Contextul si intelegerea sa.

Cuvinte cheie: Context, cunoastere, arhitectura.

Titlul:

Intelegerea contextului reprezinta apropierea de el si in acelasi timp privirea intr-un mod obiectiv
asupra sistemului in care se incadreaza. Aceasta obiectivitate poate fi comparata de asemenea cu
autorul detasat care ne spune o poveste.

Prezentarea ideii:

Aceasta poveste pe care arhitectul o spune, este transmisa nu prin viu grai ci prin operele sale
care transmit sau nu o emotie prin simpla lor prezenta intr-un spatiu. Aceasta prezenta poate fi
benefica spatiului respectiv sau din pacate poate duce la pierderea unui sens comun. Aceasta
situatie in urma amintita, se poate regasi din pacate in multe cartiere bucurestene, in care din
diferite motive, au luat nastere piese de arhitectura care nu au avut nici o legatura cu
contextual in care si-au facut aparitia.

Pentru un arhitect este necesar sa cunoasca si sa studieze zborul pasarilor pentru a intepreta
defapt spatiul (Vitruviu). Pentru a evita aceasta constructie lipsita de sens si fara nici o legatura
cu contextual din care face parte, arhitectul trebuie sa cunoasca acel spatiu in tot ansamblul lui.
Cum poti sa cunosti mai bine un ansamblu? Atunci cand vine vorba de detalii, apropierea
efectiva a unui pieton cu privirea unui arhitect este foarte sugestiva. Insa, pentru a intelege un
ansamblu este foarte important sa ai capacitatea de a te detasa de obiect, de materialitatea lui si
sa observi din exterior, precum o pasare modul in care acea viitoare opera arhitecturala urmeaza
sa interactioneze cu ceea ce se intampla in jur. Cu restul cladirilor, cu orasul in sine, cu circulatia
si de ce nu, ducandu-ne mai departe cu istoria locului si cu intelegerea parcursului devenirii sale
a ceea ce este in prezent.

Aceasta cunoastere este foarte pretioasa si este foarte important pentru un arhitect sa invete sa
zboare. Abia atunci putem spune ca proiectantul este cu adevarat arhitect, cand poate sa aduca
poezia in creatia sa, intelegand contextul, respectandu-l si oferindu-i libertatea de manifestare,
intrand intr-o coexistenta, asa cum societatea coexista cu urbanitatea.