Articulatiile membrului inferior

Articulatia coxofemurala
(articulatio coxae)clasificata ca fiind o varietate a articulatiei sferoide numita
articulatie cotilica (enartroza). Este formata de capul femurului si fosa
acetabulara, completata inferior de un ligament (lig. transversum acetabuli), care
trece ca o punte peste incizura acetabulului. Cavitatea articulara este adancita de
un inel fibrocartilaginos atasat jur imprejur de marginea acetabulului, depasind
lateral ecuatorul capului femural sferic. Capsula articulara, deosebit de
puternica, medial se prinde de ligamentul transvers si labrul acetabulului, iar
lateral pe linia intertrohanteriana (anterior), respectiv la circa 1 cm deasupra
crestei intertrohanteriene (posterior) ajungand pana la trohanterul mic. Este
intarita de urmatoarele ligamente:

-lig. Iliofemorale: cel mai puternic ligament al corpului uman care se intinde de
la spina iliaca antero-inferioara pana la linia intertrohanterica, avand forma de V
cu deschizatura orientata lateral;
-lig. pubofemorale, cu traiect de la eminenta iliopectinee si ramul superior
al pubisului, inconjurand in spirala marginea inferioara a colului femural,
spretrohanterul mic;
-lig. ischiofemorale, pornind de la baza ischionului si urmand un traiect rasucit
panala fosa trohanterica. Fasciculele profunde ale acestor trei ligamente
contribuie la realizarea unui dispozitiv special(zona orbicularis), care inconjoara
ca o prastie colul femurului, mentinand capul acestui os incavitatea articulara.
Ligamentul rotund, inclus in cavitatea articulara, se intinde de la foseta capului
femural pana la extremitatile incizurii acetabulare, asigura vascularizatia si
inervatia capului femural, neavand un rol mecanic propriu-zis (cu exceptia celui
de tampon). Articulatia coxofemurala permite miscari in jurul a trei axe
principale: frontal (flexie si extenzie), sagital(abductie si adductie) si vertical
(rotatie mediala si laterala).

Articulatia genunchiului
este cea mai extinsa si complicata articulatie a corpului uman, condiliana din
punct de vedere anatomic, din punct de vedere biomecanic este un
trohoginglymus format de condilii femurului si tibiei, impreuna cu patela.
Suprafetele articulare nefiind perfect congruente, adaptarea lor este mijlocita
demeniscurile intraarticulare, cel medial avand o forma de semiluna cu
diametrul sagitalmai mare, iar cel lateral fiind aproape circular. Capetele
meniscurilor se fixeaza de eminenta intercondilara, iar marginile lor anterioare
sunt unite printr-un ligament cudirectie transversala (lig. transversum genus).
Meniscul medial adera de capsula articulara pe o arie mai larga decat meniscul
lateral. Meniscul lateral se uneste cucondilul lateral al osului femural prin
ligamentele anterior si posterior menisco-femurale. In contrast cu suprafetele
incongruente ale condililor femurali si tibiali, suprafata patelei se muleaza mai
bine pe fata patelara a femurului.Capsula articulara posterior se insera deasupra
condililor femurali, apoi se intinde pe fata lor dorsala (aderand de marginea
meniscurilor), pentru a se fixa mai jos pe condilii tibiei. Anterior se insera pe
marginea fetei posterioare a femurului, urca sub muschiul cvadriceps al
femurului dand nastere unei evaginatii boltite (bursasuprapatellaris), intorcandu-
se apoi la marginile patelei. Sub acest nivel se subtiaza, realizand simetric cate o
cuta, care se contopesc pe linia mediana intr-un pliu sinovial rudimentar.
Anterior, capsula articulara se fixeaza pe condilii tibiei. In interiorul capsulei
intre tibie si femur, se afla ligamentele incrucisate anterior si posterior. Anterior
de capsula articulara se afla ligamentul rotulian, care continua tendonul
muschiului cvadriceps femural. Capsula articulara este intarita medial si lateral
de retinaculele rotulei; de asemenea, de ligamentele colateral tibial si colateral
fibular, iar posterior de ligamentele popliteu oblic si popliteu arcuat. In
vecinatatea articulatiei genunchiului se gaseste o serie de burse sinoviale din
care unele comunica cu cavitatea articulara. Pe suprafata anterioara a rotulei
putem observa pana la trei burse: sub piele bursa subcutanea prepatellaris;
profund sub fascie bursa prepatelaris subfacialis, in sfarsit, sub extensiunea
tendinoasa a m. quadriceps femoris bursa subtendinea prepatellaris. In locul
insertiei inferioare a lig.patellae intre ligament si tibie se afla o bursa seroasa
constanta, bursa infrapatellaris profunda, care nu comunica cu cavitatea
articulara. In regiunea posterioara a articulatiei genunchiului se intalnesc burse
destul de numeroase, situate in special sub tendoanele muschilor. Aceste burse
sunt urmatoarele: 1) bursa m. poplitei; 2) bursae subtendineae m. gastrocnemi
medialis et lateralis; 3) bursa m. semimembranosi; 4) bursa subtendinea m.
bicipitis femoris inferior. In articulatia genunchiului sunt posibile doua feluri de
miscari: flexie si extensie si in masura foarte redusa, de rotatie interna si externa.

Jonctiunile oaselor gambei

Legaturile tibiofibulare sunt reprezentate de: articulatia tibiofibulara
(proximala), intre capul fibulei si condilul lateral al tibiei, intarita de cele doua
ligamente tibiofibulare, anterior si posterior; membrana interosoasa,
sindesmozatibiofibulara (distala), intre maleola fibulara si extremitatea distala a
tibiei, intarita de cele doua ligamente tibiofibulare inferioare: anterior si
posterior. Aceste articulatii permit doar miscari de alunecare.

Articulatiile oaselor piciorului

Articulatiile piciorului pot fi tratate ca articulatii compuse combinate,
constituite din doua etaje: superior si inferior, intre care se afla astragalul;
ultimul joaca rolul unui menisc osos. La efectuarea miscarilor in etajul superior
al articulatiei astragalul formeaza cu restul oaselor piciorului un tot unitar, iar la
efectuarea miscarilor in etajul inferior cealalta portiune a piciorului se
deplaseaza fata de astragal, care in acest caz formeaza un tot unitar cu gamba.

Etajul superior al articulatiei piciorului, ori articulatia talocrurala se realizeaza

intre suprafetele articulare distale de la nivelul epifizelor distale ale tibiei si
fibulei, pe de o parte si trohlea de pe fata superioara a talusului, pe de alta parte.
Prezinta o capsula articulara laxa intarita de ligamentele colateral lateral sau
fibular (cu 3fascicule: fibulotalar anterior, fibulocalcanear si fibulotalar
posterior) si colateral medialtibiodeltoidian in forma literei delta (cu
urmatoarele componente a caror denumireindica originea si insertia lor:
tibionavicular, tibiotalar anterior, tibiocalcanear si tibiotalar posterior). Din
punct de vedere biomecanic este un ginglymus in care se pot executa miscari de
flexie dorsala (150) si de flexie plantara (400) in jurul unui ax transversal.

Etajul inferior al articulatiilor piciorului consta din articulatiile

intertarsiene,tarsometatarsiene, intermetatarsiene, metatarsofalangiene si
interfalangiene.

Articulatiile intertarsiene

Articulatia subtalara
sau talocalcaneonaviculara este realizata intre fata inferioara atalusului si fata
superioara a calcaneului, pe de o parte si intre capul talusului siconcavitatea
osului navicular, pe de alta parte. Capsula articulara este intarita de ligamentul
talonavicular si ligamentul calcaneonavicular; deasemenea, ligamentul interosos
de la nivelul sinusului tarsian si ligamentul lui Chopart, ce uneste puternic
calcaneul, navicularul si cuboidul au un rol important in articulatie. Articulatia
subtalara isi are axul de miscare indreptat oblic dinainte inapoi, dinspre medial
spre lateral si de sus in jos, de la gatul talusului catre tuberculul lateral al
calcaneului. In jurul acestui ax se efectueaza miscari de ridicare a marginei
mediale a piciorului (supinatie) si a celei laterale (pronatie). Intotdeauna
miscarea de supinatie este insotita si de adductie si flexie dorsala a
piciorului(eversie), iar cea de pronatie de miscarea de abductie, flexie dorsala si
usoara rotatie laterala(inversie). Interlinia mediotarsiana (Chopart) este alcatuita
de articulatia talonaviculara, care face parte din articulatia subtalara si de
articulatia calcaneocuboidiana. Interlinia este puternic mentinuta in contact
datorita prezentei unui numar mare de ligamente foarte dense: ligamentul
talonavicular dorsal, ligamentele calcaneocuboidiene dorsale si plantare si
ligamentul bipartit ori bifurcat sau in V. Ligamentul bifurcat pleaca de pe fata
anterioara a sinusuluitarsian si se bifurca trimitand un fascicul spre fata mediala
a cuboidului (ligamentulcalcaneocuboidian) si alt fascicul spre portiunea laterala
a fetei concave a osului navicular (ligamentul calcaneonavicular). El este
desemnat si ca ligament cheie al articulatiei lui Chopart. Articulatia nu are un rol
dinamic, are insa o insemnatate practica deosebita in cazul unor interventii
reparatorii, de dezarticulare sau amputare a labei piciorului.

Amfiartrozele tarsului. Intre celelalte oase ale tarsului se stabilesc legaturi

articulare,amfiartroze prin mijlocirea unui mare numar de ligamente.

Articulatia tarsometatarsiana (Lisfranc)

.Aceasta articulatie complexa este formata dintr-o serie de amfiartroze, care
asigura piciorului o mare elasticitate, dar in acelasi timp si rezistenta in timpul
mersului, alergarii sau efectuarii sariturilor. Ea este realizata intrefetele
articulare anterioare ale celor trei oase cuneiforme si a osului cuboid, pe de o
parte si de fetele articulare de pe bazele celor cinci oase metatarsiene, pe de alta
parte. Interlinia articulara tarsometatarsiana a lui Lisfranc se intinde transversal
in zig-zag pe fata dorsala a piciorului, plecand din zona dinapoia tuberculului
primului os metatarsian, palpabil la jumatatea marginii mediale a piciorului, spre
lateral, formand o scobitura intrand spre proximal in dreptul celui de al II-lea os
metatarsian, la nivelul bazei sale, datorita cuneiformului II, care este mai mic, de
unde isi continua traiectul spre tuberculul bazei metatarsianului al V-lea,
indaratul caruia se termina. Tuberculul este palpabil la jumatatea marginii
laterale a piciorului. Interlinia lui Lisfranc are ca si interlinia lui Chopart o
importanta mare chirurgicala, fiind reparate de chirurgi in cazul necesitatii unei
operatii reparatorii, de amputare a piciorului la acestnivel.

Articulatiile metatarsofalangiene
sunt sferoide, formate de capetele, in forma de sferabusor alungite, ale oaselor
metatarsiene si de glenele bazelor falangelor prime, a caror suprafata este marita
plantar prin prezenta unor fibrocartilaje. Capsula lor articulara este laxa si
intarita prin ligamente colaterale puternice. Articulatia metatarsofalangiana a
halucelui prezinta un aparat glenosesamoidian, format din doua oase sesamoide,
situate in grosimea fibrocartilajului si unite intre ele printr-un ligament
intersesamoidian si ligamentele metatarso-sesamoidian si sesamoidofalangian.

Articulatiile interfalangiene
sunt trohleare si sunt intru-totul asemanatoare cu cele de la degetele mainii, doar
mai rudimentare. Miscarile nu prea ample, care pot fi efectuate in aceste
articulatii, sunt de flexie si extensie, axele in jurul carora se fac aceste miscari
sunt transversale.