Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
n conversatiile noastre, don Juan folosea sau se referea des la expresia om al cunoasterii",
dar nu mi-a explicat niciodata ce voia sa spuna prin asta. L-am rugat sa ma lamureasca:
- Un om al cunoasterii este cel care a urmat cu adevarat greul drum spre instruire, mi-a
raspuns el. Un om care, fara sa se grabeasca si fara sa sovaie, a mers cat a putut de departe
in dezlegarea tainelor puterii si ale cunoasterii.
- Nu, nu oricine.
- Da. Un om se poate numi pe sine om al cunoasterii doar daca este in stare sa i invinga pe
toti patru.
- Dar exista cerinte speciale pe care trebuie sa le indeplinesti inainte de a te lupta cu acesti
dumani?
- Nu. Oricine poate sa incerce sa devina un om al cunoasterii; foarte putini oameni reusesc
cu adevarat, dar asta este firesc. Dumanii pe care omul ii intalneste in cale atunci cand invata
sa devina un om al cunoasterii sunt de a dreptul formidabili; cei mai multi oameni sunt rapusi
de ei.
Don Juan a refuzat sa imi vorbeasca despre dumani, imi spuse ca abia peste mult timp acest
subiect va avea un sens pentru mine. Am incercat sa nu renunt la subiect si l-am intrebat
daca, dupa parerea lui, puteam deveni si eu un om al cunoasterii. El imi raspunse ca nimeni
nu putea s-mi spuna asta cu certitudine.
1
Dar am insistat sa aflu daca existau unele indicii ce se puteau folosi ca sa ma lamuresc daca
aveam sau nu sanse sa devin un om al cunoasterii. El mi-a spus ca asta depinde de lupta
mea cu cei patru dumani - daca ii voi invinge sau ei ma vor invinge pe mine - dar era imposibil
sa prevezi rezultatul acelei lupte.
L-am intrebat daca putea folosi vrajitoria sau divinatia ca sa ghiceasca rezultatul bataliei. El
imi spuse categoric ca rezultatele luptei nu pot fi prevazute prin nici un fel de mijloace, pentru
ca a deveni un om al cunoasterii era ceva temporar. Cand l-am rugat s-mi explice acest
aspect, mi-a raspuns:
El nu mi-a raspuns. Am insistat din nou, dar el a renuntat la acest subiect si incepu sa
vorbeasca despre altceva.
Pe cand ma pregateam sa plec, m am hotarat sa il mai intreb o data despre dumanii unui
om al cunoasterii. Am argumentat ca nu puteam sa ma mai intorc pentru o vreme si ca ar fi o
buna idee sa notez ce avea el s-mi spuna si apoi sa meditez despre asta cat timp voi fi
plecat.
- Cand un om incepe sa invete, nu este niciodata lamurit in privinta obiectivelor lui. Scopul lui
este neclar; intentia lui este vaga. Spera la recompense care nu se vor materializa niciodata,
caci el nu stie nimic despre greutatile instruirii.
La inceput invata incet - bucatica cu bucatica, apoi in pasi mari. si, in curand, gandurile lui
intra in conflict. Nu invata niciodata ceea ce a stabilit dinainte, ce si a imaginat, asa ca incepe
sa se teama. Instruirea nu este ce a asteptat el. Fiecare etapa a instruirii reprezinta o noua
sarcina pentru el si teama pe care omul o resimte incepe sa creasca fara mila, fara sa cedeze.
Scopul lui se transforma intr-un camp de batalie.
2
Aa c i iese n cale primul dintre dumanii lui fireti: frica.
Un duman teribil - perfid si greu de invins. Se ascunde la fiecare cotitura a drumului, pandind
si asteptand. si daca omul, ingrozit de prezenta dumanului, o ia la fuga, dumanul lui va
pune capat cautarilor sale.
- Raspunsul e foarte simplu. Nu trebuie sa fuga. Trebuie sa si invinga teama si, in ciuda ei,
trebuie sa faca pasul urmator al instruirii, apoi urmatorul si urmatorul. Oricat ar fi de speriat,
nu trebuie sa se opreasca. Asta i regula! si va veni clipa cand primul su duman se va
retrage. Omul incepe sa se simta sigur pe sine. Intentia sa devine mai puternica. Instruirea
nu mai este o sarcina terifianta. Cand vine acest moment fericit, omul poate spune fara ezitare
ca si a invins primul su duman natural.
- Nu. O data ce omul a invins teama, va fi liber de ea pentru tot restul vietii, caci, in locul fricii,
el a obtinut claritatea - limpezimea mintii care anuleaza frica. Atunci omul isi cunoaste
dorintele si stie cum sa si le satisfaca. Poate anticipa noii pasi in instruire si o mare claritate
inconjoara totul. Omul simte ca nimic nu i este ascuns.
i astfel s-a ntalnit cu cel de al doilea duman al su: claritatea! Acea claritate a mintii
care este atat de greu de dobandit alunga frica dar, in acelasi timp, te orbeste.
3
Daca omul cedeaza in fata acestei asa zise puteri, a sucombat in fata celui de al doilea
duman al sau; va avea rabdare in loc sa se grabeasca. si va bajbai pe calea instruirii lui pana
cand va sfarsi incapabil sa mai invete ceva.
- Ce se intampla cu omul care este invins in acest fel, don Juan? Moare din asta?
- In acest moment va sti ca puterea pe care o urmarise de atata timp este, in sfarsit, a lui.
Poate sa faca orice doreste cu ea. Aliatul se afla la dispozitia lui. Dorinta lui este suprema. El
vede tot ce se afla in jurul lui.
Puterea este cel mai puternic dintre toti dumanii sai. si, dupa cum este firesc, cel mai usor
lucru de facut este sa cedezi in fata ei; acum, omul este cu adevarat invincibil. El comanda;
incepe sa si asume riscuri calculate si sfarseste prin a stabili reguli, fiindca el este stapanul.
Omul aflat in acest stagiu nu prea isi da seama ca, de fapt, cel de al treilea duman al su l-
a incoltit. si, deodata, fara sa si dea seama, va pierde, cu siguranta, batalia. Dumanul su il
va fi transformat intr un om crud si capricios.
4
- Nu, nu si va pierde niciodata claritatea sau puterea sa.
- Sigur ca este definitiva. De indata ce unul dintre acesti dumani se dovedeste mai puternic,
omul nu mai poate face nimic.
- Este posibil, de pilda, ca omul invins de putere sa si dea seama de greseala lui si sa se
indrepte?
- Dar ce se intampla daca este orbit de putere pentru o vreme si, pe urma, respinge puterea?
- Asta inseamna ca lupta lui continua. inseamna ca inca mai incearca sa devina un om al
cunoasterii. Omul este invins doar atunci cand nu mai incearca si renunta definitiv.
- Dar atunci, don Juan, este posibil ca un om sa abandoneze lupta cu teama vreme de ani de
zile dar, in cele din urma, sa iasa invingator?
- Nu, asta nu se intampla. Daca el cedeaza in fata fricii, nu va invinge niciodata, fiindca nu va
mai avea curajul sa invete si nu va mai incerca acest lucru niciodata. Dar, daca incearca sa
invete ani de zile, luptandu se cu frica, s ar putea sa o invinga, fiindca, de fapt, nu a cedat nici
o clipa.
- Trebuie s-l sfideze deliberat. Trebuie sa si dea seama ca puterea pe care, aparent, o
cucerise, nu ii apartine, in realitate. Trebuie sa fie in garda tot timpul, folosind cu atentie si cu
credinta tot ce invatase. Daca va intelege ca puterea si claritatea, lipsite de controlul asupra
lui insusi, sunt mai rele decat greselile, va ajunge intr un punct in care totul este tinut in sah.
Atunci va sti cand si cum sa si foloseasca puterea. si astfel, isi va fi invins si al treilea duman.
5
n clipa aceea, omul va fi ajuns la captul cltoriei spre cunoatere i, aproape fr s
fie avertizat, va da peste ultimul dintre dumanii lui: btrneea!
Acest duman este cel mai crud dintre toti, cel pe care nu va putea s-l invinga cu totul, ci
doar s-l mai alunge pentru un timp.
Acesta este timpul cand omul nu mai are temeri, nu mai are o nerabdatoare limpezime a mintii
- un timp cand isi stapaneste toata puterea, dar si timpul cand are o mare dorinta de a se
odihni. Daca el cedeaza cu totul in fata dorintei de a se aseza si a uita, daca se lasa doborat
de oboseala, inseamna ca a pierdut ultima runda si ca dumanul su il va pune la pamant ca
pe o fiinta neputincioasa, varstnica. Dorinta lui de a se retrage ii va invinge toata claritatea,
puterea si cunoasterea.
Dar daca omul isi scutura de pe el oboseala si isi implineste soarta pana la capat poate sa fie
numit om al cunoasterii, chiar daca doar pentru acea scurta clipa cand reuseste sa se lupte
cu ultimul duman invincibil. Acea clipa de claritate, putere si cunoastere ii este de ajuns.