Sunteți pe pagina 1din 10

MAIMUTA SI OCHELARII

Maimuta mbatranind,privirea-i cam slabise,


Si tot catandu-si leacul,auzise
De pe la oameni mari,
Ca n-ar fi rau sa-si ieie ochelari.
Sarmana, si-a gasit perechi vreo sase,
A inceput sa-i linga,sa-i miroasa,
I-a pus pe gat,
Pe labe si pe coada.
Dar n-a putut sa vada
Nici cat de cat
Mai bine ca-nainte.
,,O,lumea asta rea,cum minte!-
A zis maimuta suparata,-
N-am s-o mai cred de astazi niciodata!
Mi-a spus de ochelari in sus si-n jos,
Iar ei nu-mi dau nici un folos.,,
Apoi,cum si-a iesit din piele,
Ia ochelarii si ii sfarma-n bucatele.

Asa se-ntampla si cu omul prost:


Cand unui lucru bun nu-I da de rost,
Il ia si-l face de ocara;
Iar daca prostul e om nobil ,sau a fost-
Il si mai da si peste gard afara.
Vulpea si bursucul

,,Da incotro,cumatra,fugi asa grabita?,,-


Bursucul vulpea a-ntrebat.
,,O,dragul meu, am dat de greu pacat:
Pe nedreptate-s surghiunita,
Precum ca,ia auzi!iau mita.
Mereu nehodinita,nemancata,
Nici ziua-n loc nu stai,nici noaptea toata,
Si trebile nu mai termini,
Iar pan la urma am ramas si vinovata;
Sa ai dreptate,cand esti clevetit?
Eu mita iau?curata nebunie!
Depune singur marturie:
Zi,m-ai vazut sa fi pacatuit?
Ian spune,daca iti aduci aminte,,-
,,Nu,vorba rea sa spun nu pot,
Dar,deseori cand te vedeam mai inainte,
Aveai,cumatra,puf pe bot,,.

Se-ntampla si la noi sa vezi,


Cum cate unul,post avand,se targuieste,
Incat iti vine mai sa-l crezi
Ca doar din leafa se hraneste.
Ci zestrea soatei dac-o pui
La tot ce e a lui,
Nu iese mare bogatie,
Dar astazi casa,maine o mosie-
De unde-i vin,sa-mi spui?
Si cand ai vrea sa-i faci curata socoteala
Si la venit,si cheltuiala,
Ai zice ca bursucul,eu socot:
Ca are puf pe bot.
Trecatorii si cainii

Treceau doi vechiprieteni,pe-nserate.


Vorbind,ca oamenii,de toate,
Cand iata
De odata
Dintr-o ograda sare un dulau
Flocos si rau,
Latrand cu strasnica furie.
Si-n urma lui,hapsani,
Se-arunca-n drum si latra si alti caini,-
A ridicat de jos o piatra.
,,Stai,zice celalalt,da-le pace,
La caini cu pietre nu ai ce le face,
Ii intarati si mai de zor.
Ia fii cuminte
Si hai sa mergem inainte,
Natura lor eu foarte bine-o stiu.,,
Si-ntr-adevar,panau ajuns la cot,
Latratul a-ncetat de tot.

Ca javrele-s si oamenii pizmasi:


Cum vad ceva,tot latra,dar sa-I lasi,
Urmeaza-ti drumul care ti-I pe plac,-
Pizmasii latra,latra s-apoi tac.
GREIERELE SI FURNICA

Greierasul toata vara


N-a lasat din maini vioara,
Pana cand nu s-a trezit
Ca si iarna a venit.
E pustiu si alb pamantul,
Zi si noapte bate vantul.
Sub tufari acuma jos
Nu mai poti sa stai la dos,
Si oricat sa scomonesti,
Nici o boaba nu gasesti.
Greierasul e flamand
Jos din maini arcusu-I pica
Si se duce tremurand
La vecina,la furnica,
Ca sa-i ceara ajutor:
Fie-ti mila,surioara,
Da-mi un sac de grau, ca mor,
Ti-l intorc la primavara.
<<Stai,vecine,un minut,
Asta-vara ce-ai facut?
L-a luat din scurt furnica,
Nu ai adunat nimica?.>>
Cum s-adun,cand vara-ntreaga
Am cantat,cumatra draga.
Ah,ce mai placeam la toti!
<<Ai cantat,zici?Foarte bine
Si mai joaca,daca poti>>.
MAGARUL SI PRIVIGHETOAREA

Zarind privighetoarea,un magar


I-a zis:<<O,surioara mea zglobie!
Am auzit ca ai un dar
De a canta,cum altul nu se stie.
Nu poti sa-mi canti ceva si mie,
Sa judec singur despre iscusinta ta?>>
Si-a inceput privighetoarea a canta,
Si cantecul in leganari duioase
Ba urca-n cer,ba peste vai se lasa.
Vrajite-n loc de cantul Aurorii,
Padurea tace,pasarile tac;
A atipit cireada langa lac,
Si isi zambesc,privindu-se, pastorii.

Cand ispravi,magarul somnoros,


A zis:<<Se poate asculta la plictiseala
Cocosul nostru canta mai frumos,
Pacat ca n-ai facut la dansul scoala.>>
Privighetoarea,auzind asa pareri,
S-a dus si s-a tot dus spre alte tari.

O,dumnezeu sa ne fereasca
De judecata magaresca!
Elefantul si griveii

Un elefant era purtat pe strada,


Sa poata lumea ca sa-l vada,
Cu alde gura-casca dupa el.
Cand iata ca Grivei,o javra de catel,
Cum il zareste,sare-ndata
Si latra foc,
De-ti pare ca pe loc
Cu el va-ncepe sa se bata.
<<Vecine,zau,te pui cu-n elefant,
Ii zice alt catel.Ia fii cuminte:
Tu-o potaiemica,dansul-un gigant!
Nu-l vezi?Nici nu te-aude,merge inainte>>.
<<Pai tocmai aste-I bine,doncatel,
Ca sunt viteaz far sa ma bat de fel,-
A zis Grivei.Acum despre mine,
Sa vezi,va spune orice caine:
<<Sa stii ca-i tare,frate,-
A indraznit la elefant sa latre.>>
Sarpele si mielul

O vipera incolacita
Statea la dos sub o rachita
Cu gura picurand venin
Si,cum sunt serpii,astepta
Sa faca rau cui s-a-ntampla
Si iata ca un miel blajin
Pe-alaturi trece,zburda si se joaca,
De sarpe nici prin gand sa-Ii treaca
Iar vipera se smulge de la dos
Si-l musca
Mielul cade jos.
<<Ce ti-am facut?>>-o-ntreaba-n agonie.
<<Nimic,dar cine stie,
Tu poate ca veneai sa ma strivesti?
Deci dupa legile serpesti,
Am savarsit un act de-autoaparare>>.

Asa-s si oamenii cei rai,anume:


Lor totdeauna li se pare
Ca o intreaga lume
Si-a pus de band ca sa-I omoare.
SOARECUL SI GUZGANUL

<<Vecine,vestea buna ai aflat?>>


Guzganului un soarece ii spune,
<<Pisica leului in gheare i-a picat!
Vom mai trai si noi in tihna zile bune!>>
<<De ce te bucuri,zau,ce spui!
Guzganul ii raspunde lui,
Ca,daca-I vorba despre gheare,
Pai,ea pe leu o sa-l doboare:
Doar fiara mai grozava ca pisica nu-i!>>.

Ati observat,de buna seama:


Fricosului ii pare ca la cel,
De care lui i-i teama,
Se uita toti la fel,
Precum se uita el.
TARANUL SI SARPELE

Cand vrei sa ai respect ca mai-nainte,


Prieteni noi sa iti alegi cu luare-aminte.

Un sarpe mult viclean


Se imprietenise cu-n taran;
Atat in suflet a stiut sa-i se strecoare,
Incat acesta il iubea nevoie-mare.
Dar de aici prietenii l-au cam uitat,
Nu mai veneau la el cu treaba.
<<De ce nu mai veniti?taranul ii intreaba,
Zau,ce s-a intamplat?
Nu v-a servit cum trebuie nevasta-mi?
Bucatele nu v-au placut?Ce-i asta?>>
<<Ba dimpotriva,i-a raspuns Matei,
Noi bucurosi ca am venit la tine,
Ca ne primesti frumos si bine,
Dar stand la tine,vrei nu vrei,
Te simti ca-n centrul unor custe:
Amicul tau n-o sa ne muste?>>

OILE SI CAINII

S-a hotarat odata la o stana,


Ca lupii sa nu deie iama-n oi,
Mai multi la slujba caini sa vina.
Si cainii s-au gramadit suvoi.
Deci,oilor de lupi le-a fost scapare,
Dar cainii cer si ei mancare:
Intai de lana oile le-au tuns,
Apoi le-au jupuiat prin dosul stanii,
Pancand din turma vii vreo patru de-au ajuns,
Pe care le-au mancat tot cainii.