Si prin acest lucru nu ne referim numai la ajutorul pe care-l primim de la ceilalti si si la ajutorul

pe care ne place sa-l acordam, in schimbul sentimentului de a fi importanti, de a fi indispensabil

celorlalti.

Suntem dependenti de ceilalti atunci cand depindem de ei sa ne accepte, sa ne rasplateasca si sa

ne laude atunci cand am facut un lucru bun.

Depasirea acestei nevoi, tine de autoeducare, si daca este depasita, aduce multa incredere in
sine, increderea ca suntem valorosi fara ca altcineva sa ne considere astfel.

“Nimeni nu te poate dezamagi daca nu depinzi de nimeni. Nimeni nu te poate rani, face nefericit,
singur, nervos sau dezamagit daca nu esti dependent de ei pentru bunastarea, inspiratia,
dragostea, motivatia ta.”

Persoana care are incredere in sine este capabila sa faca fata provocarilor cu capul sus, fara a se
victimiza, fara a reinterpreta lucrurile din punctul ei de vedere. Persoana lipsita de incredere va
incerca sa manipuleze situatia, controlul fiind unul din tiparele mintii noastre, alaturi de nevoia
de aprobare, frica de respingere.

Iata ce sta in calea increderii de sine:

Comformismul
Este bine sa ajungem sa intelegem ca nu depindem de aprecierea celorlalti.

Compararea noastra cu ceilalti

Este un semn de lipsa de incredere. Niciodata compararea nu poate fi satisfacatoare,
intotdeauna se va ivi cineva mai bun intr-un anumit domeniu, dar fiecare are talentul lui si
circumstante/factori diferiti care fac compararea lipsita de relevanta.

Competitia
Distrugatorul creativitatii. Suntem aici pentru a crea, nu pentru a competitiona.Concuram
impotriva celorlalti atunci cand nu avem incredere in noi. Asa ca o persoana competitiva va avea
nevoie intotdeauna de cineva pentru a-si dovedi valoarea, in timp ce persoana cu incredere in
sine nu se va uita in curtea vecinului, pentru ca isi doreste ca el in sine sa fie excelent prin ceea
ce face: ” Singura competitie este cu el insusi, pentru a obtine dezvoltare personala si excelenta
in ceea ce face.”

Lauda
Este incredibil la cat de multe lucruri sunt capabili oamenii sa renunte pentru ea : concedii,
sanatate, ei acceptand multe ore de lucru peste program la servici, totul pentru aprobare si
apreciere.

Cautarea aprobarii poate deveni sensul vietii unora : obtinerea aprobarii partenerului de viata, a
sefului, fiind ceea ce iti da valoarea.

In mod contrar, de fiecare data cand faci o greseala, si nu esti aprobat de cei din jur, te simti
inferior celorlalti. Si oricat de mult ai incerca sa te ridici la asteptarile celor din jur, nu doar risti sa
devii compulsiv, dar nici nu vei reusi, pentru ca i-ai ridicat pe ceilalti pe un piedestal, unde ti-e
greu sa ajungi. Si oricum, intotdeauna vor exista oameni care vor avea si mai multi bani, si mai
mare autoritate, sau case mai frumoase. Este inutil sa iti constitui din aceste lucruri valori
personale. Adevaratele valori se afla in interiorul tau.

Recunoasterea
Confirmarea ca o persoana a facut tot ce i-a stat in putinta in realizarea sa personala. Dezvoltarea
acestei nevoi de a primi recunoastere personala isi are locul in copilarie, cand unii parinti
construiesc sistemul de valori gresit, atunci cand isi lauda copilul: “Ce baiat bun, mi-a adus flori
de ziua mea.” astfel copilul va asocia gestul cu posibilitatea de a-si creste valoarea sa in ochii
mamei. In subconstientul nostru avem foarte multe astfel de asocieri care ne-au format
caracterul si ne motiveaza actiunile.

Cheia pentru depasirea tuturor acestor capcane este acceptarea de sine, asa cum suntem, cu
calitati si defecte. Un om increzator nu se va lauda cu succesele sale, de fapt, o astfel de
persoana are o lipsa de incredere mare, daca are nevoie de admiratia celor din jur pentru a-si
confirma valoarea.

Dezvoltarea increderii in sine nu inseamna dezvoltarea egoului, cum ar putea crede multi, ci
acceptarea ca suntem indivizi unici, demni de a fi iubiti, asa cum suntem.

Robert Anthony Bourdain