Dobandirea increderii in sine cere depasirea dependentei de ceilalti.

Si prin acest lucru nu

ne referim numai la ajutorul pe care -l primim de la ceilalti si si la ajutorul pe care ne place
sa-l acordam, in schimbul sentimentului de a fi importanti , de a fi indispensabil celorlalti.
Suntem dependenti de ceilalti atunci cand depindem de ei sa ne accepte, sa ne rasplateasca
si sa ne laude atunci cand am facut un lucru bun. Depasirea acestei nevoi, tine de
autoeducare, si daca este depasita, aduce mult a incredere in sine, increderea ca suntem
valorosi fara ca altcineva sa ne considere astfel.
Nimeni nu te poate dezamagi daca nu depinzi de nimeni. Nimeni nu te poate rani,face
nefericit, singur, nervos sau dezamagit daca nu esti dependent de ei pentru bunastarea,
inspiratia, dragostea, motivatia ta.

Persoana care are incredere in sine este capabila sa faca fata provocarilor cu capul sus,
fara a se victimiza, fara a reinterpreta lucrurile din punctul ei de vedere. Persoana lipsita
de incredere va incerc a sa manipuleze situatia, controlul fiind unul din tiparele mintii
noastre, alaturi de nevoia de aprobare, frica de respingere.

Iata ce sta in calea increderii de sine:

Comformismul. Trebuie sa ajungem sa intelegem ca nu depindem de aprecierea

celorlalti.
Compararea noastra cu ceilalti- este un semn de lipsa de incredere. Niciodata
compararea nu poate fi satisfacatoare, intotdeauna se va ivi cineva mai bun intr -un
anumit domeniu, dar fiecare are talentul lui si circumstante/factori diferiti care fac
compararea lipsita de relevanta.
Competitia-distrugatorul creativitatii. Suntem aici pentru a crea, nu pentru a
competitiona.Concuram impotriva celorlalti atunci cand nu avem incredere in noi. Asa
ca o persoana competitiva va avea nevoie intotdeauna de cineva pen tru a-si dovedi
valoarea, in timp ce persoana cu incredere in sine nu se va uita in curtea vecinului,
pentru ca isi doreste ca el in sine sa fie excelent prin ceea ce face: Singura
competitie este cu el insusi, pentru a obtine dezvoltare personala si exc elenta in
ceea ce face.
Lauda-este incredibil la cat de multe lucruri sunt capabili oamenii sa renunte pentru
ea: concedii, sanatate, ei acceptand multe ore de lucru peste program la servici,
totul pentru aprobare si apreciere. Cautarea aprobarii poate de veni sensul vietii
unora: obtinerea aprobarii partenerului de viata, a sefului, fiind ceea ce iti da
valoarea. In mod contrar, de fiecare data cand faci o greseala, si nu esti aprobat de
cei din jur, te simti inferior celorlalti. Si oricat de mult ai incer ca sa te ridici la
asteptarile celor din jur, nu doar risti sa devii compulsiv, dar nici nu vei reusi, pentru
ca i-ai ridicat pe ceilalti pe un piedestal, unde ti -e greu sa ajungi. Si oricum,
intotdeauna vor exista oameni care vor avea si mai multi bani, s i mai mare autoritate,
sau case mai frumoase. Este inutil sa iti constitui din aceste lucruri valori personale.
Adevaratele valori se afla in interiorul tau.
Recunoasterea confirmarea ca o persoana a facut tot ce i -a stat in putinta in
realizarea sa personala. Dezvoltarea acestei nevoi de a primi recunoastere personala
 isi are locul in copilarie, cand unii parinti construiesc sistemul de valori gresit, atunci
cand isi lauda copilul: Ce baiat bun, mi -a adus flori de ziua mea. astfel copilul va
asocia gestul cu posibilitatea de a -si creste valoarea sa in ochii mamei. In
subconstientul nostru avem foarte multe astfel de asocieri care ne -au format
caracterul si ne motiveaza actiunile.

Cheia pentru depasirea tuturor acestor capcane este acceptarea de sine, asa cum suntem,
cu calitati si defecte. Un om increzator nu se va lauda cu succesele sale, de fapt, o astfel
de persoana are o lipsa de incredere mare, daca are nevoie de admiratia celor din jur pentru
a-si confirma valoarea. Dezvoltarea increderii in sine nu inseamna dezvoltarea egoului, cum
ar putea crede multi, ci acceptarea ca suntem indivizi unici, demni de a fi iubiti, asa cum
suntem.