicio teorie aparuta nici macar nu incepe sa rezolve toate
paradoxurile ridicate de fizica cuantica. Stiinta actuala nu stie ce este cu adevarat materia. Nu
putem intelege aceasta suficient.
Cei mai multi oameni cred ca noi stim raspunsurile, dar niciun model actual nu a fost
capabil sa rezolve acest puzzle. Din fericire, suficienti oameni bine educati din punct de
vedere universitar au scris despre aceste probleme si au incercat sa le rezolve pe internet, care
stim ca este scurtatura pentru modelele conventionale.
Cu bogatia de cercetari care anterior au fost suprimate si care acum sunt disponibile pe
internet, putem construi un vast model superior al cosmosului, care rezolva paradoxurile si
raspunde criticilor. Aceasta necesita o mare cantitate de timp si de grija, ca sa spunem asa, iar
rezultatele le puteti gasi in seria mea de carti Convergenta, care se gaseste gratis on line.
Daca dorim sa cuprindem adevarata natura a materiei, trebuie sa intelegem ca
membrilor societatilor secrete, precum Ordinul Masonic, li se cere sa jure pe durerea mortii ca
vor ascunde pentru totdeauna si niciodata nu vor revela secretele Ordinului si ca pentru o Loja
Masonica Royala crima si tradarea nu sunt exceptate. (Duncan, 1986, Still, 1990).
Unul dintre ultimele secrete masonice este ca geometria este cheia ascunsa pentru a
descuia misterele Universului: Dumnezeu geometrizeaza. (Lawlor, 1985)

Figura 1: Emblema masonica

G-ul din logo-ul masonic simbolizeaza geometria, la fel de bine ca si pe Dumnezeu,
Marele Arhitect al Universului. Deasupra lui G este un compas si sub G este un teu de
tamplarie, acestea fiind principalele instrumente prin care un studiu al geometriei sacre in
quantum si/sau astrofizica, cea mai mica sau cea mai mare, nu vor fi aduse niciodata la
suprafata, in ochii publicului. Rev CG Finney a scris, in anii 1800, ca membrii Ordinului
Masonic sunt mandri ca ei detin controlul mass-media scrise in SUA, al guvernului, al
sistemului militar si al justitiei la cele mai inalte niveluri. (Finney, 1867)
In final, multi oameni incep sa inteleaga cat de mult este controlata mass-media din
SUA, in special cei care nu sunt americani si cei care folosesc activ internetul pentru mai mult
decat sa trimita emailuri sau mesaje instant.
Monumentele lui Marte a lui Richard Hoagland (1990) documenteaza cum o piramida
simpla cu patru fete, numita tetraedru, va determina zonele energetice cele mai active pe
planeta cand este dimensionata ca sa intre perfect intr-o sfera planetara. Cele mai evidente
semne ale acestei activitati sunt Marea Pata Rosie de pe Jupiter si Marea Pata Intunecata de
pe Neptun, pozitionate geometric. Observati similaritatea dintre aceasta diagrama si emblema
masonica in figura 1.

Figura 2: Tetraedrul cuprins intr-o sfera, aratand punctele de coordonate. (Hoagland, 2000)
Lucrarea Antigravitatia si Reteaua planetara a lui David Hatcher Childress ne arata ca
tetraedrul este doar una dintre cele cinci forme geometrice, cunoscute colectiv sub numele de
Solidele platonice, care afecteaza structura si comportamentul Pamantului. Dupa cum am scris
in al doilea volum al meu al Convergentei, Stiinta Unicitatii, alte planete din Sistemul Solar
arata, de asemenea, semnele acestor campuri.
In timp, vom avea date mult mai bune ca sa demonstram efectele acestor retele. Figura
3 arata octava Solidelor platonice, care ilustreaza teoria antica indiana despre cum corespund
spectrului culorilor curcubeului si al notelor intr-o pur diatonica scara majora.

Figura 3: Octava Solidelor platonice (Wilcock, 1999)

Heliofizicienii au descoperit ca Soarele are un camp magnetic octopolar. Un asemenea
camp ne arata toate punctele de coordonate pentru un octoedru, care se prezinta ca doua
piramide egiptene conectate baza-la-baza. Exista patru astfel de puncte pe ecuatorul Soarelui
care sunt cunoscute ca emit dusuri de particule de incarcare energetica, la fel ca un aspersor
care se invarte incet.
De patru ori in fiecare luna, Pamantul trece printr-o alta unda a acestor particule, care
sunt, de asemenea, incarcate pozitiv sau negativ. Daca conectati punctele energetice aflate pe
ecuatorul Soarelui cu Polul sau Nord si Polul sau Sud, octoedrul devine evident si putem
vedea ca este energie streaming ce iese din toate punctele sale.

Figura 4: Sablonul energiei octoedrice in Soare (Wilcock, 2000)

Daca scrierile antice sunt corecte, atunci geometria sacra trebuie sa fie ultima solutie a
problemelor si a paradoxurilor din fizica cuantica, stiinta materiei.
Dupa cum am documentat in al treilea volum al Convergentei, Cosmosul Divin, modelul
lui Rod Johnson se refera la fiecare paradox al fizicii cuantice si furnizeaza o solutie

geometrica la atat de indelung asteptatele mistere ale derivatiei constantei lui Planck,
constanta structurii fine, slaba/puternica ratie a fortei, originea si structura valentei
electronului, misterul incarcarii polaritatii etc.
Calea efectiva de a explica de ce aceste puncte stresante geometrice ies la iveala este
vibratia. Cercetatori credibili, cum ar fi dr. Hans Jenny si dr. Buckminster Fuller, ne-au aratat
ca toate cele cinci dintre geometriile Solidului platonic vor aparea natural cand vibrati o sfera
fluida la o anumita frecventa pura a sunetului.
Cu cat frecventa este mai mare, cu atat va deveni geometrie mai complexa. Daca
reduceti frecventa, geometria originala va iesi la iveala iarasi, in exact acelasi mod. De aceea,
dupa cum un fulg de nea cristalizeaza la un moment dat din activitatea apei, un anumit ton al
sunetului pur creeaza propriul tip de cristal in orice substanta fluida.

Figura 5: Aranjamente geometrice vizibile ale particulelor fine din interiorul unui strop de apa
vibrant (Jenny)
Nu spunem ca sunt obiecte literar geometric cristaline in interiorul acestor planete sau
in realitatea cuantica: mai degraba, geometria este forma cea mai simpla in care vibratia poate
fi vazuta in orice mediu natural, cum ar fi un lichid. Liniile formelor geometrice definesc zone
cu un grad mai scazut al presiunii decat al celor ce le inconjoara, si aceste presiuni mai inalte
ies in mod natural afara prin aceste zone, dupa cum putem vedea in punctele de pe ecutorul
Soarelui sau in Marea Pata Rosie a lui Jupiter.
Fluidul in cazul Universului este o energie medie non-fizica pe care o numim eter. Seria
noastra de Convergente, in special al treilea volum, ne da dovezi definitive ale existentei sale
si ale proprietatilor fluidice.
In geometria vibratiei, toate pierderile materiale sunt prinse in curgerea curentilor de
presiune care se aduna in punctele si liniile formei geometrice. Aceasta este similar cu modul
in care fierul umple si subliniaza liniile de camp ale unui magnet, facand astfel vizibila
geometria campului magnetic.
Un alt mod de a arata acest efect este prin imprastierea nisipului peste o toba si apoi
prin lovirea pe mijloc a acestei tobe: nisipul va forma gramajoare departate geometric langa
capul tobei. Cateodata sunt vizibile, de asemenea, linii.
MANDALA UNIVERSALA
Acum, haideti sa gandim in stil mare, cu adevarat mare! Imaginati-va ca galaxia este ca
un fir de nisip in Univers. Imaginati-va ca Universul insusi este umplut cu o sursa de energie,
care este vibratorie, si are anumite calitati, care sunt similare unui fluid.

In modelul pe care-l propunem, curentii de presiune din Univers vor face ca aceste
galaxii sa alunece natural intr-un aliniament cu marginile matrixului unui sablon geometric si,
ca rezultat, va arata mai mult ca o mandala indiana antica.
Stim ca galaxiile se aduna impreuna in ciorchini largi, cunoscute sub numele de
superciorchini, si ca adesea pot fi gasite sub o forma sferica. Fiecare superciorchine poate
contine miliarde de galaxii in interior.
Natural, o persoana obisnuita presupune ca acesti superciorchini sunt imprastiati
aleatoriu in Univers, nimic mai mult decat consecinta unui exploziv Big Bang unde nimic a
explodat pentru a deveni Cosmosul pe care-l stim acum. Haideti sa aruncam o privire la
observatiile stiintifice si la harta superciorchinilor pe care au aratat-o dr. E. Battaner si dr. E.
Florido. In ziarul intitulat Universul Carton de Oua, ei au scris:
Distributia superciorchinilor in vecinatatea superciorchinilor locali prezinta o foarte
remarcabila periodicitate, pe care unele dintre retele trebuie sa-si potriveasca structura
observata la scara larga. O tabla de sah tridimensionala a fost sugerata.
Existenta acestei retele este cu adevarat o provocare pentru modelele teoretice sugerate;
in acest caz, totusi, identificarea adevaratului octoedru este atat de clar si reteaua este atat de
evident bine definita astfel incat o inspectie directa este cinstita. (E. Battaner, E. Florido, 1998)

Figura 6: Cele doua octoedre largi mai apropiate de Calea Lactee (Battaner si Florido, 1997)
Un desen care valoreaza cu adevarat mai mult decat mii de cuvinte si rezultatele
evidente ale acestei descoperiri spaniole ne furnizeaza una dintre cele mai fantastice si de
netagaduit confirmari pentru Convergenta noastra modelul Cosmosului Divin. In opinia
noastra, aceasta este la fel de importanta ca si descoperirea lui Nicolaus Copernic ca Soarele
era in centrul Sistemului Solar.
Totusi, indata ce stim ce sa cautam, o cautare Google despre Octoedrul Battaner ne
aduce imediat 15 indicii din intreaga lume de informatii on line care ar fi putut sa acopere
aceasta descoperire fantastica! Chiar si mai interesant: aceasta informatie circula de aproape
10 ani! De ce, atunci, este atat de total si complet obscura? [vezi Appendix 1] Ar putea fi
faptul ca aceste descoperiri merg prea aproape de secrete masonice despre natura Creatiei?
Cu ajutorul publicitatii pe internet, aceste structuri geometrice evidente in Universul
nostru vor deveni in curand o alta piesa a cunoasterii comune pentru modelele astrofizice noi,
pe care ajutam sa le aducem pe scena omenirii.

Intrebarile generate de aceasta descoperire au fost efectiv inchise prin simple referinte
la plictisitoarea, ciudata idee ca ele sunt cauzate de filamentele magnetice ale Universului. Sa
consideram urmatorul text din Caltech, intitulat Structura la scara larga si campurile
magnetice:
Reteaua de filament, daca este magnetica la origine, trebuie sa fie subiectul unor
restrictii magnetice. Cea mai simpla potrivire a gratarului cu aceste restrictii este reteaua
carton de oua, formata de incheieturile octoedrului la varfurile lor.
Acest univers carton de oua ar avea o cantitate mai mare de materie printre muchiile
octoedrului, care ar fi locurile superciorchinilor. In afara filamentelor ar fi viduri largi, lipsite
de campuri magnetice.
Aceste speculatii teoretice sunt compatibile cu observatiile prezente ale structurii scalare
largi, asa cum este desenata de distributia superciorchinilor. Sunt usor de identificat cel putin
patru dintre aceste gigantice octoedre in termeni reali, care alcatuiesc suportul observational
pentru universul carton de oua.
Doua dintre ele, acelea care sunt cele mai apropiate si de aceea identificata cel mai
ambiguu, sunt reproduse in Figura 22 [aceasta este imaginea pe care o vedem in Figura 7].
Aproape cei mai importanti superciorchini in Catalogul Einasto si altii (1997), la fel ca si
aproape cele mai importante viduri in Catalogul Einasto si altii (1994) pot fi localizate in
structura octoedrica (Caltech, editia 2003).
Daca cititi paragraful de mai sus cu atentie, veti observa ca cercetatorul Caltech spune
ca cel putin patru dintre octoedre pot fi vazute cu usurinta. Nimeni nu poate schimba acest
fapt: este pur si simplu o alta piesa de date care trebuie sa fie incorporata intr-o cosmologie a
Universului adecvata.
Este important sa-ti dai seama ca aceasta structura tabla de sah merge atat de departe in
functie de cat de capabile sunt instrumentele noastre sa masoare. Intregul Univers de
superciorchini galactici pare a fi aranjat intr-un matrix gigantic de numere nesfarsite de
octoedre care se potrivesc perfect impreuna, ca un nesfarsit carton de oua, stivuite cel putin pe
trei randuri. Singura problema cu acest articol este ca nu exista nicio cale de-a modela un
octoedru cu campurile magnetice conventionale din laborator.
Putem, totusi, sa-l configuram cu usurinta folosind dinamica fluidelor. Aceasta aduce
insa in discutie notiunile suprimate ca exista ceva asemanator cu un fluid, non-fizic mediu
eteric in Univers, sursa a intregii materii fizice, despre care seria Convergente discuta foarte
detaliat.
O DIAGRAMA CONVENABILA A UNIVERSULUI
Deja stim ca fondul energetic de microunde cosmice al Universului este sferic si ca toti
superciorchinii sunt intr-o zona plata, ca o prajitura, in mijlocul acestei sfere. De aceea
matrix, cand este privita de la varf in jos, ar trebui sa arate ca un cerc cu un sablon de
diamante in el, similare cu o floare de lotus.
Invariabil, oamenii ar intampina dificultati ca sa vizualizeze aceasta, astfel incat ne-am
dat seama ca ar trebui sa facem o diagrama. Indata ce o vizualizare corecta a aparut in ochii
mintii, ii ia in jur de 30 secunde ca sa-si dea seama ca imaginea deja este stiuta, ca fiind cea
din mediul unui camp de grau viu.

Figura 7: Formatiuni pe un camp englezesc, la Woodborough, 13 august 2000

Ceea ce vedem intr-o formatiunea pe camp din figura 7 este o vedere simplificata a
structurii Universului, privita de la varf in jos. Forma de diamant a octoedrului poate fi vazuta
conectand fiecare triunghi (maro inchis), catre triunghiurile de jos (maro deschis), pe masura
ce ne mutam de la partea exterioara a cercului catre centrul sau.
Este adevarat ca, daca am fi sa construim aceasta diagrama pe hartie, ar fi cel mai bine
sa o redam in intregime prin linii drepte. Totusi, o diagrama cu linii drepte ar fi probabil mai
greu de vazut intr-un mediu asemanator campului de grau.
De aceea, este chiar satisfacator ca in final sa descoperim structura Universului doar ca
sa ne dam seama ca solutia deja statea acolo pentru noi, pusa, aparent, de o inteligenta nonumana cu aproape trei ani mai devreme!
UNIVERSUL ESTE UN FRACTAL
In Reteaua octoedrului de fractali a structurii scalei largi, dr. Battaner sugereaza ca
geometria matrixului octodrului este fractal, insemnand ca are asemanari proprii la toate
nivelurile. Octoedrele mai mari sunt facute din octoedre mai mici, care la randul lor sunt
facute de octoedre chiar si mai mici si asa mai departe, la infinit. Aceasta este in conformitate
cu invatatura antica Precum sus asa si jos, ideea potrivit careia Creatorul este reflectat in toate
lucrurile.
Totusi, pana acum o luna, nu stiam daca toate octoedrele mai mici din matrix se
asambleaza cu adevarat intr-un singur, vast octoedru. Exista o formatiune enigmatica pe
camp, aparuta in West Kennett Long Barrow la 4 august 1999, vazuta aici in Figura 8, care
sugereaza ca acesta este intr-adevar modul in care Universul functioneaza.

Figura 8: Formatiune pe camp, englezeasca, la West Kennett, 4 august 1999, aratand sablonul
octoedrului fractal
Pe 3/3/3, dr. David Whitehouse a publicat un articol, in BBC - Stiri on line, ce pare sa
confirme acest concept de fractal al Universului. Articolul discuta munca dr-lui Max Tegmark
privind proba anizotropica a undelor a lui Wilkinson, care a fost lansata in 2001.
Aceasta dovada este proiectata sa masoare schimbarile minore de temperatura in
radiatia fondului undelor cosmice din Univers, care este considerat a fi ecoul Big-Bang-ului,
radiatia originala din care Universul a fost creat. Ceea ce urmeaza este un citat din acest
articol.
Dr. Tegmark si colegii sai prezinta Fondul Undelor Cosmice ca o sfera: Intregul
Univers observabil este in interiorul acestei sfere, iar noi suntem in centrul ei. In aceasta,
echipa a gasit ceva neprevazut si de neexplicat in simetria fondului undelor cosmice. Pentru a
produce cea mai buna imagine de pana acum a fondului undelor cosmice, dr. Tegmark a
indepartat toate sursele de contaminare, radiatiile de fond, si a lasat doar fondul cosmic in
sine.
Variatiile previzibile in intensitatea fondului undelor cosmice s-au dovedit a fi foarte
greu de detectat, asfel incat doar in 1992 au putut fi vazute. El a adaugat: Am gasit ceva foarte
bizar: exista niste structuri suplimentare si de neexplicat in fondul undelor cosmice. Ne
asteptam ca fondul de microunde sa fie cu adevarat izotropic si sa nu aiba vreo directie
preferata in spatiu, dar nu aceasta a fost situatia.
Privind la simetria fondului undelor cosmice si masurand componentele sale (numite
tehnic octopol si quadropol), cercetatorii au scos la iveala un sablon curios. Ei se asteptau sa
nu vada niciun sablon si, in final, au observat ca nimic nu era intamplator.
Componentele octopol si quadropol sunt aranjate pe o linie dreapta ce traverseaza cerul,
de-a lungul unui ecuator cosmic. Aceasta este ciudat. Nu credem ca se datoreaza contaminarii
fondului, a spus dr. Tegmark. Aceasta ne-ar putea spune ceva despre forma spatiului la o
scara mai mare. Nu ne asteptam la aceasta si inca nu putem explica.
S-ar putea sa insemne ca fondul undelor cosmice este mai concentrat in unele directii
decat in altele. Unele teorii despre structura Universului prezic aceasta, dar evidentele
observationale care sa le demonstreze ar fi o descoperire majora. (Whitehouse, 2003)

Figura 9: Structura octopolara/quadropolara a fondului undelor cosmice in univers.

SUMAR SI CONCLUZII
Aici sunt sase puncte-cheie care nu sunt articulate foarte clar in citatul de mai sus:
1. O formatiune octopolara pe suprafata unei sfere ne da toate coordonatele de-a juca
conectarea punctelor.
2. Aceasta descoperire confirma sugestiile Bataner si altii, precum ca structura
octoedrului ar continua, ca un fractal, in intregul Univers de superciorchini.
3. Campul magnetic al Soarelui este, de asemenea, o combinatie a formatiunilor
quadropolare si octopolare. Aceasta ne indica o conexiune fractalica/holografica
dintre Soare si Univers: aceeasi structura de baza la diferite niveluri de marime.
4. Cercetarile japoneze, ruse si franceze in fizica microciorchinilor au demonstrat ca
atomii au tendinta naturala de-a se grupa impreuna intr-un Solid platonic cu o
structura cristalina, cum ar fi octoedrul. Formand acesti ciorchini, ei isi pierd orice
individualitate diferentiata si toti norii lor de electroni se indreapta spre un nucleu
central. Aceasta invinge total modelul particulei atomice. (Sectiunea 3.4, Cosmosul
Divin)
5. Norii de electroni M = 2 si L = 2, o structura orbitala de baza in aproape toti atomii,
infatiseaza, de asemenea, coordonatele octoedrului (Figura 2.2, Cosmosul Divin)
6. Cercetarile lui Ray Tom arata ca toate nivelurile diferite de marimi de care discutam
sunt interconectate cu precizie de factorul de expansiune armonica 34560.
(Sectiunea 7.8, Cosmosul Divin)
Evidenta pe care am prezentat-o in acest articol sugereaza ca structura Universului este
derminata precis de vibratie, la toate nivelurile de marime. Daca frecventa vibratiei creste,
atunci geometria insasi devine mult mai complexa.
Daca geometria atomilor si a moleculelor asa-numitei materii fizice se schimba, atunci
ce se intampla cu materia? Trebuie sa facem un salt dincolo de limitele gandirii stiintei
conventionale si sa ne imaginam posibilitatile. Se pare ca omul Iisus a venit aici ca sa ne arate
ce ar trebui sa fim toti capabili sa facem in viitor: Precum eu fac aceste lucruri, tot asa ar
trebui si voi sa le faceti, si chiar lucruri mai marete, pentru ca eu ma duc in Tatal meu. (Biblia,
Ioan 14:12)
Unele idei ale lumii noastre ca un matrix bazat pe reguli in care unele dintre aceste
reguli, precum ar fi gravitatia, pot fi sparte s-ar putea, pana la urma, sa nu fie atat de departate
de realitate.

Eliberati-va mintea!
Nu exista nicio lingura! (spoon)