Domeiul public:
Din toate timpurile s-a simtit necesitatea de a se scoate de sub incidenta
regulilor dr privat o categorie de bunuri care fiind destinate folosntei
intregii colectivitati trebuiau sa fie conduse de reguli speciale,derogatorii
de la dr comun.
Asemenea bunuri considerate de mare imp pt satisfacerea intereselor
sociale au format treptat domeniul public.
Notiunea de domeniu isi are originiea in lat dominuim-stapanire
,propretare si dominus-proprietar.
In doctrina s-a sustiunut unanim ca bunurilor din domeniul public li se
aplica un reg jur special exorbitant,derogatoriu de la dr comun.
De-a lungul vremii,doctrina privind domeniul public a incercat sa
raspunda unor probleme precum:
stabilirea naturii juridice a dr exercitat asupra bunurilor
domeniului public si a titularului acestui drept
stabilirea sferei de intindere a domeniului public
caracteristicilor reg inalienailitatii bunurilor apartiand
domeniului public
Dreptul roman -atunci bunurile se aflau in bunuri aflate in patrimoniu
si bnuri aflate in afara patrim,patrimoniul constituind totalitatea dr si a
dat unor persoane susceptibile de a fi evaluate in bani.
Autorii moderni fac,de regula clasificarea bunurilor aflate in afara
patrimoniului-res comunnes,res publice ,res universitatis ,res divini iuris.
Toate aceste bunuri sunt afectate uzului publicului ,fie datorita folosintei
directe,iimediate, fi ca o consecinta a destinatiei lor.
In veciul dr franccez, in perioada monarhiilor absolute,domeniul public
nu putea fi separat din dom privat al monarhului,ambele fiind propr
monarhului.
Ca o contrapondere a puterii regale s-a dez pr inalienabilitatii domeniului
public,consacrat in 1566 pt prima data.Ca urmare a Revolutiei Franceze
din 1789,regele a fost deposedat de domeniul sau ,natiunea franceza fiind
declarata proprietara domeniului public.
1790-Franta-cod domenial prin care s-a trecut propr asupra dom public
de la rege la natiune si s-a trecut in domeniul national toate propr
producatoare de venituri,atlaturi de bunurile afectate uzului tuturor.
Primul autor francez care a reluat delimitarea intre domeniul public si
cel privat subliniind totodata caract relativ al inalienabilitatii bunurilor
domeniului public a fost Victor Proudhoc.
Un domeniu al suvernaitatii, un domeniu public si unul privat-clasif de
mai sus.In ce priveste inalienabilitatea,a sustiunut ca ea nu poate fi
absoluta pt ca atunci cand bunurile dom public nu mai servesc unor fol
generale,ele pot fi transferate si instrainate.
Teoriile perioadei interbelice:
Spre sf sec 19,inceputul sec 20,doctrina franceza si romaneasca au fost
preocupate de stabilirea criteriilor de delimitare a bunurilor apartinand
domeniului public si ,implicit a dr pe care statul prin aut sale il
exercita asupra acestora.
4 teorii:
1. a delimitarii criteriul afectarii acestor bunuri uzului
public, consideranduse ca din domeniul public fac parte
bunurile afectate folosintei tuturor si asupra carora
administratia nu are un drept de proprietate.-Teoria
folosintei generale si a inexistentei unui drept de
proprietate;
2. Teoria dr de proprietate-s-a sustiunut ca administratia
dispune de un dr de propr asupra bunurlor domeniului
public,acesta fiind alcat din bunuri afectate uzului
tuturor,bunuri inalienabile si imprescriptibile ,spre
deosebire de bunurile din domeniul privat al administratiei
care nu sunt afectate fol tturor,fiind alienabile si
prescriptibile.
3. Teoria interesului general-bunurile destinate satisfacerii
unui interes general sunt bunurile ce apartin domeniului
public
4. Teoria servicului public-bunurile destinate realizarii unui
serviciu public sunt bunuri ce apartin domeniului public.