Curs 1 27.02.

2013

CEDO

Grile inm la examen

Un partial ( nota >7)

Conventia europeana comentata - Barsan

Tratat de drept international si drept european al drepturilor omului - Jean-Francois

Renucci

CEDO - Radu Chirita

Jurisprudenta
siteul CC

1
siteul CEDO
Drepturile omului, dreptul comunitar, dreptul uniunii europene nu sunt nationale.
CEDO a creat aceasta ramura de drept.

Prima hotarare CEDO a fost LAWLESS c. UK (anii 68)

Un grup de persoane din Irlanda a facut o petitie(facuta la tot ce misca). La momentul
respectiv in Marea Britanie era o forma de razboi civil intre armata Britanica, politia
Britanica si armata Republicana Irlandeza( razboi in adevaratul sens al cuvantului).
Britanicii nu puteas stapanii situatia, iar de aceea au adoptat Legea antiterorismului (sau
antiterorista)prin care zicea:
Pentru persoanele acuzate de terorism se suspenda exercitarea urmatoarelor drepturi
fundamentale : prejumtia de nevinovatie
dreptul la asistenta juridica
.......................
Legea permitea construirea de inchisori speciale, infintarea de instante speciale, tehnici
speciale de interogare(bataie, pandulul palestinian, privarea de somn)
Cativa irlandezi au trimis o plangere la tot ce misca inclusiv CEDO. Judecatorii au vazut
ca legea antiterorismului incalca jumate din normele CEDO, astfel incat au obligat statul
Britanic sa le plateasca partilor vatamate niste bani(7mii lire fiecare) (desi nu este
prevazut de conventie) Marea Britanie a abrogat legea ulterior.

A doua hotarare CEDO a fost Afacerea lingvistica Belgiana c. Belgia (anii 69)
A fost data o lege prin care se impartea administrativ Belgia(zona flamanda, zona valona,
zona franceza). Bruxellul era in zona franceza inconjurata de flamanzi. Nu puteai sa iti
duci copilul sa invete in satul de langa sa invete o alta limba. O gramada de francezi care
stateau in zona flamanda si nu vroiau ca si copii lor sa faca scoala in flamanda si invers.
Cativa oameni s-au adresat curtii. Curtea a constatat ca acea lege administrativa
incalca prevederile CEDO. A obligat statul sa plateasca. Statul a abrogat legea.

A treia hotarare a fost contra Frantei.

Golden c. UK - inventia dreptului de acces la justitie

2
 Notiuni generale

Clasificari:

1. Drepturi si libertati fundamentale si drepturi si libertati

nefundamentale(nonfundamentale)

Drepturile fundamentale sunt acele interese ale unei persoane care se

caracterizeaza prin aceea ca reprezinta in egala masura niste valori ale unei societati date
le un moment dat.
Drepturile nefundamentale sunt toate celelalte.

Orice societate la un anumit moment istoric este fondata pe niste principii pe baza
caruia s-a construit acea societate. Daca se lipseste de aceste principii nu mai e aceeasi
societate. O parte din acele principii se refera la drepturi sau libertati recunoscute unei
persoane, iar acele drepturi si libertati sunt acelea fundamentale. Ele nu sunt aceleasi in
aceeasi societate si in acelasi moment istoric. (ex la noi e egalitate intre barbati si femei,
in Arabia Saudita nu; Dreptul de a fi botezat acum si acum 500 de ani)
O parte din drepturile religioase sunt si ele fundamentale. Aztazi dreptul de a ne
alege religia este unul fundamental. Acum 200 de ani era dreptul de a ne o manifesta cum
scrie la carte.
Sunt drepturi care in orice societate si in orice moment sunt drepturi
fundamentale(ex. dreptul la viata), altele se schimba de la o perioada la alta(ex. acum 300
de ani libertatea de exprimare nu era un principiu pe care se fondau societatile atunci.
Astazi este un drept fundamental). O societate de astazi, sau un stat de astazi in care nu
este permisa libera exprimare este o societate identica din punct de vedere al valorilor cu
asta pe care declaram ca o avem?
Lista este foarte greu de facut si evolueaza in timp.
Clasificarea este foarte importanta deoarece drepturile fundamentale ale persoanei
au valoare constitutionala. In consecinta o lege sau o norma care le aduce atingere este o
lege sau o norma neconstitutionala. Cele nefundamentale( ex. dreptul de a te inscrie la
gradinita) pot ca prin lege sa fie modificat continutul acelor drepturi cand vreau, cum
vreau, deoarece drepturile nefundamentale sunt de regula create tot prin legi. Drepturile
fundamentale sunt de regula create prin constitutie sau prin norme cu valoare
constitutionala si pe care legile nu le pot modifica.
Consecinta logica este ca drepturile fundamentale sunt cele trecute in constitutie.
Sunt unele drepturi care nu sunt prevazute in constitutie, dar care sunt drepturi
fundamentale ( ex. interdictia discriminarii, egalitatea in drepturi intre femei si barbati -
orice lege care ii aduce atingere este declarata neconstitutionala constant de catre CC). De
asemenea sunt unele drepturi trecute in constitutie care nu sunt fundamentale (dreptul de
a-ti mostenii parintii - poate fi modificat prin lege asa cum se doreste)

3
 Drepturi si libertati

Drepturile sunt acele interese care sunt recunoscute unei persoane, dar incalcarea
lor afecteaza de o maniera importanta intreaga societate astfel incat titularul acelor
drepturi este obligat sa si le exercite
Libertatiele sunt acele interese recunoscute unei persoane a carei incalcare o
afecteaza doar pe aceasta, astfel incat persoana in cauza poate sa decida in mod liber daca
isi exercita sau nu libertatea.
Toate drepturile si libertatile fundamentale sunt in linii mari niste principii sau
niste valori pe care este construita o anumita societate. La a noastra sunt in principiu cele
care apar in constitutie. Ele se clasifica in doua:
- unele care sunt foarte importante ca si principiu, dar incalcarea lor nu
afecteaza intreaga societate decat intr-o mica masura. Incalcarea unui drept
afecteaza persoana in cauza si atat.( Toti avem dreptul la intimitate. Daca se fac publice
anumite chestii care tin de intimitatea lui X, societatea nu este afectata intr-o maniera atat
de mare daca se afla acele chestii publice( x s-a scarpinat in cap). Il afecteaza doar pe X.
Dreptul la intimitate este o libertate;
Proprietarea - Daca X are o sticla de suc si ii da foc, o adunca, o distruge nu afecteaza nu
afecteaza societatea in nici un fel. Il afecteaza pe X. De aceea dreptul de proprietate este
o libertate. Pot sa aleg daca mi-l exercit sau nu.
Libertatea de exprimare - libertate, pot sa spun ce vreau sau sa tac)
-altele care sigur ca sunt recunoscute unei persoane dar, prin incalcalea lor
priveste societatea in ansamblul ei. (dreptul la instanta independenta - afecteaza
intreaga societate, daca nu ar fi ar afecta increderea in justitie, nu pot sa aleg daca mi'l
exercit sau nu; interdictia torturii - Daca legea ar permite tortura, iar X ar fi torturat la
politie, faptul ca X e torturat afecteaza din punct de vedere al sigurantei intreaga
societate, pe langa faptul ca e afectat si X personal. De aceea este un drept iar nu o
libertate. Indiferent daca X este de acord cu tortura sau nu statul sau cei care o fac vor
raspunde.

O parte dintre exemple de mai sus sunt in principiu valabile, dar nu intotdeauna.
O parte din libertati in anumite situatii speciale devin drepturi si o anumita parte
din drepturi in anumite situatii devin libertati.
Dreptul de proprietate - Daca am un tablou de Picaso nu pot decide liber sa fac ce
vreau cu el (sa il desenez, sa il distrug). In aceasta situatie este un drept si nu libertate. Nu
pot sa decid de capul meu ce fac cu bunul respectiv. Bunul intereseaza intreaga societate
si nu numai pe mine. Valoarea lui, dincolo de cea financiara, tine de "patrimoniul
umanitatii" si nu pot face ce vreau cu el.
Libertatea de exprimare este de obicei o libertate, dar daca X este liderul unei
miscari politice de prin Turcia sau Ucraina. Ceea ce spune sau nu spune X nu il afecteaza
doar pe el. In anumite situatii speciale anumite vorbe sau lipsa anumitor vorbe pot afectua
intreaga societate si nu doar persoana in sine. Chiar daca libertatea de exprimare este in
principiu o libertate, sunt situatii in care ele devin drepturi.

4
 Libertatile sunt alea pe care daca vreau pot sa nu mi le exercit. Orice libertate
include atat o chestie negativa cat si una pozitiva(Libertatea de exprimare - dreptul de
a spune ce vreau cat si dreptul de a nu spune ce vreau), pe cand drepturile nu includ
chestia aia negativa, ci doar aia pozitiva( dreptul de a nu fi torturat - nu am si dreptul
de a fi torturat. Daca X vrea sa se tortureze singur, statul nu trebuie sa ii ofere sprijin
pentru asa ceva.
Una dintre marile discutii din zona asta la acest punct este dar si daca dreptul la
viata este un drept sau o libertate, consecintele fiind majore. Daca spunem ca este
libertate atuncini inseamna ca el include atat dreptul de a trai cat si dreptul de a muri. Iar
daca el este libertate si include treptul de a muri, drepturile fundamentale sunt un raport
juridic intre mine si stat. Iar daca eu am dreptul de a muri, inseamna ca statul are
obligatia sa ma omoare daca eu i-o cer.
Daca spunem ca dreptul la viata este un drept si nu o libertate, asta inseamna ca
include doar dreptul de a trai nu si dreptul de a muri. Deci statul are doar obligatia sa imi
garanteze faptul ca traiesc, sau sa ma ajute sa traiesc.
Dreptul al asociere include dreptul de a fi membru al unei asociatii, dar si dreptul
de a nu fi membru al unei asociatii daca nu vreau. Dreptul la intimitate include si dreptul
de a-mi proteja intimitatea, dar si dreptul de a face publice chestii ce tin de intimitatea
mea daca vreau. Acestor drepturi le corespund niste obligatii ale statului.

Drepturi si libertati absolute si drepturi si libertati relative

(drepturi==drepturi si libertati)

Drepturile absolute sunt acele drepturi si libertati care prin natura lor nu suporta
nici un fel de ingradire sau limitare intr-o societate democratica.
Drepturile relative sunt acele drepturi si libertati care prin natura lor trebuie sa
suporte anumite limitari sau ingradiri intr-o societate democratica.
Avem o lista de drepturi fundamentale, mai mult sau mai putin exacta. Unele
dintre ele pot uneori sa vina in conflict, altele pot sa vina in conflict cu alte valori pe care
este cladit statul. Si atuncia trebuie vazut care dintre ele pot fi limitate si care nu.

Exemple drepturi relative:

Intr-o societate normala libertatea de exprimare trebuie limitata in anumite
situatii(insulte, secrete de stat). Asta inseamna ca libertatea de exprimare este prin natura
ei o libertate care trebuie sa fie limitata. Este o limitate relativa pentru ca are anumite
limite si nu e nemarginita
Dreptul de proprietate - Daca am o masina trebuie sa existe niste limite pentru a o
folosi(reguli de circulatie, permis, sa nu ii dau foc, sa o inmatriculez etc.), pentru a
proteja alte valori ale societatii, de aceea si proprietatea este o libertate relativa
Dreptul la protectie a datelor cu caracter personal (Exista situatii in care acele date
sa nu fie secrete. Pot fi limitate: cazier, medic etc.)

Exemple drepturi absolute:

5
 Egalitatea in drepturi intre femei si barbati ( nu exista nici o situatie in care nu
este normal sa existe o astfel de egalitate)
Principiul legalitatii ( nu este nici o situatie in care sa nu se aplice principiul
legalitatii)
Libertatea constiintei (Nu poate nimeni sa ma opreasca sa gandesc ce vreau)
Interdictia torturii (Nu exista nici o situatie in care tortura sa fie necesara)

Importanta clasificarii:
Daca drepturile relative trebuie sa fie limitate in anumite situatii inseamna ca trebuie sa
identificam care sunt conditiile pentru a aparea o astfel de limitare.
ingerinta = limitare, ingradire a unui drept

Conditiile pentru a justifica o ingerinta intr-un drept relativ (art. 53 Consti.,

art. 8,9,10,11 CEDO):

A. Ingerinta sa fie prevazuta de lege(Drepturile care ne sunt conferite sunt stabilite in

linii mari prin acte normative. E firesc ca orice limitare sau exceptie a lor,
respectiv o astfel de ingerinta in exercitiul unui drept sa fie reglementata tot prin
acte normative in masura in care prin acte inseamna ca ramane la buna dispozitie
a unei persoane si chestia aia nu are cum sa fie ok in conformitate cu Drepturile
Omului.)
SUNDAY TIMES c. UK - Prin aceasta hot. Curtea a zis ca pentru ca o ingerinta
sa fie considerata ca fiind prevazuta de lege trebuie sa fie indeplinite urmatoarele
conditii:
A.1. Limitarea sa fie cuprinsa intr-un act al unei institutii de stat, act
care sa aiba valoare normativa.( Prin lege nu se intelege numai legea in sensul
de actul adoptat de parlament. Prin lege se intelege orice act al unei institutii a
statului, adica si ingerintele prevazute in ordonante, HG, ordine ale ministrilor,
hotarari de consiliu local, regulamentul universitatii, carta UBB etc, acte care
provin de la o institutie a statului, cu conditia ca acel act sa fie normativ(nu
individual).
SUNDAY TIMES c. UK - In Anglia exista o lege potrivit careia ziarele nu au
dreptul sa publice chestiuni legate de procesele in curs de judecata. Pot publica
doar informatii seci de genul " Azi a avut loc procesul intre X si Y la Curtea de
Apel a Londrei". Nu au voei sa faca poze, nici filme. Este un site care ii mai
deseneaza in caz ca se mai publica prin ziare.
Povestea din speta are la baza un proces care exista in Marea Britanie intre un
grup foarte mare de femei si o companie farmaceutica. Femeile respective
acuzand compania farmaceutica ca a pus in vanzare pe piata niste
anticonceptionale care provocau efecte secundare grave, iar in cel mai rau caz
sterilitatea. Acuzatia era ca acel medicament nu a fost verificat suficient de catre
compania farmaceutica si a fost aruncat pe piata inainte sa se faca toate studiile
privitoare la efectele secundare.
In cursul procesului Sunday Times a intrat in posesia unui raport facut in
interiorul companiei farmaceutice cu pricina, raport din care rezulta ca in cadrul a

6
 doua luni de la punerea in vanzare a acelui medicament compania a aflat despre
efectele secundare, dar a decis datorita costurilor foarte mari sa nu retraga
medicamentul de pe piata. Sunday Times a publicat documentul respectiv si
judecatorul cauzei a decis sa oblige Sunday Times sa retraga toate ziarele de pe
piata care au fost publicate si sa se abtina pana la sfarsitul procesului sa mai
publice ceva legat de acel document, judecatorul considerand ca juratii ar putea fi
influentati de documentul cu pricina.
Sunday Times a facut plangere in fata CEDO sustinand ca a fost incalcata
libertatea de exprimare datorita acelei interdictii si a retragerii ziarelor de pe piata.
Libertatea de exprimare este drept relativ, astfel poate fi limitat. Trebuie verificat
daca sunt indeplinite conditiile de limitare. Prima conditie este ca limitarea sa fie
prevazut de lege. Statul Britanic a depus legea care spune ca nu poti publica
informatii despre procesele in curs. Sunday Times s-a aparat sustinand ca nu a
publicat nimic despre proces. Sunday Times a intrat in posesia unui document
care nu avea legatura cu procesul. Nu a fost proba in proces, nu a fost prezentat in
proces. Curtea a zis ca asa e, nu se aplica legea respectiva. Dar totusi exista alte
hotarari judecatoresti anterioare care spun ca in situatii de genul asta judecatorul
poate sa intervina pentru a opri publicarea unor materiale care poate influenta de o
maniera decisiva juriul cursului procesului. Sunday Times a sustinut ca acele
hotarari nu sunt lege. Curtea a venit si a zis ca prin lege nu se intelege doar un act
al parlamentului, ci un act al oricarei institutii a statului, inclusiv o instanta
judecatoreasca, daca are valoare normativa. Iar in dreptul din Marea Britanie,
precedentul judiciar(hot. jud) are valoare normativa, deoarece este obligatorie
pentru toate situatiile similare care se vor petrece pe viitor. In dreptul nostru o
hotarare judecatoreasca nu e lege in sensul scris, dar o decizie in Recurs in
Interesul Legii are valoare normativa, e obligatorie pentru toata lumea, nu e
individuala, provine de la o institutie a statului si poate fi calificata ca fiind lege in
sensul de mai sus.

CEDO
C2 06.03.2013

Conditiile in care pot fi limitate un rept relativ:

A2. Legea sa fie accesibila - orice persoana interesata sa poata sa ia la cunostinta

despre continutul actului normativ in cauza. Imensa parte a legilor sau actelor normative
sunt publicate in Monitorul Oficial, asigurand accesibilitatea. Accesibilitatea este un
aspect care se verifica in concret si nu in abstract.(Daca o persoana este detinuta in
puscarie si in timpul detentiei sale este publicata o lege in Monitorul Oficial, persoanei
respective nu i se aduce Monitorul Oficial, nici la cerere. Normele care ii privesc pe acele
persoane trebuie afisate acolo pentru ca acele persoane sa ia la cunostinta norma
respectiva; Accesibilitatea se asigura in principal prin publicarea in Monitorul Oficial).
Nu toate actele din Romania se publica in Monitorul Oficial. Hot de guvern sau Ordinile
de ministru nu se publica in Monitorul Oficial, fiind calificate ca secret de stat, desi ele se
aplica ca si acte normative.

7
 Ex:
Pana in 2006 Ordinul ministrului justitiei privind regulamentul intern al
penitenciar era secret, nu il stia nimeni in afara de ministrul justitiei si directorii de
penitenciar. Cei aflati in puscarie aveau niste drepturi si libertati reglementate pe care nu
le stiau. Intr-o hotarare in care unele persoane din penitenciare se plangeau de
incalcarea secretului corespondentei. Curtea a cerut statului Roman sa arata care e legea
care limita dreptul la corespondenta a detinutilor, iar agentul guvernamental, care
reprezinta Romania in fata CEDO, nu stia care este acea lege si nici macar care este
numarul acestuia. In acest caz nu putem pretinde ca detinutii sa aiba acces la ea. Nu
putem vorbi de accesibilitate
Anul trecul s-a dat o hot de guvern secreta care reglementeaza modul de calcul a
pensiilor pentru militari. Acea hotarare s-a aplicat vreo jumate de an fara sa o stie nimeni.
Exceptand situatii particulare, accesibilitatea nu prezinta dificultati.
A3. Previzibilitatea - O lege este previzibila atunci cand este enuntata cu
suficient de multa claritate astfel incat o persoana interesata intelege situatiile in care se
aplica acea lege si poate sa ii anticipeze efectele.
A4. Legea trebuie sa cuprinda suficient de multe garantii impotriva
arbitrariului.
KLASS c. Germania
Doamna Klass a fost subiect al unor supravegheri secrete facute in faza in care politia de
abia inventa supravegherea moderna a unei persoane(camere, microfoane etc; de pe
vremea cand apareau tehnicile speciale de supraveghere). Legea germana de la momentul
ala spunea ceva de genul: Atunci cand o persoana este acuzata penal prin dispozitia
procurorului se pot dispune masuri speciale de supraveghere .
Doamna Klass a sustinut ca prin masurile respective i s-a incalcat dreptul la viata
privata, fiind interceptata video/audio in anumite situatii ce presupuneau intimitatea ei si
ca masurile respective au constituit ingerinte in dreptul sau la viata privata.
Primele trei conditii sunt indeplinite, si anume existenta unei legi(un act normativ
adoptat de parlamentul German exista.), e accesibila pentru ca a fost publicata in
Monitorul Oficial si e previzibila deoarece se intelege ce este prevazut in acea lege. Dar
legea asta nu protejeaza drepturile unei persoane. In aceasta lege se spune: "procurorul
poate face ce vrea". Intr-o societate normala ar trebui prevazute niste conditii pentru
supraveghere, pentru a impiedica aplicarea abuziva. De aceea s-a zis ca o conditie de
existenta a legii in sensul bun al termenului, ca pe langa accesibilitate si previzibilitate
este ca legea sa contina anumite garantii impotriva arbitrariului. Acele garantii depind de
la caz la caz. Legea trebuie sa stabileasca niste limite. Daca legea nu stabileste nici un fel
de limite ca sa impiedice arbitrariu, acea lege este ca si inexistenta. De aceea se considera
ca daca nu am niste limite care sa impiedice arbitrariul ajungem in situatia in care cu sau
fara lege suntem tot acolo. (Ex. Toata legislatia comunista - S-au creat tot felul de
drepturi dar nu existau garantii impotriva arbitrariului; )

Exemple de situatii cand legea respectiva nu are suficiente garantii impotriva

arbitrariului:
hot. Rotaru c. Romania
Dl. Rotaru - detinut politic in perioada comunista. In 1990 s-a adoptat o lege prin
care fostilor detinuti politici aveau anumite drepturi(primeau bani in plus, nu plateau

8
anumite impozite locale, aveau dreptul la transport gratuit etc.) cu exceptia celor detinute
politic pentru activitatea legionara.
Omul mergea la o comisir cu o cerere la o comisie. Cererea se trimitea la SRI.
SRI ii verifica in baza de date a fostei securitati daca omul a fost detinut politic ca urmare
a apartenentei la miscarea legionara sau nu. Daca ajungea la concluzia ca nu trimitea un
datele comisiei pentru acceptarea.
SRI a trimis comisiei cererea ca nu a fost acceptat pe motiv ca el a fost detinut ca
urmare a activitatii legionare, deoarece in 1939 cand era student la politehnica in Iasi,
domnul Rotaru a fost membru al unei organizatii legionare si a participt la activitati ale
acesteia.
In acel an domnul Rotaru avea 14 ani si nu putea fi student la politehnica. Din
acest motiv a atacat in instanta refuzul de a acordarea acele drepturi, iar in instanta s-a
rezolvat acea problema.
Dl. Rotaru a sesizat instanta pentru a distruge dosarul sau pentru a obliga SRI-ul
sa i-l predea. Instanta a refuzat pe motiv ca nu exista nici un temei legal.
Dl. Rotaru a sesizat curtea pt. ca i s-a incalcat dreptul la intimitate, in sensul ca
statul detine date despre viata sa privata fara nici un fel de justificare.
Curtea a ajuns la concluzia ca dreptul al intimitate este un drept relativ si este
necesar anumite limitari in anumite situatii. A cerut guvernului Roman Legea prin care
cuprinde aceasta ingerinta in dreptul la intimitate a omului. Guvernul Roman a prezentat
legea privind organizarea si functionarea a SRI-ului, lege in care scrie ca SRI-ul preia,
activeaza si are grija de toata arhiva fostei securitati. Curtea a ajuns la concluzia ca legea
exista, e accesibila ca a fost publicata in Monitorul Oficial, e previzibila pentru ca e scrisa
suficient de clar, dar a constatat ca nu exista garantii contra arbitrariului( ex: tinem numai
anumite dosare, numai un anumit timp, sunt folosite pentru un anumit scop, anumite
categorii de persoane). Faptul ca se tin pe durata nedeterminata, se pot folosi pentru orice,
este o lege care permite SRI-ului sa faca orice.

Dumitru Popescu c. Romania

Afacerea tigareta. Infractiune de contrabanda de tigari comisa de ofiteri din cadrul
serviciului de protectie si paza. Au fost acuzati si o parte din ei condamnati pentru ca au fi
traficat tigari(bagat in tara tigari fara plata taxelor vamale) folosind un aeroport militar si
niste avioane care le bifau cu pixul ca aveau misiune speciala, astfel incat nu erau
controlate. Dumitru Popescu a fost una dintre persoanele implicate. I-a fost ascultat
telefonul timp de un an. O parte din timp asta era ascultat pe baza unei prevederi din
legea securitatii nationale, prevedere care spune ca: In cazul unor amenintari la adresa
securitatii nationale, la cererea SRI-ului si cu autorizarea unui procuror se poate
intercepta convorbirile unai persoane. O alta parte din convorbirile omului au fost
ascultate pe baza unor prevederi din Codul de Procedura Penala, care spunea la momentul
ala ca in cazul in care s-a inceput urmarirea penala sau s-au inceput cercetarile impotriva
unei persoane, procurorul poate sa autorizeze interceptarea convorbirilor telefonice
pentru aceasta persoana. Omul a invocat faptul ca i s-a incalcat dreptul la intimitate. Timp
de un an a discutat multe chestii private.

9
 Curtea a vazut ca exista o lege care este accesibila fiind publicata in Monitorul
Oficial, Legea spunea ca: in caz de amenintari la adresa securitatii nationale se pot
asculta telefoane. Aceasta lege nu este previzibila deoarece nu se poate stabili cert ce este
o "amenintare la adresa securitatii nationale". Aceasta formulare nu dispune de destule
garantii impotriva arbitrariului.
(Ex: Pe Dinu Patriciu l-au audiat in nestire in baza acestei legi, raportat la un
dosar in care a fost acuzat ca a furat o creanta a statului Roman. Nu este o amenintare la
adresa securitatii nationale, deoarece nu se intelege din acest termen ceva cert. Legea nu
il defineste.)
Curtea a trecut la a doua bucata a interceptarilor si anume alea facuta pe codul de
procedura penala din acel moment. Acolo se dispunea ca daca se desfasoara cercetari
penale impotriva unei persoane, procurorul care supravegheaza dosarul poate sa dispuna
in mod motivat interceptarea convorbirilor telefonice a acelei persoane. Acest articol este
previzibil, dar nu sunt garantii impotriva arbitrariului (Ar trebui mentionate infractiunile
pentru care se pot asculta telefoanele, perioada pe care se pot asculta etc.) Curtea a
constatat ca nu au existat garantii impotriva arbitrariului.
Dupa aceasta hotarare s-a schimbat codul de procedura penala, in sensul ca acum
autorizarea interceptarilor o dispune judecatorul pe o perioada limitata de timp. Se poate
prelungi. Aceste garantii creaza formal impresia ca aceste garantii sunt aplicate bine.

B. Ingerinta sa vizeze un scop legitim.(art. 53 Consti, art 8,9,10,11 CEDO)

Am o lege care imi permite sa limitez drepturile fundamentale ale unei persoane.
Legea respectiva trebuie sa aiba un scop firesc(legitim) in acea societate. Scopurile
legitime plecand de la protectia securitatii nationale, protectia ordinii publice, a sanatatii
publice, a moralei publice, prevenirea si sanctionarea infractiunilor pana la protectia
drepturilor si libertatilor altora. Ideea este ca acea lege trebuie sa aiba un scop. De regula
este aproape tot timpul indeplinita. Condita este importanta pentru ca este extrem de
important determinarea scopului pentru a verifica respecrarea celei de a3-a conditii.
Trebuie verificat daca dreptul este absolut sau relativ, adica daca permite limitari
sau nu. Apoi trebuie urmarite daca sunt indeplinite conditiile(prevazut de lege, daca e
un act normativ, publicat, se intelege ce scrie in ea si daca te protejeaza in vreun fel.
Urmatorul pas este de a verifica care este scopul acelei legi.)

C. Ingerinta sa fie necesara intr-o societate democratica(ca ideal, normala, perfecta)

hot. HANDYSIDE c. UK
Handyside este o editura britanica care a publicat o carte pentru copii cu
povestioare insotite de desene. Unele persoane au considerat ca desenele sunt prea
explicite din punct de vedere sexual pentru persoanele la care li se adreseaza. S-a sesizat
o instanta sa se retraga cartea de pe piata, intrucat aduce atingere moralei publice si
drepturilor si libertatilor acelor copii. Un judecator a scos acea carte de pe piata.
Handyside s-a adresat CEDO sustinand ca i s-a incalcat libertatea de exprimare.
Curtea a decis ca legea exista, e accesibila fiind publicata, previzibila, existau
garantii contra arbitrariului ca a fost dispusa de un judecator dupa o procedura publica,
contradictorie. Scopul legitim al masurii e protectia moralei publice.

10
 Curtea a zis prin hotararea Handyside ca prin acest "necesar intr-o societate
democratica" se inteleg urmatoarele conditii:

C.1. Ingerinta sa aiba la baza o nevoie sociala imperioasa(sa aiba la baza un

interes public) - Legea trebuie sa aiba un scop legitim. In situatia concreta trebuie sa
existe o justificare sociala pentru a aplica legea(si a limita unei persoane dreptul). Prima
conditie se verifica in abstract(o lege sa prevada o ingerinta - daca exista o lege,
publicata, garantii contra arbitrariului, previzibila). Pentru a vedea daca o lege este
"Necesara intr-o societate democratica" trebuie facut un examen complet, adica sa ma
raportez la situatia concreta din speta. In unele situatii chiar daca am o lege care sa-mi
permita si care e ok din toate punctele de vedere discutate, in unele situatii nu pot aplica
acea lege deoarece nu am nici un fel de justificare sociala de fapt.
Ex: Dupa hot. Dumitru Popescu CPP s-a schimbat, iar legea noastra indepliniste toate
conditiile. Daca un procuror aude cand este la coada la piata ca X si-a cumparat un
examen la facultate. Daca procurorul merge la judecator sa ceara o autorizatie sa asculte
telefoanele persoanelor, pe lege sunt indeplinite toate conditiile, dar nu exista o nevoie
sociala imperioasa. Nu avem o nevoie sa ascultam persoanei telefonul intr-o societate
normala. Trebuie sa am o justificare ca sa o fac. ; Avem niste norme care sanctioneaza
persoanele care umbla in tinute indecente pe strada.(ex: daca cineva umbla in chiloti)
Daca se intampla acelasi lucru la mare pe o alee catre plaja nu este sanctionat. In primul
caz exista o nevoie de a sanctiona persoana in cauza, dar in al doilea caz datorita unei
cutume nu este nevoie sa fie sanctionata acea persoana.
C.2. Ingerinta sa fie utila pentru atingerea scopului
In exemplul de mai sus, daca legea obliga persoana care umbla in chiloti sa isi ia
o caciula in cap nu rezolva problema, ci ar fi o masura utila sa isi ia pantaloni pe el, nu
fes sau pantofi.

C.3. Sa existe motive pertinente si suficiente pentru a limita acel drept

fundamental
Daca am o lege care in abstract imi permite sa limitez dreptul fundamental in
anumite situatii trebuie ca verificarea acelor situatii in care legea imi permite asa ceva sa
aiba la baza niste probe(sa existe ceva).
Ex: In cazul in care un procuror intuieste(aude, simte miros in aer) ca o persoana
a comis o infractiune, in situatia data exceptand faptul ca nu avem nici o nevoie sociala
imperioasa de a lua o masura in acea situatie, nu avem motive pertinente pentru a aplica
legea. Prin motive pertinente in aplica legea se intelege a avea anumite probe ca acel om
a comis o infractiune. Motive suficiente inseamna sa pot justifica masura respectiva(ca
acel om a comis o infractiune).
A fost o cauza in care unei familii li s-a retras autoritatea parinteasca asupra
copiilor datorita faptului ca ambii parinti erau in situatie de somaj, familia avea dificultati
financiare mari si se descurcau foarte greu cu cresterea copiilor. Exista o lege(in dr.
finlandez) care spunea ca in situatia in care copii sunt supusi unor rele tratamente instanta
de judecata poate sa dispuna ridicarea drepturilor parintesti si sa incredinteze copii catre

11
autoritatile statului. Daca doi parinti fac tot ce pot sa isi creasca copii, dar din diverse
motive nu au destui bani, traind din alocatii sociale, fara a putea sa li se reproseze nimic
(nici ca ii bat, nici ca sunt betivi, nici comportament aiurea fata de copii etc.) nu putem
spune ca avem motive pertinente in a le afecta intr-o asemenea maniera dreptul la viata de
familie. Legea exista, sunt indeplinite toate conditiile si toate criteriile, dar nu am motive
pertinente pentru a crede asa ceva.
A fost o cauza tot in Finlanda in care unei mame i s-a luat copilul(4-5 ani) pentru
ca autoritatile au reusit sa demonstreze ca o data mama impreuna cu copilul s-a uitat la un
film poro. Putem zice ca pentru a creste copilul in aceste conditii exista motive pertinente
pentru ridica drepturile parintesti, dar daca s-a intamplat o singura data nu exista motive
suficiente. Nu este de ajuns sa se intample o data pentru a aplica o astfel de masura. Daca
se intampla de o suta de ori, sau zilnic era indeplinita aceasta conditie. In cazul de fata nu
exista motive suficiente.
C.4. Ingerinta sa fie proportionala cu scopul vizat.
Sa existe o oarecare proportionalitate intre cat de serioase si importante sunt
motivele(discutate inainte) si cat de serioasa si importanta este limitarea dreptului
fundamental al unei persoane. Conventia si Constitutia permit limitarea drepturilor
fundamentale si nu anularea lor. Putem avea situatia in care limitarea sa fie atat de
importanta incat sa echivaleze cu o anulare a acelor drepturi.
Ex:
Dreptul de acces la justitie poate fi limitat prin mai multe feluri, una din ele fiind
platirea unei taxe de timbru pentru a te adresa instantei de judecata. Daca un pensionar cu
pensie de 1000 ron vrea sa revendice un imobil scump care i-a apartinut in tinerete fiind
dat afara de catre securitate si trebuie sa plateasca o taxa de timbru de 100000 ron este o
anulare a acestui drept si nu o limitare.
Raportat la proportionalitate este foarte important sa determini care este scopul
ingerintei. Impunerea unei taxe de timbru este justificat de limitarea excesului de
plangeri(actiuni pur sicanatorii). Atunci cand verificam proportionalitatea trebuie sa ne
raportam la acest scop. In cazul in care am toate actele care demonstreaza ca acea casa
imi apartine mie, casa cumparata in urma cu 5 ani pe care cineva a ocupat-o ilegal de 2
ani, pot face o actiune in revendicare. Nu este justificat plata unei taxe de timbru mare(de
10% din valoarea casei), pentru a face actiunea in revendicare a imobilului, care nu e
proportionala cu scopul vizat. Scopul este sa diminueze riscul de actiuni sicanatorii sau
actiuni fara nici un fel de justificare facuta in fata unei instantei. Daca la prima vedere am
dreptate nu se justifica impunerea unei taxe de timbru mari, chiar presupunand ca am
mijloacele financiare sa o platesc.
DALBAN c. Romaniei
Dl. Dalban a fost ziarist. Preluand niste informatii dintr-un raport al politiei a
publicat o serie de articole. Raportul politiei viza o societate agricola de stat. In raportul
politiei se sustinea ca directorul societatii respective face hartii in fals spunand ca sfecla
stransa de pe campurile patriei este stricata si in consecinta este de aruncat, iar in realitate
o vindea pe la spate si pastra banii. Politia a facut un raport care a fost trimis la parchet.
Dl. Dalban in calitate de ziarist a facut rost de acest raport. Plecand de la acest raport a
publicat vrei doua-trei articole denigrante la adresa persoanei respective, cea mai dura
afirmatie fiind ca omul "fura ca in codru". Parchetul ulterior a infirmat afirmatiile,
sustinand ca afirmatiile nu sunt adevarate si a dispus neinceperea urmaririi penale.

12
Directorul l-a dat in judecata pe dl. Dalban. A cerut instantei sa fie sanctionat penal. Omul
a fost sanctionat penal pentru ca nu a reusit sa demonstreza ca ce a afirmat era adevarat.
La acel moment calomnia era infractiune, textul sustinand: "Se sanctioneaza cu
inchisoarea fapta persoanei care face afirmatii neadevarate cu privire la altcineva,
afirmatii care daca ar fi adevarate ar atrage sanctionarea penala sau de alta natura a
persoanei cu pricina". Ziaristul a fost sanctionat penal pentru ca nu a reusit sa
demonstreze ca acel text publicat este adevarat. (Calomnie).
Omul a facut plangere in fata CEDOca i s-a incalcat libertatea de exprimare,
sanctiunea sa fiind doi ani cu suspendare si interzicerea dreptului de a profesa meseria de
ziarist pe o anumita perioada.
Curtea a urmarit daca sunt indeplinite conditiile. Exista o lege care sa
reglementeze aceasta situatie. Este accesibila fiind publicata. Este previzibila. Exista
garantii impotriva arbitrariunui deoarece o instanta judeca. Are scop legitim si anume
protectia dreptului la imagine a altei persoane. O masura de genul are la baza o nevoie
sociala imperioasa si anume ca societatea cere sa se sanctioneze afirmatiile neadevarate
pentru ca ele creaza un prejudiciu de imagine serios. Este util pentru atingerea scopului.
Existau in speta motive pertinnte si suficiente pentru a aplica o sanctiune. Omul nu a
facut nici un fel de verificari. A exagerat. Nu a scris ca e doar o ancheta in curs.
Proportionalitatea. Raportat la starea de fapt sanctiunea cu inchisoarea chiar si cu
suspendare nu este proportionala. Curtea a decis ca sanctiunea cu inchisoarea nu este
proportionala cu fapta comisa. Acele lucruri publicate in ziar erau bazate pe un raport al
politiei. Era suficient o sanctiune civila.(obligatie la daune civile).

Drepturile fundamentale vizeaza raporturile intre o persoana si un stat. Noi avem niste
drepturi. Corelativ acestor drepturi statul are niste obligatii.

Obligatiile corelative ale statului

Obligatiile statului trebuie impartite in doua: obligatii negative si obligatii

pozitive.
Obligatii negative - obligatiile statului de a se abtine ca prin agentii sai sa incalce
drepturile fundamentale ale unei persoane.
X,Y c Olanda
X fata de 15 ani, debila mintala, fara discernamant
Y - tatal fetei
X a fost violata. Conform legii din Olanda pentru viol trebuie facuta plangerea
prealabila. Plangerea penala trebuie facuta de catre reprezentantii legali pentru persoanele
sub 14 ani, iar plangerea penala pentru persoanele peste 14 ani trebuie facuta de catre
persoana in cauza. In speta, in urma leziunii sexuale au facut plangere penala si X si Y.
Procurorul din Olanda nu a inceput urmarirea pe motiv ca fata are peste 14 ani, potrivit

13
legii tatal fetei nu poate formula plangere in numele ei. In egala masura fata are debilitate
mintala si lipsa de discernamant, in consecinta cererea formulata de catre ea este nula
pentru lipsa de consimtamant. Daca am interpreta legea altfel, spunand ca situatie
persoanei lipsita de discernamant este similara cu cea a unui copil de pana in 14 ani si in
consecinta se ia in considerare plangerea formulata de catre tatal fetei, ar insemna sa se
faca analogie in defavoarea inculpatului, iar ca procurorul nu are voie sa faca o astfel de
analogie.
Cei doi au facut plangere in fata CEDO invocand ca fetei i s-a incalcat libertatea
sexuala care este parte a dreptulul la viata privata a acestuia. Statul Olandez in cursul
procedurii a afirmat ca exista toate motivele sexuale impotriva fetei, dar a precizat ca nu
statul a facut infractiunea, nici un agent al statului sau o persoana care sa actioneze in
numele statului. Prin acea lege s-a impiedicat adresarea organelor de urmarire penala.
Olanda si-a schimbat imediat legea fara sa astepte hotararea CEDO.
Curtea a decis ca statul nu are doar obligatii negative(de a se abtine ca prin agentii
sai sa atenteze la libertatea sexuala a unei persoane, ci statul are potrivit conventiei
obligatia de a garanta drepturile si libertatile fundamentale ale unei persoane. Aceasta
garantie nu inseamna numai sa nu le incalce, ci a garanta ceva inseamna o obligatie
pozitiva, o obligatie de a lua toate masurile rezonabil a fi luate pentru a proteja drepturile
persoanelor respective nu doar in raport cu statul ci si in raporturile cu persoanele de
drept privat. In raporturile intre doua persoane private, statul are obligatia sa garanteze ca
aceste raporturi se desfasoare intotdeauna in conformitate cu drepturile fundamentale, sau
in astfel de raporturi in care statul nu este parte, toate persoanele au drepturile garantate.
Aceasta garantie se acorda in principal prin lege si prin masuri de aplicare a legii. Statul
are si o obligatie de a interveni in raporturile de drept privat.
Statul avea obligatia ca prin legile pe care le dadea sa ii garanteze fetei libertatea
sexuala. Legea aia din Olanda asa cum era facuta la momentul respectiv nu ia garantat
fetei libertatea sexuala. Cea mai buna dovada fiind aceea a faptului ca in baza acelei legi,
din moment ce fata a implinit 14 ani ea putea fi agresata de nenumarate ori fara ca
persoana respectiva sa pateasca ceva.

Obligatiile pozitive constau in obligatiile statului de a lua toate masurile

legislative si administrative astfel incat sa garanteze respectarea drepturilor fundamentale
si in raporturile dintre persoanele private.
Spre deosebire de aceste obligatii negative, aceste obligatii pozitive sunt obligatii
de mijloace(ceea ce i se cere statului este sa ia masurile rezonabil a fi luate in anumite
situatii date. Sa dea legile care rezonabil vorbind pot proteja drepturile fundamentale a
unei persoane si sa asigure aplicarea acelor legi). Obligatiile negative sunt obligatii se
rezultat(ori de cate ori printr-un agent al statului li se cauzeaza ceva statul va raspunde
indiferent de context)
Obligatiile pozitive:
1. Obligatia de a legifera(adoptarea reglementarilor necesare pentru
garantarea drepturilor fundamentale in raporturile private sau cu statul) Ex: SAIDI c.
Franta
In societatea franceza actuala exista fosta clasa aristocrata care si-a pierdut toate
privilegile (averea, titlurile nobiliare), mai putin numele. O doamna avea o servitoare care
ii facea toate treburile casei. A aparut o industrie care livreaza fete pentru astfel de

14
lucruri.(din Indonezia, Madagascar, Polinezia). In momentul in care sunt luate de acolo li
se spune ca nu au acte si ca daca sunt prinse de politie le vor duce la puscarie unde vor fi
batute, violate si trimise inapoi. O astfel de fata stand la coada la cumparaturi a intrat in
vorba cu o persoana care lucra la o asociatie care incerca sa protejeze femeile aflate in
situatia data. Persoana respectiva a reusit sa convinga fata sa plece de la familie si sa faca
plangere la politie. Parchetul a trimis familia respectiva in judecata pentru sclavie.
Instanta a dispus achitarea pentru ca definitia sclaviei in CP Francez nu se potriveste pe
chestia asta, intrucat sclavia este o infractiune contra libertatii si presupune inchiderea
persoanei si fapta nu pica sub incidenta ei, iar daca s-ar extinde definitia s-ar face
analogie in defavoarea inculpatului.
Fata a fost convinsa sa faca plangere in fata CEDO.
Curtea a constatat ca situatia in care a fost tinuta fata, in realitate a fost o stare de
sclavie, chiar daca nu a fost inchisa niciodata si ca teoretic ar fi putut sa plece oricand,
dar practic nu a plecat niciodata. Nu era platita. I se arunca ceva de mancare si era tinuta
intr-un garaj. In conditiile in care instantele Franceze au constatat ca definitia din codul
penal frantuzesc a sclaviei nu pica pe situatia asta,inseamna ca Franta si-a incalcat
obligatia de legiferare pentru ca a dat o lege care nu sanctioneaza sclavia. Sanctioneaza
doar anumite forme de sclavie.
La fel e si in CP RO.

A fost o cauza contra Bulgariei, in care o fata a fost supusa unor raporturi sexuale
pe care nu le-a dorit, dar la care a fost obligata sa spuna da fiind pusa in fata unei situatii
pe care nu o putea refuza, nu prin bataie sau pe cale verbala. Fata a facut plangere penala
pentru vion. Parchetul a dispus netrimiterea in judecata intrucat s-a considerat ca definitia
din Dreprul Bulgar care spunea ca "violul este raportul sexual fortat prin violenta fizica
sau verbala" nu se potriveste aici deoarece nu a existat nici violenta fizica, nici violenta
verbala.
Daca discutam despre libertatea sexuala a persoanei, prima obligatie a statului de
a legifera este de a incrimina vionul. Atunci cand se sanctioneaza violul se protejeaza
libertatea sexuala a persoanei. Libertatea persoana este o chestiune esentialmente psihica.
Un raport sexual nu vizeaza atat fizicul persoanei cat psihicul persoanei. Raportandu-se la
situatia aia s-a constatat ca Bulgaria si-a incalcat obligatia pozitiva de a legifera in
vederea garantarii libertatii sexuale, deoarece legea data de ei nu garanta libertatea
sexuala a persoanei, ci mai degraba integritatea fizica.

2. Obligatia statului de a lua masuri de protectie ori de cate ori stie

sau ar trebui sa stie ca exista un risc real, concret si grav la adresa drepturilor
fundamentale ale unei persoane
Pe groapa de gunoi de langa Istambul mai multe persoane sarace si-au construit
adaposturi din carton improvizate. La un moment dat primaria din Istambul a fost
anuntata de o institutie publica ca datorita volumului foarte mare de gunoi, undeva sub
muntele de gunoi se formase o punga de gunoi foarte mare si exista riscul de explozie in
orice moment. exista riscul de explozie in orice moment. Primaria nu a facut nimic. Acea

15
punga de gaz metan a explodat si in explozia respectiva au murit mai multe persoane
inclusiv cei 4 copii ai familiei care a facut plangere la CEDO, pentru ca copiilor li s-a
incalcat dreptul la viata.
Statul Turc s-a aparat, spunand ca nu ei au aprins gazul si ca acele persoane nu
stateau legal acolo. Din cand in cand politia ii alunga de acolo, dar reveneau la scurta
perioada inapoi. Curtea, stiind ca statul Turc stia ca acele persoane stau acolo, stia ca
exista un risc mare de explozie, si nu a facut nimic, a incalcat drepturil la viata a
persoanelor care stau acolo. In mod normal indiferent ca acele persoane stau legal sau
ilegal acolo, statul Turc trebuia sa faca ceva, sa nu le permita sa revina, sa ia anumite
masuri. Nici macar nu au fost anuntate persoanele respective de existenta acelei
acumulari de gaz metan. Obligatia pozitiva care consta in a lua toate masurile necesare
pentru a proteja viata unei persoane nu a fost indeplinita.

3. Obligatia de a efectua o ancheta penala eficace ori de cate ori o

persoana pretinde in mod rezonabil ca a fost victima a unei incalcari grave a
drepturilor sale
Prima obligatie este aceea a statului de a legifera. Statul protejeaza drepturile
fundamentale ale persoanei. De geaba exista o lege daca nu este aplicata.
Dincolo de faptul ca statul trebuie sa legifereze, el trebuie sa aplice si
legile respective, pentru ca altfel statul nu a facut nimica.

CEDO
Curs 3
13.02.2013

Mijloacele juridice de protectie a drepturilor fundamentale

Avem la dispozitie trei mijloace prin care sa ne protejam drepturile si sa punem

statul sa isi resp oblig:
-apelul la instantele de judecata sau utilizarea procedurilor judiciare in fata
instantelor obisnuite (! Ori de cate ori suntem victime ale unor incalcari ale drepturilor
noastre fndamentale primul lucru pe care trebuie sa il facem este sa ne adresam
instantelor de judecata. Procedura in fata Inst de jud poate fi civila sau penala.)

-procedura in fata CC(exceptie de nelegalitate) atunci cand incalcarea drepturilor

izvoraste dintr-o lege sau ordonanta

-apelul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului

PROCEDURA IN FATA CURTII EUROPENE

Presupune 2 faze: -faza admisibilitatii

16
 -faza fondului

Orice actiune in fata instante trebuie sa indeplineasca niste Conditii de

admisibilitate ale (cererii) plangerii in fata curtii(inainte de a se judeca fondul):

A.Epuizarea cailor de recurs intern (se intelege remedii interne tradus prost din
franceza)
Aceasta conditie este consecinta principiului subsidiaritatii! Orice instana de drept
international functioneaza dupa acest principiu (te poti adresa curtii dupa ce ai epuizat
remediile interne fara success)
Prin cale de recurs se intelege orice remediu juridic (care poate sa conste in:
actiuni in fata instantelor de judecata, cereri administrative, plangeri penale etc) prin
care o persoana poate sa obtina recunoasterea incalcarii drepturilor sale si despagubiri
pentru prejudiciile suferite.
Un astfel de remediu este considerat a fi cale de recurs interna si trebuie sa fie
epuizat daca sunt indeplinite 4 conditii:
Remediul sa existe consacrat fie in mod expres prin lege, fie rezultat
al unei jurisprudente constante (atunci cand dreptul intern nu imi
ofera nici un fel de mijloc de actiune pentru a ma proteja intr-o
anumita de situatie sau pentru a-mi proteja drepturile fundamentale
intr-o anumita situatie nu am obligatia sa mai epuizez nimic si atunci
ne putem adresa Curtii internationale.. Ex. Dreptul la o durata
rezonabila a procedurii- Daca sunt parte la o procedura care are o
durata excesiva, nu exista in dreptul roman nici o modalitate sa se
judece mai repede si nu primesc despagubiri pentru ca s-a intarziat
judecata=> Nu am remediu intern, nu am ce epuiza => ma pot adresa
direct Curtii Europene

Ex: !Statul roman spune ca exista un remediu intern si anume

actiunea in raspundere civila delictuala. Asta inseamna ca pot sa dau
in judecata statul Roman cerand in temeiul prevederilor din CC(care
spun ca oricine provoaca altuia un prejudiciu este obligat sa il repare)
sa cer statului sa imi plateasca despagubiri ca procesul a durat prea
mult. Pot face chestia asta, dar un remediu exista fie daca e consacrat
expres prin lege fie sa rezulte dintr-o jurisprudenta constanta (numai
in Iasi s-a dat o astfel de hotarare deci e un singur caz, rezulta ca nu e
jurisprudenta constanta)
Rotar c. Romania - nu avem nici o procedura interna pentru a cere
distrugerea dosarului de la SRI.

17
 Acel remediu sa fie accesibil (nu trebuie sa existe obstacole de natura
juridica sau de fapt care sa impiedice obiectiv persoana sa urmeze
acel remediu)
Ex: O persoana a formulat pangere in fata CEDO ca i s-a incalcat
dreptul de proprietate pentru ca a fost privat de statul Roman de o
suma mare de bani. A incercat sa apeleze la un remediu intern, dar a
existat o taxa de timbru mult prea mare(3,4mil euro), astfel incat
remedial intern este inaccesibil. Este ca si cum nu ar fi existat)

Un detinut, analfabet, a sustinut ca a fost batut in penitenciar de

catre gardieni. Are la indemana un remediu intern si anume plangerea
penala. Omul a cerut sa i se permita sa contacteze un avocat pentru a
formula plangerea. I sa respins solicitarea cu pricina, iar in situatia
data plangerea penala este un remediu inaccesibil, deoarece daca
este analfabet nu i se poate pretinde sa o scrie el, iar in conditiile in
care i sa refuzat posibilitatea de contactare a unui avocat pentru ca a
fost batut in detentie rezulta ca remediul intern a fost iar inaccesibil.
Plangerea la CEDO i s-a judecat considerant ca nu a epuizat caile de
recurs interne.

Acel remediu sa fie util (sa aiba o sansa rezonabila de a rezolva

situatia; Se considera ca o jurisprudenta constanta prin care actiuni
similare se resping fac ca remediul ala sa fie inutil) Nu poate fi obligat
un om sa urmeze o cale de recurs interna daca se stie sigur ca
actiunea lui va fi respinsa din cauza unei jursiprudente constate.
Natura acestei conditii este de a lasa statul sa isi rezolve singur
problemele.

Recursul sa fie eficace (presupunand ca acel remediu va fi admis, se

poate obtine recunoasterea chiar si implicita a incalcarii unor drepturi
fundamentale si repararea prejudiciului. Remediile prin care nu se pot
obtine chestiile astea sunt remedii ineficace si nu trebuie epuizate.

Ex: Daca o persoana a fost condamnata penal dupa un proces

inechitabil. Cererea de gratiere nu e un remediu eficace si nu trebuie
utilizat.
Daca o persoana a suferit anumite prejudicii in urma unei
interventii chirurgicale intr-un spital publc, plangerea disciplinara
catre colegiul medicilor prin care pot sa cer ca medicului respectiv sa i
se retraga dreptul de a profesa sau de a i se taia salariul nu este un
remediu eficace, deoarece daca se admite nu mi se repara prejudiciul.

18
 Remediul eficace il reprezinta ala prin care pot sa obtin ce as
putea obtine prin procedura de la CEDO, si anume ca mi s-a incalcat
un drept si despagubirile pentru acea incalcare.

O cale de recurs interna trebuie sa indeplineasca neaparat acele 4 conditii de mai sus.
(exista, accesibil, util, eficace)

A epuiza o cale de recurs interna inseamna aduce procedura interna pana la final
inclusiv prin utilizarea calor de atac ordinare (apelul si recursul ). Caile extraordinare de
atac(revizuirea si contestatia in anulare) nu trebuie epuizate.
Daca in mod normal remediul intern consta intr-o actiune judecatoareasca, atunci
trebuie sa astept sa se judece si sa formulez caile de atac ordinare aflate la indemana. Pe
cele extraordinare nu am obligatia sa le epuizez.
!! La penal sau administrativ unde pot face plangere penala sau plangere prealabila
(admin) daca se respinge am obligatia sa urmez caile judiciare ulterioare. Ex 1: daca fac
plangere plenala si procurorul dispune neinceperea urmaririi penale pot si sunt obligat
sa atac in instanta rezolutia respectiva inainte sa ma adresez Curtii Europene.
Ex 2: La administrativ daca se respinge o plangere prealabila ma pot adresa instantei de
contencios administrativ si sunt obligat sa fac asta inainte sa ma adresez CEDO

B. Termenul de sesizare a curtii este de 6 luni care curge atunci cand s-au epuizat caile
de recurs interne. Acest termen curge de la data ultimei decizii interne definitive. Iar in
situatiile in care reclamantul nu are obligatia de a epuiza cale de recurs interne(nu are
cai de recurs interne, nu sunt accesibile etc), termenul de 6 luni curge de la data in care
s-a produs actul statului prin care s-a comis presupusa violare a drepturilor
fundamentale.
In cazul violarilor continue(acte ale statului care se prelungesc in timp) plangerea
poate fi facuta cel tarziu la 6 luni de la data la care a incetat acel act,violarea (de la data
la care s-a epuizat acea incalcare).
Ex: Daca vreau sa ma plang de faptul ca sunt detinut in conditii inumane pot face
plangere la cel mult 6 luni din momentul in care este eliberat sau mutat in alt penitenciar
unde conditiile sunt umane.
Interdictia de a construi pe proprietatea mea este o incalcare continua si
plangerea se face cel tarziu la 6 luni de la momentul in care a incetat interdictia
respectiva. Daca atac in instanta refuzul autoritatii si pierd, 6 luni curg de la data
hotararii instantei. Daca din diverse motive se considera ca nu am avut un remediu
intern, atunci 6 luni curg de la data in care s-a epuizat acea incalcare. Daca incalcarea e
perpetua pot sa ma adresez curtii europene oricum.
Dreptul la o durata rezonabila a procedurii (la care nu am remediu intern) e o
incalcare continua. Pot sa ma adresez CEDO cel tarziu la 6 luni de la data in care sa
finalizat procedura cu pricina. Ma pot adresa si inainte, de la data la care sunt tinut in
conditii inumane, sau de la data la care sunt parte la o procedura care are o durata
excesiva ma pot adresa CEDO, chiar daca situatia continua sa existe. Termenul de
sesizare este unul final.

19
 Termenele pot fi de prescriptie sau de decadere. Acest termen de sesizare nu
este de nici un fel(nici de prescriptie, nici de decadere), nu poate fi intrerupt sau
suspendat, dar daca din motive obiective omul nu se poate adresa curtii in termen de 6
luni (ex X a stat 2 ani in coma si nu a putut face plangere) curtea va primi cererea si va
considera conditia indeplinita.

C. Plangerea sa nu fie in mod vadit nefondata (Initial conditia aceasta nu a existat dar a
aparut pentru a permie curtii sa respinga aberatiile) In aceasta categorie intra plangerile
care nici macar in aparenta nu prezinta macar un semn de intrebare asupra respectarii
prevederilor conventiei(EX: Actiune in prestatie tabulara prin care sa solicite curtii ca o
persoana sa fie exacuata si sa dispuna intabularea altuia. Plangere penala impotriva
primului ministru din Romania etc.). Dar s-a ajuns si la excese find respinge foarte multe
plangeri fondate din acest temei. Ei se folosesc de aceasta conditie pentru a respinge
orice plangere care se condidera ca va fi respinsa pe viitor. 95 % din plangeri sunt
respinse ca inadmisibile. Restul de 5% sunt admise aproape toate. Cele Nefondata sunt
foarte putine (0.01%). Aceasta conditie a ajuns sa fie folosita nu ca si o conditie de
inadmisibilitate ci ca si o conditie de fond.

D. Reclamantul sa fi suferit un prejudiciu important (>1000euro DAR cauza se va

judeca atunci cand ea prezinta importanta deosebita pentru situatia dreptului sau
situatia societatii in cauza)
Sursa de inspiratie este din dreptul Britanic. In dreptul Britanic acum 100 de ani o
persoana a dat-o in judecata pe alta pentru o lira. Instantele Britanice au considerat ca e
neeconomic ca statul sa judece chestii minore.
Cei de la curte au dat initial vreo doua decizii prin care incercau sa explice ce
inseamna prejudiciu important. Acele decizii au fost foarte mult comentate in sens
negativ incat au renuntat la aceastea. La ora actuala daca prejudiciul nu e important
Curtea prefera sa le respinga ca si vadit nefondate.

E.Calitatea procesuala activa

Au calitate procesuala activa urmatoarele catgorii de persoane:

1.)Orice persoana fizica

In cazul persoanelor fara discernamant sau al minorilor plangerea poate fi
facuta atat de catre acestia cat si de reprezentantii legali.
Pentru persoanele nenascute plangerea poate fi facuta de catre mama. In
istorie au fost cazuri in care s-au judecat plangeri facute de o pers nenascuta.
Pentru persoanele decedate nu se poate face plangere. In anumite situatii
se pot face plangeri raportat la persoanle decedate, dar calitatea procesuala
activa o are o persoana in viata. Nu se poate face o plangere in numele unei
persoane decedate. Daca decedeaza in cursul procedurii succesorii pot
continua judecata, caz in care se judeca in continuare cauza cu reclamantul
care a murit.

20
 Legat de pers fizice, in anumite situatii exceptionale(speciale) curtea
admite si plangeri formulate in numele acestor persoane de catre organizatii de
protectie a drepturilor omului. Situatiile exceptionale sau speciale sunt alea in
care persoanele respective nu poate sa faca plangerea, nu poate sa angajeze pe
cineva, nu poate sa ia legatura cu cineva.

Ex: AMURG c. Franta Reclamanti erau vreo 30 de persoane somaleze care reusisera
prin mila unui capitan de aeronava sa fie duse in timpul razboiului civil din Somalia pana
pe aeroportul din Paris. Ele au fost expulzate relativ repede de catre francezi. O asociatie
a facut plangere in numele lor la Curte. Curtea a judecat plangerea mergand pe ideea
dupa care 30 de oameni adusi din Africa care nu vorbeau nici franceza, nici o alta limba,
nu vazusera un aeroport in viata lor, nu ar fi avut de unde sa stie sa faca o plangere. S-a
mers pe ideea dupa care in situatii cu totul si cu totul speciale a nu lasa o asociatie de
protectie a drepturilor omului sa faca plangeri in numele acestor gen de persoane ar
insemna sa permitem statelor sa abuzeze fix de persoanele care sunt cele mai
vulnerabile. In situatii de genul asta se admit si plangeri formulate in acest fel.

Ilascu c. Moldova si Rusia

Ilascu si inca cativa erau persoane detinute in Transnistria in timpul razboiului civil care a
existat intre Republica Moldova si Transnistria. Plangerea lor a fost facuta de catre o
asociatie neguvernamentala. Erau condamnati la moarte, tinuti intr-un penitenciar din
Tiraspol unde nu putea ajunge nimeni la ei. Vreo patru ani nu i-a intrebat nimeni daca
sunt de acord cu plangerea. S-a mers pe ideea ca daca se respinge plangerea ca
inadmisibila pentru ca nu exista calitate procesuala activa ar insemna ca permitem
statului sa abuzeze de persoanele cele mai importante in anumite situatii.

2.) Grupurile de persoane

Grupul de persoane reuneste persoane care sunt in situatii similare care

au aceeasi problema si vor sa se adreseze Curtii Europene. Procedura din fata
Curtii le permite ca plangerea sa fie facuta in numele acelui grup, iar grupul in
sine capata capaciate procesuala, nu si persoanele din cadrul grupului.

EX: Daca toti studentii din amfiteatru dau in judecata UBB,putem sa facem
asta toti prin aceeasi actiune. Asta o sa insemne ca la actiunea respectiva sunt
200 de reclamanti(cate persoane sunt in sala) si fiecare dintre noi in mod
individual are anumite drepturi si anumite obligatii procesuale. Instanta va
trebui sa ne citeze pe toti. Daca e dosar penal trebuie luate declaratie la toata
lumea. Fiecare dintre noi poate depune hartii de capul lui, sa isi angajeze
avocat fiecare etc. Suntem ca si coreclamanti.

In cazul grupului de persoane, daca am vrea sa sesizam Curtea

Europeana, am putea sa formam toti cei din amfiteatru un grup, sa desemnam
un reprezentant iar acea persoana sa actioneze in numele grupului.

21
3.) Persoanele juridice/Organizatii nonguvernamentale
!S-a formulat asa pentru a include intre pers care se pot adresa curtii nu
doar pers juridice ci si Societatile civile(= asocieri de pers care nu au
personalitate juridica).
In Romania nu prea exista asa ceva(ar fi societatile de avocati teoretic, dar
dupa schimbarile din lege au ajuns persoane juridice). Dreptul britanic sau
dreptul din statele nordice permite asocierile de persoane in scop comercial
sau profesional care nu au personalitate juridica.(de aceea in conventie s-a scris
organizatii neguvernamentale pentru a nu le exclude pe acestea)

Prin Persoanele juridice/Organizatii nonguvernamentale(in opinia Curtii)

se inteleg toate asocierile de persoane care au personalitate juridica sau ar
putea sa o aiba cu exceptia celor de drept public.
Sunt persoane de drept public acele persoane juridice sau institutii prin
care statul isi exercita atributele suveranitatii. In conceptia sa criteriul de
delimitare este urmatorul: daca o anumita activitate poate fi facuta in statul
respectiv de catre o persoana privata, atunci activitatea respectiva nu are
legatura cu suveranitatea statului si in consecinta persoana care o exercita nu
este de drept public indiferent daca e controlata de stat.
In schimb daca activitatea respectiva nu poate fi privatizata atunci tine de
suveranitatea statului iar persoana care o exercita este una de drept public
care nu are calitate procesuala activa.

Ex: Ubb are calit proc activa pt ca statul nu isi exercita suveranitatea prin
intermediul UBB pentru ca activitatea de educatie in Romania poate fi facuta
de o persoana privata

IPJ Cluj nu are calit proc activa, deoarece este o institutie care exercita
suveranitatea statului roman.

Mun Cluj-Napoca nu pate fi privatizat, astfel aceste persoane juridice sunt

de drept public si nu au calitate procesuala activa.

Spitatul are calitate prcesuala activa, putand fi privatizat.

Au calitate procesuala si persoanele juridice desfintate daca obiectul

plangerii este desfintarea lor.(ex. Un partid dizolvat are calitate procesuala
activa doar daca vrea sa se planga ca a fost dizolvat.)
Au calitate procesuala activa si soctatile neinfintate daca obiectul
plangerii este refuzul infiintarii.
Persoanele juridice pot formula plangerea prin intermediul persoanelor
care au calitatea de reprezentant potrivit dreptului intern.

22
F. Reclamantul(petetul) sa aiba calitatea de victima curtea nu judeca actio populis
(=actiuni facute in numele poporului). Daca nu am suportat direct efectele legii care
incalca Conventia, nu ma pot plange.
In unele lucrari la reclamant i se spune petent sau aplicant.

Exista trei categorii de persoane care se pot pretinde victime ale unei incalcari ale
conventiei:
victimele directe acele persoane care suporta in mod direct
consecintele presupusei incalcari ale drepturilor lor
In timp s-au dezvolat si alte doua situatii in care nu exista victima directa:
victimele indirecte acele persoane care suporta consecintele incalcarii
drepturilor altuia
EX: ( o cauza c. Turciei O persoana a fost arestata de autoritatile turce dupa care a
disparut brusc din penitenciar si nu a mai stiut nimeni nimic de ea. Colegii deinuti sustin
ca a fost impuscat de catre un gardian. Cadavrul nu a fost gasit si autoritatile nu au
marcat decesul acolo. Turcii au afirmat ca a disparut si ca a fugit.
Familia lui a facut plangere la CEDO, cerand Curtii sa constate ca omului i s-a
incalcat dreptul la viata. Guvernul turc s-a aparat si a zis ca acele persoane nu sunt
victime directe si nu i-au omorat. Curtea a decis ca putem prezuma ca omul a murit.
Plangere in numele mortului nu se poate face, dar familia(copii si sotia) a suferit moral si
psihic din cauza decesului. Astfel chiar daca ele nu au patit nimic, sunt victime indirecte
ale incalcarii drepturilor altuia, chiar daca nu acele persoane au suportat o incalcare a
drepturilor lor. E o incalcare care produce efecte morale asupra unor persoane apropiate
care au calitate de victima indirecta.

Mai apoi jurisprudenta s-a extins:

De ex. Nu poti fi victima indirecta la incalcarea libertatii de exprimare. Un om

facea pancarte impotriva guvernului pe strada si mai apoi a murit fara nici o legatura cu
pancaretele. El tot lua amenzi din aceasta cauza. Familia a depus plangere invocand
incalcarea libertatii de exprimare. Curtea a decis ca i s-a incalcat omului libertatea de
exprimare, dar familia nu a suferit de pe urma incalcarii libertatii de exprimare.
Daca ar fi fost ucis in bataie de jandarmi atunci murea din cauza statului dar tot
nu s-ar fi judecat pentru incalcarea dreptului de exprimare ci pentru incalcarii dreptului
la viata.

Victimele potentiale acele persoane care nu au suportat inca nici o

incalcare a drepturilor lor, dar un astfel de act este iminent.

Ex: SOERNIG contra. UK atunci a aparut prima data notiunea de victima potentiala.
Dl. Soernig a fost condamnat in Statele Unite pentru omor in serie. A fost ucigas
in serie, iar dupa ultima serie a figit in Marea Britanie. A fost condamnat in lipsa in SUA
la moarte. A fost identificat pe teritoriul Marei Britanie, iar americanii au cerut sa fie

23
extradat catre Statele Unite pentru a se executa pedeapsa pronuntata la momentul
respectiv. La acea data nici CEDO, nici legile Marii Britanii nu interzicea pedeapsa cu
moartea (astazi s-ar fi discutat despre pedeapsa cu moartea). Omul a facut plangere in
fata Curtii Europene spunand ca daca va fi extradat va fi tinut cativa ani in tunelul
mortii(o zona din penitenciarele americane in care sunt tinute persoanele condamnate
la moarte si nu stiu data executiei. Sunt tinuti intr- tensiune permanenta). Omul a spus
ca tinerea unei persoane cativa ani in tunelul mortii este un tratament inuman si in
consecinta a cerut Curtii sa constate ca daca va fi extradat i se incalca art. 3 CEDO. Statul
Britanic s-a aparat spunand ca ei nu l-au tinut in "tunelul mortii", nu a patit nimic pana
acum, si ca nu ei il tin pe "culoarul mortii" ci Statele Unite. Curtea a declarat ca e
adevarat ca omul nu a patit nimic, dar urmeaza sa pateasca ceva iminent. Daca Curtea
nu se pronunta in situatia data si asteapta sa se intample s-ar ajunge la situatia in care s-
ar nega rorul primordial pe care il are Curtea si anume acela de a preveni incalcarea
drepturilor fundamentale si nu numai de a sanctiona incalcarile deja produse. Curtea a
stabilit ca o persoana este victima inclusiv atunci cand nu a patit nimic, dar este pe
punctul sa pateasca(e cert ca va pati daca nu se intervine). Curtea a declarat admisibila
plangerea deoarece omul era victima potentiala.

!!!! Deci ca sa te poti adresa curtii trebuie sa ai calitate procesuala si sa fii

victima

G. Calitatea procesuala pasiva

Calitate procesuala pasiva o au doar statele care au ratificat conventia (Uniunea

Europeana este pe cale sa ratifice conventia. Se va putea da in judecata si UE daca se
ratifica conventia)
Nu se pot da in judecata aici decat STATELE.
EX:
BOSFOR AIR in timpul razboiului din fosta Iugoslavie, ONU a dispus un embargou
impotriva Iugoslaviei(a ceea ce ramasese din Iugoslavia la acel moment) si in particular
Republicii Sarbe.
Prin intermediul acelui embargou UE a luat decizia ca toate statele membre UE sa
retina la sol orice nava sau aeronava inmatriculata in republica Sarba.
Bosfor air era o companie aviatica turceasca care a inchiria un avion inmatriculat in
Serbia. Au facut o cursa de la Istanbul la Dublin, si la Dublin a fost retinut la sol din cauza
embargoului.
Bosfor Air a facut o plangere la Curtea Europeana susutinan ca i s-a incalcat
dreptul de proprietate. Plangerea a fost facuta impotriva tuturor statelor membre ale
UE, deoarece se gandeau ca daca fac doar impotriva Irlandei, vor replica ca ei doar au
executat.
Plangerea a fost respinsa ca inadmisibila datorita lipsei calitatii procesuale pasive. Curtea
a spus ca actul este al Uniunii Europene care nu apartine nici unuia dintre state UE. Chiar
daca toate statele formeaza UE, nu se poate spune ca actul apartine tuturor dintre ele.

24
Chiar daca ele formeaza UE, aceasta este o entitate juridica separata. In consecinta
statele in cauza nu au calitate procesuala pasiva si plangerea s-a respins.

S-a mai ratificat atunci si o directiva(directiva turnatorilor)adoptata de UE prin

care avocatii sunt obligati sa isi toarne proprii clienti daca suspecteaza sau cunons ca
acestia spala bani.
Uniunea nationala a barourilor din Franta si Belgia protesteaza vehement
impotriva acestei directive. Si la fel ca si in cazul Bosfor air nu ai impotriva cui sa
formulezi cererea.

Daca dau in judecata statul, atunci actul de care ma plang trebuie sa fie un act al
statului.

Ex: Actele unei societati comerciale detinute de stat?

Actele unu executor judecatoresc?
Hotarare judeatoreasca
O lege

Sunt considerate ca fiind acte ale statului orice act al unei institutii publice sau al
unei persoane controlate de catre stat, orice act prin care se exercita suveranitatea
statului, sau orice act tolerat de catre stat.

H.Competenta materiala a curtii

Curtea are competenta materiala restransa la drepturile si libertatile prevazute in
conventie.
Conventia nu cuprinde chiar toate drepturile drepturile si libertatile
fundamentale. Alea care nu sunt cuprinse in Conventie,chiar daca sunt drepturi si
libertati fundamentale, Curtea nu se poate pronunta asupra unor eventuale incalcari ale
lor.
Ex: Curtea nu se poate pronunta asupra dreptului la munca (Drept fundamental in
orice stat din Europa. Curtea nu are comtepenta materiala). O plangere in acest sens se
va respinge ca fiind inadmisibla.
Conventia in raport de dreptul de proprietate imi garanteaza doar dreptul de a
mi se respecta proprietatea pe care o am. Nu mi se garanteaza dreptul de a obtine
proprietatea unui bun, drept pe care constitutia noastra mi-l garanteaza. Daca fac o
plangere in care fac ca cineva mi-a distrus un bun (o sticla de suc), e o plengere pentru
care Curtea are competenta materiala. Daca fac o plangere in care ma plang de faptul ca
cineva refuza sa imi dea un bun care imi apartine (o sticla de suc), este o plangere pentru
care Curtea nu are competenta materiala.
Prin protectia prin ricoseu Curtea a adaugat, la lista drepturilor si bertatilor
fundamentale prevazute din Conventie, cateva criterii care nu sunt in Conventie(pe baza
principiului ca nu o verifica nimeni) cum ar fi: dreptul de acces la justitie prin hotararea

GOLDER c. UK.

25
Omul a facut o plangere ca i s-a incalcat dreptul de acces la justitie. Statul Britanic s-a
aparat spunand ca este inadmisibila, deoarece Conventia nu garanteaza nicaieri dreptul
de acces la justitie.
Curtea a declarat ca este adevarat ca nu scrie nicaieri, dar trebuie sa existe o protectie
prin ricoseu. Conventia garaneteaza niste drepturi procedurale se garanteaza dreptul la
o instanta independenta si impartiala, la o durata rezonabila a procedurii si la o
procedura publica etc
Astfel in conditiile date daca nu se recunoaste nici un drept de acces la acea instanta
inseamna ca toate celelalte drepturi sunt fara sens si nu are rost sa garanteze dreptul la
o instanta independenta daca tu nu ai dreptul sa te adresezi instantei respective. In
consecinta, prin ricoseu, conventia include si dreptul de acces la justitie.

Pana acum 4-5 ani Curtea sustinea ca dreptul la prestatii sociale nu este prevazut
in Conventie, in consecinta nu are competenta materiala. Dupa 4-5ani a spus ca prin
ricoseu dreptul de proprietate al persoanei este lipsit de sens daca nu are si drept la
prestatii sociale, in consecinta au competenta si pe acestea.

I. Competenta temporala
Curs 4 20.03.2013
CEDO

I Competenta temporala
Curtea are competenta de a se pronunta doar cu privire la evenimentele intervenite
dupa ratificarea conventiei de catre statul parat.
In raport de Romania, momentul ratificarii conventiei a fost 20 iunie 1994. Curtea
are competenta temporala de a analiza actele sau omisiunile statului petrecute dupa 20
iunie 1994 si nu are competenta temporala de a analiza ce s-a intamplat inainte de acest
moment.

Ex:
Mineriada 1991,
Curtea s-a pronuntat anul trecut si acum vreo doi ani in mai multe cauze placand
de la evenimentele de la revolutiadin 1989 si de la mineriada din 1991. In amandoua
situatii Curtii i s-a cerut sa constate ca s-a incalcat dreptul la viata a unor persoane si
dreptul de a nu fi supus torturii si altele de genul. Intrucat evenimentele de la care sa
plecat discutia au fost anterioare anului 1994 Curtea nu s-a putut pronunta asupra lor.
Singurele aspecta asupra carora Curtea s-a pronuntat au fost obligatiile pozitive ale
Romaniei. Statul are obligatia de a efectua anchete penale eficace ori de cate ori o
persoana sa sustina ca este victima incalcarii unor drepturi fundamentale importante.
Singurul lucru pe care se poate pronunta este sa verifice ca incepand de la data ratificarii
conventiei Romania si-a indeplinit obligatia pozitiva de a efectua o ancheta penala
eficace cu privire la evenimentele anterioare. A ajuns la concluzia ca ancheta penala nu a
fost eficace. Concluziile Curtii nu au fost atat de dure precum asteptate, deoarece nu s-a
putut pronunta pe fond.

26
 La fel exista si o jurisprudenta bogata legata de situatia Caselor Nationalizate.
Toata aceasta jurisprudenta se raporteaza la evenimente ulterioare acestei date. Curtea nu
o sa constate niciodata daca oamenilor li s-au incalcat dr. la proprietate in 1950 cand au
fost casele nationalizate. Problemele curtii au vizat anumite acte sau viziuni ale statului
dupa acest moment (20 iunie 1994).
Daca cineva a fost proprietarul unei case in anul 1950 si i s-a luat casa de catre
autoritati intr-o maniera sau alta si de atunci nu s-a mai intamplat nimic, Curtea nu are
competenta sa verifice respectarea dreptului de proprietate a acelei persoane pentru ca
pentru ce s-a intamplat in anul 1950 nu are competenta temporala sa o faca, iar daca de
atunci in colo nu s-a mai intamplat nimic nu are pe ce sa se pronunte.
Daca in 1995 statul Roman a pronuntat o hotarare judecatoreasca irevocabila prin
care s-a stabilit ca omului i s-a luat casa abuziv si statul a fost obligat sa i-o dea inapoi,
iar daca statul nu i-a dat casa inapoi, ceea ce a judecat Curtea a fost acel refuz de a da
casa inapoi care s-a petrecut in perioada de competenta si nu inainte.

J. Competenta teritoriala a curtii

Atunci cand s-a negociat textul conventiei, multe state aveau o multime de
colonii. Conventia Europeana se aplica doar pe teritoriul european al statului. Daca
statele vor, atunci pot da o declaratie expresa in care spun ca accepta jurisdictia Curtii si
pe anumite colonii pe X ani. La inceput unele dintre ele au dat aceasta declaratie. La ora
actuala aceasta se aplica doar pe teritoriul European.

Ex: A fost la un momendat un incident legat de alegerile din Guiana Franceza. Printr-
o lege adoptata de parlamentul francez din Paris s-a stabilit niste reguli privitoare la acele
alegeri. Acele reguli s-au pus in practica in Guiana. Atunci cand o persoana nu a fost
lasata sa voteze sau sa candideze se pune intrebarea unde s-a petrecut incidentul? In
Franta sau in Guiana?

K. Competenta personala a curtii

Aceasta competenta personala este legata de calitatea procesuala activa si pasiva
si de calitatea de victima a reclamantului

Curtea are competenta persoanala doar atunci cand la momentul situatiilor

incriminate prin plangere reclamantul se afla sub jurisdictia statului parat.

Ex: O persoana a avut un imobil in Bucuresti. In anii 50 persoana respectiva a fost

data afara si imobilul respectiv a fost ocupat fara acte de armata Rusa, si apoi a dvenit
sediul ambasadei URSS la Bucuresti.(actual este sediul ambasadei Rusiei la Bucuresti).
Niciodata nu s-a facut vreun act prin care bunul sa fi trecut in posesia statului Rus.

27
 Femeia cu pricina a facut actiune in revendicare cu privire la acel
imobil(impotriva primarului). Actiunea a fost admisa. Au obligat municipalitatea sa
predea femeii imobilul. Municipalitatea nu a putut sa predea. Femeia a incercat sa faca
actiune in evacuare impotriva ambasadei Ruse. Actiunea a fost respinsa ca inadmisibila,
pt ca statele straine au imunitate de jurisdictie in Romania. Nu poti da in judecata un stat
strain in Romania.
Femeia a facut plangere in fata CEDO impotriva Romaniei si impotriva Rusiei.
Impotriva Romaniei in ceea ce priveste dreptul de proprietate Curtea a respins plangerea
ca nefondata spunand ca statul Roman i-a respectat dreptul de proprietate (i la recunoscut,
i-a dat hot. de judecata).
Impotriva Rusiei plangerea a fost respinsa ca inadmisibila pe motivul lipsei
competentei personale a curtii intrucat la momentul la care s-au desfasurat evenimentele
cu pricina femeia nu se afla sub jurisdictia Rusiei. Curtea a spus ca in masura in care ar fi
formulat o actiune in evacuare in Rusia impotriva statului Rus, atunci s-ar fi putut discuta
de competenta personala, deoarece atunci s-ar fi aflat sub jurisdictia Rusiei. In acest caz
nu s-a aflat in nici o legatura cu statul Rus. Nu i s-a aplicat dreptul rusesc.

L. Plangere sa nu fie anonima

M. Sa nu te adresezi altei instante internationale
N. Plangerea sa nu fie injurioasa
O. Plangerea sa nu fie abuziva(sa nu fie intemeiata pe acte false)

Drepturi fundamentale:

1.Dreptul la viata
(art.2 CEDO art 1 prococolul nr 6 CEDO,
art.1, protocolul 13CEDO, art 22 Consti)

Natura juridica a dreptului la viata:

Intr-o speta Curtea printr-o hotarare a declarat ca, copilul nenascut beneficiaza
intr-o oarecare masura de un oarecare drept la viata.
VO c. Franta
Doamna Vo este o persoana de origine Vietnameza, insarcinata, care se
programase la o clinica medicala pt o interventie prin cezariana. La aceeasi clinica in
aceeasi zi, la acelasi medic se mai programase o alta persoana de origine Vietnameza
pentru un alt tip de interventie. Medicul a confundat paciantele(cealalta fiind programata
pentru alta operatie) si pana sa isi dea seama ce se intampla a omorat copilul. Doamna Vo
a facut plangere penala impotriva medicului si a clinicii medicale, acuzandu-i de ucidere
din culpa. Pe plan civil societatea de asigurari a platit dauna pentru malpraxis. Parchetul

28
francez dupa indelungi cercetari au decis sa trimita in judecata medicul pentru ucidere din
culpa. Primele doua instante care s-au pronuntat l-au condamnat pe medic pentru ucidere
din culpa. Apararea medicului a fost aceea ca, copilul nefiind inca nascut si nerespirand
inca nu poate fi calificat ca si persoana. CP francez ca si CP roman spune ca uciderea din
culpa consta in uciderea unei persoane. In consecinta s-a spus ca, copilul nenascut nu este
o persoana. Nefiind o persoana nu este o fapta prevazuta de legea penala.
Primele doua instante care l-au condamnat au folosit urmatorul rationament:
Pentru a defini ce e o persoana sau nu este stupid a ne raporta daca copilul respectiv a
respirat sau nu din cateva considerente. Nu faptul ca respiram ne face persoana. Ar
insemna ca un om care nu poate sa respire si e tinut in viata de aparate nu este o persoana.
E cel putin bizar ca daca copilul moare in procesul nasterii, iar daca acea culpa medicala
intervine cu o secunda inainte ca, copilul sa apuce sa respire, iar daca copilul apuca sa
respire fapta sa capete conotatie penala si sa fie infractiune grava.
Curtea de casatie a decis ca instantele au facut analogie in defavoarea
inculpatului. In momentul in care instantele au spus ca un copil nenascut este ca si un
copil nascut, a folosi "ca si" inseamna analogie, iar analogie in defavoarea inculpatului
este interzisa.
Doamna Vo a facut plangere in numele copilului nenascut sustinand ca s-a
incalcat dreptul la viata.. Statul Francez s-a aparat spunand ca, copilul nenascut nu are
drept la viata. Neavand drept la viata inseamna ca, Curtea nu are competenta materiala sa
se pronunte pe prezenta plangere intrucat se invoca un drept care nu este garantat prin
conventie. In conventie este precizat ca orice persoana are dreptul la viata, iar copilul
nenascut nu este persoana.
Curtea a admis plangerea, intrucat copilul nenascut are intr-o oarecare masura de
un oarecare drept la viata.

Ulterior judecatorii curtii au incercat sa explice decizia lor pe la diverse

conferinte.

(Astazi, teoria cel mai larg acceptata este ca o persoana se naste cand respira.
Pana cand se naste nu are drept la viata. Iar momentul mortii este cel al mortii clinice.
Daca iei organele inainte de moartea clinica ai autorizarea legii si nu raspunzi penal.)

Teoria CEDO pleaca de la faptul ca orice drept fundamental are in structura sa

doua elemente. Un element personal care ne apartine fiecaruia dintre noi si un alt element
care ii apartine statului.
Ex: Libertatea de exprimare. E drept fundamental ca pe langa faptul ca eu persoanl ca
si interes propriu am dreptul(imi convine) sa spun ce vreau sau sa tac cand vreau,
societatea are interesul ca oamenii sa spuna linistiti ce au de spus. La libertatea de
exprimare interesul personal contra cel al societatii este mult mai mare, de aceea
libertatea de exprimare este o libertate si nu un drept.

La dreptul la o justitie independenta exista un interes al societatii care este mai

mare ca interesul personal, de aceea este un drept

29
 La dreptul de proprietate. Daca eu am un ceas, exista un interes al meu sa imi
exercit dreptul asupra statului(sa fac ce vreau cu el), dar exista si un mic interes al
societatii ca eu sa nu imi stric ceasul, deoarece daca imi stric ceasul este o paguba
econimic minuscula. De aceea dreptul la proprietate este o libertate.
Lucrurile se schimba daca nu discutam despre un ceas si discutam despre un
tablou a lui Picasso. Acolo faptul ca eu sa imi exercit dreptul de proprietate (sa am grija
de tablou, sa nu il distrug etc.) ma intereseaza si pe mine, dar intereseaza si statul intr-o
mai mare masura datorita valorii pentru patrimoniul universal a acelui tablor.
Daca am un depozit in care am 200 de tone de motorina statul este interesat ca
acel depozit sa nu ia foc. Cat de mare este interesul statului variaza de la caz la caz.

La fel este si la dreptul la viata. La dreptul la viata exista un interes al societatii ca

noi sa traim(societatea fara oameni ar disparea). La nivel personal, sunt anumite persoane
care sufera dupa persoana decedata. In dreptul la viata nivelul acelui interes al statului
este foarte ridicat fata de cel personal raportat la alte drepturi. Acest interes al statului
apare de la momentul nasterii. Interesul statului exista din moment ce persoana este
conceputa. Copilul are instincte de supravietuire din moment ce poate sa traiasca
independent de mama sa. Atunci cand copilul este viabil. (luna a 6-a in colo.)
La momentul conceptiei interes personal nu exista. Interesul societatii incepe de la
momentul conceptiei si incepe sa creasca constant pana la momentul nasterii. Tot la
mementul nasterii apare si interesul personal.

Raportat la primul moment in care s-ar pune problema decesului(cel al mortii

cerebrale) nu putem vorbi despre un interes personal de dorinta a persoanei in moarte
cerebrala de a continua viata. Nici un interes al societatii in a ii continua viata acelei
persoane nu mai exista. Pe aceasta teorie, momentul in care se termina viata este
momentul mortii cerebrale. Teoria mai vine cu un anumit element care zice ca inainte de
finalul vietii unei persoane, care sufera de o boala incurabila, fara a avea posibilitatea de
a-si revenii, interesul societatii de a-i pastra viata acelei persoane scade. (Ex: O persoana
este in stadiul terminal al cancerului, complet imobilizata si care sta in spital. Din punct
de vedere al interesului societatii, atat la nivel macro dar si la nivel micro de a pastra
viata persoanei respective, acel interes(exista intr-o oarecare masura dar) nu mai e la fel
ca la o persoana sanatoasa. Acest interes scade in intensitate. Cata vreme persoana
traieste, acel interes continua sa exista. In aceasta situatie, daca interesul personal este
mare, iar cel al societatii extrem de mic am putea afirma ca acesta este o libertate.

De la momentul conceptiei se poate spune exista un oarecare drept la viata. Un

oarecare interes protejat exista din momentul conceptiei. Nu este un drept la viata al unei
persoane pentru ca nu pot sa discut despre o persoana. Exista un interes al statului, pe
care din lipsa de alta denumire ii putem spune un fel de drept la viata, un interes al
societatii care este protejat. Aceasta protectie inseamna protectie juridica, care exista in
orice stat.
In cazul avortului trebuie plecat de la sarcina pe care o are statul atunci cand vin
doua interese in contradictie. Avortul este permis doar atunci cand exista dorinta femeii
de a avorta. Daca nu exista aceasta dorinta, atunci avortul este interzis din secunda 0 (in
orice stat din lume). In cazul avortului trebuie sa fin constienti ca avortul este permis doar

30
inainte de o anumita perioada de timp, si doar atunci cand exista dorinta femeii. Atunci
cand ea doreste sa avorteze exista doua interese care sunt contradictorii. Acel al societatii
(ca femeia sa nu avorteze ci sa duca sarcina la termen si sa se nasca o persoana care sa fie
inclusa in cadrul societatii), si pe de alta parte e interesul femeii (care cata vreme sarcina
este parte a corpului sau, ea are dreptul sa dispuna cu privire la corpul sau). Rolul statului
este acela de a stabili un echilibru intre cele doua.
De multe ori libertatea de exprimare poate sa intre in conflict cu dreptul la
imagine sau dreptul la demnitate. Daca eu spun ceva aiurea despre alta persoana atunci
intra in conflict libertatea mea de exprimare si dreptul celeilalte persoane la imagine si
demnitate. Si in acest caz rolul statului este acela de a trage o linie de exhilibru intre cele
doua.
La fel si in cazul avortului. Statele europene au stabilit linia de echilibru la 14
saptamani. Pana la 14 saptamani interesul statului exista, dar este mai mic ca dreptul
femeii. Dupa 14 saptamani acest interes este mai mare ca cel al femeii. Daca dupa 14
saptamani se constata ca continuarea sarcinii ar pune in pericol viata mamei, atunci acele
interese nu se mai echilibreaza la 14 saptamani, iar dreptul la viata al mamei va prevala.
Intre interesul statului ca o sarcina sa fie dus ala termen si interesul statului de a proteja o
viata care exista in deplinatatea ei, al doilea interes este mai important.
In mod identic sunt state in care situatia este reglementata expres, ca daca copilul
sufera de o malformatie/handicap sever( ex. sindromul Down), interesul statului scade,
iar cel al mamei va prevala. Toata aceasta discutie pleaca de la situatia unui conflict de
interese: Daca mama vrea sa avorteze. Daca mama nu vrea sa avorteze(interesul statului
va exista in continuare) atunci nu poate fi facut un avort fara incalcarea unui drept al
vietii. De aceea Curtea a zis ca copilul nenascut are un oarecare drept la viata intr-o
oarecare masura. Acea masura nu o putem stabili intotdeauna. In Vo c. Franta mama nu
vroia sa avorteze si ca urmare i s-a recunoscut dr. la viata al copilului.

Un stat sau o societate poate sa considere ca undeva catre finele vietii(atunci cand
finalul este iminent iar persoana nu mai este folositoare societatii) un stat poate sa
considere ca interesul sau a scazut atat de mult, incat din dreptul ala la viata sa ramana
doar interesul personal pe care persoana poate sa si-l exercite sau nu.
Din acest punct de vedere Curtea este de acord cu aceasta varianta. Catre sfarsitul
vietii interesul statului poate sa scada, dar e sarcina fiecarui stat(sau a fiecarei societati)
sa determine daca pentru ea a scazut atat de mult incat sa putem discuta despre o libertate
raportat la dreptul la viata. Adica sa putem discuta despre prevalenta acestui interes
personal.
Libertatile spre deosebire de drepturi sunt niste interese la care ne este protejat nu
numai chestia afirmativa, ci si chestia negativa. Adica daca eu am libertatea de exprimare
eu am dreptul si sa spun ce vreau si sa nu spun ce vreau. Obligatia corelativa a statului
este de a ma lasa sa spun ceea ce am de spus si sa nu ma oblige sa spun cand nu vreau sa
spun ceva.
Daca ajungem la concluzia ca dreptul la viata este o libertate, atunci ajungem la
concluzia ca statul are obligatia corelativa, respectiv sa ma omoare ori de cate ori o cer.
Curtea a decis ca nu ea poate stabili cat de puternic este interesul fiecarei societati in
parte pentru a stabili o regula universal valabila. Aceste interese sunt stabilibe de fiecare
stat in parte sa defineasca sau sa stabileasca acele interese. Sunt state precum Belgia si

31
Olanda, in care au afirmat ca interesul lor este atatde mic incat le recunosc libertatea de a
muri. In cealalta extrema sunt Irlanda si Cipru, care au sustinut ca interesul lor este
suficient de mare incat dreptul la viata sa ramana drept si nu libertate indiferent de
situatie. Elvetieni si-au definit acest interes ca fiind mic. Nu au adoptat legi care sa
permita eutanasia, dar au o politica generala de a nu sanctiona acest comportament.
Cea mai mare parte a statelor, inclusiv Romania, au zis ca exista un interes al
statului suficient de puternic, care sa nu permita moartea la cerere, dar recunoaste un
drept al persoanei de a refuza un tratament care i-ar prelungi viata. Asta inseamna o
recunoastere pronuntata a acelui interes personal, nu atat de pronuntata incat sa ma
omoare daca ii spun, dar suficient de pronuntata incat sa ma lase sa mor daca vreau.
Aceasta teorie pleaca de la ideea dupa care componentele dreptului la viata(la fel
ca si la toate celelalte) variaza. Lucrurile stau la fel si la dreptul de proprietate. Interesul
statului ca eu sa imi exercit proprietatea variaza ca si intensitate in functie de lucrurile
puse in discutie. Daca la chestiile insignifiante ca si o bluza interesul statului exista dar e
foarte foarte mic, la chestii importante cum ar fi o casa acest interes este mare. ex: Daca
imi dau foc la casa statul e interesat din considerente sociale, economice, politice etc. De
aceea si la acel drept intensitatea interesului statului si al interesului personal poate sa
varieze tot timpul.
La fel si la libertatea de exprimare. Statul nu e foarte interesat de libertatea de
exprimare a unui copil de 7 ani. In schimb societatea este foarte interesata de libertatea de
exprimare a unui disident politic. Statul nu este foarte interesat sa imi protejeze libertatea
de exprimare atunci cand vorbim despre vremea de afara. Daca daca vorbim despre
modul in care s-a adoptat o lege statul este interesat de libertatea noastra de exprimare.

In principiu dreptul la viata este un drept si nu o libertate, insa poate deveni o

libertate spre finalul vietii. Dreptul la viata este recunoscut intr-o oarecare masura de la
momentul conceptiei, nu in sensul ca exista o persoana de atunci, ci in sensul ca e
garantat sau protejat un interes pe care nu stim sa il numim altfel decat drept la viata. Prin
"un oarecare drept la viata" curtea a vrut sa zica" o parte din dreptul la viata.
Acest drept este relativ.(permite limitari: razboi, legitima aparare)

In raport de dreptul la viata, exista niste conditii esentiale care trebuie verificate
pentru a vedea daca dreptul la viata se poare limita sau nu:
1. Recursul la forta sa fie prevazut de lege
2. Acea lege sa aiba toate garantiile posibile contra arbitrariului.(Legea sa
stabileasca pana in ultimul detaliu cand cum si in ce situatii poate fi folosita forta mortala
din partea statului.)

Ex:
NACHOVA c. Bulgaria
Dl. Nachov a fost un tigan condamnat pt. furt care se afla in executarea pedepsei. Cand a
fost dus la munca pt. detinuti, acesta a evadat. A fost cautat si gasit in apropierea casei
sale. Omul a fugit. A fost somat sa se opreasca, moment in care unul dintre politisti l-a
impuscat in cap. Familia a facut plangere penala. Parchetul a dispus neinceperea urmaririi
penale socotindu-se ca politistul a actionat in conformitate cu legislatia interna(somatie,
foc de avertisment). Familia a facut plangere in fata CEDO invocand ca acestuia i s-a

32
incalcat dreptul la viata. Bulgaria s-a aparat invocand ca legea lor si cea a CEDO(art.2)
reglementa recurgerea la forta.
Curtea a decis ca impuscarea persoanei nu este proportionala cu fapta comisa.
Impuscarea unei persoane condamnate pentru furt care a evadat nu este ok. Situatia s-ar fi
schimbat daca omul era un terorist si risca sa scape. Legea interna care prevedea
utilizarea armelor de foc trebuia sa aiba anumite garantii contra arbitrariului (sa limiteze
folosirea armelor de foc la persoane condamnate pentru anumite infractiuni). Atunci cand
se discuta despre dreptul al viata sunt nevoie de mai multe garantii contra arbitrariului.

In alta cauza, o persoana nu a oprit la un filtru de politie, a intrat in sant de unde a

sarit din masina si a luat'o la fuga. A fost somat si impuscat de politie. Nu e normal ca
daca e prins si trimis in judecata va primi o pedeapsa cu suspendare, iar daca fuge repede
va fi ucis. Legea spune ca poti sa folosesti armele de foc daca o persoana a comis o
infractiune si risca sa scapa, dar ar trebui limitata aceasta chestie doar pentru o parte din
infractiuni. Curtea a zis ca legea bulgara care viza uzul de arme de foc este lipsita de
garantii contra arbitrariului. Atunci cand discutam despre dreptul la viata trebuie sa
limitam posibilitatea de a ucide un om doar la situatiile in care e normal ca o societate sa
ucida pe cineva.

A aparut o cauza c. Turciei. Statul Turc a aflat ca o persoana suspectata de terorist

se ascunde intr-un imobil si e insotit de inca o persoana si e foarte bine inarmat. In cursul
noptii imobilul a fost inconjurat de fortele speciale turcesti. Au pregatit o operatiune in
care cativa soldati erau pregatiti sa intre in apartamentul respectiv sa ii retina pe cei doi
suspecti de terorism. La un moment dat in acel imobil s-a aprins becul. Un soldat s-a
speriat si a tras, urmat de restul. S-a dovedit ca in acel imobil erau cele doua persoane
care erau inarmare.
Familiile celor doi au facut plangere in fata curtii sustinand ca li s-a incalcat
dreptul la viata. Statul Turc s-a aparat si au facut trimitere la o alta cauza tot c. Turcia. in
care o persoana suspecta de terorism a fost identificata undeva. Au fost trimise fortele
speciale acolo. Un om de garda a dat alarma si cei din apartament au inceput sa traga.
Fortele Turce au tras si ele si au castigat, fiind mai multi si mai bine inarmati. In acea
situatie a sustinut ca nu s-a incalcat dreptul la viata. chiar daca nu exista o
proportionalitate intre armele folosite. Este firesc ca intr-o situatie data un soldat sa traga
cu ceea ce are. Turcii s-au aparat spunand ca a fost acelasi lucru. Curtea a zis ca nu a fost
acelasi lucru.
Nu poate fi acuzat soldatul care, avand o operatiune de risc maxim, stiind ca
ceilalti sunt inarmati, vazand ca s-a aprins becul a inceput sa traga, dar nici restul
soldatilor care au inceput sa traga dupa ce au auzit primul foc de arma(nu puteau sa faca
o pauza sa se informeze cine trage, ce arme au ceilalti etc). Acele garantii contra
arbitratiului nu se refera doar la lege in sensul de act normativ atat de larg, ci in zona
dreptului la viata garantiile contra arbitrariului trebuie sa duca pana la cele mai marunte
acte normative ale statului, adica actele de comandament militar. Curtea a zis ca nu sunt
devina soldatii, ci comandantul lor, deoarece el ar fi trebuit sa stabileasca un oarecare
control. Daca nu a facut-o inseamna ca statul Turc nu a reusit sa stabileasca un oarecare
control al folosirii armelor de foc. Scopul legislatiei de aici, si ceea ce s-a zis in cauza
NACHOVA c. BULGARIA este obligatia statului de a folosi niste garantii atunci cand

33
se utilizeaza armele de foc. Daca admitem ca e suficient ca un soldat sa se sperie la un
moment dat pentru ca dupa aceea sa nu mai existe nici un control cu privire la utilizarea
armelor de foc si sa traga toata lumea in nestire, inseamna ce nu reusim sa realizam
obligatia pe care o avem si anume sa limitez utilizarea fortei la situatii oarecum
exceptionale si sa controlam utilizarea fortei.

ISAIVA c. Rusia
In timp ce fortele Ruse incercuisera orasul Grozniei si asaltau in valuri, la un
moment dat s-a incheiat o intelegere verbala intre atacanti si atacatori prin care Rusii
spun ca permit femeilor, copiilor si persoanelor necombatante sa iasa fin oras. Permitea
unui convoi de persoane civile in razboiul dintre rusi si ceceni sa iasa din oras. S-a
organizat acel convoi. Persoanele au fost scoase din oras. Convoiul s-a indreptat catre
granita. Erau supravegheati de fortele ruse in aer prin avioane. In acel convoi se
strecurasera si uni care nu erau necombatanti. Din convoi s-a tras cu o mitraliera de
cateva ori spre avioane(in cel mai rau caz se zgarie vopseaua). Pilotii militari rusi au
raportat comandamentului ca se trage din convoi asupra lor cu focuri de mitraliera.
Comandantii au dat ordin sa riposteze, in consecinta pilotii au tras cu rachete in convoi si
au murit cateva mii de oameni. O parte dintre ei au formulat plangere in fata CEDO ca li
s-a incalcat dreptul la viata.
Rusii s-au aparat zicand ca pilotii au fost atacati, au raportat incidentul,
comandantii au dat ordin sa riposteze. E o riposta legitima in caz de razboi.
Curtea a zis ca in situatia data rolul statului este aceea de a controla folosirea
armelor de foc (folosirea fortei). Acele avioane nu aveau ce sa pateasca de la niste focuri
de mitraliera. Turcii s-au aparat spunand ca nu aveau de unde sa stie ca cei din convoi nu
aveau si alte arme cu care se poate dobora un avion (de genul lansatoare de rachete etc.).
Replica curtii a fost ca daca pilotii aveau temeri ca s-ar putea sa se traga cu rachete dupa
ei ordinul ar fi trebuit sa fie ca avioanele sa stea mai departe de convoi, nu sa se traga cu
rachete intr-un convoi format predominant din femei si copii.
In situatia data Curtea a spus ca ordinul militar dat nu era insotit de nici o garantie
contra arbitrariului. A fost un ordin dat cu scopul de a ucide anumite persoane fara a
exista o justificare temeinica.

2. Recursul la forta sa fie absolut necesar.

Curs 5 27.03.2013
CEDO

5 aprilie - partial
pana joi anuntat sefi grupa
grile + spete (cu carti in fata)
pana la dreptul la libertate inclusiv (art. 5 inclusiv)

dreptul la viata (drept relativ care poate fi limitat

obligatia negativa a statului:
1. legalitatea (existenta unei legi care sa permita recursul la forta)

34
2. Recursul la forta sa fie absolut necesar
Notiunea de absolut necesar:
Se folosesc doua criterii pentru a vedea daca recursul la forta este absolut necesar:
a. Natura pericolului
Pentru a justifica recursul la forta natura pericolului trebuie privit din doua puncte
de vedere. Pe de o parte trebuie sa fie vorba despre un pericol grav, iminent, cu privire la
ordinea publica si viata unor persoane. Pe de alta parte trebuie subliniat faptul ca aceasta
natura a pericolului nu se determina de o maniera obiectiva, ci se determina de o maniera
subiectiva.
Discutia legata de natura subiectiva a plecat de la cauza MC CANN c. MB - Se
petrecea in perioada razboiului civil din Irlanda de Nord. Armata republicana Irlandeza
era in razboi dur cu autoritatile Britanice. In acest context serviciile secrete Britanice au
aflat o informatie cum ca armata republicana Irlandeza pregateste un atentat cu masina
capcana cu bomba in Gibraltar( O bucatica din sudul Spania care se afla sub controlul
Marii Britanii). Au aflat ca la unul dintre posturile de control ale armatei Britanice de
acolo se pregateste explozia unei dube incarcate cu explozibil. Agentii de securitate
britanica au impanzit zona in civil asteptand sa vada ce se intampla.
La un moment dat domnul Mc Cann cu trei prieteni au coborat dintr-o duba lsata
in apropierea unui post de politie. Cativa agenti de securitate imbracati in civil i-au vazut,
au auzit ca au accent irlandez si le-au cerut sa se opreasca. Cei patru au luat-o la fuga, iar
politistii dupa ei si i-au impuscat in cursul urmaririi, fara prea multe somatii. S-a
descoperit ulterior ca cei patru nu erau teroristi irlandezi, ci ca furasera acea duba beti
fiind, iar cand au realizat ce au facut au vrut sa lase duba in fata politiei si sa plece.
Evident ca au fugit de frica in acest context. Familia lor a facut plangere in fata curtii
europene sustinand ca li sa incalcat dreptul la viata, pe motiv ca oamenii au fost
impuscati mortal fara sa existe o necesitate absoluta, nefiind indeplinita conditia ca
recursul la forta sa fie absolut necesar.
Statul Britanic s-a aparat spunand ca daca privim acum in urma nu ar exista nici o
stare de pericol, duba nu avea explozibil si nu trebuiau cei patru impuscati pentru simplu
motiv pentru ca au furat o duba. Insa daca ne raportam la pozitia subiectiva a agentilor de
securitate din acel moment care aveau informatii cat de cat credibile si care indicau un
posibil atentat cu masina capcana, iar ceea ce s-a intamplat acolo semana cu asa ceva si
anume o duba lasata in fata unei sectii de politie si fuga acelor persoane cand li s-a cerut
sa se opreasca, din perspectiva subiectiva a agentilor de securitate se aflau in fata unui
atentat. Se parea ca autorii lui tind sa se indeparteze de locul respectiv poate pentru a
declansa explozia cu o telecomanda sau cu un dispozitiv de comunicare la distanta,
conditii in care impuscarea lor parea sa fie justificata.
Curtea a mers pe varianta statului Britanic si a zis ca evaloarea necesitatii absolute
a recursului la forta nu trebuie sa o fac de o maniera obiectiva privind ulterior
evenimentele, ci trebuie sa ma raportez la pozitia pe care o are agentul statului la
momentul la care recurge la forta. La momentul la care agentii statului Britanic au recurs
la forta si i-au impuscat mortal(intentionat, au tras ca sa ii omoare) pe cei patru existau
toate motivele de a crede ca sunt in fata unor posibili teroristi cae sunt pe punctul sa
declanseze un atentat terorist, conditii in care recursul la forta mortala era justificat.

Solutia a fost mentinuta mai incolo intr-o cauza contra Olandei.

35
 Un om a furat o motocicleta. A fost anuntata politia. Politia l-a identificat pe cel
care a furat-o. L-au urmarit iar apoi l-au blocat. Cand a fost oprit, politistii care l-au
urmarit au scos armele si i-au cerul persoanei sa se predea pentru a fi retinut. Persoana cu
pricina a pus mana in buzunar si a scos un pistol. Politistii l-au impuscat. S-a constatat
ulterior ca pistolul era de plastic. Opinia Curtii a fost in linii mari aceeasi. S-a mers tot pe
perceptia subiectiva a necesitatii recursului la forta, mergand pe ideea ca in sitiuatia data
nu pot cere agentului de politie sa verifice daca pistolul este real, merge, are gloante. Nu
putem cere unul politist ca in situatia data sa nu traga, sau sa o ia la fuga. Chiar daca
obiectiv vorbind natura pericolului era egala cu zero, privind subiectiv aceasta natura a
pericolului recursul la forta a fost justificat.

b. Intensitatea pericolului (existenta unei proportionalitati intre pericol si

necesitatea utilizarii fortei)
Nu avem incalcari ale dreptului la viata chiar si atunci cand se produce decesul
unei persoane datorita unui agent al statului atunci cand punand pe de o parte pericolul iar
pe da alta parte punand reactia agentului statului avem o doza de proportionalitate. Acest
lucru il verificam raportandune la latura subiectiva a faptei ( raportandu-ne la ce a vrut sa
faca agentul statului)

Ex. cauza c. UK
Vreme de multi ani irlandezii din Irlanda de Nord ca si simbol ca sunt irlandezi si
nu englezi si ca sunt catolici si nu protestanti organizau un mars prin A. In cursul acestui
mars existau incidente violente. De regula britanicii sau protestantii din zona ii atacau si
se ajungea la bataie reciproca. Politia a incercat sa interzica acel mars. Nu a reusit decat
in urma cu 10 ani sa calmeze manifestarile acelui mars. Se mai organizeaza si azi doar cu
mai putine incidente.
La unul dintre aceste marsuri au inceput sa apara incidentele. Politia a folosit
gloante de cauciuc. Un glont a ricosat si a omorat unul dintre participanti. S-a discutat si
aici despre dreptul la viata. Desi era un mars neautorizat si se produceau batai(fara arme)
nu se murea. In conditie in care raportandu-ne la natura pericolului, pericolul nu era atat
de mare incat sa omor pe cineva. Dar in momentul in care masuram intensitatea sau ne
uitam la proportionalitatea intre reactia agentului statului si ceea ce s-a intamplat acolo
trebuie sa constatam ca agentul statului nu a vrut sa impuste pe nimeni. Agentul statului a
tras cu gloante de cauciuc, nu a tras catre oameni, ci glontul a ricosat. Ca si agent de
politie dat fiind ca erau niste incidente acolo trebuia sa intervina intr-un mod sau altul.
Intr-o situatie de genul asta s-a considerat ca nu este nici o atingere adusa vietii.

Obligatiile pozitive ale statului:

In general statele au trei tipuri de obligatii pozitive:

36
 1. Ob. de a legifera - raportat la dreptul la viata statul are obligatia de a legifera
atingerile aduse vietii si are obligatia de a legifera aspectele periculoase la adresa vietii de
genul regimul armelor de foc, modul de utilizare a armelor de foc de catre politie,
armana, agenti ai statului, situatiile in care se poate recurge la forta, intensitatea acelei
forte etc.
2. Ob. statului de a interveni atunci cand exista un pericol real si concret cu
privire la viata unei persoane
Ex: GAGIU c. Romania - Reclamantul, orfan fiind, a stat prin orfelinat, apoi
prin centre de detentie pentru minori, iar in final in puscarie. A fost condamnat la o varsta
frageda la o gramada de ani pentru infractiunea de omor deosebit de grav. De acolo a luat
multe boli( tuberculoza, raie, hepatita).La un moment dat starea lui de sanatate s-a
agravat rau. A fost internat de cateva ori in spitalul penitenciarului unde i-au fost puse tot
felul de diagnostice si a primit tot felul de tratamente, dar starea lui de sanatate s-a
degradat. A formulat cu ajutorul unei asociatii o plangere in fata CEDO in care se plangea
de conditiile de detentie si de aspectele legate de starea de sanatate. La un moment dat
aceeasi asociatie l-a ajutat sa faca o cerere de intrerupere a executarii pedepsei pentru a se
duce la un spital civil unde sa fie tratat, pentru ca tratamentul din sistemul penitenciar ii
agrava problemele. A fost adus la penitenciarul Gherla si internat la spitalul penitenciar
din Dej. I s-a stabilit un termen de judecata la Tribunalul Cluj unde sa se judece cererea
lui de intrerupere a executarii pedepsei. Din cauza starii de sanatate (dar nu e foarte sigur)
cei de la penitenciar nu au reusit sa il transporte de la Dej la Cluj, in consecinta instanta a
amanat judecarea cauzei stabilind un alt termen peste o luna si ceva la care sa fie adus
omul deoarece judecatorul a considerat ca nu poate sa judece omul fara prezenta
petentului defata. Pana la urmatorul termen omul a murit. Diagnosticul la moarte a fost
ciroza datorata hepatitei si insuficienta respiratorie datorita tuberculozei.
Curtea s-a autosesizat cu privire la incalcarea dreptului la viata. Guvernul Roman
a cerut scoaterea cauzei de pe rol intrucat nu mai exista reclamant. Reclamantul era orfan
deci nu avea nici o ruda de nici un fel deci nici succesori. Guvernul Roman a cerut in
temeiul prevederilor conventiei care nu te lasa sa te judeci fara reclamant sau succesorii
lui in cazul in care moare dea lungul procedurii sa se scoata cauza de pe rol. Curtea, dat
fiind ca nu este controlata, a respins cererea si a zis ca tinand cont de importanta pentru
statul de drept a hotararii pe care o va pronunta va continua judecarea cauzei si fara
reclamant si sesizandu-se din oficiu cu incalcarea dreptului la viata, pe care la si
constatat-o.
Statul Roman s-a aparat spunand ca a incercat sa faca tot ce a putut. Obligatiile
pozitive sunt niste obligatii de mijloace nu de rezultat. In consecinta trebuie verificat daca
statul Roman a luat masurile rezonabil vorbind pentru a proteja viata acelei persoane. S-
au depus n internari medicale in institutiile medicale ale sistemului penitenciar. Statul
Roman a spus ca omul a fost internat si tratat, iar daca cumva a existat o eroare de
tratament sau diagnostic e prea mult sa atragem responsabilitatea statului pentru
incalcarea dreptului la viata dintr-o eroare de tratament sau diagnostic care e mai greu sa
fie imputabila statului in conditiile unor obligatii de mijloace ( la obligatii de rezultat se
pot impune).
Curtea a admis ca statul Roman a facut anumite chestii, dar a pus anumite
intrebari la care statul Roman nu a stiut sa raspunda si de unde rezulta ca statul Roman nu
a facut ceea ce trebuia sa faca. In secolul 21 tuberculoza sau hepatita virala nu mai

37
omoara pe nimeni(barbat tanar) daca boala a fost descoperita. In conditiile in care omul
se afla sub controlul statului fiind detinut si nu putea sa faca nimic, inseamna ca statul nu
a facut ceva bine. Nimeni nu poate explica de ce cineva care era la un pas sa moara si a
cerut sa fie eliberata pentru a fi dus la un spital civil tocmai pentru ca era din ce in ce mai
rau, statul a refuzat sa judece cererea deoarece nu era prezent si a preferat sa acorde un alt
termen de judecata in conditiile in care din actele depuse iesea destul de clar ca omul era
grav bolnav. Era greu de crezut, in conditiile in care starea lui se tot degrada, ca peste o
luna va putea fi adus la instanta. Pentru acesta culpe (sau nerealizari) s-a socotit ca
Romania a incalcat dreptul la viata.

3. Ob. statului de a face o ancheta penala eficace ori de cate ori o persoana
decedeaza din cauze nenaturale.
Ex:
SANDRU si altii c. ROMANIA
Prima dintre ciclul de cauze care au plecat de la revolutie. Acestia sunt succesorii unor
persoane care au decedat in 1989 la Timisoara in conditiile revolutiei. Curtea nu s-a putut
pronunta asupra ceea ce s-a intamplat atunci, deoarece ii lipsea competenta temporala de
a analiza orice s-a intamplat inainte de 1994. Singurul lucru pe care l-a analizat a fost
ancheta penala care s-a desfasurat cu privire la acele evenimente. Ea a incepul in 1990 si
a fost finalizat in 2010. La momentul in care a inceput ancheta, au primit calitatea de
faptuitor vreo 30 si ceva de persoane. Una dintre ele a fost ministrul apararii nationale din
1990-1992, alta seful de stat major al armatei romane din 1990-1996(da ordinele
militare). Ancheta intre 1990-1996 a stat pe loc. In 1996 s-a schimbat puterea in
Romania. In acel an procurorii militari au trimis mai multe persoane in judecata. Multe
dintre ele au primit condamnari pe viata. In recurs ICCJ a casat hotararile si le-a trimis
inapoi la parchet pentru diverse motive. Au stat la parchet pana in 2006. Pentru cele mai
multe persoane a intervenit prescriptia penala si in consecinta au fost scosi din dosar. Au
mai ramas doua persoane in dosar, una primind 4 ani pentru instigare la omor, iar cealalta
15ani. Prima a fost eliberata dupa un an si ceva.
Curtea a analizat cat de eficace a fost ancheta penala din 20 iunie in coace.
Statul Roman s-a aparat spunand ca nu li se poate reprosa durata anchetei
deoarece a fost un dosar complex, sute de morti, sute de persoane ranite, sute de posibili
suspecti si mii de martori, iar datorita numarului mare de persoane implicate acolo a durat
foarte mult. Fiind o obligatie de mijloace s-a facut ceea ce trebuia facut.
Curtea a intrebat cati procurori s-au ocupat de acest dosar. Au fost in unele
perioade unul, iar in altele doi. Nu i se poate reprosa procurorului durata anchetei. In
momentul in care moare o persoana, de regula se da prioritate acelei chestii respective. In
cazul in care mor mai multe persoane ar fi trebuie ca prioritatea principala a parchetului
sa fie moartea mai multor persoane. Ancheta nu a fost eficace pentru ca Romania nu a
tratat-o cu suficienta prioritate. In plus s-a pus in discutie eficacitatea anchetei daca ne
raportam la eficacitatea ei. Dupa ce au murit sute de oameni au fost condamnate doua
persoane, una la 4 si alta la15 ani. Pedeapsa a fost mult prea mica pentru faptele facute.

Principalele criterii dupa care se ghideaza Curtea:

38
Obligatia de a face o ancheta penala eficace presupune :
- ca ancheta sa fie demarata din oficiu(in momentul in care statul afla de o moarte din
cauze non naturale sa demareze ancheta penala fara sa mai astepte vreo cerere sau
plangere)

- ancheta sa se realizeze de persoane independente fata de posibilii suspecti (Una din

problemele anchetei din speta de mai sus a fost ca ea a fost facuta de procurori militari.
Un procuror militar este o persoana care este pe de o parte procuror iar pe de alta parte
este ofiter in cadrul armatei. Are grade si este obligat sa isi asculte ordinile superiorilor.
Este lipsit de eficienta sa punem un subordonat sa isi ancheteze superiorul asa cum s-a
intamplat in speta de mai sus. Procurorul desemnat care era in momentul ala colonel
trebuia sa ancheteze generali si seful de stat major.)

- ca rudelor victimei sa i se permita participarea la desfasurarea anchetei (sa aiba o

pozitie procesuala, sa poata sa faca cereri, sa poata sa stie ce se intampla)

- ca ancheta sa aiba o durata rezonabila de timp

- sa se ia toate masurile de ancheta rezonabil a fi luate(sa se administreze probele care

in mod necesar trebuie administrate)

Dreptul la demnitate
(art. 3 CEDO)

In esenta este un drept si nu o libertate. In principiu este un drept absolut care nu

suporta limitari. Cu privire la caracterul absolut al acestui drept au inceput sa apara tot
felul de discutii. Se considera ca este un drept absolut, dar exista o anumita opozitie la
aceasta concluzie. Intreaga dezbatere a plecat de la o cauza contra Germaniei care s-a
judecat de catre Marea Camera a Curtii cu 9 voturi la 8.
Politia Germana a fost anuntata despre disparitia unui copil. Politia a facut o
ancheta. Dupa un scurt timp su gasit persoana care rapisera acel copil. Au cautat copilul

39
si nu l-au gasit.Au luat persoana respectiva la intrebari. Persoana respectiva a spus
politistilor ca, copilul este foarte bine ascuns intr-un loc unde daca intr-un interval de
cateva ore nu va ajunge nimeni copilul va muri din cauza lipsei aerului. Politistii au adus
un psiholog pentru a incerca sa il determine sa spuna locul in care se afla copilul.
Psihologul nu a reusit sa afle nimic. In consecinta, cu acordul sefilor politiei au batut rau
suspectul pana a spus locul unde se afla copilul. Copilul a fost gasit si a fost salvat. Omul
a facut plangere penala ipotriva celor care l-au batut si a celor care au autorizat bataia.
Plangerea a fost respinsa.
Omul s-a adresat CEDO, sustinand ca s-a incalcat art 3 din conventie care
interzice printre altele tortura si tratamentele inumane. Cauza s-a dus la Marea Camera a
Curtii. Dupa 2 ani si jumatate s-a pronuntat o hot.(cu 9 voturi la 8) prin care s-a
considerat ca a existat o incalcare a art.3 din conventie si un act de tortura, insa a refuzat
sa acorde orice fel de despagubiri catre persoana respectiva si a considerat ca actul
statului care s-a multumit sa ii sanctioneze disciplinar pe politisti cu avertisment este
suficient pentru situatia data. Curtea a reafirmat ca art. 3 din conventie(interdictia torturii
si a tratamentelor inumane) este un drept absolut care indiferent de circumstante nu
suporta nici un fel de limitare, si chiar daca erau circumstante exceptionale aici, ele nu
pot sa justifice tratamentul care a fost aplicat persoanei in cauza. Intelegand situatia
absolut exceptionala care s-a intamplat, o decizie in sens contrar(cu un vot diferenta) ar
insemna sa se deschida o "cutie a pandorei". Decizia a fost intens criticata.
Pe fond Curtea nu a sanctionat pe nimeni si nu a acordat nici un fel de
despagubiri. A ajuns la concluzia ca statul German i-a sanctionat foarte bine pe politistii
implicati cu avertisment.

Ex: La un procuror a venit un politist de la un sat care i-a zis ca a avut loc un viol, ca a
identificat suspectul si a dorit dispunerea arestarii(atunci procurorul autoriza arestarea). A
arestat omul. A contestat arestarea in instanta care s-a respins si a ramas in arest. Persoana
a recunoscut printr-o declaratie comiterea infractiunii. Dupa 10 zile a venit politistul la
procuror spunand ca nu acea persoana a fost autorul violului, ci alta persoana. Victima
violului a venit sa ii spuna ca nu a arestat pe cine trebuie, pentru ca se intalnise cu ea in
sat. Intr-un final s-a si impacat cu victima. Politistul i-a spus procurorului ca l-a batut
pentru a da declaratia de recunoastere.
Procurorul s-a dus in arest si i-a cerut persoanei sa ii dea o declaratie cum ca
politistul l-a batut si de aia a dat acea declaratie, iar in realitate nu e adevarat pentru a fi
eliberat din arest. Omul a refuzat sa dea acea declaratie de frica. Omul a fost eliberat
pentru ca a expirat durata de arestare si nu a dispus nimeni prelungirea mandatului, el
sustinand si la momentul in care a fost eliberat ca el a comis violul. (anul 2001)

In urma cu trei ani, doi politisti de la BCC(brigada de combatere a crimei

organizate) au audiat un tanar pentru a obtine niste informatii despre traficul de droguri.
Copilul a refuzat sa spuna ceva spunand ca el nu fumeaza, nu a cumparat nimic, nu a
vandut nimic. Politistii l-au batut bine. L-au amenintat ca merg la liceu si spun cu ce se
ocupa. Nu i s-a permis accesul la un avocat. Copilul a fost obligat sa dea o declaratie ca a
cumparat droguri de la o persoana pe care nu o cunoaste. Copilul a inregistrat audierea pe
telefonul mobil. Cu inregistrarea a mers la parchet. Parchetul ia trimis pe cei doi politisti

40
in judecata pentru fapta respectiva. Unul dintre politisti a fost achitat, iar altul a primit
amenda penala.

Interdictia torturii, tratamentelor inumane si a tratamentelor degradante (este un drept

absolut care nu cunoaste limitari)

Irlanda c. UK
Tortura este un act intentionat comis cu scopul de a provoca suferinte fizice
sau psihice de o gravitate incompatibila cu natura umana.

Ex: Acte calificate ca fiind tortura:

- privarea prelungita de somn a unor detinuti. Privarea de somn se face tinand
oamenii in celule inundate cu apa.(UK-96 ore, Franta- 72ore, la Gherla 6 zile pana in
1999).
- pendulul palestinian
- violarea unor detinute de catre gardieni

Tratamente inumane au fost calificate ca fiind acele acte intentionate sau

tolerate care au drept rezultat producerea unor suferinte fizice sau psihice care sa
aiba un minim de gravitate dar care sunt mai putin grave decat in cazul torturii.
Diferenta intre tortura(pendul palestinian) si tratamente inumane(trei palme la
interogatoriu) este una de intensitate.
Exista doua diferente usor mai subtile:
Tortura este un act intentionat. Tratamentele inumane sunt fie acte intentionate, fie
acte tolerate de catre stat.
Tortura presupune existenta unui scop de a produce suferinta.
Tortura este o fapta cu scop special(scop stabilit prin lege) si trebuie sa aiba ca si
scop producerea de suferinte. Tratamentele inumane nu trebuie sa aiba neaparat scopul
respectiv, dar daca le produc pot fi calificate ca fiind tratamente inumane.
Ex tratamente inumane: bataile, tinerea unei persoane in stare de detentie in conditii de
lipsa de igiena, de supraaglomerare pe o perioada mai lunga de timp, extradarea sau
expulzarea unei persoane care sufera de o boala grava catre un stat in care nu poate fi
tratata.

Tratamentele degradante sunt acele acte intentionate sau tolerate care au drept
rezultat punerea unei persoane intr-o situatie de inferioritate (umilirea persoanei) in fata
altora sau in fata propriilor ochi cu conditia sa existe un minim de gravitate.
Atat tratamentele inumane cat si tratamentele degradante presupun o conditie de
existenta a unui minim de gravitate. Nu orice fel de neplacere sau orice fel de act care
provoaca anumite neplaceri sau prejudicii unei persoane pot fi calificate ca fiind acte
inumane sau acte degradante. Tratamentele inumane sau tratamentele degradante sunt
chestii care afecteaza demnitatea umana. Trebuie sa fie niste chestii care sa fie neplacute
peste un grad la care ca si om sa nu fie uman ceea ce se intampla acolo. Simplul fapt ca
sunt neplaceri nu inseamna ca sunt tratamente inumane sau degradante. Minimul de
gravitate se analizeaza de la caz la caz.

41
 Conteaza contextul in care s-au intamplat, persoana impotriva caruia s-au
intamplat, durata acelui tratament, efectele tratamentului, varsta persoanei, sexul
persoanei etc.

Ex: La o scoala din Scotia, traditia scolii era ca daca un elev incalca regulamentul
atunci el este batut in fata colegilor la curul gol cu un liniar. S-a considerat ca tratamentul
este degradant.
Totusi intr-o situatie oarecum similara unul a fost batut tot la curul gol, tot nu
foarte tare, dar nu in fata colegilor ci in biroiul directorului nu a fost considerata
tratament degradant.

In cazul in care un politist a aplicat 2 palme unei persoane in timpul unui

interogatoriu la o sectie de politie s-a considerat a fi un tratament inumant, pentru ca chiar
daca efectele fizice au fost reduse, o persoana in situatia aia este intr-o situatie de
inferioritate vadita si bataia aplicata oricat de putin grava ar fi tinde sa produca consecinte
psihice suficient de importante incat sa fie socotite ca fiind un tratament contrat
demnitatii umane.
Daca aceeasi politist a dat o palma unei persoane oprite in trafic dupa ce s-au
certat nu mai sunt intrunite conditiile minimului de gravitate. Este un act care trebuie
sanctionat, dar nu putem spune ca este contrara demnitatii umane.
In cazul detinutilor daca avem o supraaglomerare a penitenciarului este o chestie
neplacuta. Daca insa supraaglomerarea este atat de mare incat ajunge ca fiecare detinut sa
aiba ca si spatiu personal 2 m2 atunci se depaseste minimul de gravitate.(Exista un
standard european care zice ca fiecare detinut trebuie sa aiba ca si spatiu personal cel
putin 7 m2 . Daca sunt 5,5 m2 sau 6 m2 Curtea poate sa spuna ca este un act interzis, dar
nu depaseste acel minim de gravitate. Daca sunt 2 m2 atunci se depaseste acel minim de
gravitate. In Romania media este de 1,72 m2 .

Acele tratamente care provoaca neplaceri dar care nu stunt destul de importante sa
intre sub incidenta art.3 pot fi calificate ca fiind atingeri aduse dreptului la viata privata.
Importanta distinctiei este foarte mare deoarece unul este un drept absolul(nu poate fi
limitat), altul este relativ(poate fi limitat).
Art. 3 implica si ob. negative (statul sa nu ne tortureze, sa nu ne supuna la
tratamente inumane sau degradante) si ob. pozitive(de a reglementa acest drept, de a
interveni daca este cazul, de a face o ancheta eficace)

Ex: Raportat la anchete problemele sunt foarte mari.

PANTEA c. ROMANIA
Dl. Pantea a fost acuzat de tentativa de omor(in imprejurari neclare). Omul a fost
arestat sub aceasta acuzatie. Era avocat la momentul respectiv. S-a luat decizia ca sa nu
fie bagat intr-o celula pentru persoane arestate preventiv, ci sa fie dus intr-o celula cu
persoane condamnate definitiv cu doua persoane condamnate pe viata pentru omor
deosebit de grav. Omul a fost batut de cei doi colegi de celula. Dimineata la apel nu a
putut sa iasa la apel. Medicul penitenciarului a constatat ca nu are nimic.

42