Cuprins

Cuprins
1 Ecuatii diferentiale 11
1 Ecuatii diferentiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.1 Notiunea de ecuatie diferentiala . . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Ecuatii diferentiale integrabile prin cuadraturi . . . . 21
1.3 Modele matematice reprezentate prin ecuatii diferentiale 42
Probleme si exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2 Problema Cauchy . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.1 Existenta si unicitatea locala . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2 Existenta si unicitatea globala . . . . . . . . . . . . . 58
2.3 Continuitatea solutiei n raport cu parametrii si cu
conditiile initiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
2.4 Diferentiabilitatea solutiei n raport cu parametrii
si cu conditiile initiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3 Ecuatii diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.1 Ecuatii diferentiale liniare omogene . . . . . . . . . . . 74
3.2 Ecuatii diferentiale liniare neomogene . . . . . . . . . 80
3.3 Ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . . 83
3.4 Ecuatii diferentiale liniare reductibile la ecuatii
diferentiale liniare cu coeficienti constanti . . . . . . . 91
3.5 Proprietati ale solutiilor ecuatiilor diferentiale liniare
de ordinul doi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4 Sisteme diferentiale liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
7
8 CUPRINS
4.1 Sisteme diferentiale liniare omogene . . . . . . . . . . 103

4.2 Sisteme diferentiale liniare neomogene . . . . . . . . . 107
4.3 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti. . . 108
4.4 Proprietati ale zerourilor solutiilor sistemelor liniare . 120
5 Probleme la limita pentru ecuatii diferentiale . . . . . . . . . 123
5.1 Probleme la limite pentru ecuatii diferentiale liniare . 123
5.2 Probleme la limite neliniare . . . . . . . . . . . . . . 132
4 Functii speciale 141

6 Ecuatii cu coeficenti singulari . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142
6.1 Structura solutiilor n jurul unui punct singular izolat 142
6.2 Puncte singulare regulate . . . . . . . . . . . . . . . . 148
6.3 Ecuatii de tip Fuchs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
6.4 Probleme si exercitii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
7 Functii hipergeometrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
7.1 Ecuatia lui Gauss si seria hipergeometrica . . . . . . . 153
7.2 Ecuata lui Kummer si seria hipergeometrica degen-
erata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
7.3 Exercitii si probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162
8 Functii Bessel . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
8.1 Proprietati generale ale functiilor Bessel . . . . . . . . 164
8.2 Functii Bessel de speta nti . . . . . . . . . . . . . . 166
8.3 Functiile Bessel de speta a doua sau functiile Neumann170
8.4 Functiile Bessel de speta treia . . . . . . . . . . . . . 173
8.5 Functii Bessel cu argument modificat . . . . . . . . . 174
8.6 Zerourile si ortogonalitatea functiilor Bessel . . . . . 175
9 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
9.1 Proprietati generale ale polinoamelor p-ortogonale . . 185
9.2 Polinoamele Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 192
CUPRINS 9
9.3 Functii Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

9.4 Polinoamele Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200
9.5 Functiile Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
9.6 Polinoame Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
9.7 Functii Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
10 CUPRINS
Capitolul 1
Ecuatii diferentiale
Acest capitol este destinat studiului ecuatiilor diferentiale.

Dupa ce n 1 se prezinta notiunea de ecuatie diferentiala, snt prezente
cteva ecuatii integale prin cuadraturi si modele matematice reprezentate
prin ecuatii diferentiale. Problema Cauchy asociata unei ecuatii sau sistem
de ecuatii diferentiale este tratata n 2.
Ecuatiile diferentiale liniare snt studiate n 3 iar n 4 se studiaza niste
sisteme de ecuatii diferentiale liniare de ordinul nti. Capitolul nti se ter-
mina cu studiul problemelor la limita pentru ecuatii si sisteme de ecuatii
diferentiale.
11
12 Cap. 1. Ecuatii diferentiale
1 Ecuatii diferentiale
1.1 Notiunea de ecuatie diferentiala
Studiul ecuatiilor diferentiale a nceput odata cu aparitia calculului diferential

si integral. Necesitatea considerarii ecuatiilor diferentiale apare direct din
cele doua modele care au condus la constituirea conceptelor fundamentale
ale analizei, tangente la o curba si viteza n miscarea neuniforma.
Inca n secolul al XVII-lea se studia asa numita problema inversa a tangen-
telor, constnd n determinarea unei curbe plecnd de la proprietatile cunos-
cute ale tangentei la o curba: aceasta era asa cum vom vedea, o problema
de ecuatii diferentiale.
Intr-o scrisoare din 1638 a matematicianului F. Debeaune, pe care Mersenne
i-a transmis-o lui Descartes, se formuleaza problema determinarii unei curbe
pentru care raportul dintre ordonata si subtangenta este egal cu raportul din-
tre un segment dat si diferenta ntre ordonata si abscisa. In raspunsul sau,
din 20 februarie 1639, Descartes recunoaste importanta unor astfel de prob-
leme, dar considera imposibila rezolvarea lor cu ajutorul regulilor pe care
Fermat si el nsusi le dadusera pentru determinarea tangentelor. Aceasta
se petrecea nca nainte ca, n lucrarile lui Leibniz si a lui Newton, calculul
diferential si integral sa se fi construit n mod sistematic. In limbajul de
astazi, problema propusa de Debeaune se rezolva astfel:
Fie f : [a, b] R functia a carui grafic este cautat, x0 [a, b]; ecuatia
tangentei la grafic n punctul (x0 , f (x0 )) este y f (x0 ) = f 0 (x0 )(x x0 ).
Tangenta intersecteaza axa Ox n punctul dat de f (x0 ) = f 0 (x0 )(x x0 );
subtangenta este f (x)/f 0 (x0 ). Relatia care trebuie sa determine curba este
deci
f (x0 ) k k
0
= sau f 0 (x0 ) = .
f (x0 )/f (x0 ) f (x0 ) x0 f (x0 ) x0
Ecuatia la care am ajuns se scrie
k
y0 =
yx
k
iar functiile f care verifica relatia f 0 (x) = se numesc solutii ale
f (x) x
ecuatiei diferentiale.
Inainte de a da, n general, definitia unei ecuatii diferentiale si a formula
problemele care se pun n legatura cu aceste ecuatii sa vedem cum se ncadreaza
o ecuatie diferentiala n clasa ecuatiilor operatoriale.
1. Ecuatii diferentiale 13
Ecuatii operatoriale.
Fie X si Y doua multimi si f : X Y o aplicatie. Formulam urmatoarea

problema: dndu-se un element y Y , sa se gaseasca elementele x X,
pentru care
f (x) = y. (1.1)
Aceasta problema se numeste ecuatia operatoriala.
Printr-o solutie a unei ecuatii operatoriale ntelegem un element x X
ce satisface relatia (1.1). Teoria ecuatiilor operatoriale se construieste n
legatura cu structura cu care snt nzestrate multimile X si Y . Daca X si Y
snt nzestrata cu o structura de spatiu liniar peste un corp K, ecuatia (1.1)
se numeste liniara, daca f este o aplicatie liniara. Daca y 6= 0 vom spune
ca ecuatia liniara este neomogena sau ecuatie afina, iar daca y = 0 ecuatia
(1.1) se zice liniara si omogena . Notam cu Sy multimea solutiilor ecuatiei
(1.1). Observam ca S0 este nucleul (kerul ) lui f adica S0 = Kerf. Deci
studiul multimii solutiei ecuatiei
f (x) = 0 (1.2)
revine la a studia nucleul operatorului f . O prima concluzie din acest studiu:
Multimea solutiilor ecuatiei liniare si omogene (1.1) formeaza un spatiu

liniar al lui X. In cazul ecuatiei liniare si omogene, a studia multimea
solutiilor revine la a determina dimensiunea lui Ker(f ) si la a construi o
baza n Ker(f ). Pentru Sy are loc urmatoarea teorema de structura:
Presupunem ca Sy 6= . Fie x1 Sy . Atunci Sy = Kerf + {x1 }.

Alte aspecte privind ecuatia liniara (1.1) snt precizate mai jos.
(i) Ecuatia (1.1) are cel mult o solutie, pentru orice y Y , daca si numai
daca aplicatia f este injectiva.
(ii) Ecuatia (1.1) are cel putin o solutie, pentru orice y Y , daca si numai
daca f este surjectiva.
(iii) Ecuatia (1.1) are o solutie si numai una, oricare ar fi y Y , daca si
numai daca f este bijectiva.
Este clar din cele prezentate mai sus ca problema studiului multimii solutiilor
unei ecuatii operatoriale ( adica a ecuatiei (1.1) ) este foarte complexa. Ea
include, printre altele, probleme de tipul urmator:
(i) determinarea cardinalului unei multimi;

(ii) studiul dimensiunii unui spatiu liniar;
(iii) studiul injectivitatii, surjectivitatii si bijectivitatii unui operator dat.
Ecuatii diferentiale
Daca X si Y snt multimi de functii atunci ecuatia (1.1) se numeste ecuatie

functionala n sens larg. O ecuatie functionala n care apare functia
necunoscuta numai sub operatii algebrice, se numeste ecuatie functionala
n sens restrns.
O ecuatie functionala n care intervine functia necunoscuta mpreuna cu
anumite derivate ale sale se numeste ecuatie diferentiala .
Daca functia necunoscuta este de o singura variabila ecuatia diferentiala se
numeste ecuatie diferentiala ordinara . Daca functia necunoscuta este de
mai multe variabile, ecuatia diferentiala se numeste cu derivate partiale.
Exemple :
1) Consideram aplicatia
: R2 R, (x, y) (x, y)
si alegem
n o
X = y C 1 [a, b]; (x, y(x)) , x [a, b], , Y = C[a, b]
iar aplicatia f : X Y , y f (y) = y 0 () (, y()).

Ecuatia diferentiala f (y) = 0 convenim sa o scriem sub forma
y 0 = (x, y)
adica o ecuatie diferentiala de ordinul nti.

2) Fie
F : Rn+2 R
(x, y0 , y1 , . . . , yn ) F (x.y0 , y1 , . . . , yn )
si alegem spatiile
n o
X = y C n [a, b]; (x, y(x), y 0 (x), . . . , y (n) (x)) , x [a, b] ,
Y = C[a, b], iar aplicatia f definita de legea
f : X Y, y f (y)
unde
[f (y)](x) = F (x, y(x), . . . , y (n) (x)).
Obtinem astfel ecuatia functionala
f (y) = 0
pe care convenim sa o scriem sub forma
F (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0 (1.3)
si care este o ecuatie diferentiala reala de ordinul n.

Graficul unei solutii a ecuatiei diferentiale (1.3) este o curba n Rn , curba
ce poarta denumirea de curba integrala . Daca ecuatia (1.2) poate fi
explicitata n raport cu y (n) , atunci ea se poate scrie sub forma

y (n) = f x, y, y 0 , . . . , y (n1) . (1.4)
Ecuatia (1.4) se numeste forma normala a ecuatiei (1.3.)
Ecuatii integrale
O alta categorie importanta de ecuatii functionale este data de ecuatiile

integrale.
Fie au deschis din Rn , aplicatiile
F : D1 Rn+2 R, K : D2 R2n+1 R
si spatiile
n Z o
X = C(, R); (x, (x), K(x, , ())d) D1 , Y = C(, R).

Ecuatia functionala
f () = 0 (1.5)
unde f : X Y este definita prin
Z
[f ()](x) = F x, (x), K(x, , ())d

se numeste ecuatia integrala de tip Fredholm. Prin diferite particularizari

ale lui F si K obtinem urmatoarele clase importante de ecuatii integrale:
Z
K(x, )()d = f (x) (1.6)

Z
(x) = K(x, )()d + f (x). (1.7)

Ecuatia (1.6) se numeste ecuatia integrala de tip Fredholm de speta nti,
iar ecuatia integrala de tip Fredholm de speta a doua. Se vede cu usurinta
ca aceste ecuatii snt liniare, iar daca f = 0, snt liniare si omogene.
Daca n (1.7)
n
X
K(x, ) = ai (x)bi () (1.8)
i=1
ecuatia corespunzatoare se numeste cu nucleu degenerat.
Rezolvarea ecuatiilor integrale cu nucleu degenerat revine la rezolvarea unor
sisteme algebrice.
Putem presupune ca ai , bi , y si f snt uniform continue pe si ca a1 , . . . , am
si b1 , . . . , bm snt liniar independente. Aceasta presupunere nu restrnge
generalitatea. Intr-adevar, sa presupunem ca exista C1 , . . . , Cm astfel ca
C1 a1 + + Cm am = 0
si cel putin o constanta dintre C1 , . . . , Cm este diferita de zero. Fie Cm 6= 0.

Atunci putem scrie am = C1 a1 + + Cm1 am1 . Lund aceasta expresie de
forma nucleului obtinem
m1
X m1
X
K(x, y) = ai (x)bi (y) + Ci ai (x)bm (y)
i=1 i=1
m1
X m1
X
ai (x)[bi (y) + Ci bm (y)] = ai (x)bi (y)
i=1 i=1
Deci, a fost posibil sa reprezentam nucleul K(x, y) ca suma cu un numar

mai mic, ca m, de produse de functii n x si functii n y. Daca ai or bi , i =
1, . . . , m1 , snt din nou liniar dependente, putem reduce din nou nuumarul
lor. In felul acesta putem presupune ca a1 , . . . , am si b1 , . . . , bm snt functii
liniar independente n .
Presupunem, acum, ca ecuatia integrala Fredholm, avnd nucleul (1.8), are
o solutie. Atunci
Z X
m
(x) = ai (x)bi (y)(y)dy + f (x)
i=1
sau m Z
X
(x) = ai (x) bi (y)(y)dy + f (x)
i=1
Lund Z
bi (y)(y)dy = Ci (1.9)

atunci functia are forma
m
X
(x) = Ci ai (x) + f (x) (1.10)
i=1
Pentru a determina constantle Ci , substituim n (1.9) pe si aceasta da

Z hX
m i
bi (y) Cj aj (y) + f (y) dy = Ci .
j=1
Lund Z Z
bi (y)aj (y)dy = Kij , bi (y)f (y)dy = fi

obtinem, din (1.10)
m
X
Ci = Kij Cj + fi , i = 1, . . . , m (1.11)
j=1
Deci oricarei solutii a ecuatiei (1.7) i corespunde o solutie a sistemului (1.11).

In virtutea liniar independentei functiilor a1 , . . . , am exista numai o solutie.
Reciproc, daca sistemul de ecuatii algebrice (1.11) are o solutie, substituind
aceasta n (1.10), obtinem o solutie pentru ecuatia integrala (1.7), deoarece
orice pas facut n trecerea de la ecuatia (1.7) la (1.11) est inversabil.
Am redus astfel problema rezolvarii ecuatiei integrale (1.7) cu nucleu dege-
nerat la rezolvarea unui sistem algebric (1.11).
Daca det(E K) 6= 0 sistemul algebric (1.11) are solutie unica, deci
ecuatia integrala are solutie unica.
Daca det(E K) = 0 atunci sistemul algebric are solutie daca si numai
daca m X
fi Ci = 0,
i=1
unde (C1 , . . . , Cm
) este solutie arbitrara a sistemului omogen
m
X
C = Kij Ci , j = 1, . . . , m.
i=1
Exemplu : Sa se determine solutia ecuatiei integrale

Z 1
u(x) = x + 2 (x t)u(t)dt
0
In acest caz f (x) = x, a1 (x) = x, a2 (x) = 1, b1 (t) = 2, b2 (t) = 2t deci functiile

a1 , a2 si b1 , b2 snt liniar independente. Notnd
Z 1 Z 1
C1 = b1 (t)u(t)dt, C2 = b2 (t)u(t)dt
0 0
solutia ecuatiei integrale este de forma u(x) = x + C1 x C2 , unde (C1 , C2 ) verifica

sistemul de ecuatii algebrice
2 2
2C2 = 1, C1 + 2C2 = .
3 3
Solutia sistemului algebric este C1 = 1/2, C2 = 1/2, iar solutia ecuatiei integrale
este data de
x1
u(x) = .
2
Fie acum
F : D1 R3 R, K : D2 R3 R
si spatiile
n Z x o
X = C(I, R); (x, (x), K(x, , ())d) D1 , Y = C(I, R)
a
Ecuatia functionala
g() = 0 (1.12)
unde g : X Y este definita prin

Z x
[g()](x) = F x, (x), K(x, , ())d (1.13)
a
se numeste ecuatie integrala de tip Volterra.

Prin particularizari ale aplicatiilor F si K obtinem urmatoarele cazuri par-
ticulare de ecuatii Volterra
Z x
K(x, )()d = f (x) (1.14)
a
Z x
(x) + K(x, )()d = f (x). (1.15)
a
Ecuatia (1.14) se numeste ecuatie integrala de tip Volterra de speta nti, iar
ecuatia (1.15) este o ecuatie integrala de tip Volterra de speta a doua.
Inecuatii operatoriale
Fie f : X Y , unde Y este nzestrat printre altele cu o structura de ordine.

Fie dat y Y . Se cere sa se determine elementele x X, astfel ca
f (x) y. (1.16)
Obtinem astfel o inecuatie operatoriala. Un element x X, care

satisface (1.16) se numeste solutie a acestei inecuatii. O clasa importanta
de inecuatii operatoriale snt inecuatiile diferentiale si inecuatiile integrale.
Iata cteva exemple de asemenea inecuatii:
y 0 + f (x, y, y 0 ) 0 (1.17)
Z b
y(x) K(x, , y())d (1.18)
a
Z x
y(x) K(, y())d. (1.19)
a
Un rol important n cele ce urmeaza l au inecuatiile liniare de forma

Z x
y(x) (x) + (s)y(s)ds, x [a, b] (1.20)
a
unde functiile y, si snt continue pe [a, b] iar (x) 0, pentru x [a, b].
Lema 1.1 (Gronwall) . Daca

Z x
y(x) (x) + (s)y(s)ds, x [a, b] (1.21)
a
unde functiile y, , snt continue pe [a, b] iar (x) 0, pentru x [a, b],
atunci y verifica si inegalitatea:
Z x Z x
y(x) (x) + (s)(s) exp ( )d ds, x [a, b].
a s
Z x
Demonstratie. Fie u(x) = (s)y(s)ds. Din egalitatea u0 (x) = (x)y(x),
a
utiliznd ipotezele lemei rezulta
u0 (x) (x)(x) + (x)u(x).

Z x
Inmultind ultima inegalitate cu exp (s)ds se obtine
a
Z x Z x
dh i
u(x) exp( (s)ds) (x)(x) exp (s)ds .
dx a a
Prin integrare rezulta

Z x Z x
u(x) (s)(s) exp ( )d ds, x [a, b]
a s
de unde, conform cu (1.21), rezulta inegalitatea dorita. 2
Corolarul 1.1 Daca

Z x Z x
y(x) A + m(s)ds + (s)y(s)ds, x [a, b] (1.22)
a a
unde functiile y, m si snt continue pe [a, b], iar m 0 si 0 pe [a, b] ,

A R, atunci y verifica inegalitatea
Z x Z x
y(x) A + m(t)dt exp (s)ds .
a a
Z x
Demonstratie. Lund (x) = A + m(s)ds, utiliznd lema Gronwall,
a
obtinem Z x Z x
y(x) (x) + (s)(s) exp (t)dt ds.
a s
Z x Z x
dh i
Cum exp (t)dt = (s) exp (t)dt avem
ds s s
Z x Z x Z x Z x
d
(s)(s) exp (t)dt ds = (s) exp (t)dt ds =
a s a ds s
Z x x Z x Z x

= (s) exp (t)dt + 0 (s) exp (t)dt ds =
s s=a a s
Z x Z x Z x
= (x) + (a) exp (t)dt + m(s) exp (t)dt ds =
a a s
Zx Zx Zx Zs
= (x) + (a) exp (t)dt + exp (t)dt m(s) exp (t)dt ds
a a a a
Z x Z x Z x
(x) + A exp (t)dt + m(s)ds exp (t)dt
a a a
Z x Z x
(x) + A + m(s)ds exp (t)dt
a a
deci Z x Z x
y(x) A + m(s)ds exp (t)dt , x [a, b].
a a
2
Din cele de mai sus constatam ca putem reformula rezultatul anterior astfel:
Daca Z x
y(x) (x) + (t)y(t)dt, x [a, b]
a
unde y, , snt functii continue pe [a, b], 0 iar este primitiva unei
functii integrabile pozitive atunci
Z x
y(x) (x) exp (t)dt , x [a, b].
a
1.2 Metode elementare de integrare a

ecuatiilor diferentiale
Ecuatiile diferentiale pentru care putem sa indicam o procedura efectiva

pentru determinarea formei generale a solutiei snt putine la numar. Vom
analiza n cele ce urmeaza cteva tipuri de asemenea ecuatii.
Prima ecuatie diferentiala a fost rezolvata o data cu aparitia calculului inte-
gral n secolul XVII,
y 0 = f (x), x I (1.23)
unde f este o functie continua. Solutia ecuatiei (1.23) este data de formula
Z x
y(x) = y0 + f (s)da, x I.
x0
Intreg secolul XVIII si o parte din secolul XIX a fost dominat de efortul
unor matematicieni, printre care L. Euler (1707 1783), J. Bernoulli (1667
1748), J. Lagrange (1736 1813) si altii, de a da solutii prin cuadraturi unui
numar ct mai mare de ecuatii diferentiale. Astazi aceasta problema prezinta
un interes secundar. Cu toate acestea, consideram necesar sa prezentam
cteva tipuri importante de ecuatii diferentiale rezolvabile prin cuadraturi si
care intervin frecvent n exemple si aplicatii.
Ecuatii cu variabile separabile
Numim astfel ecuatiile diferentiale de forma

y 0 = f (x)g(y), x (a, b) (1.24)
unde functia f este continua pe intervalul (a, b), iar funtia g este continua si
diferita de zero pe un interval (c, d) ( eventual nemarginit ).
O solutie a acestei ecuatii este o functie : (, ) (a, b) (c, d) derivabila
si astfel nct
0 (x) = f (x) g((x)), x (, ).
Incercam, pentru nceput, sa deducem informatii suficiente despre pentru
a putea indica un procedeu de determinare a solutiei.
Deoarece este o solutie, rezulta 0 (x)/g((x)) = f (x). Fie G : (c, d) R
o primitiva a functiei 1/g, deci G este derivabila si G0 = 1/g; atunci G
este derivabila si (G )0 = (G0 )0 , adica
d 1
[G((x))] = G0 ((x))0 (x) = 0 (x) = f (x)
dx g((x))
deci (G )0 = f . Prin urmare, daca F este o primitiva a functiei f , n
(, ) avem G((x)) = F (x) + C, C fiind o constanta.
Deoarece 1/g 6= 0, functia G este strict monotona, deci inversabila si prin
urmare
= G1 (F + C).
Am obtinut despre informatii care o individualizeaza pna la o constanta
arbitrara. Sa aratam acum ca reciproc, orice functie din familia de mai
sus este o solutie a ecuatiei (1.24). Intr-adevar, daca (x) = G1 (F (x) + C),
rezulta G((x)) = F (x) + C si derivnd avem G0 ((x))0 (x) = f (x), adica
0 (x)/g((x)) = f, deci 0 (x) = f (x)g((x)) si este solutie. Intervalul de
definitie al functiei este format din multimea punctelor x (a, b) astfel
nct F (x) + C se afla n domeniul de definitie al functiei G1 , deci domeniul
valorilor lui G, adica ntre limyc G(y) si limyd G(y). Iata, acum, regula
de integrare a ecuatiilor diferentiale cu variabile separabile.
Se mpart ecuatiile (1.24) cu g(y) si se obtine ecuatia

dy
= f (x)dx
g(y)
care are n primul sau membru numai variabila y, iar n al doilea mem-
bru numai variabila x.
Se integreaza cei doi membri adaugnd celui de al doilea o constanta.
Exemplu : Sa se integreze ecuatia

y 0 = (y 2)tgx, x (0, ).
2
Procednd ca mai sus, scriem ecuatia sub forma
dy
= tgx dx
y2
si prin integrare obtinem
ln|y 2| = ln|cosx| + C1 .
Rezulta pentru solutia y(x) formula

|(y(x) 2)cosx| = C, x (0, ).
2
Prin urmare, functia (y(x) 2) cos x are valoare constanta pe intervalul (0, /2) si
deci solutia generala este data de
C
y(x) = + 2, x (0, ).
cos x 2
Ecuatia omogena
Sa consideram acum ecuatia diferentiala

y
y 0 = h( ) (1.25)
x
unde h este o functie continua pe intervalul (c, d). Ecuatia (1.25) se numeste
omogena. Deoarece functia f (x, y) = h(y/x) este omogena de gradul zero
(reamintim ca n general f : R2 R este o functie omogena de gradul
daca f (tx) = t f (x)).
Fie o solutie a ecuatiei (1.25) definita pe un interval (, ) ce nu contine
punctul x = 0. Atunci pentru x (, ) avem (x)/x (c, d) si 0 (x) =
h((x)/x). Sa notam u(x) = (x)/x si sa observam ca functia u : (, )
(c, d) este derivabila si

0 x0 (x) (x) 1 0 (x)
u (x) = 2
= (x) =
x x x

1 (x) (x) 1
= h = [h(u(x)) u(x)] .
x x x x
Rezulta ca u este solutia unei ecuatii cu variabile separabile si conform cu cele
prezentate anterior, functia u poate fi determinata pna la o constanta, ceea
ce implica posibilitatea de a determina solutia . Ramne numai sa observam
ca orice solutie a ecuatiei cu variabile separabile asociate genereaza o solutie

a ecuatiei omogene date. Intr-adevar, daca
1h i
u0 (x) = h(u(x)) u(x) si (x) = xu(x)
x
atunci

(x)
0 (x) = u(x) + xu0 (x) = u(x) + h(u(x)) u(x) = h(u(x)) = h .
x
xy 0 = y + x, x > 0.
Ecuatia este omogena deoarece

y
y0 = + 1.
x
Facnd substitutia y = u x obtinem u0 x + u = u + 1 sau u0 = 1/x care are solutia
u(x) = ln x + C.
Solutia cautata a ecuatiei diferentiale este data de

y(x) = x ln x + C .
Trebuie sa mentionam faptul ca diverse ecuatii de ordinul nti, chiar daca

nu au forma indicata (1.25) se reduc prin substitutii simple la ecuatii cu
variabile separabile sau omogene. Sa consideram ecuatia

dy ax + by + c
=f (1.26)
dx a1 x + b1 y + c1
unde a, b, c, a1 , b1 , c1 snt constante
i) Sa presupunem ca c2 + c21 = 0, adica ecuatia (1.26) are forma

dy ax + by
=f
dx a1 x + b1 y
care este o ecuatie omogena. Cu substitutia y = xz ecuatia de mai sus
se transforma n ecuatia
a + bz
xz 0 = f z
a1 + b1 z
care este o ecuatie cu variabile separabile.
ii) Daca c2 + c21 6= 0 si ab1 a1 b 6= 0, dreptele
(D) : ax + by + c = 0, (D1 ) : a1 x + b1 y + c1 = 0
se intersecteaza in punctul (x0 , y0 ). Facnd schimbarea de variabila si

de functie
u = x x0 , v = y y0
obtinem ecuatia
dv au + bv
=f
du a1 u + b1 v
care este de forma de mai sus, deci cu schimbarea de functie v = z u
se obtine o ecuatie cu variabilele separabile.
iii) Daca c2 + c21 6= 0 si ab1 a1 b = 0 dreptele
(D) : ax + by + c = 0, D1 : a1 x + b1 y + c1 = 0
a1 b1
snt paralele. Din ab1 a1 b = 0 rezulta = = k, deci
a b

dy ax + by + c
=f ; (1.27)
dx k(ax + by) + c1
daca facem schimbarea de functie ax + by = z, ecuatia se transforma
n
1 dz z+c
a =f
b dx kz + c1

z+c
care este o ecuatie cu variabilele separabile daca bf + a 6= 0,
kz + a
a carei solutie este de forma x + C = (z), sau x+C = (ax + by),
z+c
unde este o primitiva pentru functia z bf + a.
kz + c1
Exemple :
1) Sa se integreze ecuatia
y 2x
y0 = , 2y x 6= 0.
2y x
Facem schimbarea de functie y = u x, de unde y 0 = u0 x + u, deci
u2 2u2 + 2u 2
u0 x + u = , sau u0 x =
2u 1 2u 1
care este cu variabile separabile si care are solutia
1
ln |x| + ln |u2 u + 1| + C.
2
Revenind la variabila initiala obtinem integrala generala
y 2 xy + x2 = C
care reprezinta o familie de elipse cu centrul n origine.

2) Sa se integrexe ecuatia
2(x 2y + 1)
y0 = .
5x y 4
Dreptele x2y+1 = 0, 5xy4 = 0 se intersecteaza n punctul (1, 1). Efectund
schimbarea de functie si variabila x = u + 1, y = v + 1 ecuatia se transforma n
dv 2u 4v
= .
dx 5u v
dv dz
Facnd schimbarea de functie v = uz obtinem = u +z si nlocuind n ecuatie
du du
se obtine
dz 2 4z dz z2 z 2
u+z = sau =
du 5z du u(5 z)
care este cu variabile separabile. Prin integrare se obtine
|z 2|
C|u| = .
(z + 1)2
Daca revenim la variabilele initiale u = x1, z = (y 1)/(x 1), obtinem integrala

generala a ecuatiei date
y 2x + 1 = C(y + x 2)2 .
3) Sa se integreze ecuatia
x 2y + 9
y0 = .
3x 6y + 19
Dreptele x 2y + 9 = 0, 3x 6y + 19 = 0 snt paralele. Facnd schimbarea
1 1
de functie x 2y = z se obtine y 0 = z 0 , care nlocuite n ecuatia initiala dau
2 2
z+1
z0 = . Solutia generala a ultimei ecuatii este data de
3z + 19
3z + 16 ln |z + 1| = x + 2C
sau pentru ecuatia initiala
8 ln |x 2y + 1| + x 3y = C.
Ecuatii diferentiale liniare de ordinul nti
O clasa deosebit de importanta de ecuatii diferentiale pentru care solutiile

pot fi gasite prin cuadraturi o reprezinta ecuatiile de forma
y 0 = a(x)y + b(x). (1.28)
In cazul b(x) = 0, ecuatia este cu variabile separabile si admit evident solutia
y(x) = C exp(F (x))
unde F este o primitiva a functiei a. Sa observam ca daca a este o functiei

continua pe intervalul I, iar x0 I, o primitiva n I este data de
Z x
x a(s)ds,
x0
deci o solutie a ecuatiei diferentiale omogene este data de

Z x
y(x) = C exp a(s)ds .
x0
Pentru x = x0 deducem C = y(x0 ), deci putem scrie solutia y sub forma

Z x
y(x) = y(x0 ) exp a(s)ds .
x0
Pentru a obtine forma solutiei n cazul b = 6 0, sa consideram o solutie

oarecare definita pe I si sa definim functia prin
Z x
(x) = (x) exp a(s)ds .
x0
Functia astfel definita este derivabila si avem

Z x Z x
0 0
(x) = (x) exp a(s)ds (x)a(x) exp( a(s)ds) =
x0 x0
h i Z x Z x
= a(x)(x) + b(x) exp a(s)ds (x)a(x) exp a(s)ds =
x0 x0
Z x
= b(x) exp a(s)ds .
x0
Deducem Z x Z t
(x) = (x0 ) + b(t) exp a(s)ds dt.
x0 x0
Z x
Pe de alta parte (x0 ) = (x0 ), (x) = (x) exp a(s)ds deci
x0
Z x Z x Z x
(x) = (x0 ) exp a(s)ds + b(t) exp a(s)ds dt. (1.29)
x0 x0 t
Am obtinut, astfel, o formula care individualizeaza complet solutia cu

ajutorul valorii ei ntr-un punct x0 .
Se verifica, cu usurinta, ca functia definita prin formula (1.29) este solutie
a ecuatiei diferentiale (1.28).
Observatii.
1) Metoda folosita pentru obtinerea solutiei (1.29) se numeste metoda
variatiei constantelor pentru ca, scriind :
Z x
(x) = (x) exp( a(s)ds)
x0
am considerat solutia generala a ecuatiiei omogene (pentru b = 0),

n care constanta C am nlocuit-o cu functia (x).
2) Solutia generala a unei ecuatii diferentiale liniare este o functie de

forma
y = (x) + C(x), (1.30)
adica o familie de curbe care depind liniar de o constanta arbitrara.
Reciproc, orice familie de curbe care depind liniar de o constanta ar-
bitrara verifica o ecuatie liniara de ordinul nti. Intr-adevar, y 0 =
0 (x) + C 0 (x) si daca eliminam pe C ntre aceasta relatie si relatia
(1.30) obtinem
y (x) y 0 0 (x)
=
(x) 0 (x)
adica
0 (x) (x)0 (x) (x) 0 (x)
y0 = y+
(x) (x) 0 (x)
care este o ecuatie liniara de ordinul nti.

2
y 0 + 2xy = ex , x R.
2
Integrnd ecuatia omogena y 0 + 2xy = 0 obtinem solutia y = Cex , unde C este o
constanta arbitrara. Pentru integrarea ecuatiei neomogene folosim metoda variatiei
constantelor 2 2
y = C(x)ex , y 0 = [C 0 (x) 2xC(x)] ex ,
nlocuim n ecuatia data si obtinem
C 0 (x) = 1, deci C(x) = x + A1
iar solutia generala a ecuatiei date este

2
y(x) = (x + A1 )ex , x R.
Ecuatii de tip Bernoulli
La ecuatii diferentiale liniare se reduc ecuatiile de forma
y 0 = a(x)y + b(x)y , a, b : I R (1.31)
continue, R \ {0, 1}, numite ecuatii Bernoulli.

Pentru a deduce forma solutiei, consideram : I R derivabila strict
pozitiva solutie a ecuatiei (1.31), adica
0 (x) = a(x)(x) + b(x)(x)
si fie u(x) = (x)1 . Rezulta u derivabila si

1h i
u0 (x) = (1 )(x) 0 (x) = a(x)(x) + b(x)(x)
=
(x)
= (1 )[a(x)u(x) + b(x)],
deci u este o solutie a unei ecuatii liniare. Reciproc, daca u este solutie a
ecuatiei liniare
u0 (x) = (1 )[a(x)u(x) + b(x)] si u(x) > 0

1
n I, atunci (x) = u(x) 1 este solutie a ecuatiei (1.31). Intr-adevar este
derivabila si
1
0 (x) = u0 (x) u(x) 1 = [a(x)u(x) + b(x)]u(x) 1 =
1
1 1
= a(x)u(x) 1 + b(x) u(x) 1 = a(x)(x) + b(x)[(x)] .

x3 y 0 x y + y 2 = 0, x>0
si sa se determine o solutie particulara care trece prin punctul A(1, 2).

Impartind ecuatia data cu x3 se obtine
1 1
y0 = y y2
x x3
1 y0
care este o ecuatie Bernoulli. Facnd substitutie z = , 2 = z 0 si ecuatia se
y y
transforma n ecuatia liniara
1 1
z0 = z +
x x3
1
a carei solutie este z = C + 2 x , deci solutia generala a ecuatiei date este
x
x
y(x) = , x > 0.
C +2 x
Pentru a determina solutia particulara ceruta nlocuim coordonatele punctului A(1, 2)

n integrala generala si determinam astfel pe C = 3/2, solutia particulara este
2x 9
y(x) = , x> .
3 + 4 x 16
Ecuatii diferentiale de tip Riccati ( 1676 - 1754 ).
Forma generala a ecuatiilor diferentiale cu acest nume este data de
y 0 = a(x)y + b(x)y 2 + c(x), xI (1.32)
unde a, b, c snt functii continue pe intervalul I. Ecuatia (1.32) nu este, n

general, integrabila prin cuadraturi. Totusi, n cazurile n care printr-un
mijloc oarecare se gaseste o solutie particulara, integrarea devine posibila.
Fie 0 o solutie a ecuatiei (1.32), iar o solutie arbitrara pentru aceiasi
ecuatie. Pentru functia = 0 avem
0 (x) = 0 (x) 00 (x) =
= a(x)(x) + b(x)2 (x) + c(x) [a(x)0 (x) + b(x)20 (x) + c(x)] =

= b(x)[(x) 0 (x)][(x) + 0 (x)] + a(x)[(x) 0 (x)] =
= b(x)(x)[(x) + 20 (x)] + a(x)(x) =
= b(x) 2 (x) + [a(x) + 2b(x)0 (x)] (x)
deci este solutia unei ecuatii Bernoulli cu = 2, prin urmare se poate

construi solutia a ecuatiei Riccati.
xy 0 + y 2 4y + 3 = 0,
si sa se determine o solutie care trece prin A(1, 2).

Se observa ca functia x 0 (x) = 1 este solutie a ecuatiei date. Daca este o
solutie oarecare a ecuatiei date atunci functia = 0 verifica ecuatia
1 2
0 = 2 + .
x x
1
Facnd substitutia z = obtinem ecuatia

2 1
z0 = z +
x x
1 x2
cu solutia generala z = 2 C + . Solutia generala a ecuatiei date este
x 2
2x2
y(x) = 1 + , x R.
2C + x2
2 1
Ca solutia sa treaca prin punctul A(1, 2); avem 2 = 1 + , deci C = adica
2C + 1 2
solutia cautata este
2x2
y(x) = 1 + , x R.
1 + x2
Ecuatii diferentiale de tip Lagrange
Numim astfel ecuatiile

y = x(y 0 ) + (y 0 ) (1.33)
unde si snt functii continuu diferentiabile pe un interval din R si (p) 6=
p pentru toti p.
Presupunnd ca y este solutie a ecuatiei (1.33) pe intervalul I R, rezulta
prin derivare
y 0 = (y 0 ) + x0 (y 0 )y 00 + (y 0 )y 00 (1.34)
unde y 00 = d2 y/dx2 . Notnd cu p functia y 0 , din (1.34) rezulta
dx 0 (p) 0 (p)
= x+ (1.35)
dp p (p) p (p)
care este o ecuatie liniara n x. Rezolvnd aceasta ecuatie gasim pentru x o

expresie de forma
x = A(p, C) (1.36)
unde C este o constanta arbitrara. Din ecuatia (1.33) se obtine atunci
y = A(p, C)(p) + (p). (1.37)
Interpretnd p drept un parametru, (1.36) si (1.37) devin ecuatiile parame-

trice ale necunoscutei y care verifica (1.33). Cu alte cuvinte, folosind metoda
indicata mai sus, solutia ecuatiei (1.33) se obtine sub forma parametrica.
y = x(y 0 )2 + (y 0 )3 .
Notam y 0 = p, deci y = xp2 + p3 ; derivnd n raport cu x,
dp dp
p = 2xp + p2 + 3p2
dx dx
si obtinem ecuatia liniara
dx 2p 3p2
= 2 x 2 , p2 p 6= 0
dp p p p p
de unde
1 2 3 2

x = C p + p
(p 1)2 3

p2 2 3
y = C p + p + p3
2
(p 1)2 3
care reprezinta solutia generala.
Pentru p2 p = 0 avem doua situatii:
a) p = 0, y = 0; dreapta y = 0 este o integrala singulara;
b) pentru p 1 si C 6= 1/3, |x| , deci dreapta y = x + 1 este o directie
asimptotica a curbelor integrale care au C 6= 1/3. Daca C = 1/3 curba integrala
se descompune n dreapta y = x + 1 si o conica.
Ecuatia de tip Clairaut (1713 - 1765).
Ecuatia de tipul
y = xy 0 + (y 0 ) (1.38)
este o ecuatie de tip Clairaut. Acest tip de ecuatie este un caz particular de
ecuatie Lagrange si anume cazul cnd (p) = p.
Prin derivarea ecuatiei (1.38) obtinem
y 0 = xy 00 + y 0 + 0 (y 0 )y 00
de unde rezulta
y 00 (x + 0 (y 0 )) = 0. (1.39)
Prin urmare, avem doua tipuri de solutii. Prima este definita de y 00 = 0 care,
prin integrare da
y(x) = C1 x + C2 (1.40)
unde C1 si C2 snt constante arbitrare. De fapt, introducnd (1.40) n (1.38)
se constata ca C1 si C2 nu snt independente ci C2 = (C1 ). Prin urmare
y = C1 x + (C1 ) (1.41)
unde C1 este o constanta arbitrara.

O alta categorie de solutii se obtine din (1.39)
x + 0 (p0 ) = 0. (1.42)
Procednd ca la ecuatia lui Lagrange, notam y 0 = p si obtinem din (1.42)

ecuatiile parametrice (
x = 0 (p)
(1.43)
y = 0 (p)p + (p)
ale unei solutii pentru ecuatia Clairaut.
Solutia sub forma (1.41) este solutie generala a ecuatiei lui Clairaut, iar
solutia sub forma (1.43) este o solutie singulara a ecuatiei lui Clairaut.
Observatie. Solutia generala a ecuatiei Clairaut este o familie de drepte
ce depind de un parametru C. Eliminnd pe C ntre ecuatia
y = Cx + (C)
si derivata n raport cu C
x + 0 (C) = 0
sau, ceea ce este acelasi lucru, lund pe C parametru, obtinem curba
x = 0 (C)
y = C 0 (C) + (C)
care este integrala singulara. Prin urmare integrala singulara este nfasura-
toarea familiei de curbe reprezentata de integrala generala.
yy 0 = x (y 0 )2 + 1.
1
Ecuatia este de tip Clairaut, deoarece poate fi scrisa y = xy 0 + .
y0
Solutia generala este data de familia de drepte
1
y = Cx + . (1.44)
C
1 2
Integrala singulara are ecuatiile parametrice x = , y = ; eliminnd p, obtinem
p2 p
parabola y 2 = 4x care este nfasuratoarea dreptelor reprezentata de solutia generala.
Rezolvind n raport cu C ecuatia (1.44) obtinem C 2 x Cy + 1 = 0.
Solutiile C1 , C2 snt reale daca y 2 4x > 0, deci dreptele reprezentate de integrala
generala, nu intersecteaza parabola, care este o curba convexa.
Ecuatii de tipul y = f (x, y 0 ).
Notam y 0 = p, deci
y = f (x, p) (1.45)
si derivnd n raport cu x, tinnd seama ca p este o functie de x; obtinem
f f dp
p= (x, p) + (x, p) (1.46)
x p dx
dp
care este o ecuatie rezolvata n raport cu . Daca putem ntegrarea pe
dx
(1.46) avem
p = (x, C)
care introdusa n (1.45), ne conduce la solutia generala cautata
y(c) = f (x, (x, C)).
x2
y = y 02 y 0 x + .
2
Lund y 0 = p, avem y = p2 px + x2 /2, care derivata n raport cu x si tinnd seama
ca p este functie de x obtinem
dp dp
p = 2p x p+x
dx dx
sau dp
(2p x) 1 = 0.
dx
Avem doua posibilitati:
dp
a) = 1 sau p + C = x, pe care daca o introducem n ecuatia data obtinem solutia
dx
generala
1
y(x) = (x C)2 x(x C) + x2
2
sau
1
y(x) = Cx + C 2 + x2 , x R.
2
1
b) x = 2p, care cu y = p2 px + x2 ne da
2
x = 2p, y = p2 , pR
care este solutia singulara.

Se observa ca o solutia singulara este nfasuratoarea familiei de parabole reprezen-
tate de solutia generala.
Ecuatii de tipul x = f (y, y 0 ).
Notam y 0 = p, deci
x = f (y, p) (1.47)
si derivnd n raport cu y, considernd pe x si p functia de y; avem
1 f f dp
= (y, p) + (1.48)
p y p dy
dx dy 1
deoarece = 1/( ) = .
dy dx p
Daca putem integra pe (1.48), care este o ecuatie diferentiala n p si y,
dp
explicita n raport cu , obtinem
dy
p = (y, C). (1.49)
Daca introducem (1.49) n (1.47) rezulta solutia generala cautata
x = f (y, (y, C)).
Exemplu: Sa se integreze ecuatia
(y 0 )3 4xyy 0 + 8y 2 = 0. (1.50)
Inlocuind pe y 0 cu p, obtinem p3 4xyp + 8y 2 = 0. Avem
p2 2y
x= + . (1.51)
4y p
dx
Derivnd n raport cu y si nlocuind cu 1/p obtinem
dy
1 2p dp p2 2 2y dp
= 2+ 2
p 4y dy 4y p p dy
sau
dp
p3 4y 2 2y p = 0.
dy
Avem doua cazuri de considerat si anume:
dp
a) 2y p = 0, care integrata da p = C y, si apoi inlocuim pe p astfel obtinut n
dy
ecuatia data, rezultata integrala generala
C 3 y 3/2 4Cxy 3/2 + 8y 2 = 0

sau 8 y = 4Cx C 3 , sau y 2 = C1 (x C1 )2 , 4C1 = C 2 .
b) 4y 2 p3 = 0; care nlocuita n (1.50), obtinem solutia
4 3
y= x
27
care reprezinta integrala singulara.
Intr-adevar integrala generala este formata dintr-o familie de conice, n timp ce
solutia singulara este o parabola cubica.
4
Prin eliminarea lui p ntre ecuatiile (1.50) si 4y 2 p3 = 0 mai obtinem si y = x3
27
care nu este solutie.
Ecuatii de forma F (x, y, y 0 ) = 0.
Analizam n cele ce urmeaza cazurile cnd o ecuatie de ordinul nti de forma
F (x, y, y 0 ) = 0 (1.52)
poate fi integrata prin cuadraturi.

Presupunem ca F : I I1 I2 R3 R este de clasa C 1 . O functie
: I 0 I I1 derivabila cu 0 : I 0 I2 si F (x, (x), 0 (x)) = 0, x I 0
este solutie a ecuatiei (1.52). Daca se da un punct (x0 , y0 , z0 ) astfel ca
F
F (x0 , y0 , z0 ) = 0 si (x0 , y0 , z0 ) 6= 0, din teorema functiilor implicite exista
z
o functie f de clasa C 1 definita ntr-o vecinatate a punctului (x0 , y0 ) cu valori

ntr-o vecinatate a lui z astfel nct
F (x, y, f (x, y)) = 0, f (x0 , y0 )) = z0 .
Daca este o solutie a ecuatiei diferentiale y 0 = f (x, y) definita de functia f ,
avem 0 (x) = f (x, (x)), deci F (x, (x), 0 (x)) = F (x, (x), f (x, (x)) 0
si este solutia problemei date.
Rezulta ca putem reduce,cel putin local problema gasirii solutiilor ecuatiei
F
F (x, y, y 0 ) = 0, (x, y, y 0 ) 6= 0, la problema gasirii solutiei unei ecuatii
y 0
diferentiale scrise n forma normala. Deoarece aceasta cale presupune re-
zolvarea prealabila a unei probleme de functii implicite, ea nu este n general
convenabila n studiul unor ecuatii particulare cnd poate exista speranta
unor procedee alternative mai simple pentru gasirea solutiilor.
In cele ce urmeaza vom considera trei procedee alternative care se dovedesc
uneori utile.
1. Primul procedeu reduce gasirea solutiilor unei ecuatii de forma consid-
erata la (1.52) la gasirea solutiilor unui sistem de trei ecuatii diferentiale.
F
Fie (x0 , y0 , z0 ) astfel ca F (x0 , y0 , z0 ) = 0 si presupunem ca (x0 , y0 , z0 ) 6= 0
z
1
(F de clasa C ). Formam sistemul de ecuatii diferentiale
dx F
= (x, y, z)
dt z
dy F
=z (x, y, z) . (1.53)
dt z
dz F F
= (x, y, z) z (x, y, z)
dt x y
Presupunem ca reusim sa gasim (, , ) o solutie a acestui sistem, astfel
nct
(0) = x0 , (0) = y0 , (0) = z0 .
F
Atunci, deoarece este o functie continua, exista un interval ce contine
z
originea astfel ca pentru t n acest interval sa avem
F
((t), (t), (t)) 6= 0
z
d
deci (t) 6= 0; de unde rezulta ca functia este inversabila n acest interval,
dt
fie inversa sa. Avem ( (x)) = x si ((t)) = t. Fie
(x) = ( (x)), (x) = ( (x)).
Functia este solutie a problemei date cu (x0 ) = y0 si 0 (x0 ) = z0 . Pentru

a demonstra acest lucru, observam mai nti ca F ((t)), (t), (t)) 0.
Intr-adevar, pentru t = 0, avem F (x0 , y0 , z0 ) = 0 si apoi conform teoremei
de derivare a functiilor compuse avem:
d F d(t)
F ((t), (t), (t)) = ((t), (t), (x)) +
dt x dt
F d(t) F d
+ ((t), (t), (t)) + ((t), (t), (t)) (t) 0.
y dt z dt
Rezulta ca functia t F ((t), (t), (t)) este o constanta C si cum pentru
t = 0 avem C = F ((0), (0), (0)) = F (x0 , y0 , z0 ) = 0 rezulta ca functia
t F ((t), (t), (t)) este identic nula. Lund n relatia obtinuta t = (x),
deducem
F (( (x)), ( (x)), ( (x)) = F (x, (x), (x)) 0.
Ramne sa aratam ca (x) = 0 (x). Avem
d d F
0 (x) = (x) = ( (x)) 0 (x) = ( (x)) (( (x)), ( (x)), (x)) 0 (x) =
dx dt z
d
= (x) ( (x)) 0 (x) = (x).
dt
In acest fel problema gasirii solutiilor ecuatiei F (x, y, y 0 ) = 0 a fost redusa
la problema gasirii solutiilor unui sistem de trei ecuatii diferentiale scris sub
forma normala si la o problema de inversare a unei functii.
y = x(y 0 ) + (y 0 ).
In acest caz F (x, y, z) = x(z) y + (z). Sistemul asociat este

dx

= x0 (z) + 0 (z)
dt

dy
= z(x0 (z) + 0 (z))

dt

dz = (z) + z

dt
Acest sistem se poate integra prin cuadraturi, deoarece ultima ecuatie este cu vari-
abile separabile. Apoi cu z astfel gasit, prima ecuatie devine o ecuatie liniara, iar
daca x si z au fost determinate, aflarea lui y se reduce la aflarea unei primitive.
F
2) In ipoteza 6= 0, putem reduce problema gasirii solutiilor ecuatiei
z
(1.52) la problema gasirii unui sistem de doua ecuatii diferentiale scris sub
forma normala. Sa consideram sistemul

dy

=z

dx

F F
(x, y, z) + z (x, y, z) (1.54)
dz
x y

=
F
dx

(x, y, z).
z
Sa presupunem ca am gasit ((x), (x)) o solutie a sistemului (1.54), astfel

nct
(x0 ) = y0 , (x0 ) = z0 , F (x0 , y0 , z0 ) = 0.
Atunci este solutie a ecuatiei (1.52). Intr-adevar, avem 0 (x) = (x),
d F
[F (x, (x), (x)))] = (x, (x), (x))+
dx x
F F
+ (x, (x), (x))0 (x) + (x, (x), (x)) 0 (x) =
y z
F F
= (x, (x), (x)) + (x, (x), (x))(x)
x y
F F
(x, (x), (x)) + (x) (x, (x), (x)))
F x y
(x, (x), (x)) 0
z F
(x, (x), (x))
z
deci functia x F (x, (x), (x)) este o constanta si cum aceasta constanta
este nula pentru x = x0 , rezulta F (x, (x), (x)) = 0 adica
F (x, (x), 0 (x)) = 0.
In anumite cazuri este convenabil sa consideram alt sistem asociat si

anume, presupunnd
F F
(x, y, z) + z (x, y, z) 6= 0
x y
consideram sistemul

F

(x, y, z)

dx z

=

dz F F
(x, y, z) + z (x, y, z)
x y (1.55)

F

dy z (x, y, z)

z

= .
F F
dz
(x, y, z) + z (x, y, z)
x y
Fie , ) o solutie a acestui sistem cu
(z0 ) = x0 , (z0 ) = y0 , F (x0 , y0 , z0 ) = 0.

F d
In plus daca admitem (x0 , y0 , z0 ) 6= 0, rezulta 6= 0 deci functia este
z dz
inversabila. Daca este inversa sa, avem ((x) x si ((z)) = z. Fie
(x) = ((x)). Avem
d
0 (x) = ((x)) 0 (x) =
dz
F
(x) (((x)), (x)), (x)) 0 (x)
= z
F F
(((x), ((x)), (x)) + (x) + (x) ((x)), (x), (x))
x y
d
= (x) ((x)) 0 (x) = (x).
dz
Observam ca ((z0 )) = z0 , deci (x0 ) = z0 , (x0 ) = ((x0 )) = (z0 ) = y0
si deci F (x0 , (x0 ), (x0 )) = 0. Sa aratam ca
d
F (x, (x), (x)) 0.
dx
d
Avem, ntr-adevar F (x, (x), (x)) =
dx
F F F
= (x, (x), (x)) + (x, (x), (x))0 (x) + (x, (x), (x)) 0 (x) =
x y z
F F F
= (x, (x), (x)) + (x, (x), (x))(x) + (x, (x), (x)) 0 (x) =
x y z
F 1 F
(((x)), ((x)), (x)) + (((x)), ((x)), (x)) 0 (x)) = 0
z d z
((x))
dz
d d
deoarece ((x)) 0 (x) 1, deci 0 (x) = 1/ ((x)). Deducem
dz dz
F (x, (x), (x)) 0, deci
F (x, (x), 0 (x)) 0
si este solutie a ecuatiei (1.52).

3) Sa indicam acum un procedeu care permite reducerea problemei (1.52)
la gasirea solutiei unei singure ecuatii diferentiale scrise n forma normala.
Sa presupunem ca am gasit functiile f, g, h definite pe un domeniu D din R2
cu valori reale de clasa C 1 , astfel nct
F (f (u, v), g(u, v), h(u, v)) 0.
Presupunnd hfv0 gv0 6= 0, consideram ecuatia
dv g 0 hfu0
= u0 . (1.56)
du hfv gv0
Fie (u0 , v0 ) D, o solutie a ecuatiei (1.56) cu (u0 ) = v0 si presupunem

ca
D(f, g) fu0 , fv0
= 6= 0
D(u, v) gu0 , gv0
n (u0 , v0 ), deci ntr-o vecinatate a acestui punct. Functia definita prin
(u) = f (u, (u)) este inversabila, (u0 ) = f (u0 , (u0 )) = f (u0 , v0 ) = x0 .
Avem
0 (u) = fu0 (u, (u)) + fv0 (u, (u))0 (u) =
gu0 (u, (u)) fu0 (u, (u))h(u, (u)
= fu0 (u, (u)) + fv0 (u, (u)) =
fv0 (u, (u)) h(u, (u)) gv0 (u, (u)
D(f, g)

fu0 fv0 h fu0 gv0 + fv0 gu0 fv0 fu0 h D(u, v)
= = 0 6= 0.
fv0 h gv0 fv h gv0
Deci este intr-adevar inversabila. Fie inversa functiei si fie
(x) = g((x), ((x)). Avem
h i
0 (x) = gu0 ((x)), ((x))) + gv0 ((x), ((x)))0 ((x)) 0 (x).
Din ((x)) = x rezulta 0 ((x)) 0 (x) = 1, deci

h i
fu0 ((x), ((x))) + fv0 ((x), ((x))0 ((x)) 0 (x)] = 1,
1
0 (x) = ,
fu0 ((x), ((x))) + fv0 ((x), ((x)))0 ((x))
gu0 ((x), ((x))) + gv0 ((x), ((x)))0 ((x))
0 (x) = =
fu0 ((x), ((x))) + fv0 ((x), ((x)))0 ((x))
gu0 hfu0
gu0 + gv0
hfv0 gv0 h (fv0 gu0 fu0 gv0 )
= = = h((x), ((x))).
0 0
gu0 hfu0 fv0 gu0 fu0 gv0
fu + fv
hfv0 gv0
Deducem
F (x, (x), 0 (x)) = F (((x)), (x), 0 (x)) =
F (f ((x), ((x)), g((x), ((x))), h((x), ((x)))) 0,
tinnd seama de felul cum au fost alese functiile f, g si h. Am aratat astfel

ca este solutie a ecuatiei date si
(x0 ) = g((x0 ), ((x0 )) = g(u0 , (u0 )) = g(u0 , v0 )
0 (x0 ) = h((x), ((x0 )) = h(u0 , v0 ).

In acest fel problema rezolvarii ecuatiei (1.52), s-a redus la rezolvarea ecuatiei
(1.56) scrisa sub forma normala si la inversarea unei functii.
1.3 Modele matematice reprezentate prin ecuatii diferentiale
Un proces de modelare matematica consta din urmatoarele etape mai im-

portante:
(i) Formularea problemei de cercetat Se formuleaza problema in termenii

disciplinei n care ea apare. Aceasta etapa se realizeaza n interiorul
acestei discipline matematice.
(ii) Construirea modelului matematic asociat problemei de cercetat. Pornind

de la problema data se realizeaza o cercetare interdisciplinara urmarind
gasirea unui model matematic ct mai fidel pentru aceasta problema.
De obicei aceasta etapa ajuta si la finalizarea primei etape.
(iii) Studiul modelului matematic. Reducnd problema de baza la o prob-

lema de matematica se trece la studiul acestei probleme. De regula
aceasta etapa se realizeaza n interiorul matematicii.
(iv) Interpretarea solutiei problemei matematice din punctul de vedere al

problemei de baza. Este vorba de o cercetare interdisciplinara a carei
complexitate tine de natura problemei de baza ct si de natura apara-
tului matematic ce se utilizeaza n aceasta cercetare.
Vom da n continuare cteva exemple de modele matematice reprezentate

prin ecuatii diferentiale.
Dezintegrarea radioactiva.
S-a verificat fizic ca radioactivitatea este direct proportionala cu numarul de

atomi din substanta radioactiva. Astfel, daca x(t) este cantitatea de materie
nedezintegrata la momentul t, viteza de dezintegrare x0 (t) este proportionala
cu x(t) adica
x0 (t) = x(t) (1.57)
unde este o constanta pozitiva depinznd de materialul radioactiv. Solutia
generala a ecuatiei (1.57) este data de
x(t) = x0 e(tt0 ) , t R (1.58)
Drept masura a vitezei de dezintegrare se ia asa numita perioada de nju-

matatire, adica timpul necesar pentru dezintegrarea unei jumatati din can-
titatea de substanta. Din formula (1.58) rezulta
1
T = ln 2.

Un model matematic al cresterii populatiei
Daca p(t) este populatia unei anumite specii la momentul t iar d(t, p) este
diferentiala dintre rata natalitatii si cea a mortalitatii, atunci n ipoteza ca
populatia este izolata (adica nu au loc emigrari sau imigrari ), viteza de
crestere a polulatiei p0 (t) va fi egala cu d(t, p). Un model simplificat de
crestere a populatiei presupune ca d(t, p) este proportional cu p, cu alte
cuvinte, p va verifica ecuatia diferentiala
p0 = p, = constant. (1.59)
Solutia ecuatiei (1.59) este deci
p(t) = p0 e(tt0 )
ceea ce ne conduce la legea malthusiana a cresterii populatiei.

Un model mai realist a fost propus de biologul olandez Verhulst n 1837.
In acest model se ia d(t, p) de forma p p2 unde este o constanta
pozitiva foarte mica n raport cu . Acest model neliniar de crestere ia n
considerare interactiunea dintre indivizii speciei si anume efectul inhibator
al aglomerararii. Ecuatia diferentiala
p0 = p p2
are solutia generala

1
p(t) = p0 p0 + ( p0 ) exp((t t0 ))
unde (t0 , p0 ) reprezinta conditiile initiale.
Modelul Lotka - Volterra
Un sistem biologic n care doua specii N1 si N2 convietuiesc ntr-o zona limi-

tata astfel nct indivizii speciei N2 (rapitorii ) se hranesc numai cu indivizii
din specia N1 (prada) iar acestia din urma se hranesc cu resursele zonei n
care traiesc.
Daca notam cu N1 (t), N2 (t) numarul indivizilor din prima, respectiv a doua
specie la momentul t, modelul matematic al sistemului biologic de mai sus
este descris de sistemul diferential
(
N10 = aN1 bN1 N2
(1.60)
N20 = cN2 + dN1 N2
unde a, b, c, d snt constante pozitive.
Un model matematic al epidemiilor
Vom descrie un model matematic elaborat n 1927 de Karmac si McKendric.

Sa consideram o populatie formata din n indivizi si o maladie n care infectia
se raspndeste prin contact direct. Se presupune ca indivizii infectati vor fi
fie izolati, fie devin imuni prin vindecare. Prin urmare, populatia este com-
pusa la un moment t din trei categorii x(t), y(t), z(t) reprezentnd respectiv,
indivizi neinfectati, indivizi infectati care circula liberi si indivizi izolati.
Vom presupune ca viteza de infectare x0 este proportionala cu numarul xy,
reprezentnd numarul contactelor dintre indivizii neinfectati si cei infectati.
De asemenea, indivizii infectati devin izolati cu o viteza proportionala cu

numarul lor.
Prin urmare, ecuatiile care guverneaza procesul snt urmatoarele (ca de obi-
d
cei am notat 0 = ).
dt
0
x = xy
y 0 = xy y

x+y+z =n
Din primele doua ecuatii se obtin
x0 x
=
y0 x
adica
dy x 1
= = 1.
dx x x
Prin integrare se gaseste solutia

x
y(x) = y0 + x0 x + ln .
x0
Oscilatorul armonic
Sa consideram miscarea unui punct material de masa m care se deplaseaza pe

dreapta orizontala 0x sub actiunea fortei elastice F ndreptata catre originea
0. Daca notam cu x(t) distanta, n momentul t, de la punctul de origine,
din legea a doua a lui Newton rezulta ca ecuatia miscarii va fi
mx00 = F.
Pe de alta parte, F fiind o forta elastica va fi de forma F = 2 x. Rezulta

astfel ca miscarea punctului este descrisa de ecuatia diferentiala de ordinul
doi
mx00 + 2 x = 0. (1.61)
Un model mai complex al miscarii este cel n care se admite existenta unei
forte de frecare proportionala cu viteza, adica de forma bx0 , ct si a unei
forte exterioare f (t) aplicate masei P . Se obtine atunci ecuatia diferentiala
mx00 + bx0 + F (x) = f.

Pendulul matematic
Sa consideram problema oscilatiilor unui pendul. Fie s(t) = l(t), l fiind

lungimea firului, (t) unghiul firului fata de verticala. P = mg, unde m este
masa punctului material, g acceleratia gravitationala.
Forta P se descompune n doua componente dintre care una este anulata
de rezistenta firului. Miscarea se desfasoara sub actiunea componentelor
mg sin . Ecuatia diferentiala a miscarii este ml00 (t) = mg sin (t) sau
g
00 (t) + sin (t) = 0.
l
Considernd numai oscilatii mici, putem lua aproximativ sin (t) (t) si
ecuatia devine
g
00 (t) + (t) = 0.
l
Se verifica imediat ca orice functie de forma
r g
(t) = k sin t+
l
este solutie a ecuatiei.
Probleme si exercitii
1. Sa se determine solutia generala a urmatoarelor ecuatii diferentiale ce

nu contin variabila independenta
q
y 0 = y 2 ; y 0 = ey , y 0 = y 3 + y 3 + 1, y 0 = 4 y2
2. Sa se integeze ecuatiile cu variabile separabile:

p
0 1 + y2 0 ex 0 y x3 + 1 x 1 + y2
y = 2
, 2yy = x
, y = 2 , y0 = .
1+x e +1 x y 1 y 1 + x2
3) Sa se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale omogene :
y y y 2 + x2 x+y 3x2 y + y 3
y0 = + exp , y0 = , y0 = , y0 = .
x x xy xy 2x3
4) Sa se integreze ecuatiile diferentiale de forma:
2(y + 2)2 3x + 3y 1
2x + y = (4x y)y 0 , y 0 = , y0 = .
(x + y 1)2 x+y+1
5) Sa se determine solutia generala a ecuatiilor diferentiale liniare de or-

dinul nti.
y
y0 = = 0, 3y 0 (x2 1) 2xy = 0, y 0 + y = 2ex .
x2
3. Sa se determine solutia generala a urmatoarelor ecuatii si apoi sa se

afle curba integrala ce trece prin punctele indicate:
xy 0 y + x = 0, A(1, 1)
2y
y0 + = 2x + 2, A(0, 3).
x2 1
7) Ecuatia diferentiala y 0 + P (x)y = Q(x) admite integrale particulare
y1 (x) = x si y2 (x) = x sin x
(i) Sa se construiasca integrala generala.

(ii) Sa se afle P (x) si Q(x)
(iii) Sa se determine integrala particulara y(x) care ia valoarea 2
pentru x0 = .
8) Sa se integreze ecuatiile diferentiale
a4
xy 0 + y = , y 0 = 1 + ex+2y .
xy 2
9) Sa se integreze ecuatiile diferentiale de tip Bernoulli :

y 1 4y
y0 = 2 2, y0 = x y, y 0, x 6= 0,
x x y x
y 0 + xy = y 2 sin x, y 0 3xy = xy 2 .
10) Sa se integreze ecuatiile diferentiale de tip Riccati cautnd solutii par-

ticulare de forma unui polinom de gradul nti:

y 0 = y 2 x2 + 1, 2(x x2 xy 0 + 2 xy 2 y x = 0.
11) Sa se integreze ecuatia diferentiala
3x2 x4 2x 2
y0 5
5
y+ 5 y =0
x 1 x 1 x 1
stiind ca admite solutii particulare de forma axm .
12) Sa se integreze ecuatiile de tip Lagrange :

0
2a y +1 2
y= , x+y = , y = 2xy 0 (y 0 )2 , y = x(1+y 0 )+(y 0 )2 .
1 + y02 y0 1
13) Sa se integreze ecuatiile Clairaut :

1
xy 2 yy 0 + a = 0, y = xy 0 + , y = xy 0 a(1 + (y 0 )2 ).
(y 0 )2
14) Sa se determine viteza minima cu care trebuie aruncat un corp vertical

n sus ca el sa nu se intoarca pe Pamint.
15) O plnie are forma unui con cu unghiul la vrf. Fie s aria sectiunii prin
care curge lichidul din ea, H naltimea lichidului la momentul t = 0.
Sa se determine naltimea h(t) a lichidului din plnie la momentele
t > 0. p (Indicatie : Se considera ca viteza de scurgere este egala cu
v(t) = 2gh(t) ).
16) Un rezervor contine l litri de apa sarata cu concentratia . O conducta

descarca n acest rezervor cu viteza de 10 litri pe minut apa sarata cu
concentratia 0 . Aceiasi cantitate de lichid pe minut paraseste printr-o
alta, conducta rezervorul. Presupunnd ca prin agitare se realizeaza n
mod permanent omogenizarea continutului rezervorului, sa se gaseasca
evolutia n timp a concentratiei de sare a lichidului din rezervor.
17) O substanta trece din starea solida n starea gazoasa cu viteza direct
proportionala cu aria expusa. Sa se studieze evolutia razei unei bile
care la un moment dat avea raza r0 .
2. Problema Cauchy 49
2 Problema Cauchy
Vom prezenta, n cele ce urmeaza, unele rezultate clasice privind existenta,
unicitatea si dependenta de date a solutiei problemei Cauchy pentru ecuatii
si sisteme de ecuatii diferentiale.
Consideram sistemul de ecuatii diferentiale
y 0 = f (x, y) (2.1)
unde f : Rn , Rn . Problema lui Cauchy relativa la sistemul (2.1)
consta n aceea ca se da un punct (x0 , y0 ) si se cer solutiile ecuatiei (2.1)
ce satisfac conditia
y(x0 ) = y0 (2.2)
Conditia (2.2) poarta denumirea de conditie initiala sau conditia lui Cauchy.
Din punct de vedere geometric, problema lui Cauchy revine la a determina
curbele integrale ale ecuatiei (2.1) ce trec prin punctul (x0 , y0 ).
Se observa cu usurinta ca problema Cauchy (2.1) + (2.2) este echivalenta cu
ecuatia integrala Volterra
Z x
y(x) = y0 + f (s, y(s))ds. (2.3)
x0
Intr-adevar, daca functia continua y verifica (2.3) pe un interval I, atunci ea

este evident de clasa C 1 pe acest interval si verifica conditia initiala (2.2).
Prin derivare rezulta ca y este o solutie a ecuatiei (2.1). Reciproc, orice
solutie a problemei Cauchy (2.1)+ (2.2) este solutie a problemei (2.3).
2.1 Existenta si unicitatea locala
Vom incepe studiul problemei lui Cauchy pentru ecuatii de ordinul nti.
Problema lui Cauchy pentru ecuatii diferentiale de ordinul nti
Teorema 2.1 Presupunem verificate urmatoarele conditii:
1) Functia f este continua pe multimea

D = {(x, y) R2 ; |x x0 | a, |y y0 | b} (2.4)
2) Functia f este lipschitziana ca functie de y pe multimea D, adica exista

o constanta pozitiva L astfel nct
|f (x, y) f (x, z)| L|y z|, (x, y), (x, z) D. (2.5)
Atunci exista o solutie unica y = y(x) a problemei Cauchy (2.1) - (2.2)

definita pe intervalul I = {x R; |x x0 | }, unde = inf(a, b/M ), iar
M = sup{|f (x, y)|, (x, y) D}.
Demonstratie. Asa cum am vazut ceva mai sus, problema Cauchy (2.1)
+ (2.2) este echivalenta pe intervalul I cu ecuatia integrala Volterra (2.3).
Deci pentru a demonstra teorema este suficient sa aratam ca ecuatia (2.3)
admite solutie continua pe intervalul I = [x0 , x0 + ]. Pentru aceasta
vom utiliza metoda aproximatiilor succesive, fundamentata pentru problema
n cauza de Emile Picard (1856 - 1941 ). Consideram sirul {yn } definit pe
intervalul I dupa cum urmeaza
Z x
yn (x) = y0 + f (s, yn1 (s))ds, n = 1, 2, (2.6)
x0
unde y0 (x) = y0 . Este usor de observat ca functiile yn snt continue si avem
|yn (x) y0 | M |x x0 | M b, x I, n = 1, 2, (2.7)
Rezulta din cele de mai sus, ca sirul {yn } este bine definit.
Vom demonstra ca acest sir converge uniform pe I la o solutie a ecuatiei
(2.3). Din (2.6) si (2.7) rezulta inegalitatea:
Z x
|y2 (x) y1 (x)| = | (f (s, y1 (s)) f (s, y0 )))ds|
x0
Z x
LM
| |y1 (s) y0 (s)|ds| |x x0 |2 .
x0 2
Prin inductie relativ la n se obtine inegalitatea
M Ln1 M Ln1 n
|yn (x) yn1 (x)| |x x0 |n (2.8)
n! n!
pentru toti n N si x I. Vom arata acum ca sirul de functii {yn } converge
uniform pe I catre o functie continua y, cnd n . Convergenta acestui
sir este echivalenta cu convergenta uniforma a seriei de functii

X
y0 + (yn yn1 ) (2.9)
n=1
deoarece, dupa cum se vede imediat, sirul sumelor partiale ale seriei (2.9)
este sirul {yn }
y0 + (y1 y0 ) + (y2 y1 ) + + (yn yn+1 ) = yn .

Seria telescopica (2.9) este majorata de seria numerica convergenta

M X (L)n
L n=1 n!
deci seria (2.9) este uniform convergenta pe I. Fie y = limn+ yn . Cum {yn }
converge uniform pe intervalul nchis I rezulta ca y este o functie continua
pe I. Din continuitatea functia z f (x, z), rezulta evident
lim f (x, yn1 (x)) = f (x, y(x))

n
uniforma n x I, Se poate trece la limita n (2.6) si se obtine

Z x1
y(x) = y0 + f (s, y(s))ds, xI (2.10)
x0
cu alte cuvinte, y este o solutie a ecuatiei (2.3), deci y este solutie a problemei
Cauchy (2.1)+ (2.2).
Unicitatea se obtine utiliznd lema lui Gronwall ( Lema 1.1 ). Intr-adevar,
prin reducere la absurd, vom presupune ca pe linga solutia continua y,
obtinuta ca limita a sirului {yn }, mai exista o alta solutie z 6= y. Cu alte
cuvinte avem Z x
z(x) = y0 + f (s, z(s))ds, x I. (2.11)
x0
Scaznd ecuatia (2.10) si (2.11) si folosind conditia Lipschitz se obtine
Z x
|y(x) z(x)| L| |y(s) z(s)|ds|, x I.
x0
Din inegalitatea lui Gronwall rezulta y(x) = z(x), x I. 2

Observatii.
1) Unicitatea solutiei problemei Cauchy (2.1) - (2.2) poate fi demonstrata
utiliznd procedeul folosit pentru demonstrarea existentei. Intr-adevar, sa
presupunem ca mai exista o solutie z a problemei (2.1) - (2.2), deci
Z x
z(x) = y0 + f (s, z(s))ds.
x0
Atunci Z x
|yn (x) z(x)| = | (f (s, yn1 (s)) f (s, z(s))ds|
x0
sau, folosind conditia lui Lipschitz
Z x
|yn (x) z(x)| L| |yn1 (s) z(s)|ds|
x0
de unde prin recurenta

|x x0 |n Ln1 n1
|yn (x) z(x)| M Ln1 M
n! n!
de unde deducem ca limn yn (x) = z(x), deci y(x) = z(x), x I.
2) In constructia aproximatiilor am luat pentru aproximatia de ordin zero
valoarea initiala y0 . Aceasta valoare poate fi nlocuita cu orice functie u
continua pe intervalul {x I, |x x0 | } si care ndeplineste conditia
|u(x) y0 | b. Sirul aproximatiilor se construieste n mod asemanator,
Z x
y1 (x) = y0 + f (s, u(s))ds,
x0
... ... Z x
yn (x) = y0 + f (s, yn1 (s))ds
x0
si limita sirului este tot functia y.

Exemplu : Sa se gaseasca solutia problemei Cauchy
y 0 y = 0, y(0) = 1 (2.12)
utiliznd metoda aproximatiilor succesive.
Ecuatia Volterra asociata ecuatiei (2.12) se scrie
Z x
y(x) = 1 + y(s)ds.
0
Construim sirul y0 , y1 , , yn , prin

y0 (x) = 1
Z x
y1 (x) = 1+ y0 (s)ds = 1 + x
Z0 x
x2
y2 (x) = 1+ y1 (s)ds = 1 + x +
Z0 x 2!
x2 x3
y3 (x) = 1+ y2 (s)ds = 1 + x + +
0 2! 3!
... ...
x2 xn
yn (x) = 1+x+ + +
2! n!
Limita acestui sir ( care converge uniform pe ntreaga axa reala ) este y(x) = ex .
Problema lui Cauchy pentru sisteme diferentiale de ordinul nti
Consideram sistemul diferential:

yi0 = fi (x, y1 , . . . , yn ), i = 1, . . . , n (2.13)
cu conditiile initiale:
yi (x0 ) = yi0 , i = 1, . . . , n (2.14)
unde functiile f1 , . . . , fn snt definite pe un paralelipiped de forma:
D = {(x, y), |x x0 | a, |yi yi0 | b, i = 1, . . . , n} (2.15)
din spatiul n + 1 dimensional Rn+1 .
Teorema 2.2 Presupunem ca urmatoarele conditii snt indeplinite :
1) Functiile fi , i = 1, , n snt continue pe D.
2) Functiile fi , i = 1, . . . , n snt lipschitziene n y = (y1 , . . . , yn ) pe D,

adica exista L > 0 astfel nct
|fi (x, y1 , . . . , yn ) fi (x, z1 , . . . , zn )|
(2.16)
L max{|yj zj |, 1 j n}, i = 1, . . . , n
pentru toti (x, y1 , . . . , yn ), (x, z1 , . . . , zn ) din D.
Atunci exista o solutie unica y(x) = (y1 (x), . . . , yn (x)) a problemei Cauchy
(2.13) - (2.14) definita pe intervalul I = {x R; |x x0 | } unde
= inf(a, b/M ) si M = max{|fi (x, y1 , . . . , yn )| : (x, y1 , . . . , yn ) D}.
Demonstratie. Teorema de mai sus rezulta printr-un rationament identic

cu cel folosit pentru demonstrarea Teoremei 2.1, astfel ca vom indica doar
etapele principale ale demonstratiei.
Problema Cauchy (2.13) - (2.14) este echivalenta cu sistemul de ecuatii
integrale:
Z x
yi (x0 ) = yi0 + fi (s, y1 (s), . . . , yn (s))ds, i = 1, , n (2.17)
x0
Pentru demonstrarea existentei solutiei sistemului de ecuatii Volterra (2.17)

construim sirul {y (k) }kN prin
Z x
yik (x) = yi0 + fi (s, y1k1 (s), . . . , ynk1 (s))ds, i = 1, . . . , n. (2.18)
x0
Se observa ca functiile snt bine definite si snt continue pe intervalul

I = {x R; |x x0 | }, iar prin inductie se gaseste evaluarea
max |yik (x) yik1 (x)| M Lk1 k /k!

1in
si apoi se demonstreaza ca sirul {y k }y=(y1 ,...,yn ) converge uniform pe inter-

valul I la y = (y1 , . . . , yn ). Trecnd la limita, cnd k , n sistemul
(2.18) rezulta n final ca y = (y1 , . . . , yn ) este solutie a sistemului (2.17),
deci solutie a problemei Cauchy (2.13) - (2.14) . Unicitatea solutiei rezulta
cu un rationament analog cu cel folosit n Teorema 2.1. 2
Att formularea teoremei de existenta si unicitate pentru problema (2.13) -
(2.14) ct si demonstrarea sa, par sa arate ca nu exista o diferenta de fond
ntre ecuatiile diferentiale si sistemul de ecuatii diferentiale de ordinul nti.
Adoptnd notatia vectoriala vom vedea ca, de fapt, nici formal ecuatiile si
sistemele diferentiale nu difera.
In cele ce urmeaza vom considera spatiul Rn al vectorilor n dimensionali
y = (y1 , . . . , yn ) nzestrat cu structura liniara (vectoriala ) uzuala si cu norma
kyk = max{|yi |, 1, , n}, y = (y1 , . . . , yn ).
Pe spatiul Rn nzestrat cu aceasta norma ( de fapt cu oricare alta, deoarece

normele pe spatiile finit dimensionale snt echivalente ) se poate dezvolta un
calcul diferential si integral analog celui existent pentru functiile scalare. Pe
un interval I din R, vom numi functiile vectoriale pe I o aplicatie y : I Rn
de forma y(x) = (y1 (x), . . . , yn (x)), unde yi snt functii scalare definite pe I.
Functia y : I Rn se numeste continua (ntr-un punct sau un interval ) daca
functiile coordonate {yi , i = 1, . . . , n} snt continue. Functia y se numeste
derivabila n x0 I daca yi , i = 1, . . . , n au aceasta proprietate. Prin
derivata functiei y n x, notata y 0 (x), se ntelege vectorul (y10 (x), . . . , yn0 (x)).
O semnificatie analoga o are notiunea de diferentiabilitate sau de integabi-
litate pentru functiile vectoriale cu valori n Rn .
In particular, vom nota:
Z x Z x Z x
y(s)ds = y1 (s)ds, . . . , yn (s)ds
a a a
unde y(s) = y1 (s), . . . , yn (s)).

In acelasi context, sirul {y k } de functii vectoriale pe I converge (uniform
sau punctual ) la y : I Rn daca sirul coordonatelor sale are aceasta
proprietate. Dupa cum usor se poate observa, toate aceste notiuni admit o
formulare echivalenta n terminologia normei k k spatiului Rn . De exemplu
continuitatea functiei y : I Rn n punctul x0 I revine la conditia
limxx0 ky(x) y(x0 )k = 0.
In mod analog se poate defini derivata, integrala sau convergenta.
Sa revenim acum la problema Cauchy (2.13) - (2.14). Daca notam cu

y : I Rn functia vectoriala (y1 , . . . , yn ) si cu f : D Rn functia
f (x, y) = (f1 (x, y1 , . . . , yn ), fn (x, y1 , . . . , yn ))
sistemul (2.13) devine
y 0 = f (x, y) (2.19)
iar conditia initiala (2.14) se scrie
y(x0 ) = y0 (2.20)
unde y0 = (y10 , . . . , yn0 ).
Conditia 1) din Teorema 2.2 revine la continuitatea functiei f : D Rn ,
iar conditia Lipschitz (2.16) devine n noile notatii
kf (x, y) f (x, z)k Lky zk, (x, y), (x, z) D.
In notatie vectoriala, Teorema 2.2 se poate formula astfel.
Teorema 2.3 Presupunem verificate urmatoarele conditii:
1) Functia f : D Rn este continua.

2) Functia f este lipschitziana n y pe D, adica exista L > 0 astfel nct
kf (x, y) f (x, z)k Lky zk, (x, y), (x, z) D.
Atunci exista o solutie unica y a problemei (2.19) - (2.20) definita pe inter-

valul I = {x = R; |x x0 | }, unde
= inf(a, b/M ), M = sup{kf (x, y)k; (x, y) D}.
In aceasta formulare, Teorema 2.3 se poate demonstra relund cuvnt cu

cuvnt demonstrarea Teoremei 2.1. Singura modificare care intervine este
aceea ca n toate situatiile norma k k inlocuieste valoarea absoluta.
Problema Cauchy pentru ecuatii diferentiale de ordinul superior
Sa consideram ecuatia diferentiala de ordinul n:

y (n) = g(x, y, y 0 , . . . , y (n1) ) (2.21)
cu conditia Cauchy
y(x0 ) = y00 , y 0 (x0 ) = y10 , . . . , yn1
0 0
(x0 ) = yn1 (2.22)
unde (x0 , y00 , y10 , . . . , yn1
0 ) este fixat n Rn+1 .
Teorema 2.4 Presupunem verificate urmatoarele doua conditii:
1) Functia g este continua pe multimea D definita prin
D = {(x, y1 , . . . , yn ) Rn , |x x0 | a, |yi yi1

0
| b, i = 1, . . . , n}
(2.23)
2) Exista L > 0 astfel nct
|g(x, y1 , . . . , yn ) g(x, z1 , . . . , zn )| L max{|yi zi |, 1 i n}
pentru toti (x, y1 , , yn ), (x, z1 , . . . , zn ) D.
Atunci problema Cauchy (2.21) - (2.22) admite o unica solutie y, definita

pe intervalul I = {x R; |x x0 | } unde = inf{a, b/M }iar
M = sup{|g(x, y1 , . . . , yn ), |y1 |, . . . , |yn |; (x, y1 , . . . , yn ) D}
Demonstratie. Prin substitutia
y1 = y, y2 = y 0 , . . . , yn = y (n1) (2.24)
ecuatia (2.21) se reduce la sistemul diferential
y10 = y2
..
.
0
yn1 = yn
yn0 = g(x, y1 , . . . , yn )
iar conditia Cauchy (2.22) devine
y(x0 ) = (y1 (x0 ), . . . , yn (x0 )) = (y00 , y10 , . . . , yn1

0
).
In baza conditiilor 1) si 2) se deduce Teorema 2.4 ca un caz particular al

Teoremei 2.2. 2
Teorema de existenta a lui Peano
Vom demonstra acum un rezultat de existenta pentru problema Cauchy

(2.13) - (2.14) datorat lui Peano (1858 - 1932). In linii mari, se afirma ca
numai n ipoteza de continuitate asupra lui f , problema Cauchy (2.13) -
(2.14) admite cel putin o solutie ntr-o vecinatate a momentului initial.
Teorema 2.5 Fie f : D Rn o functie continua, unde D este
D = {(x, y) Rn+1 ; |x x| a, ky y0 k b}.
Atunci problema Cauchy (2.13) - (2.14) admite cel putin o solutie pe inter-
valul I = {x R, |x x0 | } unde
= inf{a, b/M }, M = sup{kf (x, y)k, (x, y) D}.
Demonstratie. Pe baza teoremei lui Weierstrass exista un sir fm : D Rn

de functii polinomiale astfel nct fm converge uniform catre f . Fie Mm =
sup{kfm (x, y)k; (x, y) D}. Este usor de vazut ca putem alege fm , cel
putin pentru m suficient de mare, astfel ca Mm M . Consideram problema
Cauchy
( 0
y = fm (x, y)
y(x0 ) = y 0
Pe baza Teoremei 2.2 aceasta problema are pe intervalul [x0 m , x0 + m ]
unde m = inf{a, b/Mm }, solutie unica. In plus
Z x
0
ym (x) = y + fm (s, ym (s))ds, x Im . (2.25)
x0
Din (2.25) rezulta ca sirul de functii {ym }mN este marginit pe [x0 , x0 +].
Pe baza teoremei lui Arzela sirul de functii {ym } contine un subsir uniform
convergent si fie y limita sa. Cum familia sirului {fm (, ym ()}m converge
uniform la f (, y()), trecnd la limita n (2.25) obtinem
Z x
y(x) = y0 + f (s, y(s))ds, x I,
x0
adica y este solutia problemei Cauchy. 2

Observatie
Nu se poate deduce din teorema lui Peano unicitatea solutiei problemei lui
Cauchy. In general, numai din ipoteza de continuitate asupra functiei f
solutia problemei lui Cauchy (2.1) - (2.2) nu este unica. Pentru a vedea
acest lucru sa consideram exemplul urmator.
Exemplu : Problema lui Cauchy
y 0 = y 1/3 , y(0) = 0 (2.26)
nu are solutie unica.

Se observa ca y = 0 este o solutie a problemei (2.26). Pe de alta parte integrnd

direct ecuatia (2.26) si tinnd cont de conditia initiala y(0) = 0 se gaseste ca functia
y definita prin
2x 3/2
pentru x 0
y(x) = 3
0 pentru x < 0
este solutie a problemei (2.26).
2.2 Existenta si unicitatea globala
Sa consideram sistemul diferential ( n notatie vectoriala )
y 0 = f (x, y) (2.27)
unde f : Rn+1 Rn este o functie continua pe multimea deschisa

din Rn+1 .
Vom presupune ca functia f este local lipschitziana n y pe , cu alte cuvinte
pentru orice submultime compacta K exista LK > 0 astfel ca
kf (x, y) f (x, z)k LK ky zk, (x, y), (x, y) K (2.28)
unde k k este norma uniforma pe Rn adica
kyk = max{|yi |, 1 i n}.
Teorema 2.6 Presupunem ca functia f este continua pe si local

lipschitziana n y. Atunci, oricare ar fi punctul (x0 , y0 ) din exista ntr-o
vecinatate a punctului x0 o solutie unica y = (x) a sistemului (2.27) cu
conditia initiala (x0 ) = y0 .
Teorema de ma sus poate fi formulata si astfel:

Fie f : I G R Rn R continua n I G si local lipscitziana n
I G n raport cu y G. Atunci, pentru orice (x0 , y0 ) din I G exista un
interval J continnd x0 si o solutie a sistemului (2.27) definita pe J cu
proprietatea (x0 ) = y0 . In plus aceasta solutie este unica
Demonstratie. Fie (x0 , y0 ) . Cum este o multime deschisa, exista D
un paralelipiped de forma
D = {(x, y) Rn+1 ; |x x0 | a, ky y0 k b}
nchis n . Aplicnd Teorema 2.2 sistemul (2.27) considerat pe D, rezulta

existenta unei solutii unice ce satisface (x0 ) = y0 , definita pe
[x0 , x0 + ], unde = inf{a, b/M } iar M = max{kf (x, y)k; (x, y) D}.
2
Att existenta ct si unicitatea solutiei problemei Cauchy au loc ntr-o vecina-
tate a punctului x0 . Cu toate acestea ne putem astepta ca unicitatea sa aiba
un caracter global.
Teorema 2.7 (unicitate globala) . Fie si doua solutii ale sistemului

(2.27) definite pe intervalele (deschise ) I respectiv I 0 . Fie x0 I I 0 astfel
nct (x0 ) = (x0 ). Atunci (x) = (x) pentru orice x I I 0 .
Demonstratie. Sa notam cu (x1 , x2 ) intervalul comun I I 0 . Vom demon-

stra ca (x) = (x) pentru orice x [x0 , x2 ). Egalitatea la stinga punctului
x0 , rezulta n mod analog. Sa notam cu [x0 , X] intervalul maxim pentru
care (x) = (x) si sa presupunem, prin absurd, ca X < x2 . Deoarece
(X) = (X) si functiile si snt solutii ale sistemului (2.27), din teo-
rema anterioara (de unicitate locala), va rezulta ca (x) = (x) pentru orice
x [X, X + ], unde este pozitiv si suficient de mic. Am ajuns la con-
cluzia ca [x0 , X] nu este intervalul maxim pe care cele doua solutii coincid,
o contradictie. Aceasta contradictie a provenit din faptul ca am presupus ca
X < x2 2
O solutie a sistemului (2.27), definita pe un interval I = [a, b], se zice

prelungibila daca exista o alta solutie a sistemului (2.27) definita
pe un interval I 0 I, astfel nct (x) = (x) pentru orice x din I.
O solutie definita pe I = [a, b] se numeste prelungibila la dreapta

daca exista b0 > b si o solutie definita cel putin pe intervalul [a, b0 ],
astfel nct (x) = (x) pentru x [a, b].
Analog, o solutie definita pe I = [a, b] se numeste prelungibila la

stnga daca exista a0 < a si o solutie definita cel putin pe intervalul
[a0 , b] astfel nct (x) = (x) pentru orice x [a, b].
O solutie care nu este prelungibila se numeste saturata. Analog, o

solutie care nu este prelungibila la dreapta (stnga) se numeste satu-
rata la dreapta (saturata la stnga).
Cu alte cuvinte, o solutie a sistemului (2.27) definita pe un interval I este

saturata daca I este intervalul maxim de definitie a solutiei.
Din Teorema 2.7 rezulta, cu usurinta, ca intervalul de definitie, al unei solutii
saturate este deschis. Daca solutia este saturata la dreapta (stnga) atunci
intervalul de definitie la dreapta (stnga ) atunci intervalul de definitie este

deschis la dreapta (stnga ).
Intr-adevar, daca I = [a, b], aplicnd Teorema 2.2 ar rezulta ca exista
o solutie a sistemului (2.27) care sa treaca prin punctul (a, (a)) si sa fie
definita pe o vecinatate [a , a + ] a punctului a. Deoarece, = pe
[a, a + ] ar rezulta ca functia definita prin (x) = (x) pentru x [a, b]
si (x) = (x) pentru x [a , a] este o prelungire proprie a solutiei .
Contradictia la care am ajuns demonstreaza afirmatia.
Exemplu : Sa se determine intervalul maxim de definire al solutiei saturate pentru
problema Cauchy:
y 0 = y 2 + 1, y(x0 ) y0 . (2.29)

Functia y definita prin y(x) = tg x x0 + arctg y0 este o solutie a problemei

(2.29). Intervalul maxim de definire la dreapta a solutie este [x0 , arctg y0 + x0 ),
2

iar intervalul maxim de definire la stnga este ( arctg y0 +x0 , x0 ]. Deci intervalul
2
maxim de definire a solutiei saturate este

( arctg y0 + x0 , + x0 arctg y0 ).
2 2
Teorema 2.8 Fie Rn+1 o multime deschisa, f : Rn o functie

continua pe , local lipschitziana n al doilea argument.
1) Exista o solutie saturata (neprelungibila ) pentru orice valoare initiala

n .
2) Daca o solutie saturata a sistemului (2.27) coincide cu alta solutie

a sistemului (2.27) ntr-un punct, atunci este o prelungire a lui
.
3) Daca doua solutii saturate ale sistemului (2.27) coincid ntr-un punct,
atunci ele coincid n ntregime, adica ele au acelasi interval de definire
si snt egale pe acest interval.
Demonstratie. Fie (x0 , y0 ) un punct arbitrar n . Vom construi o solutie

y = (x) a sistemului (2.27) cu proprietatea (x0 ) = y0 , care prelungeste
orice solutie a sistemului (2.27) cu proprietatea (x0 ) = y0 . Pentru orice
solutie y = (x) a sistemului (2.27) ce verifica (x0 ) = y0 , corespunde un
interval propriu de definire. Notam prin X1 multimea capetelor din stnga,
iar prin X2 notam multimea capetelor din dreapta. Notam, de asemenea, cu
m2 marginea superioara a multimii X2 (n particular putem avea m2 = +),
si prin m1 marginea inferioara a multimii X1 (n particular putem avea
m1 = ).
Construim solutia y = (x), pentru valorile initiale (x0 , y0 ), definita pe

intervalul (m1 , m2 ). Fie x un punct arbitrar n acest interval. Presupunem,
pentru a face o alegere, ca x0 x . Cum m2 este marginea superioara a
multimii X2 , exista o solutie y = (x) a sistemului (2.27) pentru valorile
initiale x0 , y0 , avnd intervalul de definire ce contine x , si luam (x ) =
(x ).
Valoarea obtinuta pentru functia n punctul x nu depinde de solutia
aleasa. In fapt, daca n locul solutiilor y = (x) am fi luat solutia y = (x)
pentru valoarea initiala x0 , y 0 si un interval de definire ce contine x , din
teorema de unicitate globala (Teorema 2.7) avem (x ) = (x ).
Functia este univoc definita pe intervalul (m1 , m2 ). Prin urmare, ea este
solutie a sistemului (2.27) pentru valorile initiale x0 , y0 , deoarece n orice
punct x din interiorul (m1 , m2 ) functia coincide, prin constructie, cu o
solutie a sistemului (2.27).
Fie acum y = (x) o solutie a sistemului (2.27), pentru valorile initiale x0 , y0
definita pe un interval (r1 , r2 ). Punctul r1 este din X1 iar punctul r2 este din
X2 si deoarece m1 r1 , r2 m2 rezulta ca intervalul (r1 , r2 ) este inclus n
(m1 , m2 ). Cum solutiile si au aceleasi valori initiale, ele coincid n toate
punctele lor comune de definire, adica n intervalul (r1 , r2 ), ceea ce nseamna
ca este o extensie (prelungire) pentru .
Este evident ca solutia y = (x) este saturata (neprelungibila ). Intr-adevar,
sa presupunem ca solutia este o prelungire a lui . Putem sa luam x0 , y0
n calitate de valori initiale pentru , si avnd n vedere ceea ce am demon-
strat anterior, solutia este o prelungire pentru . Din aceste consideratii
obtinem ca este unica solutie saturata pentru valorile initiale x0 , y0 .
Sa presupunem ca solutia saturata coincide cu o alta solutie pentru
cel putin un punct x. Desemnam aceasta valoare a lui x prin x0 si punem
y0 = (x0 ). In acest fel x0 , y0 snt valori initiale pentru solutia saturata
si pentru solutia . Tinnd seama de cele ce au fost demonstrate mai sus,
solutia este o prelungire a lui . Daca este saturata, datorita acelorasi
consideratii, ea reprezinta o prelungire a solutiei , astfel ca si coincid .
Cu aceasta teorema este demonstrata. 2
In continuare vom studia comportarea solutiilor saturate n vecinatatea fron-
tierei F r() a multimii de definire a sistemului (2.27). Pentru simplitate
ne vom ocupa doar de solutiile saturate la dreapta, cazul solutiilor saturate
la stnga tratndu-se n mod identic (analog).
Teorema 2.9 Fie Rn+1 o multime deschisa, f : Rn o functie

continua pe , local lipschitziana n al doilea argument. Daca y = (x) este
o solutie saturata la dreapta definita pe intervalul [x0 , X), atunci orice punct
limita pentru x X al graficului G = {(x, (x)), x0 x < X} este fie
punctul de la infinit, fie apartine frontierei F r() a multimii .
Demonstratie. Teorema afirma ca orice punct din Rn+1 de forma (X, Y )

unde Y = limxn X (xn ) se afla n una din urmatoarele trei situatii:
(a) X = +, (b) limxn X k(xn )k = + (c) (X, Y ) F r().
Sa presupunem ca primele doua cazuri nu au loc ( adica X < + si
kY k < + ) si sa demonstram ca are loc (c). Presupunem, prin reducere la
absurd, ca (X, Y ) . Exista deci r > 0, astfel nct bila nchisa cu centrul
n (X , Y ) si de raza r, B = {(x, y) Rn+1 ; |x X| r, ky Y k r} este
continuta n multimea . Deoarece distanta de la multimea compacta B
la frontiera lui este pozitiva, rezulta ca oricare ar fi punctul (x0 , y0 ) B,
paralelipipedul

D = {(x, y) Rn+1 ; |x x0 | < , ky y0 k } (2.30)
4 4
este continut n submultimea compacta
n o
K = (x, y) Rn+1 ; |x X| r + , ky Y k r + .
2 2
Apelnd la teorema de existenta si unicitate ( Teorema 2.6 ) unde D este

definita de (2.30) rezulta ca, oricare ar fi (x0 , y0 ) B exista o solutie a
sistemului (2.27) care trece prin acest punct si este definita pe un interval

[x0 , x0 + ]. Deoarece = inf{ , } unde M sup{kf (x, y)k; (x, y) K}
4 4M
rezulta ca este independent de punctul (x0 , y0 ) din B.
Fie n suficient de mare astfel nct (xn , (xn )) B si |xn X| /2.
Lund x0 = xn si y0 = (xn ), rezulta ca exista o solutie definita pe
[x0 , X + /2]. verificnd conditia (x0 ) = (xn ). Din teorema de unicitate
rezulta atunci ca functia este o prelungire la dreapta a solutiei , ceea ce
este absurd. Contradictia la care am ajuns demonstreaza teorema. 2
Teorema de mai sus poate fi utilizata pentru determinarea intervalului maxim
de definire a unei solutii.
Exemplu Orice solutie saturata a sistemului
dy
= A(x)y + b(x) (2.31)
dx
unde elementele matricei A(x) si elementele vectorului b(x) snt functii continue pe
intervalul (x1 , x2 ), este definita pe ntreg intervalul (x1 , x2 ).
In acest caz = (x1 , x2 ) Rn iar functia f : Rn definita prin f (x, y) =

A(x)y + b(x) este continua pe si local lipschitziana. Pentru (x0 , y0 ) , fie
(, ) I = (x1 , x2 ) intervalul de definire al solutiei y = (x) a sistemului (2.31)
cu (x0 ) = y0 . Conform Teoremei 2.9, aplicata sistemului (2.31), daca < x2 sau
> x1 atunci functia este nemarginita ntr-o vecinatate a punctului , respectiv
.
Vom presupune, prin absurd ca < x2 . Din identitatea integrala
Z x Z x
(x) = y0 + A(s)(s)ds + b(s)ds, x0 x <
x0 x0
obtinem inegalitatea integrala

Z x Z x
k(x)k ky0 k + kA(s)k k(s)kds + kb(s)kds x0 x < . (2.32)
x0 x0
Deoarece functiile kA(x)k si kb(x)k snt continue pe [x0 , x2 ] ele snt marginite pe
[x0 , ], deci exista M > 0 astfel
kA(x)k M, kb(x)k M, x [x0 , ] (2.33)
Din (2.32) si (2.33), n baza inegalitatii lui Gronwall, rezulta

Z x Z x
k(x)k ky0 k + kb(s)kds exp kA(s)kds
x0 x0

ky0 k + ( x0 )M exp M ( x0 ) , x [x0 , ).
Am ajuns astfel la o contradictie, fapt care demonstreaza ca, n mod necesar, = x2 .
Analog se arata ca = x1 . 2
Utiliznd Teorema 2.9 se poate demonstra si urmatorul rezultat.
Teorema 2.10 Fie = Rn+1 si fie y = (x) o solutie saturata la dreapta,

definita pe intervalul [x0 , X). Atunci are loc una si numai una din urmatoa-
rele doua situatii: (i) X = +, (ii) limxX k(x)k = +
Demonstratie. Din Teorema 2.9 rezulta ca orice punct limita pentru x X

al graficului {(x, (x)); x [x0 , X)} este punctul de la infinit (deoarece n
acest caz F r() este formata din multimea punctelor de la infinit ). Daca
X < + urmeaza atunci n mod necesar limxX k(x)k = +. Cu aceasta
teorema este demonstrata. 2
Teorema 2.10 spune ca o solutie este fie definita pe ntreaga semiaxa, fie
explodeazan timp finit ( fenomen ntlnit n literatura sub denumirea de
blow-up).
Exemplu Sa se determine solutia saturata la dreapta a problemei Cauchy
y 0 = y 2 1, y(0) = 2 (2.34)
si sa se reprezinte grafic aceasta solutie.

Solutia problemei Cauchy (2.34) este data de
3 + e2x
y(x) =
3 e2x

deci intervalul maxim de definitie la dreapta este [0, ln 3).
2.3 Continuitatea solutiei n raport cu parametrii si cu

conditiile initiale
Am vazut ca n anumite conditii, fiind dat punctul initial (x0 , y0 ) exista o

solutie maximala unica a carei valoare n x0 este y0 . In cele ce urmeaza vom
studia cum depinde aceasta solutie de (x0 , y0 ). In general, daca sistemul de
ecuatii diferentiale depinde continuu de un numar de parametrii va rezulta
ca solutiile snt si ele functii continue de parametrii. Aceste teoreme au o
anumita semnificatie fizica; pentru fenomenele descrise de sisteme de ecuatii
diferentiale, mici abateri sau erori n conditiile initiale sau n nsasi legea de
evolutie nu deformeaza prea puternic procesul. Cum asemenea perturbatii
sau erori snt ntotdeauna inevitabile, proprietatea de continuitate n raport
cu conditiile initiale si cu parametrii asigura ca descrierea evolutiei proceselor
prin ecuatii diferentiale si date initiale este adecvata.
Teorema 2.11 Fie Rn+1 , Rl multimi deschise, f : Rn

o functie continua pe local lipschitziana n (y, ), adica pentru orice
compact K din exista LK > 0 astfel ca
kf x, y1 , 1 ) f (x, y2 , 2 )kRn LK (ky1 y2 kRn + k1 2 kRl
pentru orice (x, y1 , 1 ), (x, y2 , 2 ) din K.

Fie (x0 , y0 ) , 0 ; notam cu y(x; ) solutia maximala a sistemului
dy
= f (x, y, )
dx
care pentru x = x0 ia valoarea y0 . Fie J0 intervalul de definitie al solutiei
y(x; 0 ), iar J J compact. Atunci pentru orice > 0 exista cu propri-
etatea ca k 0 k < implica:

1) solutia y(x; ) este definita pe J;
2) ky(x; ) y(x; 0 )k < 0 pentru orice x J; mai precis exista > 0
astfel ca ky(x; ) y(x; 0 )k k 0 k.
Demonstratie. Fara a restrnge generalitatea putem presupune ca =

I G unde I este un interval din R iar G o multime deschisa din Rn .
Functia y(x; 0 ) este continua; imaginea prin aceasta functie a compactului
J este o multime compacta din G. Putem gasi un compact K, cu interiorul
nevid, nclus n G si care contine n interior toate punctele y(x, 0 ), x
Luam de asemenea punctele y(x, 0 ), x J.
J. Luam de asemenea un

compact . Pe multimea compacta J K , functia f (x, y, ) este
lipschitziana n (y, ), fie L > 0 constanta de lipschitzianeitate. Fie b > 0
astfel ca {y; ky y0 k b} K; a > 0 astfel ca {x; |x x0 | a} Jsi

M = sup{kf (x, y, )k; x J, y K, }. M este finit pentru ca f este
continua pe si JK este un compact din . Conform teoremei
de existenta, solutia y(x; ) este definita pe |xx0 | = min{a, Mb } oricare
ar fi . Pentru orice x cu |x x0 | avem ky(x; ) y0 k b,
deci y(x, ) K. Fie M multimea punctelor x din J cu proprietatea ca
y(; ) este definita pe intervalul [x0 , x] si ca pentru orice t [x0 , x] avem
y(t; ) K. Consideratiile de mai sus arata ca M nu este vida, ea contine
pentru orice puncte din [x0 , x0 + ]. Pentru orice x M avem
Z x
y(x; 0 ) = y0 + f (t, y(t; 0 ), 0 )dt
x0
Z x
y(x; ) = y0 + f (t, y(t; ), )dt
x0
deci Z x
y(x; ) y(x; 0 ) = f (t, y(t; ), ) f (t, y(t; 0 ), 0 )dt
x0
de unde
Z x Z x
ky(x; y(x; 0 )k Lky(t; ) y(t; 0 )kdt + Lk 0 kdt
x0 x0
deci, folosind lema lui Gronwall

ky(x; ) y(x; 0 )k Lk 0 k exp(L|x x0 |). (2.35)
Fie acum = sup M ; M J, deci J. Daca este extremitatea
afirmatiile teoremei rezulta demonstrate. Daca nu este extremitate
lui J,
pentru J, atunci y( ; ) apartine frontierei lui K. Intr-adevar, pentru x <
avem y(x; ) K, deci y( ; ) K si daca y( ; ) int(K) ar exista
puncte x > , x J cu y(t; ) K pentru y [x0 , x], ceea ce ar contrazice
definitia lui ca margine superioara. Compactul K a fost ales astfel nct
sa contina n interior punctele y(x; 0 ) cu x J. Fie d distanta de la

y(J; 0 ) = {y(x; 0 ); x J} la frontiera lui K. Avem d > 0, deoarece
0 ), z F r(K)}.
d = inf{ky zk; y y(J;
0 ) F r(K) este o multime

Functia (y, z) ky zk este continua, iar y(J;
0 ) F r(K) =
compacta, deci marginea inferioara este atinsa si cum y(J;
nu putem avea d = 0.
Fie avem k 0 k suficient de mic pentru ca lk 0 keLl < d/2, unde l este
Pentru asemenea valori vom avea
lungimea intervalului J.
d
0 < d ky( ; 0 ) y( ; )k leLl k 0 k < ,
2
ceea ce este contradictoriu. In acest fel este demonstrat ca este extremi-
tatea lui J pentru k 0 k suficient de mic, deci solutiile y(x; ) snt definite
pe {x > x0 } J si veriffica
ky(x; ) y(x; 0 )k LeLl k 0 k.
Pentru x x0 rationamentul se face n acelasi mod. In acest fel ambele

afirmatii ale teoremei rezulta demonstrate. 2
Teorema 2.12 Fie f : Rn+1 Rn continua pe , local lipschitziana.

Fie (x0 , y0 ) si y(x; x0 , y0 ) solutia maximala a sistemului
dy
= f (x, y) (2.36)
dx
care n punctul x0 n valoare y0 . Fie J intervalul de definitie al solutiei
y(x; x0 , y0 ), J J,
, J compact. Pentru orice > 0 exista cu proprie-
tatea ca pentru |x x0 | + ky y0 k < solutia y(x; x0 , y0 ) este definita pe J

si ky(x; x0 , y0 ) y(x; x0 , y0 k < pentru orice x J.
Demonstratie. Vom obtine rezultatele prezentate mai sus ca un corolar al

teoremei de continuitate n raport cu parametrii ( Teorema 2.11 ).
Fie (, ) un punct arbitrar n . Introducem n ecuatia (2.36), n locul vari-
abilei independente x, o noua variabila independenta s cu ajutorul formulei
x = + s. (2.37)
Inlocuim de asemenea n ecuatia (2.36) functia vectoriala necunoscuta y prin

o noua functie necunoscuta z legata de y prin formula
y = + z. (2.38)
Ecuatia (2.36) se va scrie n noile variabile

dz
= f ( + s, + z). (2.39)
ds
Cum functia f (x, y) n variabile x si y este definita n multimea , functia
g(s, z; , ) = f ( + s, + z) (2.40)
n variabilele s, z, , este definita cu conditia ca punctul ( + s, + z) sa

apartina multimii . Se vede, cu usurinta, ca aceasta conditie defineste n
spatiul R2n+2 a variabilelor s, z, , multime deschisa n care functia g
definita prin (2.40) este continua si local lipschitziana in variabilele z, , .
Vom presupune ca , snt parametrii n ecuatia (2.39) si fie
y = (s, , ) (2.41)
o solutie maximala a ecuatiei (2.40) pentru valorile initiale s = 0, z = 0,

altfel zis solutia verificnd conditiile initiale
(0, , ) = 0. (2.42)
Revenind la coordonatele initiale cu ajutorul formulelor (2.37) si (2.38)

obtinem functia
y = (x; , ) = + (x ; , ) (2.43)
care este, cum arata o verificare directa, solutia ecuatiei (2.36) satisfacnd
conditia initiala
(, , ) = .
Cum solutia (2.41) este maximala, solutia (2.43) este de asemenea maximala,
deoarece daca solutia (2.43) ar putea fi prelungita, ar putea la fel ca sa fie
prelungibila (2.41).
Din ipotezele asupra lui f rezulta ca g satisface ipotezele din Teorema 2.11,
si cu aceasta rezultatele cerute n enuntul teoremei snt verificate. 2
2.4 Diferentiabilitatea solutiei n raport cu parametrii

si cu conditiile initiale
Vom considera n Teorema 2.13 diferentiabilitatea n raport cu parametru

a solutiei sistemului
dy
= f (x, y, )
dx
apoi n Teoremele 2.14 si 2.15 diferentiabilitatea respectiv derivabilitatea n
raport cu y0 respectiv x0 a solutiei y = y(x; x0 , y0 ) pentru problema Cauchy
dy
= f (x, y), y(x0 ) = y0 .
dx
Teorema 2.13 Fie f : I G R Rn Rl Rn presupusa continua

n I G si ca admite derivate partiale n raport cu (y, ) n G
continue n I G .
Fie (x0 , y0 , ) I G si y(x; ) solutia maximala a problemei
dy
= f (x, y, ), y(x0 , ) = y0 . (2.44)
dx
Fie 0 si J0 I intervalul de definitie al solutiei y(x; 0 ), J J0

compact.
Atunci exista o vecinatate V a lui 0 cu proprietatea ca pentru V solutiile
snt diferentiabile n raport cu in 0 si
y(x; ) snt definite pentru x J,
y
matricea derivatelor partiale (x; ) este matricea de solutii a sistemului

dz f f
= (x, y(x; 0 ), 0 ) z + (x, y(x; 0 ), 0 ) (2.45)
dx y
determinata de conditia z(x0 ) = 0.
Demonstratie. Exista vecinatatea V astfel nct pentru V solutia

y(x; y) sa fie definita pentru orice x J rezulta din teorema de continuitate
n raport cu parametrii ( Teorema 2.11 ) Pentru a demonstra diferentiabili-
tatea pornim de la
Z x
y(x; ) = y0 + f (t, y(t; ), )dt),
x0
Z x
y(x; 0 ) = y0 + f (t, y(t, 0 ), 0 )dt,
x0
Z xh i
f f
Z(x) = (t, y(t; 0 ), 0 )Z(t) + (t, y(t, 0 ), 0 ) dt
x0 y
si de aici deducem
Z xn
y(x; ) y(x, 0 ) Z(x)( 0 ) = f (t, y(t, ), ) f (t, y(z; 0 ), 0 )
x0
f f o
(t, y(t; 0 ), 0 )Z(t)( 0 ) (t, y(t, 0 ), 0 )( 0 ) dt.
y
Din ipotezele relative la functia f rezulta ca ea este diferentiabila n punctul
(y(t, 0 ), 0 ), deci putem scrie
f
f (t, y(t, ) f (t, y(t, 0 ), 0 ) = (t, y(t, 0 ), 0 )[y(t, ) y(t, 0 )]+
y
f
(t, y(t; 0 ), 0 )( 0 ) + (t, y(t; ), )(ky(t; ) y(t, 0 )k + k 0 k)

unde (t, y(t, ), ) tinde catre zero cnd tinde catre 0 si y(t; ) tinde
catre y(t; 0 ). Din teorema de continuitate n raport cu parametru deducem
y(t, ) tinde la y(t; 0 ) cnd tinde la 0 , deci (t, y(t, ), ) tinde la zero
cnd tinde la 0 ; mai mult convergenta are loc uniform n raport t pentru
f f
tinznd la 0 , deoarece si au fost propuse continue pe I G .
y
Notnd () = suptJ |(t, y(t; ), )| avem lim () = 0. Tot din teorema
0
de continuitate n raport cu parametru avem
ky(t, ) y(t; 0 )k Lk 0 k.
Tinnd seama de continuitate n raport cu parametru avem
ky(t; ) y(t; 0 )k L| 0 |.
Tinnd seama de acestea avem presupunnd x x0

ky(x; ) y(x; 0 ) Z(x)( 0 )k
Z x
l(L + 1)k 0 k + M ky(t; ) y(t; 0 ) Z(t)( 0 )kdt
x0
unde am notat cu l lungimea intervalului J cu M un majorat pe J pentru

f
k (t, y(t; 0 ), 0 )k. Pe baza lemei lui Gronwall, deducem
y
ky(x; ) y(x; 0 ) Z(x)( 0 )k (L + 1)()k 0 keM l
deci
ky(x, ) y(x; 0 ) Z(x)( 0 )k
lim = 0.
0 k 0 k
Aceasta arata tocmai ca y(x; ) este diferentiabila n raport cu n punctul
y
0 si ca matricea (x, 0 ) = Z(x). 2

Teorema 2.14 Fie f : I G R Rn continua n I G si de clasa C 1

n raport cu y; fie (x0 , y0 ) I G, J0 J intervalul de definitie al solutiei
y(x; x0 , y0 ) iar J J compact. Atunci exista o vecinatate V a lui y0 astfel
diferentiabila n
nct pentru y0 V solutia y(x; x0 , y0 ) este definita pe J,
y
raport cu y0 n punctul y0 si matricea derivatelor partiale (x; x0 , y0 ) este
y0
matricea fundamentala de solutii a sistemului.
dz f
= x, y(x; x0 , y0 z.
dx y
Demonstratie. Faptul ca pentru y0 V solutia este definita pe J rezulta

din teorema de continuitate n raport cu conditiile initiale. Fie acum
g(x, u, ) = f (x, u + ), u(x; y0 ) = y(x; x0 , y0 ) y0 .
Constatam ca u este definita pe J V , u(x0 , y0 ) = 0,

d d
u(x; y0 ) = y(x; x0 , y0 ) = f (x, y(x; x0 , y0 )) = f (x, u(x; y0 ) + y0 ) =
dx dx
g(x, u(x; y0 ), y0 ).
Functia g verifica ipotezele din teorema precedenta relativ la diferentiabilita-
tea n raport cu parametrii. Din Teoreama 2.13 rezulta imediat ca u(x; y0 )
este diferentiabila n raport cu y0 n y0 si cum y(x; x0 , y0 ) = u(x; y0 ) + y0
rezulta ca y(x; x0 , y0 ) este diferentiabila n raport cu y0 . Ramne sa stabilim
afirmatia relativa la matricea derivatelor partiale. Avem

y(x; x0 , y0 ) = u(x; y0 ) + E
y0 y0
deci
d y d
(x; x0 , y0 ) = u(x; y0 ) =
dx y0 dx y0
g u g
(x, u(x, y0 ), y0 ) (x; y0 ) + (x, y(x; x0 , y0 )).
u y0 y
Dar
g f f
(x, u(x; y0 ), y0 ) = (x, u(x; y0 ) + y0 ) = (x, y(x; x0 , y0 ))
u y y
iar
g f f
(x, u(x; y0 ), y0 ) = (x, u(x; y0 ) + y0 = (x, y(x; x0 , y0 )).
y y
Rezulta
d y f h u i
(x; x0 , y0 ) = (x, y(x; x0 , y0 )) (x, y) + E
dx y0 y y0
d y f y
(x; x0 , y0 ) = (x, y(x; x0 , y0 )) (x, x0 , y0 )
dx y0 y y0
y
si (x, x0 , y0 ) este matricea de solutii pentru sistemul din enunt. Faptul
y0
ca aceasta matrice coincide pentru x = x0 cu matricea unitate rezulta fie
u
direct din relatia y(x0 ; x0 , y0 ) = y0 , fie faptul ca (x0 , y0 ) = 0.
y0
Teorema 2.15 Fie f : I G R Rn Rn , de clasa C 1 n I G,

(x0 , y0 ) I G, J0 intervalul de definitie al solutiei y(x; x0 , y0 ), iar J J0
compact. Atunci exista o vecinatate U a lui x0 astfel nct pentru x0
U solutia y(x; x0 , y0 ) este definita pe J, este derivabila n raport cu x0 n
y
punctul x0 si derivata sa (x; x0 , y0 ) este solutia sistemului.
x0
dz f
= (x, y(x; x0 , y0 ) z (2.46)
dx y
determinata de conditia z(x0 ) = f (x0 , y0 ).
Demonstratie. Existenta vecinatatii U astfel nct solutia y(x; x0 , y0 ) este

definita pe J pentru x0 U rezulta din teorema de continuitate n raport
cu conditiile initiale. Luam prin definitie
g(, y, x) = f ( + x0 , y), u(; x0 ) = y( + x0 ; x0 , y0 ).
Functia g este definita pe (J0 {x0 }) G U , unde J0 J, este continua

1
odata cu f si este de clasa C n raport cu (y0 , x0 ), deoarece f este de clasa
C 1 pe I G. Avem apoi u(0; x0 ) = y0 si
d d
u(; x0 ) = y( + x0 , x0 , y0 ) =
d dx
f ( + x0 , y( + x0 , x0 , y0 )) = g(, u(, x0 ), x0 ).
Putem aplica teorema de diferentiabilitate n raport cu parametru si de-
ducem ca u(; x0 ) este diferentiabila n raport cu x0 n x0 ; mai mult, u(; x0 )
este de clasa C 1 n raport cu (, x0 ). Din y(x; x0 , y0 ) = u(xx0 ; x0 ) deducem,
din teorema de derivare a functiilor compuse, ca y(x; x0 , y0 ) este derivabila
n raport cu x0 si ca
y u
(x; x0 , y0 ) = f (x; x0 , y0 )) + (x x0 ; x0 )
x0 x0 (2.47)
y
(x0 ; x0 , y0 ) = f (x0 , y0 )
x0
Intr-adevar,
y u u
(x; x0 , y0 ) = (x x0 , x0 ) + (x x0 ; x0 ) =
x0 x0
u
g(x x0 , u(x x0 ; x0 ) + x0 ) + (x x0 ; x0 ) =
x0
u
f (x, y(x; x0 , y0 )) + (x x0 ; x0 ).
x0
u y
si deoarece u(0, x0 ) = y0 rezulta (0, x0 ) = 0 deci (x0 ; x0 , y0 ) =
x0 x0
y
f (x0 , y0 ). Ramne astfel sa aratam ca (x; x0 , y0 ) este solutie a sis-
x0
temului (2.46) din enunt. Avem
d u g u g
(; x0 ) = (, u(; x0 ), x0 ) (; x0 ) + (, u(, x0 ), x0 ).
d x0 u x0
Cum
g f f
(, u(; x0 ), x0 ) = ( + x0 , u(, x0 )) = (, x0 ), y( + x0 ; x0 , y))
u y y
g f f
(, u(, x0 ), x0 ) = ( + x0 , u(; x0 )) = ( + x0 , y( + x0 ; x0 , y0 ))
x0 x x
deducem
d u f u f
(x x0 ; x0 ) = (x, y(x; x0 , y0 )) (x x0 ; x0 ) + (x, y(x; x0 , y0 ))
d x0 y x0 x
Din (2.47) rezulta
d y(x; x0 , y0 f
= (x, y(x; x0 , y0 ))
dx x0 x
f d d u
(x, y(x; x0 , y0 )) y(x; x0 , y0 ) + (x x0 ; x0 ) =
y dx d x0
f f
= (x, y(x; x0 , y0 )) (x, y(x; x0 , y0 ))f (x, y(x; x0 , y0 ))+
x y
f h y i
+ (x, y(x; x0 , y0 )) (x; x0 , y0 ) + f (x, y(x; x0 , y0 )) +
y x0
f f y
+ (x, y(x; x0 , , y0 )) = (x, y(x; x0 , y0 )) (x; x0 , y0 )
x y x0
si demonstatia este terminata. 2
1. Sa se demonstreze ca solutia problemei lui Cauchy
y 00 + ay + f (y 0 ) = 0, y(x0 ) = y0 , y 0 (x0 ) = y0 (2.48)
unde a este o functie local lipschiztiana verificnd conditia:
pf (p) 0, p R
are ca interval maxim de definitie semiaxa [x0 , +).

Indicatie. Inmultindu-se ecuatia (2.48) cu y 0 rezulta evaluarea
(|y 0 (x)|2 )0 + a(|y(x)|2 )0 0, x [x0 , X).
Se deduce astfel ca y(x) si y 0 (x) snt marginite pe intervalul maxim de

definitie, dupa care se aplica Teorema 2.10.
2. Sa se gaseasca solutia problemei
y 0 + ay = ex , 0 x < +, y(0) = y0
si sa se studieze continuitatea solutiei n raport cu parametrul a.
3. Sa se gaseasca solutia problemei
y 0 + y = 1 + x, y(0) = 0, x0
si sa se studieze comportarea solutiei cnd 0.
4. Sa se arate ca ecuatia
y 0 + y = f (x), >0
unde |f (x)| M , pentru x R are o solutie unica marginita pe axa

reala.
Indicatie. Singura solutie marginita a ecuatiei omogene pe axa reala
este cea nula. De aici rezulta unicitatea solutiei marginite, pe axa
reala, a ecuatiei neomogene. Apoi se observa ca functia
Z x
y0 (x) = e(xt) f (t)dt

este marginita pe toata axa reala si este solutie a ecuatiei.

3 Ecuatii diferentiale liniare
O ecuatie diferentiala de ordinul n este de forma
a0 (x)y (n) + a1 (x)y (n1) + + an (x)y = f (x), xI (3.1)
unde f, a0 , a1 , . . . , an sint functii continue pe un interval I al axei reale ( care

poate fi de forma [a, b], [a, b), (a, b], sau (a, b) ). Daca f = 0 ecuatia (3.1) se
numeste omogena, in caz contrar se zice ca este neomogena.
O solutie pentru ecuatia (3.1) este o functie y C n (I) cu proprietatea ca
a0 (x)y (n) (x) + a1 (x)y (n1 (x) + + an (x)y(x) = f (x), x I.
In cele ce urmeaza vom face un studiu pentru ecuatia (3.1) presupunnd,

pentru nceput, ca a0 (x) 6= 0, pentru orice x I, deci dupa impartirea cu a0
si apoi reboteznd functiile obtinem ecuatia
y (n) + a1 (x)y (n1) + + an (x)y = f (x), xI
3.1 Ecuatii diferentiale liniare omogene
Consideram operatorul L : C n (I) C(I) definit prin
L(y) := y (n) + a1 y (n1) + + an y. (3.2)
Evident, operatorul L este liniar. Determinarea solutiilor ecuatiei
y (n) + a1 (x)y (n1) + + an (x)y = 0 (3.3)
revine la determinarea nucleului lui L. Evident, nucleul lui L este un

subspatiu vectorial din C n (I). Sntem interesati de dimensiunea nucleului
lui L.
Propozitia 3.1 Daca y1 , . . . , yn C n1 (I) snt liniar dependente atunci

determinantul

y1 (x) y2 (x) yn (x)
0
y1 (x) y20 (x) . . . yn0 (x)

W (x; y1 , . . . , yn ) = .. .. ..
. . .
(n1)
y (x) y2
(n1)
(x) yn
(n1)
(x)
1
este identic nul.

3. Ecuatii diferentiale liniare 75
Determinantul W (x, y1 , . . . , yn ) este wronskianul functiilor y1 , . . . , yn sau de-

terminantul lui Wronsky ( 1778 1853 ).
Demonstratie. Din ipoteza, rezulta ca una din functiile y1 , . . . , yn este o
combinatie liniara a celorlalte. De exemplu exista 1 , . . . , n1 n R cu
yn = 1 y1 + . . . + n1 yn1
iar prin derivare succesiva obtinem
n1
X n1
X (n1
yn0 = i yi0 , ..., yn(n1) = i yi .
i=1 i=1
Inlocuind yn si derivatele sale n expresia lui W obtinem cu usurinta rezul-

tatul cerut. 2
Propozitia 3.2 Daca y1 , . . . , yn Ker(L) snt liniar independente, atunci

W (x, y1 , . . . , yn ) 6= 0 pentru orice x I.
Demonstratie. Presupunem contrariu si anume ca exista x0 I astfel nct

W (x0 , y1 , . . . , yn ) = 0. Sistemul algebric
C1 y1 (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = 0

(n1) (n1)
C1 yn (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = 0
are cel putin o solutie nebanala C10 , . . . , Cn0 . Pentru y = C10 y1 + Cn0 yn ,
avem y(x0 ) = 0, y 0 (x0 ) = 0, . . . , y (n1) (x0 ) = 0 si din unicitatea solutiei
problemei Cauchy L(y) = 0, (y, y 0 , . . . , y (n1) )(x0 ) = 0 rezulta y(x) = 0,
pentru orice x I, adica
n
X
Ci0 yi = 0
i=1
cea ce contrazice liniar independenta functiilor y1 , . . . .yn . 2
Ca o consecinta a celor de mai sus obtinem ca daca y1 , . . . , yn Ker(L),
atunci W (x, y1 , . . . , yn ) sau este identic cu zero si n acest caz sistemul de
functii este liniar dependent, sau este diferit de zero pentru orice x I
si n acest caz sistemul de functii este liniar independent. Mai mult, avem
urmatorul rezultat datorat lui Liouville ( 1809 1882 ).
Propozitia 3.3 Daca y1 , . . . , yn Ker (L) atunci

Z x
W (x, y1 , . . . , yn ) = W (x0 , y1 , . . . , yn ) exp a1 (s)ds . (3.4)
x0
Demonstratie. Fara a restrnge generalitatea, se poate presupune ca sis-

temul y1 , . . . , yn este liniar independent (n caz contrar W (x, y1 , . . . , ...yn )
0 conform Propozitiei 3.1 si formula (3.4) este evident adevarata ). Tinnd
seama de formula de derivare a unui determinant, va rezulta

y1 y2 . . . yn

y10 y20 . . . yn0
dW .. .. ..

(x, y1 , . . . , yn ) = . . . (x) =
dx
(n2)
y1
(n2)
y2 ...
(n2)
yn

(n) (n) (n)
y1 y2 ... yn
= a1 (x)W (x, y1 , . . . , yn ),
de unde
Z x
W (x, y1 , . . . , yn ) = W (x0 , y1 , . . . , yn ) exp a1 (s)ds .
x0
2
Formula (3.4) este cunoscuta n litertura ca formula AbelLiouville.
Propozitia 3.4 Exista n Ker (L), n functii liniar independente.
Demonstratie. Fie y1 , . . . , yn solutiile urmatoarelor probleme Cauchy:
(n2) (n1)
L(y) = 0, y1 (x0 ) = 1, y10 (x0 ) = 0, . . . , y1 (x0 ) = 0, y1 (x0 ) = 0
(n2) (n1)
L(y) = 0, y2 (x0 ) = 0, y20 (x0 ) = 1, . . . , y2 (x0 ) = 0, y2 (x0 ) = 0
...
(n2) (n1)
L(y) = 0, yn (x0 ) = 0, yn0 (x0 ) = 0, . . . , yn (x0 ) = 0, yn (x0 ) = 1
sau scris compact
(k)
L(yi ) = 0, yi (x0 ) = i,k+1 , k = 0, . . . , n 1.
Deoarece W (x0 , y1 , . . . , yn ) = det(E) 6= 0, rezulta W (x, y1 , . . . , y) 6= 0 pentru

orice x I, deci y1 , . . . yn snt functii liniar independente. 2
Teorema 3.1 Nucleul operatorului L, definit de (3.2), are dimensiunea n,

adica dim Ker(L) = n.
Demonstratie. Fie y1 , . . . , yn Ker (L) liniar independente si y un element

oarecare din Ker (L). Pentru x0 I exista C = (C1 , . . . , Cn ) astfel ca
C1 y1 (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = y(x0 )

C1 y10 (x0 ) + + Cn yn0 (x0 ) = y 0 (x0 )
..
.
(n1) (n1)
C1 y1 (x0 ) + + Cn yn (x0 ) = y (n1) (x0 ),
deoarece determinantul sistemului este W (x0 , y1 , . . . , yn ) 6= 0. Functia
z = C1 y1 + + Cn yn
este solutia problemei Cauchy
L(z) = 0, z 0 (x0 ) = y 0 (x0 ), . . . , z (n1) (x0 ) = y (n1) (x0 ),
deci folosind unicitatea solutiei problemei Cauchy rezulta y(x) = z(x) pentru
orice x I, adica y = C1 y1 + + Cn yn . Cum y1 , . . . , yn este un sistem de
generatori liniar independenti din Ker(K) rezulta ca y1 , , yn este o baza
pentru Ker (L), deci dim Ker (L) = n. 2
Exercitiu. Sa se dea o demonstratie directa fara a folosi propozitiile 3.1 3.4, ca
nucleul operatorului L, definit de (3.2), este n.
O baza a lui Ker (L) se va numi sistem fundamental de solutii pentru

ecuatia (3.3). Daca y1 , . . . , yn este un sistem fundamental de solutii, atunci
solutia generala a ecuatiei (3.1) este
y = C 1 y1 + + C n yn ,
deci problema integrarii ecuatiei omogene revine la a construi un sistem

fundamental de solutii pentru aceasta ecuatie.
Se observa, fara dificultate, ca n functii formeaza un sistem fundamental de
solutii pe intervalul I, daca si numai daca snt solutii si snt liniar indepen-
dente.
Remarca 3.1 Orice n + 1 solutii ale unei ecuatii diferentiale de ordinul n

definite pe un interval I snt liniar dependente pe I.
Demonstratie. Fie y1 , y2 , . . . , yn , n solutii din cele n + 1 date. Urmatoarele

doua cazuri snt posibile.
a) Functiile y1 , y2 , . . . , yn snt liniar dependente pe I, n acest caz y1 , . . . , yn

si yn+1 , snt liniar dependente pe I, deoarece legatura liniara dintre n functii
este un caz particular al relatiei liniare ntre n + 1 functii n care factorul
constant care nmulteste pe yn+1 este nul.
b) Functiile y1 , . . . , y snt liniar independente pe I; n aceasta situatie ele
formeaza un sistem fundamental, deci orice solutie yn+1 se scrie sub forma
yn+1 = C1 y1 + C2 y2 + + Cn yn
cu C1 , . . . , Cn convenabil alese. Relatia de mai sus se scrie nsa
C1 y1 . . . + Cn yn yn+1 = 0, pe I,
de unde rezulta ca y1 , . . . , yn , yn+1 snt liniar dependente pe I. 2
Exemple :
1) Pentru ecuatia
y 00 y = 0
functiile y1 = ex , y2 = ex formeaza un sistem fundamental de solutii pe R,
deoarece
ex ex

W (x; y1 , y2 ) = x = 2, x R.
e ex
Solutia generala a ecuatie date este
y(x) = C1 ex + C2 ex , x R.
2) Pentru ecuatia
y 00 + y = 0
functiile y1 = cos x, y2 = sin x formeaza un sistem fundamental de solutii pe R,
deoarece
cos x sin x

W (x; y1 , y2 ) = = 1, x R.
sin x cos x
Solutia generala a ecuatiei date este
y(x) = C1 cos x + C2 sin x, x R.
Constructia ecuatiei diferentiale liniare de ordinul n

cu un sistem fundamental de solutii dat.
In cele de mai sus s-a vazut ca unei ecuatii diferentiale liniare i putem pune
n corespondenta un sistem fundamental de solutii formate cu n functii liniar
independente.
Problema pe care o consideram acum este cea a determinarii unei ecuatii
diferentiale liniare de ordinul n care are un sistem fundamental de solutii
format cu n functii liniar independente date pe un interval I.
Teorema 3.2 Doua ecuatii diferentiale de ordinul n, omogene
y (n) + a1 (x)y (n1) + + an1 (x)y 0 + an (x)y = 0,
y (n) + b1 (x)y (n1) + + bn1 (x)y 0 + bn (x)y = 0

care au acelasi sistem fundamental de solutii pe un interval dat I, snt iden-
tice pe I, adica
ak (x) = bk (x), k = 1, 2, . . . , n x I.
Demonstratie. Sa presupunem ak (x) 6= bk (x), k = 1, 2, . . . , n pe I. Daca

scadem cele doua ecuatii obtinem
[a1 (x) b1 (x)]y (n1) + [a2 (x) b2 (x)]y (n2) + + [an (x) bn (x)]y = 0
anume o ecuatie de ordinul (n 1), care admite aceleasi solutii ca si ecuatiile

din enunt, adica admite n solutii liniar independente, ceea ce este n contra-
dictie cu un rezultat demonstrat anterior. De aici rezulta ca pe I trebuie sa
avem ak (x) = bk (x), k = 1, . . . , n, deci cele doua ecuatii snt identice. 2
Din Teorema 3.2 deducem ca un sistem y1 , . . . , yn fundamental de solutii
pe I determina o ecuatie diferentiala de ordinul n si numai una, pentru care
y1 , . . . , yn este un sistem fundamental de solutii pe I. Aceasta ecuatie este

y y1 . . . yn

y0 y10 . . . yn0

.. .. .. =0 (3.5)

. . .
(n) (n)
y (n) y1 ... yn
dupa cum se verifica imediat. Intr-adevar, nlocuind pe y cu yk , k = 1, 2, . . . , n

n (3.5) determinantul este nul, deoarece are doua coloane egale, deci ecuatia
(3.5) are solulutiile y1 , y2 , . . . , yn . Ecuatia (3.5) este efectiv de ordinul n
deoarece coeficientul lui y (n) este wronskianul functiilor y1 , . . . , yn care, prin
ipoteza, formeaza un sistem fundamental de solutii. 2
Exemple :
1) Functiile y1 = cos x, y2 = sin x au W (x, y1 , y2 ) = 1, x R, deci formeaza
pe R un sistem fundamental de solutii pentru o ecuatie de ordinul doi. Ecuatia
diferentiala de ordunul doi determinata de y1 si y2 este

y cos x sin x
0
y sin x cos x =0 sau y 00 + y = 0.
y 00 cos x sin x
2) Functiile y1 = x, y2 = x + 1 are W (x, y1 , y2 ) = 1 pe R, deci formeaza un sistem

fundamental de solutii. Ecuatia diferentiala de ordinul doi determinata de y1 si y2
este
y x x+1
0
y 1 1 = 0 sau y 00 = 0.
y 00 0 0
3.2 Ecuatii diferentiale liniare neomogene
Consideram ecuatia
y (n) + a1 y (n1) + + an (x)y = f (x), xI (3.6)
Fie y0 o solutie particulara a ecuatiei (3.6), si y o solutie oarecare a ecuatiei

(3.6). Avem L(yy0 ) = L(y)L(y0 ) = f f = 0, deci yy0 Ker (L). Prin
urmare, daca y1 , . . . , yn este un sistem fundamental de solutii ale ecuatiei
omogene L(y) = 0, atunci solutia generala a ecuatiei neomogene este
n
X
y = y0 + Ci yi ,
i=1
adica problema integrarii unei ecuatii diferentiale neomogene revine la de-

terminarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene si la determinarea
unui sistem fundamental de solutii pentru ecuatia omogena.
Daca se cunoaste un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia omogena
atunci urmatoarea metoda a variatiei constantelor, datorata lui Lagrange
( 1736 1813 ), permite determinarea unei solutii particulare a ecuatiei
neomogene.
Fie y1 , . . . , yn un sistem fundamental de solutii ale ecuatiei omogene (3.3).
Cautam solutia particulara a ecuatiei (3.6) sub forma
y(x) = C1 (x)y1 (x) + . . . + Cn (x)yn (x), x I. (3.7)
Avnd n functii necunoscute, putem impune n 1 conditii de o asemenea

maniera ca problema sa aiba o forma simpla. Avem
X n
X
y 0 (x) = Ci0 (x)yi (x) + Ci (x)yi0 (x)
i=1 i=1
Impunem conditia
n
X
Ci0 (x)yi (x) = 0. (3.8)
i=1
Atunci
n
X n
X
y 00 (x) = Ci0 (x)y 0 (x) + Ci (x)yi00 (x).
i=1 i=1
Impunem a doua conditie de forma

n
X
Ci0 (x)yi0 (x) = 0 (3.9)
i=0
si asa mai departe pna la derivata de ordinul n 1 :

n
X n
X
(n2)
y (n1) (x) = Ci0 (x)yi (x) + Ci (x)yn(n1) (x)
i=1 i=1
si impunem conditia
n
X (n2)
Ci0 (x)yi (x) = 0. (3.10)
i=1
Din
X n
X
(n)
y (n) (x) = Ci (x)yi + Ci0 (x)yin1 (x)
i=1n i=1
inlocuind y, y 0 , . . . , y (n) n ecuatia (3.6) rezulta

n
X (n1)
Ci0 (x)yi (x) = f (x). (3.11)
i=1
Prin urmare, din (3.8) (3.11) se obtine pentru C10 , . . . , Cn0 sistemul de ecuatii
algebrice n
X

(k)

Ci0 (x)yi (x) = 0, k = 0, 1, . . . , n 2
i=1
Xn

(n1)

Ci0 (x)yi (x) = f (x).
i=1
Acest sistem este compatibil si are o solutie unica, deci
C10 (x) = 1 (x), C20 (x) = 2 (x), . . . , Cn0 (x) = n (x).
Se determina C1 (x), . . . , Cn (x) si se nlocuieste n (3.7) obtinndu-se solutia

particulara pentru ecuatia (3.7).
Exemplu. Sa se determine solutia generala a ecuatiei
y 00 + 2 y = f, R. (3.12)
Solutia generala a ecuatiei omogene este
y(x) = C1 cos x + C2 sin x.
Utiliznd metoda variatiei constantelor, cautam o solutie a ecuatiei neomogene de

forma
y(x) = C1 (x) cos x + C2 (x) sin x (3.13)
si obtinem sistemul
C10 (x) cos x + C20 (x) sin x = 0
C10 (x) sin x + C20 (x) cos zx = f (x)
de unde
f (x) sin x f (x) cos x
C10 (x) = , C20 (x) =

si deci
Z x Z x
1 1
C1 (x) = f (s) sin sds, C2 (x) = f (s) cos sds.
x0 x0
Inlocuind C1 si C2 astfel determinati n (3.13) obtinem

Z
1 x
y0 (x) = f (s) sin (x s)ds,
x0
deci solutia generala a ecuatiei (3.12) este

Z x
1
y(x) = C1 cos x + C2 sin x + f (s) sin (x s)ds.
x0
2
Avnd n vedere cele de mai sus, se observa ca, integrarea unei ecuatii
diferentiale revine la determinarea unui sistem fundamental de solutii pentru
ecuatia omogena.
Exemplu : Sa se gaseasca solutia generala a ecuatiei
x2 y 00 + 4xy 0 + 2y = cos x. (3.14)
Doua solutii particulare ale ecuatiei omogene x2 y 00 + 4xy 0 + 2y = 0 snt y1 = 1/x,

y2 = 1/x2 . Avem de asemenea

1 1

W (x, y1 , y2 ) = x1 x2 = 1 ,
2
3 x4
x2 x
deci pentru orice interval I R care nu contine punctul x = 0 solutia generala a
ecuatiei omogene este
C1 C2
y(x) = + 2.
x x
Pentru determinarea solutiei generale a ecuatiei neomogene folosim metoda variatiei

constantelor. Avem
1 0 1 1 0 2 cos x
C1 (x) + 2 C20 (x) = 0, 2
C1 (x) 3 C20 (x) = 2
x x x x x
deci C10 (x) = cos x, C20 (x) = x cos x, de unde
C1 (x) = sin x + A1 , C2 (x) = x sin x cos x + A2 .
Solutia generala a ecuatiei (3.14) este
A1 A2 cos x
y(x) = + 2 2
x x x
cosx
iar este o solutie particulara a ecuatiei neomogene.
x2
3.3 Ecuatii diferentiale liniare cu coeficienti constanti
Am vazut, n paragrafele anteriore, ca integrarea unei ecuatii diferentiale

liniare revine la determinarea unui sistem fundamental de solutii.
Pentru ecuatiile diferentiale cu coeficienti constanti de forma
L(y) := y (n) + a1 y (n1) + + an y = 0 (3.15)
unde a1 , . . . , an R, putem sa determinam un sistem fundamental de solutii.

Cautam solutii particulare de forma
y = erx , r R
Are loc relatia

L(erx ) = erx f (r) (3.16)
unde
f (r) = rn + a1 rn1 + + an
este polinomul caracteristic, iar f (r) = 0 este ecuatia caracteristica
atasata ecuatiei (3.15).
Se arata cu usurinta ca
h f 0 (r) 0 f (n) (r) (n) i
L(erx z) = erx f (r)z + z + + z (3.17)
1! n!
Intr-adevar, din regula lui Leibniz ( 1646 1716 ) obtinem

k
X k
X
(erx z)(k) = Ckj (erx )(kj) z (j) = Ckj rkj erz z (j)
j j=0
deci
L(erx z) = erx [bn z + bn1 z 0 + . . . + b0 z (n) ],
unde
bn = rn + a1 rn1 + + an = f (r)
iar
j f (j) (r)
bnj = Cnj rnj + a1 Cn1 rnj1 + . . . + anj Cjj = ,
j!
pentru j = 1, 2, , n.
Observam ca, pentru integrarea ecuatiei diferentiale (3.15) trebuie sa tinem
seama de natura radacinilor ecuatiei caracteristice f (r) = 0.
i) Ecuatia caracteristica are n radacini reale si distincte
Fie r1 , . . . , rn radacinile ecuatiei caracteristice. In acest caz, un sistem fun-
damental de solutii al ecuatiei diferentiale (3.15) este
y1 (x) = er1 x , y2 (x) = er2 x , , yn (x) = ern x ,
deoarece

1 1 1

r1 r2 . . . rn

W (x, y1 , . . . , yn ) = e(r1 +...rn )x .. .. ..

. . .

r1n1 r2n1 . . . rnn1
iar solutia generala a ecuatiei (3.15) este
y = C1 er1 x + + Cn ern x .
ii) Ecuatia are radacini reale multiple

Fie r = r1 o radacina cu ordinul de multiplicitate p a ecuatiei caracteristice,
adica
f (r1 ) = 0, f 0 (r1 ) = 0, . . . , f (p)1 (r1 ) = 0, f (p) (r1 ) 6= 0.
Identitatea (3.17) devine n acest caz
h f (p) (r ) f (n) (r1 ) (n) i
1 (p)
L(er1 x z) = er1 x z + + z .
p! n!
Inlocuind pe z cu 1, x, . . . , xp1 obtinem
L(er1 x ) = 0, L(xer1 x ) = 0, . . . , L(xp1 er1 x ) = 0

adica
y1 = er1 x , y2 = xer1 x , . . . , yp = xp1 er1 x
snt solutii ale ecuatiei diferentiale (3.15). Deci solutiei r = r1 , multipla de
ordinul p, a ecuatiei caracteristice, i corespunde solutia
y = (C0 xp1 + C1 xp2 + . . . + Cp1 )er1 x = er1 x Qp1 (x)
pentru ecuatia diferentiala (3.15).

Sa presupunem ca ecuatia caracteristica f (r) = 0 are radacinile r1 , . . . , rk
k
X
multiple cu ordinele de multiplicitate respectiv p1 , . . . , pk astfel ca pi = n.
i=1
In acest caz ecuatia (3.15) are solutiile
er1 x , xer1 x , . . . , xp1 1 er1 x , . . . erk x , xerk x , . . . , xpk 1 erk x (3.18)
Pentru a arata ca aceste functii formeaza un sistem fundamental de solutii

este suficient sa folosim urmatorul rezultat de algebra.
Daca r1 , . . . , rk snt numere distincte doua cte doua, iar R1 , . . . , Rk

snt polinoame neidentic nule atunci este imposibila o identitate de
forma
R1 (x)er1 x + + Rk (x)erk x = 0 x R (3.19)

Sa notam cu n1 , . . . , nk gradele polinoamelor R1 , . . . , Rk si nmultind (3.19)
cu er1 x si apoi derivnd expresia rezultata, obtinem
R10 (x) + [R20 (x) + (r2 r1 )R2 (x)]e(r2 r1 )x +

+[Rk0 (x) + (rk r1 )Rk (x)]e(rk r1 )x = 0
n care Ri0 este un polinom avnd gradul ni 1 iar Ri0 + (ri r1 )Ri este un
polinom avnd gradul ni . Derivnd relatia obtinuta de n1 ori rezulta
S2 (x)e(r2 r1 )x + + Sk (x)e(rk r1 )x = 0
sau
S2 (x)er2 x + + Sk (x)erk x = 0, x R,
unde S2 , . . . , Sk snt polinoame avnd respectiv gradele n2 , . . . , nk . Utiliznd
acelasi procedeu, obtinem n final
Uk (x)erk x = 0, x R,
unde Uk este un polinom cu gradul nk . Dar Uk 0 daca si numai daca

Rk 0. Pentru aceasta observam ca, n general, un polinom Ri 0 daca
si numai daca ri Ri + Ri0 0. Solutia generala a ecuatiei (3.15) n cazul
radacinilor multiple este data de
y(x) = er1 x Q1 (x) + + erk x Qk (x)
unde Qi (x) snt polinoame n x de grad cel mult pi 1.

iii) Ecuatia caracteristica are radacini complexe.
Solutiile particulare gasite la punctele precedente snt n acest caz complexe.
Ele formeaza un sistem fundamental, deoarece proprietatile demonstrate
pentru solutii reale ramn valabile, ele bazndu-se pe proprietati algebrice
valabile si n corpul numerelor complexe. Dar se pot gasi si n acest caz
solutii reale. Intr-adevar, daca
y(x) = u(x) + iv(x)
este o solutie a ecuatiei diferentiale (3.15), avem
L(u + iv) = L(u) + iL(v) = 0
adica L(u) = 0, L(v) = 0. Daca r = + i este o solutie a ecuatiei

caracteristice, atunci si r = i este o solutie deoarece coeficientii ecuatiei
caracteristice snt reali. Acestor doua solutii le corespund pentru ecuatia
diferentiala (3.15) solutiile reale
y1 = ex cos x, y2 = ex sin x
care snt si ele liniar independente. In caz contrar si ntre solutiile complexe
ar exista o dependenta liniara, fiecare solutie complexa fiind o combinatie
liniara de doua solutii reale.
Daca ecuatia caracteristica are radacini complexe multiple, se procedeaza la
fel ca la punctul ii). Adica, n ipoteza ca r = + i este o radacina multipla
de ordin p a ecuatiei caracteristice si r = i va fi o solutie multipla de
ordin p a aceleasi ecuatii. Lor le corespund solutiile liniar independente.
ex cos x, xex cos x, , xp1 ex cos x
ex sin x, xex sin x, , xp1 ex sin x.

Exemple :
1) Sa se gaseasca solutia generala a ecuatiei :
y 000 2y 00 y 0 + 2y = 0.
Ecuatia caracteristica r3 2r2 r + 2 = 0 are radacinile r1 = 1, r2 = 1, r3 = 2,

prin urmare solutia generala este
y = C1 ex + C2 ex + C3 e2x .
y 00 + 2 y = 0.
Ecuatia caracteristica atasata ecuatiei date este r2 + 2 = 0 care are radacinile
r1,2 = i. Functiile y1 = cos x si y2 = sin x formeaza un sistem fundamental
de solutii , solutia generala are forma
y = C1 cos x + C2 sin x.
3) Sa se gaseasca solutia generala a ecuatiei diferentiale :
y (6) y (5) + 3y (4) 2y (3) + 3y (2) y (1) + y (0) = 0.

Ecuatia caracteristica asociata este
r6 r5 + 3r4 2r3 + 3r2 r + 1 = 0

1i 3
si are radacinile r1,2 = , r3,4 = i, r5,6 = i. Functiile
2

x/2
3 x/2
3
y1 = e cos x , y2 = e sin x , y3 = cos x, y4 = x cos x,
2 2
y5 = sin x, y6 = x sin x formeaza un sistem fundamental de solutii, deci solutia
generala are forma

x/2
3 3
y=e C1 cos( x) + C2 x sin( x) + (C3 + C4 x) cos x + (C5 + C6 x) sin x.
2 2
Cazul neomogen
Determinarea unei solutii particulare pentru ecuatia neomogena se poate
face cu metoda variatiei constantelor a lui Lagrange. Totusi, n anumite
cazuri se poate determina mai usor o solutie particulara a ecuatiei
y (n) + a1 y 0n1 + + an y = g(x) (3.20)
i) Presupunem ca g este un polinom de gradul m, adica
g(x) = 0 xm + + m .
Daca an 6= 0, ecuatia diferentiala (3.20) are o solutie de forma
y(x) = 0 xm + + m
unde coeficientii 0 , . . . , m se obtin prin identificare. Intr-adevar, prin

nlocuirea lui y n (3.20) se obtine un polinom de gradul m, care identi-
ficat cu membrul doi al ecuatiei (3.20) permite determinarea coeficientilor
0 , 1 , . . . , m . Din identificare se obtine
a0 0 = 0
k
X
j akj Akj
mj = k
j=0
din care se determina pe rnd 0 , 1 , . . . , m .

Daca an = 0, . . . , anp+1 = 0, iar anp 6= 0, ecuatia (3.20) are o solutie de
forma
y = xp (0 xm + + m ) (3.21)
unde coeficientii 0 , . . . , m se determina prin identificare. Intr-adevar notnd
y (p) = z, ecuatia (3.20) devine:
z (np) + a1 z np1 + anp z = 0 xm + + m (3.22)
cu anp 6= 0. Aplicnd rezultatul stabilit anterior, ecuatia (3.22) are solutia
z = 0 xm + + m .
Integrnd de p ori si neglijnd constanta de integrare de fiecare data, obtinem

(3.21).
ii) Presupunem ca g are forma
g(x) = ex [0 xm + 1 xm1 + + m ].
Daca nu este radacina a ecuatiei caracteristice, ecuatia diferentiala

(3.20) are o solutie de forma
y(x) = ex (0 xm + + m )
unde coeficientii se determina prin identificare.

Daca este o radacina multipla de ordin p a ecuatiei caracteristice, ecuatia
diferentiala (3.22) are o solutie de forma
y(x) = ex xp (0 xm + 1 xm1 + + m ),
unde 0 , . . . , m se determina prin identificare. Intr-adevar, nlocuind n

ecuatia (3.20) pe y = ex z si tinnd seama de identitatea (3.17) se obtine
f (n1) () (n1) f 0 () 0
z (n) + z + + z + f ()z = 0 xm + + 0 .
(n 1)! 1!
Aplicnd rezultatele de la punctul i) la cazul pe care-l studiem, obtinem

rezultatele enuntate mai sus.
iii) Consideram ecuatiile diferentiale cu coeficienti constanti
y (n) + a1 y (n1) + + an y = ex P (x) cos x (3.23)
z (n) + a1 z (n1) + + an z = ex P (x) sin x (3.24)

unde , R, iar P un polinom avnd gradul m. Punnd w = y + iz, avem
w(n) + a1 w(n1) + + an w = e(+i)x P (x).
Aplicnd rezultatele de la puncul ii) obtinem:

Daca n ecuatiile (3.23), (3.24) P este un polinom de gradul m si daca
+ i nu este radacina a ecuatiei caracteristice, atunci ecuatiile diferentiale
(3.23) si (3.24) au solutii de forma
ex [Q1 (x) cos x + Q2 (x) sin x]
unde Q1 si Q2 snt polinoame de gradul m ale caror coeficienti se determina

prin identificare.
Daca n ecuatiile (3.23) si (3.24), P este un polinom de gradul m si daca
+ i este radacina multipla de ordinul p a ecuatiei caracteristice, atunci
ecuatiile diferentiale (3.23) si (3.24) au solutii de forma
ex xp [Q1 (x) cos x + Q2 (x) sin x],
unde coeficientii polinoamelor Q1 si Q2 , avnd gradul m, se determinna prin

identificare.
Exemple :
1) Sa se integreze ecuatia :
1
y 00 + y = , x 6= k, k Z.
sin x
Ecuatia caracteristica r2 + 1 = 0 are radacinile r1 = i, r2 = i, deci solutia generala
a ecuatiei omogene este
y = C1 cos x + C2 sin x.
Pentru determinarea unei solutii a ecuatiei neomogene folosim metoda variatiei

constantelor
1
C10 cos x + C20 sin x = 0, C10 sin x + C20 cos x =
sin x
cos x
sau C10 = 1, C20 = , de unde C1 (x) = x + A1 , C2 = ln | sin x| + A2 .
sin x
Solutia generala a ecuatiei neomogene este asadar

y = A1 cos x + A2 sin x + sin x ln | sin x| x cos x
pe orice interval care nu contine punctele x = k, k ntreg.
2) Sa se integreze ecuatia diferentiala :
y (6) y (4) = 1 + x.
Integram mai nti ecuatia omogena y (6) y (4) = 0. Ecuatia caracteristica r6 r4 =

r4 (r2 1) = 0 are radacina cuadrupla r1 = 0 si radacinile simple r2 = 1, r3 = 1.
Solutia generala a ecuatiei date este
y = C0 + C1 x + C2 x2 + C3 x3 + C4 ex + C5 ex , x R.
Pentru ecuatia neomogena cautam o solutie particulara de forma
y0 = Ax4 + Bx5 .
Avem y (4) = 4!A + 5!Bx, y (5) = 5!B, y (6) = 0 deci 4!A 5!Bx 1 + x, de unde
A = 1/4!, B = 1/5!. Solutia generala a ecuatiei neomogene este
1 4 1
y = C0 + C1 x + C2 x2 + C3 x3 + C4 ex + C5 ex x x5 , xR
4! 5!
y 00 3y 0 + 2y = e3x + 2x + 1.
Ecuatia caracteristica r2 3r + 2 = 0 are radacinile r1 = 1, r2 = 2, deci solutia
generala a ecuatiei omogene este
y = C1 ex + C2 e2x , x R.
Pentru ecuatia neomogena cautam o solutie de forma
y0 = Ae3x + Bx + D
deoarece partea a doua este suma unui polinom de gradul nti si a unei exponentiale.
Avem
y00 = 3Ae3x + B, y000 = 9Ae3x
deci
9Ae3x 3(3Ae3x + B) + 2(Ae3x + Bx + D) = e3x + 2x + 1
sau 2A = 1, 2B = 2, 3B + 2D = 1 A = 1/2, B = 1, D = 2, prin urmare
1 3x
y0 = e +x+2
2
este o solutie particulara a ecuatiei neomogene.
Solutia generala a ecuatiei neomogene este asadar
1
y = C1 ex + C2 e2x + e3x + x + 2, x R.
2
y 000 y 00 + y 0 y = cos x.
Ecuatia omogena are ecuatia caracteristica r3 r2 + r 1 = 0, avnd radacinile

r1 = 1, r2 = i, r3 = i. Solutia generala a ecuatiei omogene este
y = C1 ex + C2 cos x + C3 sin x, x R.
O solutie particulaa a ecuatiei neomogene va fi de forma
y0 = x(A cos x + B sin x).
Prin derivare si identificare se obtine

x x
y0 = sin x cos x
4 4
deci solutia generala a ecuatiei date este
x x
y = C1 ex + C2 cos x + C3 sin x cos x sin x, x R.
4 4
3.4 Ecuatii diferentiale liniare reductibile la ecuatii

diferentiale liniare cu coeficienti constanti
Pentru ecuatia diferentiala liniara
L(y) := y (n) + a1 (x)y (n1) + + an (x)y = 0 (3.25)
se considera n cele ce urmeaza doua categorii de transformari, una de vari-

abila independenta iar alta a variabilei dependente.
Propozitia 3.5 Daca ecuatia (3.25) este reductibila la o ecuatie diferentiala

liniara cu coeficienti constanti prin schimbarea variabilei
p independente t =
t(x), atunci t este o primitiva a functiei xC n |an (x)|, unde C este o
constanta.
Demonstratie. Definim functia z prin relatia
z(t) = y(x(t)) sau y(x) = z(t(x)).
Facem calculele n ipoteza ca n = 2. Prin derivarea obtinem
y 0 (x) = z 0 (t(x)) t0 (x), y 00 (x) = z 00 (t(x))[t0 (x)]2 + z 0 (t(x)) t00 (x)

Inlocuind expresiile y, y 0 si y 00 n ecuatie, obtinem

t00 (x) + a1 t0 (x) 0 a2 (x)
[t0 (x)]2 z 00 (t(x)) + z (t(x)) + z(t(x)) = 0.
[t0 (x)]2 [0 (x)]2
Cum dorim ca ecuatia n zZ sa

q
aiba coeficienti constanti trebuie ca [t0 (x)]2 =
Ca2 (x) de unde t(x) = C |a2 (x)|dx.
Z q
n
La fel se arata ca t(x) trebuie sa fie de forma t(x) = C |an (x)|dx, n
cazul general. 2
Ecuatia diferentiala Euler
Ecuatia diferentiala liniara
xn y (n) + a1 xn1 y (n1) + + an1 xy 0 + an y = g(x) (3.26)
unde ak R, k = 1, . . . , n, g C(I) si care se considera pentru x 6= 0 este

numita ecuatia diferentiala a lui Euler.
Prin schimbarea de variabila |x| = et sau t = ln |x|, ecuatia diferentiala
(3.15) se transforma ntr-o ecuatie diferentiala cu coeficienti constanti.
Intr-adevar, pentru, x > 0 avem
y(x) = z(ln x)
1
y 0 (x) = z 0 (ln x)
x
1
y 00 (x) = [z 00 (ln x) z 0 (ln x)
x2
... ...
si prin inlocuire dispare variabila independenta din primul membru al ecuatiei

(3.26), devenind astfel o ecuatie diferentiala cu coeficienti constanti.
Acelasi lucru se obtine si pentru x < 0, deci ecuatia (3.26) se tansforma
ntr-o ecuatie cu coeficienti constanti.
Ecuatia diferentiala
(ax + b)n y (n) + a1 (ax + b)n1 y (n1) + + an y = g(x) (3.27)
cu ai R, g C(I) prin schimbarea de variabila
|ax + b| = et
se transforma ntr-o ecuatie diferentiala liniara de ordinul n cu coeficienti

constanti.
Pentru integrarea ecuatilor diferentiale neomogene (3.26) si (3.27) se foloseste
n general metoda variatiei constantelor a lui Lagrange
Exemplu : Sa se integreze ecuatia diferentiala :
1
x2 y 00 2y = x2 + , x > 0. (3.28)
x
Substitutia x = et transforma ecuatia data ntr-o ecuatie neomogena cu coeficienti
constanti.
Intr-adevar, considernd transformare y(x) = z(lnx) obtinem
1 1
y 0 (x) = z 0 (ln x) , y 00 (x) = z 00 (x)(ln x) z 0 (ln x) 2
x x
sau
z 00 (t) z 0 (t) 2z(t)) = e2t + et .
Ecuatia caracteristica a ecuatiei omogene este r2 r 2 = 0, care are radaciniile
r2 = 2 si r1 = 1.
Solutia generala a ecuatiei omogene este
z(t) = C1 et + C2 e2 t.
Pentru determinarea unei solutii particulare a ecuatiei neomogene cautam o solutie
de forma
z(t) C1 (t)et + C2 (t)e2t .
Din sistemul
0 0
C10 (t)et + C2t e2t = 0, C10 (t)et + 2C2t e2t = e2t + et
1 1 1
obtinem C10 (t) = (e3t + 1) si C20 (t) = + e3t , de unde
3 3 3
1 1 1 1
C1 (t) = A1 e3t t, C2 (t) = A2 + t e3t ,
9 3 3 9
deci solutia generala a ecuatie neomogene este
1 1 2t 1 1 t
z(t) = A1 et + A2 e2t + t e + t e .
3 9 3 9
Facnd substitutia t = ln x obtinem ca solutia generala a ecuatiei (3.28) este

A1 1 1 1 1 1
y(x) = + A2 x2 + x2 ln x ln x + .
x 3 9 3 9 x
Putem proceda si n alt mod pentru a obtine solutia generala a ecuatiei (3.28).
Se cauta solutii de forma y(x) = xr si se obtine y1 = x2 , y2 = x1 , apoi cautam
pentru ecuatia neomogena solutii de forma
y(x) = C1 (x)x2 + C2 (x)x1
utiliznd metoda variatiei constantelor
1 f (x) 1
C10 (x)x2 + C20 (x)x1 = 0, C10 (x)(x) C20 ( ) = 2 = 1 + 3
x x x
11 1 1 1
de unde C10 (x) = + 4 , C20 (x) = (x2 + ) si deci
3 x x 3 x
1 1 1 1
C1 (x) = ln x x3 , C2 (x) = x3 ln x.
3 9 9 3
Solutia generala a ecuatiei neomogene este
1 2 1 1 1
y(x) = x ln x x1 x2 ln x + C1 x2 + C2 x1 =
3 9 9 3x
1 1 1 1 1
= x2 ( ln x ) ( ln x + ) + C1 x2 + C2 x1 .
3 9 x 3 9
Unele ecuatii diferentiale de ordinul n cu coeficienti variabili pot fi trans-

formate n ecuatii cu coeficienti constanti printr-o schimbare de functie de
forma
y = u(x) z
unde z este noua functie necunoscuta.
Sa consideram pentru exemplificare ecuatia omogena de ordinul doi scrisa
sub forma
y 00 + a(x)y 0 + b(x)y = 0 (3.29)
Introducem o noua functie necunoscuta z, legata de cea veche prin relatia
y = u(x) z.
Calculnd derivatele succesive, apoi introcndu-le n ecuatia (3.29) obtinem
y 0 = u0 (x)z + u(x)z 0 , y 00 = u00 (x)z + 2u0 (x)z + u(x)z 00
u(x)z 00 + (2u0 (x) + a(x))z 0 + (u00 (x) + a(x)u0 (x) + b(x)u(x))z = 0.

Daca alegem u astfel ca 2u0 (x) + a(x)u(x) = 0 atunci coeficientul lui z 0 se
anuleaza. Din 2u0 + au = 0 rezulta
1Z x
u(x) = exp a(s)ds .
2 x0
Se obtine astfel ecuatia

z 00 + I(x)z = 0
unde I(x) are forma
1 1
I(x) = b(x) a2 (x) a0 (x)
4 2
se numeste invariant al ecuatiei (3.29). Egalitatea invariantilor a doua ecuatii
de ordinul al doilea este conditia necesara si suficienta ca una din ele sa poata
fi transferata n cealalta ecuatie, printr-o substitutie de forma y = u(x)z.
Exemplu : Sa se integreze ecuatia diferentiala :
2
y 00 4xy 0 + (4x2 1)y = 3ex sin 2x. (3.30)
Efectund schimbarea de functie y = u(x)z n ecuatia omogena
y 00 4xy 0 + (4x2 1)y = 0. (3.31)
obtinem

u00 (x)z + 2u0 (x)z 0 + u(x)z 00 4x u0 (x)z + u(x)z 0 + (4x2 1)u(x)z = 0
adica

u(x)z 00 + z 0 2u0 (x) 4xu(x) + z u00 (x) 4xu0 (x) + 4x2 u(x) u(x) = 0.
2
Anulnd coeficientul lui z 0 , avem 2u0 4xu = 0, deci u = ex . Substitutia cautata
2
este y(x) = ex z(x), deci ecuatia n z devine
z 00 + z = 0. (3.32)
Ecuatia caracteristica a ecuatiei (3.32) este r2 +1 = 0, deci r = i. Solutia generala

a ecuatiei (3.32) este
z(x) = C1 cos x + C2 sin x.
Pentru ecuatia (3.31), solutia generala este
2
y(x) = ex (C1 cos x + C2 sin x).
O solutie particulara a ecuatiei (3.30) este

2
y0 (x) = ex (A cos 2x + B sin 2x)
unde coeficientii A si B se determina prin identificare si se obtin ca fiind A = 0,

B = 1. Solutia generala a ecuatiei (3.32) este data de
2
y(x) = ex (C1 cos x + C2 sin x + sin 2x).
La fel se poate obtine o solutie a ecuatiei neomogene prin metoda variatiei constan-
telor.
3.5 Proprietati ale solutiilor ecuatiilor diferentiale liniare de

ordinul doi
O ecuatie diferentiala de ordinul doi poate sa apara sub una din urmatoarele
trei forme:
y 00 + a(x)y 0 + b(x)y = f1 (x), a, b, f C(I) (3.33)
(p(x)y 0 )0 + q(x)y = f2 (x), p, p0 , q, f2 C(I), p(x) 6= 0 (3.34)
00
y (x) + c(x)y = f3 (x), c, f3 C(I) (3.35)
numite forma normala, forma autoadjuncta respectiv forma redusa.
In anumite conditii impuse coeficientilor acestor ecuatii, cele trei forme snt
p0 q f2
echivalente. Astfel din (3.34) rezulta (3.33) cu a = , b = , f1 = ,
p Zp p
x
iar din (3.33) rezulta (3.34), inmultind (3.33) cu p(x) = exp( a(s)ds) si
Z x Z x x0
lund q(x) = b(x) exp( a(s))ds, f2 (x) = f1 (x) exp( a(s)ds), obtinem o
x0 x0
ecuatie de forma (3.34). Evident daca a, b, f1 C(I) atunci p(x) 6= 0 pentru
x I, p0 = ap, deci p, p0 .q, f2 C(I).
Forma redusa (3.35) se poate obtine din (3.34) daca p : I R cu p(x) >
0, x I, prin schimbarea variabilei independente x n variabila t, lund
Z x
1
t = (x) = ds, z(t) = y((x)),
x0 p(s)
unde x0 I. Cum
dy dz dt 1 dz
y0 = = =
dx dt dx p dt
si
1 d 1 dz 1 d2 z
(py 0 )0 = p = 2
p dt p dt p dt
lund pq = c, pf2 = f3 cu (t) n loc de x, unde este functia inversa a lui .
Aceasta functie exista deoarece 0 = 1/p > 0, deci este strict monotona.
La fel forma redusa (3.35) se poate obtine din (3.33) daca a C 1 (I), prin
schimbarea de functie necunoscuta
1Z x
y z, y(x) = z(x) exp a(s)ds
2 x0
unde x0 I. In acest caz

1 Z x
1 1
c(x) = b(x) a2 (x) a0 (x), f3 (x) = f1 (x) exp a(s)ds .
4 2 2 x0
Daca y1 si y2 snt doua solutii particulare ale ecuatiei (3.33) astfel nct

y (x) y (x)

w(x) = 10 2
6= 0
y1 (x) y20 (x)
atunci orice solutie a ecuatiei (3.33) se poate scrie sub forma

Z x
w1 (x, s)
y(x) = C1 y1 (x) + C2 y2 (x) + f (s)ds, x0 I
x0 w(s)

y (s) y (s)

n care w1 (x, s) = 1 2

y1 (x) y2 (x)
Daca pentru o ecuatie de ordinul doi putem sa determinam o solutie
particulara y1 pentru ecuatia omogena asociata, atunci atunci un sistem
fundamental de solutii pentru ecuatia (3.33) este dat de y1 , y2 unde y2 este
definita prin
Z x Z t
y2 (x) = y1 (x) (y1 (t))2 exp p(s)ds dt.
x0 x0
O alta particularitate a ecuatiilor diferentiale liniare de ordinul doi este

faptul ca snt echivalente cu ecuatiile de tip Riccati. Intr-adevar, daca n
ecuatia omogena de forma (3.33) se pune y 0 = uy se obtine ecuatia Riccati
u0 + u2 + au + b = 0
si reciprioc daca n ultima ecuatie se nlocuieste u prin y 0 /y se obtine ecuatia

(3.33). Pentru ecuatia diferentiala liniara (3.33) omogena, adica
y 00 + ay 0 + by = 0 (3.36)
avem urmatoarele proprietati
Propozitia 3.6 Fie a, b functii continue pe intervalul I R.

1) Daca y este o solutie a ecuatiei (3.36) si ntr-un punct x0 I avem
y(x0 ) = y 0 (x0 ) = 0, atunci y este o functie identic nula pe I.
2) Daca y este o solutie a ecuatiei (3.36) care au un zero x0 I, adica
y(x0 ) = 0, atunci y si schimba semnul n vecinatatea punctului x0 .
3) Intr-un interval de lungime finita [, ] I, orice solutie a ecuatiei
(3.36) are cel mult un numar finit de zerouri.
4) Toate zerourile oricarei solutii neidentic nule pentru ecuatia diferentiala
(3.36) snt simple.
5) Daca y1 si y2 snt solutii ale ecuatiei (3.36) si y1 (x0 ) = y2 (x0 ) = 0,

atunci y1 si y2 difera printr-un factor constant, adica exista C R
astfel ca y2 (x) = Cy1 (x), pentru orice x I.
Demonstratie. 1) Din teorema de existenta si unicitate a problemei Cauchy

y 00 + a(x)y 0 + b(x)y = 0, y(x0 ) = 0, y 0 (x0 ) = 0
rezulta ca y = 0 n I.
2) Deoarece y 6= 0 si y(x0 ) = 0 rezulta neaparat y 0 (x0 ) 6= 0, si astfel ntr-o
vecinatate a lui x0 functia y este sau crescatoare sau descrescatoare, dupa
cum y 0 (x0 ) este pozitiv sau negativ; deci, n ambele cazuri si schimba semnul.
3) Daca pe intervalul [, ] solutia y a ecuatiei (3.36) ar avea o infinitate
de zerouri, ar exista un sir (xn ) [, ] cu proprietatea ca y(xn ) = 0 si
xn x0 . Cum y este continua, fiind solutie a ecuatiei (3.36) rezulta
y(x0 ) = 0 . Dar
y(xn ) y(x0 )
y 0 (x0 ) = lim = 0,
n xn x0
prin urmare y(x0 ) = y 0 (x0 ) = 0 si folosind 1) rezulta y identic nula pe
intervalul I, o contradictie.
4) Daca x0 este un zero pentru solutia y a ecuatiei (3.36) care nu este simplu,
atunci y 0 (x0 ) = 0, ceea ce implica y identic nul.
0 0
5) Daca y1 (x0 ) = y2 (x0 ) = 0 sau y1 (x) = y2 (x0 ) = 0 atunci W (x0 ; y1 , y2 ) = 0
si folosind formula Abel Liouville (3.4), y1 si y2 snt liniar dependente pe
intervalul I, adica exista C astfel ca y2 (x) = Cy1 (x) pentru orice x I. 2
Teorema 3.3 (principiul de maxim) Daca b(x) < 0 cnd x apartine

interiorului lui I, atunci orice solutie nenula a ecuatiei (3.36) nu-si atinge
minimile negative si maximele pozitive n interiorul intervalului I.
Demonstratie. Daca y este o solutie a ecuatiei (3.36) atunci si y este

solutie pentru ecuatia (3.36) si minimile negative ale lui y snt maxime
pozitive pentru y, deci este suficient sa realizam demonstratia n cazul
maximelor pozitive. Presupunem ca exista x0 n interiorul lui I astfel nct
y(x0 ) este un maxim pozitiv al lui y. Avem
y(x0 ) > 0, y 0 (x0 ) = 0, y 00 (x0 ) 0.
Scriind ecuatia (3.36) n punctul x0 , avem
0 = y 00 (x0 ) + a(x0 )y 0 (x0 ) + b(x0 )y(x0 ) = y 00 (x0 ) + b(x0 )y(x0 ) < 0.
Din aceasta contradictie rezulta concluzia teoremei. 2
Teorema 3.4 (de separarea a lui Sturm) Daca y1 , y2 snt solutii liniar
independente ale ecuatiei diferentiale (3.36) atunci zerourile lor se separa
reciproc, adica intre doua zerouri consecutive ale lui y1 se gaseste un zerou
si numai unu pentru y2 .
Demonstratie. Daca x0 I ar fi zero pentru y1 si y2 , adica y1 (x0 ) =

y2 (x0 ) = 0, folosind Propozitia 3.6 punctul 5) ar rezulta ca y1 si y2 snt liniar
dependente, prin urmare doua solutii liniar independente nu pot avea un zero
comun. Fie x1 , x2 I doua zerouri consecutive pentru y1 . Presupunem ca
y2 (x) 6= 0 pentru orice x [x1 , x2 ]. Consideram functia = y1 /y2 . Avem ca
C 1 [x1 , x2 ] si (x1 ) = (x2 ) = 0. Din teorema lui Rolle rezulta ca exista
(x1 , x2 ) astfel nct () = 0. Pe de alta parte
y10 (x)y2 (x) y1 (x)y20 (x) W (x; y1 , y2 )
0 (x) = 2 = 6= 0
y2 (x) y12 (x)
pentru orice x [x1 , x2 ], deci 0 () 6= 0. Am obtinut astfel o contradictie.
Teorema 3.5 (de comparatie a lui Sturm) Fiind date ecuatiile

y 00 + c1 (x)y = 0 (3.37)
z 00 + c2 (x)y = 0 (3.38)

unde c1 , c2 C(I) si c1 c2 . Intre doua zerouri consecutive ale unei solutii
a ecuatiei (3.37), se afla cel putin un zerou al oricarei solutii a ecuatiei
(3.38).
Demonstratie. Fie y o solutie a ecuatiei (3.37) si z o solutie a ecuatiei

(3.38), iar x1 , x2 doua zerouri consecutive ale lui y. Inmultind ecuatia (3.37)
cu z iar ecuatia (3.38) cu y obtinem
d h dy dz i
z y = (c2 c1 )yz. (3.39)
dx dx dx
Fara a restrnge generalitatea problemei putem presupune ca
y(x) > 0, x (x1 , x2 ) si z(x) > 0 x [x1 , x2 ].
Prin integrare din (3.39) obtinem
Z x2
z(x2 )y 0 (x2 ) z(x1 )y 0 (x1 ) = (c2 (s) c1 (s))y(s)z(s)ds.
x1
Deoarece z(x1 ) > 0, z(x2 ) > 0, y 0 (x1 ) > 0, y 0 (x2 ) < 0 rezulta ca membrul
nti este negativ iar membrul doi nenegativ. Prin urmare z se anuleaza n
(x1 , x2 ) 2
Din teorema de comparatie a lui Sturm obtinem
Teorema 3.6 Se considera ecuatia diferentiala

y 00 + c(x)y = 0 (3.40)
unde c C[a, b] si 0 < m c(x) M pentru orice x [a, b]. Daca y este
o solutie a ecuatiei (3.40) si x1 , x2 snt doua zerouri consecutive ale lui y,
atunci
|x1 x2 | .
M m
Demonstratie. Atasam ecuatia (3.40) ecuatiile
u00 + mu = 0, v 00 + M v = 0
si aplicam teorema de comparatie a lui Sturm. 2
n
X
1) Sa se arate ca daca ai (x) = 0 atunci ex este o solutie a ecuatiei
i=0
n
X
ai (x)y (ni) = 0.
i=0
n
X
2) Sa se arate ca daca ai (x)r(ni) = 0 atunci o solutie a ecuatiei
i=0
n
X
(ni)
diferentiale ai (x)y = 0 este de forma y = erx .
i=0
3) Sa se arate ca daca an1 (x) + xan (x) = 0 atunci y1 = x este o solutie
n
X
particulara a ecuatiei ai (x)y (ni) = 0.
i=0
(x 1)2
4) Sa se arate ca y1 = este o solutie a ecuatiei
x
x(x 1)y 00 + (x 2)y 0 y = 0
si apoi sa se gaseasca solutia generala.

5) Sa se determine solutiile generale ale ecuatiilor
(x2 1)y 00 = 6y, xy 00 (x + 1)y 0 2(x 1)y = 0
cautnd solutii particulare de forma polinomiala.

6) Ecuatia xy 00 (x + 3)y 0 + 2y = 0 admite o solutie particulara de forma
y1 = ax2 + bx + c cu a, b, c constante. Sa se afle a, b, c si apoi integrala
generala.
7) Sa se construiasca ecuatiile diferentiale care admit solutii particulare

indicate:
a) y1 = cos2 x, y2 = sin2 x; b) y1 = ex/2 , y2 = ex , y3 = xex .
8) Sa se determine solutiile generale ale ecuatiilor :
y 00 + (1 x)y 0 + y = 1, (x 1)y 00 xy 0 + y = (x 1)3 e2x .
9) Sa se determine solutiile generale ale ecuatiilor omogene :

1) y 000 5y 00 + 6y 0 = 0,
2) y 000 + 3y 00 + 9y 0 13y = 0,
3) y 000 5y 00 + 9y 0 13y = 0,
4) y iv + 4y 000 + 8y 00 + 8y 0 + 4y = 0,
5) y iv 2y 00 = 0,
6) y 000 3y 00 + 3y 0 y = 0.
10) Sa se determine solutiile generale ale ecuatiilor neomogene :

x

x 3
1) y 00 + y 0 + y = exp sin
2
2 2
2) y 00 2y = 4x2 ex
3) y 00 + y = sin x sin 2x
ex ex
4) y 00 + y = x
e + ex
11) Sa se determine solutiile generale ale urmatoatelor ecuatii :
1) x3 y 000 x2 y 00 + 2xy 0 2y = x3 + 3x, x > 0
2) (1 + x)2 y 00 + (1 + x)y 0 + y = 4 cos(ln(1 + x))
12) Sa se arate ca daca p este un numar natural, solutia generala a ecuatiei

diferentiale
(x2 1)y 00 2pxy 0 + p(p + 1)y = 0
este un polinom n x de gradul p.
13) Sa se determine distanta dintre doua zerouri consecutive ale unei solutii,
diferite de solutia nula, a ecuatiei
y 00 + ay 0 + by = 0, a, b R.
ax
Indicatie. Se efectueaza schimbarea de variabila y = z exp si
2
se observa ca distanta dintre zerourile consecutive ale lui y este aceiasi
cu distanta dintre zerourrile consecutive ale lui z.
14) Fie p1 , p01 , q1 , p2 , p02 , q2 C(I) si y, z solutii ale ecuatiilor diferentiale:
(p1 (x)y 0 )0 q1 (x)y = 0 (3.41)
(p2 (x)y 0 )0 q2 (x)y = 0 (3.42)
a) Sa se demonstreze ca daca z(x0 ) 6= 0, atunci functia h definita

ntr-o vecinatate a lui x0 prin
y(x)
h(x) = [p1 (x)y 0 (x)z(x) p2 (x)z 0 (x)y(x)]
z(x)
este derivabila n x0 si derivata sa este data de functia

2
2 0 2 yu0 uy 0
(q1 q2 )y + (p1 p2 )(y ) + p2 .
u
b) Sa se arate ca daca y este o solutie a ecuatiei (3.41) care se an-

uleaza n si din I iar z nu se anuleaza n (, ) atunci are loc
identitatea lui Picone
Z Z Z 0
y u u0 y 2
(q1 q2 )y 2 dx+ (p1 p2 )(y 0 )2 dx+ p2 dx = 0
u
c) Sa se arate ca daca p1 (x) p2 (x) > 0, q1 (x) q2 (x), x I

si nu exista x0 I asa nct q1 (x0 ) = q2 (x0 ) = 0, iar ecuatiile
(3.41) si (3.42 ) nu coincid pe nici un subinterval din I, adica
p1 p2 6 0 si q1 q2 6 0 pe orice (, ) I, atunci ntre doua
zerouri consecutive ale unei solutii pentru ecuatia (3.41) se gaseste
cel putin un zerou pentru orice solutie a ecuatiei (3.42) .
15) Fie p, p0 , q C 0 (I), si p(x) > 0, x I. Daca y1 si y2 snt solutii
liniar independente ale ecuatiei
(py 0 )0 + qy = 0 (3.43)
atunci ntre doua zerouri consecutive ale unei solutii se gaseste un zero
si numai unul pentru cealalta solutie.
Indicatie. Se presupune ca si din I snt zerouri consecutive pentru
y1 (x) iar y2 (x) 6= 0. Se utilizeaza identitatea lui Picone si se obtine o
contradictie.
4. Sisteme diferentiale liniare 103
4 Sisteme diferentiale liniare
Un sistem diferential liniar de ordinul nti este de forma

n
X
yi0 (x) = aij (x)yj (x) + bi (x), i = 1, . . . , n, xI (4.1)
j=1
unde aij si bj snt functii reale continue pe intervalul I al axei reale (care
poate fi forma [x1 , x2 ], [x1 , x2 ), (x1 , x2 ] sau (x1 , x2 ).
Sistemul (4.1) se numeste neomogen. Daca bi 0, i = 1, . . . , n, atunci
sistemul capata forma
n
X
yi0 (x) = aij (x)yj (x) i = 1, . . . , n, xI (4.2)
j=1
si se numeste omogen. Daca folosim notatia vectoriala sistemele (4.1) si

(4.2) se scriu sub forma
y 0 (x) = A(x)y(x) + b(x), xI (4.3)
respectiv
y 0 (x) = A(x)y(x), x I, (4.4)
unde A(x) este matricea patrata cu n linii si n coloane formata cu elementele
aij (x), i, j = 1, . . . n, y(x) = (y1 (x), . . . , yn (x))T , b(x) = (b1 (x), . . . , bn (x))T .
Evident, sistemului (4.1) (respectiv (4.3) ) i se poate aplica teorema locala de
existenta si unicitatea mpreuna cu toate rezultatele referitoare la existenta
si unicitatea globala a solutiilor.
In concluzie pentru orice (x0 , y0 ) I Rn exista o solutie saturata unica a
sistemului (4.1) verificnd conditia initiala
y(x0 ) = y0 . (4.5)
Este interesant de mentionat ca, n acest caz, domeniul de existenta al

solutiei saturate coincide cu intervalul I de continuitate al elementelor aij si
bi .
4.1 Sisteme diferentiale liniare omogene
Vom studia n acest paragraf sistemul (4.2) ( respectiv (4.4) ) n ipoteza ca

aij C(I). Dam pentru nceput o teorema de structura a multimii solutiilor.
Teorema 4.1 Multimea solutiilor sistemului omogen (4.2) formeaza un

spatiu vectorial de dimensiune n.
Demonstratie. Fie L : C 1 (I, Rn ) C(I, Rn ) aplicatia liniara definita prin
L(y) := y 0 Ay. (4.6)
Nucleul Ker (L) al aplicatiei liniare L formeaza un subspatiu liniar al lui

C 1 (I, Rn ) si coincide cu multimea solutiilor sistemului (4.2). Pentru a
demonstra ca dimensiunea acestui spatiu liniar este n vom arata ca exista
un izomorfism liniar ntre spatiul Ker (L) si Rn . Pentru aceasta introducem
aplicatia f : Ker (L) Rn definita f (y) = y(x0 ), unde x0 este un punct fixat
din intervalul I. Evident, f este o aplicatie liniara. Din teorema de existenta
si unicitate pentru problema Cauchy, asociata sistemului (4.4), rezulta ca f
este surjectiva (adica codomeniul sau este tot spatiul Rn ) si injectiva (adica
f (y) = 0 implica y = 0). Prin urmare, f este un izomorfism al spatiului
Ker (L) pe Rn , deci dim(ker(L)) = n. 2
Din Teorema 4.1 rezulta ca Ker (L) admite o baza formata cu n elemente.
Fie {y1 , . . . , yn } o asemenea baza. Cu alte cuvinte, y1 , . . . , yn reprezinta
n solutii liniar independente ale sistemului (4.4), adica singurele constante
C1 , . . . , Cn pentru care are loc identitatea
C1 y1 (x) + + Cn yn (x) = 0, x I
snt cele nule (C1 = C2 = . . . = Cn = 0)

Matricea Y (x), ale carei coloane snt functiile y1 , . . . , yn se numeste
matrice fundamentala de solutii ale sistemului (4.4).
Este usor de vazut ca matricea Y (x) este solutie a ecuatiei
Y 0 (x) = A(x) Y (x). (4.7)
(Am notat cu Y 0 matricea formata din derivatele elementelor matricei Y (x).)

Matricea fundamentala nu este unica. Intr-adevar, orice matrice Z(x) =
Y (x) C unde C este o matrice constanta nesingulara este matrice funda-
mentala de solutii ale sistemului (4.4). Reciproc , orice matrice fundamentala
Z(x) a sistemului (4.4) se poate reprezenta sub forma
Z(x) = Y (x) C, x I,
unde C este o matrice constanta nesingulara.

Ultima afirmatie rezulta din urmatorul rezultat.
Propozitia 4.1 Fie Y (x) o matrice fundamentala a sistemului (4.4). Orice

solutie a sistemului (4.4) se reprezinta sub forma
y(x) = Y (x) c, xI (4.8)
unde c este un vector constant din Rn ( constant n x, dar depinznd de y ).
Demonstratie. Formula (4.8) rezulta din faptul ca coloanele matricei Y

formeaza o baza pentru Ker (L). In acest fel, (4.8) nu este altceva dect bine-
cunoscuta formula de reprezentare a elementelor unui spatiu liniar,
n-dimensional, ca combinatii liniare de elementele bazei. 2
Daca y1 , . . . , yn snt solutii ale sistemului (4.4) vom nota prin W (x) deter-
minantul matricei Y (x), unde Y (x) este matricea avnd coloanele formate
cu componentele solutiilor y1 (x), . . . , yn (x), adica
W (x) = det[Y (x)].
Teorema 4.2 Sistemul de solutii {y1 , . . . , yn } este fundamental daca si nu-

mai daca wronskianul lor W (y1 , . . . , yn ) este nenul ntr-un punct al inter-
valului I (echivalent pe ntreg intervalul I)
Rezultatul de mai sus a fost obtinut de matematicianul si filozoful polonez

Joseph WRONSKY (1778 - 1853).
Demonstratie. Fie {y1 , . . . , yn } un sistem liniar independent de solutii pen-
tru sistemul (4.4). Vom presupune, prin absurd, ca W (x0 ; y1 , . . . , yn ) = 0,
unde xo I. Sistemul algebric Y (x0 )c = 0 are o solutie c0 nenula, deoarece
det[Y (x0 )] = 0. Functia y(x) = Y (x)c0 este o solutie a sistemului (4.4).
Cum y(x0 ) = 0, din teoreme de existenta si unicitate (Teorema 2.2) rezulta
y(x) = 0 pentru orice x I. De aici avem Y (x)c0 0 pentru un vector
c0 6= 0, fapt care contrazice liniar independenta sistemului {y1 , . . . , yn }.
Reciproc , daca sistemul {y1 , . . . , yn } este liniar dependent, exista c Rn ,
c 6= 0 astfel ca
Y (x) c = 0, x I. (4.9)
Cum sistemul omogen (4.9) are solutie nenula rezulta ca
det Y (x) = W (x, y1 , . . . , yn ) = 0, si cu aceasta teorema este demonstrata. 2
Teorema 4.3 (Liouville) Daca {y1 , . . . , yn } este un sistem de n solutii ale

sistemului (4.4) atunci, pentru orice x, x0 din I avem
Z x
W (x; y1 , . . . , yn ) = W (x0 ; y1 , . . . , yn ) exp tr (A(s))ds , (4.10)
x0
n
X
unde tr (A(s)) = aii (s).
i=1
Demonstratie. Putem presupune, fara a restrnge generalitatea, ca sistemul

{y1 , . . . , yn } este liniar independent (n caz contrar W (x; y1 , . . . , yn ) = 0 pen-
tru orice x I si identitatea (4.10) este banal satisfacuta ). Sa notam cu
Y matricea avnd coloanele y1 , . . . , yn . Avem W (x; y1 , . . . , yn ) = detY (x),
Y 0 (x) = A(x)Y (x), A(x) = Y 0 (x) Y 1 (x). Prin urmare, formula lui
Liouville (4.10) este echivalenta cu
d
det(Y (x)) = tr (Y 0 (x) Y 1 (x)) det Y (x).
dx
Vom demonstra ca aceasta relatie este valabila pentru orice matrice nesin-
Y (x0 + h) Y (x0 )
gulara, derivabila. Fie x0 I, Y 0 (x0 ) = limh0 , deci
h
putem scrie
Y (x0 + h) = Y (x0 ) + hY 0 (x0 ) + (h) =
(E + hY 0 (x0 ) Y 1 (x0 ) + (h))Y (x0 )
(h)
unde lim = 0. Rezulta
h
det Y (x0 + h) = det[E + hY 0 (x0 )Y 1 (x0 ) + (h)] det Y (x0 ).
Prin calcul direct se verifica relatia
det[E + h Y 0 (x)Y 1 (x0 ) + (h)] = 1 + h tr (Y 0 (x0 )Y 1 (x0 )) + (h)
deci
det Y (x0 + h) = [1 + htr (Y 0 (x0 )Y 1 (x0 )) + (h)] det Y (x0 ),
de unde
det Y (x0 + h) det Y (x0 ) (h)

= tr (Y 0 (x0 )Y 1 (x0 ) det Y (x0 ) + det Y (x0 )
h h
si prin trecere la limita obtinem
d
(det Y )(x0 ) = tr (Y 0 (x0 )Y 1 (x0 )) Y (x0 ).
dx
si cu aceasta formula (4.10) este stabila.

4.2 Sisteme diferentiale liniare neomogene
Consideram sistemul liniar neomogen (4.3)

dy
= A(x)y + b(x)
dx
unde elementele matricei A si a vectorului b snt functii continue pe un
interval I din R.
Teorema 4.4 Fie Y (x) o matrice fundamentala a sistemului omogen (4.4)

si y(x) o solutie particulara a sistemului neomogen (4.3). Solutia generala a
sistemului (4.3) se reprezinta sub forma
y(x) = Y (x)c + y(x), xI (4.11)
unde c este un vector arbitrar din Rn .
Demonstratie. Este evident faptul ca orice functie y de forma (4.11) este

solutie a sistemului (4.3). Reciproc, fie y = y(x) o solutie oarecare a sis-
temului (4.3) determinata prin conditia initiala y(x0 ) = y0 , unde x0 I si
y0 Rn snt arbitrari. Daca y0 = y(x0 ) atunci, din teorema de unicitate
( Teorema 2.6 ), rezulta ca y y si deci y este dat de formula (4.11) cu
c = 0. Vom presupune acum, y0 6= y(x0 ) si vom considera sistemul algebric
neomogen
Y (x0 )c = y0 y(x0 )
care admite solutie unica c0 Rn (deoarece det(Y (x0 )) 6= 0 ). Functia
Y (x)c0 + y(x) este solutie a sistemului (4.3) si n punctul x0 ia valoarea
y(x0 ). Din teorema de unicitate ( Teorema 2.6 ) rezulta atunci
y(x) = Y (x)c0 + y(x), x I.
Deci y se poate reprezenta sub forma (4.11), unde c = c0 , si astfel teorema

este demonstata 2
Rezultatul urmator precizeaza continutul Teoremei 4.4, oferind o formula de
reprezentare pentru solutia particulara y.
Teorema 4.5 (Formula variatiei constantelor) Fie Y (x) o matrice fun-

damentala a sistemului omogen (4.4). Atunci, solutia generala a sistemului
neomogen (4.3) se reprezinta sub forma
Z x
y(x) = Y (x)c + Y (x)Y 1 (s)b(s)ds, x I (4.12)
x0
unde c Rn si x0 I.
Demonstratie. Vom cauta o solutie particulara y a sistemului (4.3) de

forma:
y(x) = Y (x)(x), x I
unde este o functie vectoriala necunoscuta. Derivnd pe y si nlocuind n
sistemul (4.3) obtinem:
Y 0 (x)(x) + Y (x) 0 (x) = A(x)Y (x)(x) + b(x).
Cum Y 0 (x) = A(x)Y (x), x I se obtine pentru ecuatia
0 (x) = Y 1 (x)b(x), xI
adica se poate lua de forma
Z x
(x) = Y 1 (s)b(s)ds, x I
x0
unde x0 este arbitrar dar fix n I. Din cele de mai sus obtinem (4.12). 2
Observatie:
Din (4.12) rezulta, cu usurinta, ca solutia sistemului (4.3) care verifica
y(x0 ) = y0 este definita de formula:
Z x
y(x) = Y (x)Y 1 (x0 )y0 + Y (x)Y 1 (s)b(s)ds, x I. (4.13)
x0
In teoria sistemelor matricea U definita prin

U (x, s) = Y (x)Y 1 (s), x, s I
se numeste adesea, matricea de tranzitie a sistemului (4.3). Daca pen-
tru un sistem de ecuatii diferentiale liniare cunoastem matricea de tranzitie
atunci Z x
y(x) = U (x, x0 )y0 + U (x, s)b(s)ds, x I
x0
este solutia sistemului (4.3) care verifica conditia y(x0 ) = y0 .
4.3 Sisteme diferentiale liniare cu coeficienti constanti.
Vom studia n cele ce urmeaza sistemul diferential (4.4)

y 0 = Ay
unde matricea A = (aij ) este o matrice constanta. Vom nota cu SA (x)
matricea fundamentala a sistemului (4.4) care verifica conditia initiala
SA (0) = E
unde E este matricea identitate.
Propozitia 4.2 Familia {SA (x); x R} are urmatoarele proprietati:

(i) SA (x + z) = SA (z) SA (x), x, z R.
(ii) SA (0) = E.
(iii) lim SA (x)u = SA (x0 )u, u Rn .
xx0
Demonstratie. Functiile u(x) = SA (x)SA (z) si v(x) = SA (x+z) snt solutii

ale sistemului (4.7) si u(0) = v(0) = SA (z) deci u(x) = v(x) pentru orice
x n R, de unde rezulta (i). Proprietatea (ii) rezulta imediat din definitia
matricei fundamentale SA . Proprietatea (iii) este consecinta faptului ca
functia y(x) = SA (x)u este solutie a ecuatiei (4.4), deci continua pe R. 2
Propozitia 4.1 exprima faptul ca familia {SA (x); x R} este un grup con-
tinuu de transformari liniare ale spatiului Rn n el nsusi.
Structura matricei SA
Pentru a construi o matrice fundamentala de solutii vom face cteva considera-

tii preliminare. Fiind dat un sir de matrici {Ak } de dimensiune n n sa
consideram seria X
Ak = A (4.14)
k=0
Se pune problema de a defini convergenta seriei (4.14).

X
Definitia 4.1 Spunem ca seria Ak converge la A (fapt scris sub forma
k=0
j
X
(4.14)) daca sirul sumelor partiale Bj = Ak converge n norma la ma-
k=0
tricea A, adica
kBj Ak 0, pentru j . (4.15)
Avnd n vedere ca (4.15) revine la convergenta pe componente, este usor de

vazut ca criteriul lui Cauchy de convergenta pentru serii numerice ramne
adevarat si n cazul seriilor de matrici. In particular, se mentine adevarat si
urmatorul criteriu de convergenta.

X
Propozitia 4.3 Daca seria de matrici Ak este majorata de o serie nu-
k=0

X
merica convergenta, adica kAk k ak , unde ak < +, atunci seria
k=0
X
Ak este convergenta.
k=0
Folosind notiunea de serie convergenta de matrici se pot defini diverse functii

de matrici. Astfel, daca f este o functie numerica analitica, avnd reprezentarea

X
f () = ak k , || < R
k=0
atunci, prin definitie,

X
f (A) := ak Ak , pentru kAk < R. (4.16)
k=0
Este clar, conform Propozitiei 4.2, ca seria (4.16) este convergenta pentru
kAk < R. In felul acesta se pot defini functiile de matrici exponentiale,
logaritmice, trigonometrice, etc. In particular, pentru x R exista functia

X
Ax Aj xj
e = (4.17)
j=0
j!

X
A fiind o matrice patrata oarecare. Cum seria numerica j /j! este con-
j=0
vergenta pentru orice R avem ca seria (4.17) este convergenta pentru
orice x R si orice matrice A de tipul n n.
Teorema 4.6 In cazul sistemelor de ecuatii diferentiale (4.4) cu coeficienti

constanti, un sistem fundamental de solutii este dat de matricea eAx . Mai
mult eAx = SA (x).
Demonstratie. Din teoremele clasice de analiza, rezulta ca seria (4.6) se

poate deriva termen cu termen si avem
d Ax
e = AeAx , xR
dx
deci eAx este un sistem fundamental de solutii pentru sistemul (4.4). Cum
eA0 = E = SA (0) si SA (x) este o matrice fundamentala de solutii avem
eAx = SA (x). 2
Observatie.
Este util sa mentionam ca
y(x) = eA(xx0 ) y0 = SA (x x0 )y0
verifica ecuatia (4.4) si conditia y(x0 ) = y0 . Mai mult

Z x
y(x) = eA(xx0 ) y0 + eA(xs) b(s)ds, x R
x0
verifica ecuatia y 0 = Ay + b si conditia y(x0 ) = y0 .

Daca n Teorema 4.6 am precizat forma unei matrici fundamentale de
solutii pentru un sistem diferential liniar cu coeficienti constanti, vom da n
cele ce urmeaza cteva moduri de construire a matricei fundamentale eAx .
Teorema 4.7 Are loc urmatoarea egalitate

Z
Ax 1
e = ex (E A)1 dx, x R (4.18)
2i
unde este un contur nchis si rectificabil din planul complex C continnd n

interiorul domeniului pe care l delimiteaza radacinile 1 , . . . , k ale ecuatiei
caracteristice det(E A) = 0.
Demonstratie. Sa notam cu Y (x) matricea definita de

Z 1
1
Y (x) = ex E A d, x R. (4.19)
2i
Pentru a demonstra (4.18) este suficient sa verificam relatiile
Y (0) = E, Y 0 (x) = AY (x), x R. (4.20)
Din (4.19) rezulta

Z
1
Y 0 (x) = ex (E A)1 d, x R.
2i
Tinnd seama de egalitatea evidenta
(E A)1 = A(E A)1 + E, C \ sp(A)
rezulta atunci
Z
1
Y 0 (x) = AY (x) + E ex d, x R.
2i
Z
Dar conform teoremei lui Cauchy ex dx = 0, deci Y (x) este o matricea de

solutii pentru ecuatia (4.4). Sa calculam Y (0). Pentru aceasta sa observam
ca are loc relatia

X
(E A)1 = 1 k Ak , pentru || > kAk, (4.21)
k=0
relatia ce se verifica cu usurinta plecnd de la definitia matricei inverse

(E A)1 . Intr-adevar, din criteriul de convergenta amintit mai sus,
rezulta cu usurinta ca seria din dreapta relatiei (4.21) este convergenta pen-
tru || > kAk. Pe de alta parte, un calcul elementar ne arata ca

X
1 (E A) k Ak = E,
k=0
de unde rezulta (4.21). Tinnd seama de formula (4.21) se obtine

Z Z
1 1 X
Y (0) = (E A)1 d = Ak k1 d. (4.22)
2i 2i k=0
Fara a restrnge generalitatea, putem presupune ca este un contur care

contine n interior discul { C; || kAk + } cu > 0. In caz con-
trar conturul se poate deforma nct sa contina acest disc. Din teorema
Cauchy rezulta ca valoarea integralei ramne neschimbata. Aceasta face posi-
bila integrarea termen cu termen a integralei (4.21). Sa observam ca avem
egalitatea Z Z Z 2
1 d = 1 d = i d = 2i (4.23)
||=r 0
si n mod asemanator
Z Z 2
k1 d = i rk eik d = 0. (4.24)
0
Din (4.22), (4.23) si (4.24) se obtine Y (0) = E. Cu aceasta teorema este
demonstrata. 2
Formula (4.19) poate fi utilizata pentru a da o teorema de structura pentru
matricea eAx . Notnd cu D() = det(E A), formula (4.19) se scrie sub
forma
Z Z
A 1 x A() 1 ex A()
e = e d = d
2i D() 2i ( 1 )m1 ( k )mk
unde am notat cu A() matricea complementilor algebrici ai matricei EA,
adica A() (E A) = D() E.
Din teorema reziduurilor rezulta atunci

k
X
eAx = R(j ) (4.25)
j=1
unde am notat cu R(j ) reziduul functiei matriceale ex A()/D() n polul

j . Pe de alta parte o formula bine cunoscuta ne da R(j ) sub forma
" #
1 dmj 1 ex A()( j )mj
R(j ) = = ej x Pj (x)
(mj 1)! dmj 1 D() =j
unde elementele matricei Pj (x) snt polinoame n x de grad cel mult mj 1

2
Observatie. Prin procedeul de mai sus, calculul matricei eAx se reduce la
operatii algebrice.
Exemplu. Sa se determine solutia generala a sistemului :
0
y = 2y1 y2 y3
1
y20 = 3y1 2y2 3y3 (4.26)

0
y3 = y1 + y2 + 2y3
Matricile A, E A pentru sistemul de mai sus snt

! !
2 1 1 2 1 1
A= 3 2 3 , E A = 3 2+ 3 .
1 1 2 1 1 2
Determinantul D() si matricea complementilor algebrici A() pentru matricea

(E A) snt D() = ( 1)2 si

2 1 1 1
A() = 3( 1) ( 1)( 3) 3(1 )
(1 ) 1 2 1
!
ex A() A(0) 1 1 1

R(0) = = = 3 3 3 .
( 1)2
=0 1 1 1 1

d ex A()( 1)2 d ex
R(1) = = A() =
d ( 1)2 =1 d =1
x 1 x
= e A()|=1 +
2
!
ex d 2 1 1
x
+ (A())|=1 = e 3 2 3 .
d 1 1 2
Deci ! !
1 1 1 2 1 1
Ax
e = 3 3 3 + 3 2 3 ex
1 1 1 1 1 2
!
2ex 1 1 ex 1 ex
= 3ex 3 3 2ex 3 3ex .
1 ex ex 1 2ex 1
O solutie generala a sistemului considerat este de forma
x ! !
2e 1 1 ex 1 ex c1
Ax
y(x) = e c = 3ex 3 3 2ex 3 3ex c2 .
1 ex ex 1 2ex 1 c3
Un alt mod de a calcula matricea eAx foloseste faptul ca daca C este

o matrice nesingulara si B = C 1 AC atunci eAx = CeBx C 1 , deci daca
stim sa calculam eBx atunci putem sa calculam eAx . Dar, este binecunoscut
faptul, ca exista C o matrice nesingulara astfel matricea B = C 1 AC sa
aiba forma canonica Jordan

J1
..
B= .
Js
unde J1 , . . . , J0 snt celule Jordan.
Din definitia exponentialei, rezulta cu usurinta ca

eJ1 x

Bx
eJ 2 x
e =
.. .

.
eJ s x
Orice celula Jordan J se reprezinta sub forma J = E + I, unde E si I se
scriu sub forma

1 0 0 1

1 0 1
E=
.. ,
I=
..

. . 1
0 1 0
adica Eii = 1 si Eij = 0 pentru i 6= j iar Ii,i+1 = 1 si Ii,j = 0 pentru j 6= i+1.
Se constata direct ca daca I are m linii si m coloane atunci I m = 0. Deducem

k Ck1 k1 Ck2 k2 . . . Ckm1 km+1

k
0 k Ck1 k1 . . . Cmm2 km+2

J =
.. .. .. ..

. . . .
0 0 0 ... k
apoi
x x2 xm1
1 ...
1! 2! (m 1)!
x xm2
X J k xk x
eJx = = 0 1 ... e .
k! 1! (m 2)!

k=0 .. .. ..
. . .
0 0 0 ... 1
Cu aceasta se obtine ca daca 1 , . . . , k snt valori proprii distincte de mul-

tiplicitate m1 , . . . , mk ale matricei A atunci
k
X
Ax
e = Pj (x)ej x
j=1
unde elementele matricei Pj (x) snt polinoame de grad cel mult mj 1. Prin
urmare, orice solutie a sistemului (4.4) este de forma
k
X
y(x) = pj (x)ej x
j=1
unde elementele vectorilor pj (x) snt polinoame n x de grad cel mult mj 1.

Intr-adevar, daca y este o solutie a sistemului (4.4) exista c Rn astfel ca
k
X k
X
y(x) = eAx c = (Pj (x)c)ej x = pj (x)ej x .
j=1 j=1
Exemplu : Consideram din nou sistemul (4.26) si determinam matricea eAx cu

tehnica prezentata mai sus.
Cum usor se poate constata (1, 3, 1)T este un vector propriu pentru valoarea pro-
prie = 0, iar (1, 1, 0)T , (1, 0, 1)T snt vectori proprii liniar independenti pentru
valoarea proprie = 1. Lund
!
1 1 1
C= 3 1 0
1 0 1
! !
1 1 1 0 0 0
1 1
obtinem C = 3 2 3 si C AC = 0 1 0 = B. Avem eAx =
1 1 2 0 0 1
! 0 ! !
1 1 1 e 0 0 1 1 1
CeBx C 1 = 3 1 0 0 ex 0 3 2 3 =
1 0 1 0 0 ex 1 1 2
x !
2e 1 1 ex 1 ex
x x x
= 3e 3 3 2e 3 3e .
1 ex ex 1 2ex 1
Solutia generala pentru sistemul (4.26) este data de
x ! !
2e 1 1 ex 1 ex c1
y(x) = eAx c = 3ex 3 3 2ex 3 3ex c2 .
1 ex ex 1 2ex 1 c3
Un alt procedeu de obtinere a unei matrici fundamentale de solutii se

bazeaza pe teorema urmatoare.
Teorema 4.8 Fie A Mn (R) si sistemul asociat matricei A. Fie sp(A)

spectrul matricei A ( adica multimea valorilor proprii ) si pentru fiecare
n sp() fie m multiplicitatea algebrica ( ordinul de multiplicitate al valorii
proprii ca radacina a polinomului caracteristic det(E A)).
1) Oricare ar fi R \ sp(A) exista Pj,k Rn astfel ca aplicatiile k

definite prin

mX
1
k (x) = Pj,k xj ex , x R, k = 1, . . . , m (4.27)
j=0
snt solutii liniar independente ale ecuatiei (4.4).

2) Oricare ar fi = + i sp(A) pentru care = m() > 0 exista
Pj,k C astfel nct aplicatiile k si k k = 1, . . . , m definite prin

mX
k 1
k (x) := Re ex Pj,k xj , x R
j=0
mX
(4.28)
k 1
k (x) := Im ex Pj,k xj , x R
j=0
snt solutii liniare independente ale ecuatiei (4.4).

3) Solutiile {k , sp(A), k = 1, . . . , m } din (4.27) si (4.28) constituie
un sistem fundamental de solutii ale sistemului (4.4).
4) Daca sp(A) si m = 1 atunci P0 este un vector propriu pentru .
Pentru demonstrarea acestei teoreme se poate consulta [44].

Utiliznd teorema de mai sus se obtine urmatorul algoritm pentru obtinerea
unei matrici fundamentale de solutii.
Pasul 1. Se determina spectrul sp(A), ca multimea radacinilor ecuatiei
caracteristice det(E A) = 0, pentru fiecare sp(A) se retine m =
ordinul de multiplicitate al valorii proprii .
Pasul 2. Pentru fiecare sp(A) R pentru care m = 1 se rezolva
sistemul
(A E)u = 0
si se alege u Rn \ {0} o solutie nenula a acestui sistem si se considera
(x) = u ex
drept solutie a ecuatiei (4.4) corespunzatoare valorii proprii .

Pasul 3. Pentru fiecare = + i sp(A), > 0, pentru care m = 1 se

rezolva n Cn sistemul algebric
(A E)u = 0
si se alege o solutie u Cn {0} a acestui sistem si retinem
(x) = Re(ex u ), (x) = Im(ex u )
drept solutii ce corespund valorilor proprii si .

Pasul 4. Pentru fiecare R sp(A), pentru care m = m > 1 se cauta
P0 , P1 , . . . , Pm1 Rn astfel ca

m1
X
(x) = ex Pj xj
j=0
sa fie solutie a ecuatiei (4.4); prin identificarea coeficientilor din identitatea

0 (x) = A(x) se obtin relatiile
(E A)Pm1 = 0, (E A)Pj = (j + 1)Pj+1 , j = m 2, . . . , 0
care se scrie sub forma echivalenta

1
(E A)m P0 = 0, Pj = (E A)j P0 , j = 0, . . . , m 1,
j!
se aleg m vectori liniari independenti P0,k Rn , k = 1, . . . , m care snt

solutiile ale ecuatiei (E A)m P0 = 0 si se definesc
1
Pj,k = (E A)j P0,k , j = 0, . . . , m 1, k = 1, . . . , m
j!
si se obtin
m1
X
k (x) = ex Pj,k xj , k = 1, . . . , m.
j=0
Pasul 5. Pentru = + i sp(A), > 0 pentru care m = m > 1, se

cauta P0 , P1 , . . . , Pm1 Cn astfel nct

m1
X
(x) := ex Pj xj
j=0
sa verifice identitarea 0 (x) = A(x). De aici prin identificarea coeficientilor

se obtin relatiile
(E A)Pm1 = 0, (E A)Pj = (j + 1)Pj+1 , j = m 2, . . . , 0,
care se scriu echivalemt

1
(E A)m P0 = 0, Pj = (E A)j P0 , j = 1, . . . , m 1.
j!
Se alege o baza {P0,k , k = 1, . . . , m} pentru Ker (E A)m , se definesc Pj,k

prin
1
Pj,k = (E A)j P0,k j = 1, . . . , m 1, k = 1, . . . , m
j!
si se obtin
m1
X
k (x) := Re ex Pj,k xj
j=0

m1
X
k (x) := Im ex Pj,k xj
j=0
drept solutii liniar independente corespunzatoare valorilor proprii si (cu

ordinul de multiplicare m = m = m > 1 ).
Pasul 6. Se renumeroteaza cele n solutii obtinute n pasii precedenti
{k , sp(A), k = 1, . . . , m } = {1 , . . . , n }
care constituie un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia (4.4).

Solutia generala se scrie sub forma
n
X
y(x) = ci i (x).
i=1
Exemplu : Sa se determine solutia generala a sistemului

0
y = 2y1 y2 y3
1
y20 = 3y1 2y2 3y3 (4.29)

0
y3 = y1 + y2 + 2y3
!
2 1 1
Matricea sistemului este A = 3 2 3 iar polinomul caracteristic D() =
1 1 2
det(E A) = ( 1)2 .
Radacinile ecuatiei caracteristice snt 1 = 0(m1 = 1), 2 = 1(m2 = 2). Se deter-

mina u R3 \ {0} solutie a ecuatiei (E A)u = 0, adica
(
2u1 u2 u3 = 0
3u1 2u2 3u3 = 0
u1 + u2 + 2u3 = 0
care are solutiile u2 = 3u1 , u3 = u1 , putem alege vectorul propriu u0 = (1, 3, 1)T
si solutia ce corespunde pentru 1 = 0 este data de 1 (x) = u0 e0x = (1, 3, 1)T .
Pentru valoarea dubla 2 = 1 cautam P0 , P1 R3 astfel ca (x) = ex (P0 + P1 x) sa
fie solutie pentru sistemul (4.29). Prin identificare se obtine AP1 = P1 , (E A)P0 =
P1 deci (E A)2 P0 = 0. Calculam
!
1 1 1
2
(E A) = 3 3 3
1 1 1
si determinam doua solutii liniar independente ale sistemului algebric
(E A)2 u = 0, adica
(
u1 + u2 + u3 =0
3u1 + 3u2 + 3u3 =0
u1 u2 2u3 =0
Doua solutii liniar independente snt P01 = (1, 1, 0)T , P02 = (1, 0, 1)T . Din relatia
P11 = (E A)P0 determinam
! ! !
1 1 1 1 0
1 1
P1 = (E A)P0 = 3 3 3 1 = 0
1 1 1 0 0
! ! !
1 1 1 1 0
P12 = (E A)P01 = 3 3 3 0 = 0
1 1 1 1 0
si retinem solutiile

12 (x) = ex P01 + P11 x = (1, 1, 0)T ex

22 (x) = ex P02 + P12 x = (1, 0, 1)T ex .
Am obtinut astfel sistemul fundamental de solutii
! ! !
1 1 1
x
1 (x) = 3 , 2 (x) = 1 e , 3 (x) = 0 ex ,
1 0 1
cu ajutorul careia solutia generala se scrie
y(x) = c1 1 (x) + c2 2 (x) + c3 3 (x)
sau pe componente
y1 (x) = c1 + c2 ex + c3 ex = c1 + (c2 + c3 )ex
y2 (x) = 3c1 + c2 ex
y3 (x) = c1 + c3 ex
cu c1 , c2 , c3 R.
Daca se determina matricea C astfel ca

(1 (0), 2 (0), 3 (0) C = E

atunci 1 (x), 2 (x), 3 (x) C este o noua matrice fundamentala de solutii ce este
egala cu SA (x) = eAx .
4.4 Proprietati ale zerourilor solutiilor sistemelor liniare
Vom considera n acest paragraf un sistem de forma
y 0 + a1 u + b1 z = 0, z 0 + a2 y + b2 z = 0 (4.30)
unde a1 , a2 , b1 , b2 C(I). 2
Teorema 4.9 Fie (y, z)t o solutie nenula a sistemului (4.30).

(i) Daca b1 (x) 6= 0, x I, atunci zerourile lui y snt simple si multimea
lor este finita.
(ii) Daca p2 (x) 6= 0, atunci zerourile lui z snt simple si multimea lor este
finita.
Demonstratie. Fie x0 I astfel ca y(x0 ) = 0, y 0 (x0 ) = 0. Din prima

ecuatie a sistemului (4.30) rezulta z(x0 ) = 0. Din unicitatea solutiei prob-
lemei Cauchy relativa la sistemul (4.30) rezulta ca (y, z) este solutia nula, o
contradictie. Analog se demonstreaza (ii).
Teorema 4.10 (M. Nicolescu) Fie ai , bi C[a, b] si b1 (x)a2 (x) < 0, pen-
tru x [a, b]. Daca (y, z) este o solutie nenula a sistemului (4.30), atunci
zerourile lui y si z se separa reciproc pe [a, b].
Demonstratie. Trebuie sa demonstram ca zerourile lui y si z snt simple,

snt izolate si ca ntre doua zerouri consecutive ale unei componente a solutiei
(y, z) cealalta componenta are un zerou si numai unul.
Primele doua afirmatii rezulta din teorema anterioara. Deci ramne sa
demonstram ca ntre doua zerouri consecutive ale lui y se afla cel putin
un zerou al lui z si ntre doua zerouri consecutive ale lui z se afla cel putin
un zerou pentru y. Fie (y, z) o solutie a sistemului (4.30). Prin schimbarea
de variabila
Z x Z x
u(x) = y(x) exp a1 (s)ds , v(x) = z(x) exp b2 (s)ds (4.31)
a a
se obtine sistemul
u0 + pv = 0, v 0 + qu = 0 (4.32)
Z x Z x
unde p(x) = b1 (x) exp a1 (s)ds , q(x) = a2 (x) exp b2 (s)ds . Se ob-
a a
serva ca multimea zerourilor lui y si u respectiv z, v coincid, iar p(x) 6= 0
daca si numai daca b1 (x) 6= 0 pentru orice x [a, b], q(x) 6= 0 daca si numai
daca a2 (x) 6= 0 pentru orice x [a, b]. Observam ca
W (x; u, v) = q(x)u2 (x) + p(x)v 2 (x) 6= 0 x [a, b].
Dar daca doua functii de clasa C 1 au proprietatea ca wronskianul lor nu

se anuleaza n nici un punct din I atunci zerourile lor se separa reciproc.
Pentru probarea acestui fapt se utilizeaza rationamentul din demonstrarea
teoremei de separare a lui Sturm ( Teorema 3.4 ).
1) Sa se formeze sistemul de ecuatii diferentiale de ordinul nti echivalent
cu ecuatiile diferentiale :
i) y (4) + x2 y = 0; ii) y 00 z = 0, x3 z 0 2y = 0.
2) Sa se integreze sistemele de ecuatii diferentiale:

2x (
y0 = y, y 0 = z,
1) 1 + x2 2)
z0 = z + y + x
z0 = y
x
3) Sa se construiasca sistemele de ecuatii diferentiale care admit urmatoarele

sisteme fundamentale de solutii
! ! ! !
e3x 0 cos 2x sin 2x
1) , ; 2) ,
0 e3x sin 2x cos 2x
4) Sa se integreze urmatoarele sisteme de ecuatii:

1) y10 = y1 + 4y2 , y20 = y1 + y2 ,
2) y10 + 3y1 + y2 = 0, y20 y1 + y2 = 0,
3) y10 = 2y1 y2 , y20 = y1 + 2y2
5) Sa se integreze urmatoarele sisteme de ecuatii:
( (
y 0 + z 0 = 2z y 00 4y 0 + 4y z =0
,
3y 0 + z 0 = y + 9z z 00 + 4z 0 + 4z 25y = 0
6) Sa se rezolve sistemul
dy 1
= Ay
dx x
7) Daca A este o matrice constanta pentru care valorile proprii au partile

reale negative, iar B : R+ Mn (R) este astfel nct
Z
kB(t)k2 dt < +
0
atunci toate solutiile sistemului
dy
= (A + B(x))y
dx
verifica o inegalitate de forma
|y(x)| keax |y(0)|, > 0.
8) Sa se determine solutiile problemei Cauchy

( (
y 0 = xy + (1 x2 )z y(0) = 1
,
z 0 = y xz z(0) = 0
folosind dezvoltarea n serie.

9) Fie ai , bi C(I) si (y1 , z1 ), (y2 , z2 ) solutii liniar independente ale sis-
temului
y 0 + a1 (x)y + b1 (x)z = 0, z 0 + a2 (x)y + b2 (x)z = 0 (4.33)
(i) Sa se arate ca daca b1 (x) 6= 0, x I atunci zerourile lui y1 si y2

se separa reciproc n orice interval finit [, ] I.
(ii) Sa se arate ca daca a2 (x) 6= 0, x I, atunci zerourile lui z1 si
z2 se separa reciproc n orice interval [, ] I.
Indicatie. Din faptul ca (y1 , z1 ), (y2 , z2 ) snt solutii ale sistemului
(4.33) rezulta

y y2 y y2 z z2 y y2
1 1 1 1
0 = b1 si 0 = a2
y1 y20 z1 z2 z1 z20 z1 z2
5. Probleme la limita pentru ecuatii diferentiale 123
5 Probleme la limita pentru ecuatii diferentiale

Daca n sectiunile anterioare am considerat problema Cauchy pentru o ecuatie
diferentiala ( sistem de ecuatii diferentiale ), n cele ce urmeaza vom con-
sidera o problema la limite pentru o ecuatie diferentiala ( sistem de ecuatii
diferentiale ).
5.1 Probleme la limite pentru ecuatii diferentiale liniare
Incepem cu o problema la limita pentru o ecuatie liniara de ordinul doi.

Fie
L(y) := py 00 + qy 0 + ry = f (5.1)
U1 (y) = 11 y(a) + 12 y 0 (a) + 11 y(b) + 12 y 0 (b) = 1
(5.2)
U2 (y) = 21 y(a) + 22 y 0 (a) + 21 y(b) + 22 y 0 (b) = 2
unde p, q, r, f C[a, b], ij , ij , i R si presupunem ca rangul matricei
!
11 12 11 12
21 22 21 22
este doi, iar p(x) 6= 0 pentru x [a, b].

Conditiile (5.2) se numesc conditii la limite, iar problema determinarii unei
functii y C 2 [a, b] care verifica ecuatia (5.1) si conditiile la limite (5.2) se
numeste problema la limite sau problema Sturm Liouville.
Daca 1 = 2 = 0 conditiile la limite (5.2) se numesc omogene iar daca n
plus f = 0 problema la limite se numeste omogena.
Atasam problemei (5.1) + (5.2) problema omogena corespunzatoare
L(y) = 0 (5.3)
U1 (y) = 0, U2 (y) = 0. (5.4)

Este usor de vazut ca problema (5.1) + (5.2) are cel mult o solutie daca si
numai daca problema omogena asociata (5.3) + (5.4) are numai solutia nula.
Daca consideram aplicatiile
L : C 2 [a, b] C[a, b]; y
7 L(y)
U1 : C 2 [a, b] R; y7 U1 (y)
U2 : C 2 [a, b] R; y 7 U2 (y)
atunci aceste aplicatii snt liniare si multimea solutiilor problemei (5.3) +

(5.4) este Ker (L)Ker (U1 )Ker (U2 ) si prin urmare formeaza un subspatiu
liniar al lui C 2 [a, b]. Unicitatea revine la faptul ca Ker (L) Ker (U1 )
Ker (U2 ) = {0}.
Cum Ker (L) este un spatiu liniar bidimensional, fiind format cu multimea
solutiilor unei ecuatii diferentiale liniare de ordinul doi, orice y Ker (L) se
scrie sub forma
y = C1 y1 + C2 y2
unde {y1 , y2 } formeaza un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia (5.3).
Impunnd conditia ca y sa apartina lui Ker (U1 ) Ker (U2 ) obtinem sistemul
(
C1 U1 (y1 ) + C2 U1 (y2 ) = 0
C1 U2 (y1 ) + C2 U2 (y2 ) = 0
a carei rezolvabilitate este caracterizata de rangul matricei

!
U1 (y1 ) U1 (y2 )
U (y) = .
U2 (y1 ) U2 (y2 )
Daca {y1 , y2 } este un alt sistem fundamental de solutii si T este o aplicatie

liniara nesingulara atunci U (y) = T U (y) si deci rangul lui U nu depinde de
alegerea bazei lui Ker (L). Din acest motiv rangul matricei U se numeste
rangul problemei la limite.
Pentru a pune n evidenta varietatea situatiilor ce se pot ivi n legatura
cu rezolvabilitatea problemei (5.3) + (5.4) dam n cele ce urmeaza cteva
exemple.
Exemple :
1) Sa se determine o functie y de clasa C 2 pe [a, b] astfel ca
y 00 = 0, y(a) = , y() = 0. (5.5)
Multimea tuturor solutiilor ecuatiei y 00 = 0 este data de
y(x) = C1 x + C2 , C1 , C2 R.
Deci rezolvarea problemei (5.5) revine la determinarea constantelor C1 si C2 astfel
nct sa aiba loc conditiile la capete. Rezulta astfel ca problema (5.5) are o solutie
si numai una
bx xa
y(x) = + .
ba ba
2) Daca f C[a, b], sa se determine o functie y C 2 [a, b] astfel ca
y 00 = f, y(a) = 0, y(b) = 0. (5.6)
Cum solutia ecuatiei y 00 = f este data de
Z x
y(x) = C1 x + C2 + (x s)f (s)ds, C1 , C2 R
a
rezolvarea problemei (5.6) revine la determinarea constantelor C1 si C2 astfel nct

sa fie verificate si conditiile la limite (capete). Rezulta astfel ca problema (5.6) are
o solutie si numai una data de
Z b
y(x) = G(x, s)f (s)ds
a
unde
(s a)(b x)

daca s x
(b a)
G(x, s) = (5.7)
(x a)(b s)

daca s x
(b a)
3) Pentru f C[a, b] si , R sa se determine o functie y C 2 [a, b] astfel ca
y 00 = f, y(a) = , y(b) = . (5.8)
Se verifica cu usurinta ca singura solutie a problemei (5.8) este data de

Z b
bx xa
y(x) = + G(x, s)f (s)ds (5.9)
ba ba a
unde G este functia definita n (5.7).

4) Sa se determimine solutia problemei
y 00 y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0. (5.10)
Solutia generala a ecuatiei diferentiale y 00 y = 0 este y = C1 ex + C2 ex . Impunnd

conditiile la limite (capete) obtinem C1 = C2 = 0. Deci problema (5.10) admite
numai solutia nula.
5) Sa se determine y C 2 [0, ] solutie pentru problema
y 00 + y = 0, y(0) = 0, y() = 0 (5.11)
Solutia generala a ecuatiei diferentiale y 00 +y = 0 este data y(x) = C1 cos x+C2 sin x.
Impunnd conditiile la limita (capete) obtinem ca y = C2 sin x este o solutie a
problemei (5.11) oricare ar fi C2 R. Prin urmare multimea solutiilor formeaza un
subspatiu liniar unidimensional al lui C 2 [0, ].
6) Sa se determine functiile de clasa C 2 [0, 2] solutii ale problemei
y 00 + y = 0, y(0) y(2) = 0, y 0 (0) y 0 (2) = 0. (5.12)
Solutia generala a ecuatiei diferentiale y 00 + y = 0 este data de
y = C1 cos x + C2 sin x, C 1 , C2 R
Orice functie y de forma de mai sus verifica conditiile la limite (capete), deci
multimea solutiilor problemei (5.12) formeaza un subspatiu bidimensional al lui
C 2 [0, 2].
Sa trecem acum la studiul rezolvabilitatii problemei la limite (5.1) + (5.2).

Daca rangul problemei (5.1) + (5.2) este doi, atunci restrictia lui L la
Ker (U1 )Ker (U2 ) este injectiva si deci, putem sa vorbim de aplicatia inversa
a aplicatiei
L : Ker (U1 ) Ker (U2 ) C[a, b].
Vom construi pe L1 si vom vedea ca L1 este un operator integral iar

nucleul acestui operator se va numi functia lui Green a problemei la limite
date.
Functia lui Green
Prin functia lui Green a problemei (5.1) + (5.2) ntelegem o functie
G : [a, b] [a, b] R; (x, s) 7 G(x, s)
ce satisface urmatoarele conditii:

(i) G C([a, b] [a, b]);
(ii) Pentru orice s [a, b] functia x G(x, s) este clasa C 2 pe multimea
[a, s) (s, b] si
G G 1
(s+, s) (s, s) = ,
x x p(s)
(iii) Functia x G(x, s) este solutie a ecuatiei L(y) = 0 pe multimea

[a, s)(s, b] si satisface conditiile liniare si omogene U1 (u) = U2 (y) = 0.
Teorema 5.1 Daca problema la limite omogena de rang doi (5.3) + (5.4)
are numai solutia nula, adica Ker (L) Ker (U1 ) Ker (U2 ) = {0}, atunci
functia lui Green exista si este unica.
Demonstratie. Fie y1 si y2 un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia

L(y) = 0. Din definitia functiei Green rezulta ca trebuie sa avem
(
a1 y1 (x) + a2 y2 (x) pentru a x < s b
G(x, s) = .
b1 y1 (x) + b2 y2 (x) pentru a s < x b
Din conditiile (i) si (ii) obtinem

1
C1 y1 (s) + C2 y2 (s) = 0, C1 y10 (s) + C2 y20 (s) = (5.13)
p(s)
unde Ci = bi ai , i = 1, 2. Deci C1 si C2 snt determinate n mod unic,

deoarece determinantul sistemului (5.13) este wronskianul sistemului funda-
mental de solutii {y1 , y2 } ale ecuatiei L(y) = 0. Pentru determinarea lui ai ,
bi folosim proprietatea (iii). Din U1 (G(, s)) = 0 si U2 (G(, s)) = 0 obtinem
b1 U1 (y1 ) + b2 U1 (y2 ) = C1 [11 y1 (a) + 12 y10 (a)] + C2 [11 y2 (a) + 12 y20 (a)]
b1 U2 (y1 ) + b2 U2 (y2 ) = C1 [21 y1 (a) + 22 y10 (a)] + C2 [21 y2 (a) + 22 y20 (a)]
(5.14)
Intr-adevar, din 0 = U1 (G(, s)) avem

0 = 11 G(a, s) + 12 G(a, s) + 11 G(b, s) + 12 G(b, s)
x x
= 11 (a1 y1 (a) + a2 y2 (a)) + 12 (a1 y10 (a) + a2 y20 (a))
+11 (b1 y1 (b) + b2 y2 (b)) + 12 (b1 y10 (b) + b2 y20 (b))
= 11 [(b1 C1 )y1 (a) + (b2 C2 )y2 (a)]
+12 [(b1 C1 )y10 (a) + (b2 C2 )y20 (a)]
+11 [b1 y1 (B) + a2 y2 (b)] + 12 [b1 y10 (b) + b2 y20 (b)]
= b1 [11 y1 (a) + 12 y10 (a) + 11 y1 (b) + 12 y20 (b)]
+b2 [11 y2 (a) + 12 y20 (a) + 11 y2 (b) + 12 y20 (b)]
C1 [11 y1 (a) + 12 y10 (a)] C2 [11 y2 (a) + 12 y20 (a)]
= b1 U1 (y1 ) + b2 U1 (y2 ) C1 [11 y1 (a) + 12 y10 (a)]
C2 [11 y2 (a) + 12 y20 (a)]
de unde prima ecuatie a sistemului (5.14). Din U2 (G(, s)) = 0 se obtine, n
mod analog, cea de a doua ecuatie a sistemului (5.14).
Din sistemul (5.13) se determina n mod unic {C1 , C2 } iar din sistemul (5.14)
se determina n mod unic {b1 , b2 } si cum ai = bi Ci , rezulta ca se determina
n mod unic {a1 , a2 }. In felul acesta s-a determinat n mod unic G(x, s). 2
Teorema 5.2 Daca problema omogena are numai solutie nula, atunci prob-
lema la limite
L(y) = f (5.15)
U1 (y) = 0, U2 (y) = 0 (5.16)
are o solutie si numai una pentru orice f [a, b]. Mai mult solutia este data
de Z b
y(x) = G(x, s)f (s)ds (5.17)
a
unde G este functia Green a problemei (5.15) + (5.16).
Demonstratie. Vom demonstra ca functia y definita de (5.17) este solutie

a problemei (5.15) + (5.16). Va trebui sa calculam derivatele lui y. Scriem
Z x Z b
y(x) = G(x, s)f (s)ds G(x, s)f (s)ds
a x
si derivam tinnd seama de conditia (i) din definitia functiei Green. Obtinem
Z x
G
y 0 (x) = (x, s)f (s)ds G(x+, x)f (x)
Z b a x Z b
G G
(x, s)f (s)ds + G(x, x)f (x) = (x, s)f (s)ds.
a x a x
Scriind pe y 0 (x) sub forma
Z x Z b
0 G G
y (x) = (x, s)f (s)ds (x, s)f (s)ds
a x x x
si tinnd seama de conditia (ii) din definitia functiei lui Green, obtinem
Z x 2
G G
y 00 (x) = (x, s)f (s)dx
(x+, x)f (x)
Z b a2 x2 x
G G
2
(x, s)f (s)ds + (x, x)f (x) = .
aZ x x
b 2G 1
= 2
(x, s)f (s)ds + f (x)
a x p(x)
Inlocuind n ecuatia (5.15) se constata ca functia y definita de (5.17) este

solutie a (5.14). Cum functia G(, s) verifica conditiile la capete obtinem ca
si functia y verifica conditiile la capete.
Prin urmare, L1 , aplicatia inversa a restrictiei lui L la Ker (U1 ) Ker (U2 )
este L1 : C[a, b] C 2 [a, b], f L1 f si este definita prin
Z b
(L1 f )(x) = G(x, s)f (s)ds.
a
Remarca 5.1 Daca problema omogena de rangul doi are numai solutia
nula, atunci pentru orice f C[a, b], 1 , 1 R problema
L(y) = f, U1 (y) = 1 , U2 (y) = 2
are o solutie si numai una. Mai mult, solutia este data de
Z b
y(x) = G(x, s)f (s)ds + g(x), x [a, b]
a
unde G este functia Green pentru problema (5.3) + (5.4) iar g este un
element din Ker (L) care verifica conditiile U1 (g) = 1 , U2 (g) = 2 .
Daca y1 si y2 este un sistem fundamental de solutii pentru ecuatii L(y) = 0

atunci orice element din Ker (L) este de forma y = C1 y2 + C2 y2 . Conditiile
la capete devin
C1 U1 (y1 ) + C2 U1 (y2 ) = 1 , C1 U2 (y1 ) + C2 U2 (y2 ) = 2 .
Deoarece problema la limita este de rangul doi matricea
!
U1 (y1 ) U2 (y2 )
U (y) =
U2 (y1 ) U2 (y2 )
este nesingulara si deci se poate determina n mod unic C1 si C2 din sistemul

de mai sus.
Probleme la limita pentru ecuatii diferentiale liniare de ordin n
Rezultatele prezentate anterior se pot extinde la orice ecuatie diferentiala

liniara de ordin n > 2; astfel, daca L este operatorul diferential
n
X
L(y) := aj (x)y (j) (5.18)
j=0
conditiile la limita vor fi de forma

U (y) = (5.19)
unde U (y) = [U1 (y), , Um (y)]t iar
n1
X
Uj (y) = [jk y (k) (a) + jk y (k) (b)], j = 1, , m
k=0
unde m este rangul matricei (jk , jk )j,k iar = (1 , , m )t .
Exista probleme la limite care pot sa nu admita solutii, de exemplu ecuatia diferentiala
y 000 = 0 nu admite solutii care sa verifice conditiile y(0) = 0, y(1) = 1, y 0 (0)+y 0 (1) =
1, deoarece scriind solutia generala a ecuatiei, adica y(x) = Ax2 +Bx+C, se gaseste
C = 0 si sistemul incompatibil A + B = 1, 2A + 2B = 1.
Se pot determina usor conditiile de compatibilitate a problemei la limite
L(y) = f, U (y) = ,
daca se cunoaste solutia generala a ecuatiei Ly = f ; scriind
n
X
y= Cj yj + y
j=1
vor trebui determinate constantele C1 , Cn pentru a se verifica conditiile

la limita U (y) = , ceea ce este echivalent cu rezolvarea sistemului liniar
n
X
Cj U (yj ) + U (y) =
j=1
format cu m ecuatia cu n necunoscute. Acest sistem va fi compatibil daca

si numai daca matricele

U1 (y1 ) U1 (y) U1 (y1 ) U1 (yn ) U1 (y) 1

,
Um (y1 ) Um (yn ) Um (y1 ) Um (ym ) Um (y) m
au acelasi rang; daca r este acest rang atunci problema la limita omogena
L(y) = 0, U (y) = 0
admite exact n r solutii liniar independente .

Problema la limita omogena va avea mereu solutii nenule daca m < n; daca
m = n vor exista solutii nenule numai daca matricea (Uj (yk )) este singulara,
iar daca m > n, n general nu snt solutii nenule.
In particular, n cazul n = m are loc, urmatoarea alternativa daca problema
la limita omogena admite numai solutia nula, atunci problema la limita
neomogena admite numai o singura solutie.
Solutii fundamentale si functii Green
Propozitia 5.1 Daca L este un operator diferentiar liniar definit prin

n
X
L(y) = aj (x)y (j)
j=0
unde aj C[a, b], an (x) 6= 0 x [a, b] iar y1 , , yn este un sistem

fundamental de solutii pentru ecuatia L(y) = 0, atunci functia k : [a, b]
[a, b] R definita prin

y1 (s) yn (s)

y10 (s) yn0 (s)
sgn (x s) .. ..

k(x, s) = . .
2an (s)w(s) n2
(s)
(n2)
y1 (s) yn
y (x) yn (x)
1
unde sgn (x s) = 1 deci x > s, sgn (x s) = 1 daca x < s iar w este

wronskianul solutiilor y1 , , yn , are urmatoarele proprietati :
(i) n fiecare din triunghiurile a x < s b si a s < x b derivatele

partiale n raport cu x pna la n inclusiv snt functii continue n ambele
variabile;
(ii) n fiecare din triunghiurile amintite, avem Lk(x, s) = 0 (s fiind consi-
derat parametru );
(iii) n patratul [a, b] [a, b], k este functia de clasa C n2
(iv) daca a < s < b atunci
n1 k n1 k 1
(s+, s) (s, s) =
xn1 xn1 an (s)
k n2 k
(v) k(s, s) = 0, (s, s) = 0, , n2 (s, s) = 0.
x x
Demonstratie. Tinnd seama ca y1 , , yn formeaza un sistem fundamental

de solutii pentru ecuatia L(u) = 0 se obtine cu usurinta ca functia k are
proprietatile (i) - (v) . 2
O functie g : [a, b] [a, b] R ce are proprietatile (i) - (iv) se numeste
solutie fundamentala pentru operatorul liniar L. Daca y1 , , yn este un
sistem fundamental de solutii pentru ecuatia L(y) = 0 atunci orice solutie
fundamentala g pentru operatorul L este de forma
g(x, s) = k(x, s) + c1 (s)y1 (x) + + cn (s)yn (x). (5.20)
Daca n egalitatea (5.20) se determina functiile c1 , , cn astfel nct sa se

verifice ca functie de x si conditiile la limita U (g) = 0 atunci aceasta solutie
fundamentala se numeste functie Green a problemei la limita U (y) = 0,
atasata operatorului L si se noteaza prin G. 2
Teorema 5.3 Daca problema la limita omogena are numai solutia nula
atunci problema la limita
L(y) = f, U (y) = 0
are o solutie si numai una pentru orice f C[a, b]. Mai mult solutia este
data de Z b
y(x) = G(x, s)f (s)ds.
a
Demonstratie. Construim functia G n felul urmator

(
c1 (s)y1 (x) + + cn (s)yn (x) daca a x s b
G(x, s) =
d1 (s)y1 (x) + + dn (s)yn (x) daca a x s b
parametrii c1 , , cn , d1 , , dn determinndu-i din conditile verificate de

functia Green. Conditiile de continuitate si saltul derivatei de ordinul n 1
conduc la sistemul
n
X (k)

bj (s)yj (s) = 0, k = 0, 1, , n 2

j=1
Xn (5.21)

(n1) 1

bj (s)yj (s) =
j=1
an (s)
unde bj = dj cj . Cum y1 , , yn este un sistem fundamental de solutii, are

wronskianul w(s) nenul si deci b1 , , bn se determina n mod unic. Scriind
conditiile la limita U (y) sub forma
U (y) = U a (y) + U b (y)
n U a intrnd numai termenii calculati n x = a iar n U b termenii calculati

n x = b, conditiile la limita U (G) = 0 se vor scrie
n
X n
X
cj ()U a (yj ) + dj ()U b (yj ) = 0.
j=1 j=1
din care se determina c1 , , cn sau d1 , , dn , Intr-adevar, di = bi + ci , deci

sistemul de mai sus devine
n
X n
X
cj (s)U (yj ) + bi (s)U b (yj ) = 0 (5.22)
j=1 j=1
de unde se determina c1 (s), . . . , cn (s) si apoi d1 (s), . . . , dn (s). Functia

Z b
y(x) = G(x, s)f (s)ds
a
este solutie a problemei la limita date.
5.2 Probleme la limite neliniare
In acest paragraf ne propunem sa studiem rezolvabilitatea unor probleme la

limita neliniare. Consideram pentru nceput problema locala
y 00 = f (x, y) (5.23)
y(a) = , y(b) = (5.24)

unde f C([a, b] Rn , Rn ).
Presupunem ca C 2 ([a, b], Rn ) este solutie a problemei (5.23) + (5.24),

adica
00 (x) = f (x, )), x [a, b], (5.25)
(a) = , (b) = . (5.26)

Consideram urmatoarea problema bilocala
y 00 = f (x, (x)) (5.27)
y(a) = , y(b) = . (5.28)

Am vazut n unul din exemplele anterioare ca aceasta problema are o solutie
unica si anume
Z b
bx xa
y(x) = G(x, s)f (s, (s))ds + + (5.29)
a bx ba
unde

(s a)(b x)
daca s x
G(x, s) = ba (5.30)

(x a)(b s)
daca s x
ba
Dar functia este solutie a problemei (5.25) + (5.26), deci y definit de (5.29)
este egala cu . In acest mod am aratat ca y este solutie a ecuatiei integrale
Fredholm
Z b
bx xa
y(x) = G(x, s)f (s, y(s))ds + + . (5.31)
a ba ba
Reciproc, daca y C([a, b], Rn ) este o solutie a ecuatiei (5.31) atunci y

C 2 ([a, b], Rn ) este solutie a problemei (5.23) + (5.24).
In acest mod am aratat urmatorul rezultat.
Propozitia 5.2 Problema bilocala (5.23) + (5.24) este echivalenta cu ecuatia

integrala (5.31).
Daca n locul conditiilor la limita (5.24) consideram conditiile la limita
U1 (y) = 1 , U2 (y) = 2 (5.32)
unde Ui (y) = i1 y(a) + i2 y 0 (a) + i1 y(b) + i2 y 0 (b) atunci avem urmatorul

rezultat.
Propozitia 5.3 Daca problema la limita are rangul doi, iar G este functia
lui Green pentru problema la limita
y 00 = , U1 (y) = 0, U2 (y) = 0
atunci problema bilocala (5.23) + (5.32) este echivalenta cu ecuatia integrala
Z b
y(x) = G(x, s)f (s, y(s))ds + h(x) (5.33)
a
unde h este o solutie a problemei

y 00 = 0, U1 (y) = 1 , U2 (y) = 2 .
De asemenea se poate demonstra urmatorul rezultat
Propozitia 5.4 Daca problema

y 00 = g, U1 (y) = 0, U2 (y) = 0 (5.34)
are solutie unica pentru g C([a, b], Rn ) solutie ce se reprezinta sub forma
Z b
y(x) = G(x, s)g(s)ds
a
atunci problema bilocala

y 00 = f (x, y, y 0 ), U1 (y) = 0, U2 (y) = 0
este echivalenta cu ecuatia integrodiferentiala
Z b
y(x) = G(x, s)f (s, y(s), y 0 (s))ds (5.35)
a
Exemple :
1) Sa se determine o ecuatie integrodiferentiala echivalenta cu problema
y 00 3y 0 + y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0.
Cum solutia problemei y 00 = g, y(0) = 0, y(1) = 0 este data de
Z 1
y(x) = G(x, s)g(s)ds
0
unde (
s(1 x) daca s x
G(x, s) =
x(1 s) daca s x
obtinem ca ecuatia integrodiferentiala echivalenta cu problema data este
Z 1
y(x) = G(x, s)[3y 0 (s) y(s)]ds.
0
Sisteme integrale de tip Fredholm
In paragraful anterior am constatat ca o problema la limita este echivalenta

cu o ecuatie integrala de tip Fredholm. Acesta este motivul pentru care ne
ocupam de studiul acestor tipuri de ecuatii integrale.
Consideram urmatorul sistem de ecuatii de tip Fredholm
Z b
y(x) = K(x, s, y(s))ds + g(x), x [a, b] (5.36)
a
unde
K C([a, b] [a, b] J, Rn ), g C([a, b], Rn , J Rn .
Relativ la sistemul (5.36) avem urmatorul rezultat de existenta si unicitate.
Teorema 5.4 Presupunem ca

(i) K C([a, b] [a, b] Rn , Rn ) si g C([a, b], Rn );
(ii) exista LK > 0 astfel nct
kK(x, s, u) K(x, s, v)kRn LK ku vkRn
pentru orice x, s [a, b] si u, v Rn .

(iii) LK (b a) < 1.
In aceste conditii sistemul de ecuatii integrale (5.36) are n C([a, b], Rn ) o

solutie si numai una, solutie ce este limita sirului {yk } definit prin
Z b
n
y0 C([a, b], R ), yk (x) = K(x, s, yk1 (s))ds + g(x), x [a, b]
a
pentru k 1
Demonstratie. Fie C([0, b], Rn ) nzestrat cu norma Cebsev, adica
kukC = max max |ui (x)|.

1in x[a,b]
Evident C([a, b], Rn ) nzestrat cu norma k kC este un spatiu Banach. Con-

sideram operatorul :
A : C([a, b], Rn ) C([a, b], Rn
definit prin
Z b
(Ay)(x) = K(x, s, y(s))ds + g(x).
a
Pe baza conditiei (i) operatorul A este corect definit. Multimea solutiilor

sistemului (5.35) coincide cu multimea punctelor fixe pentru operatorul A.
Verificam ca A este un operator Lipschitz. Intr-adevar,
Z b
k(Ay)(x) (Az)(z)kRn = k [K(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))]dsk
a
Z b
kK(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))kds
a
Z b
LK ky(s) z(s)kds LK (b a)ky zkC
a
pentru orice y, z C([a, b], Rn ) si x [a, b]. De aici obtinem
kAy AzkC LK (b a)ky zkC , y, z C([a, b], Rn ).
Am aratat ca daca functia K are o constanta Lipschitz LK atunci o constanta

Lipschitz a operatorului A este LA = LK (b a). Din conditia (iii) rezulta
ca operatorul integral Fredholm A este o contractie. 2

(i) K C([a, b] [a, b] J, Rn ), J Rn compact si g C([a, b], Rn ;
(ii) exista LK > 0 astfel nct
kK(x, s, u) K(x, s, v)kRn LK ku vkRn
pentru orice x, s [a, b] si orice u, v J;

(iii) MK (b a) r, unde numerele MK si r snt astfel nct
kK(x, s, ukRn MK , x, s [a, b], u J
si y B(g, r) = {f C([a, b], Rn ); kf gkC r} implica y(x) J

pentru orice x [a, b]
(iv) LK (b a) < 1.
In aceste conditii, n bila nchisa B(g, r) sistemul (5.36) are o solutie si

numai una, solutie ce se obtine ca limita oricarui sir {yk } definit prin:
Z b
y0 B (g; r), yk (x) = K(x, s, yk1 (s))ds + g(x), x [a, b].
a
Demonstratie. Consideran operatorul A : B(g, r) C([a, b], Rn ) definit

prin
Z b
(Ay)(x) = K(x, s, y(s))ds + g(x), x [a, b].
a
Conditia (iii) ne asigura ca B(g, r) este o submultime invarianta pentru

operatorul A, adica A(B(g, r)) B(g, r). Intr-adevar, din
Z b
k(Ay)(x) g(x)kRn = k K(x, s, y(s))dsk
a
Z b
kK(x, s, y(s))kRn ds MK (b a) r
a
rezulta ca kAy gkC r. Putem sa consideram operatorul
A : (B(g, r), dkkC ) (B(g, r), dkkC )
unde d este distanta generata de norma Cebsev k kC , adica d(u, v) =

ku vkC .
Operatorul A, astfel definit, este o contractie deoarece pentru orice y si z
din B(g, r) avem
Z b
k(Ay)(x) (Az)(x)kRn = k [K(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))]dskRn
a
Z b
kK(x, s, y(s)) K(x, s, z(s))kRn ds
a
Z b
LK ky(s) z(s)kRn ds LK (b a)ky zkC
a
deci
kAy Azk LK (b a)ky zk, y, z B(g, r)
adica d(Ay, Az) LK (b a)d(y, z). Prin urmare, A este o contradictie
pe un spatiu metric complet, deci are un punct fix. Acest punct fix din
B(g, r) care este solutie a ecuatiei integrale (5.36) se poate obtine cu ajutorul
metodei aproximatiilor succesive. 2
In ce priveste studiul dependentei solutiei sistemului (5.36) n functie de K
si g consideram sistemul integral perturbat
Z b
z(x) = H(x, s, z(s))ds + h(x), (5.37)
a

(i) sistemul (5.36) satisface conditiile din Teorema 5.4 si notam cu y
unica solutie a acestui sistem;
(ii) H C([a, b] [a, b] Rn , Rn ) si h C([a, b], Rn )
(iii) kK(x, s, u) H(x, s, u)kRn 1 , x, s [a, b], u Rn si
kg(x) h(x)kRn 2 , x [a, b]
In aceste conditii, daca z este o solutie a sistemului (5.37), atunci

1 (b a) + 2
ky z k (5.38)
1 LK (b a)
Demonstratie. Consideram operatorul A ce apare n demonstrarea Teore-

mei 5.4. Fie B : C([a, b], Rn ) C([a, b], Rn ) definit prin
Z b
(Bz)(x) = H(x, s, z(s))ds + h(x), x [a, b].
a
Din conditia (iii) avem ca
kA(y) B(y)k 1 (b a) + 2 .
Dar
ky z k = kAy Bz k kAy Az k + kAz Bz k
LK (b a)ky z k + 1 (b a) + 2
deci
1 (b a) + 2
ky z k
1 LK (b a)
2
Sa aplicam rezultatele de mai sus pentru demonstrarea existentei si unicitatii
solutiei bilocale (5.23) + (5.32).
Dupa cum am vazut aceasta problema este echivalenta cu o ecuatie integrala
de forma Z b
y(x) = G(x, s)f (s, y(s))ds + g(x) (5.39)
a
unde G este functia lui Green pentru problema L(y) = 0, U (y) = 0, iar
g este o solutie a problemei bilocale L(y) = 0, U (g) = . Se observa, cu
usurinta, ca daca f este o functie Lipschitz n raport cu y atunci si functia
Gf este Lipschitz n raport cu y. Vom nota cu LGf o constanta Lipschitz
pentru operatorul Gf . Aplicnd pentru ecuatia (5.39) teoremele de existenta
si unicitate, stabilite mai sus, obtinem urmatoarele rezultate.

(i) f C([a, b] Rn , Rn );
(ii) f este Lipschitz n raport cu al doilea argument, adica
kf (u, u) f (x, v)kRn Lf ku vk, u, v Rn
(iii) LGf (b a) < 1
In aceste conditii n C([a, b]Rn , Rn ) problema (5.23) + (5.32) are o solutie

unica.
Demonstratie. Din faptul ca f este lipschitziana n y rezulta ca functia

Gf este lipschitziana n y deci pentru ecuatia integrala (5.39) putem aplica
Teorema 5.4 de existenta si unicitate si rezulta ca ecuatia integrala (5.39)
are solutie unica deci problema la limita (5.23) + (5.32) are o solutie unica.

(i) f C([a, b] J, Rn si y B(0, r) y(x) J, pentru orice x [a, b].
(ii) f este o functie lipschitziana n raport cu al doilea argument;
(iii) LGf (b a) < 1
(iv) MGf (b a) r
In aceste conditii n bila nchisa B(0, r) din C([a, b), Rn ), problema bilocala
L(y) = f (x, y) , U (y) = 0 are o solutie si numai una.
Alaturi de problema locala bilocala (5.23) + (5.24) sa consideram problema

bilocala
z 00 = g(x, z) (5.40)
z(a) = 0, z(b) = 0 (5.41)
In conditii de continuitate asupra lui g problema (5.40) + (5.41) este echiva-
lenta cu ecuatia integrala
Z b
z(x) = G(x, s)g(s, z(s))ds.
a
Din teorema de dependenta obtinem urmatorul rezultat.
Teorema 5.9 Presupunem ca :

(i) problema bilocala, y 00 = f (x, y), y(a) = 0, y(b) = 0, satisface conditiile
din Teorema 5.4 si notam cu y unica solutie a acestei probleme:
(ii) g C([a, b] Rn , Rn
(iii) G(x, s)|f (x, u) g(x, u)| < n, s [a, b], x Rn
In aceste conditii, daca z este solutie a problemei (5.40) + (5.41), atunci

(b a)
ky z k .
1 LGf (b a)
Observatii Aplicnd direct principiul contractiilor pentru ecuatiile integrale

(5.39) se observa ca:
(a) conditia (iii) din Teorema 5.4 si Teorema 5.4 se poate nlocui cu conditia
Z b
Lf max G(x, s) < 1
x[a,b] a
(b) conditia (iv) din Teorema 5.5 se poate nlocui cu conditia

Z b
(b a)3
Mf max G(x, s)ds = Mf r.
x[a,b] a 8
1) Sa se determine rangul urmatoarelor probleme la limita :
1) y 00 3y 0 + y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0
2) y 00 + y = 0, y(0) = 0, y(1) = 0
3) y 00 + y = 0, y(0) = 0, y() = 0
4) y 00 + y = 0, y(0) y(2) = 0, y 0 (0) y 0 (2) = 0.
2) Sa considera problema bilocala
y 00 = x2 y 2 + 1, y(0) = 0, y() = 0,
Sa se determine o ecuatie integrala echivalenta cu problema bilocala de

mai sus si sa se studieze rezolvabilitatea problemei integrale obtinute.
3) Sa se determine functia Green pentru operatorul L(y) := y 00 + a2 y si

conditiile la capete y(0) = 0, y(1) = 0.
4) Sa se arate ca G definita prin
s x
x ln a + 1 s ln a + 1
G(x, s) = xs ln( ) daca x < s si xs ln( ) daca
a a+1 a a+1
ln ln
a a
x s. este o functie Green pentru operatorul L(y) := 4x2 y 00 + y si
conditiile la capete y(a) = 0, y(a + 1) = 0, a > 0.
Capitolul 4
Functii speciale
Capitolul de fata este destinat prezentarii unor functii speciale ce apar n

studiul ecuatiilor cu derivate partiale. Functiile pe care le vom studia verifica
o ecuatie diferentiala de forma:
w00 + p(z) w0 + q(z) w = 0
n care p si q pot fi functii cu singularitati n anumite puncte. Pentru nceput

vom studia solutiile ecuatiei de mai sus cnd coeficientii p si q admit singu-
laritati de tip pol.
Un paragraf este destinat studiului ecuatiei diferentiale de ordinul doi cu trei
puncte singulare regulate si anume se studiaza ecuatia lui Gauss
z(1 z) w00 + [c (1 + a + b)z] w0 ab w = 0
si seria hipergeometrica. Tot n acest paragraf se studiaza ecuatia lui Kum-

mer
z w00 + (c z) w0 a w = 0
si seria hipergeometrica degenerata.
Un paragraf este destinat studiului ecuatiei lui Bassel
z 2 w00 + z w0 + (z 2 2 ) w = 0
Snt prezentate cteva rezultate referitoare la functiile Bassel de speta nti,

functiile Neumann sau functiile Bassel de speta doua, functiile Hankel sau
functiile Bassel de speta treia, functiile Bassel cu argument modificat, etc..
Toate aceste functii intervin n studiul unor probleme concrete, ca de exem-
plu, calcularea temperaturii ntr-o placa sau ntr-un cilindru circular, gasirea
potentialului cmpului electrostatic n cazul sistemelor de electrozi cu sime-
trie cilindrica.
141
142 Cap. 4. Functii speciale
Ultimul paragraf al acestui capitol este destinat studiului polinoamelor or-

togonale. Se studiaza proprietatile generale ale polinoamelor ortogonale,
apoi snt particularizate aceste rezultate pentru polinoame Legendre, Her-
mite, Laguerre precum si a functiilor asociate lor, punndu-se un accent de-
osebit pe proprietatile care intervin n studiul vactorilor si valorilor proprii
ale problemelor la limita.
6 Puncte singulare izolate pentru ecuatii diferentiale

liniare de ordinul doi n
domeniul complex
Paragraful de fata este destinat studiului ecuatiei diferentiale de forma
w00 + p(z) w0 + q(z) w = 0 (6.1)
unde p, q : D = Br (z0 )\ {z0 } C snt functii olomorfe, deci n cazul n

care z0 este un punct singular izolat pentru coeficientii ecuatiei (6.1). Este
evident ca daca z0 este un punct singular pentru coeficientii ecuatiei (6.1) (
z0 poate fi punct singular pentru p sau pentru q sau pentru p si q ), atunci
problema Cauchy
w(z0 ) = a, w0 (z0 ) = b (6.2)
pentru ecuatia (6.1) nu poate avea solutie daca a si b snt arbritari n C
. Intr-adevar, daca ar exista doua solutii w1 si w2 olomorfe, independente
ntr-o vecinatate a lui z0 , wronskianul lor, w1 w2 w1 w2 va fi olomorf si nenul
n vecinatatea amintita, si considernd sistemul
w100 + p(z) w10 + q(z) w1 = 0 , w200 + p(z) w20 + q(z) w2 = 0
ca sistem algebric n coeficientii p si q , rezulta p si q functii olomorfe n z0 ,

deoarece determinantul sistemului este chiar wronskianul celor doua solutii.
Asadar, daca z0 este un punct singular pentru cel putin un coeficient al
ecuatiei (6.1) atunci cel mult o solutie a ecuatiei va fi olomorfa n z0 .
6.1 Structura solutiilor n jurul unui punct singular izolat
Studiul pe care l facem are drept scop caracterizarea solutiilor ecuatiei (6.1)
ntr-o vecinatate BR (z0 ) a punctului singular izolat z0 .
Teorema 6.1 Daca n ecuatia diferentiala liniara si omogena

z 2 w00 + za(z) w0 + b(z) w = 0 (6.3)
6. Ecuatii cu coeficenti singulari 143
functiile a si b snt olomorfe n B(0, R) , atunci aceasta ecuatie admite doua

solutii w1 , w2 : B(0, R)\ {0} C liniar independente de forma
wj = z rj fj (z), j = 1, 2
daca r1 r2 6 Z sau de forma
w1 (z) = z rj f1 (z) , w2 (z) = c w1 (z)ln(z) + z r2 f3 (z)
daca r1 r2 Z, n care r1 si r2 snt radacinile ecuatiei determinante
r(r 1) + a0 r + b0 = 0 , a0 = a(0) , b0 = b(0)
, iar f1 , f2 , f3 snt functii olomorfe n B(0, R) .
Demonstratie. Sa cautam solutii de forma
w(z) = z r f (z)
P
cu f (z) = k0 ck z k n care c0 6= 0 , adica f (0) 6= 0 . Functiile a, b fiind
olomorfe avem X X
a(z) = ak z k , b(z) = bk z k (6.4)
k0 k0
iar din forma lui w rezulta

X
w(z) = ck z k+r
k0
X
w0 (z) = (k + r)ck z k+r1 (6.5)
k0
X
w00 (z) = (k + r)(k + r 1)ck z k+r2
k0
Inlocuind (6.4) si (6.5) n (6.3), dupa suprimarea factorului z r obtinem seria

X
c0 [r(r 1) + a0 r + b0 ] + [(k + r)(k + r 1)ck +
k1
k
X k
X
+ cj bkj + (j + r)cj akj ] z k = 0
j=0 j=0
Tinnd seama ca c0 6= 0 obtinem
r(r 1) + a0 r + b0 = 0
[(k + r)(k + r 1) + a0 (k + r) + b0 ] ck + (6.6)
Pk1
j=0 ((j + r)akj + bkj )cj = 0
Sa introducem urmatoarele notatii :
f0 (r) = r(r 1) + a0 r + b0 , fk (r) = ak r + bk , k = 1, 2,
cu ajutorul carora ecuatiile (6.6) se scriu sub forma
k1
X
f0 (r) = 0 ck f0 (r + k) + fkj (j + r)cj = 0, k1 (6.7)
j=0
Prima ecuatie (7.7)arata ca exponentul r din ecuatia (7.7) trebuie sa fie

radacina a ecuatiei
f0 (r) = r(r 1) + a0 r + b0 = 0 (6.8)
care este tocmai ecuatia determinanta relativa la punctul singular z = 0

. Fie r1 , r2 solutiile ecuatiei (6.8) si sa presupunem ca r1 este astfel nct
oricare ar fi numarul natural k, sa avem
f0 (r1 + k) 6= 0
ceea ce este tot una cu a spune ca ecuatia determinanta n-are doua radacini
care sa difere ntre ele printr-un numar ntreg sau daca acest lucru se ntmpla,
atunci r1 este radacina cu partea reala cea mai mare. In acest caz alegnd
c0 = 1, coeficientii c1 , c2 , se determina din ecuatia (7.7)unul dupa altul.
Ramne sa demonstram ca seria
X
ck z k
k0
astfel construita este convergenta ntr-o vecinatate a originii. Sa notam cu

R raza cercului cu centrul n zero, n interiorul caruia seriile ce dau pe a si
b snt convergente si fie R1 un numar pozitiv mai mic ca R; se stie ca se pot
determina numerele pozitive M1 si M2 astfel ca pentru toate valorile lui k
sa avem
M1 M2
|ak | k , |bk | k
R1 R1
de unde rezulta ca
M
|ak | + |bk | k = 1, 2, (6.9)
R1k
unde s-a notat M = M1 + M2 .

Din ecuatia (7.7), n care nlocuim r cu r1 , deducem ca

k1
X Xk
fkj (j + r1 ) fj (k + r1 j)
ck = cj = ckj =
j=0
f0 (r1 + k) j=1
f0 (r1 + k)
k
X fj (k + r1 j) |r1 | + k
= . ckj (6.10)
j=1
|r! | + k f0 (r1 + k)
Dar |fj (r1 + k j)| = |aj (r1 + k j) + bj | (|r1 | + k)(|aj | + |bj |) j = 1, 2

Pe de alta parte, observam ca
|r1 | + k |r1 | + k
=
f0 (r1 + k) (r1 + k)(r1 + k 1) + a0 (r1 + k) + b0
tinde catre zero cnd k + . Se poate determina nuumarul natural N ,
astfel ca sa avem
|r1 | + k
< 1 pentru k N
|f0 (r1 + k)|
Din formula (6.10) deducem
k
X k
X |ckj |
|ck | (|aj | + |bj |)|ckj | M k N (6.11)
j1 j=1 R1j
Fie P numarul definit de

1
P = max(1 + M, R1 |c1 |, R1 |c2 |1/2 , , R1 |cN 1 | N 1 )
In acest caz avem

Pk
|ck | , k = 0, 1, , N 1 (6.12)
R1k
Sa demonstram ca aceasta inegalitate este valabila si pentru k N . Va fi
suficient sa demonstram prin inductie completa ca daca inegalitatea (6.12)
este valabila pentru j = 0, 1, , k 1, atunci ea este valabila si pentru j = k
. Intr-adevar, din inegalitatea (6.11) se deduce ca
k
X P kj M Pk 1
|ck | M = .
j=1
R1k R1k P 1
M (P k 1)
Insa din definitia numarului P deducem ca avem M < P 1 si deci <
P 1
Pk 1 < Pk . Inegalitatea precedenta se reduce la
Pk
|ck | < ceea ce dovedeste ca inegalitatea (6.12) este adevarata oricare
R1k
P pk k
ar fi indicele k . Deoarece seria R1
k=1 Rk z converge n cercul |z| < P se
1
deduce ca seria X
ck z k
k0
este absolut convergenta n acelasi cerc. Astfel am aratat ca seria converge
n vecinatatea originii si anume n cercul |z| < RP1 . Putem nsa afirma
ca aceasta serie converge n cercul |z| < R, n care converg seriile a si b .
Intr-adevar, daca aceasta n-ar fi adevarat, ar trebui ca, facnd prelungirea
solutiei din cercul |z| < RP1 n afara acestui cerc, n cercul |z| < R sa ntlnim
cel putin un punct singular al functiei w = z r f (z), ceea ce este imposibil,
caci s-a aratat ca daca n cercul |z| < R nu exista alt punct singular al
coeficientilor din ecuatie, afara de zero, atunci nici solutiile acestei ecuatii
n-au n cercul |z| < R alte puncte singulare afara de origine. Deci seria
converge pentru |z| < R .
a) Daca ecuatia determinanta are doua radacini r1 si r2 astfel ca diferenta
lor r1 r2 sa nu fie un numar ntreg, atunci ecuatia diferentiala (6.3) are
doua solutii liniar independente de forma
w1 = z r1 f1 (z), w2 = z r2 f2 (z)
unde functiile f1 , f2 snt olomorfe n cercul |z| < R .
b) Sa presupunem ca ecuatia determinanta are doua radacini r1 si r2 astfel ca
r1 = r2 + k unde k este un numar pozitiv sau nul. La radacina r1 corespunde
o solutie w1 = z r1 f1 (z) a ecuatiei diferentiale, care se determina asa cum
am aratat mai sus. Pentru a gasi o a doua solutie w2 care, mpreuna cu w1
formeaza un sistem fundamental, folosim formula lui Liouville si se deduce
ca daca w1 este o solutie a ecuatiei
w00 + p(z)w0 + q(z)w = 0,
o a doua solutie este data de ecuatia
Z z Z s
ds
w2 (z) = w1 (z) exp ( p(t)dt)
z0 w12 (s) z0
a0 R
Din p(z) = + a1 + a2 z + rezulta zs0 p(t)dt = a0 ln s + 1 (s) unde 1
z R
este olomorfa n vecinatatea lui zero. Rezulta exp ( zs0 p(t)dt) = sa0 2 (s),
2 olomorfa n vecinatatea lui zero si deci
Z s
1
exp ( p(s)ds) = s(a0 +2r1 ) 3 (s)
z0 w12 (s)
unde 3 este o functie olomorfa n vecinatatea lui zero si 3 (0) 6= 0. Insa r1

si r1 k fiind radacini ale ecuatiei determinante, suma lor 2r1 k este egala
cu 1 a0 , adica avem a0 + 2r1 = 1 + k si, prin urmare,
Z s
1 d0 d1 dk
exp ( p(t)dt) . = + + + + dk+1 +
z0 w12 (s) s1+k sk s
Rezulta ca
Z z Z s
1
exp p(t)dt ds = dk lnz + z k 4 (z)
z0 z0 w12 (s)
unde 4 este o functie olomorfa n vecinatatea lui zero. Deci
w2 (z) = w1 (z)(dk lnz + z k 4 (z)) = dk z r1 f1 (z)lnz + z r1 k f1 (z)4 (z) =
= dk z r1 f1 (z)lnz + z r2 f3 (z)
unde f3 (z) = 4 (z)f1 (z) este o functie olomorfa n jurul lui zero.
In definitiv am gasit ca ecuatia diferentiala (6.3) are solutiile
w1 = z r1 f1 (z) , w2 = z r2 f3 (z) + dk w1 (z)lnz (6.13)
Observatie.
10 . Se poate ca n ecuatia (6.13) sa lipseasca termenul logaritmic. Aceasta
se ntmpla cnd dezvoltarea lui 3 (s) dupa puterile lui s are coeficientul
dk = 0 . Dar daca ecuatia determinanta are radacina dubla, adica k = 0,
atunci totdeauna exista termen logaritmic caci d1 = 3 (0) 6= 0 .
20 Se poate ntmpla ca desi ecuatia (6.3) are punctul singular z = 0, solutiile
ei sa nu aiba nici o singularitate. Asa se ntmpla cu ecuatia diferentiala a
lui Euler
z 2 w00 + a0 z w0 + b0 w = 0
cnd ecuatia caracteristica r(r 1) + a0 r + b0 = 0 are radacinile r1 , r2 ntregi
pozitive si distincte, una dintre ele putnd fi nula. Solutiile ei snt atunci
w1 = z r1 , w2 = z r2 si ele nu au originea ca punct singular.
Teorema 6.2 Daca ecuata (6.1) are un sistem fundamental de solutii de

forma
(I) w1 (z) = z r1 f1 (z) , w2 (z) = z r2 f2 (z)
sau de forma
(II) w1 (z) = z r1 f1 (z) , w2 (z) = cw1 (z)lnz + z r2 f3 (z)

unde f1 , f2 , f3 snt functii olomorfe n BR (0) atunci z = 0 este un pol

de ordinul cel mult unu pentru p si de ordin cel mult doi pentru q , adica
p(z) = p1
z + p0 + p1 (z) + ,
q2 q1
q(z) = + + q0 + q1 z +
z2 z
Demonstratie. Daca w1 , w2 snt solutii liniar independente ale ecuatiei

(6.1) atunci
w1 w200 w1 w2 (w1 w20 w10 w2 )0

a(z) = =
w1 w2 w10 w2 w1 w20 w10 w2
Lunid f (z) = (w1 w20 w10 w2 )(z) obtinem
(
z r1 +r2 1 [(r2 r1 )f1 (z)f2 (z) + z(f20 (z)f1 (z) f1 (z)f20 (z) (I)
f (z) =
cz 2r1 1 f12 (z) + [(r2 r1 )f1 (z)f3 (z) + z(f20 (z)f1 (z) f10 (z)f2 (z)] (II)
deci z = 0 este pentru f sau punct regulat , sau pol. In aceste toate cazuri
f 0 (z)
are pe z = 0 ca pol deordin cel mult unu. Intr-adevar n cele trei
f (z)
cazuri f (z) = z r g(z) unde g este olomorf si g(0) 6= 0 si deci
f 0 (z) r g 0 (z)
= +
f (z) z g(z)
g0 f0
si cum g(0) 6= 0, rezulta caeste olomorfa si deci are pe z = 0 ca pol
g f)
w00 w0
de ordinul unu, cel mult. Cum q(z) = p(z) rezulta ca z = 0 este
w w
pol de ordin cel mult doi pentru q .
6.2 Puncte singulare regulate
Text
Definitia 6.1 Spunem ca punctul singular z = z0 al coeficientilor p si q ai

ecuatiei (6.1) este un punct singular regulat daca z0 este cel mult pol simplu
pentru coeficientul p si este cel mult pol dublu pentru coeficientul q .
Spunem ca z0 este punct singular neregulat al ecuatiei (6.1) daca z0 este
punct singular esential cel putin pentru unul din coeficientii p sau q sau este
pol de ordin superior lui unu (respectiv superior lui doi) pentru coeficientul
p (respectiv coeficientul q ).
In teoria functiilor de o variabila complexa, o functie f : C C se

studiaza n vecinatatea punctului z =
B(+, r) = {z C; |z| > r} , r > 0
studiind functia
1
g : B(0, ) \ {0}C
r
data de
1 1
g(z) = f pentru z B(0, ) \ {0}
z r
In particular, se spune ca functia f : B(+, r)C este olomorfa daca:
lim f (z) exista si functia g : B 1 (0) C data de
z r
(
f ( z1 ) pentru z B 1 (0)\ {0}
g(z) = r
lim f (t) pentru z = 0
t
este olomorfa; Functia f are n un zero sau un pol de ordinul k daca g

are n z = 0 un zero sau un pol de ordin k .
Fiind data ecuatia (6.1) si o solutie w(z) definita pentru |z| > r, sa con-
sideram functia u(t) definita pentru |t| < 1r de u(t) = w( 1t ) ; avem
1 1 1 1 2
u0 (t) = w0 ( )( 2 ), u00 (t) = w00 ( )( 4 ) + w0 (t) 3
t t t t t
deci
1 1
w0 ( ) = t2 u0 (t), w00 ( ) = t4 u00 (t) + 2t3 u0 (t)
t t
de unde obtinem

d2 u 2 1 1 du 1 1
2
+ 2p + 4q u=0 (6.14)
dt t t t dt t t
Va rezulta deci ca ecuatia (6.1) va avea punctul z = un punct nesingular
(regulat) daca (6.14) va avea coeficientii functii olomorfe pentru t = 0; daca
t = 0 este pentru ecuatia (6.14) un punct singular regulat, atunci z =
va fi punct singular regulat pentru ecuatia (6.1) si daca t = 0 este un punct
singular neregulat pentru ecuatia (6.14) atunci z = va fi punct singular
neregulat pentru ecuatia (6.1).
Teorema 6.3 Daca n ecuatia (6.1) coeficientii p si q snt functii olomorfe

n Br () adica snt valabile dezvoltarile
p(z) = p0 + pz1 +
|z| > r (6.15)
q(z) = q0 + qz1 +
atunci punctul z = + este un punct regulat pentru ecuatia (6.1) daca

p0 = 0 si p1 = 2 iar q0 = q1 = q2 = q3 = 0 si este un punct singular regulat
daca p0 = 0 si q0 = q1 = 0; n toate celelalte cazuri, punctul z = este un
punct singular neregulat pentru ecuatia considerata.
Demonstratie. Tinnd seama de forma coeficientilor p si q

1
p = p0 + p1 t + p2 t2 +
t

1
q = q0 + q1 t + q2 t2 +
t
si de forma coeficientilor ecuatiei (6.16), observam ca pentru ca functiile
2 1 1 1 1
tp(t) = 2 p( ), tq(t) = q( )
t t t t4 t
sa fie olomorfe n origine este necesar si suficient ca p0 = 0, p1 = 2, q0 =
q1 = q2 = q3 = 0. De asemenea ca p sa aiba un pol cel mult simplu pentru
t = 0, este necesar si suficient ca p0 = 0, iar functia q va avea un pol cel
mult dublu n origine daca si numai daca q0 = q1 = 0. 2
Cu ajutorul teoremei de mai sus se pot scrie conditiile pentru ca z = sa
fie punct singular pentru ecuatia (6.1); acestea snt:
lim p(z) = 0 , lim q(z) = lim z q(z) = 0 (6.16)

z z z
dupa cum rezulta imediat din forma coeficientilor p si q .

Evident conditiile:
lim p(z) = 0 , lim zp(z) = 2

z z
lim q(z) = lim zq(z) = lim z 2 q(z) = lim z 3 q(z) = 0 (6.17)

z z z z
vor fi necesare si suficiente pentru ca punctul z = sa fie un punct regulat
pentru ecuatia (6.1).
6.3 Ecuatii de tip Fuchs
Text ce trebuie scris
Definitia 6.2 Se numeste ecuatie de tip Fuchs o ecuatie care are puncte
distincte z1 , z2 , , zm , drept puncte singulare regulate si nu mai are alte
puncte singulare.
Teorema 6.4 (Papperitz) Ecuatia diferentiala liniara omogena de ordinul

al doilea (6.1) este de tip Fuchs, avnd punctele singulare regulate z1 , z2 , , zm ,
daca si numai daca exista
A1 , , Am , B1 , , Bm , C1 , , Cm
n C astfel nct
m
X m
X
Ak Bk Ck
p(z) = , q(z) = 2
+
k=1
z zk k=1
(z zk ) z zk
Pm
unde k=1 Ck = 0.
Demonstratie. Deoarece punctele z1 , , zm snt puncte singulare regulate

pentru ecuatia (6.1), acestea snt poli de ordin maxim unu, respectiv doi,
pentru coeficientii p, respectiv q ai ecuatiei; deci
f (z)
p(z) =
(z z1 )(z z2 ) (z zm )
g(z)
q(z) =
(z z1 )2 (z z2 )2 (z zm )2
unde f si g : C C snt functii olomorfe.
Pentru ca z = sa fie si el punct singular regulat trebuie ca lim p(z) = 0 ,
z
adica f este un polinom de grad cel mult m 1, deci exista A1 , , Am din
C astfel ca
A1 Am
p(z) = + +
z z1 z zm
Din lim q(z) = 0 rezulta ca g(z) este un polinom de gradul cel mult 2m 1
z
deci q(z) are forma
B1 Bm C1 Cm
q(z) = 2
+ + 2
+ + + =
(z z1 ) (z zm ) z z1 z zm
(C1 + C2 + + Cm )z 2m1 + h(z)

= .
(z z1 )2 (z zm )2
Pentru ca lim q(z) = 0 trebuie C1 + + Cm = 0 . 2
z
Corolarul 6.1 Punctul z = va fi punctul regulat pentru ecuatia
w00 + p(z)w0 + q(z)w = 0

avnd punctele singulare regulate z1 , P , zm , daca exista A1 , , Am , B1 , , Bm ,

C1 , , Cm care verifica egalitatile: m k=1 Ck = 0
m
X m
X m
X
Ak = 2, (Bk + zk Ck ) = 0, zk (2Bk + zk Ck ) = 0 (6.18)
k=1 k=1 k=1
Demonstratie. Din faptul ca z1 , , zm snt puncte singulare regulate si

lim p(z) = lim q(z) = 0 rezulta
z z
A1 Am (A1 + + Am )z m1 + P (z)
p(z) = + + =
z z1 z zm (z z1 )(z z2 ) (z zm )
,
B1 Bm C1 Cm
q(z) = 2
+ + 2
+ + =
(z z1 ) (z zm ) z z1 z zm
Pm P
k=1 Ck z
2m1 + m k=1 (Bk + zk Ck )z
2m2
= +
(z z1 )2 (z z2 )2 (z zm )2
Pm 2m3 + Q(z)
k=1 zk (2Bk + zk Ck )z
+
(z z1 )2 (z z2 )2 (z zm )2
unde P este un polinom de grad cel mult m 2 iar Q un polinom de grad
cel mult 2m 4 . Pentru ca lim zp(z) = 2 si lim zq(z) = lim z 2 q(z) =
z z z
lim z 3 q(z) = 0 trebuie sa fie satisfacute relatiile (6.18). 2
z
6.4 Probleme si exercitii
1) Sa se gaseasca un sistem fundamental de solutii pentru ecuatia:

2 1
w00 + w0 + 2 w = 0.
z z
2) Sa se determine punctele singulare pentru ecuatia:
z 2 (z i)w00 + (z i)w0 + 2zw = 0
si sa se mentioneze tipul fiecarui punct singular.
3) Sa se arate ca ecuatia:
(z a)(z b)w00 + zw0 w = 0, a, b C,
este de tip Fuchs a 6= b .

7. Functii hipergeometrice 153
4) Sa se arate ca ecuatia de tip Fuchs cu un singur punct singular a este
(z a)w00 + 2w0 = 0
daca a este la distanta finita si w00 = 0 daca a = .
5) Sa se arate ca o ecuatie de tip Fuchs cu doua puncte singulare a si b

cu a 6= b este de forma

A 2A c (b a)3
w00 + + w0 + w=0
za zb z (z a)2 (z b)2
daca a si b snt la distanta finita si de forma
A B
w00 + w0 + w=0
za (z a)2
daca a C si b = (adica este o ecuatie de tip Euler).
6) Sa se arate ca orice ecuatie de tip Fuchs cu doua puncte singulare a 6= b

se poate transforma ntr-o ecuatie Euler.
7 Functii hipergeometrice
Acest paragraf este destinat studiului ecuatiei lui Gauss si al ecuatiei lui
Kummer.
7.1 Ecuatia lui Gauss si seria hipergeometrica
O ecuatie diferentiala de ordinul doi de forma
z(1 z)w00 + [c (1 + a + b)z]w0 abw = 0 (7.1)
unde a, b, c C se numeste ecuatia lui Gauss.
Teorema 7.1
1) Pentru orice a, b, c din C ecuatia lui Gauss este o ecuatie de tip Fuchs
cu trei puncte singulare regulate, anume 0, 1,
2) Solutiile ecuatiei determinante pentru z = 0 respectiv z = 1 snt 0, 1c
respectiv 0, c a b .
3) Solutiile ecuatiei determinante pentru punctul singular regulat z =
snt : a, b .
Demonstratie. 1) Ecuatia lui Gauss (7.1) se poate scrie, dupa mpartirea

cu z(1 z) , sub forma
c 1+a+bc 0 ab ab 0 ab
w00 + ( + )w + ( + w + w=0 (7.2)
z z1 z z1 z1
si folosind teorema 6.4 rezulta ca ecuatia este de tip Fuchs. 2) Ecuatia
determinanta pentru un punct singular regulat la distanta finita este de
forma
r(r 1) + p0 r + q0 (7.3)
unde p0 = lim (z z0 )p(z) , q0 = lim (z z0 )2 q(z) . Pentru z = 0 , p0 = 0
zz0 zz0
, q0 = 0 si deci ecuatia (7.3) este de forma r(r 1) + cr = 0 , a carei radacini
snt 0 si 1 c . Pentru z = 1 , p0 = (1 + a + b c) , q0 = 0 si deci ecuatia
caracteristica (7.3) este de forma r(r 1) + (1 + a + b c)r = 0, a carei
radacini snt 0, c a b . 3) Ecuatia determinanta pentru punctul singular
regulat z = este ecuatia determinanta pentru ecuatia transformata (6.16)
si este de forma
m
X m
X
r(r 1) + (2 Ak )r (Bk + zk Ck ) = 0 (7.4)
k=1 k=1
unde Ak , Bk , Ck snt constantele cu ajutorul carora p si q se scriu sub forma

m
X Xm
Ak Bk Ck
p(z) = , q(z) = ( 2
+ )
k=1
(z zk ) k=1
(z zk ) (z zk )
. Din (7.2) rezulta m = 0 , z1 = 0 ,z2 = 1 ,A1 = 0 , A2 = 1 + a + b c ,

B1 = 0 si C1 = C2 = ab , deci ecuatia (7.4) este de forma
r(r 1) + (1 a b)r + ab = 0 (7.5)
a carei radacini snt a si b . 2
Teorema 7.2 Pentru a, b C si c C{0, 1, 2, ...} functia

X a(a + 1) (a + k 1)b(b + 1) (b + k 1)
zF (a, b, c; z) = 1 zk
k1
k!c(c + 1) (c + k 1)
(7.6)
este olomorfa n B(0, 1) .
Demonstratie. Din ecuatia de definire a lui F rezulta F (a, b, c : z) =

P k (k + a)(b + k)
k0 ak z unde a0 = 1 si ak+1 = ak , k = 0, 1, 2, din care
(k + 1)(c + k)
ak+1 (k + a)(b + k) a
se deduce = deci R1 = limk k+1 ak = 1, adica R = 1
ak (k + 1)(c + k)
, daca a sau b nu este n Z . Daca a sau b este din Z atunci F (a, b, c; z)
este un polinom daca c C \ 0, 1, 2, , deci functia F definita prin (7.6)
este o functie olomorfa n B1 (0). 2
Functia z F (a, b, c; z) definita prin (7.6) se numeste seria sau functia
hipergeometrica corespunzatoare constantelor a, b si c .
Corolarul 7.1
1) Fie a si b C si c C \ {0, 1, 2, } . Functia hipergeometrica

z F (a, b, c; z) este simetrica n a si b adica F (a, b, c; z) = F (b, a, c; z)
;
2) Daca a sau b Z atunci F (a, b, c, z) este un polinom:
3) F (n, b, b; z) = (1 + z)n ;
P k 1
4) F (1, b, b; z) = 1 + k=1 z = 1z ;
1
5) F (1, 1, 2; z) = z ln (1 + z);
6) F (1, b, 1; z z b z z
b = (1 + b ) si limb F (1, b, 1; b ) = c .
Demonstratie. 1) Evident, din forma lui F(a,b,c;z) ;

2) Daca a = n atunci F (n, b, c; z) =
n
X n(1 n) (n + k 1)(b + 1) (b + k 1) k
=1+ z
k=1
k!c(c + 1) (c + k 1)
n
X b(b + 1) (b + k 1) k
=1+ (1)k Cnk z
k=1
c(c + 1) (c + k 1)
;
n
X b(b + 1) (b + k 1)
3) F (n, b, b; z) = 1 + (1)k Cnk (z)k
k=1
c(c + 1) (c + k 1)
n
X
=1+ Cnk z k = (1 + z)n .
k+1

X 1 2 kb(b + 1) (b + k 1) k
4) F (1, b, b; z) = 1 + z =
k=1
k!b(b + 1) (b + k 1)
X 1
=1+ = ;
k=1
1z

X (k!)2
5) F (1, 1, 2; z) = 1 (z)k =
k=1
(k!)2(2 + 1) (2 + k 1)
z z2 1 z2 z3 1
1 + + = (z + ) = ln(1 + z).
2 3 z 2 3 n
z X k!(b)(1 b) (b + k 1) z
6)F (1, b, 1; )=1+ ( )k =
b k1
k! k! b
X 1 1 k1 k z
=1+ 1(1 ) (1 )z = (1 + )b
k1
k! b b b
X a(a 1) (a k + 1)
deoarece (1 + z)a = zk . 2
k0
k!
Teorema 7.3 Fie a, b, c C.
1) Daca c C \ {0, 1, 2, } atunci w1 (z) = F (a, b, c; z) este o solutie

olomorfa n B1 (0) a ecuatiei lui Gauss (7.1) .
2) Daca c {1, 0, 1, 2, } atunci w2 (z) = z 1c F (a c + 1, b c +
1, 2 c; z) este o solutie olomorfa n B1 (0) a ecuatiei lui Gauss (7.1) .
3) Daca 1 c Z atunci w1 , w2 definiti mai sus formeaza un sistem
fundamental de solutii pentru ecuatia lui Gauss.
Demonstratie. 1) Daca c {0, 1, 2, } putem cauta solutii sub forma

w1 (z) = 1+c1 z +c2 z 2 + Sa cautam coeficientii nlocuind direct n ecuatie.
Avem:
X X X
0 = z(1 z) k(k 1)ck z k2 + [c (1 + a + b)z] kck z k1 ab ck z k
k2 k1 k0
X X X
= k(k 1)ck z k1 k(k 1)ck z k + ckck z k1
k2 k2 k1
X X
(1 + a + b) kck z k ab ck z k =
k1 k0
X X X
k(k + 1)ck+1 z k k(k 1)ck z k + c(k + 1)ck+1 z k
k0 k0 k0
X X
(1 + a + b) kck z k ab ck z k =
k0 k0
X
[k(k + 1)ck+1 + c(k + 1)ck+1 (k(k 1) + (1 + a + b)k + ab)ck ]z k
k0
sau
(k + 1)(k + c)ck+1 = (k + a)(k + b)ck
deci
(k + a)(k + b)
ck+1= ck , k 0
(k + 1)(k + c)
si aceasta arata ca
w1 (z) = F (a, b, c; z).
Inainte de a demonstra punctele 2) si 3) sa facem n ecuatia lui Gauss schim-
barea de functie w = z 1c u si sa determinam ecuatia n u. Avem:
w0 (z) = (1 c)z c u(z) + z 1c u0 (z),
w00 (z) = (1 c)(c)z c+1 u(z) + 2(1 c)z c u0 (z) + z 1c u00 (z),
deci
z(1 z)w00 (z) + [c (1 + a + b)z]w0 (z) abw(z) = z(1 z)z 1c u00 (z)+
2(1 c)z c u0 (z) c(1 c)z 1c u(z) + [c (1 + a + b)z](1 c)z c u(z)+

z 1c u0 (z) abz 1c u(z) = z 1c z(1 z)u00 (z) + u0 (z)[2(1 c)z 1z + cz 1c
(1+a+b)zz 1c ]+u(z)[c(1c)z c (1z)+c(1c)z c (1+a+b)(1c)z 1c abz 1c ] =
= z 1c {z(1z)u00 (z)+[2c(1+a+b+2(1c)]u0 (z)[(1c)(c+1+a+b)+ab]u(z)}
adica
z(1z)u00 (z)+[(2c)(1+(ac+1)+(bc+1))z]u0 (z)(ac+1)(bc+1)u(z) = 0,
deci u verifica o ecuatie Gauss de forma
z(1 z)u00 + (c (1 + a + bu0 abu = 0 (7.7)
unde c = 2 c, a = a c + 1, b = b c + 1. Daca c C \ {0, 1, 2, }

adica 2 c C \ {0, 1, 2, } sau c C \ {2, 3, } atunci
u(z) = F (a, b, c, z) = F (a c + 1, b c + 1, 2 c; z)
este o functie olomorfa n B1 (0) ce verifica ecuatia (??) .

2) Daca c {1, 0, 1, 2, } functia w2 (z) = z 1c F (ac+1, bc+, 2c; z)
este olomorfa, solutie a ecuatiei (7.1). 3) Daca 1 c 6 Z atunci w1 (z) =
F (a, b, c; z) este olomorfa si solutie a ecuatiei (7.1) , iar w2 (z) = z 1c F (a
c + 1, b c + 1, 2 c; z) este solutie a ecuatiei (7.1) liniar independenta de
w1 . 2
Corolarul 7.2 Fie a, b, c C.
1) Daca a + b + 1 c C \ 0, 1, 2, atunci zw3 (z) = F (a, b, a +

b c + 1; 1 z) este o solutie olomorfa n B(1, 1) a ecuatiei lui Gauss
(7.1) .
2) Daca a + b c + 1 {1, 0, 1, } atunci
zw4 (z) = F (a, b, 1 + c a b; 1 z) (1 z)cab
este o solutie olomorfa n B(1, 1).

3) Daca c a b 6 Z atunci w3 , w4 formeaza un sistem fundamental de
solutii pentru ecuatia lui Gauss n B(1, 1).
Demonstratie. Pentru demonstrarea corolarului se efectueaza schimbarea

de variabila u(z) = w(1 z) si se obtine ecuatia
z(1 z)u00 + (a + bc + 1 (1 + a + b)z)u0 abu = 0
apoi se aplica Teorema 7.3. 2
Corolarul 7.3 Fie a, b, c C.
1) Daca a b C \ {1, 2, } atunci zu5 (z) = z a F (a, 1 + a c, 1 +

a c, 1 + a b; 1/z) este o solutie n B1 () a ecuatiei lui Gauss (7.1)
2) Daca a b {0, 1, 2, } atunci zu6 (z) = z b F (b, 1 + b c, 1 + b

a; 1/z) este o solutie n B1 () a ecuatiei lui Gauss (7.1) .
3) Daca ba C\{1, 2, } atunci u7 (z) = z b F (b, 1+bc, 1+ba; z1

este solutie n B1 () a ecuatiei lui Gauss.
4) Daca ba {0, 1, 2, } atunci zu8 (z) = z a F (a, 1+ac, 1+ab; z1
este solutie n B1 () a ecuatiei lui Gauss (7.1) .
5) Daca a b C \ Z atunci u5 si u7 formeaza un sistem de solutii n
B1 () pentru ecuatia lui Gauss (7.1) .
6) Daca a b Z \ {0} atunci u6 si u8 formeaza un sistem fundamental

de solutii n B1 () pentru ecuatia lui Gauss (7.1) .
Demonstratie. Prin schimbarea de variabila u(z) = w( z1 ) ecuatia (7.1) se

transforma n
1 ab
u00 + (1 a b (2 c)z)u0 + 2 u=0 (7.8)
z(1 z) z (1 z)
In ecuatia (7.8) sa efectuam schimbarea
u(z) = z d v(z) (7.9)
din care obtinem
u0 = dz d1 v + z d v 0 , u00 = d(d 1)z d2 v + 2dz d1 v 0 + z d v 00
,
v0 d(d+1c)
z d [v 00 + z(1z) [2d + 1 a b(2d + 2 c)z] z(1z) v
(7.10)
+ d(d1)+(1ab)d+ab
z 2 (1z)
v=0
Ecuatia (7.10) este o ecuatie Gauss daca si numai daca d este radacina a
ecuatiei determinante pentru punctul de la infinit, adica d = a sau d = b.
Facnd n (7.10) pe d = a obtinem ecuatia
z(1 z)v 00 + [1 + a b (2 + 2a c)z]v 0 a(1 + a c)v = 0 (7.11)
care este o ecuatie de tip Gauss, daca luam a = a , b = 1+ac , c = 1+ab
. Daca c C \ {0, 1, } atunci v(z) = F (a, b, c; z) este o solutie olomorfa
n B1 (0) a ecuatiei (7.11) , deci daca a b C \ {1, 2, } atunci z
z a F (a, 1 + a c, 1 + a b; z) este solutie n B1 (0) a ecuatiei (7.8) de unde
1
obtinem ca zz a F (a, 1 + a c, 1 + a b; ) este solutie n B1 () a ecuatiei
z
(7.1) .
2) Daca c {1, 0, 1, 2, } atunci a b {0, 1, 2, } si v(z) =
z ba F (a, 1 + a c, 1 + a b; z) este solutie olomorfa n B1 (0) a ecuatiei (7.11)
si deci zz b F (a, 1 + a c, 1 + a b; z) este solutie n B(0, 1) a ecuatiei
(7.8) , de unde rezulta ca zz b F (a, 1 + a b, 1 + a b; z1 este solutie n
B1 () a ecuatiei (7.1) .
In ecuatia (7.10) lund d = b obtinem ecuatia
z(1 z)v 00 + [1 + b a (2 + 2b c)z]v 0 b(1 + b c)v = 0 (7.12)
care este o ecuatie de tip Gauss luam a = b , b = 1 + b c , c = 1 + b a.
La fel ca mai sus se obtin 3) si 4). Afirmatiile de la punctele 5) si 6) rezulta
prin combinarea afirmatiilor de la punctele 1)-4).
7.2 Ecuata lui Kummer si seria hipergeometrica degenerata
O ecuatie diferentiala de ordinul doi de forma
zw00 + (c z)w0 aw = 0 (7.13)
se numeste ecuatia lui Kummer.

Observam ca ecuatia lui Kummer se poate obtine plecnd de la ecuatia lui
Gauss, efectund transformarea z zb si facnd n ecuatia obtinuta pe b
.
Teorema 7.4 Fie a, c C.
1) Punctul z = 0 este un punct singular regulat pentru ecuatia lui Kum-

mer.
2) Solutiile ecuatiei determinante pentru z = 0 snt 0 si 1-c.
3) Punctul z = este un punct singular neregulat al lui Kummer.
Demonstratie. 1) Ecuatia lui Kummer (7.13) se poate scrie, dupa mpartirea

cu z , sub forma
cz 0 a
w00 + w w=0 (7.14)
z z
de unde rezulta ca z = 0 este un punct singular regulat.
2) Ecuatia determinanta pentru z = 0 a ecuatiei lui Kummer este r(r 1) +
cr = 0 ale carei solutii snt 0 si 1 c .
3) Folosind teorema 1.3. rezulta ca n general z = este un punct singular
neregulat. 2
Teorema 7.5 Pentru a C si c C \ {0, 1, 2, } functia

X a(a + 1) (a + k 1)
z F (a, c, ; z) = 1 + zk (7.15)
k1
k!c(c + 1) (c + k 1)
este olomorfa n C (deci o functie ntreaga ) .
Demonstratie. Din relatia de definire a lui F rezulta

X
F (a, c; z) = ak z k (7.16)
ka
k+a
unde a0 = 1 si ak+1 = (k+1)(c+k) ak , k = 0, 1, 2, deci
ak (k + 1)(k + c)
R = lim = lim = +.
k ak+1 k k+a
Am obtinut astfel ca functia F definita prin (7.15) este o functie ntreaga.
Aceasta functie se numeste seria sau functia hipergeometrica degenerata. 2
Corolarul 7.4
1) Daca c C \ {0, 1, 2, } atunci F (n, c; z) este un polinom de

grad n.
2) Daca a C \ {0, 1, 2, } atunci F (a, a; z) = ez .
ez 1
3) F (1, 2; z) = z .
R z t2
4) Daca notam cu functia definita prin (z) = 2
0 e dt atunci
2z 1 3
(z) = F ( , ; z 2 ).
2 2
Demonstratie. 1) Daca a = n rezulta ak = 0, k n + 1, deoarece

a(a + 1) (a + n) (a + k 1)
ak =
k!c(c + 1) (c + k 1)
2) si 3) rezulta tinnd cont de dezvoltarea n serie a functiei ez .
2 2 P (1)n 2n
4) Functia tet este o functie ntreaga si et = n0 n! t si deci
Z z X X (1)n z 2n
2 (1)n
et dt = z 2n+1 = z .
0 n0
n!(1 + 2n) n0
n!(2n + 1)
Folosind definitia lui F obtinem :
1 3 X 1 ( 1 + 1) 1 + n 1 n
F ( , , z 2 ) = 1 + 2 2
3 3
2
3 (z 2 ) =
2 2 n1
n! 2 ( 2 + 1) ( 2 + n 1)
X (1)n
1+ z 2n
n1
n!(2n + 1)
2z
de unde rezulta (z) =

F ( 12 , 32 , z 2 ) . 2
Teorema 7.6 Fie a, c C .

1) Daca c C \ {0, 1, } atunci w1 (z) = F (a, c; z) este o solutie olo-

morfa n C pentru ecuatia lui Kummer (7.13) .
2) Daca c {1, 0, 1, } atunci w2 (z) = z 1c F (1 + a c, 2 c; z) este
o solutie olomorfa n C pentru ecuatia lui Kummer (7.13) .
3) Daca c 6 {2, 3, } functia w2 este o solutie a ecuatiei (7.13) .
4) Daca c 6 Z atunci w1 , w2 formeaza un sistem fundamental de solutii
pentru ecuatia (7.13) .
Demonstratie. 1) Daca c 6 {0, 1, 2, } putem cauta solutii sub forma

w1 (z) = 1 + c1 z + c2 z 2 +
si nlocuind n ecuatia (7.13) obtinem relatiile
a+k
c0 = 1 ck+1 = ck , k = 0, 1 ,
(c + k)(k + 1)
deci w1 (z) = F (a, c; z) .
2) Efectund transformarea w(z) = z 1c u(z) obtinem pentru u ecuatia
zu00 + (c0 z)u, a, u = 0
unde a0 = 1 + a c , c0 = 2 c . Daca c {1, 0, 2, } , 2 c {1, 2, }
deci F (a0 , c0 ; z) este olomorfa n C si deci w2 (z) = z 1c F (1 + a c, 2 c; z)
este olomorfa n C .
3) Daca c 6 {2, 3, } atunci 2 cnot {0, 1, 2, } deci zF (1 + a
c, 2 c; z) este olomorfa si astfel w2 (z) = z 1c F (1 + a c, 2 c; z) este o
solutie a ecuatiei lui Kummer .
4) Daca c 6 Z atunci w1 si w2 snt solutii ale ecuatiei lui Kummer si utiliznd
teorema ?? rezulta w1 , w2 liniar independente. 2
7.3 Exercitii si probleme
1 1
x(1 x)y 00 + (3 4x)y 0 y = 0
2 4
2) Sa se arate ca orice ecuatie diferentiala de forma :
(z a)(z b)w00 + (Az + B)w0 + Cw = 0,
unde a, b, A, B, C snt numere complexe si a 6= b se poate reduce la
ecuatia lui Gauss.
3) Sa se integreze ecuatiile:
1. (x2 3x + 2)w00 + 4xw0 + 2w = 0

2. (1 x2 )y 00 2xy 0 + n(n + 1)y = 0
3. (1 x2 )y 00 xy 0 + n2 = 0
4. (1 x2 )y 00 (2a + 1)xy 0 + n(n + 2a)y = 0
5. (1 x2 )y 00 (p q + (p + q + 2)x)y 0 + n(n + p + q + 1)y = 0
4) Sa se arate ca daca k 6= 1 atunci ecuatia
z(1 kz)w00 + (c bz)w0 aw = 0
se poate integra cu ajutorul ecuatiei lui Gauss.
5) Sa se arate ca ecuatia
zw00 + (c bz)w0 aw = 0
se poate integra cu ajutorul ecuatiei lui Kummer.
6) Sa se arate ca ecuatia
xy 00 + (ax + b)y 0 + (cx + d)y = 0,
unde a, b, c si d snt numere complexe, se poate integra cu ajutorul

ecuatiei lui Kummer.
7) Sa se integreze ecuatiile :
xy 00 + (n x)y 0 ny = 0.
xy 00 + (2 x)y 0 y = 0.
xy 00 + ( + 1 x)y 0 + ny = 0.
8 Functiile Bessel sau functiile cilindrice
In categoria functiilor speciale, functiile Bessel (sau functiile cilindrice) joaca

un rol deosebit; aceste functii apar frecvent n rezolvarea ecuatiilor fizicii
matematice, n teoria elasticitatii, astronomie, teoria potentialului, precum
si n studiul vibratiilor propri ale membranelor circulare. De fapt trmenul
de functie cilindrica se datoreste faptului ca aceste functii intervin n studiul
problemelor la limita ale teoriei potentialului pentru un domeniu cilindric.
8.1 Proprietati generale ale functiilor Bessel
Text
Definitia 8.1 1) Ecuatia diferentiala
z 2 w + zw0 + (z 2 2 )w = 0 , C (8.1)
se numeste ecuatia lui Bessel.

2) Orice solutie a ecuatiei (8.1 ) se numeste functie Bessel sau functie cilin-
drica de ordin .
Ecuatia (8.1) are doua puncte singulare: punctul z = 0 care este un punct
singular regulat si punctul z = care este un punct singular neregulat.
Aceasta se poate vedea scriind ecuatia sub forma canonica,
1 z2 2
w00 + w0 + w=0 (8.2)
z z2
Ecuatia determinanta pentru punctul singular regulat z = 0 este r2 2 = 0,
care are ca solutii pe r1 = + si r2 = . Daca r1 r2 = 2 6 Z atunci
exista f si g olomorfe astfel ca
w1 (z) = z + f (z) si w2 (z) = z g(z)
sa fie solutii liniar independente (s-a utilizat teorema 6.1).
Teorema 8.1
a) Daca w este o functie Bessel de ordinul atunci functia
h d
z z (z w ) (8.3)
dz
8. Functii Bessel 165
este o functie Bessel de ordinul 1, iar functia
g d
z z (z w ) (8.4)
ds
este o functie Bessel de ordinul + 1.
b) Daca pentru orice C familia {w } verifica urmatoarele relatii de
recurenta
d d
(z w ) = z w1 , (z w ) = z w+1
dz dz
atunci w este o functie Bessel de ordinul .
Demonstratie. Sa consideram functia

d j
hj (z) = jz j (z w )
dz
. Observam ca h1 (z) = h(z) si h1 (z) = g(z) . Tinnd cont de definitia lui
hj obtinem

hj (z) = w + jw0
z
!
j 1 0 j 2
h0j (z) = w j + w
z z
!
j j 00 ( j)2 2
h00j (z) = w + 2
1 w0 + 3 ( j 2 )w
z z z
Deci
z 2 h00 j + zh0 j + (z 2 ( j)2 )hj = ( j)zw 00 + ( j)w0 +
( j) 2 j 2 00
+ (z 2 )w = (z w + zw0 + (z 2 2 )w ) = 0
z z
De unde rezulta ca hj snt functii Bessel de indice j .
b) Din a doua relatie de recurenta obtinem
d +1 d d
w z (1) = (z )w1 ) = (z +1 z (z w )) =
dz dz dz
d 2+1 d
= (z (z 1 w + z w0 )) = (z w + z +1 w0 ) =
dz dz
= 2 z 1 w z w0 ( + 1)w00 z z +1 w00 =
= z +1 w00 z w0 + 2 z 1 w
Deci z +1 w00 + z w0 + (z +1 2 z 1 )w = 0 de unde rezulta
z 1 (z 2 w00 + zw0 + (z 2 2 )w ) = 0
adica w verifica ecuatia lui Bessel. 2
Teorema 8.2 Daca f si g snt functii Bessel de ordinul atunci wron-

skianul lor
W (f, g) = c/z (8.5)
unde c este o constanta ce se poate determina astfel
c = lim zW (f, g)
z0
Demonstratie. Relatia (8.5) se poate obtine utiliznd teorema lui Liouville

sau printr-un calacul direct (preferam calculul direct).
0
Daca f si g snt functii Bessel de ordinul atunci z 2 f + zf + (z 2 2 )f = 0
0
, z 2 g + zg + (z 2 2 )g = 0 . Imultind prima ecuatie cu g , a doua cu f si
apoi scazndu-le obtinem
0
z 2 (g f gf ) + z(g f gf 0 ) = 0
care, dupa mpartirea cu z se poate scrie (z(f g 0 f 0 g))0 = 0 , de unde rezulta

z(f g 0 f 0 g) = c si deci W (f, g) = f g 0 f 0 g = zc . 2
8.2 Functii Bessel de speta nti
Definitia 8.2 Prin functiile Bessel de ordin de spea nti se ntelege o

functie Bessel de ordinul de forma
J (z) = z f (z) sau J (z) = z f (z)

1
n care functiile f si f snt olomorfe si f (0) = 2 (+1) respectiv f (0) =
1
2 (1) .
Ecuatia lui Bessel (8.1) nu se modifica daca nlocuim cu , si obtinem

astfel ca este suficient sa determinam pe J ,deoarece J se va obtine din J
scriind n loc de .
Teorema 8.3 Pentru orice C functiile J , J : C C definite prin

P (1)k z 2k+
J (z) = k0 (k+1)(k++1) 2
(8.6)
P (1)k z 2k
J (z) = k0 (k+1)(k+1) 2
snt functii Bessel de speta nti si de indice .
Demonstratie. Pentru ecuatia (8.1) cautam solutii de forma

w(z) = z r f (z) (8.7)
n care r este, fie +, fie , iar f este o functie olomorfa n vecinatatea
originii. Deci X X
w(z) = z an z n = an z n+ (8.8)
n0 n0
care nlocuita n (8.1) duce la urmatorul rezultat:
Xh i
(2 + 1)a1 z +1 + (n + )2 2 )an + an2 z n+ = 0
n2
Ecuatia Bessel va fi verificata daca coeficientii an , n Z+ vor verifica

relatia de recurenta
(2 + 1)a1 = 0
an2
an = , n2 (8.9)
n(n + 2)
Daca este real atunci putem lua 0 si deci 2 + 1 6= 0, daca este
complex atunci evident 2 + 1 6= 0 . Deci obtinem a1 = 0 . Din ( 9 ) rezulta
a1 = a3 = = a2k+1 = = 0 (pentru ca a1 = 0) ceea ce nseamna ca de
fapt n ( 9 ) avem n = 2k si deci relatia de recurenta devine
a2k2
a2k = 2
2 k(k + )
ceea ce permite exprimarea lui a2k cu ajutorul lui a0 , sub forma
(1)k a0
a2k =
22k k!(k + ) (1 + )
1
Daca luam pentru a0 valoarea 2 (+1) , deoarece (k + 1) = k! si ( +
1)( + 1) ( + n) = ( + n + 1), prin nlocuirea n (8.8) gasim
X 2k+
(1)k z
w(z) =
k0
(k + 1)(k + + 1) 2
adica w(z) = J (z) . Pentru obtinerea lui J se nlocuieste mai sus cu

. 2
q q
2 2
Corolarul 8.1 Functiile J1/2 (z) = z cos z, J1/2 (z) = z sin z snt
functii Bessel de speta I de indice = 1/2 .
Demonstratie. Pentru demonstrarea relatiilor de mai sus folosim formula

de dedublare a lui Legendre (vezi ?? )
1
(p)(p + ) = 212p (2p)
2
de unde rezulta

1 12k (2k) (2k)!
k+ = 2 = 2k
2 (k) 2 k!
Folosind teorema 8.3 avem:

X 2k1/2
(1)k z
J1/2 (z) = =
k0
(k + 1)((k + 1/2) 2
r r
2 X (1)k 2k 2
= z = cos z
z k0 (2k)! z
q
2
La fel se arata ca J1/2 (z) = z sin z . 2
Teorema 8.4 (relatia de recurenta pentru functiile Bessel de speta nti)

Daca J este o functie Bessel de speta nti au loc urmatoarele relatii de
recurenta:
(z J (z))0 = z J1 ; (z J (z))0 = z J+1 (8.10)
sau relatiile de recurenta
0 2
J1 (z) J+1 (z) = 2J (z) ; J+1 (z) + J1 (z) = J (z) (8.11)
z
Demonstratie. Functia J fiind o functie Bessel de speta nti este de forma

1
J (z) = z f (z) unde f (z) este olomorfa si f (0) = 2 (+1) . Folosind
teorema 8.1 relatiile de recurenta (8.10) snt adevarate. Trebuie sa mai
demonstram ca J1 si J+1 snt functii Bessel de speta nti de indice 1
respectiv + 1 .
0 0
J1 (z) = z 1 [2 f (z) + zf (z)] si J+1 (z) = z +1 [f (z)/z]
0 0
Daca notam f1 (z) = 2f (z) + zf (z) si f+1 (z0 = f (z)/z obtinem ca
1
f1 (0) = 21 () si f+1 (0) = 2+1 (+2) , adica J1 si J+1 snt functii
Bessel de speta nti.
Daca n ( 10 ) se deriveaza si se simplifica prin z 1 respectiv z 1 obtinem
0
zJ 0 (z) + J(z) = zJ1 (z) , zJ J (z) = zJ+1 (z)
. Prin adunarea si scaderea celor doua relatii de mai sus obtinem grupul de
formule (8.11 ). 2
Corolarul 8.2 Pentru orice n N si C,

W (J+n0 Jn ) = W (J , J )(1)n
Demonstratie. Sa calculam pentru nceput
W (J+1 , J1 )
. Folosind relatiile de recurenta ( 11 ) obtinem

0 0
J+1 (z) = z 1 J (z) J (z) , J1 (z) = z 1 J (z) + J (z) (8.12)
Derivnd ecuatiile (8.12 ) obtinem

0 0
J+1 (z) = J (z)(z 2 2 )z 2 + J (z)( + 1)z 1
0 0
J1 (z) = J (z)( + 2 z 2 )z 2 J (z)( + 1)z 1 (8.13)
Folosind relatiile (8.12) si (8.13) rezulta
0 0
W (J+1 , J1 )(z) = J+1 (z)J1 (z) J1 (z)J+1 (z) =
0
= J (z)J (z) + J (z)J0 (z) = W (J , J )(z)
. Deci
W (J+n , Jn )(z) = (1)n W (J , J )(z)
. 2
Teorema 8.5
a) Pentru orice n N avem Jn (z) = (1)n Jn (z).

b) Daca 6 Z atunci J si J snt liniar independente si
2 sin
W (J , J )(z) =
z
Demonstratie.
X 2kn
(1)k z
a) J (z) = =
k0
(k + 1)(k n + 1) 2
X 2kn
(1)k z
=
kn
(k + 1)(k n + 1) 2
1
deoarece (kn+1) = k(k1)(k2)(kn+1)
(k+1) si deci pentru k = 0, 1, , n 1
1
avem (kn+1) = 0 . Schimbnd indicele de sumare de mai sus obtinem
X 2k+n
(1)n+k z
Jn (z) = = (1)n Jn (z)
k0
(n + k + 1)(k + 1) 2
. b) Tinnd cont de definitia functiilor Bessel de speta nti obtinem

0 0 0
W (J , J )(z) = z 1 (2f (z)f (z)) + f (z)f (z) f (z)f (z) (8.14)
Din teorema 8.2 rezulta ca W (J , J )(z) = c/z unde c se determina astfel:
c = limz0 zW (J , J )(z) .
1 1 2 2
Din (8.5) obtinem c = 2 2 (+1) . 2 (1) = ()(1) = ()(1) =
= 2 sin . In ultima egalitate am folosit formula ()(1 ) =
sin
(??). 2
Corolarul 8.3 Daca nu apartine lui Z atunci orice functie Bessael, w,

se scrie sub forma
w(z) = AJ (z) + BJ (z) (8.15)
unde A si B snt constante.
Demonstratie. Daca este un numar ntreg atunci J si J snt liniar

independente, si orice solutie a ecuatiei ( 1 ) adica orice functie Bessel se
scrie sub forma (8.15 ) 2
8.3 Functiile Bessel de speta a doua sau functiile Neumann

Definitia 8.3 Pentru orice C functia definita prin
cos . J (z) J (z)
N (z) = pentru 6 Z
sin
si
N (z) = lim Np (z) pentru Z
p
se numeste functie Bessel de speta a doua sau functia lui Neumann.
Teorema 8.6 a) Pentru orice C functia N data mai sus este bine
definita.
b) Nn (z) = 1 (Jn (z) (1)n Jn n Z unde j =
(J ) .
c) Pentru orice C functia N este o functie Bessel.
d) Pentru orice C functiile J si N snt liniar independente si
2
W (J , N ) = C
z
Demonstratie. Pentru 6 Z functia N este bine definita. Pentru cal-
culul lui Nn (z) sa observam ca pentru z C\ {0} fixat functiile
cos J (z) J (z) si sin snt functii ntregi (functii olomorfe
pe C ) . In plus cos nJn (z) J (z) = (1)n Jn (z) (1)n Jn (z) = 0 si
sin n = 0 , deci putem aplica regula lui lHospital si obtinem
J (z) cos J (z) sin J (z)
Nn (z) = lim N (z) = lim =
n n cos
(1)n Jn (z) Jn (z) 1
= n
= (Jn (z) (1)n Jn (z))
(1)
. b) A fost deja demonstrat.
c) Pentru orice 6 Z evident N este o functie Bessel, fiind o combinatie
liniara dintre doua functii Bessel. Daca Z, notnd cu L operatorul
Lw = z 2 w + zw0 + (z 2 2 )w, observam ca

w
L = (Lw) + 2w (8.16)

si daca w este o functie Bessel rezulta

w
L = 2w (8.17)

Din ( 18 ) si forma lui Nn (z) obtinem
1 1
L(Nn ) = [L(Jn ) (1)n L(Jn )] = [2nJn (1)n 2nJn ] =

2n n
= [Jn (1) Jn ] = 0,

deci Nn este o functie Bessel.

d) Pentru 6 Z avem W (J , N )(z) = W J , J cossinJ

(z) = sin1 W (J , J )(z) =
sin1 (2 sinz ) = 2
z .
2
Prin trecerea la limita se obtine W (Jn , Nn )(z) = z . 2
Teorema 8.7 a) Nn (z) = (1)n Nn (z) , n N
b) Pentru orice C snt adevarate relatiile de recurenta

0
(z N (z)) = zN1 (z)
0
(z N (z)) = z N+1 (z) (8.18)
sau relatiile
2
N1 (z) + N+1 (z) = N (z)
z
0
N1 (z) N+1 (z) = 2N (z) (8.19)
Demonstratie. a) Rezulta imediat din teorema 6.

b) Pentru 6 Z si folosind relatiile de recurenta pentru functiile Bessel de
speta nti obtinem ( 18 ) si ( 19 ). Pentru Z din relatiile de mai sus se
trece la limita. 2
Corolarul 8.4 a) Orice functie Bessel de ordin , w, se poate scrie sub

forma
w(z) = AJ (z) + BN (z) (8.20)
b) Daca Re 0 orice functie Bessel de ordinul independenta de J

este singulara n origine.
c) Ecuatia Bessel admite o singura solutie finita n origine, oricare ar fi

, si anume functia Bessel de speta nti J cu < 0 .
Demonstratie. a) Din teorema (6) avem ca J si N snt liniar independente

si deci orice functie Bessel de ordin este o combinatie liniara ntre J si
N .
b) Daca < 0 orice functie Bessel de ordin independenta de J este
singulara n origine. Intr-adevar, pentru = 0 J (0) = 1 iar pentru < > 0
J (0) = 0. Daca w este o functie Bessel de ordin independenta de J
atunci din reprezentarea ( 20 ) rezulta B 6= 0 (W (J , w) = BW (J , N )) si
deci w este singulara n origine, deoarece N este singulara in origine.
c) Functia Bessel admite pe J cu < 0 solutie finita n origine. Orice alta
solutie independenta de J va contine pe N care nu este finita n origine. 2
8.4 Functiile Bessel de speta treia

(1) (2)
Definitia 8.4 Pentru orice C functiile H si H definite prin:
H(1) = J + iN , H(2) = J iN (8.21)
se numesc functii Bessel de speta treia sau functii Hankel.
Din definitia de mai sus rezulta ca daca se cunosc functiile Hankel, atunci
functiile Bessel de speta nti si de speta doua se pot calcula cu ajutorul
acestora, si anume:
J = (H(1) + H(2) )/2 , N = (H(1) H(2) )/2i (8.22)
Evident, functiile considerate snt liniar independente ntre ele si n raport
cu J , deoarece:
W (H(1) , H(2) )(z) = 4i/z
,
W (J , H(1) ) = 2i/z
,
2i
W (J , H(2) ) =
z
si integrala generala a ecuatiei lui Bessel poate fi reprezentata si sub urmatoarea
forma:
w = Z (z) = aJ + bH(1) = cJ + dH(1) = eH(1) + f H(2) (8.23)
unde a, b, c, d, e, f snt constante. Functiile Hankel fiind combinatii liniare
de functii Bessel de speta nti si a doua verifica aceleasi relatii de recurenta
ca si acestea, de exemplu:
(j) (j) (j)
H1 (z) + H+1 (z) = 2z H (z)
(j) j) d
H1 (z) H+1 (z) = 2( dz H (j) (z))
(j) (j) (8.24)
(z H (z))0 = z H1 (z)
(j) (j)
(z H (z))0 = z H1 (z)
Daca n ( 8.20 ) eliminam functiile Bessel de speta doua obtinem:
J (z)ei J (z) J (z) ei J (z)
H(1) (z) = i , H(2) (z) = i (8.25)
sin sin
Tinnd seama de expresiile lui J1/2 si J1/2 obtinem:
q q
(1) 2 (1) 2
H1/2 (z) = i z . eiz , H1/2 (z) = . eiz
q q z (8.26)
(2) 2 (2) 2
H1/2 (z) = i z . eiz , H1/2 (z) = z . eiz
8.5 Functii Bessel cu argument modificat
Daca n ecuatia lui Bessel se ia iz n loc de variabila independenta z, se

obtine ecuatia diferentiala
z 2 w00 + zw0 ( 2 + z 2 )w = 0 (8.27)
pentru care o solutie particulara va fi functia z J (iz) care permite

definirea functiei I lundu-se I (z) = i J (iz) si deci
X 1 z
I (z) = ( )2k+
k0
k!(k + + 1) 2
Functia I se numeste functie Bessel modificata de speta nti. Daca =

n Z cu ajutorul teoremei 5 se obtine:
In (z) = in Jn (iz) = (i)n Jn (iz) = In (z)
Daca 6 Z, atunci I si I snt liniar independente, deoarece

2 sin
W (I , I )(z) =
zi
Daca 6 Z se defineste functia MacDonald

K (z) = . (I (z) I (z))
2 sin
iar Kn (z) = limn K , daca n Z , limita fiind calculata cu ajutorul
regulii lui lHospital. Folosind (??) obtinem
J (iz)ei J (iz) i I (z)ei + (i) I (z)

H(1) (iz) = i = =
sin i sin
ei/2 I (z) ei/2 I (z) 2 i
= = e 2 . K (z)
i sin i
de unde rezulta
i i/2 (1)
K (z) = .e H (iz)
2
Functiile I si K snt liniar independente deoarece
i
W (I , K )(z) =
z
si orice solutie a ecuatiei Bessel modificata ( 28 ) se reprezinta sub forma
W = aI + bK
Functiile I si K verifica urmatoarele relatii de recurenta simple:

2
I1 (z) I+1 (z) = I (z)
z
2
K1 (z) K+1 (z) = K (z)
z
0
I1 (z) + I+1 (z) = 2I (z)
0
K1 (z) + K+1 (z) = 2K (z)
(z I (z))0 = z I1 (z)
(z K (z))0 = z K1 (z)
(z I (z))0 = z I+1 (z)
(z K (z))0 = z K+1 (z)
8.6 Zerourile si ortogonalitatea functiilor Bessel
Pentru a determina zerourile functiilor Bessel pornim de la ecuatia pe care

o verifica aceste functii (ecuatia 8.1 ) Daca n ecuatia ( 8.1 ) se efectueaza
transformarea
w(z) = z 1/2 y(z)
se obtine forma redusa a ecuatiei Bessel
!
1
00 4 2
y + 1+ y=0 (8.28)
z2
Fie y o solutie a ecuatiei diferentiale ( 8.28 ) si w(z) = z 1/2 y(z) o solutie

a ecuatiei (8.1) . Daca z = z0 6= 0 este un zero pentru functia y adica
y(z0 ) = 0 atunci z0 este un zero pentru w si reciproc. Deci, este suficient sa
determinam zerourile pentru functia y .
Sa studiem pentru nceput cteva proprietati de comportare ntr-un interval
[a, b] a solutiilor ecuatiei diferentiale liniare de ordinul doi. Sa consideram
ecuatia diferentiala liniara de ordinul doi
y 00 + p(x)y 0 + q(x)y = 0 (8.29)
Teorema 8.8 Fie p si q functii continue pe intervalul (a, b) .
1) Daca y este o solutie a ecuatiei (8.29) si y(x0 ) = y 0 (x0 ) = 0, x0 (a, b)

atunci y este identic nula pe intervalul (a, b) .
2) Daca y este o solutie neidentic nula a ecuatiei (8.29) care are un zero n
punctul x0 (a, b) atunci y si schimba semnul n vecinatatea punctului
x0 .
3) Intr-un interval de lungime finita [, ] (a, b) orice solutie neidentic
nula a ecuatiei ( 30 ) are cel mult un numar finit de zerouri.
4) Toate zerourile oricarei solutii neidentic nule a ecuatiei (8.29) snt
simple.
5) Daca y1 , y2 snt solutii ale ecuatiei (8.29) si y1 (x0 ) = y2 (x0 ) = 0 sau
0 0
y1 (x0 ) = y2 (x0 ) = 0 atunci y1 si y2 difera printr-un factor constant pe
intervalul (a, b) .
Demonstratie. 1) Din teorema de existenta si unicitate a problemei Cauchy

rezulta imediat prima afirmatie.
2) Deoarece y 6 0 si y(x0 ) = 0 rezulta neaparat y 0 (x0 ) 6= 0, si astfel ntr-o
vecinatate a lui x0 functia y este sau crescatoare sau descrescatoare, dupa
cum y 0 (x0 ) este pozitiv sau negativ; deci, n orice caz si schimba semnul.
3) Daca y pe intervalul [, ] ar avea o infinitate de zerouri, ar exista un
sir (xn ) [, ] cu proprietatea ca y(xn ) = 0 si xn x0 . Cum y este
continua, fiind solutie a ecuatiei ( 30 ) rezulta y(x0 ) = 0 . Dar
y(xn ) y(x0 )
y 0 (x0 ) = lim =0
n xn x0
Asadar y(x0 ) = y 0 (x0 ) = 0 si folosind 1) rezulta y identic nula pe intervalul
(a, b), o contradictie.
4) Daca x0 este un zero pentru solutia y, ce nu este simplu, atunci y 0 (x0 ) = 0,
ceea ce implica y identic nul.
0 0
5) Daca y1 (x0 ) = y2 (x0 ) = 0 sau y1 (x) = y2 (x0 ) = 0 atunci W (y1 , y2 )(x0 ) =
0, deci y1 si y2 snt liniar dependente pe intervalul (a, b), adica exista A astfel
ca y2 (x) = Ay1 (x) . 2
Teorema 8.9 (identitatea lui Picone) Fie ecuatiile diferentiale:

(p1 (x)y 0 )0 q1 (x)y = 0 (8.30)
0 0
(p2 (x)y ) q2 (x)y = 0 (8.31)
n care pi C 1 (a, b)
, qi C 0 (a, b)
. Daca y este o solutie a ecuatiei (8.30)
care se anuleaza n si din (a, b) iar u o solutie a ecuatiei (8.31 ) care
nu se anuleaza n (, ) atunci are loc relatia
Z Z Z 0
2 0 2 y u u0 y 2
(q1 q2 )y dx + (p1 p2 )(y ) dx + p2 dx = 0 (8.32)
u
Demonstratie. Pe intervalul (, ) derivata functiei h definita prin
h(x) = y(x)(p1 (x)y 0 (x)u(x) p2 (x)u0 (x)y(x))/u(x)
este 2
2 0 2 yu0 uy 0
(q1 q2 )y + (p1 p2 )(y ) + p2
u
si deci
Z Z Z 2
2 0 2 yu0 uy 0
(q1 q2 )y dx + (p1 p2 )(y ) dx + p2 dx =
u
Z
y(x)
= h0 (x)dx = h(x)| = (p1 (x)y 0 (x)u(x) p2 (x)u0 (x)y(x))| =
u(x)
y(x)2
= p2 (x)u0 (x) |
u(x)
Daca u() 6= 0 6= u() atunci p2 (x)u0 (x)y(x)2 /u(x)| = 0 . Daca n sau
functia u se anuleaza atunci derivata lui u (adica u0 ) nu se anuleaza n
sau si deci din nou p2 (x)u0 (x)y(x)2 /u(x)| = 0 .
Am obtinut astfel identitatea integrala (8.32) numita identitatea lui Picone.
2
Teorema 8.10 (teorema de comparatie Sturm) Daca coeficientii din

ecuatiile (8.30) si (8.31) au proprietatile:
a) pi C 1 (a, b) , qi C 0 (a, b) , i = 1, 2;
b) p1 (x) p2 (x) > 0 , q1 (x) q2 (x) x (a, b);
c) nu exista x0 (a, b) asa nct q1 (x0 ) = q2 (x0 ) = 0 si daca ecuatiile
(8.30) si (8.31 ) nu coincid pe nici un subinterval din (a, b), adica
p1 p2 6 0 si q1 q2 6 0 pe orice (, ) (a, b), atunci ntre doua
zerouri consecutive ale unei solutii pentru ecuatia (8.30) se gaseste cel
putin un zerou pentru orice solutie a ecuatiei (8.31) .
Demonstratie. Fie y o solutie a ecuatiei (8.30 ) si , (a, b), asa nct

y() = y() = 0 si y(x) 6= 0 oricare ar fi x (, ) .
Fie u o solutie a ecuatiei (8.31). Daca u nu se anuleaza
R
n nici un punct
din (, ) atunci aplicnd identitatea lui Picone gasim: (q1 q2 )y 2 dx = 0,
R 0 2
R 0 y 0 2
(p1 p2 )(y ) dx = 0, p2 (y u u ) dx = 0, de unde rezulta: q1 q2 ,
(p1 p2 )(y 0 )2 0, y 0 u u0 y 0 n (, ) Daca exista x0 (, ) cu
p1 (x0 )p2 (x0 ) 6= 0 exista o vecinatate V lui x0 pentru care p1 (x0 )p2 (x0 ) 6=
0 . Atunci pe (, ) = I obtinem y 0 = 0 si din ecuatia (8.30) avem
q1 (x) = 0, x I . Cum q1 = q2 pe (, ) rezulta q1 (x0 ) = q2 (x0 ) = 0, o
contradictie. Aceasta contradictie a provenit din faptul ca am presupus ca
exista x0 (, ) cu p1 (x0 ) 6= p2 (x0 ) . Deci p1 p2 pe (, ), adica pe (, )
ecuatiile (8.30 ) si (8.31) coincid, o contradictie. Contradictia a provenit din
faptul ca am presupus ca u(x) 6= 0 pe intervalul (, ) . 2
Corolarul 8.5 Fie p C 1 (a, b) , q C 0 (a, b) , si p > 0 pe (a, b) . Daca

y1 si y2 snt solutii liniar independente ale ecuatiei
(py 0 )0 qy = 0 (8.33)
atunci ntre doua zerouri consecutive ale unei solutii se gaseste un zero si
numai unul pentru cealalta solutie.
Demonstratie. Fie , (a, b) , y1 () = y2 () = 0 si y1 (x) 6= 0 oricare ar fi

x (, ) . Daca y2R(x) 6= 0 oricare ar fi x (, ) atunci folosind identitatea
lui Picone obtinem p(y1 y2 y1 /y2 )dx = 0 de unde y1 y2 y1 /y2 = 0 si deci
0 0 0 0
y1 = Cy2 pe (, ) o contradictie. Contradictia a provenit din faptul ca am

presupus y2 (x) 6= 0 oricare ar fi x (, ) . Deci exista un punct x1 (, )
cu y2 (x1 ) = 0 . Punctul x1 cu proprietatea de mai sus este unic. Intr-adevar,
daca ar exista si x2 (, ) cu y2 (x2 ) = 0, atunci din nou identitatea lui
0 0
Picone ne da y2 y2 y1 /y1 = 0 adica y2 = Cy1 pe (x1 , x2 ) , o contradictie. 2
Teorema 8.11 Daca R si w este o functie Bessel de ordin atunci

multimea {z R; w(z) = 0} este numarabila.
Demonstratie. Daca w este o functie Bessel de ordin exista a > 0 pozitiv

asa nct n (a, a) functia w sa aiba cel mult un zero (z = 0) si y(z) =
z 1/2 w(z) verifica ecuatia (8.28). Consideram ecuatia
u00 + u = 0 (8.34)
Sa aplicam teorema de comparatie a lui Sturm pentru ecuatia (8.34 ) si

ecuatia (8.28). Avem p1 = 1, q1 = 1, p2 = 1 si q2 = 1 41 2 /z 2 deci
p1 p2 > 0 si q1 > q2 daca || 1/2 . Ecuatia (8.34) are pe u(z) = sin(za)
solutie a carei radacina snt zk = a + k , k Z . Deci ntre a + k si
a + (k + 1) exista cel putin un zero pentru solutia y a ecuatiei (8.28). Dar
n intervalul [a + k, a + (k + 1)] solutia y poate sa aiba cel mult un numar
finit de zerouri, deci n intrvalul (a, ) solutia y are o multime numarabila
de zerouri. La fel rezulta si pe intervalul (, a) , deci multimea zerourilor
solutiei y snt numarabile. Am demonstrat astfel ca daca || 1/2 functia

Bessel w are o multime numarabila de zerouri. Pentru a nlatura restrictia
1/2 1/2 vom folosi relatiile de recurenta pentru functiile Bessel si
anume
(z w )0 = z w+1 (z w )0 = z w1 (8.35)
Pe baza teoremei lui Rolle, din prima relatie (8.35) rezulta ca functia z w+1
, admite o multime numarabila de zerouri ca si functia z w pentru ||
1/2, deci functia w cu verificnd 1/2 3/2 admite o infinitate
numarabila de zerouri reale; a doua relatie ( 36 ) arata ca ntre doua ze-
rouri consecutive ale functiei w+1 se afla cel putin un zero al functiei
w , || 1/2 , deci zerourile functiilor w si w+1 , || 1/2 se separa
doua cte doua. Continund procesul de mai nainte, se demonstreaza pas
cu pas ca functiile Bessel cu real admit o multime numarabila de zerouri.
Teorema este astfel demonstrata. 2
Teorema 8.12 a) Daca < > 1 , iar k1 , k2 snt constante atunci are
loc identitatea
Ra
(k12 k22 ) 0 zJ ((k1 z)J (k2 z)dz =
(8.36)
0 0
a(k2 J (k2 z)J (k1 z) k1 J (k1 z)J (k2 z))
b) Daca > 1 toate zerourile functiei J snt reale
Demonstratie. a) Functia z J (kz), k C verifica ecuatia diferentiala
z 2 J00 (kz) + zJ 0 (kz) + (k 2 z 2 2 )J (kz) = 0
sau sub forma autoadjuncta
0 2
(zJ (kz))0 + (k 2 z )J (kz) = 0 (8.37)
z
Lund n ecuatia (8.37 ) k = k1 apoi k = k2 obtinem:
0 2
(z(J (k1 z))0 + (k12 z z )J (k1 z) =0
(8.38)
0 2
(z(J (k2 z))0 + (k22 z z )J (k2 z) =0
Daca multim prima ecuatie (8.38 )cu J (k2 z) iar a doua cu J (k1 z)si le
scadem obtinem:
d 0 0
(z(J (k2 z)J (k1 z) J (k1 z)J (k2 z))) =
dz
= (k12 k22 )zJ (k1 z)J (k2 z)

Ultima ecuatie integrata ntre 0 si a conduce la urmatoarea identitate inte-
grala Z a
(k12 k22 zJ (k1 z)J (k2 z)dz =
0
0 0
= (z(J (k2 z)J (k1 z) J (k1 z)J (k2 z)))|a0
Pentru z = 0 termenul integrat dispare, deoarece apare n factor comun
termenul z 2+2 . Intr-adevar, cum J (z) = z f (z) unde f este olomorfa si
0
f (z) = zg(z) cu g olomorfa, avem:
0 0
k2 J (k1 z)J (k2 z) k1 J (k1 z)J (k2 z) =
0 0
= z 2+1 (k1 k2+1 f (k2 z)f (k1 z) k1+1 k2 f (k1 z)f (k2 z)) =
= z 2+2 (k1+2 g(k2 z)f (k1 z) k1+2 k2 g(k1 z)f (k2 z))
de unde rezulta identitatea (8.36 ).
b) Daca avem un zero pur imaginar, z = it, t real, vom gasi, folosind (8.6 )
X (1)k (it)2k+
0 = J (it) = . 2k+ =
k0
k!(k + + 1) 2
X t2k 1
= i t . 2k+
k0
k!(k + + 1) 2
si deci va trebui sa avem:
X t2k
=0
k0
22k (k + 1)(k + + 1)
ceea ce este absurd deoarece este real si mai mare ca 1 , seria va avea
toti coeficientii pozitivi, si deci va avea suma nenula. Prin urmare, daca
J (a + ib) = 0 n mod obligatoriu a 6= 0 pentru real si > 1. In acest
caz vom avea evident si J (a ib) = 0 deoarece seria din dezvoltarea lui J
pentru real si > 1 are toti coeficientii pozitivi. Sa luam n identitatea
(8.36) k1 = a + ib , k2 = a ib si t = 1 si atunci
Z 1
4iab zJ (k, z)J (k2 z)dz = 0
0
care este posibila numai daca b = 0 , caci integrala va avea integrantul pozitiv
pe (0, 1); deci zerourile lui J , > 1 au partea imaginara ntotdeauna nula;
teorema este astfel demonstrata. 2
Teorema 8.13 Fie n solutiile pozitive ale ecuatiei J (z) = 0 > 1 si

fie (kn )n1 determinati de relatiile
l kn = n (8.39)
Sirul (fn )n1 definit prin fn (z) = J (kn z) este un sir ortogonal pe intervalul
(0, l) cu ponderea p(z) = z, adica
Z l
l2 0 l2 2
(fn , fm )p = (J (km l))2 = n,m J+1
zJ (kn z)J (km z) = (km l)
0 2 2
(8.40)
Sirul (fn )n1 definit mai sus este complet n L2,p (0, l)
Demonstratie. a) Folosind identitatea (8.36) gasim

Z l
(kn2 km
2
) zJ (km z)J (km z)dz =
0
0 0
= l[km J (km l)J (kn l) kn J (kn l)J (km l)]
si tinnd cont de modul de definire a lui kn si km gasim ca pentru n 6= m
Z l
zJ (kn z)J (km z)dz = 0
0
Pentru a demonstra (8.40) scriem din nou (8.36 ) cu k2 = km si k1 = k .

Vom avea iarasi lund a = l
Z l 0
lkm J (km l)J (kl)
J (kz)J (km z)dz =
0 k 2 km2
Trecnd la limita, facnd k km si aplicnd n membrul al doilea regula lui

lHospital gasim prima egalitate (8.40) pentru n = m . Relatia de recurenta
(8.10) scisa pentru z = km 1 = m arata ca J 0 (km l)2 = J+1
2 (k l) si obtinem
m
a doua egalitate (8.40). 2
1) Sa se arate ca orice ecuatie diferentiala de forma
x2 y 00 + axy 0 + (b + cxd )y = 0
unde a, b, c, d C si c 6= 0 6= d se poate integra cu ajutorul functiilor

Bessel.
2) Sa se integreze urmatoarele ecuatii diferentiale:

a) y xy = 0, b) y + x2 y = 0, c) xy + 2y 0 + xy = 0,
d) xy + 1/2y 0 + y = 0, e) x4 y + 2x3 y 0 4y = 0,
f) x4 y + ay = 0, a R\ {0} ; g) xy + (n + 1)y 0 + y = 0,
h) xy + (n + 1)y 0 y = 0 .
3) Sa se calculeze AJ3/2 (z) + BJ3/2 (z) .
4) Sa se deduca egalitatea
+
X z 1
Jn (z)tn = exp( (t ))
n=
2 t
5) Sa se deduca relatiile
+
X Z
1
Jn (x)eint = eixsint ; Jn (x) = cos(x sin t nt)dt
n=
0
X 1
J02 (z)+2 Jn2 (z) = 1, |J0 (z)| 1, |Jn (z)| < , z R, n N.
n1 2
9. Polinoame ortogonale 183
9 Polinoame ortogonale
Text
Definitia 9.1 Fie I un interval din R . O functia p : I R se numeste

functie pondere pe I daca are urmatoarele proprietati:
1) p este continua pe interiorul lui I(I) ;

2) p este strict pozitiva pe interiorul lui I ;
R
3) I |t|n p(t)dt + pentru orice n 0.
Fie K corpul numerelor reale sau complexe. Vom considera n cele ce

urmeaza urmatoarele spatii:
C(I, K) = {f : I K; f continua }.
Z
Hp (I) = {f C(I, K); |f (t)|2 p(t)dt < +
I
si aplicatia (, )p : Hp (I) Hp (I) K definita prin:
Z
(f, g)p = p(t)f (t)g(t)dt (9.1)
I
Urmatoarele afirmatii snt evident adevarate.
1) Aplicatia (, )p definita prin (9.1) este un produs scalar.
2) Spatiul Hp (I) cu (, )p este un spatiu prehilbertian;
3) Sirul (fn )n1 definit prin fn (x) = xn1 este liniar independent n Hp (I)
.
In legatura cu proprietatile de aproximare ale sirului (fn )n1 avem urmatorul

rezultat:
Teorema 9.1 1) Daca I este finit atunci sirul (fn ) este total n Hp (I) ,
adica oricare ar fi f Hp (I) si oricare ar fi > 0 exista a1 , a2 , , an
din K astfel ca
n
X
kf ak fk kp < .
k=1
> 0 astfel ca |p(x)| e|x| pentru orice x din

2) Daca exista m > 0 si
I = (a, b) atunci sirul ( pfn ) este complet n L2 (I) iar sirul (fn ) este
total n Hp (I).
Demonstratie. 1) Daca f Hp (I) atunci f este continua pe [a, b] si conform

teoremei lui Weierstrass pentru orice > 0 exista un polinom Rn de grad n
astfel nct Z
1
|f (x) Rn (x)| /( p(t)dt) 2 , x I.
I
Deci
Z Z

kf Rn k2p = p(x)|f (x) Rn (x)|2 dx < R p(x)dx = 2
I I p(t)dt I
de unde kf Rn kp < . Cum Rn este un polinom de gradul n avem
n
X n+1
X
Rn (t) = bj tj = bj1 fj (t)
j=0 j=1
si lund aj = bj1 obtinem rezultatul din enunt.

2) Functia ( p
p(x) x (a, b)
h(x) =
0 x 6 (a, b)
este masurabila pe R si exista M > 0 si > 0 astfel ca
|h(x)| M e|x| x R.
Cun h este nenula a.p.t. n (a, b) rezulta, folosind lema ?? , ca sirul (hfn )

este complet n L2 (a, b) , deci sirul ( pfn )n1 este complet n L2 (a, b) , de

unde rezulta ca sirul ( pfn ) este total n L2 (a, b) . Sa demonstram acum ca
R
sirul (fn ) este total n Hp (I). Fie f din Hp (I) , atunci ab p(x)|f (x)|2 dx < +

, deci functia g = p f este n L2 (a, b) si folosind rezultatul ce tocmai a
fost demonstrat rezulta ca exista a1 , a2 , , an in K astfel ca
n
X
kg aj pfj k2 <
j=1
de unde obtinem
n
X Z b n
X
kf aj fj k2p = p(x)|f (x) aj fj (x)|2 dx =
j=1 a j=1
Z b q X q n
X
| p(x)f (x) aj p(x)f (x)|2 = kg aj pfj k22 < 2
a j=1
deci n
X
||f aj fj kp <
j=1
adica sirul (fn ) este total n Hp (I).

Sirul (fn ) se transforma folosind procedeul Gramm-Schmidt ntr-un sir ortonor-
mal (hn )n1 , hn fiind un polinom de grad n ce depinde evident de p si de
intervalul I .
In cele ce urmeaza ne vom ocupa cu studiul polinoamelor p-ortogonale, adica
a polinoamelor cu proprietatea
(Qn , Qm )p = 0, n 6= m (9.2)
Polinomul Qn de gradul n va fi considerat de forma
Qn (x) = bn,n xn + bn,n1 xn1 + + bn,0 , bn,n 6= 0
unde am folosit doi indici pentru a scoate n evidenta coeficentii tuturor
polinoamelor din sirul de polinoame p-ortogonale. Observam, de asemenea,
ca daca sirul (Qn ) este p-ortogonal atunci sirul (Qn /bn,n ) este de asemenea
p-ortogonal.
9.1 Proprietati generale ale polinoamelor p-ortogonale
Text
Teorema 9.2 Fie (Qn ) un sir de polinoame p-ortogonale pe intervalul I .

Urmatoarele afirmatii snt adevarate:
1) Orice polinom R de grad n este o combinatie liniara a polinoamelor

Q0 , , Qn adica
n
X (R, Qj )p
R= aj Qj unde aj = (9.3)
j=0
kQj k2p
2) Orice polinom Qn din sirul considerat este ortogonal pe orice polinom

Rm de grad strict mai mic ca n .
3) Daca polinomul R de grad n verifica relatiile (R, xk )p = 0, k = 0, 1, , n
1 atunci R = an Qn , an C .
4) Intre trei polinoame consecutive exista o relatie de recurenta de forma
:
an1 Qn1 (x) + (an x)Qn (x) + an+1 Qn+1 (x) = 0 (9.4)
unde ak = (xQn , Qk )p /kQk k2p , k = n 1, n, n + 1
Demonstratie. 1) Vom demonstra relatia ( ??3 ) prin inductie. Pentru

R0
n = 0 avem R0 = b0,0 deoarece Q0 (x) = b0,0 6= 0 . Presupunnd
b0,0
egalitatea ( 9.3) valabila pentru n , sa o demonstram pentru n + 1 . Daca
gradul lui R este n + 1 vom putea scrie
R(x) = cn+1 xn+1 + cn xn + + c1 x + c0 =

cn+1
(bn+1,n+1 xn+1 + bn+1,n xn + + bn+1,1 x + bn+1,0 ) + Q(x) =
bn+1,n+1
cn+1
Qn+1 (x) + Q(x),
bn+1,n+1
unde Q(x) este un polinom de gradul n , si folosind ipoteza de inductie
rezulta n X
P (x) = an+1 Qn+1 (x) + ak Qk (x).
k=0
Pentru a determina constantele aj ce intervin n dezvoltarea (9.3) procedam

astfel: nmultim egalitatea (9.3) cu Qk si obtinem
n
X
(R, Qk )p = aj (Qj , Qk )p (9.5)
j=0
(R, Qk )p
Dar (Qj , Qk )p = 0 pentru k 6= j , de unde rezulta ak = .
(Qk , Qk )p
P
2) Polinomul R fiind de grad m tinnd seama de (9.1) avem R = m k=0 ak Qk
(R,Q )
unde ak = displaysryle Qk ,Qkk )pp . Cum m este strict mai mic ca n avem
P
(R, Qn )p = m k=0 ak (Qk , Qn )p = 0 unde am utilizat faptul ca (Qk , Qn )p = 0
pentru k diferit de n .
3) Vom face mai nti observatia ca (R, Qj )p = 0 daca j = 0, 1, , n 1.
Intr-adevar
j
X j
X
(R, Qj )p = (Rn , bj,k xk )p = bj,k (Rn , xk )p = 0
k=0 k=0
Tinnd cont de reprezentarea lui R si de faptul ca (R, Qj ) = 0 pentru j =

0, 1, , n 1 obtinem ca Rn = an Qn .
4) Deoarece x xQ(x) este un polinom de gradul n + 1 , n baza afirmatiei
deja demonstrate la 1) avem ca
xQ(x) = an+1 Qn+1 + an Qn (x) + an1 Qn1 (x) + + a0 Q0

unde coeficientii ak se determina din (9.4). Deci ak = (xQn , Qk )p = (Qn , xQk )p =

0 pentru k + 1 < n , deoarece xQk este un polinom de grad k + 1 , deci
xQn (x) = an+1 Qn+1 (x) + an Qn (x) + an1 Qn1 (x) de unde rezulta (9.5) . 2
Observatie. Coeficientii an1 , an , an+1 pot fi determinati si resolvnd sis-
temul urmator :
an+1 bn+1,n+1 = bn,n
an+1 bn+1,n + an bn,n = bn,n1
an+1 bn+1,n1 + an bn,n1 + an1 bn1,n1 = bn,n2
care se obtine prin identificarea coeficientilor de grad n 1, n, n + 1 n (9.5).
Teorema 9.3 Daca {Qn }nN este un sir de polinoame p-ortogonale pe in-
tervalul I atunci ecuatia algebrica Qn (x) = 0, n 1 are n radacini reale n
intervalul I .
Demonstratie. Fie Pn = Qn /bn,n . Ecuatia algebrica Qn (x) = 0 are ace-

leasi radacini ca si ecuatia algebrica Pn (x) = 0 . Polinoamele Pn formeaza
si ele un sir ortogonal, deci (Pn , Pm )p = 0, m 6= n. Polinoamele Pn snt cu
coeficienti reali. Intr-adevar, P0 = 1 iar P1 (x) = x + c1,0R , unde c1,0 se deter-
mina din conditia de ortogonalitate (P1 , P0 )p = 0 adica I p(x)(x + c1,0 )dx =
0 , deci R
p(x)xdx
c1,0 = RI
I p(x)dx
si cum p este cu valori reale fiind pondere rezulta c1,0 R . Cum {Pn }nN
este un sir de polinoame ortogonale, din Teorema 9.2 rezulta ca avem o
relatie de recurenta de forma
an,n1 Pn1 (x) + (an,n x)Pn (x) + an,n+1 Pn+1 (x) = 0 (9.6)
unde
(xPn , Pj )p
an,j = , j = n 1, n, n + 1 (9.7)
kPj k2p
P
Daca Pn (x) = nj=0 cn,j xj , cu cn,n = 1 atunci identitatea ( 9.6 ) genereaza
urmatoarele relatii:
an,n+1 cn+1,n+1 = cn,n
an,n+1 cn+1,n + an,n cn,n = cn,n1
an,n+1 cn+1,j + an,n cn,j + an,n1 cn1,j = cn,j1 , j = 1, . . . , n 1
si
an,n+1 cn+1,0 + an,n cn,0 + an,n1 cn1,0 = 0
Cum cj,j = 1 pentru j = 0, 1, rezulta an,n+1 = 1 , deci
cn+1,j = cn,j1 an,n cn,j an,n1 cn1,j , j = 0, , n (9.8)
unde cn,1 = 0 = cn1,n . Din ( 9.7 ) si ( 9.8 ) rezulta ca cn+1,j R pentru

j = 0, . . . , n + 1 deci polinoamele Pn snt cu coeficienti reali. Scriind relatia
de ortogonalitate (P0 , Pn ) = 0, n 1 , rezulta
Z
p(x)Pn (x)dx = 0
I
si deoarece p > 0 n intervalul I rezulta ca Pn si schimba semnul n intervalul

I. Fie x1 , x2 , , xm , m n punctele din I n care Pn si schimba semnul.
Fie Rm (x) = (x x1 )(x R
x2 ) (x xm ) . Produsul Pn Rm are acelasi semn
n I , ceea ce implica I p(x)Pn (x)Rm (x)dx 6= 0, adica
(Rm , Pn )p 6= 0 (9.9)
Vom arata ca m = n . Daca m < n atunci utiliznd teorema 9.2 obtinem

(Rm , Qn )p 6= 0 ceea ce este n contradictie cu ( 9.9 ). 2
Teorema 9.4 (Completitudinea polinoamelor ortogonale) Daca in-

tervalul I = (a, b) este finit sau daca exista M si pozitivi astfel ca |p(x)
M e|x| oricare ar fi x din (a,b) atunci sirul (Qn ) de polinoame p-ortogonale
pe intervalul I este total n Hp ; adica oricare ar fi > 0 , exista a0 , , an
asfel ca
n
X
kf ak Qk kp < (9.10)
k=0
Demonstratie. Folosind Teorema 9.1 rezulta ca oricare ar fi f Hp si > 0

exista un polinom P de grad n, astfel ca kf P kp < . Utiliznd Teorema
9.2 obtinem ca exista a1 , , an astfel ca P = a0 + a1 Q1 + an Qn de unde
rezulta ( 9.10).
In continuare vom presupune ca ponderea p pe intervalul I = (a, b) verifica
relatiile
p0
= (9.11)
p
(p)(a) = (p)(b) = 0 (9.12)
unde si snt polinoame cu coeficienti reali de grad cel mult unu, respectiv
doi, dar nu avem simultan gradul lui mai mic ca unu si gradul lui mai
mic ca doi.
Teorema 9.5 Daca sirul de polinoame Qn )n N este p-ortogonal pe inter-

valul I = (a, b) , iar ponderea p verifica ( 9.11 ) si ( 9.12 ) atunci:
1) Pentru orice n N exista o constanta an asa nct

1
Qn = an (p n )(n) (formula lui Rodriques) (9.13)
p
2) Qn este o solutie particulara a ecuatiei

n + 1 00
y 00 + ( + 0 )y 0 n(0 + )y = 0 (9.14)
2
Demonstratie. 1) Printr-o derivare se obtine
(p n )(n) = (p0 n + np n1 0 )(n1) = (p n1 Rn,1 )

(daca se nlocuieste p0 prin p si se noteaza Rn,1 = + n 0 ,deci Rn,1 este

un polinom de gradul nti ) , iar prin inductie se obtine usor egalitatea
(p n )(n) = (p nk Rn,k )(nk) , cu Rn,k un polinom de gradul k (Rn,k = [ +
(nk+1) 0 ]Rn,k1 +Rn,k1 0 ) , din care pentru k = n se va obtine (p n )(n) =
1
pRn,n ceea ce arata ca (p n )(n) = Rn,n este un polinom de gradul n .
p
Pentru a arata ca acest polinom este liniar dependent de Qn vom arata
ca (xk , p1 (p n )(n) )p = 0 , k = 0, 1, , n 1 si vom folosi Teorema 9.2. Dar
R R
(xk , p1 (p n )(n) ) = I xk (p n )(n) dx = (p n )(n1) xk |ba k I xk1 (p n )(n1) dx =
R 1
= (1)k k! ab (p n )(nk) dx = 0 , deci Qn = an (p n )(n) .
p
2) Vom nota un = p n si deoarece u0n = p n1 ( + n 0 ) va rezulta egalitatea
u0n = ( + n 0 )un care derivata de n + 1 ori conduce la identitatea
1
(un(n) )00 + ( 0 )(un(n) )0 (n + 1)(20 n 00 )u(n)
n = 0.
2
Intr-adevar,
n(n + 1) 00 (n)
(u0n )(n+1) = un(n+2) + (n + 1) 0 un(n+1) + u
2
(( + n 0 )un )(n+1) = ( + n 0 )u(n+1)
n + (n + 1)(0 + n 00 )u(n)
n
(n)
adica, notnd V = un , rezulta ca V verifica ecuatia
n 00
V 00 + ( 0 )V 0 (n + 1)(0 + )V = 0
2
Impartind relatia de mai sus cu p si grupnd termenii, obtinem

n V
( V 0 )0 (n + 1)(0 + 00 ) = 0
p 2 p
1 V 0
Inlocuind V , prin y iar prin y 0 + y obtinem
p p
n(n + 1) 00
y 00 + ( + 0 )y 0 + 0 y n0 y 0 y y=0
2
deci
(n + 1) 00
y 00 + ( 0 + )y 0 n(0 + )y = 0
2
Dar
1 1 1
y = V = un(n) = (p n )(n)
p p p
, deci Qn verifica ecuatia 9.14. 2
Teorema 9.6 Fie (Qn )n N un sir de polinoame p-ortogonale pe I cu

ponderea p verificnd relatiile ( 9.11 ), ( 9.12 ).
1) Pentru orice n N exista bn asa nct

Z
1 p(z) n (z)
Qn (x) = dz (9.15)
bn p(x) Cx (z x)n+1
(formula lui Schlafli), unde Cx este o curba rectificabila ce nconjoara

punctul x.
2) Daca z1 este zeroul cel mai apropiat de x al ecuatiei algebrice, n z ,
z x t(z) = 0 (9.16)
atunci functia K : I Br (0) C definita prin
p(z1 ) 1
K(t, x) =
p(x) 1 t 0 (z1 )
este olomorfa n argumentul al doilea si are loc relatia

X
K(t, x) = Qn (x)tn (9.17)
n=0
unde Qn = 1 n (n) .
n!p (p )
Demonstratie. 1) Din faptul ca ponderea p verifica ( 9.11 ) si ( 9.12 )

rezulta ca p n este o functie analitica pe I = (a, b) si deci
Z
1 p(z) n (z)
(p n )(x) = dz
2i C(x) zx
unde C(x) este un contur care ocoleste punctul x . Deci

Z
n! p(z) n (z)
(p n )(n) (x) = dz (9.18)
2i c(x) (z x)n+1
Folosind formula lui Rodriques se obtine

Z
1 1 1 p(z) n (z)
Qn (x) = an (p r )(n) (x) = an dz
p(x) p(x) 2i c(x) (z x)n+1
an n
si lund bn = 2i se obtine formula ( 9.15) .
2) Utiliznd formula ( 9.18 ) si convergenta uniforma a progresiei geometrice
obtinem
X Z
1 X n 1 p(z) n (z)
Qn (x)tn = t dz =
n0
p(x) n0 2i c(x) (z x)n+1
Z Z
1 1 p(z) X (z)t n 1 1 p(z)
{ ( ) }dz = dz.
p(x) 2i c(x) z x n0 z x p(x) 2i C(x) z x t(z)
Numitorul expresiei de sub integrala este un polinom de grad cel mult doi
care pentru t = 0 se anuleaza cnd z = x si pentru |t| suficient de mic, conditie
(z)t
obligatorie pentru a avea k k < 1 cnd z C(x) , acest polinom va avea
zx
un zero n vecinatatea lui x . Aplicnd teorema reziduurilor rezulta ( 9.17) .
2
Corolarul 9.1 Daca (Qn )nN si (Rn )nN snt siruri de polinoame p-ortogonale
pe intervalul I R unde ponderea p verifica relatiile ( 9.11 ) si ( 9.12 )
atunci exista constante (cn )nN asa nct
Qn = cn Rn , n N.
Demonstratie. Folosind formula lui Rodriques ( Teorema 9.6 ) rezulta ca

exista an si bn astfel ca
1 1
Qn = an (p n )(n) si Rn = bn (p n )(n)
p p
an
si lund cn = obtinem Qn = cn Rn 2
bn
Corolarul 9.1 arata ca sirul polinoamelor p-ortogonale pe intervalul I este
unic determinat. Pentru a particulariza o anumita clasa de polinoame or-
togonale va trebui sa indicam o conditie din care sa se determine n mod
unic constanta an ce intervine n formula lui Rodriques.
9.2 Polinoamele Legendre
Text
Definitia 9.2 Sirul {Pn }nN al polinoamelor p-ortogonale pe intervalul I =

(1, 1) cu ponderea p(x) = 1 pe I si cu proprietatea Pn (1) = 1 se numesc
polinoame Legendre.
Polinoamele Legendre intervin n studiul vibratiilor unei sfere, n studiul

ecuatiei lui Laplace, n teoria potentialului si n multe alte domenii.
Ponderea p verifica relatiile (9.11) si ( 9.12) cu (x) = 0 si (x) = 1 x2 .
Teorema 9.7
1) Polinomul Legendre de gradul n, Pn , are forma
1
Pn (x) = [(x2 1)n ](n) ( formula lui Rodriques ) (9.19)
2n n!
verifica ecuatia diferentiala
(1 x2 )y 00 2xy 0 + n(n + 1)y = 0 (9.20)
si se exprima cu ajutorul seriei hipergeometrice sub forma

1x
Pn (x) = F (n, n + 1, 1, (9.21)
2
2) Polinoamele Legendre verifica urmatoarele relatii:
2
(Pn , Pm ) = n,m (9.22)
2n + 1
si
X 1
Pn (x)tn = (9.23)
n0 1 2tx + t2
3) Sirul polinoamelor Legendre (Pn )n0 este complete

P n L2 (1, 1) , adica
pentru orice functie f L2 (1, 1) kf nk=1 ck Pk kL2 0 cnd
Z
2k + 1 1
n unde ck = f (x)Pk (x)dx
2 1
Demonstratie. 1) Folosind teorema 9.6 si tinnd seama ca ponderea p este

egala cu 1 iar (x) = 0 si (x) = 1 x2 obtinem ca
Pn (x) = (1)n an [(x2 1)n ](n) .
Ramne sa determinam constantele an din conditia Pn (1) = 1. Dar folosind

formula lui Leibnitz de derivare a produsului a doua functii rezulta
n
X
n
Pn (x) = (1) an Cnk [(x + 1)n ](k) [(x 1)n ](nk) =
k=0
n
X
= (1)n an ((x + 1)n n! + Cn1 Akn (x + 1)nk Annk (x 1)k )
k=1
Deci Pn (1) = (1)n an 2n n!

si obtinem astfel formula ( ?? ). In ecuatia (9.14
) lund (x) = 0 si (x) = 1 x2 obtinem ecuatia ( 9.19). Facnd n ecuatia
( 9.19) schimbarea de variabila x = 1 2z obtinem ecuatia
z(1 z)w00 + (1 2z)w0 n(n + 1)w = 0 (9.24)
care este o ecuatie a lui Gauss cu a = n, b = n + 1 si c = 1, a carei solutie

se scriesub forma
w(z) = AF (n, 1 = n, 1; z) + Bg(z)
unde g este liniar independenta de F(-n,1+n,1;z). Cum z Pn (1 2z) este

o solutie a ecuatiei ( 9.24 ) rezulta ca
P (1 2z) = AF (n, 1 + n, 1; z) + Bg(z).
Functia F este finita n origine, deci g nu este finita n origine (este singulara)
si cum Pn (1) = 1 rezulta ca B = 0 si 1 = AF (n, 1+n, 1; 0) = a. Am obtinut
astfel formula ( 9.20 ).
2) Pentru a demonstra formula ( 9.21 ) trebuie sa aratam ca
Z 1
2
Pn2 (x)dx = .
1 2n + 1
Dar
Z 1 Z 1
1
Pn2 (x)dx = ((x2 1)n )(n) ((x2 1)n )(n) dx =
1 22n (n!)2 1
Z 1
(1)n (2n)! 2
(x2 1)n dx =
22n (n!)2 1 2n + 1
deoarece Z 1
(1)n 22n+1 (n!)2
(x2 1)n dx =
1 (2n + 1)!
In demonstrarea formulei ( 9.22 ) folosim Teorema 9.6 si anume formula
(9.17) adica
p(z1 ) 1 X 1
0
= K(t, x) = tn (p(x) n (x))(n)
p(x) 1 t (z1 ) n0
n!p(x)
unde z1 este zeroul cel mai apropiat de x al ecuatiei z x t(z) = 0. In

cazul nostru p = 1 si (z) = 1 z 2 deci
1 X 1
= tn [(1 x2 )n ](n) (9.25)
1 + 2tz1 n0 n!
unde z1 este zeroul cel mai apropiat de

x pentru
p ecuatia
1 1 + 4t(x + t)
z x t(1 z 2 ) = 0 a carei radacini snt z1,2 = .
p 2t
1 + 1 + 4t(x + t)
Radacina cea mai apropiata de x este z1 = . Inlocuind
2t
z1 n ( 9.25 ) si tinnd cont de forma polinoamelor Legendre rezulta
1 X X
= tn 2n (1)n Pn (x) = (2t)n Pn (x)
1 + 4tx + 4t2 n0 n0
si trecnd 2t n t obtinem ( 9.22).

3) Pentru orice f L2 (1, 1) si > 0 exista g C(1, 1) L2 (1, 1) astfel
nct kf gkL2 < 2 . Din Teorema 9.4 rezulta ca exista a0 , , an astfel ca
P P
kg nk=0 ak Pk kL2 < 2 de unde kf nk=1 ak Pk kL2 < si folosind Teorema
?? obtinem ca (Pn )n0 este complet n L2 (1, 1).
Teorema 9.8 (reprezentari integrale pentru polinoamele Legendre)
Polinomul Legendre de ordinul n, Pn , are urmatoarele reprezentari:
1) formula Schlafli
Z
1 (z 2 1)n
Pn (x) = dz (9.26)
2n+1 i C(x) (z x)n+1
unde C(x) este un contur rectificabil ce nconjoara punctul t=x.
2) formula Laplace
1 p
Pn (x) = (x + x2 1 cos t)n dt (9.27)

3) formula Dirichlet-Mehler
Z
2 cos(n + 21 )t
Pn (cos ) = dt (9.28)
0 2 cos t 2 cos
Demonstratie. 1) Formula (??) rezulta din formula ( 9.15 ) (Teorema 9.6
) tinnd cont de forma polinoamelor Legendre. Intr-adevar
Z
1 p(z)(z)n
Pn (x) = bn dz
p(x) C(x) (z x)n+1
an n! (1)n n!
unde bn = = n si nlocuind n relatia de mai sus se obtine (
2i 2 n! 2i
9.26 ).

2) Efectund schimbarea de variabila z = x + x2 1 eit
t n formula ( 9.26 ) obtinem ( 9.27 ).
3) In formula (9.27) notnd x = cos , 0 < < obtinem
Z
1
Pn (cos ) = (cos + i sin cos t)n dt
0
si n aceasta ultima integrala efectund schimbarea de variabila
s = cos + i sin cos t obtinem
Z ei
1 sn
Pn (cos ) = ds
i ei 1 2s cos + s2
din figura
Integrala calculndu-se pe segmentul AB
Pe baza teoremei lui Cauchy putem nlocui integrala de-a lungul lui AB prin
integrala pe arcul ACB si daca facem schimbarea de variabila s = eit vom
obtine
Z 1
1 ei(n+ 2 )t
Pn (cos ) = dt
2 cos t 2 cos
de unde rezulta ( 9.28) 2
Teorema 9.9 Polinoamele Legendre (Pn )nN verifica urmatoarele relatii de

recurenta:
a) (2n + 1)xPn (x) (n + 1)Pn+1 (x) nPn1 (x) = 0
b) 0
Pn1 (x) Pn (x) 2xPn0 (x) + Pn+1
0 (x) = 0
c) 0 0
Pn1 (x) + nPn (x) xPn (x) = 0
(9.29)
d) (n + 1)Pn (x) + xPn0 (x) Pn+1
0 (x) = 0
e) 0 0
(2n + 1)Pn (x) = Pn+1 (x) Pn1 (x)
f) (1 x2 )Pn0 (x) = nPn1 (x) nxPn (x)
Demonstratie. Pentru a demonstra relatiile ( 9.29) se deriveaza n raport

cu t identitatea ( 9.22 ) si gasim
3
X

2
(x t)(1 2tx + t ) 2 = nPn (x)tn1
n0
care se mai poate scrie

X X
(x t) Pn (x)tn = (1 2tx + t2 ) nPn (x)tn1
n0 n1
Efectund nmultirile si identificnd coeficentii lui tn gasim ( 9.29a ). Relatiile

( 9.29b ) se obtin derivnd n raport cu x identitatea ( 9.22 ) si procednd la
fel ca mai sus. Relatia ( 9.29c ) se obtine prin eliminarea lui Pn+1 din (9.29b
) si derivata relatiei ( 9.29a ). Relatia (9.29d ) se obtine prin eliminarea
lui Pn1 din ( 9.29b) si ( 9.29c ). Relatia ( 9.29e) se obtine prin adunarea
relatiilor ( 9.29c) si ( 9.29e ), iar ultima relatie ( 9.29f) se obtine din ( 9.29d
) scrisa pentru n 1 si eliminnd pe Pn1 0 ntre relatia obtinuta si (9.29c). 2
9.3 Functii Legendre
Polinoamelor (Pn ) le atasam functiile (Pn,m ) definite prin

m
Pn,m (x) = (1 x2 ) 2 (Pn (x))(m) (9.30)
pe care le numim functii Legendre asociate.

Observam ca daca m > n atunci funtiile Legendre asociate snt identic nule.
Teorema 9.10 Functiile Legendre asociate (Pn,m ) verifica ecuatia

!
m2
(1 x2 )y 00 2xy 0 + n(n + 1) y = 0, x (1, 1) (9.31)
1 x2
numita ecuatia diferentiala a functiilor sferice.
Demonstratie. Inlocuind pe y = Pn,m n membrul nti al ecuatiei ( 9.31 )

obtinem
2d d m2
(1 x2 ) dx 2 Pn,m (x) 2x dx Pn,m (x) + [n(n + 1) ]P (x)
1x2 n,m
=
m (m+2 (m+1)
(1 x2 ) 2 [(1 x2 )Pn (x)
2(m + 1)xPn (x)+ (9.32)
(m)
(n m)(n + m + 1)Pn (x)]
Pe de alta parte, polinomul Legendre satisface ecuatia diferentiala (9.19) si

derivnd aceasta identitate de m ori obtinem
(1 x2 )Pn(m+2) (x) 2(m + 1)xPn(m+1) (x) + (n m)(n + m + 1)Pn(m) (x) = 0
De aici mpreuna cu ( 9.32 ) gasim ca
m2
(1 x2 )Pn,m
00 0
(x) 2xPn,m + [n(n + 1) ]Pn,m (x) = 0
1 x2
adica Pn,m este solutie a ecuatiei ( 9.31 ) 2
Teorema 9.11 Pentru orice numar ntreg nenegativ m sirul
P1,m , P2,m , , Pn , m,
este ortogonal n L2 (1, 1) si pentru orice m n avem

Z 1
2 2 (n + m)!
Pn,m (x)dx = (9.33)
1 2n + 1 (n m)!
Demonstratie. Ecuatia ( 9.31 ) se mai poate scrie
d m2
((1 x2 )y 0 ) = (n(n + 1) )y
dx 1 x2
si cum Pn,m si Pj,m verifica aceasta ecuatie obtinem
d m2
((1 x2 )Pn,m
0
(x)) = ((n + 1)n )Pn,m (x)
dx 1 x2
si
d m2
((1 x2 )Pj,m
0
(x)) = (j(j + 1) )Pj,m (x)
dx 1 x2
de unde rezulta identitatea
(n(n + 1) j(j + 1))Pn,m (x)Pj,m (x) =

Pn,m (x)((1 x2 )Pj,m

0
(x))0 Pj,m (x)((1 x2 )Pn,m
0
(x))0
Integrnd prin parti aceasta identitate si tinnd seama de faptul ca 1 x2 se
anuleaza n punctele 1 si +1 , gasim
Z 1 0 Z 1 0
2 0
Pn,m (x)((1 x )Pj,m (x) dx Pj,m (x)((1 x2 )Pn,m
0
(x) dx = 0
1 1
ceea ce ne permite sa scriem egalitatea

Z 1
(n(n + 1) j(j + 1)) Pn,m (x)Pj,m (x)dx = 0
1
Daca n 6= j atunci obtinem ca Pn,m si Pj,m snt ortogonale. Sa demonstram

acum identitatea ( 9.33 ). Tinnd cont de definitia lui Pn,m obtinem
Z 1 Z 1
2
In,m = Pn,m (x)dx = (1 x2 )m Pn(m) (x)Pn(m) (x)dx =
1 1
Z 1
= ((1 x2 )m Pnm (x))0 Pn(m1) (x)dx
1
Pe de alta parte, daca se deriveaza de m 1 ori identitatea
(1 x2 )Pn00 (x) 2xPn0 (x) + n(n + 1)Pn (x) = 0
se obtine urmatoarea identitate:
(1 x2 )Pn(m+1) (x) 2mxPn(m) (x) + (n + m)(n m + 1)Pn(m1) (x) = 0
Inmultind aceasta identitate cu (1x2 )m1 ,rezultatul obtinut se poate scrie

sub forma
[(1 x2 )m Pn(m) (x)]0 = (n + m)(n m + 1)(1 x2 )m1 Pn(m1) (x)
ceea ce ne permite sa avem relatia

Z 1
In,m = (n + m)(n m + 1) (1 x2 )m1 Pn(m1) (x)Pn(m1) (x)dx =
1
= (n + m)(n m + 1)In,m1
In acest fel s-a obtinut urmatoarea relatie de recurenta
In,m = (n + m)(n m + 1)In,m1
Cu ajutorul relatiei de recurenta de mai sus rezulta ca
In,m = (n + m)(n m + 1)(n + m 1)(n m + 2) (n + 1)nIn,0

(n + m)! n! (n + m)!
= In,0 = In,0
n! (n m)! (n m)!
2
Folosind Teorema 9.7 rezulta In,0 = si obtinem astfel
2n + 1
2 (n + m)!
In,m =
2n + 1 (n m)!
adica (9.33 ) . 2
Teorema 9.12 Pentru orice numar m ntreg si nenegativ sirul (Pn,m )n0
este complet n L2 (1, 1) .
Demonstratie. Fie f din L2 (1, 1) si > 0 . Exista g C0 (1, 1) astfel

ca

kf gkL(1,1) < (9.34)
2
m
Functia v definita prin v(x) = g(x)(1 x2 ) 2 apartine lui C([1, 1]) , deci
pe baza teoremei lui Weierstrass exista un polinom QN de grad N astfel
nct sa avem

|v(x) QN (x)| < x [1, 1]
2 2
Dar pentru QN exista N + 1 constantele am , am+1 , aN +m astfel nct sa
avem
NX
+m
(m)
QN (x) = aj Pj (x), x <
j=m
(m)
Intr-adevar consideram QN un polinom cu proprietatea QN = QN . Pentru
QN folosind Teorema 9.2 , exista constantele a0 , , aN +m asa nct:
NX
+m
QN (x) = aj Pj (x)
j=0
PN +m (m)
Derivnd ultima identitate de m ori obtinem QN (x) = j=0 aj Pj (x).
(m)
Dar pentru j < m avem Pj (x) = 0 si deci
NX
+m
(m)
QN (x) = aj Pj (x)
j=m
Tinnd cont de definitia lui v am obtinut

NX
+m
m (m)
|g(x)(1 x2 ) 2 aj Pj (x)| < x [1, 1]
j=m 2 2
de unde rezulta
NX
+m
m (m)
|g(x) aj (1 x2 ) 2 Pj (x) < < , x (1, 1)
j=m 2 2 2 2
si integrnd obtinem
NX
+m Z 1 NX
+m
2
kg aj Pj,m k = |g(x) aj Pj,m (x)|2 dx <
j=m 1 j=m
Z 1
2 2
< dx =
42 1 4
adica
NX
+m

kg aj Pj,m k < (9.35)
j=m
2
P
Din ( 9.34) si (9.35) rezulta kf N +m
j=m aj Pj,m kL2 (1,1) < adica sirul
(Pn,m )n este total n L2 (1, 1) . Folosind teorema obtinem ca sirul functiilor
Legendre asociate este complet n L2 (1, 1) .
9.4 Polinoamele Laguerre
Text
Definitia 9.3 Polinoamele (LN )n0 p-ortogonale pe

intervalul
(n + + 1)
I = (0, ) cu pondere p(x) = x ex si proprietatea Ln (0) =
n!( + 1)
se numeste polinoame Laguerre.
Polinoamele Laguerre intervin n studiul multor probleme ale fizicii matem-

atice, de exemplu n integrarea ecuatiei lui Helmholtz n coordonate parabo-
lice, n teoria propagarii oscilatiilor electromagnetice n lungul liniilor de
transmisie, etc...
Polinoamele Ln difera numai printr-un factor constant de polinoamele lui
Sonin Tn studiate de acesta din urma intr-o lucrare din 1880 publicata n
Math. Ann. 16. Laguerre a studiat cazul particular = 0.
Ponderea p verivica relatiile (9.11), (9.12) cu (x) = x (x) = x daca
> 1 .
Teorema 9.13 1) Polinomul Laquerre Ln de gradul n are forma

1 x x n+ (n)
Ln (x) = e x (e x ) (9.36)
n!
(formula lui Rodriques ), verifica ecuatia diferentiala
xy 00 + ( + 1 x)y 0 + ny = 0 (9.37)
si se exprima cu ajutorul seriei hipergeometrice degenerate sub forma:
(n + + 1)
Ln (x) = F (n, + 1; x) (9.38)
( + 1)n!
2) Polinoamele Laguerre verifica urmatoarele relatii:
xt X
(1 t)1 e 1t = Ln (x)tn (9.39)
n0
( + n + 1)
(Ln , Lm )p = n,m (9.40)
n!
Demonstratie. 1) Folosind Teorema 9.6 si tinnd seama ca p(x) = x ex , (x) =

x , (x) = x obtinem Ln (x) = an x ex (ex xn+ )(n) . Ramne sa deter-
minam constanta an din conditia de normare
(n + + 1)
Ln (0) = . Dar folosind formula lui Leibnitz de derivare a
n!( + 1)
produsului a doua functii rezulta:
n
X
Ln (x) = an x x
e Cnk (ex )(k) (xn+ )(nk) =
k=0
Xn
= an x ex [ Cnk (1)k ex (n + ) (k + + 1)xk+ ] =
k=0
n
X
= an Cnk (1)k (n + ) (k + + 1)xk
k=0
de unde obtinem Ln (0) = an (n + ) ( + 1) deci an = 1/n! . In ecuatia

(9.14) lund (x) = x, (x) = x obtinem ecuatia diferentiala (9.37).
Lund c = + 1 si a = n ecuatia (9.37) este o ecuatie de tip Kummer
zw00 + (c z)w0 aw = 0
a carei solutie generala este de forma
w(z) = A F (a, c; z) + B g(z)

unde g este liniar independenta de functia z F (a, c; z) deci
Ln (x) = AF (x, + 1; x) + Bg(x)
Functia x F (n, + 1; x) este finita n origine, deci g este singura n

origine. Cum Ln (0) = (n + + 1)/n!( + 1) rezulta B = 0 deci
A = (n + + 1)/n!( + 1)
2) In demonstrarea formulei (9.40) folosim Teorema ??6 si anume formula

(9.17) adica
p(z1 ) 1 X 1
= K(t, x) = tn (p(x) n (x))(n) (9.41)
p(z) 1 t 0 (z1 ) n0
n!p(x)
unde z1 este zeroul cel mai apropiat de x al ecuatiei z x t(z) = 0 .

x
In cazul polinoamelor Laguerre p(x) = x ex , (x) = x si deci z1 =
(1 t)
. Obtinem atunci
xt
K(t, x) = (1 t)1 e 1t .
Tinnd cont de (9.41), (9.36) si de forma lui K(t, x) obtinem (9.39). Sa

calculam acum (9.40). Avem
Z Z
1 dn +n x
(Ln , Ln ) = ex x (Ln (x))2 dx = Ln (x) (x e )dx =
0 n! 0 dxn
Z
1 +n x
= (Ln (x))(n) (1)n x e dx =
n! 0
( + n + 1) (n + + 1)
= (Ln (x))(n) (1)n =
n! (n!)2
deoarece coeficentul lui xn din Ln este (1)n /n! .
Teorema 9.14 Polinoamele Laguerre verifica urmatoarele relatii de recurenta
(n + 1)Ln+1 (x) + (x 2n 1)Ln (x) + (n + )Ln1 (x) = 0 (9.42)
x(Ln )0 = nLn (x) (n + )Ln1 (x) (9.43)
Demonstratie. Din formula lui K(t, x) obtinem
K
(1 t)2 + [x (1 t)(1 + )]K = 0
t
n care substituind dezvoltarea (9.39 ) obtinem

X X
(1 t)2 nLn (x)tn1 + (x (1 t)(1 + )) Ln (x)tn = 0
n0 n0
Egalnd cu zero coeficentul lui tn , obtinem () . In mod analogd in identitatea

K
(1 t) + t K = 0 obtinem
x
X X
(1 t) tn (Ln (x))0 + Ln (x)tn+1 = 0
n0 n0
de unde rezulta
d d
Ln (x) L (x) + Ln1 (x) = 0, n = 1, 2, (9.44)
dx dx n1
Eliminnd Ln1 din (??) si (9.4) obtinem
d d
(x n 1) L (x) + (n + 1) Ln+1 (x)+
dx n dx
+(2n + 2 + x)Ln (x) (n + 1)Ln+1 (x) = 0, n = 0, 1,

In sfrsit, nlocuind n ultima egalitate n cu n 1 si eliminnd derivata
d
L (x) cu ajutorul relatiei (??) gasim (9.43). 2
dx n1
9.5 Functiile Laguerre
Strns legate de polinoamele Laguerre snt functiile Laguerre:

x
n (x) = x 2 e 2 Ln (x), n 0, 0 (9.45)
care au unele proprietati importante ca de exemplu:
snt finite n origine si nule la + ,
formeaza un sir ortogonal pe (0, ) cu ponderea p(x) = 1 , deoarece

Z
(n , m ) = n (x)m (x)dx =
0
Z
(n + + 1)
= x ex Ln (x)Lm (x)dx = n,m .
0 (n!)2
Teorema 9.15
a) Sirul (Ln )n0 este total n

Z
Hp (0, ) = {f : (0, ) R; continua si x ex |f (x)|2 dx < +
0
b) Sirul (n )n0 este complet n L2 (0, ) .
Demonstratie. Fie functia h : R R definita n felul urmator

x
h(x) = x 2 e 2 daca x > 0

0 daca x 0
Exista M si astfel ca
|h(x)| M e|x| x R
Aplicnd Teorema 9.1 rezulta ca (Ln ) este total n Hp (0, ) si {n } este

complet n L2 (0, ). 2
9.6 Polinoame Hermite
Text
Definitia 9.4 Polinoamele (Hn )n2 0 p-ortogonale pe intervalul

x 2
I = (, +) cu ponderea p(x) = e si coeficentul lui x egal cu 2n
n
se numesc polinoame Hermite.
Polinoamele Hermite intervin n studiul multor probleme ale fizicii matemat-

ice, de exemplu n integrarea ecuatiei lui Laplace si Helmholtz ntr-un sistem
de coordonate parabolic precum si studiul oscilatorului liniar n mecanica
cuantica. Ponderea p verifica relatiile (9.11) si (9.12) cu (x) = 2x ,
(x) = 1 .
Teorema 9.16
1) Polinoamele Hermite Hn de grad n au forma

2 2
Hn (x) = (1)n ex (ex )(n) (9.46)
verifica ecuatia diferentiala
y 00 2xy 0 + 2ny = 0 (9.47)
2) Polinoamele Hermite verifica urmatoarele relatii

1 2 P
e2xtt = n0 n! Hn (x)tn
R x2 (9.48)
(Hn , Hm )p = e Hn (x)Hm (x)dx = n,m 2n n!
3) Polinoamele Hermite verifica urmatoarele relatii de recurenta:
Hn0 = 2nHn1 ; Hn 2xHn1 (x) + 2(n 1)Hn2 (x) = 0 (9.49)
2
Demonstratie. 1) Folosind Teorema si tinnd seama ca p(x) = ex , (x) =
2 2
1 obtinem Hn (x) = an ex (ex )(n) . Ramne sa determinam constanta an
cu ajutorul conditiei de normare, adica coeficentul lui xn sa fie 2n . Acest
lucru se realizeaza daca an = (1)n . In ecuatia (9.14) lund (x) = 2x ,
(x) = 1 obtinem ecuatia (9.47)
2) In demonstrarea formulei (9.48) folosim Teorema 9.6 si anume formula
(9.17) adica
p(z1 ) 1 X 1
0
= K(t, x) = tn (p(x) n (x))(n)
p(x) 1 t (z1 ) n0
n!p(x)
unde z1 este zeroul cel mai apropiat de x al ecuatiei n z , z x t(z) = 0.

2
In cazul polinoamelor Hermite p(x) = ex si (x) = 1 deci
2 X 1 x2 x2 (n) X 1
e2txt = tn e (e ) = (t)n Hn (x)
n0
n! n0
n!
si trecnd t n t obtinem (9.48).

Z + Z
x2 2
(Hn , Hn )p = e Hn (x)Hn (x)dx = (1)n (ex )(n) Hn (x)dx =

Z +
2
= Hn(n) ex dx = 2n n!

(n) R + x2
deoarece Hn = 2n n! si e dx =
3) Pentru a obtine Hn0 = 2nHn1 se deriveaza n raport cu x ecuatia (9.47)
si se obtine
(y 0 )00 2x(y 0 )0 + 2(n 1)y 0 = 0
care, fiind verificata de catre Hn1 arata ca Hn0 = cHn1 unde constanta c
se determina din conditia de normare, deci 2n n = c 2n1 , de unde c = 2n
2
. A doua relatie rezulta considernd functia generatoare K(t, x) = e2txt
care verifica identitatea
K
(2x 2t)K = 0
t
In identitatea de mai sus substituind K din dezvoltarea (9.48) obtinem
X Hn+1 (x) X Hn (x) X Hn (x)

tn 2x tn + 2 tn+1 = 0
n0
n! n0
n! n0
n!
de unde rezulta, egalnd cu zero coeficentul lui tn :
Hn+1 (x) 2xHn (x) + 2nHn1 (x) = 0, n = 1, 2, . . .
9.7 Functii Hermite
Strns legate de polinoamele Hermite snt functiile Hermite
x2
Hn (x) = e 2 Hn (x) n 0
care au nsusirea principala ca snt nule cnd x si formeaza un sir

ortogonal pe (, +) cu ponderea 1, deoarece
Z +
(Hn , Hm ) = Hn (x)Hm (x)dx =

Z
2
= ex Hn (x)Hm (x)dx = n,m 2n n!

Functia Hn verifica ecuatia diferentiala
y 00 + (1 x2 + 2n)y = 0
x2
dupa cum se poate constata usor prin efectuarea transformarii y y e 2
Teorema 9.17
1) Sirul (Hn )n0 este total n

Z
2
Hp (, +) = {f : R R; continua ex |f (x)|2 dx < +}.

2) Sirul (Hn )nN este complet n L2 (R) .

x2
Demonstratie. Fie functia h : R R definita prin h(x) = e 2 . evident
exista M si astfel ca |h(x)| M e|x| x R . Aplicnd Teorema
9.4 rezulta ca (Hn )n0 este total n Hp (R) . Vom arata acum ca (Hn )n0
este total n L2 (R) . Fie f L2 (R) si > 0 . Exista f1 C0 (R) astfel
x2
ca kf f1 kL2 < 2 . Functia g(x) = f1 (x)e 2 este n Hp (R) deci exista
a1 , . . . , an astfel ca
n
X
kg aj Hj kp <
j=0
2
de unde n Z n
X X
kf1 aj Hj k22 = |f1 (x) Hj (x)|2 dx =
j=0 j=0
Z n
X n
X
2 2
= ex |g aj Hj (x)|2 dx = kg aj Hj k2 <
j=0 j=n
4
deci sirul (Hn ) este total n L2 (R) . 2
a
Bibliografie
[1] Arnold, V. I., Ecuatii diferentiale ordinare, Editura Stiintifica si Enciclopedica,

Bucuresti, 1978
[2] Avramescu, C., Ecuatii diferentiale si integrale, Universitatea din Craiova, 1973
[3] Banta, V., Ecuatii cu derivate partiale ( culegere de probleme ), Tipografia
Universitatii din Bucuresti, 1984
[4] Barbu, V., Ecuatii diferentiale, Editura Junimea, Iasi, 1985
[5] Barbu, V., Probleme la limita pentru ecuatii cu derivate partiale, Editura
Academiei Romane, Bucuresti 1993
[6] Bers,L., F. John, M. Schechter, Partial Differential Equations, Interscience
Publishers, New York,London,Sydney,1964
[7] Brezis, H., Analyse fonctionnelle, Masson, Paris, 1983
[8] Corduneanu, A., Ecuatii diferentiale cu aplicatii n electrotehnica, Editura
Facla, Timisoara, 1981
[9] Courant, R., Partial Differential Equations, Interscience Publishers, New York,
1962
[10] Courant, R., D. Hilbert, Methods of Mathematical Physics, vols I and II,
Interscience, 1953 and 1962
[11] Dautray, R., J.L. Lions, Analyse mathematique et calcul numerique pour les
sciences et les techniques, Masson, Paris 1988
[12] Dieudonne, J., History of Functional Analysis, North Holland, Mathematic
Studies, Amsterdam, New York, Oxford,1983
[13] Dinca, G., Metode variationale si aplicatii, Editura tehnica, Bucuresti 1980.
[14] Dragos, L., Nicolau, A., Ecuatii cu derivate partiale (in Matematici clasice si
moderne, editor Caius Iacob ), Editura tehnica, Bucuresti, 1981
[15] Filimon, I., Soare, M. V., Ecuatii diferentiale cu aplicatii n mecanica
constructiilor, Editura tehnica, Bucuresti, 1983
[16] Folland, G.B., Introduction to Partial Differential Equations, Princeton
University Press, 1976
[17] Friedman, A., Partial Differential Equations, Holt, Rinehart and Winston, 1969
209
210 BIBLIOGRAFIE
[18] Garabedian, P. R. Partial Differential Equations, John Wiley & Sons, 1964
[19] Gilbag, D., & N. S. Trudinger, Elliptic Partial Differential Equations, Springer-
Verlag, Berlin, Heidelberg, 1963
[20] Godounov,S., Equation de la physique mathematique, Editions Mir, Moscou
1973
[21] Guelfand, I. M., & G. E. Chilov, Les distributions, 1, 2,3, Dunod, Paris, 1962,
1964, 1965
[22] Gunther, N. M., Cuzmin, R. O., Culegere de problrme de matematici supe-
rioare, Editura tehnica, Bucuresti, 1950
[23] Haimovici, A., Ecuatii diferentiale si ecuatii integrale, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1965
[24] Halanay, A., Teoria calitativa a ecuatiilor diferentiale, Editura Academiei
Romane, Bucuresti, 1963
[25] Halanay, A., Differential equations, Academic Press, New York, 1966
[26] Halanay, A., Ecuatii diferentiale, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1972
[27] Halanay, A., Samuel, J., Differential Equations, Discrete Systems and Control,
Economic Models, Kluwer Academic Publishers, Dordrecht, Boston, London,
1997
[28] Hormander, Lars, Linear Partial Differential Operators, Springer-Verlag, 1964
[29] Ionescu, D, V., Ecuatii diferentiale si integrale, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1964
[30] Iftimie, V., Ecuatii cu derivate partiale, Tipografia Universitatii Bucuresti 1980
[31] John, F., Partial Differential Equations, Springer-Verlag, 1982
[32] Jude, L., Ecuatii cu derivate partiale, MATRIX ROM, Bucuresti, 1998
[33] Kalik Carol, Ecuatii cu derivate partiale, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti 1980
[34] Khoam,Vo-Khac Distributions, Analyse de Fourier, Operateur aux derivees
partielles, Librairie Vuibert, Paris, 1970
[35] Lalescu, T., Introducere n teoria ecuatiilor integrale, Editura Academiei
Romane, 1956
[36] Lions, J.L., Equations differentielles operationnelles et problemes aux limites,
Springer-Verlag, 1961
[37] Lebedev, N. N., Functii speciale si aplicatiile lor, Editura tehnica, Bucuresti,
1957
[38] Marin, M., Ecuatii cu derivate partiale, Solutii clasice, solutii generalizate,
Editura tehnica, Bucuresti, 1998
[39] Marinescu, C., Marin, M., Ecuatii diferentiale si integrale, Editura tehnica,
Bucuresti, 1996
BIBLIOGRAFIE 211
[40] Marinescu, Gh., Ecuatii diferentiale si integrale, Editura didactica si peda-

gogica, Bucuresti, 1963
[41] Micula, Gh., Pavel, P., Ecuatii diferentiale si integrale prin probleme si
exercitii, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1989
[42] Mihlin, S. G., Ecuatii liniare cu derivate partiale, Editura stiintifica si enciclo-
pedica, Bucuresti 1983
[43] Mikhailov, V., Equations aux derivees partiellles, Editions Mir, Moscou 1980
[44] Mirica, St., Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Tipografia Universitatii
Bucuresti, 1989
[45] Mizohata, S., The theory of partial differential equations, Cambridge, 1973
[46] Morosanu, G., Ecuatii diferentiale, Aplicatii, Editura Academiei Romane,
Bucuresti, 1989
[47] Necas, J., Les methodes directes en theorie de equations elliptiques, Academie
Tchechoslovaque des Scinces, Prague, 1967
[48] Olariu, V., Stanasila, T., Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, Editura
tehnica, Bucuresti, 1984
[49] Oleinik, C., Spatii de functii si ecuatii cu derivate partiale (note de curs n
limba rusa)
[50] Pavel, N., Ecuatii diferentiale asociate unor operatori neliniari n spatii Banach,
Editura Academiei Romane, Bucuresti, 1977
[51] Pavel, P., Rus, I. A., Ecuatii diferentiale si integrale, Editura didactica si
[52] Petrovski, I. G., Prelegeri asupra teoriei ecuatiilor diferentiale ordinare,
Editura tehnica, Bucuresti, 1952
[53] Prasad Ph. & R. Ravindran, Partial Differential Equations, Wiley Eastern
Limited
[54] Raviart, P.A., J.M. Thomas, Introduction a lanalyse numerique des equations
aux derivees partielles, Masson, 1983
[55] Rogai, E., Exercitii si probleme de ecuatii diferentiale si integrale, Editura
[56] Rogai, E., Ecuatii diferentiale. Exercitii si probleme, Universitatea din
Bucuresti, 1984
[57] Rosca, I., Ecuatii cu derivate partiale, Editura Universitatii din Bucuresti, 1997
[58] Rosculet, M., Ecuatii diferentiale si aplicatii, Editura Academiei Romane,
Bucuresti 1984
[59] Rosculet, M., Craiu, M., Ecuatii diferentiale aplicative, Editura didactica si
[60] Rus, I. A., Ecuatii diferentiale, Ecuatii integrale si sisteme dinamice, TRAN-
SILVANIA PRESS, Cluj 1996
212 BIBLIOGRAFIE
[61] Rus, I. A., Micula, Gh., Pavel, P., Ionescu, B. I., Probleme de ecuatii
diferentiale si cu derivate partiale, Editura didactica si pedagogica, Bucureti,
1982
[62] Rus, I. A., Pavel P., Ecuatii diferentiale, Editura didactica si pedagogica,
Bucuresti, 1982
[63] Schwartz, L., Theorie des distributions, I et II, Hermann, Paris, 1950 1951
[64] Schwartz, L., Analyse mathematique, I, II, Hermann, Paris, 1967
[65] Smirnov, M. M., Probleme asupra ecuatiilor fizicii matematice, Editura
[66] Stepanov, V. V., Curs de ecuatii diferentiale, Editura tehnica, Bucuresti, 1955
[67] Teodorescu, N., V. Olariu, Ecuatiile fizicii matematice, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti 1970
[68] Teodorescu, N., Curs de ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, aplicatii
fizice si geometrice, Bucuresti, Facultatea de stiinte, 1949 1950
[69] Teodorescu, N., V. Olariu, Ecuatiile fizicii matematice, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti 1975
[70] Teodorescu, N., V. Olariu, Ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, 3 volume,
Editura tehnica, Bucuresti, 1978, 1979, 1980
[71] Tihonov, A.N. & A.A. Samarski, Ecuatiile fizicii matematice, Editura tehnica,
Bucuresti 1956
[72] Treves, F., Basic Linear Partial Differential Equations, Academic Press, 1975
[73] Vladimirov, V.S., Ecuatiile fizicii matematice, Editura stiintifica si enciclope-
dica, Bucuresti 1980
[74] Vladimirov,V.S., & altii, Culegere de probleme de ecuatiile fizicii matematice,
Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti 1981
[75] Wloka, J., Partial Differential Equations, Cambridge University Press, 1987

Cuprins

Încărcat de

Informații document

Descriere originală:

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

4.1 Sisteme diferentiale liniare omogene . . . . . . . . . . 103

4 Functii speciale 141

9.3 Functii Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 196

Acest capitol este destinat studiului ecuatiilor diferentiale.

Studiul ecuatiilor diferentiale a nceput odata cu aparitia calculului diferential

Fie X si Y doua multimi si f : X Y o aplicatie. Formulam urmatoarea

revine la a studia nucleul operatorului f . O prima concluzie din acest studiu:

Multimea solutiilor ecuatiei liniare si omogene (1.1) formeaza un spatiu

Presupunem ca Sy 6= . Fie x1 Sy . Atunci Sy = Kerf + {x1 }.

(i) determinarea cardinalului unei multimi;

Daca X si Y snt multimi de functii atunci ecuatia (1.1) se numeste ecuatie

iar aplicatia f : X Y , y f (y) = y 0 () (, y()).

adica o ecuatie diferentiala de ordinul nti.

Y = C[a, b], iar aplicatia f definita de legea

pe care convenim sa o scriem sub forma

F (x, y, y 0 , . . . , y (n) ) = 0 (1.3)

si care este o ecuatie diferentiala reala de ordinul n.

Ecuatia (1.4) se numeste forma normala a ecuatiei (1.3.)

O alta categorie importanta de ecuatii functionale este data de ecuatiile

se numeste ecuatia integrala de tip Fredholm. Prin diferite particularizari

si cel putin o constanta dintre C1 , . . . , Cm este diferita de zero. Fie Cm 6= 0.

Deci, a fost posibil sa reprezentam nucleul K(x, y) ca suma cu un numar

Pentru a determina constantle Ci , substituim n (1.9) pe si aceasta da

Deci oricarei solutii a ecuatiei (1.7) i corespunde o solutie a sistemului (1.11).

Exemplu : Sa se determine solutia ecuatiei integrale

In acest caz f (x) = x, a1 (x) = x, a2 (x) = 1, b1 (t) = 2, b2 (t) = 2t deci functiile

solutia ecuatiei integrale este de forma u(x) = x + C1 x C2 , unde (C1 , C2 ) verifica

unde g : X Y este definita prin

se numeste ecuatie integrala de tip Volterra.

Fie f : X Y , unde Y este nzestrat printre altele cu o structura de ordine.

Obtinem astfel o inecuatie operatoriala. Un element x X, care

Un rol important n cele ce urmeaza l au inecuatiile liniare de forma

Lema 1.1 (Gronwall) . Daca

u0 (x) (x)(x) + (x)u(x).

Prin integrare rezulta

de unde, conform cu (1.21), rezulta inegalitatea dorita. 2

Corolarul 1.1 Daca

unde functiile y, m si snt continue pe [a, b], iar m 0 si 0 pe [a, b] ,

1.2 Metode elementare de integrare a

Ecuatiile diferentiale pentru care putem sa indicam o procedura efectiva

Ecuatii cu variabile separabile

Numim astfel ecuatiile diferentiale de forma

Se mpart ecuatiile (1.24) cu g(y) si se obtine ecuatia

Se integreaza cei doi membri adaugnd celui de al doilea o constanta.

Exemplu : Sa se integreze ecuatia

Procednd ca mai sus, scriem ecuatia sub forma

si prin integrare obtinem

Rezulta pentru solutia y(x) formula

Sa consideram acum ecuatia diferentiala

ca orice solutie a ecuatiei cu variabile separabile asociate genereaza o solutie

Exemplu : Sa se integreze ecuatia

Ecuatia este omogena deoarece

Solutia cautata a ecuatiei diferentiale este data de

Trebuie sa mentionam faptul ca diverse ecuatii de ordinul nti, chiar daca

i) Sa presupunem ca c2 + c21 = 0, adica ecuatia (1.26) are forma

ii) Daca c2 + c21 6= 0 si ab1 a1 b 6= 0, dreptele

se intersecteaza in punctul (x0 , y0 ). Facnd schimbarea de variabila si

Revenind la variabila initiala obtinem integrala generala

care reprezinta o familie de elipse cu centrul n origine.

Daca revenim la variabilele initiale u = x1, z = (y 1)/(x 1), obtinem integrala

sau pentru ecuatia initiala