c=loo,rooToOtoc:=4<=e=4=s0cnrcnc72.

2oolrocloo:ot=>2:=Amm:==>:=,

ft . 0

ISTORiA
o. A
d o
ii o
II
E 0
o
o
V
..
o
.
ROMANILOR: IA If
0
0 8.
V
0
It
CIVIISATIEI EOR
ti
DE o
A
0 0
N. IORGA
ii:j11

A g A
o 0 0
h. 0
P. : 000 A
o 11 o
0 a o
0 .. t! TRADUCERE DIN 16

g g LIMBA FRANCESA
' 0

-
.
.

t 0
CI. DE
A
0
q
0 1,1 b b
A it A q
o 11. o AL. LASCAROV-MOLIIMifil '0
0 C
II 0
Ii A
1),

A
il
ii , 0 Pil
o
.00.
q
'd
- 11 .

c=4......,,.. b
'-- 0
A . 0.
'0 'o
.. .
It,
,,r,
q 0.
0 N
b 'o
. ..0 A A
0 , l o o
A o
u u EDITURA FUNDATIEI A
0
g
u
g
0
FERDINAND I-iu P
6
0 -:-- p BUCLIRWI o oo0 1930 u
16 0 ti
.
 Chlpul de Perlin fanarlot tipgrit pe
copertg e dat, fAr a arAta ce represint,
in editla in 40 din CSIAtoria la Muntele
Sinai a lui Alexandre Dumas pere.
ISTORIA
ROMANIbOR $1 A

CIVILISATIEI LOR
DE

N. IORGA

TRADUCERE DIN LIMBA FRANCESA

DE

AL. LAS CAROV - MOLDOVANU

koOPI

BUCURE$T1

Editura Fundafiei Ferdinand I-iu"

1429
 CAP. Fiu.

Basa teritorial a natiunii romitne,

Intre centrul Europei si stepa ruseasc5, intre regiu-
nile brumoase din Nord si Sudul insorit care este Pe-
ninsula balcanica, se intinde un intreg tinut a carui
Imitate geografic5 nu exist in ce priveste caracterele
positive ale naturii. Ea infatiseala, din potriv5, contraste
izbitoare : asprele ierni, bogate In zapezi, ale Moldovei
septentrionale nu se asamna de fel cu climatul potolit
al Munteniei, unde, in aceste luni, numai cateva rabufneli
venite din Nord-Est dau o inf5tisare de inghet bogatelor
-tinuturi, si unde, a doua zi, in caldura moale a des-
ghetului, Febinarie samana mai degraba cu un prour de
primvara.
Wile,- de o orientare cu totul deosebit, ale Olteniei
au o atmosfer5 mediteraneana cu privire la aceast cam-
pie munteang, atat de supus5 neasteptatelor vantoase, pe
care nimic, nu le poate opri in asaltul lor. Adese ori
ninge la Iasi, in vreme ce cateva piaturi de ploaie c51-
(luta cad din cerul trandafiriu, printre norii cari acopr
suraz5torul Bucuresti.
Aceste deosebiri nu se datoresc decal vecinattii
muntilor si a campiei din fiecare dintre tinuturile care al-
atuiesc o Ora alit de variata la infatisare, si totusi
atat de unitar5. Caci, dac5 Transilvania nu infaliseaz5
deck numai v5i stramte intre culmile Carpatilor si li-
niile colinelor care-i -brazdeaz5 in toate prtile intinderea,
dac5 terenul o 1 nu e Infatisat decal prin luncile,
prin vaile destul de largi ale raurilor, ca Oltul, Tarna-
Somesul, Muntenia, cuprinzand de asemenea 01-
 4

tenia, $i Moldova, asifel cum era inainte de desmem-

hfarile din 1775 si 1812, presint thate infAti*Orile cu
putirit ale unui teritoriu cornplect, $i aceste provincii
formeala ca un museu artificial al deosebitelor as-
pecte pe care le poate lua o naturA bogata, tinAnd in
acelasi timp de Occidentul rece, cu cete dese,, cu li-
vezi inverzite, si de Orientui cu cer albastru, cu soare
arzAtor $i cu recolte ca din pove$ti. In cAteva ceasuri
de mers, treci, in Muntenia, de la stAncile plesuve, de la
pAdurile de brazi, de la ruletele care tA$nesc din izvoa-
rele inalte ca &A se infunde, zgomotoase, in gurile" largi,
pAnd la colinele pe care se fasfata bogatele gradini
asmnkoare celor din Anglia, pAnA la alba casA strA-
mo$eascA cu lemnAriile inegrite de vreme. Putin mai
jos si te vei gsi, supt razele .arzAtoare, inteo cAmpie,
unde, in cAteva sAptAmAni, firul de grAu care abia se
ivia in Aprilie, se indoaie cAtre mijlocul lui Mule supt
greutatea spicului de aur, pe dud in munte, sus, cele
d'intAiu flori primavAratece nu sant IncA vestejite, iar, in
/
fata ferestrelor cAsufei din sate, liliacul nu a isprAvit
sd infloreascA. Apoi, dinfr'odatA, o lume specialA umple
de mirare pe cAlAtor. E zona Dun Arii, cu pAdurile de
salcie noduroasA, de nestrAbAtut cAnd le privesti ingiu, 5i
care totusi ascund lumini$uri, unde pescarul isi curAtA $i-si
drege uneltele, unde el isi pregAteste produsul plaselor
lui. In Dobrogea, aceastA zonA incalecA fluviul, se in-
tinde pe malul drept, de-a lungul unui finut fArA stapAn,
avAnd un mai Indepgrtat trecut, pAnA la marile lacuri, la
indescifrabila deltA a Dungrii, la Mare. Acolo, o altA re-
giune de pescArie asteaptA pe bAstina$ ca $i pe strAinul
care, din vremi seculare, aleargA de la Nord $i de la Sud
sA exploateze aceste nesfArsite bogAtii.
AceiAi priveliste in Moldova : scobori din culmile
plesuve ale CeahlAului ca sA te afli curAnd prin grAdi-
nile satelor rAzAtoare $i ale vechilor mAnAstiri, ale cA-
 5

ror clopotnite se ivesc pe neasteptate pe de-asupra nes-

larsitelor pgduri. Putin mai departe, larga albie a Sire-
tului isi desfasura, falnic, apele-i strAvezii, presArate cu
numeroase insule ; acolo, costisele saldate in soare se
invesmanteala in fiecare an cu splendide recolte ; intre
imasurile care hfaniau odinioar una din cele mai alese
rase de vite din Europa, aceia a boilor cu iruntea larg
si cu puternicele coarne tapose, sclipesc iezerele %cute
de vechii boieri, pentru indestularea, in cursul lungilor
posturi ortodoxe, a curtii si-a teranilor lor. in sfarsit,
clincolo de Prutul cu ape lenese, straits intre inalte ma-
luri de lut care mai il ascund privirilor, se desface campia
Basarabiei, cu undulatiile-i blande, bune pentru pgsuni.
Acest tinut, putin populat, care pstreaz peste tot
acela5i caracter de step si amintirea vechiului pustiu",
duce la marile lauri danubiene, asgmngtoare acelora
din Dobrogea invecinat, si la limanul Nistrului ; acolo
se sfarseste principatul pe care Voevozit veacului al
XIV-lea se faliau, chiar in titlul lor, de a-I fi dus de la
munte panA la mare".
Oltenia, asktfantoare in multe privinti cu Serbia ve-
cind si avand asAm'angri cu tinuturile care tind nu spre
Marea Bizantului, cat spre aceia a Venetiei, ni da, din
nou, acea dulce succedare a tuturor climatelor, a tutu-
ror privelistilor i produselor, de la in'altimile singurai-
tece ale Parangului Oa la frumoasele coline ale Me-
hedintului, Gorjului i Valcii, pan5 la bogatele campii ale
-Doljului si Romanatului si la acele pescArii ale Dutfarii
care, in jurul Celeiului, azi schel -dungreati de-al doilea
rand, erau celebre si in veacul al XIII-lea.
As5mArfatoare prin aceast armonie de nuante, deo-
sebitele zone ale regiunilor .geografice care sant Olte-
mia, Muntenia, Moldova si Transilvania cu anexele lor,
te despart totusi prin deosebiri adanci care fac din fie-
-care dintre ele an tot distinct si aparte. Am si spus
 6 --
ca Oltenia se apropie de Serbia, Oltul, de la care
si-a luat numele, fiind o Morava a malului sting danu-
bian, Dar, daca intre Muntenia si Moldova este elemen-
tul comun al acelei stepe care, cuprinzAnd tot Sudul
basarabean, se intinde diftcoace de Prut in regiunea
Galatului ca s se coboare spre Braila si sa se desfa-
sure sloboda in vechiul bragan al Ialomitei, asemeni
oceanului de bogate ierburi trecatoare al Rusiei meri-
dionale, nu se va gasi in Moldova acea moale
campie hranitoare, deschisa la toate vanturile, cum si
la toate imigratiunile umane, invasii devastatoare i
transformatoare. Colinele se alunga, se intrepatrund,
amestecand liniile capricioase ale vechilor lor paduri cu
covoarele multicolore ale deosebitelor cultitri. Daca Sire-
tiul, Prutul, Nistrul au frumoasa linie dreapt a raurilor
muntene, a t uturor raurilor muntene (Vedea, Argesul, Dam-
bovita, Prahova, lalomita, Buzaul), Moldova, Bistritay
Putna, coborand din muntii occidentali ai tarii, nu merg
de-a dreptul la Dunre ; ele strabat regiunea inalta a
tarii pentru a-si amesteca valurile cu acelea ale Siretiului,.
care formeaza una din marile artere moldovenesti. Pe
malul stang, acela$i rail nu primeste decat apele ne-
sigure ale Barladului, care, dupa un circuit disgratios.
de-a lungul vailor chinuite, par ca vor 0 se cufunde in.
pamantul lor galben si sfaramicios. Prutuf primeste nu-
mai apele paralele ale Jijiei, pe malul drept, pe cand
abia singure doug cursuri de apa mai importante braz-
deaza Basarabia, ca s se verse in Nistru.
Cat pentru Transilvania, sistemul apelor, hotaritor, in,
ce priveste caracterul unei teri, e incA mai deosebit.
Cu toga despartirea Carpatilor, e Mit cA partea me-
ridionalA a provinciei, cu Tara Oltului, a Barsei; cu
districtul Sibiiului, tin de Muntenia, unde merge indata.
cursul raurilor sale ; Voevozii munteni au reusit adese orj
s'o aiba dupl cum si cei ai Moldovei au cautat, prim
 7

Bucovina si Pocutia, sA atinga chiar izvoarele Siretiului,

ale Prutului $i ale Nistrului. Totu$i, celelalte man rAurf,
Mura$ul, Some$ul, cele trei brate ale Crisului, cursurile
de. apa ale Banatului Timi$oarei, se duc spre Est ca sa
se verse in acel mare canal colector al Tisei, care va
imbogati Duarea cu toate aceste ape adunate impreuna.
Peste aceste deosebiri aparente, domne$te peste tot
o larga unitate. Ar fi greu, chiar pentru geologul
care statornice$te elementele constitutive ale unui lant
de munti, a determina, nu punctul unde incepe linia
insasi a Carpatilor, dar acela unde ea ajunge s do-
mine peisagiul, ceia ce este esential din punctul de ve-
dere l geografiei umane" i, mai ales, al geografiei
istorice. Nu-1 va gasi, de sigur, in Oalitia, unde Inli-
mile se urmeaza, fr totu$i ca intreaga Ora s li a-
parlina, fie din punctul de vedere al aspectului naturii,
fie din acela al conditiilor umane in domeniile econo-
mice, sociale $i politice ale vietii. Tara si omul se spri-
jina, ce .e drept, pe muntele care mArgeneste la Vest
marea cAmpie smArcoasa a Poloniei, al. carii nume in-
seamna tam cimpiei", dar nu muntele este acela care
creiaza hotare $i care da o fisionomie la tot ceia ce
se afla in umbra lui, ocrotitoare $i inspiratoare in ace-
Iasi timp.
Totul se schimba indata ce Carpatii ating acele- re-
giuni care represinta vechea patrie, traditional, a rasei
romAnesti, ba$tina$A in stncile lor ca $i in vaile
adanci care se sapa intre cele din urma ramificatii im-
padurite ale muntelui. Observati mai intaiu numele
lor : cetatuia Carpatilor, dominAnd toata regiunea cu
linille sale, care sAnt ca niste circonvolutiuni nasca-
toare de gAnduri $i impulsie, se numia odinioara pentru
Maghiari, navalitori tarzii $i incapabili de a colonisa
padurea ei singuri, padurea regelui"; ea corespunde
in Orient marii paduri a Serbiei, mergAnd de la Belgrad
 8

OA la Nis, $i care a distrus, prin toate primejdiile in-

chise in ea, un asa de mare numar de cruciati, sau Inca
acelor mari paduri ale Occidentului, Hercynia lui Cesar
si a lui Tacit, padurea Ardenilor din evul-mediu. Ceia
ce se gasia dincolo a fost pentru latinitatea medieval
o Transilvanie", denumire care se intinse apoi, cuprin-
land intreaga provincie. Din aceast Ora de dincolo
de paduri" te cobori in Transalpina", Havasalfldul
Maghiarilor, Tara de dincolo de Alpi". Pentru Romanii
din Moldova vecing, de creatiune mai noua, e Munte-
nia", tara muntelui", unde locuiesc Muntenii". Cand
Patriarhul Bizantului a creat in veacul al XIV-lea uen
arhiepiscopat pentru Romanii din Muntenia aceasta,
noul Scaun primi denumirea de al Ungrovlahiei $i al
plaiurilor" (Tc?,ccroci plaiuri). Nordul, bogat in paduri,
al insesi acestei Moldove, viitoarea Bucovina a usurpa-
tiei austriace din 1775, apare penstru intaia data in cro-
nica polona supt numele de Plonyany", muntii.
Pastorii, a caror activitate ratacitoare de-a lungul vailor
pune un inceput istoriei poporului roman, sant tot atata
copiii muntelui, pe cat sant brazil $i moliftii lui. Cele d'in-
taiu formatiuni politice au fost infaptuite de Voevozi la
umbra culmilor inalte, aproape de trecatori, nu cu
scopul de a se putea strecura prin aceast poarta des-
chisa in spre strain, ci pentru a opri pe navalitori la cei
d'intaiu pai pe cari el i-ar cerca impotriva aprrii -fi-
resti a granitei. Acolo fura ridicate cele d'intaiu biserici
de piatra $i cele d'intaiu cetati, in jurul carora se 'shin-
sera locuintile negustorilor. Chiar cat priveste agricul-
tura, este dovedit azi c, dupg intreruperea operei civi-
lisatoare a Romanilor, ea Ii relua activitatea pe inaltele
podisuri, la adapostul navaliritor.
Muntele incunjura, imbrati$eaza de toate partile acest
pamant rominesc. Trei mari bulevarde de stand il do-
mina, $i fiecare dintre ele va fi leaganul unui Stat. Se
 9 --
pare in adevr ca. vechiul Voevodat roman neatarnat,
premergator invasiei unguresti in Transilvania, isi avea
centrul si punctul de sprijin in acel masiv al Bihorului,
care doming provincia la Vest. De la Arges si -din
Muntii Jiiului a pornit viata politica' a principatului mun-
tean. In sfar$it, WA Bucovina $i chiar fr acel comitat
al MararnurAsului, care-i este continuarea occidental,
si fdr5 de care nu ar fi fost dinastia moldoveneasc5
o conditie determinatA pentru ins5si crearea terii, Mol-
dova n'ar fi alcdtuit cel de-al doilea Stat romanesc, acel
care, mult vreme, a fost cel mai puternic. Rana' chiar
in Basarabia, care nu-i de cat jum5tatea oriental, fapit
abia in 1812, a vechii Moldove unitare, dacA nu ar fi
fost acele $iruri de coline, care prin proteguirea padu-
rilor lor $i prin racoarea vAilor udate de apele'molcome
intretin rodnicia pamantului, intreg acest Tinut ar fi r-
-mas un biet colt de pArnant uitat $i pustiu din npirea
stepa' goal.
Muntele e atat de familiar Romanului, incat nu are
un nume deosebitor. Poate c odinioar5 i se zicea
Caucas", dar chiar aceast5 denumire nu insenmeazA
mai mult deck aceia de Alpi", cAci ea e tot una cu
terminul comun de stand". In cartile de scoalA invatA
copiii nostri denumirea de Carpati, incolo poporul
nu-i spune altfel deck Muntele".
Pentru a avea intelesul dessavarsit al unittii geogra-
fice a acestor Tinuturi, trebuie s inem so-cotealA de
un alt element, care este raul, Dun5rea, cad din imbi-
narea acestui munte cu aceast ap derivA caracterul
unitar al unei regiuni ale cArii aparente sant atat de
variate.
Nu e o singurd Dungre : sant mai multe, cel pu-
tin trei. Rapedele curs de ap5 care tasneste din actin-
curile Padurii Negre pastreazd mult vreme caracterul
romantic al unui rau german. Chiar cand duce vase de
 10

mari dimensiuni pe apele-i crescute prin torentii num-

tifor, ea nu are Inca infatisarea impunatoare a unui flu-
viu. La Viena, ea nu domina Inca marele oras, care, cu.
toate valurile ei albastre", nu trage de aici niciun ca-
racter- Intre vechea Buda istorica a regilor maghiari
si a Pasilor turcesti, urmasii lor, si Pesta moderna,
orasul parvenit, cu casele de piatra, lipsite de stil, Du-
nrea incepe a stapani; podurile ei gigantice sant cea
mai de sama podoaba. si cea mai mare opera tehnica a
capitalei ungare. Cu toate aceste dimensiuni, care si fac
din Dunke una din principalele artere fluviale ale Eu-
ropei, ii lipseste Inca acea desfasurare, acea vitalitate
navalitoare, datorit careia, ea ajunge sa fie nu numai
una din marele cal ale comertului european, ci, in ace-
lasi timp, imensul canal care aduna apele unei intregi
marl regiuni geografice, elementul cel mai activ al in-
tregii vieti a unei Oft apararea si _sprijinul, suprema
frumuseta si cea mai mare mandrie a unei rase care
vede in acest fluviu maret ca o figura legendar de
stramos si ca un simbol de viitor in care yin sa se
topeasca toate amintirile unui trecut tulbure, aportu-
de energie ale unui present agitat, pentru a se
rile
armonisa, in sfarsit, pentru a se impka in insusi des-
tinul natiunii.
Acest caracter, Dunarea nu-1 are chiar nici in clipa
cand, de-a lungul pustei ungare, risca indramet ma-
rea ei cascada catre Sud. Pe cele doua maluri, nu cam-
pia e determinata de fluviu, ci fluviul insusi se pierde,
cu toate largile lui proportii si bogata statornicie a
cursului sau, in imensitatea unei regiuni pe care nimic
nu vine s'o defineasca. Pentru a fi Dunarea cea cantat'a
cu entusiasm de poeti si adanc iubit de eroismul po-
poarelor nascande, ii trebuie vecinatatea muntelui, care,
indat dupa varsarea Tisei, are s'o stranga in defileurile
sumbre ale Portilor-de-fier.
 11

In acest punct, o legAtur neintrerupt se statorni-

ceste intre Dungre si, muntele din adncul cAruia Os-
nesc riurile care apoi se vars5 in ea. Din unirea lor,
pe intinderea tinutului locuit de rasa romaneasc5, se
naste unitatea ins5si, care nu trebuie cutat aiurea, a
acestui tinut. Prin aceste rauri chiar Carpatii se pun
necontenit tn atingere cu Dun5rea, si Dun5rea sub-
liniaza cu cursul ei tele din urni siruri de coline pe
care muntele le intinde spre Sud. Odinioar5, fluviul
urn* pentru a se arunca in mare, acea depresiune de
teren pe care se afla azi linia ferat5 Cernavoda-Cons-
tarifa. Dobrogea intreag5 era cuprinsA in aceiasi fOr-
matiune geografic5 cu Muntenia si chiar cu Moldova,
cu care ea nAzuieste a se uni Inca' prin inatimile din
preajma Galatului. Azi, noul curs evit vechile platouri,
de un caracter cu totul particular;ale acestei Dobrogi,
pentru a urma depresiunea cAmpiei, margenile stepei si
ultimele prelungiri ale p5mnturilor fertile care se intind
la picioarele ramificatiunilor muntilor.
Dac5 malul drept al Durr5rei panonice, acel care a-
partine, privind stepa, rasei maghiare, e lipsit aproape
cu.. desAvarsire de afluenti, ca si cum domnia fluviului
nu ar fi trebuit sA se intind5 in aceast regiune de vaste
cmpii, malul drept balcanic nu primeste cleat doar
cAteva riuri de-o insemn5tate secundar5, care nu pot fi
comparate cu Tisa, cu tot ceia ce car ea, nici cu
aportul, cu totul exceptional, al Munteniei si al Moldo-
vei. Mai apropiati de fluviu, in ce priveste culmile si
colinele lor, Balcanii nu se inatiseaz cu acea strans
legAtura care deosebeste raporturile dintre Carpati si
fluviu ; lisiera campiei care se interpune intre linia da-
nubianA si inaltimi este cu mult mai putin intins5 si
neasam5nat mai putin fertil5. DacA Duarea joacd un
rol insemnat in poesia Sarbilor, nu t ste pentru Bulgari
rnarele fluviu tutelar ; folklorul lor o pomeneste mai rar
 12

pi intr'un chip mai priz'arit chiar cleat al Rusilor. State le

romanesti, pornind de la munte, s'au grabit s atinga
aceste maluri, i,prin sfortari rapezi i fericite, au ajuns
sd le stapaneasca abia dupa cateva decenii ; Bulgaria
politica, din potriva, pornit din stepa ruseasca pentru
a ajunge la delta dunareang, a parasit degraba aceste
regiuni pustii, neinstare a da razboinicilOr prada lor
zilnica, ca sa caute de-a lungul peninsulei calea imperia-
lului Bizant. Balcanul el insusi ramane numai o reduta
inaccecibil, pentru a adaposti bandele pornite pe jaf ;
cat despre fluviu, el nu insemna pentru ambitia haga-
nilor bulgari si a urmasilor lor, Tarii de limn" slava'
pi de religie ortodoxa, cleat un punct de plecare,
curand p`arasit si uitat chiar de acei cari visau de cu-
cerirea Bosforului.
Grecii ziceau acestui fluviu Istros, de unde numele
orasului Istria de la guri ; Romanii ii zic Dunare, nume
pe care 1-au Irnprumutat de la cei mai Indepartati stra-
mosi, bastinasii malurilor ei. Printre raurile pe care le
preamaresc canteccle populare, nu-i unul care sa se a-
semene cu ea in veneratia adnca de care o incun-
joard rasa. Fara Dunare, n'ai putea sa-ti inchipui des-
tinele poporului roman, ca si -Fara Carpatii inii. Daca
muntele a adapostit generatiile amenintate de nesfar-
sitele nvIiri, Dunarea a adunat elementele etnice din
contopirea carora trebuia sa se nasca nationalitatea ro-
mana. Fara ceia ce a adus fluviul, Carpatii, ca Alpii in
Elvetia, ar fi oferit numai adapostul sigur al vailor lor
grupelor de rase deosebite care ar fi conlocuit fail a
se contopi, pe cand, fat% Carpati, ar fi fost de fapt
un amestec, ca in Terile-de-jos la gurile Rinului, dar
-Fara ca noua formatiune nationala s fi putut gsi de
la inceput contururile sigure si gurile permanente ale
unci fundatiuni politice.
 CAP. II.

Formatiunea poporului roman.

Populatii primitive. Cercetari fAcute mai =it la in-
tamplare, farA un plan al intregului si, !Ana mai ieri,
MA un studiu aprofundat al resultatelor capatate, ne
deslusesc asupra caracterelor celei d'infaiu civilisatii ro-
mAnesti. S'au gasit olarii cenusii si rosii, cAte-odat de-o
factura destul de ginga$A si de-un aspect variat, sant
uncle pictate , statuete infatisand grosolan idoli, us-
tensile de metal, arme de bronz de-o forma' eleganta,
intru totul asamanatoare cu acelea scoase la lumina in
sapaturile ce s'au facut in fundul chiar al Occidentului. Or-
namente care dovedesc o mare indemanare din partea
acelor;mesteri anteriori epocei istorice complica mAnerele
spadelor, pe cAnd vasele infatiseaza in0 de atunci acele
linii bisotate, care caracteriseaza o intreaga epoca a artei
preistorice. Materiale scumpe, pastrate azi- la Universi-
tatea din Iasi, mai putin acelea care, imprudent, au
fost imprumutate" la Berlin, au fost gasite la Cucuteni,
aproape de acelasi Iasi, a carui asezare pare sa fi fost
incunjuratA de un intreg grup de asezaminte destul de
populate, distruse violent in cursul unor nAvaliri a caror
amintire istoria a pierdut-o, cki focul este acel care a
pus capat acestor mai vechi vetre ale civilisatiei abia
ineepatoare. Ni amintim a am vazut o intreaga si
frumoasA colectie particulara, provenind din muntii Mol-
 14

dovei, din regiunea Neamfului, aproape de Piatra. In dis-

trictul Prahovei, aproape de Vlenii-de-Munte, avuram sur-
prinderea de a descoperi, aproape de fata pamantului, da-
torita poate unei lucrari de sapatura mai veche, cel mai
bogat tesaur de arme de bronz din cate au fost scoase pang
azi si, acum in urma, cateva hangere de bronz, terminate
cu un cap de pasare, care serviau ca moneda. Aiu-
rea de asemenea, unii amatori au cules bucati iso-
late, ca acelea care alcatuiau, catre jumatatea veacului
trecut, colectiile foarte amestecate si pline de obiecte
false ale unui Boliac sau Papazoglu si care, mai pe
uring, flied stranse in Museul arheologic din Bucuresti.
D. Plopsor a scos din Oltenia doljeana si desemnuri
de pestera. Valea Mostistei, in Estul muntean, e plina
de urme ale unei arhaice civilisafii nescrise. S'a dovedit ca
Bucurestii chi ir sant pe locul unor asezari preistorice.
In de obste poporul n'a pierdut amintirea locurilor
unde au trait Inaintasii vietii romaneti de azi. El le
arata vorbind de urmele lsate de. uriasi", de Letinii"
pagani si de Jidovi", ceia ce pare a arata, in lega-
tura cu traditiile biblice, numai rasa cea mai veche.
Aceste sate preistorice se gasesc cele mai dese ori pe
inaltimi, prinse mai tarziu de manstirile si de cettuile
evului mediu istoric, pe care graiul popular le denu-
meste cu terminul, Imprumutat din latina populara, de ce-
tatuie" sau gradiste". Cat despre numerosii tumuli, vadit
artificiali, ei corespund adesea curganelor ruse ; cuprind,
pe langa olarie, arme, ramasiti de animate jertfite, cenus
si schelete de regi si capetenii barbare ; unii din ei au
dedesupt vechi asezari omenesti ; altii par a nu fi slujit
cleat pentru a vesti prin focuri de straja trecerea hor-
delor care, pang In veacul al VI-lea, navaliau aproape in
fiecare an in Ora.
Ramasitele omenesti gasite intamplator in vechile
vetre preistorice n'au fost pana acum supuse unui stu-
 15

diu mai amanuntit ; antropologia n'a statornicit inteun

chip fie cat de putin precis caracterele fisice ale aces-
tei rase trace, despre care vom vorbi curand, la a ca-
fii civilisatie foarte inaintata s'au alipit .mrturiile de
arta gasite in preajma lor. Erau, ace0i stramoi, asemeni
sau nu cu oamenii cad locuiau, in acel* timp, vaile
Peninsulei Balcanice i cafi se impanziau pe toata vasta
regiune cuprins intre Adriatica, Pontul Euxin i Arhi-
pelag? Tot ceia ce se poate spune e Ca sant serioase ratiuni
de a crede c aceasta civilisatie primitiva este traca i.
Pe de alt parte, e sigur ea' la un capt la celalt al re-
giunii carpato-dunarene formand teritoriul unitar pe
care s'a desvoltat mai tarziu rasa rotnneasca a &Inuit in
epoca neolitica o civilisatie primitiv cu un caracter
desvaqit unitar 1. In coloarea, podoabele i forma va-
selor, in felul ustensilelor, in infat4area armelor de bronz,
in constructia mormintelor, in caracterul i gruparea lo-
cuintilor, nu este nicio deosebire intre obiectele gsite
pe clinul Carpatilor moldoveni sau pe colinele prahovene.
Unittii pamantului ii borespunde astfel unitatea celei
d'intaiu rase, Mit batina0, cel putin in ceia ce pri-
ve#e primele manifestari artistice ale ei.
hirduriri scitice. Daca muntele putea s slujeasca de
refugiu locuitorilor care se i statornicisera pe acest
pamant, raurile dadeau, incepand chiar cu Dunrea,
caile fire0 de invasie, caci ele aduceau, atr4i de ye-
cinatatea bogatelor tinuturi uncle inflori rand pe rand
' D. loan Andriesescu, intr'o excelentA lucrare, Contribufie la
Dacia Inainte de Romani (14 1912), merge mai departe : d-sa vor-
beste in Introducere de unitatea neoliticd carpato-balcanicd si cons-
tatd cd toate caracterele ei sant aceleasi In Moldova orientald si In
Transilvania (cf. ibid., pi. 73).
2 Chestia a fost tratatd fundamental si Inoitd cu frumoase ipo-
tese indraznete de V. Parvan In ultima-i lucrare Getica, o proto-
istorie a Daciei (Analele Academiei Romline pe 1926). V. mai
ales despre nAvAlirile scite si 1nlocuirea vechil culturi de bronz cu
cea de fier, ibid., pp. 293 si urm., 496.
 16

civilisatia greacg $i cea a Romanilor, pe strginii in cgu-

tare de nou5 a$eigri sau de noug intreprinderi.
Ei trebuiau sg ving din Nord $i din Vest ; Sudul nu
putea sg deie cleat terani in cgutare de pgmfintuti
noug, sau fugari goniti de vre-o navglire. La Est, era
stepa nesfArsitg, care se afla in stgpanirea Scitilor.
Se poate afirma azi cg acest popor, descris de He-
rodot in infati$area $i legenda lui, nu era deck o con-.
federatie trecgtoare de populatii, unite pentru glorie $i
pradg, supt conducerea cgtorva familii iraniene, care ajun-
seserd sa fundeze dinastii regale, dupg spusa Grecilor.
R5zboinicii erau in cea mai mare parte Turanieni cu
fata intunecatk $i cu trupul scund, asemeni Turcomanilor
din Asia Centralg $i Tatarilor dintr'o epoc5 posterioarg,
cari, dupa ce inghitiau fructul rfavglitilor lor devastatoare
$i tributul dat de popoarele supuse puterii lor, se nu-.
triau cu ceia ce li dgdeau turmele lor. Nesfar$itele !or
schimbgri din loc se explicg prin acea nevoie de transhu-
mant, vesnicg oscilatie intre s5la$uri1e iernii $i cgmpiile
calcate totdeauna pe aceia$i linie a puturilor si a cister;
nelor in timpul verii, care alcgtuieste caracterul deosebitor
al popoarelor de pgstori.
In aceste conditii, ei puturg sg dea marilor thud
ale stepei nume imprumutate Iimbii turaniene. Putem
afirma cg numele de Istros este trac $i cg acel al
Dundrii, Donau al Gerrnanilor, Duna al Turco-Tata-
rilor, vine de la vechii Sciti, can i-au stgpnit multg
vreme gurile. Vechiul nume al Nistrului, grecescul Da-
nastris? este Tyras i in aceast formg elenicg se poate
recunoaste Turla uralo-altaicg, pgstrat6, de altfel, in
limbagiul Tatarilor $i Turcilor dinteo epocg mai re-
centg. Pyretos al lui Herodot este pentru Romini Pru-
tul, pe care Turco-Tatarii il pronunta Brut ; caracterul
asiatic al numelui ar fi deci de necontestat. Se poate
admite o obgrsie tracg pentru Tiarantos, argtat in tex-
 17

tele grecesti din veacul al VI-lea si care e, dup cat

se pare, Siretiul sau Seretul Slavilor. S'au adunat argu-
mente pentru a se dovedi ca trebuie sa punem in ace-
iasi categorie unul din marile rauri ale Munteniei, Arge-
pl, caruia i s'a cautat un conrespunzator armean inad-
misibil, $i Oltul, marele Olt, care desparte Muntenia de
cele cinci districte ale Olteniei.
La sfarsitul veacului al VI-lea, marele rege pers, cu
teluri atat de indraznete, Dariu, fiul lui Histaspe, con-
duse o expeditie in scopul distrugerii masei mereu a-
menintatoare a barbarilor danubieni ; combinat-ocu un
ajutor al Grecilor, acest atac se pierdu in stepa nisi-
poasa lipsit de apa si de pasune. El nu misca nici
macar rnultimile scite din asezrile lor de dincoace de
Dundre, unde se gsia unul din acele puncte strategice
intarite care sant in traditia rasei. Cad dincolo de
stepa chiar, adeca in Scitia propriu-zisa, pe acel teritoriu
al Dobrogii, cu totul propriu pentru pasunile tarzii, ele
ajunsera sa intemeieze o noua Scitie, Scythia Minor, de-
pendenta statornica a vechiului lor Imperiu '. Gsim acolo
mai tarziu, catre al VIlea veac inainte de era crestina,
regi cari poarta pitorestile nume de Charaspes, Kany-
tes, Tanussa, si ale caror monede de argint, batute de
Greci, au insignele monedelor elenice inse$i $i chi-
yurile caracteristice ale zeilor din Olimp. Sarmani tegi
fAr anale si frA izbanzi, al caror rol, acelasi si mono-
ton, consta in a-si rumpara de la oaspetii greci de pe
coast $i de la negustorii in trecere linistea la care-si
supuneau pe cele cateva mii de pastori razboinici $i
banditi !

0 adunare de semintii care nu ajung sa inchege un

' Aceste deosebiri de ,,Marem i Micr intre provincii s'au trans-

mis, de altfel, la Rusi i la popoarele din Carpap i Balcani (Ma-
rea si Mica Rusie. Marea si Mica Vlahie, in Pind).
2
 18

popor avand o patine adevarata nu poate s exercite o

inraurire. Daea unele nume de faun mari s'au pastrat,
pe acest teritoriu romnesc tot a$a de bine ca in Rusia,
in limbaginl nafiunilor statornice care locuira acolo mai
tarziu, trebuie s5 atribuim acest fapt numai acestor
wzari, de insemnat4ate mai mult militar5, acestor la-
gare de resisterrt trecatoare ale regilor" cu apucaturi de
hagani cari p5ziau vadurile acestor faun, vaduri de-o
insemnatate excepfionala pentru once nafiune rnigra-
toare traind din produsul turmelor lor. Populafia primi-
tiva trebui s5 li parasease5 aceste regiuni, unde ei im-
piedecara ofice a$ezare a altora $i ofice strecurare a
vasalilor cari veniau s aduca ofrandele $i inchinarea lor.

lnrdarirea sarmatd. Intre confederafia Scifilor si a

Sarmafilor, cu ramificarile lor Roxolanii $i Iazigii, la Est
$i la Vest, nu e nicio deosebire esenfial. Aceleasi
mase turaniene se giupara supt o alt clasa dominant,
probabil de asemenea iraniana, pentru a imbogati istoria
migrafiunilor $i a navalirilor cu inca un nume. Ace la de
marha, pastrat de Amian Marcel lin, Mit turcesc, in
infelesul vechiu al cuvantului.
Se regisesc ace$ti Sarmati in izvoarele vechi pe lo-
cul ocupat mai inainte de expansiunea scitica, pe care
ei o menfineau fail sa o poata continua, fiindca ea ajun-
sese cele din unna limite. Dar, intr'o epoca mai re-
centa, e evident a manunchiuri de popoare diferite,
de o obarsie mai nobila, venira sa ingroase randurile
lor, asa precum, mai tarziu, Germanii, in mare num5r,
venir sa se insire supt steakurile lui Attila, devenind
Huni", cu acela$i titlu ca al razboinicilor de purl rasa
asiatica ai teribilului hagan. Credem ca Slavii, cari de
pe atunci erau un popor esenfial agricol, aparura pen-
tru intaia data in istorie t a unul din elementele confe-
derafiei sarmate. Nu s'ar putea altfel lmuri caracterul
 19

slay, foarte vechiu i cu totul particular, al nomenclatu-

iii geografice in Transilvania, caci e sigur -ea aceasta
nomenclaturA nu poate fi legatA de trecerea, mai mult
pripita, a navalirii slave din veacul al VI-a al erei crq-
tine. Ne IntrebAm chiar daca numele de Sarmisagethusa;
Capita la Dacilor, can Ii urmarA in aceast Transilva-
nie chiar, nu pastreaza in radAcina ei amintirea acestor
Sarmafi, cea d'intAiu patura wzata peste batinai.
Thrdurirea ga1ic. Acest teritoriu carpato-dunarean s'a
fost necunoscut acelei rase puternice i energicp, mereu
in cautare de aventuri rzboinice, de-a lungul finuturi-
tor indepartate, care e rasa Galilor. Seminfiile lor 'erau
Inca de mult timp stapane pe Alpii italieni, chiar dupa
ce pierdusera valea Padului, Galia lor cisalpina, cazuta
in manile Romani bor. Ele trebuira deci la un moment
dat, s se reverse in Panonia, mai inainte ca un ef
intreprinzator sa le arunce la cucerirea Peninsulei Bal-
canice, pe care ele o strabatura 'Ana la Termopile
chiar pang la capat, Oa la culmile Tenarului, ca apoi
sa se piarda printre populafiile trace ale Asiei Mici,
in acea Galatia care li pstreaza Inca numele. Pe cand
Scifii i Sarmafii nu cunoteau cleat aezari asama-
natoare ring=urilor ulterioare ale Hunilor, Galii erau, ca
represintanfi ai unei vechi civilisafii superioare, inrau-
rite de la inceput de colonisarea greaca a Mediteranei
occidentale, intemeietori de cetafi", adunand sate in
jurul unui ora intarit, capitala regiunii. Se pot nrmAri
migrafiunile acestor noi oaspefi numai ai Dunarii, nu
i ai afluenfilor ei, dupa urma numelor de localitafi,
'Mit de origine celtica, ca Singidunum, care deveni
cetatea alba", Belgradul Slavilor, ca Novioduhum langa
delta dunareana, Isaccea de azi, corespunzand cu No-
yonul frances, ca Durostorum, Silistra Grecilor, a
arid radacina se alipete tot de dun-ul caracteristic al
 20

civilisatiei galice, ca acel Carsum (carst, stand) din care

ni vine Hai-soya de azi.
lardurirea greaca. Alaturi de aceste inrauriri barbare
care contribuira putin la formatia natiei romanesti, veni
s se adauge o mare inraurire civilisatoare, aceia a Gre-
cilor, Ionieni si Dorieni. Vechi tovarasi ai Persilor
lui Dariu, coloni mutati din Asia Mica, ei venira s
caute in aceste friguroase regiuni septentrionale pieile,
pestele, blnile, grnele, mai ales granele, vinul, lana,
mierea, ceara, aurul si argintul din Ardeal, lemnul re-
giuuilor din launtru ; acolo Ii asteptau Scitii, cari. da-
torit acestei vecinatati, devenira clienti, poate chiar
imitatori ai artei grecesti si cate-odata, de asemeni, in
frumoasele si bogatele cetati intemeiate de civilisatori
pe coastele Marii Negre, Pontul Euxin al lor, niste ju-
ma-tate Greci", niste Mixheleni".
Din Bizant pana la margenea caucasiana, cetatile lor
republicane detineau intregul comert al acestei Scitii bo-
gata in materii prime. Teritoriul care ne preocup vazu
statornicindu-se, pe locuri favorabile navigatiunii, centre
ca Dionysopolis (aproape de Balcic), ca doriana Kalatis
(aproape de Mangalia), ca ioniana Tomi (aproape de
Constanta), ca tIalmyris, aproape de marile lacuri, ca
Istria din delta, ca insemnata cetate a Nistrului, Tyras,
pe liman", fail a socoti asezarile de o insemnatate se-
cundara care urmariau acelasi curs al Dunarii, ca Axio-
polis, aproape de Cernavoda.
Dar aceasta lume greaca, noua, ramase mereu, din
deosebire de religie ca si din pricina despretului firesc
pe care Elenul II avea fata de orice feluri de barbari,
straina bastinasului d'inauntru. Pentru negustoriei erau
simpli clienti, mai mult sau mai putin nesiguri, ame-
nintatori sau lacomi, acesti pastori can ii hrniau cu
produsul turmelor lor, acesti agricultori sciti", vasalii
rasei dominante, can cultivau legume si cereale, acesti
 21

cru$i eu boii mari domoli $i cu maruntii cai ageri,

paro5i ca acei ai Cazacilor $i ai teranilor romni inspi,
ace$ti Agatir$i transilvaneni, cari scoteau aurul din ve-
chile Mine primitive $i vindeau ceara $i mierea albinelor
lor. Dar niciun contact mai apropiat nu exista intre ei.
Intre negustorii de pe litoral, cari traiau supt $efii lor
republicani, helenarcii", cu preotii lor, slujitori ai zeilor
proteguitori, $i intre regii" stepei, legaturile smanau
cu acelea care existara, cateva veacuri mai tarziu, Intre
Portughesii din Goa $i rajahii Indiei autohtone. Singura
arta greaca, potrivindu-se cu nevoile vietii scitice, ca$tig
in aceast vecinatate o infati$are aparte $i originala, in
care conceptii cu totul noug se amesteca intr'un fel
interesant cu inspiratia prima, adesea fara falsificarea
caracterului esential.
Trebuie a adaug5m de asemenea ca negustorul grec
nu pare sa fi visitat vre-odata el Insu$i culcu$urile barbari-
lor. El ii a$tepta la taraba lui, in mijlocul templelor $i al
monumentelor civilisatiei lui impunatoare. Altfel, ar fi
fost in Herodot alte amanunte, mai reale. $i mai precise,
mai path' fantastice asupra acestor popoare $i a a$eza-
rilor lor. Nicio urma, pe acest teritoriu, a inrauririi
transformatoare care, plecand din Marsilia, Nisa, Agde,
Hyerele, introduse in Galia idei politice superioare.
Iliro-Tracii. Odinioara, nu numai teritoriul carpato-
dunarean, ci chiar Peninsula Balcanica IntreagA cu ane-
xele sale, care sAnt insulele Arhipelagului $i vane Asiei
Mici, fura patria Tracilor $i a fratilor lor, Ilirii; ace$ti
din urma, a$ezati de asemenea pe litoralul italian, cu
ni$te ramificatii care, peste Venetii ilirici, se intindeau
pana in Tirol, margeniau Intregul circuit al Mani Adria-
tice, peste care, ca pirati, fura multa vreme adevarati
stapanitori. Cele dou natiuni erau in de aproape inrudite;
acele cateva nume comune care ni-au fost transmise $i
nomenclatura geografica arata $i o oarecare asamanare
 22

intre cele doti limbi; li fu deci cu putinta Albanesilor,_

urmasi autentici ai Ilirilor, s adopte dialectul trac, pe
care ei il vorbesc si azi.
Dar felul lor de traiu era deosebit. CAnd el nu-si
cAstiga pnea vnturnd marile, ceia ce aduse conflicte
cu tfinara marina a Romanilor si in cele din urma cu.
cerirea de catre ei a acestui litoral adriatic, Ilirul era
pastor in munte, intocmai ca Albanesul sau Schipetarul'
care continua, cu acelasi sAnge si pe acelasi teritoriu,
traditia Dardanilor, a Taulantilor si a altor clanuri ale
antichitatii ilirice. Din contra, Tracul, care nu domina,
deck arare coasta, cedata de buna voie Grecilor intre-
prinzatori si folositori, nu-si margeni activitatea la pa-
sunatul turmelor. De la inceput, el apare ca unul care
a depsit fasa transhumantei; e un popor bine stator-
nicit pe pamAntul care a devenit, in adevaratul si marele
rite] es al cuvAntului, patria sa. Urmele clanului pastoral
se mai pastreaza, si se vorbeste de gruparile facute de
Odrisi, Geti, Daci, Crobisi, Tribali, Sabiri, etc.; dar
clannl s'a largit 'Ana a fi ajuns -0 portiune teritoriala
bine determinata, si sectiunile lui se confunda din ce
in ce, nu_numai inteo unitate economica, dar si in
unitatea noua a unei vieti politice obstesti. Pentru a
Intari Inca aceste legaturi, o religie noua aparu in
epoca istorica, avnd profetul ei, i e Zamolxis, marii ei
preoti, ca Deceneu, altarele ei Ma indoial, ceremo-
niile ei, care adunau ramificatiile aceluiasi arbore na-
tional; aceastd religie predica nemurirea sufletului, sa-
vArseste cultul fanatic al mortii, al v!sului neistovit al
sacrificiilor supreme; ea cere eroilor viata pentru a
scapa poporul de nenorocirile care-1 ameninta, si ei mor
zimbind in vArful lancilor care-i primesc, dupa ce au

1 Alp $ skip, scopulus, stand, sant radacinlle a dotia cuvinte,

din care numai cel din urma e purtat de popor.
 23

fost aruncati spre cerul invocat de preoti. Au sc5-

pat de cultul barbar al strgmosilor, care a fost transmis
Elenilor, si o purificare general5 a creat ca un nou
suflet natiunii care-si asteapt de la energia dac5 un
set un rege, in felul acelor regi magedonieni, de singe
iliric, cari ddurA lumii neuitata figura' legendar a lui
Alexandru-cel-Mare.
Alexandru el insusi, urm5rind pretutindeni, in dorinta
sa de regalitate universalA, urmele regilor persi, gi-
sise la Dungre pe Geto-Traci, stapAni pe intregul curs
al fluviului ; el cre5 o provincie macedonean5 a Traciei,
llirii din Macedonia devenind astfel suzeranii fratilor
lor. Dup5 moartea lui, se deslipi de acolo un regat
trac, avndu-si centrul pe malul drept. Lisimah, unul din
acesti regi, cari-si puseser5 in gAnd s5 imite pe Alexandru
si pe vechii monarhi persi, trebui s lupte impotriva
lui Dromichete, cApetenia Getilor, si fu Invins de
rkboinicii acestuia din urm5. Era din ce in ce mai v5-
dit c5 Macedonenii grecisati nu erau in stare s inlap-
tuiascg acea unitate politicA cAtre care nzuiau Tracii
din ce in ce mai unificati supt raportul national. Se
poate descoperi Inc5 un motiv al acestui faliment al
ideii rnacedonene Inteun fapt de ordin geografic : era
cu neputinta a alipi unei organisatii politice inte-
meiate pe malul drept al DunArii acelei regiuni din
Nordul fluviului care formau, dupA cum am spus, un
teritoriu perfect individualisat.
Getii independenti ocupau, inc5 din veacul al VI-lea,
cele dou5 maluri ale Dundrii ; ei isi aveau asethile cele
mai Insemnate pe malul dorninat de Carpati. Caci, in
cele din urm5, acesti Traci muncitori sAnt cei arAtati
de cAtre Grecii litoralului ca fiind furnisorii lor sciti"
in grAne. Dac5 izvoarele elenice alipesc la aceiasi Sciti
pe Masageti, Tirigeti, Tisageti, trebuie sa" vedem in
populatiile ar5tate prin aceste denumiri, nu un resultat
 24

datorit amestecului intre pAstorii stepei $i agricultorii

bogatei cAmpii hr5nitoare, ci mai degraba Geti de rasa*
aproape purk ale aror obiceiuri $i credinte ii deose-
biau atAt de vAdit de natiile vecine.
De sigur cA atingerea cu Scitii a adAugat cuno$tin-
tile militare la virtutile lor rkboinice. Ideia politicA
macedoneank imprumutat ea insA$i de la Per$i,regii
Scitilor, de altfel, n'aveau altA obAr$ie, contribui esen-
tial la progresul grupArii firesti a diferitelor elemente
ale rasei lor. Getii devenir ei Insii doritori de a in-
temeia o regalitate cuceritoare, in stare, nu numai de
a-i apa"ra, dar $i de a intinde teritoriul rasei.
Un Dromichete, un Oro le, un Zyraxes, ca $i prede-
cesorul lor inainte de epoca macedoneank marele Si-
talkes, care domnia din Transilvania pAnA la Mare, furA
deci regi tracici indigeni, corespunzAnd intocmai regilor
sciti din Dobrogea, nedAinuitori ca ei, cu toatA rApedea
lor trecere de-a lungul paginelor istorice. Ei puturA s-$i
dea sama curAnd cA aceast nottA regalitate, avAndu-$i
Inca de $i locuri intArite ca Genukla aparau Du-
narea centrul in Balcani, nu poate nici sA domine
Ditna"rea, nici sa se sprijine pe Carpati, singutele con-
ditiuni pentru ca s" se poatA mentinea. Trebuia $i o
alta energie deck a acestor cultivatori mai mult pasnici,
cari simtiserg de mult gustul mole$itor al bogAliilor. Regii
cuceririi trebuiau sA se iveascA pentru Traci din muntii
Transilvaniei, astfel cum din muntii Pindului se iviserA
pentru fratii lor iliri regii cuceririi macedonene.
In aceste Vail ale Carpatilor, se si afla un popor frac
infloritor, acel al Agatirsilor, al cAror nume are o pe-
cete scitk de si nu au $i felul de a trAi al acestei se-
mintii. Ei culegeau mierea $i ceara albinelor lor, ex-
ploatau minele care au %cut celebea provincia in
toate timpurile ; luxul lor e ludat de Herodot : toate
aceste trasaturi sAnt straine indeletnicirilor patriarhale,
 25

de-o asa de aspra simplicitate, ale Scitilor, chiar la o

epoca in care regii lor, proteguitorii si clientii cetatilor
grecesti de pe litoral, transformau in frumoase vase ar-
tistice, represintand ispravile lor de vanatori i razboi-
nici, aurul furnisat de tributarii agatirsi ai muntilor. Dar
se pare cu temeiu ca aceasta multime, consacrata unei
rnunci aparte, era foarte putin numeroasA ; ea nu putea
sa aiba aptitudinile trebuitoare pentru a relua in Car-
pati opera de cucerire, glorioasa i manoas, a lui A-
lexandru-cel-Mare.
Acest rol era pastrat pastorilor muntelui, al caror
centru intarit se gasia in unghiul de Sud-Vest al Transil-
vaniei, Dacilor, pe cari Romanii h numiau Davi, Daii.
Trebuie s apropiem, fAr indoiala, aceasta denumire de
cuvantul davae, care slujeste a li numi satele in deo-
sebi de satele parae din Balcani. Ajunsese insa probabil,
ca toate numele confederatiilor scitice, sarmate si ger-
tnanice, un nume de razboiu, servind a arata la un
moment dat activitatea militard a unei- natii. S'ar putea
astfel interpreta cuvantul Daci ca insemnand : locuitori de
sate, terani, prin opositie cu Getii cari aveau asezari
asamanatoare, mai degraba, de si inteun grad .inferior,
cetatilor" Galilor. Padonii, de asemenea, erau terani.
De la inceput, gasim la Daci regi : de altfel, regele
si casta lui de razboinici, pileatii, purtand cusma de
comandant (pileas), bonetul frigian al Asiei, perpetuat
la Dunare prin umila cdriulii, au fundat natiunea. Una
din aceste vechi asezari agatirse sau sarmatice intre
munti, in mijlocul celui mai admirabil din circurile for-
mate de Carpati, Sarmisagethusa, devani capitala lor,
adeca locul unde ei se adapostiau arna si unde ii de-
positau prada luata in lunile de primavara i vara de la
pasnicii locuitori ai oraselor dunarene. Satele care ti-
neau de ea se ascundeau in vaile transilvane ; Dacii se
coborau chiar spre campie, dar mai ales de partea oc-
 26

cidental, ckre Banatul de azi, unde erau apkati de linia

muntilor care urmeal fruntaria romn din.1914, ca s
ajung la Portile-de-fier, unde Dunkea se trece usor.
Cel mai mare dintre regii daci, acel care reusi s.
inlocuiasc pe malul drept regalitatea macedoneand a
Traciei, fu Boirebista, nume care aminteste, cred, ra-
mura dac a Burilor, cari locuiau in Banat. El domnia
ca stpAnitor asupra cursului inferior al Dunkii pAri in
delta, unde Bastarnii germanici se oplosiser in in-
sule, in mijlocul bltilor, la Peuce 1i aiurea. 0 ins-
criptie greaca' din Marcianopolis ni arat cA satele gre-
cesti atknau de autoritatea lui suzerand si ea' trimisii
Elenilor se duceau in munte s'a iea poruncile marelui
rege barbar. CgstigAnd deci dreptul de a dispune de
fortele gete insusi numele Getilor dispare in acel
timp , el mostenise pe regii sciti, nu numai pe coasta
occidental a M5rii Negre, dar de asemeni la Nord, unde
Olbia, al ckii zeu, Jupiter otbiopolitanus, era patronul
tuturor acestor comunitki elenice, recunostea tutela sa
ocrotitoare. 0 nou unitate politic se formase, pe
ruinele suzeranitkii scite, la Nordul Dungrii, datorit
caracterului insusi al regiunii, care favorisa, care chema
chiar o asemnnea intemeiere, i, cum poporul care o
crease era mostenitorul unei civilisatii bAstinase mai
mult ca milenar, Boirebista 'Area c fgkluleste aces-
tei lumi carpato-dunkene o lung i prosper stator-
nicie supt sceptrul unei dinastii energice.
Dacii intalnird ins pe acest drum al cuceririlor, pe
care ei intraser5 triumatori, o civilisatie superioarg, a
imitatorilor mai porocosi ai regalitkii lui Alexandru-cel-
Mare : poporul roman si activitatea cuceritoare a Ce-
sarilor.
Expansiunea i cucerirea romand. Inca din ultimele-
timpuri ale Republicei, clasele populare, care alckuisera
pAnd atunci insasi puterea chiar a Statului, incepur s emi-
 27

greze in numAr mare. Italia victorioasg si cuceritoare

primia aprovisiongri din Egipt, din Africa si din Grecia ;
orasele i$i mgriau necontenit teritoriul ; mosierii, vechii
patricieni, cavalerii si Ong $i publicanii fericiti isi al-
cAtuiau la farg domenii intinse, cu vile, grAdini, tere-
nuri de vngtoare ; munca robilor inlocui pe aceia a
agricultorului liber.
Se produse atunci o puternicg emigrare rural la Est
cgtre Iliria de asemeni, prin Alpii orientali si vgile
Savei si Dravei, cMre Panonia si cgtre Vest, spre
Galia meridionalg. Izvoarele istorice, in adevgr, nu aratA
aceast extindere, nicio inscriptie n'a insemnat urma pe
Om 'Ant a acestor sArmani in cAutarea unui pgmAnt $i a
unui adapost ; o infiltrare domoalg, dar profund, a putut
deci transforma inteo populatie romang, vorbind latin a
vulgarg, pe acesti Hifi $i Traci, pe cari cucerirea poli-
ticA, asa de trecgtoare in Dacia, n'ar fi putut cleat
sg-i atingg.
PAstorul din Dalmatia, obisnuit cu acesti strAini prin
ceatile curat romane intemeiate pe malul Adriaticei,
apoi vecinul sAu din Pind, Him! sau Tracul, $i in sfarsit
muncitorii din vAile balcanice furg, pe nesimtite, cotro-
piti de acest flux necontenit al uneicopulatii care adu-
cea virtuti etnice superioare si o limbg fAcut pentru
a sluji de comunicare universalA intre popoare ; cAci
o limbg e adoptatA $i pentru calitAtile $i avantagiile ei.
Aparitia ostilor romane trebuia incg sg intArzie, chiar
dupg ce Tracia fnsese alipitA (in anul 46 al erei noastre).
Elementele romanisate, transmitand, de la o grupg la alta,
inrgurirea strAing, ajunseserg pang chiar la Dungre, de $i
nu exista orasul roman Drubetis, cum s'a constatat,
inaintea cuceririi oficiale, ceia ce se admitea in genere
png atunci. Negustori latini $i strAbAtuserA aceste re-
giuni, rdspAndind alAturi de moneda greceaseg a cArii
circulatie scAdea rApede, moneda romang de argint $i
 28

de bronz, pe care o gasim cu gramezile pe intreg te-

ritoriul carpato-dunkean,, inainte ca nevoia de a apka
noile centre intemeiate in mijlocul Traci lor balcanici,
definitiv Invinsi, sa fi facut necesara interventia legiu-
nilor.
Supt August, Dacia vazu acvilele Tomane. Natiunile
panoniene, amestecate cu sange celtic, Scordiscii si
vecinii lor, fura desavarsit supuse ; marea cale a lui Ti-
beriu reuni Dunkea mijlocie cu tinuturile cursului sau
inferior. Aquincum deveni unul din centrele importante
ale Imperiului in Orient ; in sfarsit, supt Domitian, ar-
matele imperiale, comanclate de Oppius Sabinus, de
Cornelius Fuscus si de Iulian, fura invin..e de un rege
dac cu talent superior, Decebal, apkator neinduplecat
al pamantului stramosesc si al neatarnrii rasei sale, care,
de si a jecunoscut nominal suzeranitatea Imperiului;
ceru s i se dea mesteri si ingineri Intru intarirea pu-
terii sale. lmperiul hotari atunci sa supuie dominatiei
sale pe barbarii aspri de pe termul drept. Daca Traian,
urmasul lui Domitian, inchind acestei opere" cea mai
mare parte din domnia lui si toat incapatanarea-i
de vechiu soldat spaniol, e ca aceia ce se punea in
joc depasia profit! Daciei inszsi. Ea poseda -Fara in-
doiald mine de aur si de argint. Imbietoare pentru a-
venturierii cari furnicau in Imperiu, mine de sare, al
arcr produs era neapkat trebuitor Balcanului cucerit,
de si Romanii aveau si mlastinile skate din Narenta si
Anchial. Facea totusi ca ea s fie ocupata Inca odat,
pentru a fi aparata in toata clipa impotriva altor barbari,
can misunau in imprejurimi ? Da, caci fard stapanirea
acestei fortarete a Carpatilor nu s'ar fi putut gsi so-
lutia marii probleme germanice de care se usasera
fortele militare ale lui August si Tiberiu. De la Rh],
aceasta problema se va muth in muntii Quazilor i ai
Marcomanilor. Misckile Gotilor la Nord si la Est de
 29

teritoriul trac facura in secolul urmator sa se intrevada

o alt fasa a marelui conflict intre lumea romana si cea
germanic5. Traian, atacand pe Decebal, crezu ca poate
sa distruga in germene acest nou pericol.
Inteo prima campanie, pregatita in Mesia Superioara
(101 .clup Hr.), Romanii Intrebuintara trecerea lesni-
cioas de la Portile-de-fier ca s navaleasca in Banat,
teritoriul Burilor, si sa caute prin Vest calea Sarmisa-
gethusei ; la Tapae, ei repurtara o izbanda scump cas-
tigata. Increzator in norocul armelor sale, Decebal incepu
sd negocieze. De-a lungul unui an, el intinse capcane
inamicului ; dar Romanii erau hotarati a duce isprava
pada' la capat ; sfaramand unitate a politica a teritoriului
carpato-dunarean, ei ocupara fdsia de loc care li se
parea necesara pentru a garanta Mesia impotriva ori-
carii nvaliri viitoare. Capitala ea insasi primi o gar-
nisoana romana. Da 5 aceasta situatie s'ar fi menfinut,
rolul lui Decehal ar fi fost acela al unui prisonier inchis
si spionat in munfii lui.; natiunea lui, impiedecat pe
viitor de a dijmui pe vecinii 'victoriosi si chiar de
a-si duce turmele in campie, unde asteptau soldatul,
funcfionarul si colonul roman, s'ar fi istovit in mi-
serie si descurajare. Regele dac cerca din nou soarta
armelor. De data aceasta, el alese Insusi momentul
luptei. Se adresa aliafilor sai, Sarmatii si Germanii,
cari pricepeau insemnatatea, pentru neatarnarca tuturor
barbarilor de la Nordul Dunarii, a crisei care se redes-
chidea. In Scitia Minora se alcatuira bande sarmate, ai
caror luptatori, inzatiati in solzi, stint grosolan infati-
safi pe greoiul monument Tropaeum Traiani, ridicat de
invingator pe locul unde, mai tarziu, se forma acea in-
gramadire de colibe tatarasti numita Adam-Klissi (bi-
serica omului"). Dar campania fu hotar5t5 supt chiar
zidurile capitalei dace.
Traian .ataca, de data aceasta, in 105, prin Valle Jiiului
 30

i Oltului. Construi, prin Apolodor din Damasc, un

pod de piatra in fat cu Drubetis, pentru ca sa impiedece,
pe de o parte, leg-Muffle lui Decebal cu aliatii lui din stepa
i s poata, in acela0 timp, la nevoie, duce un razboiu
de exterminare in cursul toamnelor ploioase i grelelor
ierni dunarene. De data aceasta, nu fu batalie in plin
camp ; barbarul se impotrivi, in muntii sal, cu o in-
vierunare -Fara preche, pe care poporul intreg o im-
parta$i cu el ; chiar femeile duceau focul prin davae-le
parasite, torturand pe ranitii cari li cadeau in mana. Sar-
misagethusa ins4i fu mistuit de flacari, dar numai
dup ce, intern} ultim ospat, capeteniile dace baura- o-
tray:a i dui-A ce Deceba: i fiii sal se_ sinucisera in
adapostul lor din urma.
Opera romand (106-c. 270). Traian, invingMor, puse
s se ridice la Roma, in amintirea acestei grele cam-
panii, o columna triumfala mai inalt i mai frumoasa
ca aceia pe care o va ordona Marcu-Aureliu, i colonisa"
Dacia supusa de aici incolo. Nuii lud sarcina, de altfel
imposibild, de a distruge rasa ins4i a acestor vajnici
Traci ai muntelui. Dacd unii Daci emigrati nu p'.erdur
niciodata nadejdea de a alunga pe Romanii usurptori
i de a se intoarce la vetrele lor distruse, un mare nu-
mar de Traci, mai ales pwicii urmai ai Getilor de
alt data, furd adu0 sa ramana in patrie ; i sa nu uitam
regiunile in care romanisarea anterioara crease, de-a
lungul raului, populatia mixta din care trebuiau sa se
nasca Romanii Un text letin, tras din Vietile Cesarilor,
care trecu in scurta complicatie a lui Eutropiu, asigura
ca venir coloni dins toata lumea romfma ex toto orbe
romanoP. S'a zis chiar cd venira, in prima linie, din Italia in-
sa0,opiniei profesata cu ingamfare de partisanii unei
descendente romane pure i exclusive. Nu trebuie sa
1 V. articolul mieu In Revue historique du Sud-Est europen,
11, p. 37 i urm.
 31

dam o prea mare autoritate unui text de mana a doua,

redactat inteun cabinet de retor si de dascal de $coalg,
cu totul strgin ratiunilor politice $i simtului realitatilor.
Italia nu mai avea de loc Latini de exportat ; noii sal
Romani", cetteni cum au fost creati apoi de reforma
lui, Caracalla, n'ar fi adus cu ei virtutile etnice ale La-
tiului. N'ar fi valorat mai mult decat aventurierii veniti
spre a exploata minele din Transilvania, cleat acea
multime de functionari, cu infati$are diferita $i cu suflet
nesigur, cari fura insarcinati s initieze la formele su-
perioare ale vietii urbang pe un popor a cdrui viatg
rurala era de mai multe ori milenara. Bunul s'ange latin
putea fi mai lesne crescut, daca' n'ar fi fost, adesea,
vrasta lor, prin unii din ace$ti legionari cari petreceau
o parte din viata lor in lagarele Dunarii $i ale Carpati-
lor $i cari, dupa ce se liberau, ramneau adesea acolo,
langa femeile lor dace $i lAnga copiii iesiti din aseme-
nea legatura. E, in adevar, un caracter militar, ca $i unul
rural, in latina vulgard care deveni, dupa numeroase
amestecuri ulterioare, limba romaneasca : bktin nu e
de obiceiu senex1, cuvnt care, de altfel, a disparut din
toate limbile romane, nici vetulus, cgei vechiu se aplica
numai lucrurilor, ci, cas rar, veteranus 2, sens, care, de
altfel, pe acel timp se intalnia poate in latina vulgara
din toate provinciile.
Dacia, care fu impartita in trei provincii reunite supt
nlana unui legat imperial, c4tiga, priR cucerirea ro-
mana, un caracter nou. Doug civilisatii dainuira laolalt
1 D. Giuglea a gdsit In vechile texte siurec, care ar veni de la
senecus.
2 Dacd In loc de terra s'a intrebuintat pinnt de la pavimen-
turn, ceia ce ar insemnil o preponderenta a vietil urbane, trebuie
sd tinem socoteald de acest fapt cd, terra" find intrebuintat In
romneste nurnal pentru farti, a trebuit sd. se gseascd un alt
termin pentru solul care hrdneste. E interesant cd lucrum, castigul,
are sensul general de lucru.
 32

fail a se amesteca, limba singurA alatuind intre ele o

legAturA comunA.
Daa elementele rurale, care $i erau romanisate, ale
Peninsulei balcanice putura de aici inainte s patrundA
nestanjenite in ampiile pArAsite de barbarii invinsi, ucisi
sau pusi pe goanA, i daa davae-le : Sucidava, Carvi-
dava, Buridava, etc. primirA o crestere de populatie,
infAtisarea lor nu fu esenfial schimbata. In ,acele vici,
pagi, in acele teritorii 'pe care le putem bine studia in
Dobrogea de azi, unde monumentele respective sant
mai numeroase, vechea viata fu perpetuat inteo formA
din ce in ce mai romanA. Dar. dupd cum coasta mari-
timA adApostise de veacuri civilisatia elenicA, care putu
sA se menfinA fall a voi s rodeasa, tot asa de-a
lungul drumurilor care urmau cursul faurilor in Tran-
silvania se aflau orase bine populate $i bogat impodobite,
cu templele, basilicile, amfiteatrele $i pretoriile lor ; s'a
desgropat la Ulpia Traiana, care inlocui regala miserie
a Sarmisagethusei, mosaicuri demne de terile cu veche
civilisatie care faceau parte din Imperiul roman, ca $i
la Tomi i la Istria coloane de marmurA cu elegante
capiteluri ie$ite din ruinele acumulate ale trecutului elenic.
Dar toate acestea nu constituiau nici un element trai-
nic, nici un element necesar unitatii teritoriale a Car-
patilor si a Dunarii. Se vazu bine aceasta and, dupA
lungi lupte nenorocite impotriva Gofilor navalitori, Im-
pAratul Aurelian trebui s ordone, catre anul 270, abia
un veac $i jum5tafe dupA cucerirea lui Traian, retrage-
rea legiunilor si a functionarilor pe malul drept, care,
nu numai pentru a salva aparentele, deveni o nou Dacie.
In afiva ani, diumurile ne mai fiind sigure fall pro-
teguirea soldafilor, orasele furA parasite ; tranii din
vecinAtate Ii imparfir5 ruinele dupA plecarea vrAjma-
sului. OdatA cu administratia dispru tot ceia ce slujia
la exploatarea economicA a teritoriului $i care ii forma
decorul.
 CAP. III.

Dominatia popoarelor stepei

Aurelian Isi retr5sese trupele din Dacia supt amenin-
tarea nvlirilor necontenite ale Gotilor, can distru-
seser armata lui Deciu si pe can ii oprise la Ni$, in
fundul Mesiei Superioare, singura izbinda' a lui Clau-
diu. Supt apAsarea Quazilor $i a Marcomanilor, Van-
dalii Astingi se $i statornicirg in Panonia i la mar-
genea Daciei, impingind inaintea lor triburile dace ale
Costobocilor, ale Burilor $i ale Cotinilor, care venied
s mreasc in regiunea Carpatilor insermatatea elemen-
tului trac, represiiitat de asemenea pe Duarea infe-
rioar prin independenta, mereu agitatg, a Carpilor.
In$4i Romanii statornicirA acolo, se pare, in calitate
de popoare federate, bande gote, iuthunge, pe urm,
de asemeni, acelea ale Gepizilor, ale Taifalilor $i ale Van-
dalilor ; dar n'am putea s li atribuim rolul care re-
vine, pe Rin, Francilor $i Burgunzilor 1 In regiunile car-
pato-dfirfarene, nu exist nicio urm a unei adevrate
expansiuni germanice ; e un nou capitol, intru totul
asmn'Ator acelora care I-au precedat, al dominatiei
/I scite" in Europa oriental.
Se produse, de sigur, Inca din al IV-a veac, o miscare
in sanul acestor multimi turaniene care scapaser cAtre

1 Incercarea d-lui Diculescn de a dovedi contrarlul (Die Gepiden,

Berlin 1922), trebuie socotitA ca absolut gresitA, si din punctul de
vedere al filologiei 1 din acela al istoriei.
3
 34

Inceputul erei crestine de regimul aristocratiti rzbOinice

a Iranienilor. Vasalii germanici, cari erau retinuti de
veacuri in formatiunile rAzboinice ale Scitilor si ale Sar-
matilor si cari practicau, in Marea NeagrA, o piraterie
ca aceia a Cazacilor in epoca modern, trebuirg s
emigreze cAtre Occident, nu pentru a gAsi acolo pa-
mAnturi de cultivat, ci pentru a intemeia lagre de
unde ei s poat fi in stare a intreprinde noi iu-
rese, in felul celor de pe timpul lui Herodot. Ii gasim
numai in douA pun cte : Bugeacul sau Basarabia meri-
dionala (angulus pentru Romani, ongl pentru Slavi) si
Panonia central5. Gotii se stabilirA pe DunArea infe-
rioarA, aproape de guri, in vreme ce DunIrea mijlocie
rAmAnea domeniul Vandalilor, fratii lor. Pentru ei, Dacia,
evacuath de Romani si unde mice viat urbana fu cu-
rand desavarsit ruinat, nu mai of eria nicio atractie ;
teritoriul insusi, cu padurile Moldovei actuale si ale
Munteniei, cu baltile Dunarii, nu li spunea nimic,
mai ales dupa ce navalitorii devastaser regiunile colo-
nisate ale Olteniei si Valle ardelene. Ei nu vedeau cleat
calea, adeca mai ales drumurile care, de-a lungul insu-
lelor deltei sau prin vadurile Dunarii inferioare, duceau
la Noviodunum-Isaccea, de-a lungul Portilor-de-fier in
Banat si de-a lungul cursurilor de al-A tributare Dui-151.4
mijlocii la Sirmium si la Singidunum, in Panonia. Pe
acolo isi fAcurA ei noile incursiuni, supt ImpAratii Pro-
bus si Carus ; acolo Romanii venir s-i caute in epoca
lui Constantin-cel-Mare, care restaurA intAririle granitilar,
mai ales acelea ale Scitiei Minore, de la Tomi la gurile
Durfarii, si a fiilor lui, a succesorilor lui, ping la Va-
lens, care era sA cadA supt o invasie de un fel nou,
venitA din acele regiuni septentrionale unde vicisitudinile
dominatiilor barbare amenintau necontenit Imperiul L
1 S'a atribuit WA nicio proba lui Constantin stabilirea unui nou
pod pe Dunare, la Celeiu. Inca din vechime, fusese, dupa cat se
pare, un pod la Harova.
 35

0 altg pricing a impiedecat creatiunea formelor politice

i chiar etnice noug de aceastg parte a Orientului ..si a
pgstrat neatins urmasilor Tracilor romanisati vechiul lor
caracter. In timp ce in Occident religia cresting cimentA
unirea barbarilor cu Galo-Romanii, cuceritorul trecu pe
teritoriul nostru fgrg a exercita nicio inrgurire asupra
vietii Statului, asupra moravurilor, asupra limbii nu
existg in limba romAng niciun termen de origine gotg;
din potrivg urmasul pdstorilor daci si al emigratilor te-
rani din Italia rgmase un homo romanus", un Roman,
ca i, in Alpi, Romansul, care nu fu supus niciodatg
vre unei dominatii barbare, sau ca locuitorul din Cam-
pagna, adAnc legat de ideia si autoritatea Romei.
Crestinismul pgtrunsese in Dacia odatg cu cucerirea
romang ; inscriptiile adeveresc CA tara primise, prin co-
lonii originari din Orient, pecetea culturilor asiatice
care precedarg si preggtirg crestinismul. Opera lor fu
urrngritd in tot timpul dominatiei imperiale, care aducea
fail incetare 'oaspeti veniti din tgrile in care o adncg
transformare a sufletului omenese se savarsise mai ra-
pede si intr'un chip mai desAvArsit. Propagarea Evan-
gheliei de cgtre comunitgtile religioase care trim2teau
oaspeti de la o grupg la alta nu putea sg rgnigng Cara
roade la Dungre.
Terminii privitori la religie aratg intr'un chip foarte
!impede eonditiile, si prin urmare epoca in care noul
cult fu adoptat de cgtre populatie. FArg indoialg, cu-
vinte ca Dumnezeu", care vine de la Dominedeus,
sgnt" i care insemneazg sfAnt", cruce", icoang", care
represintg pe greco-romanul icon (sixcov)i oltsr", tgm-

' Aceasta denumire se pastreaza In formele compuse: Sant-

111e, San-Nicoara, San-Toader, San-Vsilu, Sanziene, Sampietru,
Santa-Marie. Pentru a nu confunda acest cuvant cu acel care vine
din latineste, sum, eu sant, s'a Imprumutat pentru forma simpla un
cuvant inraurit de sveti al liturghiei slave: sfant.
 36

pla", rugaciune", inchinaciune", in care se regsesc

latinele altare, templa, rogationem, inclinationem, cu-
minecatura", care vine de la communicare, marturi-
sesc", blastam", care vine de la blasphemus, si preot"
care vine de la presbyter, nu au niciun semn cronologic,
nicio pecete istorie ; dar acel de biserica" (basilica),
ce s'a substituit cu totul cuvantului ecclesia, n'a putut
sa se introduca in regiunile noastre inainte de vremea
constantiniana, in care cultul crestin incepu a fi prac-
ticat in basilicile destinate par atunci trebilor jus-
titiei si adunrilor publice.
Tr ebuie, de asemenea, tinut socoteal de un fapt foarte
important, ca religia este numai lege", si ea mult
vreme acest termin a fost intrebuintat aproape numai
in sens religios, fiind ifflocuit in ceia ce priveste dreptul
prin obiceiu, traditie (obiceiul pamntului). Daca litur-
ghia latina a pastrat in Occident pe credo", limba
romna singura d un termin popular iesit din acest
cuvant latin : crez.
Cand Goti au ajuns la Dunre, erau pagani. Numai
pe malul drept adoptara religia Constantinopolului din
al III-lea veac, eresia ariana ; acesti oameni simpli la su-
flet, miscafi de o logica de copii, nu riuteau s ad-
mita unitatea diving in Treime. Cat despre omul
roman", Romeinul vorbind rornelne,ste, el ramase cu epis-
copii sai (terminul greco-latin a rams neatins ; pentru
prelatii latini se intrebuinteaza forma piscup), pe acest
pamant, care era pentru el patria, fare, si in satele
acestea cu numelatin (sala, smnaturi, sau fossatum, pa-
mint incercuit cu sanfuri, in albanesa, si in veehea ro-
mneasca, Isal). El nu infra inteo nou formatiune po-
litica, careia ar fi trebuit sa-i presteze juramant
limba a pastrat jurare, juramentum in vechiul inteles,
-neconrupt, al acertor termeni si in armata careia ar
fi trebuit s serveasca, de vreme ce pentru el armata,
 37

oastea, vine de la cuvAntul latin care insemneazA dus-

man, hostis. Notiunile de senior, vasal, feudA, serviciu,
introduse de regimul germanic in Occident, i-au rAmas
cu totul strAine.
El n'are chiar, pentru a deosebi pe German, un cu-
vAnt tras de-adreptul din limba sa : Ii zice Neamt, dup5
slavul Niemef. DacA pentru serbAtorile neingAduite de
BisericA, pentru locuinta si sistemul sAu de cultur,
pentru uneltele si pentru impodobirile casei sale, ale
colibei" sale (cAci mansio, de la care vine cas, maison,
a dispArut, pentru a nu vorbi despre domus, clasic),
el a pAstrat tot vechiul tesaur al civilisatiei trace pri-
mitive ; dacA spiritul frac trieste in sintax, incepAnd
cu punerea articolului la sfArsitul cuvntului (omul co-
respunzAnd cu latinul homo ille) in tot ceia ce priveste
viata politicA, Roma singura rmsese inspiratoarea. Nu
exist o alt autoritate cleat domnia" (dominio),
domnului" (dominus), care este Imparatul, numit ase-
menea si lmparat, precum Albanesul nu cunoaste alt su-
veran cleat pe mbret (imperator). Notiunea de regali-
tate e tot asa de strAin RoinAnului ca si aceia a prin-
cipatului germanic, cu ducii si comitii lui ; de la Slavi
va imprumuta el mai tArziu terminii cari o aratA : craiu
(de la krali derivat din numele insusi al lui Carol-cel-
Mare, Carolus), cneaz, voevod. Centrul grupArii este ce-
tatea, fArA indoial intArit. Tronul cApeteniei va fi scaun,
scamnum ; Capitala este deci Cetate de Scaun". Ce-
tafeanul, dusman a tot cel ce-i strain, extraneus, trAieste
Inca prin gindire in ordinea romariA, din care nicio reali-
tate nu-1 poate desface. El asteapt, supt Diocletian, supt
Constantin, cum va astepta si supt ImpAratii bizantini,
intoarcerea steagurilor. DespArtit de Roma prin vitregia
vremurilor, el ii apartine Inca prin suflet.
Barbarii stepei puturA s iea curAnd locul vasalilor
lor germanici. Hunii, alungAnd, in Balcani, pe Gotii lui
 38

Atanaric $i ai lui Fridigern, se statornicir in Panonia ;

ei fundarg Imperiul lui Attila, care nu tinu niciun veac ;
populatia b4tina$5, marita cu colonii pe cad ei Ii adu-
sera cu forta in teritoriile de dincolo de Dungre, Ii
plgti dijma, trimese daruri la Curtea Haganului, $i nu mai
avu a se teme de ei. Avarii, dui-A ce baciuira in Basa-
rabia meridionala, urmarg pe Huni in aceia$i Panonie ;.
ei nu infati$eazg in al VI-lea veac cleat o alta forma a
dominatiei scite, cu totul exterioarg ; ici $i colo, se vad
aparand aborigenii ramni neatin$i supt ocrotirea acestor
stapani, cad nu aveau alt interes decal acela de a se
mentinea.
Slavi i Rotnelni. Atunci, se produse numai in re-
giunea Dungrii, nu $i in aceia a muntilor, marea trecere
a Slavilor catre Balcani $i cgtre litoralul adriatic.
Inraurirea considerabila ce Ii s'a atribuit nu e justi-
ficata prin examinarea izvoarelor istorice sau prin stu-
diul obiceiurilor $i al limbii. Nu s'a mers oare, din in-
teres politic, pang la a confunda poporul nostru, care
e a$a de vgdit latin in tot ce prive$te esentialul gn-
dinii, al sentimentului, al vietii individuale i sociale,
cu acea mare massa slava de care e incunjurat ? Pe and
antropologia $i etnografia nu constata tipul slay la Ro-
mani, ci numai tipul trac, brun, scurt de trup, vioiu la chip,
$i cu fata deschisa. imprumuturile de la Slavi prin limba
n'au facut decat sa nuanteze, adegea chiar numai s du-
bleze, fondul primitiv slujind a exprima ideile $i sentimen-
tele (alaturi de verbul a iubi, de pilda, avem vechiul sens
al verbului a phIcea, la Romanii balcanici : a vrea).
Daca terminii privitori la agriculturg sant slavi, numele
animalelor fara exceptie sant de obar$ie lating ; slave
sant denumirile care aratg, nu operatiile fundamentale
ale muncii,.ci numai acelea derivate $i mai ales uneltele ;

1 V. Walter Domaschke, In XX1- XXV. lahresbericht des Insti-

tuts fiir rumnische Sprache zu Leipzig", 1919, si Bulletin de
 39

si istoria arata ea negotul dunarean, la inceput latin si

grec, apoi devenit slay in al VI-lea veac, a putut foarte
bine s dea, prin cumparaturile din orasele de pe mal
i In iarmaroace (nedei, cuvant slay), acesti termini noi.
Nomenclatura geografica, daca este Mit slava in Tran-
silvania, are o veche obarsie sarmata. Astfel ingradit,
se poate spune totusi a aceast inraurire fu singura
reala si adanca.
Dar stepa continua sa-si trimeata noroadele Care
acest drum al Dunarii, care ducea la splendorile Bizan-
ttilui. Noii navalitori nu mai aveau totusi puterea de
care dispusesera rand pe rand confederatiile barbare
ale Scitilor, Sarmatilor, Hunilor si Avarilor. Ei nu mai
formau cleat mici adunaturi care locuisera mult vreme
aproape de tinutul Romei orientale si se si amesteca-
sera, poate, cu elementele etnice straine, mai cu sama
slave. Parasind stepa primitiva, Bulgarii, al caror nume
pare a insemna alesii", venira, supt Asparuc-Isperich,
s ocupe Bugeacul, fr a indrazni sa tredca dincolo
de cercul muntos al Carpatilor. La cel d'intaiu prilej
favorabil (catre 670), ei trecurd Dunrea si navalirii In
Scitia Minora, lasand de-o parte mlastinile fluviilor si
Valle locuite de cele sapte triburi ale Slavilor agricul-
tori ; aceste raite ii dusera, supt domnia Haganului
Crum, pe cal sangeroase, supt chiar zidurile Capitalei
romane din Orient.
Noii lor supusi erau Slavi : li impusera limba lor si,
astfel, isi parasira unul Cate unul vechile lor obiceiuri ;
religia singura famase, pang in domnia lui Boris-
Mihail, in veacul al DZ-lea, mai mult ca o ramasit a

l'Institut pour l'tude de l'Europe sud-orientale", VIII, 1g21, p. 12

si urm.
1 Ca si terminal boieri (In greceste: bolades; ar este sufixul
general uralo-altaic).
 40

vechiului ceremonial al Curtii, si a vechii legitimgri a

dinastiei.
Apoi venirg alti barbari intretinuti de Imperiali :
Maghiarii, corciturg de sAnge fines si turc, pgrAsirg
Basarabia meridionalg ca sg se coboare in Panonia,
pgrgsind pentru totdeauna vechile lor asezgri, care fu-
seserg pustiite de un nou concurent turc, Pecenegii,
veniti din Sarkel, in stepg. In aceastg Panonie, pe care
ei o rgpirg Moravilor, mostenitorii ducilor franci, puturg
sg-si pgstreze limba, dar nu si curatia rasei lor, obice-
iurile si religia.
In locul vechii unitati scitice, intemeiat de marii regi
ai indepArtatei anticliitti si de Imperiul hun al lui Attila
sau al urmasilor lui avari, furg deci trei fundatiuni sci-
tice : aceia a Bulgarilor, sprijinit la inceput pe Scitia
Minorg, aceia a Maghiarilor, pe Dunrea mijlocie, si
aceia a Pecenegilor. Acestia din urmg singuri rging-
seserg cu totul isolati in laggrele lor din mijlocul pus-
tiului si al stepei ; aceiasi fu soarta Cumanilor de acelasi
sange, cari li urmarg in veacul al XI-lea, and Bizantul
nimjci bandele care pgtrunseserd adnc in terito.riul lui.
Doug sute de ani mai tarziu veni rndul Tatarilor.
Din toate acestea result ca Slavii din Mesia, de si
pgstrandu-si limba, isi pierdurg totusi pentru totdeauna
independenta politicg, apoi cg fratii lor panonieni dispg-
rurg supt afluxul violent al Maghiarilor, pe and Romnii,
neavand stapani la ei acasg, scgparg de aceastg soartg,
cu exceptia elementelor latine care, dui-A ce dgdurg
chiar regi Bulgariei gscande, pe un Sabinus si pe un
Paganus ', sfarsirg prin a se contopi in masa slavg domi-
natg de clasa militarg a Bulgarilor. Marele trup al na-
tiunii, gisindu-se pe malul stng, retinut in unitatea
naturalg a regiunii care-1 incadra, il sprijinia, dndu-i
toate mijloacele unei circulatii interioare, deosebit de
' .S'au lncercat de curAnd interpretArl turanice ale acestor nume.
 41

intense, nu avu, cu noii hagani ca si cu cei vechi,

'cleat legiturile de omagiu, de tribut, de dijm5, de varn,
pe care le avuser5 odinioar Geto-Dacii sau Agatirsii
cu stApanitorii lor scito-sarmati.
In chiar Peninsula Balcanic5, dad Slavii colonisaser
cu totul cele dou5 Mesii, oprindu-se numai pe mal, la
punctul unde incepe lisiera gread de care nimic nu se
putuse atinge, dad Dalmatia riveranA Ii apartinea, cu
-vechile ei ceati romane desAvarsit desnationalisate, n-
vAlirea nu ajunsese muntele, tot acest munte care, de la
Portile-de-fier, trecand prin nodul care-I leagi cu Bal-
canii, inainteazA supt numele de Pind pada la istmul de
Corint $i pan in plin centrul Greciei. PAstorii romani
erau st5panii necontestati ai tuturor acestor inltimi, II
Valle razkoare ascundeau ad5posturile de iarnA ale fa-
miliilor si turmelor lor. Izvoarele bizantine i aratA Inca
din veacul al VII-lea in aceast regiune a Mesiei Su-
perioare, unde se ivesc sate romanesti, avand un ca-
racter vAdit pastoral, asam5nAtor aceluia al localiatilor
macedonene de azi : Gemello-muhte, muntele gea-
man", Tredetitilius, treizeci de tei", Scheptecasas,
sapte case", etc. In muntele Pindului, de partea Dal-
matiei, se gAsesc, Inca din veacul al IX-lea, p5stori cari
se numesc Neagul, Dracul. Acesti Romani se duceau s
Vann branza lor cetAtenilor Ragusei, si numele lor ca-
racteristice se p5streaz5 in documentele acestei repu..
blici adriatice pang foarte tarziu in evul-mediu. Elemente
innaintate Ii duceau turmele in Valle Hertegovinei si ale
Bosniei, centru de unde plecarg, la o epod nu prea
departata, Romanii din Croatia, cafi ca Frdncul, Fran-
cur, sant argtati Inca din veacul al XVI-lea, cand ei
crau si slavisati. Morlaci formau trecerea intre clientii
1 Acest nume lnsemneazd, dupd unii, ,,Valahli negri" (Mauro-
-vlahi); dupd altii, i aceast pdrere e mai probabild, ,,Valahii
Mart" (Morovlacchi); cf. Moreia sau teritoriul maritim pentru Slavii
 42

vlahi ai bogatilor Ragusani $i aceste elemente nre

venira s se statorniceascA in Istria, in preajma lui Cas-
tel-Nuovo $i a Albonei, si care pAstreaza in cele din urma
asezari ale lor toate elementel fundamentale ale vechiului
lor limbagiu, din ce in ce Tai incArcat $i mai denaturat
prin invasia terminilor slavi.
Centre le lor cele mai insemnate se gsiau totusi mai
jos in Peninsula balcanicA. Intre Valonia $i Durazzo si
in fata Corfului, ei ecupau malul, abrupt $i impropriu
pentru agricultura, pe care ei totusi o cuno$teau print'a
veche traditie, fall a o practica de preferinta. Inauntru,.
Ii gasim in Epir, pe cursul superior al Voiussei. Dar
lantul Pindului este Inca in mare parte tot asa de curat
romanesc ca $i Carpatii. Mii de pstori Ii duceau
toamna oile catre largul circ de munte al Tesaliei ; ei
posedau acolo, in veacul al X-lea, acele bogate sate con-
duse de cApeteniile, de primate (gzxpcsou), d celiiicii, pe
cari-i descrie biograful anonim al unuia din cei mai pu-
ternici $i cei mai insemnati printre ei, Vlahul" Nicolit.
lmperiul bizantin Ii cre o situatie speciala, pe care
nu indrzni niciodata s o distruga, si, cand incerca
sa li-o zguduie in amanunte, ei se revoltara. Intr'un con-
flict cu caravanele lor, peri la Copacii Frumo$i" OtaXml
SOO, catre anul 1000, David, unul din conducatorii mis-
carii, care, sprijinit totusi de Albanesi si de Vlahi,
incerca s reconstituie Imperiul" Bulgarilor, pe care
Bizantinii lui loan Tzimiskes II rasturnasera cu putin mai
inainte pe malurile MArii Negre, la Preslav. Nemulta-
miti de anarhia romanV, care-i storcea impotriva obi-
ceiului, ei sustinurA toat acea epopeie a Tarului"
Intrati In vechiul Pelopones (vezi V. Giuffrida-Ruggeri I Valachi
dell'Adriatico, ,,Rivista italiana di sociologia", tomul XX, p. 286)
si mai ales Attilio Tamaro, ltaliens et Slaves de l'Adriatique,
traduit de Pitalien par France Donut, Zurich, 1918 ; cf. Bulle-
tin de l'Institut pour ?etude de l'Earope Sud-Orientale, V1I,,
p. 35 i urm.
 43

Samuil si a mostenitorilor lui din veacul al XI-lea, in-

cepand chiar cu fiul lui Samuil, Gavril-Roman, a carui
mama, o Tesaliang, era probabil de origine vlaha.
Mai tarziu, catre 1200, cand Imperiul lul Isac Anghel,
amenintat pe de o parte de Turcii din Asia Mica si pe
de alta de cruciatii veniti din Occident pentru a-i corn-
bate, Ii aduna cele din urtn mijloace in oameni si
in bani, celnicii Petru si Asan se ridicara, probabil in
Pind, cu Vlahii lor, in numele vechilor drepturi pe care
administratorii Imparatului le calcaseil cu brutalitate.
Acurn, supt capeteniile natiunii lor pastorii romni, de-o
agilitate fara pareche si de un rar spirit de resurse,
reluara traditia loviturilor lor. Nu fu colt in Balcani
unde bandele lor s nu-si bed aparitia distrugatoare
impotriva Grecilor despretuiti si impotriva Latinilor noului
Imperiu de Constantinopol, pe care nu-1 puteau suferi.
Ionita, fratele intemeietorului acestui Stat", fu marele
Romeocton, ucigator al Romeilor" ; Imparatul Balduin
de Flandra, invins, peri in inchisorile lui.
Dar acel caruia Papa ii vorbia de originlle lui ro-
mane, fail a cunoaste, probabil, limba pe care el o in-
trebuinta, si caruia-i dadea numele de rege al Vlahilor
si al Bulgarilor", nu era, prin fatalitatea lucrurilor, de-
cat un urmas al Tarilor de alta data, pretendenti de nuanta
bulgara la succesiunea Constantinopolului. Marea domnie
a nepotului lui, Ion Asan, venit totusi de pe malul
drept al Dunrii, unde se adapostise in mijlocul oame-
nilor rasei sale, nu mai are nimic comun cu Vlahii,
rudele si stramosii sai.
Aceasta romanitate meridionala, cu toate migratiile
care nu erau decal o transhumanta strict definita, nu
intretinea legaturi continue cu fratii de pe malul slang,
si trebuia, prin urmare, pe un alt teritoriu, in alte con-
ditii si cu o indeletnicire in de obste diferita, s aiba o
alt soarta. Numai pe teritoriul carpato-dunrean nevoile
 44

noua ale unei actividti economice mai largi si mai active

puteau sa creeze viata politica a natlunii. Cat despre
ceilalti Romani, lipsa unei base teritoriale proprii aduse,
nu numai fararnitarea lor, dar si isolarea inteun dialect
special, ramas sarac si impestritat cu termini slavi ne-
asimilati 0 cu ciudati termini grecesti.
 CAP. Iv.
Viata politicg a Romnilor inainte de
intemeierea Domnillor.
Se cunosc inteun chip foarte precisat, pan in cele
din urm5 am5nunte, acele rkboaie din Peninsula Bal-
canick in care Romanii fur5 necontenit amestecati, i
adese ori inteun chip decisiv ; cronicarii bizantini po-
vestesc pe larg, in frumosul lor stil inflorit, imprumutat
de la modele vechi, toate acele intamplri care erau
aa de steins legate de viata ins50 pe care ei o infliau
in scrisul lor. Din potriv, in Statele care i incepuser
s5 domine la Vestul i la Estul teritoriului roman i in
care istoria se scria latine#e, o tkere aproape absolut5
acopere primele acte ale desvolt5rii politice a noii na-
funi ; cat despre documentele iOte din vechea can-
celarie ungureascg i polon5, ele au disprut in marea
furtun5 distrugaloare a Tatarilor, in veacul al XIII-lea.
Sant totu0 fapte, transmise mai ales de izvoare ulte-
riOare, asAmAn5ri, principii trase din logica istoriei care
pot s serveascg la reconstituirea, aproape sigurk a a-
cestei vieti carpatice i dunrene, anterioar5 creatiunii
Statelor.
Cnd Maghiarii se coborar in Panonia, ei gsira
acolo Slavi i, de indata dup5 aparitia lor dincoace de
Tisa, dtre pAdurea care ducea spre teritoriul transil-
van", Romni b4tinai.
 46

Romdnii i State le slave. Rom Anii nu puteau sA se

gAndeasd, precum facurA Bulgarii, vecinii lor, la crea-
rea unui nou Imperiu roman, de limbA barbara, cci ei
nu faceau decAt sA continue in forme populare vechea
viat imperial5. FkA indoialA ei socotiau drept dpete-
nia lor legitimA pe Impkatul din Roma constantinopo-
litan, ale drui armate, vreme de cinci sute de ani,
de la Iustinian la Comneni, se arAtarA din timp in
timp pe malul stang spre a goni pe Slavii rAzboinici
sau pe Maghiarii nAvAlitori; dar din vechea organisare,
ei nu mai pAstraser deck pe detinAtorii mode0 ai
unei autoritAti care se intindea numai pe un teritoriu",
pe o lard, mkgenit in limitele strAmte ale unei vi.
Tot ce se raport la scris se trage din vechiul fond
latin (a scrie, pawl, condeiu, greco.-latinul condylus,
hdrtie, chartula", carte, negreald de la niger"). Dar
magistratul care impktia dreptatea supt bgtrAnul stejar
judeca dupA vechiul obiceiu nescris se chern a jude
(judex"). El devine un agent politic dui-A retragerea
ordinii imperiale, tot astfel precum, la Gotii Dunkii
din veacul al IV-lea, judele" Atanaric inlocuise pe rege,
precum Roma rAmasA fAr ImpArat Ii avu in frunte
judedtorii" ei i precum indepArtata Sardinie cunoscu,
in cursul evului mediu, dpetenii independente numai
in judedtorii" ei, giudici. Slavii imprumutaser de la
Franci ducii, al cAror nurrie ajunse in limba lor acel
de Voevozi, dpetenii de armatA", i, intrio epod mai
veche, pentru efi de-o insernnAtate mai mica, ei lua-
sera' de la Germani titlul de cnezi", care a fost apro-
piat de acela de Konunge" al K6nigilor" migratiu-
nilor gote. RomAnif intrebuintar la rAndul lor aceste
denumiri pentru Domnii, alei sau ereditari, cari ii
impArtiau dreptatea si-i duceau la rAzboiu chiar; VodA"
deveni sinonim cu print, pe cAnd cneaz", care in ru-
se0e are acelai inteles, ajunse, ca i corespunzkorul
 47

s'au romnesc jude" sau judec", s atite numai pe

-teranul liber.
Dar ace$ti Slavi aveau, de asemenea, regi, krali, for-
mafi dup cum am ardtat dup chipul regelui
Francilor, Carol-cel-Mare, care i$i intinsese cuceririle
$ili fixase ducii $i comitii pan6 la Sava, la Drava $i
la Dunrea mijlocie ; e originea acelei regalitti morave,
croate $i sarbe$ti care organis elementele fazboinice
ale Slavilor din Sud-Vest $i din Sud. Romnii cunos-
cued $i ei acest titlu nou ; au fcut din el craiul" lor,
fara a se gindi, de altfel, s-$i dea o organisafie re-
gal`a- deosebit de tradifia imperial6. Supt autoritatea
blnd6, pArinteasa a apeteniilor lor locale sau domni,
Romnii trthau in satele lor, unde, dup obiceiul trac,
pmAntul era stgpanit in devalma$ie, nu numai in ce
prive$te padurea $i iazul, ci $i farina, unde fiecare avea,
in loc de-o proprietate, numai o parte", cuvnt care
srar$i prin a arta orice drept la sthpAnirea unui pa-
mAnt. Aceste sate erau de creatiune mai mult notA ;
numele lor aminte$te in adevr pe acela al intemeieto-
rului, al strbunului, mo$ul" (de unde vine numele de
mosie", mo$tenire, pentru orice bun funciar); satul
Albe$tilor", Negre$tilor", de unde vine forma curent:
Albe$ti, Negre$ti, neinsemnAnd altceva d4At satul
urma$ilor lui Albu, lui Negru". Ei se paziau cu str-$-
nicie de orice strecurare de venetici ; tnkul venit din
alt microcosm rural de acestea i$i pierdea personalita-
tea anterioarg ca s'o adopte indara pe aceia a marii
familii in care infra ; el se desficea, Mmurit, de trecu-
tul su in clipa cand se insura, $i pronumele dat co-
piilor amintia totdeauna pe aceia creia ei ii datorau
drepturile bor. Totalitatea acestor sate alcMuia o vasfa
TarA-RomneascP, o Patrie Romn", termin impreg-
1 Latinul partem; cf. partes pe care barbarii fAcurd sd li se
distribuie, macar In Italia, dupd cucerire.
 48

nat de un antic instinct etnic si care nu cuprindea

ideia nici a unei forme politice unitare, nici a unui
drept de cucerire.
Romnii i Maghiarii. Nu se $tie exact cum se
statornicira in Panonia ace$ti Maghiari, cari, catre anul
1200, erau sali intinda autoritatea nominala a $efilor
lor, devenifi regi apostolici, asupra padurilor $i poienelor
locuite ale Ardealului. Notarul anonim al regelui Bela
este un compilator din veacul al XIII-lea, care reproduce
in povestirea sa, -Muria* cu ajutorul cantecelor populare
$i al etimologiilor locale, starea de lucruri etnografica
$i politica a timpului ski insusi. Blacii sai, numiti a$a
in scrisorile Papei Inocentiu catre regele Blacilor $i al
Bulgarilor" (Maghiarii numesc pe Romani Vlahi, dupa
siavul Vlah, de unde vine : Valah), Imperiul bulgar de
la dansul, care, evident, e acel al AsAne$tilor, aparfin
unei epoci cu totul posterioare. Trebuie deci &A privim
ca pe ni$te eroi de curata legenda, fabricati dui-A nu-
mele de localiati, pe acel Menomorut (al carui nume
e imprumutat de la acel de Maramura$), pe acel Gelu
(cf. localitatea Gyalu, Gilau din Transilvania), pe acel
Glad, Valahii, cafi, pentru a resista cucerii maghiare, se
aliara zice se cu capeteniile slave sau bulgare"
de felul lui Kean $i Salan. Se va putea da mai multa
crezare Notarului anonim cand vorbe$te de un Tuhutum
sau de un Zoltan, fiul lui Arpad ; cat despre Gyula,
pomenit in Viafa Sfatulai 5tefan, rege al Ungariei, il
regasim la scriitorii contemporani din Bizant supt nu-
mele $efului pagan Gylas.
Cei d'intaiu $efi unguri, cari traira necontenit supt
inraurirea Bizanfului, transmisa mai tarziu $i indirect prin
Ru$ii din Chiev $i din Haliciu (in Galifia), erau $i ei
niste Voevozi, $i numele chiar al primului Voevod cre$:
tin care, dupg botez, deveni Stefan, rege apostolic al
Ungurilor, este Vajk, Voicu, imprumutat de la Slavi 0
 49

comun cu Romanii ei imii. Juzi, deci cnezi, apar la

Tisa in cele mai vechi doctrmente ce ni s'au p5strat.
Agricultura, cugetarea religioasA $i organisarea politica'
maghiar5 se intemeiaz5 in totul pe transmisiunea slava'
pe care limba o arat la fiecare pas. Aceast north* in-
temeiere barbar5, destinatA s impiedece libera desvol-
tare a rasei romane$ti, dup ce pusese capal vietii slave
panoniene, era prea lipsit de initiativA $i de origina-
litate, prea s5raca" in elemente civilisatoare pentru ca sa
poat exercita o infaurire serioas; nu se putea astepta
de la dAn$ii mai mult cleat dela Pecenegii $i Cumanii
insisi.
Romdnii si Rusii din Chiev. Un contact politic care
'Area cA nu trebuie s famAnA sterp se statornici cam
in aceia$i vreme cu Rusii din Chiev, ciraci ascultAtori
ai ortodoxiei $i ai Imperiului oriental.
Cel d'infaiu Tarat bulgar era in plinA decAdere, a-
proape la cheremul Bizantinilor, cari trebuiau s5 reduc5
pe ace$ti_din urma Imp Anti" la starea de simple rude
s5race", trAind in clientela lor, cAnd Imp5ratul Nichifor
Foca lug in sold5 pe Sviatoslav, Voevodul Chievului,
pentru a pune capAt rAmA$itelor unei organisatii mili-
tare atat de temute odinioar. Vajnicul barbar, obi$nuit
a se rzboi cu Pecenegii, cari aveau s-1 omoare la in-
tors, alergA cu tovar4ii sal de arme si, dupA ce invinse
pe dumanul destinat loviturilor sale, crezu c trebuie
sa ieie locul Bulgarilor insi$i. Preslavul deveni pentru
cAtiva ani Capita la unei Rusii" care se intindea, ca $i
vechea Scitie, a cArii istorie p5rea cA voieste s'o
inoiascA, de la Nistru pang la rnalul apusean al Mara
Negre. Pentru Roma rAsriteang, aceastA inlocuire nu
putea fi, evident, ingAduit. Trupele noului Impa'rat bi-
zantin, Armeanul loan Tzimiskes, pornied impotriva lui
Sviatoslav, care se inchise in Silistra, vechiul Durosto-

4
 50

rum, ca sa resiste cateva luni, pang ce foametea sili 1

sa praseasca definitiv lochi vechilor sale victorii.

Pe campul de btlie, Tzimiskes zidi cetatea Theo-
dorapolis. El restabilise vechea fruntarie a Dunarii, si
Scitia Minora intreaga fu, -Fara indoiala, realipit Impe-
riului. Romnii de pe malul stang fura supusi autorit-
tii Patriarhului din Tarnova, stabilit pentru o bucata de
vreme la Silistra. Ru$ii nu mai aveau sa se intoarca la
Dunare cleat dup5 aproape o mie de ani, atrasi de
acelasi miraj $i nutrind acelasi vis de glorie. Sviatoslav
adusese cu sine insa, din legendara aventur5, o con-
ceptie superioara a vietii politice, titlul de boieri pen-
tru urrna$ii vechilor Varegi normanzi si ai cnezilor slavi,
ai amintirea, celebrata vreme de veacuri de cantecul po_
pular, a marelui fluviu, cu valurile-i rand pe rand au_
rite de soarele de Miazazi si inghetate de viiitul de
Miazanoapte, care e Dun5rea, parintele apelor". Printii
Galitiei gasira in aceasta, prin veacul al XI-lea si al
XII-lea, indemnuri ca sa incerce a lega din nou relatiile
brusc intrerupte de asediul Silistrek
Dar, in locul strictului regim bizantin pe care Impa-
ratul victorios n5d5jduise s-1 poat5 mentinea, se ivi cu-
rand o viata local, de o alcatuire bastinas, care tinu
tot veacul al XI-lea. La Silistra si in imprejurimi, intre
Dunarea inferioar5 si Marea, Comnenii, succesorii lui,
gasira in cetati", cum li zice principesa Ana, fiic5 ai
istoriografa a hnparatului Alexie, sau, mai bine, in tar-
gurile int5rite, capetenii autohtone, cu nume romnesti
sau chiar slave, care continuau vechea viata local a
teritoriilor gete i romane : un Tatul, un Halis, un So-
lomon, un Sestlav, un Sakda (Satzas"), parintele Sac-
cei, Isaccei de la Dun5rea-de-jos Ei aveau legaturi cu
Cumanii de pe malul stang, al caror nume ascundea,

1 V. mai departe: cap. V, I,

 51

-fire0e, populatia supusa, tributara i ajutatoare, a Rip-

mnilor, ace0i Cumani cari, cu lancile lor purtan.d ste-
gulete multicolore, alergara, peste un secol, s susting
causa politica bulgara inviata prin initiativa fratilor lor,
Vlahii Balcanilor. Astfel, in intunerecul care domne0e
in aceste veacuri ale evului mediu pe teritoriul carpato-
dunarean, de indata ce o raza de lumina patrunde in-
teinsul, ca aceia pe care a proiectat-o Notarul anonim,
se intrevede continuarea, linitit i modesta, dar cu
atat mai inclarjita s resiste, a vechii populatii aborigene.
Romanii ci colonisarea Sasilor. Inca la sfaritul vea-
cului al Xl-lea, regele Ungariei, atras mai ales, trebuie
s credem, de minele de aur i de sare ale Ardealu-
lui, puse sa se cldeasca in regiunea occidentala a pro-
vinciei castelul din Turda (care, pentru cancelaria latina
a Maghiarilor, devine mai tarziu Torda). Alte fortarete,
ca aceia de la Dej (ungurqte Des), furl ridicate pe
unele puncte importante ale teritoriului ardelean. In ace-
iai epoca, un episcop de rit latin Ii fixa rqedinta in
vechiul Virg slay al Balgradului, aproape de raul Mur4,
ceia ce era cu atat mai necesar, cu cat suveranul un-
guresc nu aparea in calitatea sa nationala propriu-zis,
ci ca rege apostolic" insrcinat cu propagarea credin-
tii catolice, cu latinisarea" terii, la nevoie chiar prin
forta. 0 manastire importanta, aceia a Cistercienilor din
Carta, fu intemeiata putin mai tarziu, in valea Oltului.
In sfarsit, regele alese, pentru a-I represinta, un Voe-
vod de traditie romaneasca.
Dincolo de raza fortaretelor i de palcul satelor in
care trdiau serbi de rasa romaneasca sau coloni meniti
sa-i deie dijma i serviciile episcopului, se intindea,
supt suzeranitatea Pecenegilor, apoi a Cumanilor, Tara-
Romaneasca, cu pasurile, poienile, Valle calcate de turme,
plaiurile sale inalte unde de veacuri se facea agricultura.
Era deci, catre anul 1100, o mare Romanie" rural,
 52

fara forma' politica unitara, dar avandu-si legea" ei re-

ligioas, obiceiurile, o veche cultura, pe care pastrarea
terminilor latini, chiar pentru elementele superioare ale
vietii sociale, o arata de ajuns de inaintata, cu capete-
niile ei a parte si cu instinctul ei de unitate perfecta.
Aceast Romnie" era s, fie impinsa din culme in
culme, din vale in vale, de cucerirea ungureasca si ca-
tolica, care, de altfel, nici nu gandi sa intrebuinteze
coloni de rasa' maghiara. Aruncat pe teritoriile de mana
a doua ale vailor Oltului si Barsei, ea avu curand drept
fruntarie Carpatii ; din transilvana" ce era, ea deveni
transalpina", tara situata dincolo de culmi" asteptand
sa" fie, pentru ratiuni care vor fi aratate mai departe,
impartit in doua prin formarea, in veacul al XIV-lea,
a unei Moldove, opus Romaniei" care devenise o
Muntenie localisat. Pentru moment, la cotitura istoriei
cand Maghiarii apar ca represintantii civilisatiei occiden-
tale_ al carii cap era Papa, de la un capat la celalalt al
tinutului romanesc nu erau Inca fruntarii. Pe de alta
parte, nu s'ar putea, fara anahronism, atribui rege-
lui Ungariei intentia de a desnationalisa poporul pe
care-1 subjuga astfel in Transilvania. Ambifia acestui
apostolic" era de a indeplini in Orient sarcina de pupil
al Bisericii atotputernice la care nu putusera raspunde
Imparatii romani de natie germanica. In afara de acest
apostolat" inarmat, el voi numai s inchid Scitilor"
din stepa defileurile Carpatilor si sa traga cele mai mari
castiguri de pe urma cuceririi sale.
Colonisarea germang, vechiul Drang /lath Osten in-
stinctiV al popoarelor germane in evul mediu, batea in
plin pe timpul cand cruciatele atrageau catre Orient
surplusul populatiilor apusene. Regele Geysa nu facu
deck & canaliseze o parte din acest larg sivoiu catre
margenea Transilvaniei pe care propriile sale mijloace
nu putusera s'o incolteasca. Primii oaspeti" veniti din
 53

1,Flandra" altii venir si din Alsacia ' se statorni-

cira in trei sate, puse supt ocrotirea chiar a episcopu-
lui, care, de altfel, incuraj insusi aceast opera de
expansiune, ce-i era cu totul spre folos.
Mai tarziu, alte grupe se formai% pe Tarnave, in mijlo-
cul frumos al provinciei , apoi la Sud-Vest, la Sibiiu
(satul poarta numele raului vecin, caruia strainii i-au
'Astral- numele romanesc de Zibin"), care deveni mai
tarziu orasul lui Hermann" sau Hermannstadt (cf. sa-
tele care continua a se chema, in romaneste, Harman),
in sfarsit, in regiunea opus acestui cadrilater muntos,
aproape de minele de la Rodna si de la Baia, dincolo
de niuntii cad era vorba s se exploateze in profitul
Coroanei.
Aceste grupe de emigranti aveau un caracter pur ru-
ral. Erau terani, cari nu nutriau mai multe ganduri po-
litice cleat acei cad se deslipesc astazi din regiunile
suprapopulate ale EuroPei ca sa-si caute un rost in
Am erica.
Regele insusi nu cuget de loc s ii impuna 'un
regim unitar, el care nu avea administratie pe propriile
sale parnanturi. Oaspetii regali" trebuira s se piece
chipului de a trai si organisatiei aborigene, fail de care
ei n'ar fi riscat macar aventura de a ramanea pe un te-
ritoriu pe care regele 11 numia desert" in sensul juridic
al cuvantului, de oare ce niciun privilegiu din partea
lui nu intarise drepturile primilor ocupanti. Adese ori
imbracar acel vesmant popular al Romanilor care amin-
teste cultura generala a stramosilor traci ; introdusera

' Se admit, azi, i elemente luate in cale, din alte provincii.

2 Numele lor unguresc de Ktiktillo, in sseste Mel, a fost pus
In legAtura cu sensul in slavone*te al TArnavelor (de la tarn, co-
. pac ghimpos). Aid s'a vzut presenta unei vechi populatii tura-
nice, absorbite apoi de Unguri. Nimic nu impiedea o mai veche
presenta turano-scitica.
 54

obiceiuri straine in felul lor de a lucra pamantul, pa's-

trand totusi tipul casei germane de pe malurile Rinului ;
imprumutar5 cuvinte din tesaurul linguistic romanesc ;
mai ales, adoptara formele in care se grupase viata
acestor inaintasi, a caror munch' ei ar fi voit s'o aser-
veasca. Alaturi de juzii romani, fura deci contii", Gra-
ter:, gerebii sasi, si provinciile in care fu impartit
tara colonisata filed sedes, scaune de judecat", cores-
punzand acelora ale juzilor.
Putin ate putin aceste sate s'au desvoltat ; ajunsera
une ori orase chemate la un mare viitor. Totalitatea
acestor asezatninte germane in pmant romanesc fu cons-
tituit in natiune" autonom fata de rege, caruia-i platia
un cens, si de insusi episcopul. La 1224 Andrei al II-lea
Ii recunostea ca un singur popor", avand un singur
judecator" $i bucurandu-se de aceia$i situatie, asigu-
rata' prin acte scrise.
Teritoriul romanesc deci era faramitat prin aceasta
statornicire a unei laborioase populatii straine, capabila
de a propsi rapede i favorisata de Coroang, din pri-
cina castigurilor mari pe care le astepta de la o ase-
menea substituire. Totusi aceasta nu era de ajuns, caci
Sasii nu erau in stare s asigure granitile noii pro-
vincii.
Pentru a inchide trecatorile Carpatilor $i a li da o
paza veghetoare, regele intrebuinta deci dou mijloace
diferite. Andrei al H-lea Meuse drumul la Ierusalim ca
un cruciat nenorocos $i putuse vedea starea de deca-
dere in care se gasiau rama$itele dominatiei crestine si
militia cavalerilor care le aparau. 0 evacuare a acestor
soldati ai crucii era, evident, necesara. Cavalerii Teutoni
ajungeau disponibili ; ei fur adu$i in Carpati, unde in-
temeiara, pe locul satului slavo-romanesc al Brasovului,
ora$ul Coroanei", Kronstadt; apoi, psatrunzand indat
dincolo de munti, in lungul camp" al Campulungului,
 .55

fundarg un ora$ nou, Langenau". F5rsa indoial4 $i-ar

fi indeplinit aceastd misiune $i ar fi sfArAmat pentru tot-
deauna avAntul unui nou popor, dacA neintelegerile nu
s'ar fi ivit intre aceast militie ambitioasA aceia$i care
mai tArziu, in Prusia, putu s creeze un adevArat Stat
pentru Marele-Maestru $i intre regele atras de spe-
ranta unei pfazi u$oare. Dup o ceart, care fku de
mai multe on necesarA interventia Papei, ei trebuirA sA
plece, lAsand un ora$ de viitor, o treatoare cu totul
pregAtit pentru invasii in Transalpina" $i legAturi de
suzeranitate cu Cumanii, pu$i cu forta s se boteze $i
supu$i autoritAtii, vAdit politice, a unui nou episcop, a
cArui re$edint fu cel d'intAiu dintre ora$ele nou-create,
Milcovul, pe rAul cu acela$i nume.
Un conte" sas, Corlard, primi tot odatA (1233) ter--
totiile trebuitoare pentru a intretinea lucrArile de apA-
rare pe care le ridicase in trecAtoarea Oltului, la Tur-
rutl-Ro$. Grupe de terani maghiari furA deslipiti spre
kotarul oriental, de partea Oituzului $i a Ghime$ului,
cu vechi nume scitice, pentru a forma acolo, in sedes
speciale, alturi de RomAnii de la cafi imprumutarA mo-
ravuri i obiceinri, o gard permanentA. E grupa mill-
targ a acelor Skui (Szekelyek), al cAror nume chiar
vine de la szek, sedes, Scaun"; ei alcMuird Margenea
defensivA a Transilvaniei. In sfAr$it, pentru a inchide
orice trecAtoare vrjma$ului, calugAri franciscani pAtrun-
ser de-a lungul DunArii, prin Vest, pe teritoriul care
trebuie s formeze principatul muntean. Cetatea de la
Severin fu ridicat in apropierea chiar a podului lui
Traian $i a lagArului intArit care-1 apgra : un demnitar
purtAnd titlul avar de Ban fu a$ezat acolo ca sa pa-
zeascA steagul cu cruce lating al cuceririi catolice.
Nu trebuie sA tiitam nici ck nu numai salinele mun-
tene de la Ocnele-Mari $i de la Slgnicul Prahovei, dm-
$i cele din viitoarea Moldovk de la noua Ocnk aproape
 56

de un alt SlAnic, fura, de sigur, prinse in anclavele

maghiare pe teritoriul romanesc.
Romdull si Imperiul tttiresc. Un eveniment nepre-
vazut veni, in 1241, sa opreasca aceasta miscare de
nApAdire a catolicismului roman. Regele Ungariei, cu
colonii sal saxoni", flamanzi, adusi de la Rinul mijlociu
$i inferior, cu episcopii $i feudalii sai de origine ger-
mana, cu tovarsii lor, cavalerii veniti de la Ierusalim
ca s lupte impotriva Cumanilor pagani, ntt era cleat
cel din urma represintant si slujitorul devotat al aces-
tei mari opere istorice. Contra acestor Sciti" maghiari,
curand amestecati cu Slavi, inrauriti in noua lor pro-
vincie de Romani si supusi in chip permanent $i pro-
fund inrauririi civilisatiei germane, se ridicA un nou
val de Sciti autentici, cari ramasesera in stepa si cari
pastrasera vechile obiceiuri ale vietii lor nomade.
Aparitia lui Ginghiz, care fu numai o capetenie de
banda in pustiu inainte de a deveni marele Han, Im-
paratul unic al stepei, arunca din nou cAtre Apus mul-
timile turaniene care imprumutasera de la imensa lor
vecina, China, marele ei ideal de unitate mondial. Era
cu neputinta a zagazui aceasta nouA invasie, care, daca
nu era insufletit de fanatismul unei noi religii, avea,
in afara de prestigiul si talentele capeteniei ei, pute-
rea hotaratoare a unei ordini perfecte in toate ama-
nuntele actiunii sale. Urmasii Voevozilor din Chiev
-tura' acuma umilii vasali ai Hordei dominante ; cat
despre Ungaria Arpadienilor, ea risca o slaba resistenta,
al carii nesucces arunca pe rege si ramasitele armatei
lui cAtra Marea Occidentului.
InsemnArile, confuse $i neindestulatoare, pe care le
poseclAm asupra acestei cuceriri fulgerAtoare, nu dove-
desc o ocupatie tatareasca a regiunilor romanesti dintre
Carpati $i Dunare ; ele se gsiau, de altfel, in afara
drumului urmat de acesti cAutAtori de aventura $i de
 57

prada ; navglitorii n'aveau de loc intentia de a se sta-

tornici, ca Bulgarii sau Maghiarii de odinioara, pe un
nou teritoriu, cad ei pastrau in Asia centrala, patria
lor, $i in cuceririle lor din Asia occidental, caminuri
pe care nu se gandiau de loc sa le prseasc. Pe
acest teritoriu, pe care nici nu-1 strabatura, ei nu facura
deck sa inlocuiascd dominatia Cumanilor, ale caror
ramasite, cre$tine sau chiar pagane, se dusera s caute
un adapost in Ungaria. Romanii nu facur decal sa-$i
schimbe stapanii : fu, pentru ei, numai un alt culeggtor
de dijme la vremile hotarate ale toarnnei i un alt va-
me$ in porturile Marii Negre.
Dar aceast invasie sfarama pentru totdeauna nazu-
inta regalittii ungare, care pretindea c lucreaza in
numele catolicismului si al civilisatiei latine a Apusului.
Dupa ce vrajmasul se retrase in stepa sa, lsand in
urrna-i ruine grozave, se incercara sfortari pentru a se
intoarce la vechea situatie. Cavaleri intorsi din Pman-
tul &Hint, Ospitalierii francesi, fura chemati la Severin;
li se faglduira veniturile datorite Coroanei de catre
capeteniile Romanilor din Transalpina", ale caror nume
sant date de un pretios privilegiu din _1246 : juzii"
loan si Farcas (acel Valcea yak e, ca $i farkas, in
ungureste, lup care a dat numele judetului Valcii,
precum Romanati e judetul lui Roman, cu sufixul sr-
besc -a( , Mehedintii fiind oamenii cetatii Meedia, Me-
hedia, Mehadia '), ultimul in pal-tile de sus spre Olt,
Voevodul Litovoiu in muntele Jiiului, Voevodul care
diner:Jo de Olt staruia in Cetatea-de-Arge$, in fundul
muntelui, nu la Curtea-de-Arges, Seneslav, farN a mai so-
coti pescariile de la Celeiu, doveditoare ale unei vechi
culturi cu drumuri i alte avantagii pe acest pamant
care, cu morile, cu satele infloritoare, cu razboinicii si

E imposibil s nu se recunoascl aici romana Ad Mediam.

 58

capeteniile lui nobile, d impresia unei teri de foarte

veche civilisatie.
Papa intarise, in 1251, acest act de danie, care,.
poate, n'avu nicio urmare ; Maestrul Raimbaud, acel
caruia i se adresase regele, neluand se pare nici
odata definitiv asezarea sa la Severin. Daca n'ar fi
fost asa, am fi avut supt acoperirea tingariei regale,
delegata permanenta a Sfantului Scaun, o era francesa
si la Dunare. Dar chiar aceasta Ungarie a Arpadienilor
era, in starea in care o lasase invasia tatareasca, un
instrument care nu mai putea folosi. Cumanii o lasa-
sera in o asa hal, incat unul din ultimii represintanti
ai dinastiei, regele Ladislau, se convertise la obiceiurile
lor, sid era pus la indoiala statornicia in credinta cres-
tina, Certuri pentru tron izbucnira, aducand dincoace
de munti pe tanarul rege Stefan", care, sprijinit pe
Ardeal i in razboiu cu Bulgarii 'Ana la Plevna, 'A-
rea ca va reface inteo forma maghiara unitatea terito-
riala a Romnilor. Inainte de sfarsitul veacului, Sasii,
oaspetii" Coroanei, Ii devenir vrajmasi, pe cari ea
fu silit sa-i supuna cu forta armelor.
Dupg izbanda, Voevodul ardelean, asprul Ladislau,
aliat cu dinastia sarbeasca, ramase stapan aproape nea-
tarnat al provinciei. Maramurasul, Zipsul, Banatul Se-
verinului, unde apare razvratitul Dorman, Darman (v.
satul Darmanesti), se ridicara impotriva ofiterilor regali.
Apararea latinismului reveni atunci rasei francese si to-
varasilor ei italieni, caci cei cari o servir de aici ina-
inte, independent de regalitatea ungara, fura, de fapt,
in primul rand Franciscanii, carora Ii apartine un de
Plan-Carpin, visitator al Tatariei, si tot sirul de calu-
gad din Italia, cari intemeiara mai tarziu, catre 1330,
diecesa latina a Argesului. Ultimul Arpadian, Andrei a

Kiraly-Erddlytara de dincolo de pAduri a regelui".

 59

III-lea, era fiul unei Venetiene. AvAntul frances cAtre

Orient trebuia sA deie Ungariei o north' dinastie, origi-
nar5 $i ea tot din Neapole, si de provenient angevinar
a lui Carol-Robert.
Dominatia ttreasc avu totusi un avantagiu nepre-
tuit pentru desvoltarea ulterioar a acestor regiuni. Mul-
tamita norocului care intov5r5$ia pretutindeni steagurile
marelui Han $i ale fiilor $i urmasilor lui, nu mai exis-
tau de aici inainte frontiere occidentale de la China
incoace ; din Asia central 'Ana' in Carpatii romni .se
intindea un singur Stat, un singur teritoriu politic $i
economic. Drumurile, a cAror sigurant de acum incolo
era garantat de autoritatea adnc respectath a Imp-
ratului" mongol, erau deschise oricui avea o carte de
trecere de la cancelaria lui. Aceia$i moned5 era primit
pretutindeni ; aceleasi greufati, aceleasi mAsuri serviau
tuturor celor cari se indeletniciau cu negotul de la un
capt la altul al acestei lumi noug, create printeo cu-
cerire nepilduit ; sistemul vamal era aproape acelasi
pretutindeni, de la Akkerman, vechiul Maurokastron al
Bizantinilor, Moncastro al GenovesilQr, Belgradul (Bia-
logrod) Slavilor $i Cetatea-AllA a Rom5nilor, Oa la
acea Caffa, in Crimeia, unde, &Ore sfArsitul veacului al
XIH-lea, venir sa se stabileasc5 Genovesii pentru a face
din Marea Neagra domeniul lor, $i pAna" la porturile de-
pgrtate ale Mrilor asiatice.
Leg5turile personale care existau intre urmasii lui
Ginghiz mentinur o bucat de vreme unitatea politic
a marelui Imperin. Unitatea economid, asa de milnoas5
pentru tesaurul diferitilor $efi ai Hordei de aur, nu fu
atacat5 and in cele din urma, Imperiul fu imp5rtit, si
aceasta fu cu totul spre norocul Romanilor, al c5ror
teritoriu fusese strbdtut acum de caile de comert du-
and de la Nord $i de la Apus la Caffa, la Akkerman,
chiar la Br5ila, marele port al Dungrii, odinioarl urnilul
 6Q

sat in care trgiau urma$ii strgmo$ului feran Brgilg, dar

care $i devenise principalul intreposit al Dungrii cgtre
anul 1300.
Totu$i condifia naturalg a teritoriilor provocg incer-
cari de separatie politicg : in vremea cnd stgpanul tatar
al Crimeii, prinful Campiei", al vechii Gotii, in care se
mentineau incg, pgstrnd limba lor arhaicg, rgmg$ifele
vechilor Germani, incepu a se deosebi de celelalte feri
teri ale Imperiului", Nogai, una din cgpeteniile din
Apus, lug pe Dungrea Inferioarg locul vechilor regi scifi
$i al urma$ilor lor huni, avari, bulgari, maghiari, apoi
pecenegi $i cumani.
Amestecat necontenit in treburile Bulgariei decgzute,
care primf la TArnova un Tar tgtgresc creat de dnsul,
Ciuchi pentru a ajunge in cele din urmg la dinastii
cumane, de sgnge probabil romAnesc, originare din le-
giunea Vidinului, Terterizii, apoi Sismanizii, aliat inteun
anumit fel cu Paleologii Bizanfului, acest Nogai, cgruia
Ii urmg curand un rival de acelasi sange, Toctai, ar fi
reusit poate sg intemeieze pe aceastg lisierg a Orien-
tului o a$ezare trainicg, dacg, pgrgsind cultul sgu Ogg-
nesc, $i asa inrgurit de islamismul ngvglitor, ar fi adoptat,
ca $efii bulgari $i maghiari, religia supusilor si. Ne-
facAnd-o, komnii, pe cari izvoarele bizantine, la aceast
epoch', ii acopgr ciudat cu denumirea de Alani 2, pro-
' Cf. Ciurchii ieseni langa Tatarasii" odata tigani.
Niciodat n'au venit adevaratii Alani, Asii caucasici, cari sant
a$a de bine caracterisati de calugarul Ruisbroek, pn la teranii Du-
narii, cum se admite de obiceiu. Cand acelasi zice : Cumanii sant
numiti de Germani Valani i Ora lor Valania (editie In Recueil de
voyages et de memoires publies par la societe de geogra-
phie, Paris. 1839), adeca Valoni (v. Revista Istorlcd, VI, pp. 194-
196), e o confusie cu Valahii : In acest nume nu afli nicio rada-
dna cumana. V. si memoriul mien despre Imperiul Cumanilor ii
Rornanii in Analele Academiei Romane", an. 1927. Cf. lorga, Points
de vue sur l'histoire du commerce au moyen-dge, Paris 1927.
 61

fitara de avantagiile unei vieti comerciale intense, unei .

paci garantate de puterea ttrasca 5i chiar de invt-
mintele militare puse la Indemana de stapanii lor tre-
catori. Ei sant aceia, in adevar, pe cari Nichifor Gre-
goras ii arata ca Getii de dincolo de Istru, avand
ace1a5i armament ca al Scitilor, 5i cari, fiind cre5tini,
supu5i apoi de maim violenta a acestor Sciti, li se su-
pusera, de 5i fall voie, dar pastrara, prin simtul
superiorittii lor 5i printr'un sentiment de osebire fata
de ace#i necredincio5i, calitatea lor de popor de sine
statator '."

I I, p. 204. Totusi si Alanii sant crestini de credinta greceasa

(Ruisbroek, I. c., p. 243).
 CAP. V.

Viata politicii a Romani lor in Principate

inainte de formarea unei civilisatii nafionale
Vlasca lui Tatul i formatiunile dobrogene de pe la
anul 1000. La inceputul erei cumane, nu mult dup goni-
Tea ambitiosilor stipinitori ai Silistrei, se adunaser pe
malul drept, foarte impoporat, al Dunirii, in regiunea vii-
toarei Dobrogi, supt conducitori bistinasi, si formaser
mici autonomii de Stat, cum am spus, locuitori cari nu
erau Greci, nici Pecenegi, nici nou-veniti Rusi, nici Bul-
gari. In Silistra insisi si in imprejurimi, poate Orli la
Vicina, in punctul unde se desfac bratele Dunrii, se si-
lsluiau un Tatos sau Tatul numele se afl des la Ro-
mini (v. satul Titulesti), de si este si la Armeni, ca
Thatul" mentionat de Matei de Edesa, azi Tatos la Ar-
menii moderni un Chalis, de caracter turanic, un
Solomon la Romini se intrebuinteazi mult numele
Vechiului Testament, ca Aron, Avram, Riveca un

,
Sestlav Seneslav e mai tirziu Domnul din Arges
un Saccea al cirui nume e pstrat in acela al
localititii Isaccea, cici Turcii au ficut din Braila: Ibrail
dup: Ibrahim, din Smil : Ismail ; cf. Stambul-Istambul.
Ana Comnena pomeneste riscoala lor" si luptele lor.
Pe malul din -rata se chiarni Vlasca, Tara-RomaneascA",
in forma unei cancelarii stfaine, slave, cici Romnii de
pe maiul sting nu-si puteau numi astfel tara, o in-
 63

treagA regiune, odata mult mai intins, $i Vlasia, cu

acela$i sens, se chiama $i marea padure in jurul Bu-
cure$tilor, care inainte se intindea pAna la stepa pustie,
cunoscuta $i izvoarelor bizantine, Bgratan (Bspycivoc),
pe cand mai departe spre Marea Neagra $i tot a$a
spre Apus Oda' la regiunea de ogoare se intindea
turanicul Deliorman (romane$te Teleorman). E cea d'in-
fain Tara-RomneascA rgsarita in forma politica, prin
contactul $i patrunderea cu Bizantul imperial, $i de
veacuri era aici provincia imperiala a Paristriului Oda'
la Parathalassia, Tinuful de langa Mare" '.
Principatul a Toatd Tara-Romdneascr. Ceilalti Ro-
mani, autonomi, traind supt juzii $i Voevozii lor, se bu-
curau de o civilisatie foarte veche, dar incapabila de
all determina, ea singurg, o organisatie politica' superi-
oara. Poate Ca, dupa" aceia a Cumanilor, suzeranitatea
ttgreasci ea ins4i, silit de necesitatile practice ale le-
gaturilor dintre strmanitori $i supu$i s'a concentreze viata
nationala ruseascA in manile cneazului de la Moscova,
destinat sA devie izvor de Impa'rati, a contribuit sa
adune fortele romane$ti in partea meridionald a teri-
toriului ; cAci, la Nord, textele nu cunosc cleat popu-
latia fixat aproape de rand $i vaduri, adea la. Du-
nare, pe teritoriul &Rat mai sus, brodnicii, si niciun
nume de $ef indigen nu s'a sapat, prin insemnatatea
lui, pe paginile istoriei. E foarte posibil, zic, ca aceasta
adunare de energie s fi inceput chiar in epoca in
care Cumanii domniau ca imparate$tii sfapini i mai

I In Revista Istoricd, V, p. 103 0 urm., am atras atentia

asupra izvoarelor cu privire la aceasta si am dat interpretarea

lor. Teoria a fost desvoltat de d. N. Banescu (v. mai ales ul-
timele stabiliri in Bulletin de la section historique de l'Aca-
dmie Roumaine, XIV). Cf. articolul mien Le Danube d'Empire,
in Melanges Schlumberger, Paris 1927.
 64

ales in aceia cand Nogai si Toctai erau ascultati de

toate popoarele traitoare supt amenintarea lagarelor lor
razboinice. Caci Voevodului Rasaritului ii era pastrat sa
resolve problema istorica. Litovoiu, acel de Apus, se men-
tinuse mai bine de douazeci de ani, cand izbucni un*
conflict cu vecinii lui : acest conflict fu provocat, se
pare, nu de soarta acelei teri a Hategului, pe ruinele-
Sarmisagetusei, pe care regele arpadian voi s i-a
rapeasca, ci prin reunirea momentana a Severinului si
a provinciei lui cu posesiunile Voevodului.
Inteo batalie nenorocoas contra unuia din acei
magistri", acei bani" ai Transilvaniei earl misunau
pe acel timp in mijlocul anarhiei obstesti, batranul Vo-
evod roman muri ; invingatorii pusera mana pe unul
din fratii lui, Barbat, al carui nume supravietuieste
poate in acel sat zis Raul-lui-Barbat care se gaseste
de cealalta parte, foarte aproape de vechea granita.
Seneslav din Arges sau mai bine urmasul lui, Tugomir sau
Tihomir, ps care izvoarele slave din Balcani il numesc
se pare Ivanco (numele romanesc e Iancu), re-
usi deci, in aceste imprejurari exceptionale, sa uneasca
ambele Voevodate, asezate de-a dreapta si de-a stall-
ga Oltului. Nu avem alte lamuriri asupra lui, dar fiul
lui, Basarab (Basarab, nume curnan ca Talaba, 'roc-
soab, Tncaba, Odoaba) era acum Mare Voevod a
toata Tara Romaneasca", al Romaniei" intregi, adeca
al intregului teritoriu pe care Inca nu-1 atinsese colo-
nisarea straina si care n'avea alte limite cleat insesi
conditiile geografice.
Acest principat cerea pentru seful sau, nu numai
vechile venituri ale dijmei graului, vinului, turmelor si
gloabelor, dar si acelea ale vamilor, cad pentru prima
data granita lua un inteles mai precis, si tot ce se ti-
nea de prerogativele traditionale ale unui Domn. El
n'ar fi facut ins cleat sa vegeteze in munte Ma tre-
 65

buintile acelei vieti economice ale carii temelii fusesera

puse de Tatari cu o jumatate de veac mai nainte.
0 cale de negot $i exista, aceia care ducea la Bra-
ila, $i Tatarii ace$tia, cari o creaserk au fost cei d'in-
taiu cari s'au folosit de ea, inainte de a se retrage 1
Ea ar fi trebuit s serveasca mai intaiu Romnilor
stran$i inteun singur Stat, daca viata politica a Unga-
riei nu ar fi fost inoita, chiar in acea vreme, prin
energia $i spiritul de initiativa, prin verva cavalereasca
a noii dinasti angevine ; aceast tinta ar fi fost atinsa
WA aparitia dincolo de Dunare, unde Bulgaria muria $i
unde Serbia, dupa ce aruncase o a$a de mare stralu-
cire supt domnia Iniparatului" Stefan Du$an, era sa
apuie in miserabilele galcevi dintre pretendentii $i seni-
orii locali, a unui nou concurent la dominatia lumii :
vreau sa vorbesc de Turcii can, cu Murad l-iu, Baiezid
$i fiii lui, uniau cu spiritul de aventura, comun Francilor"
$i Sarasinilor" in timpul conflictului lor secular in Asia,
pe timpul cruciatelor, o ordine perfecta $i o disciplina
de fier, mo$tenit de la Tatari.
De aici inainte, vreme de un veac $i jumatate, Ro-
mnii vor fi sfartecati, rupfi, aruncati de la o granita
la alta, de la Carpati la Dunare, de conflictul fail sfar-
$it dintre aceste doua forte, a caror rivalitate asigura,
fail indoial, existenta lor, dar ii impiedec de a trage
tot folosul pe care-I puteau da, la acest sfar$it de ev
mediu, un teritoriu bine lamurit, o ras noua pentru
razboiu $i pentru o civilisatie superioara. Ei lasara sa
se piarda pretioasa traditie populara, care ingaduie
celor d'intaiu Voevozi a opune fantomelor imperiale
slave ale Balcanilor $i feudalittilor care apuneau pe
1 Retragerea lor a trebuit sA se producA din primii ani al yea-
culul al XIV-lea ; cel din urmA print al lor, Demetrius (ceia ce
inseamnA; Timur), urmwil decAzut al lui Nogai 0 Toctai, vietuia
Inca prin 1333, pe la DunArea inferioarA 0 Akkerman.
5
 66

alte fruntarii acel sntos realism cu temelie geogra-

flea $i cu caracter national care adusese pe Tihomir $i
pe Basarab sa se deie drept printi ba$tina$i a toga
Tara-Romaneasca", dupa cum Ludovic al XI-lea intelegea
sa fie rege a toata Tara Francesa.

Deslipirea terilor romdne,sti de Ungaria. Carol-Ro-

bert se apnea s refaca, dupa pilda Occidentului, unde
simple legaturi de vasalitate uniau, de exemplu, inteo
singura viata politica pe regii Angliei $i Franciei fail
ca primul s se fi simtit, in propriile sale provincii,
inferior suzeranului s5u, vechiul regat al Arpadienilor,
intins pana la Dunare ; el voia chiar s intrebuinteze
acest fluviu ca o bas necesara pentru a inoi in Rasa-
nit zilele Imperiului latin. Basarab refusand tributul
caci el se simtia suveran de drept modern, pe un te-
ritoriu definit, locuit numai de natia sa , el fu atacat
de rege in persoana in muntii Muscelului, unde il con-
dusesera unii din Voevozii tradatori -rata de printul lor,
din interes personal. La Severin, unit cu principatul
muntean de cativa ani, Voevodul Ardealului izbuti s
inscauneze pentru moment pe Nicolae, fiul lui Ivanco",
dar, inteunul din cazanele formate de muntii munteni,
armata regard fu incunjurata desavar$it de trupele ace-
luia care, in conceptia navalitorifor, era numai un raz-
vratit, un pastor valah", pe care era vorba sa-1 scoata
de barba din vizuina lui". 0 miniatura contemporana,
in cronica oficiala, represinta, dupa scena in care un
trimes al lui Basarab vine s ofere umilit conditiile
unei paci prefacute, dou momente din lupta de la
Posada, la Nord de Campulung : se vede stralucita ca-
valerie a regelui defiland in graba pe supt piscurile
pline de terani romani ; ace$tia poarta cojoace, lungi

1 Foarte posibil Ivanco-Tugomir.

 67

sarice de lng, itari stramti ; mai au cdciuli inalte tu-

guiate, de supt care iese lungi plete ; unii se indelet-
nicesc a ba'ga spaima in vr5jma$i, cari vor fi in cur5nd
-zdrobiti de pietrele rostogolite de pe varful muntelui
ocrotitor sau uci$i, unul cite unul, cu lovituri de ghi-
oag. Carol-Robert sc5pd (9-12 Novembre 1330) cu
greutate de supt rasbunarea valah" ; pecetea regal,
pierdut in inv1m4ealA, nu mai fu regAsit..
Dar inving5torul, cu toate c aduse pe episcopul
grec din Vicina. pe Dunke, ca sA fac5 dinteinsul cel
d'intaiu Mitropolit al terii, nu intelegea sli schimbe
orientarea lui politicA spre Rgskit; chiar in cursul ace-
lui an 1330, in certurile care sf4iau Peninsula Balca-
nilor, trupele lui, care sustineau pe o rud5 bulgar
contra regelui sarb, fuseser cuprinse in catastrofa de
la Velbujd (Chiustendil). Vedem pe Alexandru sau Ni-
colae-Alexandru, fiul lui Basarab, salutnd la granit
pe fiul $i mo$tenitorul lui Carol-Robert, pe acel rege
Ludovic, a cgrui carier, zbuciumat de o ambitie info-
cath, avea s fie Inca mai piing de incercAri deck a
tatalui su. Poate chiar acela$i tribut de 7.000 de
mdrci de argint, despre care e vorba in 1330, va fi
fost oferit tnkului print, de $i nici un izvor nu arat
acest amnunt. In acel moment, Du$an domina pe ce-
Walt mal al Dunrii, $i Alexandru, rud apropiat cu
Tarul bulgar care poarta acela$i nume, putea sa' se
team de pretentiile aceluia care d5dea Dunrea drept
hotar al Imperiului su greco-skb", se rkima pe
Adriatica $i nAzuia la posesiunea Constantinoporului.
Rkboaie civile, in care full amestecate cele d'infaiu
bande turce$ti, dainuiau in Imperiul bizantin, care nu
mai era in stare s reiea traditia intrerupt de cruciate.
C5pitan al unei noi expeditii sacre, regele Ludovic
credea ca poate s'a pun pe de-asupra acestui haos
autoritatea sa persona% sustinut5 de binecuvntarea
 68

Papei si de simpatiile Occidentului latin. El tfaia, de

altfel, In idei cu totul deosebite de acelea ale" Arpadie-
nilor, cari p5straser cu inc5patinare n5zuintile cuceri-
toare ale epocei barbare. Era un rege ca acei francesi,
un Angevin din Neapole ; reusi s'a se incunjoare de
straluciti vasali si de viteji cavaleri, legati de dAnsul
prin omagiu si indatorirea feudal. El ingAduia ca acest
Voevod din tam sa transalpin5", acest mic principe
al Carpatilor, s-si intemeieze solid puterea asupra
vallor muntelui romnesc si s'o intind5 de-a lungul
ampiei Ong la linia DunArii, numai s5 observe regu-
lele stricte ale feudalittii occidentale.
In Transilvania chiar, i in teritoriile vecine, fiul lui
Carol-Robert nu nzui de loc s5 statorniceasc o do-
minatie regal5 in chip modern pe ruinele vechilor pri-
vilegii. Din potriv5, nimeni mai mult ca el n'a respectat
cela ce se tinea de acel ev mediu, intre cei mai splendizi
representanti ai cgruia a fost el. Cut chiar s invie
forme in decadent, initiative acum adormite, avnturi
intepenite de neizbAnd. Voevozii, cnezii ronfani se ivesc
pe toate punctele acestui teritoriu, in locul magistrilor"
5i banilor" oficiali ai ultimei fase arpadiene. Mai ales
in Maramur5s si in comitatele vecine, unde conditiile
rurale nu erau consolidate Inca' in jurul celor cateva
orase de colonisare germanic5 si a mAngstirilor latine,
VOvozii romni, alesi, dup5 traditie, de obstea Vala-
hilor", detin, cu toat presenta comitelui numit de rege,
puterea intreagi asupra satelor patrimoniului national.
Banatul, alt teritoriu de granit, este de asemenea plin
si de acesti sefi indigeni, cari deckur5 r5pede pentru
a deveni curand simpli juzi de sat. Cavaleri romAni
vor lupt astfel alturi de rege, impreunA cu urmasii
Voevozilor, inl5turati de Domnul de la Arges, si unele
familii, ca familia Doboka (Dob5cescul), jucar5 un rol
insemnat in viata regatului, avand legMuri cu Domnul
 69

muntean. In sfar$it, pentru a sili pe acest Damn s

intre acum in cercul vasalilor de rasa romaneasca, Lu-
dovic nu statu la indoial. sa-i creeze, in sensul vechilor
pretentii ale familiei lui, o mare feuda ardeleana in re-
giunea Oltului, intre acest rau $i Carpati. Intocmai cum
regele Franciei, loan, ruda lui apropiat, constituise, cu
ajutorul pamanturilor Coroanei, apanagii in favoarea
fiilor sai, tot a$a regele Ungariei ridica aceasta regiune
la rangul de ducat : ducatul Fagaraplui, dupa numele
castelulului care-I domina ; putin dupa aceasta, in 1360,
Vladislav sau Vlaicu, fiul lui Alexandru Munteanul, era
stapanul acestui ducat ; urma$ii lui ii adaugira satele ro-
mne$ti din imprejurimile Sibiiului, anexa Amlasului,
nuinit a$a dup unul din centrele sale rurale. Romanul
se grabi a-$i trimite acolo boierii sai, cu sclavii lor ti-
gani, adu$i de invasiile tatarg$ti, ca sa coloniseze noua
sa fundatie".
Du$an resist u$or la aceast amenintare, dar, cand
Tarul Alexandru muri, Ludovic se infati$A din nou ca
urma$ de drept istoric. El cuceri Vidinul impotriva a-
celuia din fiii Imparatului" bulgar care i$i stabilise
acolo re$edinta, Stra$imir (Sracimir). Celalalt Alexandru,
de la Arge$, care traise atarnand de vecinul sail, Ca"-
satorindu-se chiar pentru a doua oara cu o catolica din
Ungaria, Clara, ale carii fiice, avand o misiune de
propaganda religioasa, domina in Bulgaria $i in Ser-
bia, $i maritand pe o alta cu Palatinul Ungariei, duce
silesian de Oppeln, din dinastia Pia$tilor, murise la 16
Novembre 1364, dupa ce intinsese hotarele principatului
'Ana la Braila si Nicopol, pe tot cursul Dunarii infe-
ridare. Fiul sail, Vlaicu, pomenit mai sus, nu doria de
loc s vada pe Francesul de la Buda, pe acest strain
ale carui drepturi apartineau celei mai pure din fanta-
siile istorice, luand in Orientul ortodox un loc care-i
revenia lui prin aceia$i religie, prin legaturile de familie
 70

incheiate incg de pe vremea tatalui $i bunicului sgu, la

care veniserA sA se adauge poate cele care-i veniau de
la o mamA balcanica Atunci cand Ludovic, care se-
prefAcuse cA atacg mai intaiu pe insusi Domnul mun-
tean, fAcu din Vidin capitala unui Banat care supra-
veghia si granita Terii-Romane$ti, el, Vlaicu, se ridicA in
arme pentru a scApa din stramtoare. Garnisoana Vidi-
nului nu resistA, $i cronica franciscand a acestui oras
aratA scurta stApanire a printului de religie orientalg,
cumnatul lui Strasimir, a regelui" roman, careii fAcea
prima aparitie in Balcani, unde in curand trebuia sA
aibg stApanirea Nicopolului. Nicolae de Gara, coman-
dantul trupelor regale, nu reqi sA goneasca pe nAvA-
litori, cari se sprijiniau pe Severin.
and, acum, armata Voevodului Transilvaniei intrA in
Muntenia prin trecAtoarea Buzgului pentru a indepArta
pe acest print de-o asa de nAvalnicA ambitie, ea gAsi
pe linia Ialomitei fortificatii, intAriri, transee, in stare
sA resiste ; o a doua linie apgra mai departe Capitala,
care de la Arges se $i coborase, prin Campulung, unde
biserica mAngstirii domne$ti adAposte$te rAmg$itile lui
Alexandru-Vodg, la Targovi$te, in campie. Dragomir,
cApitanul acestui ora$, adung pe terani intru apgrarea
resedintii Voevodului lor ; Vice-Voevodul ardelean $i
castelanul din Cetatea-de-BaltA furg ucisi in aceastg
apArare decisivA din 1369, care, inoind lectia de la
1330, arAta dusmanului neputinta de a ocupa aceastA
Transalping", de-a lungul cgreia, la inceputul domniei
sale, regele Ludovic dAdea privilegii de negot Sa-
$ilor din Brawv, pared ar fi fost vorba de o provincie
fArA stApan. Trebuia sA se resemneze a recunoaste o
granita definitivA, intArind trecAtoarea Branului, unde
fu ridicatA fortgreata TOrzburg (Trcsvr) a-Ter-
Vlaicu e nume obisnuit la Voevozii bosniacl.
 71

ciului", nume propriu ca si Bran, si aceia a Turnului

Rosu, aparata de Laudskrone. Cat despre Severin, el
reintra curand supt stapanirea Romanilor,
Fundarea unui al doilea principat romdnesc in Mol-
dova. In clipa cand, de partea aceia, disparea orice
nadejde de a mentinea pentru Coroana posesiunea a-
cestor trecatori ale Carpatilor, Ludovic pierdea i po-
sesiunea clinei rasaritene, cu toate ea Domnii de la
Arges,' siliti in acelasi timp a cuceri linia Dunarii, a-si
apara neatarnarea impotriva Ungariei si a suprave-
ghia miscarile Turcilor, acum stapani ai Adrianopolei,
nu cautasera inca a face o realitate din pretentiile peste
toata Tara-Romneasca".
La o epoca mai veche, Ungurii si cautaser pe ver-
santul oriental punde de sprijin in directia Siretiului,
intre altele, precum am zis, pentru a-si asigura pose-
siunea minelor de sare de la Ocna. Ideia de a reface
la Milcov, care totusi nu fu niciodata recladit, un epis-
copat al Cumanilor, nu fu asa de curand parasit, si
orasul vecin, Bacaul, probabil pe o intemeiere ungara, ca
si al Trotusului, pe rail] ca acelasi nume, al Trebesului,
apoi disparut, parea c poate s adaposteasca pe pre-
latul latin ; in 1332, Carol-Robert cerea Papei numirea
in acest post a propriului sau capelan Vitus. In partea
Bali, in unghiul de Nord-Vest al acestei regiuni intre
Carpati si Siretiu, vechile wean ssesti, destinate ex-
ploatarii minelor, mai dainuiau, de si pierduserd orice
insemnatate in folosul Rodnei, rivala lor ardeleana.
Noul rege al Ungariei crea mai intaiu o margine o-
rientala a Ardealului, reunind in manile credinciosului
sau Andrei; fiul lui Laczk (Latco), probabil de obarsie
rornaneasca, administratia Maramursului, a Secuilor
si a comitetului Brasov, d'impreuna cu demnitatea
de conte de Satmar la Vestul Ardealului i aceia de
 72

Voevod al acestei provincii. Era destinat sa resiste, nu

la o incercare a Romanilor de a forma un al doilea
Stat independent, ci la ultimele navaliri ale Tatarilor,
mai mult sau mai putin sustinute de elementele crestine
pe care le aveau la indemang 1, care atinsera, in 1352,
fruntaria Ardealului pe dunga Secuilor. Regele insusi
trebui s intervina ca sa sfarame sfortarile barbari-
lor, pe can ii incurajase anarhia galitiana, in impul
necontenitelor lupte dintre Lituanienii din Nord $i
Polonii din Est, pentru resturile vechiului regat al
Rusiei Rosii, eat de puternic in veacul trecut. Cand
izbanda desvarsita indeparta aceste franturi ale Hordei,
Andrei incredint paza teritoriului de curand ocupat,
din imprejurimile Bali pana la cursul raului Moldova,
unui subaltern, simplu capitan regal, ales printre Vo-
evozii Romani din Maramura$, Sas fiul lui Drago$.
O Tara Moldoveneasca" fu astfel creata numai in in-
teresul Coroanei, ca s serveasca.de lag-az impotriva
unor incercari din spre Rasarit. Dar indata dupa aceia
un alt Voevod roman, din acelasi Maramuras, Bogdan,
din satul Cuhea, care de mult vreme se Meuse cu-
noscut prin spiritul lui de rsvratire, prin indrazneala
$i caracterul neinfrant al resistentei sale, crezu c trebuie
sa urmeze pilda Muntenilor Tihornir $i Basarab, cari
cucerisera, impotriva tuturor sfortarilor Ungariei, o in-
dependenta plina si victorioas. La moartea lui Sas, re-
volta izbucni printre Romnii din noua provincie si
Bogdan se grabi s alerge ca s smulga mostenirea
fiilor defunctului, Balc sau Balit $i Dragul, cari furl

' $i In Italia centrall merseserA Romanii, dupA o cronicA frau-

ciscanA, ca ajutAtori al Tatarilor. in Arieal, dupA mArturia cAlu-
gArultd Rogerius, Tatarii puseserA cnezi romani.
V. Cornul-lui-Sas la Pruf. Cf. si ,Drumul lui Sas", In Ghibd-
nescu, Surete iizvoade, V, p. 157. Dar Sas e : Sasul ; v. Turcul, Ta-
tarul, Rusul, etc.
 -- 73

mai tarziu urma$ii lui Andrei in sarcina grea de a apara

aceasta granit orientala, pe care succesul usurpa-
torului" o fixase din nou la Carpati (1365).
Aceast provincie, ai carii stapanitori nu luara decal
mai tarzin titlul national de Domni romdni ai Mo Ido-
veiz ar fi ramas margenit pentru totdeauna la aceste
vai ale Carpatilor, $i regele ar fi putnt sa puna maim
pe &Ansa la cel d'intaiu prilej favorabil, caci numeroase
atacuri ungure$ti dovedesc lamurit ca el nu se resemna
la pierderea ei, daca o a doua cale de negot, deschis
dincolo de Siretiu, n'ar fi Mutt necesard fundarea unui
mare $i puternic principat, a carui independenta avu
de la inceput acel caracter regal pe care-I implica
aceast calitate suverana a Domnului.
Vechea Rusie Ro$ie nu sthpanise niciodata de fapt
teritoriile dintre Siretiu $i Prut $i Inca mai putin pe
acelea ale campiilor ondulate cu coline care se intind
intre acest din urma rau $i Nistru. Pe acest teren legat
de al vechilor brodnici", Tatarii ramaser stapani pari
foarte departe in veacul al XIV-lea : ei culegeau Inca
pe la 1360 drepturile de vama $i veniturile Hanului la
Akkerman, $i raitele lor nu incetara, dupg cum am
vazut, cleat dui-A aceast data. Supt umbra autoritatii
suveranilor pagani ai stepei, stapanitorii de pamantj$i
impartiau vaile ; Ii vom gasi numele, cu aratarea teri-
toriului pe care ei II infati$eaza : Dorohoiul, Somuzul, in
diplomele date de urma$ii lui Bogdan, carora ei li se
alipirL sustinandu-i cu toga puterea lor razboinica.
Dar ceia ce (Mu acestei teri o insemnatate cu totul
deosebit, fu desvoltarea liniei de negot. Creata Inca
de Tatari, ea ducea din Rusia Ro$ie, devenita litua-
niana $i polona, la acele porturi ttr$ti ale Crimeii,
unde se statornicisera bogatii $i intreprinzatorii Ge-
novesi, stpani ai Wadi Negre de la restabilirea Impe-
riului bizantin la Constantiuopol, fr a mai socoti por-
 74

tul Moncastro-Akkerman, fames tatarasc pana in ultima

clipa, in care Genovesii se stabilira pe cativa ani, si
Licostomo-Chilia, colonie genovesa asezata chiar in
mijlocul gurilor fluviului pentru a servi drept schele a
negotului de grane dunarene, pe care Republica il dis-
puta cu inviersunare Venetiei, rivala, catre 1360.
Cei din urma printi ru$i chiar carisi impartisera
mostenirea predecesorilor lor regali, stabilisera colonli
de Germani, de Armeni, apoi de Evrei, pe teritoriul
Haliciului. Lembergul, Lvov pe ruseste, poarta numele
printului rus Leon. Dar cel care-i dadu, ca si cetatii
rivale a Cracoviei, Cracaul nostru, marea insemnatate
comerciala pe care o stim, fu regele polon Casimir,
care statornici acolo dreptul de Magdeburg", drept
pur german, caruia nu avea sa i se impotriveasca niciun
obiceiu rutean". Cand Ludovic al Ungariei mostenir
la moartea lui Casimir, unchiul sail, regatul Poloniei
intregi $i-si puse ofiterii in Galitia, pe care mai mutt
decat odata inaintasii sal unguri din evul mediu o
stapanisera, se stabilira intre aceste Orase germane de
creatiune nott si orasele, mai vechi, din Ungaria Su-
perioara legaturi care contribuira $i ele sa intareasca
acest negot continental al Levantului care se nscuse
abia de pe urma privilegiilor lui Casimir.
Acest negot adusese, chiar &Ore acea vreme, des-
facerea, ca formatie independenta, corespunzand intru
catva limitelor posesiunilor bizantine ale Marii Negre,
a partii de spre Mare in succesiunea Tarului bulgaresc
Alexandru. Un oarecare Dobrotici ', mostenitor al lui
Balica, senior roman care statea la Cavarna, se impro-
visa in print al litoralului locuit de diferite neamuri,
mai cu osebire Greci. 0 parte din parnanturile stapa--
' Din Dobrot: v. Dobroteasa. etc. Incercarea de a face dim
el un Dobrodita bulgar poate fi considerat ca neizbutit. V,
Revue historique du Sud-Est europeen, an. 1928.
 75

nite pgnsa atunci de Dimitrie-Timur Tatarul ii reveni.

Aceasta" formatie teritorial, corespunzAnd numai unel
necesifati treckoare a negotului, a pgstrat in limbagiul
Turcilor, cuceritorii ei, numele intemeietoru;ui, Do-
brogea (turceste Dobrugi-ill, provincia lui Dobrotici).
Aceasta linie de comunicatie intre Occident, de o parte,
si, de alta, Orientul tatar si turc, avea s aducg la
randul ei intemeierea unei ordini politice consolidate
in vile Siretiului, Prutului si Nistrului. Pe cand re-
giunea rnoldoveneasea propriu-zis'a vegeta supt ra-
portul economic, dependent de Ardeal, de Brasov,.
si, in vecinAtate chiar, de aceia, mai putin insemnath,
a Bistritei, centru s'asesc al Nord-Estului provinciei,
orase noi se ivira, aproape pe neprevestite, ca po-
pasuri file caravane : in valea Siretiului, mai intiu,
orasul cu acelasi nume ; in aceia a primului s'au afluent
la Apus, Suceava, menita s ajunga un loc intrit si
bogata capitala" a principatului moldovenesc ; in veci-
n5tatea Prutului, Tetina, Titina, pe care o mosteni
orasul Cernuti; Iasul, pe care negustorii fasriteni il.
cercetau Inca de la inceputul veacului al XV-lea ; apoi,
pe Nistru, Hotinul, cetate care domina rAul, mereu
disputat intre Poloni si Moldoveni; in sfArsit, orasul
Tighinea (Teghin" sau Tehin" pentru vecini), care si
servia mai de mult, fail indoialk ea loc de vam'a Ta-
tarilor. Pe cnd, intre Siretiu si Carpati, nu era dechl
Baia, simplu tArg ridicat, pentru un moment, la dem-
nitatea de episcopat latin (se vad Inca, acolo, frumoa-
sele ramsite ale unei catedrale gotice), deca't ceatuia
Neamtului, in munte, si centrele unguresti la Sud,
Ocna, Slnicul, Bacgul (Milcovia episcopal disparuse
fr a )a'sa vre-o urma), cealalt regiune, care depin-
dea de negotul galitian, atre Moncastro si Caffa,
chema prin nevoile adnci ale situatiei geografice si
economice asezarea unui stapAn respectat, a unui zdra-
 76

vgn soldat, in stare a asigura, cu sabia in mng, libera

circulatie a negustorilor de toate natiile, Ong la lta-
lienii Crimeii, cari invtar curnd drumul Sucevei.
Inrurinile occidentale amenintarg inc6 de la inceput
independenta acestui Stat. CalugAri germani aduser
supt Latcu, fiul lui Bogdan $i b5rbatul unei principese
ortodoxe, probabil ruse, intemeierea unui alt episcopat
latin, corespunzAtor celui de la Arges, in orasul Siretiu,
und? Dominicanii, Predicatorii, disputau terenul fratilor
lor, Franciscanii, Minorii. Fiica $i mostenitoarea lui
Latcu, Musata, trecuse la catolicism, luandu-$i numele
de Margareta. PAn nu de mult se mai credea c unul
din Coriatovicii Galatiei, printi podoleni cari-ai creara
si o feud in Maramurg$, Iurg, ar fi fost pentru cateva
luni, $i el, Domn al Moldovei : el nu se afl in pomel-
nicul oficial al Domnilor $i toate celelalte dovezi pentru
Domnia lui moldoveneasa s'au arkat f5r5 valoare 1.
Dar urmasii lui Bogdan, fiii $i nepotii Margaretei, r-
maser Domni romAni ortodocsi.
In dauna Poloniei chiar, acest nou Stat isi gAsi ho-
tarele definitive spre MiazAnoapte, Petru, fiul mai mare
al Margaretei, profit de greuttile in care se ga'sia la-
gello, marele print lituanian, care se cgatorise cu
Iledviga, fiica si mostenitoarea regelui Ludovic, in lupta
_contra cumnatului $i concurentului sgu Sigismund de
Luxemburg, rege al Ungariei, pentru a pune maim pe
districtul Szepenikului (in romneste: Sipinti), cu cet-
tile Hotin, Tetina $i Hmilov. Imbogatit de venitul va-
milor sale, de sistem taTarsc, Petru imprumut" ve-
cinului su o sum de 3.000 de ruble frncesti", adec
bani de argint genovesi din Caffa, pe cart imprumu-

T V. articolul d-lui P. P. Panaitescu in volumul de omagiu

pentru d. M. Hrusevschi (Chiev) 1 notif a mea despre dnsul in
Revista !storied, an. 1928, p. 320.
 77

tatul socotia sa nu-i mai Inapoieze vre-odata. Avu, in

schimb, cu titlul de amanet, mai Inthiu o figaduiala
\raga' privitoare la teritoriul Haliciului", apoi Tinutul
dorit de el, si ocupat chiar, cu drepturi recunoscute
dupg clansul, formal, printr'un tratat incheiat la 1411, a-
supra Pocutiei, la unghiul" galitian din spre Carpafi,
avand localitatile insemnate Colomeia si Sniatynul, unde
se intalni curnd un staroste moldovean. Respectnd
legatura feudala, Petru se duse la Liov ca s fad, per-
sonal, juramant Marelui Principe si mostenitor al Ru-
siei", caruia ii fagadui si contingentul trupelor sale,
dar el nu facta aa decAt numai ca sa-si rotunjeasca
stapnirile si sa capete granitile trebuitoare oricarii
intemeieri politice.

Rivalitatea dintre Tara-Romdneascd i Moldova Pi

veacul al X V-lea. Tara-Romaneasca fu scazuta prin
intemeiarea acestei noi puteri. Ea nu Incerca sa o
supuie prin arme : o singura data trupe muntene intrara
in Moldova, pentru a schimba pe tin Domn dusman,
Iuga. Regiunea asezata la Nordul Dunarii, numita Ba-
sarabia, pentru ca apartinuse dinastiei Basarabilor, deveni
curnd pamnt moldovenesc ; Roman-Voda, Romascu ,
se intitula, in 1392, stapn din munti pana la Mare".
Cele doua intemeieri politice ale rasei romnesti clai-
nuird de aici incolo alaturi avAnd granita fixata la Nord
de Milcov si de Tinutul Putnei, apoi pe Siretiul-
de-jos.
Moldova, de creatiune mai nou, isi atinse mult mai
rapede granitile fire0i pe Nistru si pe Dunre ; situa-
-Oa ei particulara ii ingadui sali realiseze mai degraba
o viata linistit, o desvoltare plina de prosperitate.
Carpatii pe cari se razima Tara-Romaneasca sant

1 De unde pentru locuitorii oraplui Roman : RomaFani.

 78

strabatuti de un mare numr de defileuri usor de tre-

cut ; regii Ungariei, cu cetkile pe care le ridicasera
acolo, erau stapanii trecerii, de la Landskrone pn la
valea de sus a Buzului. Dupa ei, veni urmasul lui
Carol-Robert si al lui Ludovic, Imparatul Sigisniund,
.care apku in Muntenia ca aliat al Domnului legiuit si
ca duman al unui usurpator trimes de Sultan, in 1394,
Intrusul Vlad, si, in 1427, contra lui Radu Prasna-
glava, cel Simplu (sau cel Plepv), alt client al Tur-
cilor, fara a mai socoti interventia, in 1420, a Voevo-
dului ardelean, care se isprvi cu infrfingerea. Mai
tarziu loan Hunyadi, marele fazboinic roman care ho-
tari destinele Ungariei, putu sa intervina dup plac in
treburile Terii-Romanesti, pe care o supusese tutelei
sale mai mult decal pe celalt principat. Mai pe urmg,
Inca, aceasta Transilvanie hotari de soarta Munteniei
vecine, cu toate ca o invasie munteana dincolo de
munti era inca mai uwara pentru orice Voevod intre-
prinlator ; w, Vlad Dracul, care, in 1438, conducea
trupele Sultanului, stapanul sail ; asa inca urmasii lui
Vlad in veacul al XVI-Iea Ora la Mihai Viteazul, cari
patrundeau acolo numai pentru a interveni in certurile
interioare ale acestei provincii, sau chiar in scopul de
a urmari, instinctiv, telurile superioare ale rasei lor.
Dar marele pericol nu putea sa vie de acolo, caci rega-
litatea ungara, care represintase la inceput credinta cato-
lica si imperialismul apusean in Orient, continuand apoi tra-
ditiile feudalitatii francese, ajunsese, cu Sigismund, pom-
posul Cesar germanic, sa serveasca numai o ambitie
personal, care nu era macar a unei dinastii. Cand, dupa
moartea prematura a lui Albert de Austria, ginerele lui
Sigismund, dupa catastrofa de la Varna, in care Vla-
dislav Iagellonul, rege al, Ungariei si-al Poloniei, muri
supt loviturile Turcilor invingkori, Hunyadi, Voevod
ardelean, span al Scuilor, guvernator al xegatului, capitan
 79

de cruciata, lua in mana sa inmanusat in fier conducerea

afacerilor, el aparu, nu ca mandatarul unei Ungarii mo-
derne, lacoma de teritorii, ci ca ilustrul si puternicul
sef al unei confederatii crestine. In aceast confede-
ratie, alaturi de despotul sarb Brancovici, mai adesea
perfid sau rsvrtit, Domnii Dunrii si ai Carpatilor
jucard cel d'intaiu rol ; de altfel nu aveau deck sa se
infatiseze, in clipa oricarii noi porniri contra Sultanului,
in fruntea cavalerilor, boierilor lor, a mercenarilor si a
-teranilor lor liberi.
Trecatorile moldovene sant mult mai putin numeroase
si erau simtitor mai grele de trecut, inteo vreme and
o parte din tara Scuilor, intins cat dou comitate
intregi" dupg o declargie oficial, a Austriei mai tar-
ziu usurpatoare aici, apartinea principatului. Dupa sfor-
-Wile Mute de insusi regele Ludovic pentru a-si re-
statornici autoritatea in regiunea Baii, nu mai fu deck
o singura mare expeditie ungara impotriva noului Stat :
aceia a regelui Sigismund, care, dupd ce trecuse Sire-
tiul, inaint pana la Harlau, una din resedintile Voevo-
dului Stefan, la Nord de Iasi, si-i impuse un tratat de
vasalitate, care, daca ar fi fost mentinut, ar fi creat o
situatie nou terii. Daca Hunyadi avu asupra Moldovei
aceiasi inraurire hotaratoare ca i asupra Terii-Roma-
nesti vecine, daca Domni ca Bogdan al II-lea, ca Petru
Aron, pe la mijlocul veacului al XV-lea, incheiara con-
ventii care-i faceau bunii lui prieteni si atarnatori de el,
daca noua Chilie moldoveneasca, in fata Licostomului
in decadere, Ii fu cedata personal, ca s zicem asa, in
scopul de a face din ea un punct de sprijin al cruciatei,
el nu exercit aceasta inraurire inteun chip asa de po-
runcitor ca in celalt principat, unde Vlad-Vod Dracul,
om de-o mare energie totusi, care luase parte la batalia
, de la Varna alaturi de crestini, fu prins pe neprevestite
 80

de guvernatorul Ungariei $i ucis, ca $i fiul sail, pe chiar

pamantul sau muntean.
De fapt, pretenfiile feudale ale regelui Ludovic tre-
cusera asupra Poloniei, mostenitoarea drepturilor lui in
Galifia. In adevar, in aceasta calitate $i ca star-Janitor
al feudei" Pocutiei, Iagello paganul, devenit, supt nu-
mele de Vladislav, rege al Poloniei $i al Ungariei",
formula proiectele sale de suzeranitate asupra intregii
Moldove ; el cauta in acelasi timp s incheie cu Tara-
Romaneasca a lui Mircea-Voda, nepotul lui Vlaicu, tratate
indreptate contra concurentului ski, ca acela care fu
pecetluit, prin rnijlocirea Moldoveanului Petru, la 1389.
Roman, urmasul lui Petru, dispru dupg Walla de la
Vorscla, in care trupele fagellonului infruntara pe acelea
ale vrului sail lituanian, Vitold, care vroi, vreme de
vre-o treizeci de ani, sa fie regele unui nou Stat inde-
pendent. In tirnpul lungii Domnii a lui Alexandru-cel-
Bun, fiul $i al doilea urmas al lui Roman, grija teri-
toriilor pocutiene domind legaturile intre Vladislav $i
vecinul sat' moldovean. Alexandru se infati$5 chiar In
fata regelui in aceast Pocutie, asupra careia voia saii
afirme Inca odata drepturile derivate din vechiul im-
prumut"; dupa moartea Doamnei Ana, el se 60-Lori cu
Ryngalla ', acea vara lituaniana a aliatului si suzera-
nului" sail, pentru care facu sa se Inalte biserica lating
de la Baia, -Fara totusi sa-$i poata apropia sufletul ciudos
al sotiei sale regale, de care trebui sa se desparta,
creandu-i o bogata rent. Moldoveni luar parte la Ma-
rienburg, in 1422, la rzboiul Polonilor Impotriva ca-
valerilor Ordinului Teutonic, carora provincia baltica li
opria drumul la mare ; stapanirea Pocutiei fusese solemn
Intrita Domnului moldovean, printeun nou tratat, Inca
de la 1411.

1 Dup care satul Ranghi1est4 in Tinutul Botosanilor.

 81

Putin timp dui-A ce i-a fost atins acest din urma tel
al sfortarilor sale, Alexandru hid solemn titlul de au-
tocrat", p6 care-I intalnim i in actele tatalui sail. Pe
un patrahir, imprejurul chipului sau i al sotiei sale, se
cete0e o inscriptie greaca in care e vorba de acest
autocrat" i de autokratorissa" lui. Casatoria cu
Ryngalla fusese rupt, i noul Scaun catolic de la Baia
decazu tot aa de rapede ca i vechiul episcopat de la
Siretiu. Urmand traditile tatalui su, vechiul prieten al
Lituanienilor, Alexandru sustinu pe Svidrigaillo, urmwil
lui Vito ld, in plin razboiu contra Poloniei. Pocutia,
care i se disputa Inca, fu cucerit cu puterea armelor,
cateva luni inainte de moartea marelui organisator al
Moldovei, in 1432. Conflictul care izbucni chiar de la
moartea batranului (1433) intre fiul s'au legitim, asociat
la Domnie i casatorit cu o sora a noii regine a Po-
loniei, I1ia, i un alt fiu, capabil de toate surprinderile
i de toate crimele, Stefan, ingadui Poloniei sa-i re-
capete, pentru cativa ani, ceia ce pierduse. Inainte de
ali imparti, in 1435, veniturile principatului, care fa-
mase totui unit supt raportul politic, Stefan insui,
i mai pe urma IIia, sacrificara mai intaiu Pocutia i
apoi teritoriul Sepenicului, care, totuO, nu fu niciodata
ocupat de armele regale ; indatorirea de a da ajutor
militar fu largita, i Moldova plati pentru intaia0 data
un tribut tataresc, alcatuit din boi, cai, bucati de panza
de Rasarit i moruni prin$i in pescariile dunarene de
la Chilia. Mai tarziu se spera ca se vor putea intre-
buinta fiii Polonei Marinka, Roman al II-lea i Alexan-
dru al II-lea, pentru a alipi regatului Cetatea-Alba i
Dunrea-de-jos ; g armata polona infra pentru a lupta
contra lui Bogdan, flul batranului Alexandru i ocro-
titul lui Hunyadi, care voi s usurpe drepturile lui
Alexandru ; dar armata regala fu sframata in padurile
Vasluiului, la Crasna. Bogdan el ingui fiind omorat de
6
 82

propriul ski frate Petru Aron, care ii urmg, usurpato-

rul uciga$ inching steagul moldovenesc de partea Un-
gariei $i a Poloniei in acela$i timp, WA a uita, bine
inteles, primul tribut plAtit, in 1445, Sultanului turcesc,
devenit stApAnul MArii Negre.

Romdnii si Turcii. 0 profundA eroare istoricA ar fi

aceia de a crede ed Turcii osmanlai, bandele lui Urcan,
emirul din Brusa, $i ale fiilor sAi, Soliman $i Murad,
ar fi apgrut in Europa ca o hordA sAlbateed, insufletitA
de gandul cuceririlor $i hotAratg a intemeia pe ruinele
a$ezAmintelor cre$tine din Peninsula Balcanied un nou
Stat islamic. Vechi auxiliari ai Bizantului, tot a$a de
barbari, fArg indoialg, in chipul lor de a face rAzboiul,
ca oricare din bandele bulgAre$ti ale timpului, ei in-
cepurg prin a ocupa punctele care li ingAduiau a vAmui
cu sila caravanele; numai imprejurgrile ii aduserg pe
urmA sA-$i schimbe aceste d'intAiu a$ezAri inteo orga-
nisatie politicA, seniorie", regat", apoi Imperiu", in
care normele lui Ginghiz se intovArg$iau cu amintirile
romane ale Bizantului.
Inteo vreme in care Venetia desmierda pe excelentul
ei amic ImpAratul Turcilor" Murad, dinastiile Balca-
nilor nu puteau sA aparg nici ele ca du$mani neim-
pAcati ai acestor noi vecini, contra cArora ei apArau
civilisatia cre$tinA. Ba, din potrivA, toatA lumea cAuta
alianta $i concursul lor : in Asia, principesele imperiale
din Trapezunt nu despretuiau sA fie catunele", cadnele
formale ale $efilor turci din vecingtate ; de asemenea,
doug fiice de ImpArat furg cAsAtorite in veacul al
XIV-lea, la Constantinopol, cu membri de-ai familiei
lui Osman, a$teptnd ca Tarii din Tarnova $i chiar,
mai tarziu, urfna$ii ImpAratilor sArbi sA inoade legAturi
de familie asAmAngtoare cu Sultanii nAvAlirii.
Primele lupte impotriva Turcilor, date de principii
 83

latini ai Balcanilor, pe cari-i sustinea Papa, sau de

urmasii lui Dusan in Macedonia, au un caracter local ;
e vorba numai de a apara independenta cutarii sau
cutarii regiuni cu caracter feudal impotriva noului im-
perialism care se ivia la orizont. Se stie acum Ca Ro-
manii cari luar parte la lupta de la Marita (1371) erau
acei din Tesalia, traind supt autoritatea principilor
greci. Daca Vlaicu, Voevod al Terii-Romanesti, se aseza
la Nicopol, se pare ca a facut-o prin surprindere. Cru-
ciata, cu care fusese insarcinat regele Ludovic, cazu,
si el nu avu onoarea, de care visa, de a goni din Bal-
cani pe vrajmasul Crucii. In batalia de la Plocinic
(1387), in care Sarbii fura invingatori, in aceia de la
Cosovo (1389), in care regele Lazar, invins, muri, tea.-
gaud in mormnt si pe dusmanul su, Sultanul Murad,
o participare romaneasca nu e adeverita prin izvoare,
dupa cum n'a fost nici o participare ungureasca. Noul
Domn Mircea, fiul lui Radu si nepotul lui Vlaicu, abia
se urcase pe tronul sau muntean, inlocuind pe un frate
mort la Bulgari, Dan. Taratul de la Tarnova peri fara
lupt, in 1393 ; unul dupg altul cetatile primira garni-
soanele turcesti, si crestinii de pe termul stang nu in-
tervenira intr'un conflict in care Orientul ortodox nu
presimtia inceputul unei noi ere pentru lurnea intreaga.
Ceia ce interesa acum pe Munteni era succesiunea
Ungariei, cutreierata de bande turcesti inca din 1391.
Mircea facu s i se deie de Vladislav lagellonul o cres-
tere a feudei sale ardelene, cuprinzand satele romanesti
din apropierea Sibiiului, care aveau drept centru Am-
lasul ; in tratatul cu al doilea ginere al regelui Ludovic,
niciun cuvant nu priveste apararea crestin. Se gsir
chiar boieri munteni, nemultamiti cu Mircea, cari che-
mail in Ora pe noul Sultan Baiezid ; Domnul, care fu
supus la tribut de catre Turci la 1394, cu toata izbanda
 84

romAneascg de la Rovine, in mlastinile Dungrii, Vlad,

pare sg fi fost un fiu natural al lui Vlaicu.
Aceastg intindere a puterii otomane desteptg con-
stiinta cresting, la Unguri ca $i la RomAnii din Mun-
tenia, pe cari-i ameninta acelasi pericol. Sigismund, care
invadase mai inainte Moldova pentru a pedepsi pe
Stefan-Vodg, vasal al Iagellonului si prieten al Turcilor,
primi la Brasov pe Mircea si rmsitele armatei lui ; in
tratatul incheiat intre cei doi printi nu se fgcu nicio
mentiune desRre inchinarea pe care Angevinii cgutaserg
sg o impung Voevozilor din Arges, contemporanii lor.
Dupg aceastg clarg aliantg de cruciatg, trupele regale
se coborArg pe valea Oltului ca sg alunge pe Vlad si
pe ocrotitorii lui pggini ; dar, la intoarcere, eL furg
surprinse, ca si predecesorii lor,_ la Posada, de teranii
muntilor, si decimati.
Veni apoi batglia de la Nicopol, in care cavaleria
feudalg suferi o formidabilg infrAngere (Septernbre
1396), si cAteva ceasuri soldatii lui Baiezid, ieniceri si
spahii, isi fAcurd cruda placere de a masacra prisonierii,
cari apartineau celor mai bune Case ale Franciei si
Germaniei. Mircea fugise, si luntrea care ducea pe Si-
gismund desnadajduit dispgru pe apele fluviului plin de
morti ; fugarii furg despoiati pe malul stAng de oamenii
lui Vlad, rgmas in scaun, pentru a resista pAng in 1397
sfortgrilor lui Stibor, Voevodul Ardealului, care sfArsi
prin a se face stapanul persoanei lui. 0 revansr tur-
ceascg insAngerg Inca odatg cAmpia munteang dupg ce
Domnul legiuit fu reasezat prin armele aliatului sgu ;
dar Mircea izbuti sg se mentie pe aceastg linie dung-
reang, unde el intgrise vadul important care e Giurgiul.
Baiezid insusi fu invins totusi la Angora (1402) de
proaspetele trupe turcesti, de un caracter barbar mai
autentic, ale rivalului sgu superior, marele Han Timur,
si mostenirea lui avea sg fie impartitg, in lungi certuri,
 85

de fiii sal. Soliman $i Musa 1$i disputar5 Europa ina-

intea ivirii fratelui lor Mohammed I-iu, Sultanul Asiei,
care restabili unitatea Statului otoman. Cum regele Si-
gismund, devenit curand Imp5rat de Apus, avea in vre-
mea aceasta alte griji, $i cum ace$ti Necredincio$i nu-1
interesau decat in clipa precis5 cnd ar fi fost in stare
s n5v5leasa in regatul s5u, Mircea, care rimsese
singur in mijlocul galcevilor de dincolo de Dungre,
caut5 s joace un rol, intrebuintand pe ace$ti frati dus-
mani, unul contra altuia. Favorisand pe Musa, care era
$i bunul prieten al despotului sarb Stefan, urmasul lui
Lazar Sarbii lui Marcu Cralievici, CrAi$orul", parti-
cipaser5, de altfel, in rindurile musulmane in acea lupt
de la Rovine, dup care eroul legendei sarbe$ti fu
g5sit printre morti , Domnul muntean se intelese cu
dansul in momentul izbandei comune pentru ca s obtie
cu titlul de feud5 cetAtile de pe malul drept, incepand
cu Silistra. El aplica astfel la Sud, fata de acest tank
Turc, transformat de mediul balcanic, sistemul de intindere
pe care Vlaicu il aplicase ambitiilor suzerane ale rege-
lui Ludovic $i pe care el insusi il urmrise fata de
Iagello, ca mo$tenitor al Uhgariei. Mo$tenirea lui Do-
brotici, despot bizantin, nu revenise fiului s5u, cu care
Genovesii incheiar5 un tratat, cci acest fiu, Ivanco,
nu fusese despot $i el, ca in felul acesta s5 aib5 legi-
tirnarea drepturilor sale, ci vecinului muntean, care,
fiu al principesei grece Kallinikia, de la Av lona, cred,
de unde $i acest nume de Mircea, al unui print, con-
tern poran, de acolo (Marcu, Mrc$a, Mircea), aptase
acest titlu de aliantil imperial, mult clutat de seniorii
bulgari $i sal-1A $i chiar de principele latin al insulelor
Arhipelagului.
Dar necesittile teritoriale, conditiile impuse de exis-
tenta unei a$ezri geografice unitare, strict dgfinit,
pentru desvoltarea vietii politice romane$ti, impiedecard
 86

din nou aceasta intindere cMre Sud, care parea s ino-

iasca epoca lui Boirebista. Daca Dobrogea, odinioara
reunit, dupa cum am mai observat, cu malul stang si
neformand, chiar dupa schimbarea cursului Dunarii,
decal o regiune dunareana pentru expansiunea rasei
romaneti, intru atat cat nu era pentru Grecii in deca-
denta o regiune maritima, putea i trebuia s raffling
supt inraurirea Terii-Romane0 'Ana la apropiata cu-
cerire definitiv a Turcilor, acestd orae ale malului
drept nu puteau fi aparate impotriva unei intoarceri
ofensive a Otomanilor, deocamdata linititi prin prie-
tenia lui Musa. Inca din 1413 acest Sultan muri inteo
batalie contra fratelui sau mai mic, Asiaticul, i, cu
toate c Mircea ridica de indata pretendenti de o legi-
timitate indoielnica, el nu reui s apere, nu numai a-
ceast Dobroge, dar chiar i cetatea Giurgiului, a carii
ridicare '11 costase atatea jertfe ; Inca odata Turnul"
de la Nicopoia-Mica, pe malul stang, fu ocupat de
ieniceri, i boierii Banatului de la Severin, pe care Si-
gismund ii parasise definitiv, in 1406, acestui vecin
care consimtia s faca paza fluviului pentru Ungaria
insai i pentru cretinatatea occidentald intreaga, se
infatipora Sultanului pentru a-si fac'e inchinarea. Se
pare chiar c Mircea trebui s sufere aceiai soarta pe
care, cu vre-o douazeci de ani mai inainte, o avusera
Imparatii din Bizant : plti tributul i dadu pe fiul sau
ca zalog acestui suzeran musulman, care era acum ca-
tigat notiunilor feudale ale cretinatatii.
In cursul neintelegerilor pentrq tron, care precedara
In Tara-Romaneasca pe acelea care aveau sa sfaie
Moldova dupg moartea lui Alexandru-cel-Bun, adevarat
corespunzator al lui Mircea in acestdlalt principat ro-
manesc, in ce privqte sarcina de organisator, daca
intalnim interventiile ungureti pe care le-am i explicat
in motivele lor, e totui o continua Inraurire a Turcilor,
 87

cari detineau acum toate vadurile dun5rene. Dac5 Radu

cel Simplu (sau cel Plesuv) fu un nou Vlad, Dan al
II-lea, inving5torul lui 5i15, fiul lui Mircea, si ad-
versar incarnat al pupilului Otomanilor, relu5, prin ata-
curile sale contra Giurgiului, contra Silistrei, misiunea
de aprgtor al fluviului, indeplinit de unchiul s5u,
reunind sforWile sale, adesea fericite, cu acelea ale
Florentinului Filippo Scolari (Pippo Spano, ,spanul,
contele Pippo), cgruia Sigismund, ocupat mereu aiurea,
ii incredintase paza Banatului Timisoarei. La un mo-
ment, de altfel, dup5 moartea lui Dan, Sigismund, care
se gAndise, inc5 din 1412, la o mare cruciat5 pe
Dun 5re, c4tigand pentru aceastg ideie pe vechiul sAtt
rival polon si amenintAnd pe Moldoveanul Alexandru
cu imp5rtirea principatului lui, dac5 nu consimte s-si
uneasc5 ()stile cu ale vecinilor sal crestini, chema in
Ardeal, ca $i la Severin, pe Cavalerii Teutoni ai Ba-
nului" Klaus de Redwitz, crora voi sA Ii deie $i
cetatea Chiliei $i gurile fluviului.
Sigismund impusese totu$i inc5 din 1432, impotriva
lui Aldea-Alexandru-Vod, cel d'intAiu succesor, favo-
rabil Turcilor, al lui Dan, pe un comensal al $ederilor
sale in Apus, pe Vlad Dracul sau DrAculea, pe care-1
intAlnim in suita lui la Nurnberg. Dar Ungaria, simplu
instrument pentru ambitia lacom5 de pompe a regelui
$i Impratului, nu putea s sustina pe acest Domn me-
nit &A continue pe Dungre opera lui Mircea, fatal ski,
si a v5rului sAu Dan. Alungat de dou ori de catre
Turci, cari se serviau impotriva lui de fantoma lui
Alexandru, luat chiar se pare , cu cei doi fii ai sal,
de invingatori, cari 1-ar fi inchis in castelul de la Ga-
lipoli, el reveni ca vasal al Sultanului, pe care il con-
duse, in 1438, de-a lungul Transilvaniei. Initiativa lui
Hunyadi reusi totusi s5-1 readuc5 la primele lui intentii
rzboinice, care erau, fara indoial, in chiar firea lui, $i
 88

pe atatea campuri de batalie Vlad urma steagurile

eroului care era, cu toata schimbarea sa de religie
asimilarea sa cu nobilimea catolica a Ungariei, cel mai
mare represintant al rasei sale. $i eand, fiindca inelase
increderea capitanului cruciatei permanente, Vlad pierdu
in acel* timp (1446) tronul i viata, pentru a face loc
urmaului cu mijloace ap de slabe Vladislav, fiul lui
Dan, Hunyadi 4i recunoscu mai tarziu grqeala, caci
acum avea un linitit vasal in locul unui ajutator energic,
soldat din na0ere, el o indrepta mai tarziu, facand
sa urmeze acestei umbre supuse initiativa mereu la
panda, pofta de ispravi aventuroase i setea de sange
a fiului omonim al lui Vlad, care, elev al Turcilor, pre-
cursor al lui Ivan-cel-Groaznic i corespunzator mai crud
i mai viteaz al lui Ludovic al XI-lea, este cunoscut in
istorie ca Tepe (1456).
In chiar acest moment, loan Hunyadi, care izbutise
a scapa Belgradul, Poarta Ungariei", impotriva formi-
dabilelor asalturi ale marelui Sultan Mohammed al II-lea,
muria in lagar de pe urina oboselilor sale, i rolul sau,
care era acela de a apara civilisatia creOn, revenia,
nu nurnai altui Roman, ci i unui Roman domnind prin
drept de na0ere asupra Romnilor, fiului lui Bogdan
al II-lea, nepotului lui Alexandru-cel-Bun, $tefan-cel-
Mare, care, cu ajutorul lui Vlad, intrase in motenirea
sa moldoveana.
 CAP. VI.

-
Formarea civilisafiei romtlnesti in mijlocul
Principatelor independente In veacurile
al XV-lea si al XVI-lea

Conditii politice generale la urcarea pe 'tron a lui

Stefan-eel-Mare. Nu putea sa" fie un moment mai
-favorabil pentru debutul unei Dornnii menite s sta-
torniceasc independenta politic a rasei rornne$ti
deck anul 1457, and incepu s5 domneasc5, la vrasta
de douilzeci de ani, un tn5r print care trebuia, vreme
de aproape o jumtate de veac, sa desfd$ure calitatile
sale cu totul neobi$nuite de bravura r5batoare $i de
intelepciune politica.
Ungaria medieval, aceia a Arpadienilor, cu pornirile
barbare de cucerire, aceia a Angevinilor, cu fastul feu-
dal, aceia a lui loan Hunyadi, pe care o insufletia spi-
ritul cruciatelor, era s5 ispliveasc5 la atingerea cu pu-
terea turceasc5, atk de rnodern prin caracterul ei
curat national $i militar, prin puterea absolut a $efilor
ei prin n5zuinta de a da noului Stat, in loc de hota-
rele vagi ale unei influente, contururile precise ale frun-
tariilor naturale. Regele in slujba c5ruia eroul de la
Belgrad cheltuise toate sfort5rile sale, slabul copil pos-
t= care era Ladislau, fiul lui Albert de Austria $i ne-
potul, prin maml-sa, al vanitosului Sigismund, era sli
 90

incheie durand zilele, fall sa fi insemnat prin actiuni

personale o sedere destul de lunga pe tron. Urmasul
lui, Matias, care era fiul mai mic al lui loan Hunyadi,
avu vesnic inaintea ochilor fantoma stralucitoare a
Imparatului si Regelui, caruia de atatea ori li aka pe
urme ; el trebui totusi sa Inteleaga, prin pornirile sale
realiste de Roman, prin orientarea fatala in mijlocul
epocei sale, si nu mai putin prin contactul adanc si
variat cu acea lume a Renasterii italiene care-i Wu si
pe a doua nevast, Beatricea de Neapole, caracte-
rele distinctive ale unei noi ere. A stapani pamantul,
banii, resorturile diplomatiei avea pentru el mai mult
valoare deck avantagiile curat formale ale omagiului
traditional.
Polonia regelui Casimir traia mai mult in amintirile
evului mediu. Nepotul lui Iagello tinea mai ales la ce-
remoniile stfalq.citoare in care putea sa apara ca suze-
ranul care comanda si conduce ; vanitatea lui, inceata
in a hotrl sfortari cu folos, nu era cleat unul din
elementele unei mentalitti irtapoiate, tinand de vechiul
regim al autoritatii care depaseste toate conditiile
date ale parnantului si ale epocei. Dar aventurieri ita-
lieni veniau s aduca in Orientul latin idei noi ; unul
dintre ei, Filippo Buonaccorsi Callimachus, era sa
aibg o inraurire hotartoare asupra spiritului fiului mai
mare si viitorului urmas al lui Casimir, loan-Albert. Nu
trebuie mai ales s uitam lectia de realism pe care o
dadea tuturor acestor irnitatori ai trecutului cucerirea
turceasca, intemeiafa pe base de nezdruncinat. Pentrn
aprarea chiar a unei Polonii, care n'avea Inca nici
armat, niti tesaur, nici o cgpetenie in de obste recu-
noscut, se cerea ca paza Dunarii-de-jos s fie Incredin-
tata Romanilor din Moldova ; strans intre frontiere mai
stratnte, aceasta putere era si mai concentrat. Dat
se eredea odinioira ca se putea apara independenta
 91

polonA impotriva Otomanilor prin statornicirea unei

garnisoane in Cetatea-Alb5, luatd din moOenirea sla-
bului Alexandru al II-lea, cucerirea peninsulei balcanice
d$ Mohammed al II-lea i ivirea flotei turceti in Marea
Neagrd erau fkute ca s5 impuie i celui mai inedpdtinat
dintre visAtori convingerea cd numai o putere bd$tina$5, in-
teresatd in prima linie sA apere acest mal, fortificat incd.
de cel d'intdiu Alexandru impotriva noilor dumani,
putea sd inlAture cea mai mare dintre primejdii.
Cat despre Turcii insii, ei incercaserd la asediul.
Belgradului prima lor infrangere ; multdmiti de tributul
de 2.000 de galbeni ungure0 figkluit de Petru Aron,
ei se gandiau mai degrab5 sdli complecteze basa bal-
canied prin anexarea Bosniei i a Hetegovinei, Inca
libere, cleat sd intreprindd ceva de cdtre Dundre, unde
fuseserd invin$i. Ca sd-i schimbe aceastd directie,
trebuird sd vie provockile lui Vlad-Vodd, care, aliat
cu Matia i sotul unei rude a regelui Ungariei, se
aruned, in 1461, in clipa cand Apusul era preocupat
de o noud cruciatd, asupra Giurgiului i a altor ceati
dundrene, mkel5rind sistematic pe locuitori i numd-
randu-i apoi, ca bun 'contabil, pentru a impodobi astfel.
buletinele sale de izbandd. Numai cat Sultanul insu0
freew pe malul stang pentru a alunga in Ungaria nu
fard a fi suferit pierderi grelepe un Domn crud, tra-
dat de boierii sdi i ajutat tarziu de rege, ocrotitorul
lui ; el putu sd lase pe teritoriul muntean, ca Voevod
al p5cii si al supunerii, pe vrednicul de despret Radu-
cel-frumos, fratele lui Vlad, scos din haremul favori-
tilor sdi, dar nu sd i supund definitiv o tard care,
supt acest Domn slab, 4i relud de a doua zi vechile
traditii. Chiar inaintea campaniei acesteia din 1462,
care a fost mai curand nenorocitd daed se tine samd.
cat a costat pe invingAtori, Stefan al Moldovei Ola
bine cd nu avea sd se teama de nicio inimicitie dirt
 92

partea Turcilor. Acestia erau, de altfel, atata de stb-

jeniti in ofensiva lor contra lui Vlad, inat ingdu-
Ira vecinului lui s colaboreze" la expeditia lor contra
-Chiliei ; el intrebuintA acolo o intreag armat care nu
putea s aiba ca ting a da Sultanului orasul, odata
-cucerit, ci care voia sg-1 facg pe Stefan a reintra in
stpinirea unei cetAti cedate asa de . lesne de Petru
Aron patronului au, guvernatorul Ungariei.

Activitatea lui 5tefan inainte de conflictul cu Turcii.

In aceste conditiuni, nu era vorba in prima linie de a
regula situatia fedi fat de cele doug regate crestine
.care mostenisera pretentiile feudale ale Angevinilor din
Orient. Petru Aron se Osia in Polonia ; dar nimeni nu
indrazni s-1 sustie. Din potriv, el fu alungat Inca din
anul 1459 ; noul Domn moldovean trebui s se inda-
toreasa a nu mai cere din non stapnirea cettii Ho-
tinului, ocupat deocamdat de ofiterii regelui si care
trebuia, de altfel, s se intoarca de la sine la trupul
principatului, din care fAcea parte in mod firesc. Tra-
tatul vorbeste si de organisarea apararii contra Necre-
dinciosilor", ceia ce nu inseamn Turcii, ci Tatarii
Crimeii, cari chiar supt cei d'intaiu urmasi ai lui A-
lexandru-cel-Bun navalisera in Moldova, fiind mereu o
necontenita amenintare pentru Polonia ins'asi. In ce
priveste inchinarea, Stefan se declara. gata s urmeze
obiceiul celor d'inaintea lui, cu conditia ca regele Ca-
simir, suzeranul su, s'a se gseasc in persoang la
hotar. Regele, in adeva'r, nu intarzie sa apar in Rusia,
si inchinarea fu fcut la 2 Mart 1462 ; dar, ca print
al unei vremi noi, Moldoveanul se pa'zi foarte de a
inoi cedarea lui Ilias si a fratelui skt in ce priveste
districtele de Nord ale terii sale ; fr a pomeni Po-
-cutia, pe care n'o mai avea in mn, el li pastra ofi-
-terii la vadurile CernAutului, dominnd regiunea care
 93

se intinde, in Bucovina de ieri, dincolo de Prutul.

superior.
Regele Matias nu inaintase, in 1462, cleat piing la
fruntariile Ardealului, invocand intru scusarea lipsei sale
scrisoarea de umilire prin care Vlad cauta s i se ierte
greselile -rata de Sultan. Prea slab pentru a impiedeca
pierderea terilor sale vasale" Bosnia si Hertegovina,
el isi vazu, in 1463 si 1464, nimicite sfortarile pentru
a le recapata, cu toate ca pusese maim pe capital,
laice, si nu reusi niciodata sa creeze un organism
trainic pe ruinele vechiului regat. Cand Petru Aron se
refugie la Sacui, tefaii putu sa patrunda liber pe te-
ritoriul lor spre a-i pedepsi pentru aceasta, si de aici
inainte vecinii lui, bucurandu-se de o autonomie raz-
boinica ce nu se mai potrivia cu -primele nevoi ale
unei regalitati unguresti absolute intinzandu-se de aici
incolo si asupra Transilvaniei acesteia, unde fiecare isi
avea privilegiul, fura clientii Domnului moldovean, gata
sa-1 intovaraseasca in toate expeditiile lui. Dupa ce, in
1465, pusese mana pe Chilia prin surprindere, Moldo-
veanul ar fi vrut sa foloseasca nemullamirea acestor
privilegiati Ardeleni, cari pregatiau marea revolta sa-
seasca a comitelui. natiunii, Roth, si a Voevodului loan
de Sankt-Georg si Posing, pentru a cerca sa-si inta-
reasca si mai mult situatia dincolo de munti. Isi poate
oricine inchipui foloasele pe care el le-ar fi tras dintr'un
Ardeal independent, chiar cu caracter german, inteo
vreme cand regii Ungariei considerau pe Domnii ro-
mni ca pe singurii aparatori indatorati si indrituiti
ai provinciei impotriva pericolului turcesc.
De indat ce regele inabusi revolta, el se indrept
impotriva Moldovei complice, in luna lui Novembre a
anului 1467. N'avea, de sigur, gandul de a anexa, im-
potriva unui dusman ale carui calitati le cunostea, un
teritbriu asa de intins. Daca in suita lui se gsia pre
 94

lendentul pe care socotia sa-1 puna inapoi, cad Petru

Aron nu fusese Inca prins de $tefan pentru a ispasi
omorul fratelui sau, atacul fu mai ales o expeditie de
rsbunare, o Strafexpedition, ca aceia inoita de curand
de barbaria vremii noastre ; un motiv imperios de
glorie se adaugia, de altfel, celuilalt pentru acest print
cAruia-i placea sA ceteasca in frumoasa prosa a Italia-
anului Bonfini povestirea stralucitelor sale ispravi.
Tara dintre munti si Siretiu fu distrusa sistematic :
Trotusul, Bacaul, Romanul, acpsta intemeiat de cel
d'intAiu Dom cu acest nume, fura arse ; Suceava, rese-
dinta vinovatului, era tinta principala a expeditiei ; dar
regele trebui s se opreascrt, poate din pricina marelui
ger, in vechea capitala de la Baia, pe care cei din
urma Sasi o numiau Inca Stadt Mulda". Acolo armata
fu asediata, in timpul noptii: de ostasii lui $tefan :
boieri si calareti, curteni, cari formau corpul perma-
nent al Curtii, hAnsari, cari traiau din prada ca achin-
giii turci, terani insetati de rgsbunare pentru satele lor
distruse si pentru rusinea adusA in caminele lor. Ma-
celul fu groaznic ; regele invins duse din aceasta luptA
o adanca rang, o sageata infingandu-i-se in sira spi-
narii", zice cronica ungureascA.
Expeditia nu mai fu reluata ; costase prea scump; Un-
gurii se grabira sa deie un buletin menit a ascunde trista
realitate, si Occidentul oferi curAnd ambitiosului Corvin"
compensatii pentru aceasta InfrAngere suferita In tam
barbara", inteo inclestare cu un dusman perfid".
De aici inainte, $tefan nu mai avea nimic de cerut
Occidentului deck capul, pe care-I avu peste putin, al
unchiului sail ucigas. Urmarind din nou tintele realiste
ale unei politici moderne, el cauta, inlocuind cetatile de
lemn cu bune intrituri de piatra, puse supt comanda
pArcAlabilor sal, saii implineasca hotarul la Sud, im-
potriva Terii-Romnesti. Inca stramosul sau Alexandru
 95

avuse districtul Vrancii, pe care-I strabateau pastori din

toate tinuturile romane0, dar care, dui-A vechea tra-
ditie a episcopilor cumani statorniciti la Milcov, traise
supt stapanirea Domnilor munteni. Pentru a opri inain-
tarea Moldovenilor, stpanitorii rivali ridicara, aproape
de aceast veche cetate episcopal, distrusa de Tatari,
cetatea Craciuna, i ei in-tarifa chiar, se pare, la Valenii-
de-Munte, cursul Teleajenului pentru a opune un nou
zagaz invasiilor vecinilor lor.
Dar ceia ce trebuia inainte de toate, era s nu se
lase cursul Dunarii in manile Turcilor, infatipti atunci
prin ocrotitul lor, Radu-cel-Frumos. Dupa ce dada o
lectie bandelor de Tatari devastatori, cari pe viitor nu
mai incercara nimic %I'd tovar4ia Turcilor, Voevodul
ataca marele port muntean al Brailei, care interesa i
pe Turci prin legaturile lui cu Levantul, i pe care-I
aparau, poate, auxiliari otomani : era vorba de distrus
un centru comercial care impiedeca desvoltarea Chiliei.
Orawl fu ars in Februar 1470.
Tocmai atunci, dup neizbanda experientei intreprinse
de Papa Piu al II-lea, o noug cruciata, de care Venetia
avea nevoie spre a apara Albania contra Sultanului, se
pregatia in Italia. La 1470, se luard masuri pentru a se
forma o stransa legatura intre Papa-, Venetia i regele
Neapolului, cu concursul lui Matia. La inceputul anu-
lui urmator, liga fu proclamata ; ea cuprindea rm-
itele dinastiei latine in general i cre$tine in Balcanil,
i se c4tigase i fiica Imparatului detronat din Trape-

zunt, devenit sotia creOing a lui Uzun-Hasan, Hanul

turcoman al Persiei, care, amintinduli poate de marele
Ginghiz, voia, de sigur, sa reie irnpotriva Otomanilor
rolul lui Timur. Leg-Muffle intre Curtea persana i a re-

' V. studiul nostru asupra Venetiei in Marea Neagrd, III, in

Mernoriile Academiei Romne" si In Buletinul frances al sectiei
1storice a Academiei RomAne", an. 1914, p. 335 si urni.
 96

gelui Poloniei; aveau loc, nu nurnai pe calea Genove-

silor din Caffa, cari puteau sg trAdeze, ci Si prin aceia
a Moncastrului moldovean, a CetAtii-Albe. Sofia lui
Stefan era, de altfel, in vremea aceasta, o rudg a Des-
pinei, o Comneng-Paleologg Maria, dintre printii de
Theodori sau Mangup, in Crimeia, unde tatgl si fratii
ei domnirg pe rand. Niciuna din aceste miscgri nu rg-
mgseserg, de sigur, necunoscute lui Stefan, cu mult
inaintea propunerilor formale care furg fAcute in 1474
de Uzun, fiul lui All, fiul lui Osman", marelui print
mgrinimos si mare senior, Stefan Voevod, puternic a-
supra intregii Valahii".
Radu, care reluase armele, fu invins, in 1471, la Soci ;
in zadar se sprijinise pe ajutorul boierilor moldoveni, cari
ar fi voit un alt Domn : stgpanul lor, instiintat la vreme,
pusese s li taie capetele. Urmeazg doi ani de expectativg
rgbdgtoare. In August 1473, Mohammed al II-lea invinsese
la Tergian pe marele sgu rival asiatic, dar trupele lui
se intorseserg inteo stare de plans, si el insusi, bolnav
de podagrg, era cu totul sfarsit. Stefan p5trunse deci
in Tara-Romaneascg ; navala lui fu asa de iute, incat
neputinciosul lui rival, bgtut aproape de apa Ramni-
cului, nu putu s5 se mentie in cetatea-i Bucuresti,
devenitg Capitala terii pentru Domnii cari trgiau supt
tutela begilor dungreni ; el se refugfe langg ocrotitorii
sal, pgrgsindu-si Vistieria, sotia si fata, care avea s5 fie,
mai tgrziu, a treia sotie a inving5torului. Un urmas al
lui Dan al II-lea, Lgiotg ', zis si Basarab al II-lea sau
al 1II-lea, dacg mai socotim un pretendent trecgtor, lug
asuprg-si, ca odinioarg tan) sgu, sg apere Dungrea im-
potriv.a Turcilor. Begii riverani, Mihaloglii, fiind intorsi
din Asia, noul Basarab trAdd pur si simplu causa cres-
ting ; el fu indatg inlocuit printr'un alt partisan al Mol-

1 De la Lalul, Negrul, opus lui Albot, de la Albul. Este 0

Negrot in Documentele Vrncene ale d-lui Sava, p. 66, no. 101.
 97

doveanului, omonimill vechiului Domn $i, se pare,

fiul lui , care, hnitand pilda sangeroas a lui Tepee,
fu numit Tepelu$ ; dar acesta fu silit s se adaposteasca
in Moldova in fata marii invasii turce$ti care avu loc
inainte de sfar$itul anului.
Lupta care fu data de Stefan, cu boierii $i teranii
lui, la cari se adaugise un mic contingent de Sacui $i
s'a pretins cel putin cateva trupe polone, in preajma
Scanteii ', pe raul Racovat, aproape de Vasluiu, pentru
a apara drumul ce ducea spre re$edinta indepartat, tre-
buie sa fie considerata ca una din cele mai insemnate
ale vremii 2 : o infanterie .strans fu sustinuta de o
actiune a artileriei. In padurile nepatrunse, ca aceia de
la Crasna, in care Bogdan, tatal lui Stefan, a$teptase pe
Poloni, pe un teren smarcos de pe urma nea$teptatului
desghet, Domnul moldovean infrunta, la 10 Ianuar 1475,
trupele deprinse cu razboiul ale beglerbegului Rumeliei,
Europei, Soliman Eunucul, Hadambul, venit grabnic din
Albania pentru a pune capat primejdioasei provocari
romane$ti. Infrangerea Turcilor a fpst desavar$it ; Pa$a
pierdu cele mai multe din trupele sale in batalie chiar
$i inteo retragere desastroas. Stefan, care traia numai
in ideile Bibliei, nu se considera deck ca un nou Da-
vid ales de Dumnezeul armatelor pentru a dobora pe
uria$ul necredincios; totu$i eltrimese tuturor printilor cre$-
tinatatii o scrisoare in care, dup te in$ir pe toti $efii
cari comandasera oastea du$mana, sfar$e$te prin a scoate
acest mandru strigat de izbanda : Cand am vazut a-
ceast mare o$tire, ne-am ridicat viteje$te, cu trupul
nostru $i armele noastre, $i ne-am impotrivit izbirii lor ;
$i, Dumnezeu cel atotputernic venindu-ni in ajutor, am

1 Unde e biserica victoriei.

' V. studiile generalului Rosetti In Memoriile Academiei Ro-
mne", seria a treia, IV.
7
 98

pus jos pe acest vrjmas al nosiru si al intregii ere--

tingtati ; I-am zdrobit $i 1-am cglcat in picioare."
Aceasta izband ingldui Domnului roman a-$i largi
legaturile diplomatice, care, pada atunci, se mrgeniser
la vecintatea cea mai apropiat'a ; in numele causei ere--
tinttii, pe care o apgra cu atata putere, el i$i trimese
ambasadorii la Venetia, la Roma, la Florenta, probabil
$i la Genova, poate chiar la regele Neapolului ; inteun
cuvAnt la toti cei ce alatuiau Liga crestin, ale cArii
intentii el le cunostea fa'r indoial'a, in momentul in
care o flot de cruciat lovia coastele Asiei Mici si
cnd ingineri italieni indreptau tunurile lui Uzun-Hasan.
Prin aceast colaborare rizboinica" a Romnilor Sfntul
Scaun devenia protectorul obligat al Moldovei, $i Sixt
al IV-lea impodobia pe printul durfarean cu numele de
Atletul lui Hristos", cerind, de mai multe ori, ca el
s'a"-si ailA partea in subsidiile pe care regele Matias
le primia din Tesaurut apostolic.
'Dar Mohammed era hotrit sh" cucereasc5 tot circui-
tul MArii Negre, inldturand cele din urm rmAsite ale
dominatiei crestine. Cerind un tribut pe care Domnul
moldovean nu-1 plalise poate niciodat Portii, el pre-
tinsese, inaintea btliei de la Vasluiu, ca portul Du-
nrii-de-jos $i acela al lirnanului Nistrului, Chilia $i Ce-
tatea-AllA, s-i fie predate.
Indata" ce navigatia se deschise, atacul impotriva
Moldovei fu reluat ; dar el fu precedat de marea lovi-
tufa impotriva celui mai insemnat ora$ comercial din
acele regiuni, Caffa Genovesilor, care cAzu ca $i cas-
telul Comnenilor de la Theodori, din care nu rAmase
deal ruinele. Skefan fu mai fericit. El se impdcase de
curand cu regele Ungariei, capatandde la el chiar dou
locuri de refugiu in Ardeal, Ciceul, in raza Bistritei, si
Cetatea-de-Balta', chiar in mijlocul provinciei, pe cursul
Tarnavelor, $i aceasta M.A. a face inchinare si fail a
 99

semna vre-o indatorire formala de vasalitate. El putu

deci sa-si concentreze fortele pentru a se impotrivi cu
putere asaltului turcesc contra porturilor sale.
Marea lupta contra Moldovei trebuia totusi reluata
supt comanda Sultanului insusi, cu toate puterile Impe-
riului, un an mai tarziu. Regele Matias profitase de im-
prejurari numai pentru a-si Intari propria positie pe Du-
'Area srbeasca, punand mana, in cursul iernii, pe cetatea
Sabatului, i indreptase contra Turcilor din Bosnia bande
salbatece, conduse de Vuc Brancovici si de Vlad Tepes,
care era indicat ca viitor Domn al Terii-Romnesti in
locul celor doi Basarabi, dintre cari unul avea s fie
un dusuian, iar celalt nu putea s devie un tovaras.
Stefan trebuia deci s resiste. singur la aceast a
doua invasie otomang, care, luand de conducator pe
Domnul muntean, se Indrepta spre termul drept al Sire-
tiului, probabil ca s poata supraveghia i miscarile
Ungurilor, noii aliati ai Voevodului. Numai in marii
codri ai Neamtului putu sa se organiseze resistenta mol-
doveang. Dar. Tatarii devastasera acum la Est teritoriul
principatului si teranii trebuir sa fie lasati liberi a se
duce sa-si apere caminurile amenintate. Boierii singuri
ramasesera in jurul Voevodului, alaturi de trupa per-
manenta, fr niciun amestec cu elemente rurale ; numai
artileria superioara a Sultanului hotara, dupa o lupta
Inviersunata, in cursul careia Mohammed insusi, Miran
$i podagros, se Aram silit a se pune in fruntea ieni-
cerilor cari dadeau Indrt in fata navalei moldovenesti.
La Valea Alba sau Paraul Alb, in poiana unde fu ridicata
mai tarziu frumoasa manastire zisa a Razboienilor, no-
bilimea Moldovei, invingatoare pe atatea cmpuri de
lupt, fu secerata la 26 lulie 1476. Turcii, cari aduceau
cu dansii un pretendent, pe insusi fiul lui Petru Aron,
ajunsera la Suceava, careia-i dadura foc.
Moldova totusi nu era asemenea acelor regate din
 100

Balcani unde o mare izbanda si mai ales cucerirea ce-

ttilor intarite hotara de soarta razboiului $i de aceia a
Statului Insusi. Codrii adanci, vatic stramte ale terii as-
cundeau o Intreaga lume nevazuta pe care dusmanul c>
intalnia mereu, gata de lupta, atunci chiar cand credea
ea a ispravit cu acest neam de terani. Dupa cateva sap-
Omani, cuceritorii, decimati de boli $i infometati inteo .
tara cu totul distrus de insisi aparatorii ei, se gasiau
in plina retragere. Sultanul nu pusese mana pe aceste
porturi care fuseser a. marele si adevaratul fel al expe-
ditiei ; el nu avea macar mangaierea de a lasa, ca in
Tara-Romaneasca, paisprezece ani inainte, un Domn
vasal, supus poruncilor sale. Caci noul Voevod se gasia
in randurile armatei turcesti desorganisate ; cat despre
$tefan, un trimes venetian il vazu curand calarind de-a
lungul principatului ski", salutat cu aclamari insufletite
de aceia carora el li fusese aparator neobosit. Inaintea
iernii, Vlad Tepes, sustinut de trupe din Ardeal, isi re-
castiga tara munteana, dar numai pentru a cadea, cateva
saptamani mai tarziu, intr'o capcana obscura a dus-
manilor sai.
Era 'vorba acum de asigurarea hotarului muntean, linia
Dunarii. Tara vecina era in plin haos. Stefan $i aliatii
sal unguri izbutira, in adevgr, sa indeparteze pe vecinul
stanjenitor care era batranul Basarab (Cel Mare) si sa-1
inlocuiasca prin Basarab-cel-Tanar (Cel-Mic) ; dar cel
d'intaiu mai avea Inca partisani, cari prelungir un de-
sastros razboiu civil. Indata ce vechiul client al Dom-
nului moldovenesc fu invingator, el trecu linistit la vraj-
mas. Atunei Turcii, sprijinindu-se pe ajutorul muntean,
navalira in Ardeal ; ei fura batuti de Voevodul maghiar
al acestei teri, Stefan Bthory, pe Campia panei". 0
a doua loviturA atinse Moldova ; malul drept al Sire-
tiului fu din nou devastat pand in imprejurimile Bacaului.
Moartea lui Mohammed al II-lea Om totusi el aduce
 101

o adAnca schimbare privitoare la acest hotar. Pe cnd

fiii lui, Baiezid al II-lea $i Gem, inoiau luptele pentru
coroana, care insangeraserA Imperiul dup catastrofa
celui d'intAiu Baiezid, Moldoveanul infra in Muntenia ;
in a doua btlie de la Rmnic, data la 8 lulie 1481,
Stefan puse capat Domniei lui Tepelu$, care fu apoi
omort de boieri la celalt capat al terii, unde se ada-
postise printre rude $i prieteni. Un nou Vlad, frate
omonim cu Tepe$, biet fost calugar batrn i bolnav,
parea s fie simplul represintant al stapanului sau mol-
dovean, care nuii inglduise numai din respect pentru
obiceiurile unei teri legate de vechea sa dinastie s
anexeze principatul vecin.
Teritoriul apararii rom5ne$ti se intindea acum de la
Prut pada la Portile-de-Fier, de la Dunre t i Marea
Neagra pana in muntii Ardealului, paziti de Bthory,
zagaz, ca $i 5tefan, al cre$tinatatii. Nimic de temut,
se 'Area, din partea Turcilor, regatul avnd de putin
timp cu dn$ii un armistitiu, care cuprindea i principatul
vecin. Un capriciu al ienicerilor, cari cereau inertului
Baiezid al II-lea glorie $i prada, ruina aceasta opera ;
pe neprevestite trupe ttre$ti i turce$ti, conduse de
tradatoruI Vlad, Incunjurara cele doua marl porturi ale
Moldovei ; dup o lunga i glorioasa impotrivire, Chilia
$i Cetatea-Alba trebuir sa lese a patrunde Necredin-
cio$ii in ruinele intariturilor lor sfrarnate (Iulie-August
1848). Am cucerit", scria Sultanul in buletinul sail de
izbanda, cheia. portii intregii Moldove, ca $i a Unga-
riei $i a intreg teritoriului Dunarii, Poloniei, Rusiei $1
Tatariei, cum $i tot termul Marii Negre". In anul ur-
mator, in adevar, Suceava fu din nou arsa de bandele
turce$ti.
De aici inainte, Stefan nu va mai avea deck un
singur gand : acela de a recpata ora$ele pierdute, care
erau aproape creatiunea lui $i care promiteau o a$a de
 102.

puternid desvoltare de putere si boggie Moldovei

rasei romnesti. L'asind jos, pentru int5ia data, man-
dria, el se hofari s ceara pentru opera sa de revansa.
ajutorul vecinilor si crestini. Domnul nostru", spuse-
ser5, in 1476, ambasadorii si dogelui, a inceput raz-
boiul (contra Turcilor) din propria sa initiativA, si el e
stApanul suveran al Statului sau si al supusilor sal".
Acum, trebui s'a fad uncle concesii vanitatii regelui
Casimir; rugg din suflet pe batranul suveran polon
s-i dea trupele lui grele, care ar fi putut sa infrng5
pe noii stpni ai DunArii moldovenesti. Trebui apoi.
s5 faca inchinare in fata unei numeroase asistente, in
niste forme pe care el le privise ca fiind cea mai mare
umilire, si aceasta la Colomeia, pentru ca s arte c
parasia orice pretentii asupra Pocutiei, mostenite de la
bunicul sau. Ajutorul Polonilor ingadui Voevodului a
infrnge pe Turcii noii provincii dunarene la Catla_
buga, in tinutul marilor lacuri basarabene, si a raspinge
un nou atac impotriva Sucevei, in cursul caruia, pu-
nand niana pe pretendentul la tron, Ii tale capul ; dar
pacea incheiata in 1489 intre rege si Sultan, puse cap5t
ngdejdilor sale. Prsit de vecinul su ungur, care-i era
totusi aliat si-i imprfasia ideile de cruciata, Voevodul
moldovean trebui sa se resemneze a plati tribut si a
trimete la Poart pe fiul su Alexandru.
Pentru a se rasbuna de aceasta parasire, $tefan Ii
arata, Inca din 1490, intentiile de a reclama Pocutia.
I se rspunse prin cursa .din 1497, recomandata de
Florentinul pe care 1-am mai pomenit, Callimachus,
ambitiosului succesor a lui Casimir, loan Albert. Era
vorba ca Voevodul moldovean s' fie inselat : aveau
s-1 imping5 la o nou cruciat, care ar fi mers sa" caute
pe Turcii de la Dungre fAcandu-i a restitui Chilia si
Cetatea-Alba ; dar, in acelasi timp, s'ar fi pus m5na pe
 103

Moldova pentru a face din ea apanagiul lui Sigismund,

printul fArA tail" al familiei regale.
Stefan aflA curand proiectul ; din Suceava, unde lAs5
o puternicA garnisoand, el se retrase la Roman; de
acolo ceru interventia fratelui insusi al lui Joan Albert,
a acelui linistit Vladislav, care cApAtase, impotriva lui
Maximilian de Austria, preferat de Voevodul moldovean,
mostenirea regelui Matias.
Regele Poloniei, care adusese cu el o strAlucita ar-
mat de cavaleri, ca aceia care se bAtuse odinioar la
Crasna, nu putu sA pun5 mana pe Suceava. Mediatia
ungureasc5, infAtisat5 prin chiar Voevodul Ardealului,
Bartolomeiu Dragffy, Roman de sange si rud foarte
indepArtat5 a lui Stefan, fu primit5. Trupele regale,
retrAgandu-se, trebuiau sa ieie acelasi drum ca si la
venire ; aceasta insemna sA le infometeze, c5ci regiunea
fusese cu totul devastatA. Cand, indreptandu-se spre
pArtile Inca neatinse ale Moldovei-de-sus, bogatii ba-
roni, suita lor numeroas, Cavalerii Teutoni se infun-
darA in codrii de fagi ai Bucovinei, unde Inca in vea-
cul al X1V-lea un corp ajutAtor polon fusese distrus de
Petru I-iu, Moldovenii, ascunsi in adancuri, pravalirA
copacii mai d'inainte fierestruiti pe jumatate peste
masa greoaie, incurcat5 de carutele de rzboiu si
inebunit de galopul cailor infricosati. MAcelul fu in-
spaimantator, si o alta intalnire, la Lentesti, la margenea
acestui Tinut irnpadurit, desAvarsi desastrul armatei.
Dupa ce vAzu bandele turcesti, plAtite de dusmanul
provocat asa de imprudent, cAlatorind prin vgile Oa-
litiei si armata Voevodului moldovean insusi sfidand, in
1498, garnisoana terorisatA a Liovului, Loan Albert se
grabi sa inchee pacea cu Stefan. Tratatul din 12 (18)
Iulie 1499, invocand indatorirea superioar5 a colaborArii
cre#ine pentru o nou5 cruciatA pe DunAre, infAtisa pe
Domnul vecin ca pe Suveranul terii lui si aliatul cu
 104

titlu egal al Iagellonizilor din Polonia si Ungaria. Aceast

cruciata, de altfel, nu trebuia sa inceap niciodata, cu
toate ea detasamente moldovenesti se si aratara in fata
cetatilor pierdute pentru totdeauna.
Stefan considera, se pare, ca si Sultanii otomani, ca
un tratat nu supravietuieste celui cu care a fost in-
cheiat. Indata dupa moartea invinsului din 1497, el ceru
din nou urmasului aceluia mostenirea moldoveneasca a
Pocutiei si nu pregeta sa-si aseze ofiterii si vamesii in
orasele intarite Sniatyn, Colomeia si chiar Haliciu. Ne-
intelegeri cu Tarul Ivan, cu mostenitorul caruia Domnul
moldovean maritase pe fiica sa Elena, nscutd din ca-
storia cu o urmas a cnejilor din Chiev, Evdochia,
impiedecara pe regele Alexandru A' reactioneze, si acel
care gasise asa de rar un sprijin la urmasii Iagelonului
inchidea ochii, la 2 Iulie 1504, cu nadejdea de a fi
transmis fiului &au Bogdan, zis Orbul, daca nu sta-
panirea depling a vechii cal de comert care-i imboga-
tise Moldova, cel putin, cu o pace care-1 asigura de
spre partea Turcilor, aceast Pocutie care putea, prin
bogatele ei vami, s fie privita ca o despagubire pentru
ceia ce trebuise sa ramaie in manile Sultanului.
Mai mult, supt Radu, fiul si urmasul lui Vlad Calu-
garul, Tara-Romaneasca, trind totusi necontenit supt
umbra puterii otomane, nu mai constituia o primejdie
pentru principatul vecin, caci acesta, invins de impre-
jurdri, trebui sa sufere acelasi regim al garantiilor per-
manente. Astfel lila sfarsit problema politica pentru
deslegarea careia Romanii isi istoviserk vreme de doua
veacuri, cele mai bune puteri. Dna Radu incerca a in-
troduce la moartea lui Stefan un pretendent moldovean,
el ceda indat sfaturilor Mitropolitului muntean Maxim
Brancovici, care; de si strain, Sarb, aduse aminte Dom-
nilor rivali ea. apartineau aceleiasi natiuni, poate chiar,
voia el sa spuie, aceluiasi neam.
 105

Succesiunea lui 5tefan-ce1-Mare. Bogdan avea numai

misiunea de a 'Astra Pocutia, pe care Polonii nu tre-
buiau s Ingrzie a i-o cere. Dad, pentru a avea masna
Elisabetei, fiica lui Casimir, care, dupa ce fusese fg-
duit Orbului", se marit mai tArziu cu un mic print
german, care-i placea, Moldoveanul declara ca renunta,
dar numai in acest cas, la provincia de curnd asti-
gat, el reveni, fireste, asupra promislunii %cute, indata
ce aceasta alianta de familie ii aparu imposibil. Supt
Sigismund, vechiul tivnitor la stapnirea Moldovei, care
tocmai succeda, in 1506, frathlui salt Alexandru, trupele
Voevodului, care nu renuntase Inca la casatoria polona,
revenir in Pocutia, i o mare expeditie devastatoare
le aduse 'Ana la Liov. Numai in 1510, dupa o revan$A
polong care atinse Moldova-de-Sus, Bogdan, care se
castorise cu fiica Domnului muntean Mihnea, incheie
o pace definitiva ; supunnd arbitragiului regelui Un-
gariei chestia pocutiana, el Ii prsia de fapt prethn-
tiile. $apte ani mai tarziu fiul viteaz, dar inconsecvent
5i nenorocit, al marelui $tefan, muria in cursul luptel cu
Tatarii, a caror rapacitate fusese atitata si de presenta
printului otoman Selim, viitorul urma$ al tatalui su
Baiezid.
Inca mai putin fericit fusese soarta Terii-Romanesti,
de care Bogdan era legat prin obArsia mamei sale, prin
traditia politica a tatalui si, de asemeni, prin casatorie.
Mihnea, urmasul lui Radu, care nu era cleat fiul natural
al lui Tepes, inscaunat de Turcii cari paziau Margenea
Dunarii, intemeie si Imbogati manastiri, dar, crud $i
desfrAnat, sfirsi prin a fi alungat ; urmasul lui, om nou
si foarte tartar, Vlad, fratele lui Radu, cu.toate ca in-
rit de aceiasi begi, pen totu$i din ordinul sefului lor,
Mohammed, care statea la Nicopol. El fu Inlocuit cu
candidatul feudalilor din Oltenia, din familia boierilor
de Craiova, inrudit cu tnrul Basarab patru frati dis-
 106.

punnd de imense bogAtii. Acest Neagoe lu deci nu-

mele de Basarab $i, urmnd traditia pioas5 a caluggrului
Vlad si a lui Radu-cel-Mare", el putu s' se dea in
ragaz indeletnicirilor sale de print artist, 'Ana la moarte,
in 1521. Succesiunea fu disputat intre fiul lui, co-
pilul Teodosie, $i o intreag serie de concurenti cari
se ridicar impotriva regentei Milita, nepoata lui Maxim
Brancovici, si impotriva lui Preda, fratele lui Neagoe, in
mai multe puncte als principatului.
Cel mai bine inzestrat dintre acesti domnisori", un
alt Radu, de fel din Afumati, fiul lui Radu cd-Mare, nu
putu s se mentin5 decAt printr'o intreag serie de
lupte, adesea victorioase, date de la un capat al terii
la celalt, f5ra a mai pune la socoteal cateva retrageri
in Ardeal si interventia inarmatg a Voevodului acestei
provincii, loan Zipolya, in faVoarea lui. El cazu, in Ia-
nuarie 1529, supt loviturile unor conspiratori, la Ram-
nicul VAlcii. Din partea ei, Moldova avu, dupg moartea
lui Bogdan, regenta batranului boier Arbure, care ser-
vise pe Stefan-cel-Mare. Un nou Stefan, Inca minor, era
Domnul nominal al terii, $i, cnd putu s domneasca
prin el insusi, acest tnr tiran cu apueaturile slbatece
puse s se taie barnul sat tutor Arbure dimpreun
cu cei doi fii ai lui ; el nad5jduia sa poat inabusi in
sAnge revoltele care aveau s se nasc fireste din re-
gimul de teroare instaurat de ansul $i caruia el nu
stiu macar st-i dea un lustru de glorie inteo trreme
c5nd Tatarii misunau la granitile moldovene.
Noul Sultan, fiul lui Selim, acel intunecat Soliman pe
care istoria 11 va impodobi cu titlul de Magnificul",
Imparat al Bizantului, in constiinta glorioasei sale mos-
teniri, se ridicase, in adev5r, pentru a pune capt tul-
burdrilor provocate la Dunare de ambitiile si neintele-
gerile ultimilor domnitori crestini. Ungaria murise dupd
luarea Belgradului, in batalia de la Mohacs, in 1526, si
 107 --
cel din urma rege al ei, pArasit de ai sai, perise in mla$-
tinile fluviului, and o crima a boierilor ti firul zilelor
criminalului Domn al Moldovei, deschizand astfel calea
unui alt fiu al lui $tefan-cel-Mare, unuia din copiii nu-
meroaselor lui iubiri cantate de legenda, lui Petru cel
cu barba rarA", deci Rare$.
In Tara-Romaneasca, slabul Vladislav, urma$ul, impus
de Turci, al lui Radu, $i doi Domni cu acela$i nume
de Vlad nu facura cleat sA se arAte pe scenA. Acolo
domnia agitatia necontenita a unei clase de boieri, prea
numeroas, prea saracA $i prea putin cultivatA pentru
a se gandi la lini$tea terii $i a-i pregati un viitor. Dar
Moldova, care domina aceast tara vecinA prin inaltimea
regimului sau de ordine, garantata de o dinastie res-
pectat in de ob$te, i$i luase iar4i avntul cuceritor.
Pocutia nu fu uitata ; in 1531, ea fu navalitA de Ra-
re$, care suferi o grea infringere la Obertyn, e$ec de care
el stiu sa se rasbune curAnd, rAspingand pe Polonii intrati
pe pamAntul sau $i sa indrepte lucrurile prin energia
unei politici de resistenta, sprijinita pe un tesaur bogat $i
pe o armatA permanenta. Sapte ani mai tarziu, un nou
conflict cu vecinii, cari asediara Hotinul, aduse inter-
ventia hotaratoare a Sultanului i sfar$itul independentei
moldovene$ti. Dar marea preocupare a acestui Domn a
fost Ardealul, unde catastrofa din 1526 deschisese de
curand cal noug, prin indoita alegere regala a lui Fer-
dinand de Austria $i a Voevodului loan Zdpolya si,
curAnd dupa aceasta, prin amestecul Turcilor, cari i$i
croir in trupul regatului pa$alAcul de Buda, apoi, in
Banat, acel de Timi$oara.

Chestia Transilvaniei in veacul al XVI-lea. Sacuil

erau obi$nuiti sa asculte poruncile Domnilor moldoveni ;
Rare$ era prietenul celor mai multi dintre nobilii cari
se stabilisera de curAnd in mijlocul comunitatilor libere
 108

de ferani fazboinici. Pe vremea retragerii sale dincolo

de munti in 1538, el fu prima in aceast regiune ca
in mijlocul alor sAi, Cele dou locuri de refugiu date
lui Stefan-eel-Mare, mai ales Ciceul, care domina un
intreg grup de sate romAnesti si era in strAnse legaturi
cu minele de la Rodna si cu Bistrita, vechiul emporiu
saxon din spre Moldova, represintau destul de vaste
regiuni in care pArcAlabii moldoveni culegeau venituri
pentru Domnul lor. In MaramurAsul vecin, trAiau, de la
sfArsitul veacului al XVI-Iea, vechi familii de cneji si
voevozi romAni ; in scrisorile lor private si chiar in con-
tractele lor, ei intrebuinfau, nu limba latinA, nici slavona,
ci propria lor limbA materna' ; o mnstire clAdit de
familia lui Dragos cApalase de la Patriarhul Constanti-
nopolului un privilegiu de stavropighie exarhal", in-
gAduind superiorului a indeplini unele functiuni de epi-
cop tot asa de bine in comitatele vecine de la Vest ca
si in acest district al Bistritei. MAnAstirea aceasta a
Sf. Mihai din Peri, nApadit curAnd de cAlugiri rusi, fu
impiedecat totusi in desvoltarea ei de pretentiile epis-
copului slay din Muncaciu. $tefan alese atunci drept
centru religios ortodox si romAnesc al feudei sale ar-
delene satul Vadului, pe rAul Somes, unde inalta o fru-.
moasA biseric5 gotica ; un episcop, sfintit de cel de la
Suceava, capitala lui, stAtu acolo in tot cursul veacului
al XVI-lea. La Cetatea-de-Balt, intre marile aselaminte
sAsesti, o expansiune moldoveneasa era mai grea, si
pArcAlabul trebui sA se mrgeneascA a-si culege drep-
turile din tArgul insemnat care se tinea acolo odatal
pe an.
Domnii TArii-Romanesti pierduser ducatul de FA-
gAras si Amlas", pe care Vlad Tepes il ceru, prAdand
si mAcelrind, in momentul chiar cAnd pretindea extra-
darea pretendentilor la Tronul muntean si care rAmase
In titulatura urmasilor lui pAnA spre 1700, nu MA a in-
 109

talni in clipe prielnice noi pretentii romane$ti asupra

acestei feude. In schimb, din aceste bogate $i frumoase
regiuni, aproape de muntii hotarului, simple cetati fur
date Voevozilor credincio$i in timpul veacului al XVI-lea
ei avura. astfel castele la Stremt, la Vint, la Vurper. Era
pe vremea cAnd Petru Rare$ $i contemporanii sai mun-
teni trebuir s intervina de vre-o zece ori in Ardeal.
cu intentii care nu erau de sigur numai acelea de a
executa ordinele Sultanului. Indatk in aceste sate cii
populatie romaneasca, fasarira biserici ortodoxe $i ma-
nastiri, ai caror egumeni, ocrotiti $i de nobili maghiari
cu trecere, exercitara, ca $i colegii lor din Maramura$,
dar WA a avea un privilegiu formal din partea Patriar-
hului bizantin, functiunile episcopale, alaturi de proto-
popii, arhipreotii vechii traditii ba$tina$e. S'a crezut
fr dreptate intr'o episcopie ardeleanA la Galati pe Olt
pentru feuda Fagara$ului ; dar de la mijlocul chiar al a-
cestui veac gasim asemenea episcopi la Rarneti (Ermitii),
in muntele din Apus, la Gioagiu, apoi in vechea ma-
nastire de la Prislop, in partile Hategului ; cativa emi-
grati balcanici mai mult sau mai putin frecati cu ele-
nism venira $i ei sa facA familii de episcopi : unul din.
ace$tia, Marcu, se statornici chiar la portile Clujului, una
din cele mai mari cetati sase$ti din vremea aceia, foarte
aproape de padurea pazita de colonia romAneasca din
Feleac, unde se afla Inca biserica gotica, imbogatita cu
darurile Domnilor romAni. Unul din ace$ti prelati emi-
grati, loan din Caffa, fusese silit de Ioa4Hunyadi $i
de tovarapl lui de cruciata, Sf. loan de Capistrano, sa
adopte confesiunea catolica.
Trebuie s ne gandim de asemenea la pribegia mun-
teana. Certurile continue pentru tron aruncau in Ardeal
aproape in fiecare an pe boierii persecutati, pe cons-
piratorii convin$i de relele lor intentii, pe Domnii cari
domnisera sau numai pe pretendentii can i aratasera
 110

dorinta de a lua mostenirea printilor sau strmosilor

lor. In suita lor se aflau razboinici cari socotiau sa se
intoarca supt steagurile stapanilor lor, clienti de toate
felurile, chiar episcopi, preoti, calugari, cari erau sfa-
tuitorii i secretarii, in acelasi timp emisarii cei mai
buni si mai indemanateci ai causei lor. 0 intreaga lume
feminin Ii intovarsia, i vesmintele Orientului, im-
prumutate din Bizant si din noua moda balcanica, pie-
trele scumpe care represintau, in necontenita nesigurantd,
o plasare de capital, serbatorile stralucite si zgomotoase
ale acestor oaspeti adaugiau o impodobire straing vietii
de munca, dar foarte meschina, a acestor bune cetati
sasesti, care folosiau din sederea pribegilor fara a se
pleca obiceiurilor lor si far a-i iubi catusi de putin.
Soli veniti sa anunte schimbarile de stapanire i alte
intamplari ale unei vieti continuu tulburate erau gazduiti,
ingrijiti i maguliti de prea-inteleptii" magistrati ai Sfa-
tului, de nobilii castelelor si de demnitarii maghiari ai
provinciei. Cu toate ca ocupatia turceasca a malului stang
dunarean, impreuna cu toate vadurile insemnate, redu-
sese simtitor un comert infloritor odinioara, totusi intalniai
zilnic in aceste orase germane ale regelui Ungariei,
alaturi de Greci, Armeni i Turci, chiar pe netgustorii
munteni si mokroveni, cari, daca nu aduceau totdeauna
speciile" si stofele bogate ale Orientului, hrniau nu-
meroasa populatie a oraselor cu pestii din Dunare si cu
boii din Moldova, fara a mai socoti c vindeau ceara,
miere, piei, sare si alte produse ale celor doua prin-
cipatc.
In aceste conditii, viata romaneasca a satelor arde-
lene trebuia, nu numai sa se mentina, ci chiar sa pro-
paseasca, atat ca organisatie, cat si in ce priveste con-f
stiinta de rasa. Ti era de ajuns unui Voevod sa-si fluture
odata steagurile cu vulturul muntean sau cu bourul
moldovenesc pentru a se convinge despre aceasta, dad,
 111

de altfel, nu-$i petrecuse in aceasta tug anii de refugiu

sau de rastri$te. Nu era singurul care s $tie ce volt,
din instinct, aceasta populatie, a$a de numeroas i asa
de adanc legata de limba, religia $i obiceiurile ei.
Unii Valahi", scria, vorbind de Rare$, un cleric ungur
bine documentat asupra treburilor din Ardeal, poseda
mare parte din acest regat i, din pricina comunittii
limbii, ei s'ar da u$or de partea lui." Romanii din Ardeal",
spune un alt martor contemporan, sant aici mult mai
numerosi deaf Sarbii in Ungaria".
Acesti Romani doriau cu atat mai mult dominatia
fratelui lor moldovean, cu cat ei erau victima principala
a unui sistem de apasare sociala care se facea tot mai
greu $i care ajunse de nesuferit in rnijlocul iuptelor intre
partisanii Casei de Austria $i apardtorii entusia$ti ai Co-
roanei maghiare a Voevodului Zipolya. Inaintea ivirii
lui Ion Hunyadi, ca $ef al cruciatei dunarene $i ca a-
devarat stapan al Ungariei, marea revolutie de la 1437
reunise impotriva seniorilor i burghesilor straini din
orase pe serbii valahi" $i pe acei Maghiari cari ajun-
sesera sa ii ..imparta soarta. In aceasta Ora de privilegii,
in care fiece natiune" cauta sa capete un privilegiu cons-
titutional, ei se constituisera in corp politic, in univer-
sitate" de terani $i cereau o indulcire a soartei lor. De
aici porni o lupt incordata, care Oat* prin a zdrobi
temeritatea plebei", condamnata apoi a plati cheltuielile
sangerosului conflict. Vechii membri legali ai comunitatii
ardelene se confederara atunci prin Uniunea celor trei
natiuni" impotriva acelora cari amenintasera un moment
situatia lor superioara. Dar chiar supt regele pe juma-
tate Roman, care fu Matia$, se facea o deosebire esen-
tiald intre $erbii cari erau de singe maghiar" $i ceilalti.
Noul cod modern" al Ungariei, elaborat a doua zi dupg
Mohacs de cancelariul Verboczy, trebuia sa fie pentru
borigenii" valahi ceia ce fusese doomsday book-ul Nor-
 112

manzilor pentru lAstinasii anglo-saxoni ai Marii-Britanii.

Fusese o nobilime romneasd in Ardealul propriu-zis ca
si in MaramufAs si Banat. Acestei nobilimi Ii apartinea
cutezAtorul 5tefan Mailat (Majlith), care izbuti sA devie
Voevodul aproape independent al provinciei i pe care
o interventie a lui Rares, rivalul su intru stApnirea
Ardealului, 11 fAcu s intre in inchisorile Constantino-
polului, unde II astepta moartea. Aceast nobilime con-
tinuase a servi pe toti sefii militari ai acestei ten.
Urmasii cnejilor si voevozilor nu-si uitaser de loc limba,
care domina Ind, supt regimul Banilor, pe la 1550, in
pArtile Lugojului si ale Caransebesului, pe fruntariile
principatului Basarabilor, care poartA in niste rapoarte
italiene numele de Valahia Citerioarr. Districtul Ini-
dioarei era Ind plin de acesti cavaleri romni. Dar o
alt religie, o alt viata socialg, o alt n'azuint politica
cAstigaser acum sufletele lor, care, din aceast pricin5,
furA pe incetul transformate. Congenerii lor, dupA ce
luar parte in mass5 la toate rscoalele tergnesti ale
celor d'intAiu ani din veacul al XVI-lea, ca aceia a Ta-
rului Ivan", proclamatA de S'arbi, nu mai puteau nici
chiar s se revolte, supt supravegherea continua a st-
panilor lor ; ei nu avini deci altA nAdejde si alt sprijin
dedt in printii de rasa lor, ale caror armate le vedeau
atAt de des trednd de-a lungul satelor lor serbite.
Nu vom urmAri, in acest scurt resumat, amanuntele
acestei politici perfide", care paru c asigur un mo-
ment Domnului moldovean, indemAnatec in a se folosi
de toate vicisitudinile politice ale Ardealului, stApAnirea
real a provinciei intregi. ZApolya, care se sprijinia, de
altfel, si pe nobilimea rom'Aneasd a terii, desteptA ambitia
lui Rares, oferindu-i chiar de la inceputul Domniei lui
orasul Bistrita, pe care Moldovenii II favniau de mult
vreme si veniturile druia erau asigurate de mult Voe-
vozilor anteriori de dtre regele Ludovic al II-lea Ind
 113

de la 1529; Moldovenii trec hotarul pentru a impune

SAcuilor intoarcerea la vechile conditii de vasalitate ;
Bistrita, care totusi nu fu ocupatA si care ingAdui numai
mai tArziu suzeranului ei o intraresolemn, era si ea con-
sideratA, cu Intreg districtul pAnA la Rodna, ca atArnAnd
de principatul vecin, cAci Petru numeste pe burghesii
sasi supusii si credinciosii sAi". CAteva luni mai tArziu,
comandantul ostii domnesti, Vornicul Grozav, repurtA
asupra Sasilor, partisani ai regelui Ferdinand, o mare
victorie hot5rAtoare la Feldioara, aproape de Olt ; avan-
garda invingAtorilor ptrunse pAnA in preajma Fehr-
vruiui Voevozilor maghiari, care era privit drept ca-
pitala Ardealului. Apoi veni asediul Brasovului, care
resistA cu putere insusi Donmului, cu toate cA el indrept5
impotriva orAsenilor, In acelasi timp cu ghiulelele tu-
nurilor prinse in luptA, si frasele amenintAtoare ale seri-
sorilor sale, de-o asprime exageratA, reflectAnd in ele
fondul pAtimas al sufletului s5u. Ei se rscumpArari, re-
cunoseAnd intrn totul pe Rares ca pe protectorul"
lor, in numele lui ZApolya. Sighisoara, F5gArasul si chiar
Mediasul urmar aceAst pild. Statornicindu-si vamesii
in districtul 13Arsei sAsesti la Prejmer, Moldoveanul
incepea s se infAtiseze ca stApAn absolut al provinciei
cucerite cu sabia" i pe care, zicea el, nu vrea s'o
cedeze nimAnui". Acest trAdAtor moldovean vrea tarn
. pentru sine", striga cu indignare un Sas druia regele
Ferdinand ii (Muse atunci feudde lui Stefan-cel-Mare,
inainte de a le fi putut smulge de la urmasul lui.
Campania neasteptatA si nefericit a lui Rares contra
Poloniei II fcu s5 piard, in 1531, o situatie acum
cAstigatA prin priceperea si energia sa. ZApolya, a drui
caus5 se prefAcuse c o sustine, putu deci sA se ins-
taleze in Ardeal ; din partea lui, Sultanul Solirnan se
gAndia s5 aseze aeolo pe un bastard de doge venetian,
Aloisio Gritti, aventurier pretentios si stricat de soart,
8
 114

din care -Meuse un guvernator al Ungariei. Nobilimea

maghiard ridic5ndu-se in contra intrusului, Domnul mol-
dovean, care intervenise in numele lui Ferdinand contra
ocrotitului suzeranului su, izbuti sd facd a disprea a-
cest concurent, tot aa cum, zece ani mai tarziu, trebuia
s se scuture de conationalul sdu insui, Mai lat. Pentru
moment, el devenise tottii vasalul regelui Romani lor in
rdzboiu cu Zdpolya, care facu s se atace de Mai lat
feudele moldovene ale provinciei.
Totui in Ciceu, asupra cdruia se intindea acum auto-
ritatea regelui maghiar, Petru trebui sdii caute un ada-
post in 1538, and Sultanul, a cdrui interventie, dupd
cum am vdzut, o ceruserd Polonii, n5v5li in Moldova.
N'a fost o mare bgt5lie ; boierii nu aveau acea t5rfar
energie care ing5duise lui Stefan-eel-Mare s fie un
str5jer vapic al rasei sale intregi. Ei pArdsir5 pe un sta-
ruitor de rdzboaie, venic in cdutarea altor noi provincii.
Soliman, fAcAnd mai degrabd un drum triumfal de-a
lungul terii parasite, nu indr5zni totu$i s5 impingd pnd
la cap5t aceastA clas6, incd plin5 de viat, a nobilimii
moldovene : cel care distrusese regatul Ungariei i tri-
mesese la Buda un beglerbeg pentru a-I represinta, se
margeni s'a-i incredinteze noua cucerire in mAnile
shbe ale unui nepot de fiu al lui Stefan-eel-Mare, un
nou i vrednic de despret Stefan, zis L5custd, a carui
Domnie trebuia s se sfawasc5 r5pede supt cutitul
uciga, un Voevod al revarwi, Alexandru Cornea, luan-
du-i locul.

Decadenta politica a Romanilor sapt suzeranitatea

abusiva a Turcilor. Petru nu avuse acea !impede vedere
a imprejurdrilor care deosebise activitatea fericith a ta-
t5lui sdu. Pocutia, a aril st5pinire nu forma o nece-
sitate vitald pentru Moldova, adusese pe fiu a pdr5si
Ardealul, care-i era o dependent5 fireascd, i acum pier-
 115

duse insasi mostenirea sa de pe urma unei noi incercari

tot asa de zadarnice la Nord.
Scapat de instinctele rasbunatoare ale lui Zipolya si
de pedeapsa Sultanului, a carui iertare se dusese ho-
tardt sa o cearg la Constantinopol, gata, ca signorii"
Italiei, contemporanii sai, sa, riste totul pentru a-si izbAndi
intentiile si, inainte de toate, pentru a dstiga puterea
si a se bucura de dnsa, Rares redeveni, din 1540,
Domn al Moldovei. Dar, daca, in ciuda acestor incer-
cari, el rmsese acelasi, Ora se schimbase foarte mult,
si propria lui situatie, cu atAt mai mult aceia a urmasilor
Itn, trebuia sa fie cu totul deosebit. Nu mai trebuia
nici s se gandeasca la acel legat al lui Alexandru-cel-
Bun care fusese atat de fatal principatului.
Mai mult, o bucata mare din pamntul moldovenesc,
cu vechiul oras al Tighinei, devenit Bender (Poarta")
Turcilor, fusese de curnd alipita teritoriului raielei du-
narene. In Ardeal, Domnul din Suceava nu mai avea
nici chiar feudele sale, confiscate de Zapolya, care le
trecuse sotiei sale, reginei Isabela. Dupa ce Mailat is-
pravi de domnit, trebuira totusi lungi reclamatii si inter-
ventii militare pentru a capata retrocedarea, nu a for-
taretelor insesi, care fusesera darmate cu totul, ci a
teritoriului acoperit de ruine, pang la Rodna, unde fiii
ui Petru culegeau Inca produsul minelor de argint.
Dintre acesti fii, unul, Ilias, vechiu ostatic la Poarta,
sfavsi prin a trece la islamism, pentru a deveni, el, care
visase de o dominatie mai mare in schimbul apostasiei,
simplu Pas de Silistra ; cel mai mic, 5tefan, peri de
desfrAnari, cum perise odinioara, din cruzime, ononimul
lui,, fiul lui Bogdan. Un fiu natural al lui Bogdan, Petru,
ocupa tronul ; - isi zise Alexandru si se adaugi porecla
de Lapusneanu, datorit mamei lui, de fel din La-
pusna, pe Prut ; el intra de mai multe ori in A rdeal, dar
numai pentru a executa acolo poruncile Sultanului, care
 116

voia s restabilease acolo pe regina exilat5, Isabela, si

pe tan5rul ei fiu, loan Sigismund. El ceru $i c5pt, e
adeVarat, locul cefatilor pe care odinioarg flfise atat
de mandru steagul moldovenesc ; dar asemenea anexe
nu mai aveau insematate politicA din moment ce inde-
pendenta Moldovei, despoiat $i supraveghiat5, incepuse
sg se cufunde.
Tara-Romaneasca $i trecuse pe acolo, supt un alt
pasnic auggr, venit din Arge$, Petru-Paisie, devenit
Voevodut Radu, apoi supt fiul lui Petrascu-cel-Bun, in
sfauit supt un vechiu negustor de berbeci din Cons
tantinopol, Mircea Ciobanul ; ea nu mai era deck o
dependent cre$tinA autonom5, trgind dup5 vechile ei
obiceluri arhaice, a marelui Imperiu roman al lui Soli-
man-cel-Mgret, $i Inea acest fapt era datorit unui con-
curs exceptional de imprejurAri, $i era vorba numai de
o confirmare, de o restituire. Mircea, $i, dup cat se
pare, chiar Inaintasul su, fuseser ale$i de demnitarii
din Constantinopol printre fiii de Domn" cari incepeau
a-si auta un alt loc de ad5post cleat acelea din Ar-
deal. Asa va fi, de aici inainte, obiceiul.
Pentru Moldova, de asemeni, se fAcu apel la Sultan
$i se ceru inthrire de la Poart5 and Alexandru-Vod
fusese alungat de un ciudat venetic cretan, rand pe rand
student in medicin5. la Montpellier, aventurier la Paris,
ofiter, consilier strategic, oaspete $i parasit al lui Carol
Quintul, al ducelui Albert de Prusia $i al seniorilor poloni,
Jacob Basilikos, Heraclidul, zis Despotul, cad pretin-
dea c e, nu numai marchis la Paros $i Naxos $i ur-
ma$ al lui Hercule, dar $i descendent din Brancovicii
sarbi, arora Ii apartinea sotia lui Upusneanu, Ruxanda,
prin Elena maicg-sa. Pe amandou5 tronurile romane$ti
vom gsi de aici inainte o intreag5 serie de bastarzi,
cari, dup5 ce-$i vor dovedi filiatiunea si-si vor fi artat
chiar isemnele tainice care invederau originea lor, 1$i
 117

cumpArau recunoasterea drepturilor de la Vizir, de la

functionarii Seraiului si mai ales, supt Sultanii afemeiati
cari urmar lui Soliman, de la femeile palatului, Sul-
tane-mame, Sultane-sotii, simple concubine, si de la
favoritii masculini, musaipi i eunuci.
In Moldova, loan-Vod-cel-Cumplit (1572-1574), care-si
datori porecla numai chinurilor la care supusese pe
boierii i clericii bogati ai cgror bani Ii poftia, se de-
osebi, in acest mediu palid de fantome, prin revolta
sa impotriva cererilor de nesuferit ale Turcilor lacomi ;
dar in Tara-RomaneascA descendenta Iui Mircea Cio-
banul, a bdtranului tiran al cruia unul din nepoti, care-i
purta numele, inoi apostasia lui Dias si, in Moldova,
a lui Petru 5chiopul, Muntean de origine, si a lui Iancu
Sasul, fiu natural al lui Rares, conceput pe vremea ase-
diului Brasovului, nu fAcur5 cleat s-si inscrie numele
in analele vasalittii despretuite. loan, invins cu tot aju-
torul Cazacilor de la Kistru, cari se formaser supt
aripa independentei moldovene i fuseser organisati de
Dimitrie Wiszniewiecki, nepot prin mam-sa al lui
Stefan-cel-Mare, fu sfasiat de patru c5mi1e, de care-i fu-
seser legate membrele. Era, cu toat clcarea unei ca-
pitulatii fortnale, pedepsirea unui rsvrtit, prins pe
carnpul de lupt ; dar, cand Mihnea, pentru a sc5pa de
inchisoa`m si de moarte, trebui s yrseasc5 religia
printilor s5i, and, putin mai tarziu, concurentul lui,
Petru, fiul bunului" Petrascu, dup5 ce pierduse Sca-
unul domnesc, fu inecat miseleste in Bosfor, cand,
in sfarsit, Alexandru, nepotul omonim al btranului
puneanu, care nu domnise in Tara-Ronianeasc cleat
atata cat trebuia ca s-si castige porecla de cel RAW`,
fu spanzurat in haine de parad5 pe o piat a Cons-
tantinopolului, se vzu bine cat cas faceau de aici inainte
stpanii turci de aceste jucrii neputincioase ale con-
ruptiei lor atotputernice. Acela chiar care avea s' invieze
 118

noua glorie romaneascA, Mihai Viteazul, viitorul cuce-

ritor al Ardealului in 1599, incepu cumpArand cu bani
pesin sprijinul arnbasadorului engles la Constantinonole,
Barton, si al celui mai bogat printre bancherii crestini
ai Portii, Andronic Cantacuzino, mai imperial ca nume
deck ca indeletnicire. Contemporanul si ajutAtorul lui
moldovean, Aron, unchiul lui Alexandru-cel-RAu, nu era
deck clientul ienicerilor decAzuti, cari deveniser cre-
ditorii formali ai acestor Domni, pe cari o manifestare
a bandelor lor la Constantinopol era de ajuns ca sA-i
facA a fi chemati si pedepsiti".
AceastA politica' independent a Romanilor, pe care
Stefan-eel-Mare o intemeiase si o desvoltase, cAutand
a face din cele doug principate, cu toate dinastiile lor
deosebite, un singur si acelasi corp pentru leg-Muffle
cu strAinAtatea, nu durase deck un veac dup moartea
lui: Acasta insemna cA mentinerea unui Stat carpato-
dunrean pe basa independentei nationale era cu nepu-
tintA, atat prin disproportionata intindere a acestei
linii dungrene, care trebuia necontenit pgstrat impotriva
atacurilor necurmate ale Turcilor, stApani acum pe Mal-
timile dominate ale malului drept, cat si din causa
poftelor vecinilor crestini, cari se gandiau la aceste teri
romanesti inai mult ca sA le nApAdeascA deck ca sA le
apere in folosul crestinAtAtii Si, in ultima linie, din causa
acestei vasalitti turcesti care fu impusA Ardealului, odi-
nioar punct de sprijin firesc pentru apArarea roma-
neasck in momentul cand ZApolya si urmasii lui, Ba-
thorestii, cerur sprijinul Sultanului impotriva nkuintilor
cuceritoare ale Casei de Austria.
Aceast pace otomanA era grea de umilinti si de
oprelisti de tot felul : ea cerea plata unui tribut mereu
crescut, caci, clack supt Rares, Moldova plAtia 10.000
de galbeni, supt Petru Schiopul se ajunse la 30.000, si
suma la care erau supusi Muntenii fAcea de doug ori a-
 119

tAta. La aceasta se adAugiau darurile anuale, bacsisurile

necontenite, furniturile de provisii cu pret fix, la Inceput
pentru trupele in campanie, apoi pentru soldatii din
Constantinopol si pentru Intregul oras imperial. Totusi,
aceast pace avu avantagiul de a pune capa't agitatiilor
politice si favoris5 astfel desvoltarea culturii nationale,
care inOduia pe viitor s'a se intrevad'a un ideal mai
Malt.
 CAP. VII.

Elementele civilisatiei romtmesti in epoca

modern

Elemente populare ale civilisatiei romeineti. 0 parte

din elementele civilisatiei romnesti care se desvolta in-
cepnd din veacul al XV-lea era de o veche origine
popularg. Am si aritat bogata mostenire trac5 in care
se cuprinde un intreg sisteni de locuinte, de exploatare
agricol5, o Intreag5 cultur primitivA,comun tuturor po-
poarelor vecine, avand aceiasi bas5 etnic5 primordialg,
SArbi, Bulgari, Albanesi, Oreci chiar, la Sud, si, la Nord-
Est, Ruteni, apoi, in ordinea spiritual, aceleasi obiceiuri,
aceleasi superstitii, aceiasi melodie a cntecelor populare,
aceleasi ritmuri simple ale dantului (hora romaneasca"
are Inca terminul grec clasic) i pAn chiar aceleasi
aputhuri ale unei sintaxe care inseamn5 cu o pecete
arhaica toate vorbirile acestor regiuni.
Privind Inatisarea caselor cu un singur cat, cu vatra
lor care desparte douN odAi, cu cerdacul lor de lemn
sculptat, cu curtea lor larg5 si cu gardurile de cr5ci
impletite, privind taietura vesmintelor, forma c5ciulei
si aceia a mantalei aruncate pe umeri, dmasa Impo-
dobit5 cu desemnuri multicolore pe acesti umeri, pe sari
si pe mneci, cing5toarea de ln sau de piele, bgtut
in scnteietoare tinte de metal si cuprinzAnd un intreg
 121

aparat de arme, de scule, itarii de pinzA si opincile de

piele, studiind formele deosebite ale impodobirii acestor
vesminte, ca si liniile ce se desfac pe covoarele de fa-
bricatie casnicA i contururile uneltelor, ca si olAria
popularA, constatand, in sfArslt, InfAtisarea ogoarelor, ai
impresia CA de la Tisa pang la Marea Neagr si de la
Tenar "la Tatra sau la Beschizi, te gsesti pe acelasi teri-
toriu de civilisatie rusticA. AceastA impresie va fi intArit
dacA vei asculta cAntarile melancolice ale doinei ro-
mAnesti, accentele vioaie, care intetesc pe jucalorii horei,
dacA vei urmAri miscArile de inlAntuire, de bAtaie pe loc,
de elegantA indoire a acestui joc, in sfArsit daca vei
pleca urechea la povestirile in prosA ale basmelor, ale
povestilor, a cNror obArsie indepktatA trebuie cAutat
in fabulele Asiei indiene, bogat in fantasie si invAtAturi
morale, dad te vei pAtrunde de sarea glumelor care
insufletesc serile de sezAfoare in care fusurile desfac
firul suptire al cAnepei si inului, dna' vei lua parte la
perindarea irozilor inainte de Crciun, la urArile aduse,
supt ferestile inadins luminate ale satelor, de copiii cari
yin pentru a serbtori, cAntAnd florile dalbe", Nasterea
Domnului, la farsele zgomotoase si triviale din evul
mediu, pe care le intAlnesti pentru Anul Nou i in Du-
rostorul celor d'intAiu veacuri crestine, dacA te vei mai
ptrunde de obiceiurile, de duioasele ceremonii care in-
tovArAsesc serbAtoarea Pastelui, cu toate cA aceast
mare serbAtoare crestinA a limas strAinA de vechiul decor
al vremii p5gAne.
InrAurirea romanA pe acest fond trac primitiv a fost
adAnd. Vocabulariul romAnesc nu se poate lAmuri asupra
acestui lucru cleat intrun chip cu totul neindestulAtor,
cAci un mare numr din notiunile arAtate prin termini
de origine latinA erau, fAr5 Indoiath, cunoscute de indigeni
inainte de prima ivire a emigratilor italici, altele inaintea
operei sAvArsite de legiuni pe malul stAng al DunArii,
 122

5i, pe de alt parte, un mare numr de cuvinte latine

au cedat locul cuvintelor slavone, alese pentru cutare
sau cutare avantagiu sau impuse de negustorii slavo-
bizantini din cetatile dunarene. Totu5i, acest vocabulariu
poate servi ca sa nate care era capitalul de civilisatie
elementara posedat de poporul romnesc in momentul
cane, a intrat in legaturi cu noii factori etnici, prin na-
valire, vecinatate, conlocuire sau numai prin 1111'k:fire
de curente culturale.
Terminii cari privesc casa, cu deosebitele ei parti,
sant latini : casd, fereastrd, u,sti (ostium), coperemdnt,
scald, strat (stratum) , mai tarziu se intrebuinta pentru
aceasta din urma notiune terminul de pat, de obar5ie
bizantina sau poate chiar latina i, 5i tot a5a e cu aceia
cari arata mobilierul : masd (mensa), scaun (scamnum)
sau ustensilele casnice : ac, degetar, foarfece (forbices),
cufit, furculifd, teacd (greco-latin : theca), vas (vasuml,
oald (olla), ulcior (urceolus), gilleatd (cf. fr. galette ;
unitate de capacitate pentru apa 5i pentru grille), pdhar,
cupd. Trebuie sa insemnam in special terminii cari arata
indeletnicirile teranului la camp i acele ale femeii in
gospodarie. Daca terminul obi5nuit plug este de origine
germana,,Romanii din Balcani i5i amintesc de aratrul
roman ; muncile agricole sant : a ara, a smdna, a treiera,
a secera, a culege ; paiu, fan, falce, sant, de aseme-
nea, latine. Secetd e siccitas. Daca ogorul caruia i se
zice 5i agru la vie: popor e impartit, fiecarii im-
partiri i se zice parte, socotit in arii. Unitatea de ma-
sura la Moldoveni este falcea.
Toate felurile de cereale i de legume au numiri la-
tine : grdu, orz, ovds, sdcard, meiu i apoi : fasole (fa-
seolum), faud (denumirea veche a bobului), ceapd (cepa),
aiu, curechiu (cauliculum). Cel din urma produs al muncii

' Cornunicare a profesorului V. Bogrea.

 123

agricole are, de asemeni, nume de aceiasi obarsie :

faina, laniard, pane. Vocabularul viticol: vita (vitis),
aud. (uva), via, bute, toti arborii fructiferi si un destu
de / mare numar de arbori de, ptidure (din paludem) au
mime luate din latineste : prun, mar (malus), gutuiu (ma-
lus cydonia), ceres, par, fag (fagus; v. fr. faye), nuc
(nucus), piersic (persicus), corn (comas), ulm, frasin,
etc. (v. si ghinda).
In ce priveste industria populara, morantl macing la
moara, femeile tese cu furca i cu fuiorul (ambii ter-
mini sant de origine latina) ; ghemul (cf. agglomrer)
isi desira' find de cdnepa sau de in, pentru a forma
tortul (de la torquere ; lucrarea se chiama a toarce i
este, de asemeni, vorba a urzi, de la ordire) de peinza
(trebuie sa presupunern un corespondent latin). Stofele
de Mai se numiau in vechea limba romaneasca panura,
de la latinul patinas, cu toate a terminul postai', de
obArsie slava, fu introdus mai tarziu de catre negustorii
straini. Pentru a fabrica aceasta stofa, dup vechile
metode simple, se intrebuinta piva, piva (pillula), pe
care o mai Intalnim Inca aproape de cursurile de apa
din poienile padurilor, unde ele isi cnta necontenit, zi.
si noapte, zgomotul lor monoton. A coase e iesit din
aceiasi origine.
partile mai insemnate ale vesmantului popular nu sant
Imprumutate din tesaurul slay : a se lmbraca e un ter-
min care aminteste de braccae, braies ale Sarmatilor
(frantuzeste si : dbraill) ca si ale Galilor ; dar imbra-
camintea se mai zice si vestnant. Mai avem canzasa,
brdul (branum), cureaua, sarica barbarilor, care si-a
pastrat numele, incaltamintea (calceamentum ; este de
asernenea terminul vechiu de calce); chiar si cerceii
(circuli) si-au pastrat vechea lor denumire, ca si bra-
tara. SA' citarn si terminul de nasture, care vine din
latineste, pieptene, matura, sapun-sopon, lesie.
 124

1ntr'un domeniu mai special, cresterea albinelor s'a

transmis fr Intrerupere din vremea Agatirilor cu pro-
dusele albinei : mierea i ceara, Toate treburile apicole
sant aratate prin termini de obarsie latin4. Tot aa pen-
tru cele miniere. Toate metalele : aur, argint, aramd,
fier, plumb, cositor (cassiterium) i mineralele : sare,
etc. si-au pgstrat vechile denumiri.
In ce priveste legaturile sociale, vocabulariul latin da
toti terrninii aratand relatiile de familie mamd, tat();
frate, sord, socru (socer),cuscru, cumnat (cognatus), var
primare, a se insura, a se mdrita, a se cununa. Numele
celor mai insemnati dintre mestesugari sant tot latine :
lemnar (lignarius), fierar sau faur (faber), rotar, tam-
plar, adeca acela care face tdmple (alte denumiri dul-
gher, stoler, pentru lucratorii in lemn, au intrat in te-
saurul linguistic in acelasi timp in care mesteugarii
straini patrunsera in comunitatea romaneasca). In sfarit
comertului i se mai zice i negot, comerciantului negus-
tor, a face comert, a neguta ; mai avem pret, meisurd ;
unitatea de masura e Inca vechiul cubitus, cotul, im-
partit in palme i degete, impartire care se intalne$te
pentru ultimii doi termini si la tara' impreuna cu pas.
Avem de asemeni a vinde, a cumpdra, a imprumuta, do-
bdneld (debencla), capete.
Terrninii privitori la indeletnicirile ostasesti si la mij-
loacele de lupt au ramas neatinse : a se bate, a veghea
(cf. substantivul veghe, latineste vigiliae). Razboinicul
poarta in oaste, supt seful sau, capul de oaste (cdpitan
pare a fi de tarzie obarsie levantina) un coif latin si ma-
nuieste sabia, spata, arcul, din care pleaca, saette" a
Francesilor de odinioara, siigeata; el pravale peste ini-
mic teribila sa mdclucd, de aceia0 provenienta. Vechiul
nume al drapelului, inainte de steagul slay, este fla-
mura (flambura).
Arh vazut cd tot astfel este pentru lege, judecatil i,
 125

in ce priveste viata superioara a sufletului, pentru re-

ligie de asernenea
Aceast prima patura de civilisatie continea $i idei
politice $i sociale, pe care inrauririle ulterioare putura
sa le schimbe, dar nu sa le inlocuiasca. Viata rurala
a davae-lor, a vici-lor, a pagi-lor romani, a teritoriilor
autonome, se perpetua de-a lungul veacurilor, cu co-
munitatea ei de singe intre locuitorii unui grup ter-
nesc descinzand din acela0 intemeietor, caruia i se
zice mo$ (de unde numele de mopzeni, mo,steni pentru
urma$i, $i acel de mo,sie pentru suceesiunea parnantului
InsuO. Nimeni nu era stapanul uQui ptnant definit,
in aceast munca frateasca a ogoarelor, in care fiecine
avea dreptul de a-$i cultiva partea" (cuvantul a ajuns
s inlocuiasca ofice alt termin prin care se arata pro-
prietatea), limitele fiecarui lot, hotarate prin gradul
descendentei, n'au fost niciodata puse pe teren, care
nu cuno$tea limite (margene, de obar$ie latina, are nu-
mai un inteles geografic $i grani(d, de la germanul
Grenze, prin canal slay, ca $i ungurescul hotar, sant
termeni adu$i inteo- vreme mai noug). Fiecare din a-
ceste grupuri traia prin el insu$i i pentru sine, adop-
tand" numai a$a precum am aratat din timp in
timp tineri cad, parasinduli intregul trecut, veniau sa
se casatoreasca in sat $i sa se confunde in unitatea lui
teritorial, familiara $i, ca s zicem a$a, politica. De
aceia comertul incet, $i nu mai exista, cu exceptia
iarmaroacelor dincolo de fruntarii sau a acelor adunari
pe vre-un munte dintre mai multe teritorii; unde ve-
niau fetele sa se marite (targat de fete), decat schim-
bul rarilor obiecte care alcatuiau prisosul unei vieti
economice intemeiate pe singura munca domestica.
Daca viata ,mistica vine de la Traci, Roma a infil-
' Cf. Sextil Piwariu, Etymologisches Wrterbuclz der rumii-
nischerz Sprache,1905.
 126

trat in sufletul Traco-Ilirilor acea notiune necesar, in-

dispensabila', a linpratalui, care se intalneste tot asa la
RomAni ca si la Albanesi. Am va'zut cum ea a impiede-
cat in evul mediu acele aventuri regale si imperiale
care costar pe Bulgari i pe SArbi cel mai scump
sange al 19r, aruncandu-i in lupte necontenite a caror
tinta trebuia s'a fie coroana Cesarilor din Orient sau
aceia a concurentilor lor din Apus. Aceast notiune
a unui singur drept politic, neapArat legitim in sensul
traditional, ingAdui Romnilor a-si 'Astra ideia de Stat
in forma modest a Voevodatului ternesc, pentru ca
de indalg ea sa. se poat desvolta, pgrasind aceast
arie ruralg a Carpatilor, la cel d'intku concurs favora-
bil de imprejurAri.

Threiuriri bizantine 4 slavo-bizantine. Cu .mult inainte

de cea d'intalu influenta roditoare a Occidentului, care
nu putea s-si fac lucrarea deck printr'un contact cu
lumea colonisatoare a Sasilor din Ardeal in veacul al
XlI-lea, sau prin lumea negustoreased a Italienilor, deci
in epoca activitkii Genovesilor sf a Venetienilor in
Marea Neagrai prin al XIH-lea ai al XIV-lea veac, o
puternia Inrurire, venind din Sud, fecundA aceast
s'amnt de civilisatie traco-romang, care continea ger-
meni capabili de o desvoltare superioafa.
Dac Bizantinii, de traditie romang, de limIA greacva
si colorit oriental nu trecur Dun'area deck pentru a
indeprta amenintarea unui atac al Slavilor, al Avarilor
sau al altor Turanieni si pentru a afirma drepturile in-
prescriptibile ale Imperiului, legkuri necontenite au existat
litre teranii malului stng si centrele urbane care pas-
trar frg intrerupere, in tot cursul evului mediu, pu-
terea lor de radiare economicd asupra malului opus.
Mai tarziu, din grecesti cum deveniser5 dupd o fasg
latint, aceste centre c5pkar un caracter slay, si am
 127

aratat aportul de cuvinte strAine resultat din aceasta

pentru limba romaneasca.
Monedele bizantine, incepand cu acelea ale veacului
al VI-lea, sant foarte frecvente in toate tesaurele mo-
netare ce s'au descoperit in aceste regiuni. Dar, din
moment ce Romanii n'aveau inca o viata organisata, un
print cu infati$ari regale, o Curte, o armat permanent,
o viata sociald mai desvoltat, cu tot luxul unei clase
superioare, impartindu-$i slujbele dupa ce contribuisera
la gloria stapanului, aceasta inraurire a Bizantului, cu
un caracter mai ales politic, nu putea s se exercite
mai simtitor.
Cei d'intaiu Voevozi Can II afisara pretentia de a fi
Domni ai intregii Tari-Romane$ti" erau Inca sitnpli
printi-terani, continand traditia imperiala in formele cele
mai modeste. Cu toate acestea, Inca Basarab, hiteme- .

ietorul unei Biserici Domne$ti la Curtea-de-Arge$, cu

admirabile fresce, fu ingropat cu diadem- pe cap, in
vesmant de purpura, presarat cu margaritare, incheiat cu
bumbi de aur avand pe ei armele terii, $i lflCflS cu o
cingatoare care isprave$te inteo bucla de aur fin lucrata.
In aceia$i necropolA, d. Virgil Draghiceanu a gasit un
intreg tesaur Lie obiecte pretioase. Dar, dad ei se ada-
postiau, la vreme de primejdie, in cetatea lor din Arge$,
dad putura saii anexeze centrul urban al Campulun-
gului, interneiat de Teutoni $i locuit de burghesi de loc
din Ardeal, daca mo$tenisera de la Tatari tin sistem
vamal si clack in sfar$it, traditia Banilor unguresti Ii
dadea o moneda lor 1, ei nu-$i insu$isera Inca decal o
parte din ceia ce deosebe$te o adevarata viata de Stat,
superioara simplelor obiceiuri patriarhale.

AceastA monecIA, care se chiamA ban', circula pentru trebu-

rile mrunte, in timp ce asprul i hiperperul Bizantului (perper,
parplr, al cArui nume a rA-nas okra in epoca noastrA in acela
al unui imposit pe. vii, pdrpritul) serviau pentru plAtile marl.
 128

Grabnica sosire in Tara-Romdneascd a numeroase e-

lemente : clerici, oameni de carte, nobili, rzboinici, pe
cari cucerirea turceascd ii alunga din patriile lor balca-
nice, trebuia sd aducd o schimbare aproape subitd. A
fost, e drept, supt Vlaicu, protectorul Scaunului latin
din Arges, care intrebuinta o cancelarie latind impru-
rnutatA din Ungaria si care-si pecetluia chiar actele, tra-
tatele cu o pecete avind o inscriptie latind, o puternicd
inclinare a balantei de partea Occidentului, dar Orientul
gasi curand patru drumuri diferite pentru a n'apddi viata
romneascd.
Mai intdiu, inrdurirea direct a Constantinopolului,
care, supt Paleologi, trebuia sd invie, cu atit de slabe
mijloace materiale, vechiul program al dominatiei ro-
mane. Despotatul" era un rnijloc de a reuni tot ce se
formase- independent in peninsula Balcanilor cu viata
bizantind, cu dinastia care o represinta si o intrupa ;
cdci acest titlu de despot, cu dreptul de a purta purpura
pe vesminte si pe incltdminte, de a broda vulturul bi-
cefal al Impratilor pe hlamide, pe cnemide si pe in-
cAltdminte nu era ingdduit cleat acelora cdrora li se
fcuse cinstea unei cdsatorii cu o principes imperiald.
Mircea, fiul Kallinikiei, poart deci in portretul sdu
de la Cozia un costum de cavaler franc dupd moda
introdusd in Ungaria de Angevini, dar pe tunica lui de
purpurd vulturul se desface in broderie de aur ; am si
vAzut cd, fiind despot", el cdstigase dreptul de a std-
Orli legitim mostenirea maritimd a lui Dobrotici, despot"
el insusi prin legdturile lui cu Cesarii. Acuma o co-
roand de aur se pune, in picturile bisericesti, pe capul
Domnului cu bucle lungi si ca barbd ca a lui Hristos,
ca aceia a'basileilor din Constantinopol. El va da p-rivi-
legii in junil cdrora vulturul muntean prins pe stand
va fi curnd inlocuit in peceti ca ale chrysobulelor, prin
chipul bizantin si oriental al celor cloud figuri inco-
 129

ronate pe care le desparte un arbore. Formulele can-

celariei imperiale vor face s reieas caracterul prea
pios", plin de dragoste pentru Hristos" al acestui
Domn care tine s5 fie recunoscut drept un autocrat".
El nu va uita, de asemeni, sa fad, in josul diplomelor
lui, monograma in litere rosii continaloare a titlului sail
de druitor. In sfarsit, daca mai inainte Voevodul nu
putea deck sa cedeze unei manastiri sau unui soldat
dreptul sail de a prelua dijma de la supusi, acum el isi
va proclama calitatea imperiala de a acorda imunitatea
deplina, si, putin dupg aceasta, il vom vedea intgrind
toat stramutarea de proprietate pe temeiul unui drept
superior pe care si-1 atribuia asupra p5mantului Dom-
niei" sale, al principatului ski. Cand Domnii munteni,
ca Dan al II-lea, isi vor face ucenicia la Constantinopol,
aceast inraurire direct a Bizantului va fi si mai tare ;
ea ar. fi continuat sa se desvolte prin contact imediat
fail usurparea Turcilor la Adrianopol, care -Mai impo-
sibile, chiar inaintea stabilirii Sultanilor in Capitala Im-
p6ratilor, alte legaturi decal acelea prin Marea NeagrA
si gurile Dunrii.
Cat despre Moldova, ea nu avu alte legAturi politice
directe cu Imperiul bizantin decat supt Domnia lui
Alexandru-cel-Bun. Gsim in aceast vreme dill litur-
gice in slavoneste si greceste, inscriptii grecesti pe zidu-
rile Cefatii-Albe si, in sfarsit, broderii impodobite cu
portretul acestui Domn si al sotiei lui, al cgror caracter
de autocrati" e afirmat de o legend greac. Cum loan
al V1I-lea, imparatul Constantinopolului, asociat de tatal
sau, foarte bAtranul Cesar Manuil, trecu, intorcandu-se
din Apus, prin Moldova, spre portul Chiliei, se vorbi
mai tarziu, nu numai de cutare icoand fcuta dar gazdei
lui si care urma s faca minuni in marea m5nAstire a
Neamtului, dar si de un act de recunoastere solemna
acordat Statului si Bisericii Moldovei.
9
 130

Bizantul avea si un mijloc indirect de a-si continua

intiurirea. Ce erau, in adevar, acele State slave de la
Dunre, acele regate 5i acele Tarate, daca nu contra-
facerile institutiilor lui ? Inainte de a peri, despotatul sat-
besc (Muse tocmai o noug scoala de clerici, aceia a
lui Stefan Filosoful, contemporanul marelui Patriarh bul-
garesc Eftimie $i, prin Taratul" lor de Vidin, Bulgarii,
pastrand Inca urme ale civilisatiei bizantine, se apropia-
sera de stapanirile Domnului muntean.
Intre actele lui Stra$imir, stapanitorul Vidinului la mij-
locul veacului al XIV-Iea, intre acelea ale Despotului
Stefan, fiul lui Lazar, si intre cele d'intaiu acte ale Voe-
vozilor munteni nu este nicio deosebire : aceiasi forma,
acelasi stil, aceleasi podoabe. Limba este, de o parte
si de alta, vechea slavona a lui Metodiu $i Chiril, acel
dialect macedonean din care apostolii instinctivi ai sla-
vismului facusera o limba liturgia o noua forma ca-
nonica a Sfintei Scripturi si care trebuise s iea in st-
pnire cancelariile inteo vreme and Statul si Biserica
nu erau Inca despartite, ca mai tarziu, pe timpul Re-
nasterii.
Iarasi, dir nu tot printeo imitare directa, Constantino-
polul dadu principatului muntean titlurile si atributiile
ofiterilor si demnitarilor lui, asa cum ii intAlnim in ac-
tele lui Mircea $i ale urma$ilor acestuia : LogofMul, $eful
cancelariei, Vornicul (de la dvor, slavoneste: Curte), adeca
maiordomul, Palatinul resedintei, al palatului sacru",
Vistiernicul, cu numele slavisat, pastratorul tesaurului,
Comisul (de la latinul comes, prin canalul bizantin), care
avea supt supraveghere grajdurile domne$ti, apoi Spa-
tardy, capetenie a armatei, al carui nume, care ar putea
veni de la romnescul spatd, sabie, e totusi un impru-
mut evident dupa spatharios" al Constantinopolului,
Postelnicul, deci: cubiculariul sau $ambelanul si, in
sfa'rsit, acei stratornici, de scurta duratd, in numele
 131

carora se amesteca Inca odata radacina greceasca cu

sufixul imitatorilor slavi.
Aceast inraurire trecu de indata in Moldova, nicio
frontiera neputand desparti viata sufleteasca, perfect
unitara, a natiei. Ea gsi, acolo, totusi, o alt inraurire
slavon, de origine bizantina cu mult mai veche, pentru
ca data de la cele d'intaiu atingeri intre Rusii de la
Chiev $i Imperialii romani $i ortodocsi ai Bosforului. Se-
cretarii Voevozilor moldoveni venira, mai intaiu, din Ga-
litia ruseasca, de la Curtea printilor lituanieni, cari ur-
masera regilor Rusiei Rosh, i un formular mai scurt,
mai concis, amestecat cu acele elemente latine pe care
Voevozii Maramura$ului le adusesera cu ei la Baia, se
deosebeste lamurit de greoaia fras pompoasa care
stapane$te in diplomele muntene. Ordinea demnitarilor
este $i ea mai simpla : seniori teritoriali fara functie
la Curte, consilieri neavand alta calificare, cavaleri raz-
boinici, capitani" sau starosti" in felul Poloniei
alterneaza cu cativa detinatori de sarcini de caracter
bizantin. Parcalabii par sa predomine cu importanta
lor militara pe toti ceilalti. Trebui s vind Domnia
lui Stefan-cel-Mare pentru ca ierarhia adoptata acum de
Munteni s treaca $i in celalt principat.

Biserica din Orient pi Romdnii. Inainte de intemeie-

ierea principatului Terii-Romane$ti, Romanii nu aveau
cleat biserici de lemn, si clerul era alcatuit numai din
preoti de obarsie teraneasca, cu drept &edam" sau
sfintiti la o intamplare, de exarhi" mai mult sau mai
putin canonici, cari trai.au in manastiri, din acei pseudo-
episcopi" pe cari-i pomene$te, Inca de la inceputul vea-
cului al XIII-Iea, un brev al Papei. Ordonante imperiale
atribuisera, asa cum am mai spus, in veacul al XI-lea,
' E plrerea profesorului rus Petrov, care a studiat fenomenul
in Maramur4
 132

drepturi de supraveghere Patriarhului de Silistra, care

deveni curand simplul Mitropolit uitat al unui ora$ sa-
racit, si sufragantului ski, episcopul din Vidin, dar fi-
reste c5 acel care trebuia s reciteze rug5ciunile in
fata altarului rustic sau Inaintea uneia din acele cruci
de lemn cu desemnul naiv care r5sar Inca la vre-o co-
titura din drumurile mari nu putea sa viii din fundul
Moldovei viitoare ca s ceard binecuvantarea acestui
sef ierarhic.
De indat ins5 ce a fst un Domn la Arge$, el simti
nevoia de a avea alaturi un arhiepiscop, caci unul era,
dup ideia vremii, complementul celuilalt. Nu un epis-
cop latin, caci acesta ar fi dat a intelege ea noul prin-
cipat era in atarnare de regatul Ungariei, ci un Mitro-
polit ortodox, pentru a afirma astfel, nu numai carac-
terul oriental al religiei crestine in aceast tara, dar $i
autocratia" Voevodului. Dar Patriarhul ecumenic, a carui
actiune era determinata de aceleasi motive de imperia-
lism bizantin ca si aceia a Cesarului sail, nu era de loc
dispus s5 admit o asemenea pretentie, protivnica idea-
lului de dominatie romang, al Imperiului inviat. Cum in
acest timp Alexandru-Vod5, care $i inaltase, dupa cat
se pare, frumoasa biserica intarita a Sfntului Nicolae
(San-Nicoar5), pe locul cel mai inalt al Scaunului sau
de Domnie, poate chiar aceia din Olari, de o ciudata
infti$are, se inc5patna in cererea sa, si, cum el putea
foarte bine s se intoarca spre propagandistii catolici,
se recurse la o cale piezisa : i se ingadui s5 statorni-
ceasc5 la Arge$ ca Mitropolit al Ungrovlahiei" (deo-
sebit de Vlahia tesalian5, balcanica) $i exarh al pla-
iurilor" pe prelatul care, aproape fara credincio$i, avea
re$edint, Inca de la inceputul veacului al XIV-lea cel
putin, la Vicina, aproape de punctul de desprtire a
bratelor Dunkii. Poate acel Grec de creatiune patriar-
hal5, Iachint, care trebuia s catehiseze pe supusii lui
 133

Dobrotici, se gAsia mai degraba supt inraurirea politica'

a Voevodului muntean, stApin al malurilor dunArene
pAri la Mare. Astf el fur imprejurArile in care fu creat,
la 1359, Biserica Terii-Rotnanesti. Aceastti Biseric fu
condus intiu de Iachint singur, apoi de Daniel Kri-
topulos, care in calugarie purta numele de Antim ; el
la titlul de Mitropolit al unei Olt a Ungrovlahiei",
ceia ce trebuia s insemne curnd episcopatul de Se-
verin sau de Rmnic, pe malul Oltului, care e Noul
Severin" ; mai tarziu urmasul lor fu insusi superiorul
mn5stirilor Muntelui Athos, Chariton, care se pare a
nu fi stat in chip permanent in tali, cAci isi pstr ye-
chile atributii monastice. Ei introduser, fall indoial,
liturghia greceascA in acelasi timp cu arta bizantin ;
aceast arta' r5rnnea credincioas vechilor traditii ale
picturii, dar urmnd in arhjtectur5 normele mai simple
ale Sfntului Munte, cum se vede intru catva chiar si
in vechea biseric zis' domneasc" de la Curtea-de-
Arges, cu admirabilele ei fresce.
Moldova trebuia, fireste, s fie cuprinsa in acest sis-
tern ierarhic, menit a face s5 triasc din nou puterea
Bizantinilor prin intinderea drepturilor Bisericii lor. Se
si acordase regelui Poloniei Casimir-cel-Mare, st5pan
al Galitiei, un episcop grec la Haliciu, Antonie, care
trebuia s exercite drepturi si asupra p5rtii superioare
a 'Fedi Moldovenesti, ale aril prti de jos erau supuse
pang atunci Scaunului din Moncastro-Cetatea-AlbA, in-
terneiat, se pare, c5tre 1350, in legiturA cu cultul
proaspAt al noului martir Loan. Si, aici, trebui indepAr-
tat un episcop latin, care, foarte vioiu, se si insinuase
la Siretiu si pe care Latcu-Vodd, urmasul intemeieto-
rului Bogdan, il vedea cu ochi fai, nevroind s5 recunoascd
o at5rnare politic5 de Polonia. Dar, si in Moldova, Bi-
zantul, cu privire chiar la pretinsii suzerani din vecinA-
tate, sttea la indoiald s creeze un Mitropolit special.
 134 --
Patriarhul trimese deci pe un oarecare Teodosie, apoi
pe Ieremia, care se asezd pe urma la Tat-nova, in Bul-
garia, fara ca ei s fi avut mai inainte vre-un titlu mol-
dovenesc.
Se incerca mai tarziu a face din protopopul" mol-
dovean Petru, un simplu egumen, ierarhul pe care
Bizantul consimtia sa-1 acorde acestui de-al doilea prin-
cipat romanesc. Apoi se recurse la un Mitropolit din
Mitilene, la un episcop din Betleem. Dar tara nu vol sa
primeasca pe niciunul din acesti prelati straini ; ea con-
simtia s stramute la Suceava resedinta episcopului de
Cetatea-Alba, dar cu conditie ca titularul s fie Roma-
nul care exercita pana atunci in tam lui Alexandru-cel-
Bun functiunile episcopale. In momentul cand Imperiul
bizantin, amenintat de Turci, cauta cu desperare un spri-
jin si ajutoare in toate tinuturile ortodoxiei, noul Domn
ii smulse, in 1401, aceasta deslegare definitiv5 a unui
lung conflict I. Au fost totusi mai tarziu, in Moldova,
Mitropoliti greci, ca Damian, care represinta principatul
la Sinodul de Unire de la Florenta si care lash' fru-
moasa sa semntura de Mitropolit al Moldovlahiei" in
josul actului insusi .al reuniunii Bisericilor, si intalnim
inTprima jumatate a veacului al XV-lea cutare cas in
care Patriarhul crezu ca poate s opreasca pe un arhi-
episcop moldovean, vinovat fata de dansul, de a intra
in orasul impartesc.
Ceia ce impiedeca totusi statornicirea ierarhiei bizan-
tine si a civilisatiei grecesti pe Dunre, fu actiunea de
propaganda slava' facut de simpli calugari srbi, pro-
tivnici in principiu ai autoritatii episcopale, care, la Mun-
tele Athos chiar, nu existase niciodata. Unul din acesti
I Cf. studiul nostru asupra Conditiilor politice generale in care
furl Intemeiate Bisericile romne In veacurile al XIV-lea si al XV-lea"
in Memoriile" i In Buletinul frances al Acadoniel Romne, anul
1913, i vol. 1 din a doua editie a Istoriei Bisericii romtzefti.
 135

popi", Nicoditn, al drui tatA, de loc din Macedonia,

pare s fi avut snge romAnesc, se vzu silit de cuce-
rirea turceasd, in plin progres, s'a pa'fAseasd regatul
lui Ladr, ocrotitorul sAu, pentru a cAuta un adApost la
Ungurii" malului sting al Dunrii. El cldi acolo intAiu
Vodita, de-asupra Portilor-de-Fier, apoi Tismana, in
muntii Jiiului, in sfArsit Prislopul, dincolo de Carpati,
clitorli dluggresti autonome, locuite de dlugri de
limba slavod. Vlaicu si fratele sAu Radu primirA bu-
curosi patronarea acestor mrfastiri, pe care le imbo-
gAtirA cu darurile lor, si Mircea, urmAnd pilda popei",
ridid fundatia sa de la Cozia, apoi aceia de la Cot-
meana, in timp ce unul din boierii lui dciea Munteniei
de peste Olt frumoasa CasA de la Snagov, aproape de
Bucuresti, in mijlocul unui mare lac incunjurat de codri
adAnci.
Dar miscarea nu se opri la granitele prost ap5rate si
provisorii ale acestui principat. Ucenici de-ai lui Nicodim
incepuseti a lucra in Moldova supt Domnia lui Petru
I-iu, care pare sA fi fost ingropat la Mnstirea Neam-
tului, creatiune a acestor oaspeti harnici si intreprin-
dtori. indatA, Roman I-iu ridid aproape de cetatea
dreia ii transmise numele salt o nfAngstire care deveni
resedinta unui episcop necanonic, in timp ce un altul,
Iosif, viitorul Mitropolit, exercita, in aceleasi conditii,
functiile sale la Suceava. Bistrita, lAngA cuibul de munti
al Pietrei (de fapt : Piatra-lui-CrAciun), apoi Moldovita,
nu departe de Baia, principalul asedmAnt al lui Alexandru-
ccl-Bun, apar inainte de inceputul veacului al XV-lea.
Asaltul dat de ierarhia greceasd gAsi deci in Moldova
episcopi de mAnAstiri, represintanti ai tendintei slave,
5i izbAnda rmase a acestor SArbi". Fr o mai lung'd
lupt, acest curent sArbesc" se impuse in pofida ierar-
hiei bizantine. S'a crezut chiar c, la un moment, dud
leggturile cu Constantinopolul deveniserl foarte grele
 136

din causa presentei Turcilor, Mitropolitii moldoveni ar

fi fost investiti la Ohrida, vechiul Scaun bulgar, a earui
insemnatate crescuse prin nevoile religioase ale Bos-
niei, ale noii Hertegovine i ale posesiunilor venetiene
la Adriatica. 0 critic atent a easpuns cu succes in
ultimul timp acestor presupuneri '.
Thrdurirea turceascei i greco-turcei. 0 inrAurire tur-
ceasc5 nu trebuia s se exercite deck mai tArziu. Ea
e abia visibil5 in veacul al XV-lea, cnd incepe trimete-
rea la Constantinopol a tinerilor printi ca ostateci i a
boierilor can trebuiau s5-i intov5r5easea ; Inca fiul lui
Stefan-cel-Mare, Alexandru, care era s i moar acolo,
apoi un fiu al acestuia, noul Stefan, care inlocui pe
Petru Rare, i, in sfArit, fiul cel mai mare al acestuia
chiar, renegatul Ilia, ii fcuser macar o parte din edu-
catie in aceast5 lume amestecat de Viziri, de Pai, de
begi, de agi, de tlmaci i de intriganti, de mutefa-
riacale", tineri cretini intrati in clientela Sultanului, de
ieniceri strns inchii in casta lor rzboinic, de spahii,
mai ales spahioglani, desfAurnd fastul bogatiilor lor
feudale. Acolo se vorbia, de altfel, grecete i sarbete
tot aa de bine ca i turceasca stpAnitorilor. Aceti
printi aduser de acolo, impreunA cu o aplecare spre
religia Islamului, a carii adaptare formala deschidea dru-
mul la toate favorurile i la toate avantagiile, un gust
pentru luxul oriental in haine, in juvaieruri; in cai de
pret, pe care terile romneti nu-1 cunoscuser Inca,
precum i o furioas poft de bani, singurul sentiment
comun care reunia pe toti renegatii tuturor raselor.
Dar acei cari contribuir mai ales s schimbe intr'un
sens defavorabil vechile obiceiuri romneti nu fur in-
sii aceti Turci. Negustorii lor erau foarte rani din-

1 V Lascaris, In Bulletii de la section historique de l'Aca-

dmie Roumaine, an. 1927.
 137

coace de Dunke, unde n'aveau dreptul a-si inalta case

de rugkiuni, comertul cel mai banos fiind facut mai
ales de ienicerii gardei sau de cei veniti din Constantino-
pol, cad, fiind creditori ai Domnilor, se asezau vremelnic,
aroganti si insolenti, in cele doua capitale. In clientela
otomana se ridicau, incet si sigur, urmasii marilor fa-
milii bizantine, cari, ca manuitori de bani, ajunsera, supt
Soliman Magnificul, s deting, cu colegii lor armeni $i
evrei,:nu numai directia comertului d'inauntru al Impe-
riului, dar si arenda celor mai de sama venituri ale te-
saurului imperial : saline, varni, pesearii. Mihail Canta-
cuzino, in al treilea sfert al veacului Ial XV-lea, fu per-
sonagiul cel mai respectat printre toti crestinii supusi
ai Sultanului : Patriarhii ecumenici se schimbau dupd
placul lui, si fara voia lui nu ajungea nimeni la tronu-
rile dunrene, nici nu se putea mentinea in ele ; scri-
sorile lui, purtand pecetea cu vulturul bicefal al Bizan-
tului, erau cel mai bun pasaport pentru toti acei cari
aveiu de cerut vre-o favoare sau vre-o ,:pedeapsa de
evitat. 0 intreaga societate agitata de Greci se misca
in juru-i, si cativa dintre ei veniau sa faca supt pro-
tectia lui afaceri stralucite in Muntenia ca si in Mol-
dova, un fel de Pamant al Fgaduintii, laudat de vea-
curi Inca. Fiica lui Rares, Chiajna, maritata cu Mircea
Ciobanul, si fiul ei, Petru, erau la indemana acestei
spete de crestini din noul Stambul, care intriga, de-
nunta, tainuia pentru a-si mad bogatia si insemnatatea.
Pe cand Grecii veniti la Dunke in vremea cuceririi
turcesti fusesera prelati, demnitari bizantini, membri ai
aristocratiei si chiar militari, urmasii lor fura negus-
tori de toate felurile, camatari, oameni de afaceri si
unelte indemnatece, gata la orice intreprindere raspla-
titoare, fie si criminal.
Nu vom vorbi decal mai tarziu, in legatura cu o alt
inraurire, despre Grecii cad, venind din coloniile ita-
 138

liene ale Levantului, aduceau, pe langa inteligenta si

harnicia rasei lor, si un suflet mai onest si nzuinte de
civilisatie mai in stare de a capAta o desvoltare.
Thrduriri occidentale. Odata cu inceputul vietii lor
politice, Romanii intalnisera pe acei represintanti ai
civilisatiei apusene Cali filed, nu pe Maghiari, anexati in
curand de lumea germanica in ce priveste obiceiurile,
institutiile, arta chiar, ci pe colonii rasei germane in
Carpati, pe Sasii Ardealului si pe burghesii germani ai
Galitiei. Cei d'intaiu fura elementul cel mai activ inteo
provincie odinioara curat romaneasca, in afar% de un
mic numar de sate unguresti supuse castelanilor regali,
de episcopul din Ba lgrad si de cativa seniori cari se
fixaser in Tara de dincolo de paduri". Apoi, and
Cavalerii Teutoni trecura muntele, insisi acesti Sasi
fundara in Muntenia cum am vazut Campulungul
si dadura o populatie de mestesugari si de negustori
Targovistii, pe cand, in viitoarea Moldova', Baia era cel
mai de sama asezamant al lor. Cat despre Galitieni,
Moldova era domeniul lor: Suceava, Siretiul li aparti-
neau aproape numai lor inteo epoca mai veche ; dar
negustori germani se gasiau si la Iasi, la Roman si in
alte orase negustoresti ale terii. Existenta acestei popu-
latii catolice contribui la stabilirea celor d'intaiu epis-
copate la Arges, la Siretiu si la Baia, pe cand episco-
patul moldovean de la Bacau, de intemeiere mai noua,
era menit mai mutt sa supravegheze, din punct de Nie-
dere spiritual, populatia rurala alcatuit din vechi coloni
unguti si refugiati sacui, care, in preajma minelor de
sare, nu facu decat s decada, fara a exercita vre-o
inraurire asupra teranilor romani din prejur.
Acesti straini, la cult se adaugau fara incetare nume-
rosi negustori in trecere, nu avura niciodata legaturi
cu tara; adesea parasiti fail nicio tinta politica, ei im-
piedecara creatiunea la Romani a unei burghesii natio-
 139

nale, in stare a savari, in mipo'cul teranilor i supt

ocrotirea boierilor, redui adesea a vinde ei insii pro-
dusele pamintului lor, in sfarW 1.supt egida Domnului
insui, care nu despretuia de loc afacerile, putin din
acea opera cu care se glorificau membrii comunitatilor
or4enqti aie Apusului. Inchii in dreptul lor de Mag-
deburg", nepastori ifata de tara de care nu-i lega ni-
mic, incapabili in meschina lor zgarcenie s ridice un
singur monument, fie chiar o biata biserica, prin care
sa-i arninteasca trecerea caci cea de la Cmpulung,
unde fit ingropat la 1300 un conte sas", n'avea nicio
valoare artistica deosebit, iar marea biserica episcopala
de la Baia a fost ridicata de Alexandru-cel-Bun, ei
nu lasara pe acest pamant o pagina in istoria artelor.
Inteo epoca ulterioara, cand, de altfel, decadenta lor
era desavarita, ei nu raspinsera indemnurile lui Iacob
Basilikos, care, in vechiul Tinut de vieri germani care
era Cotnarul, vol sa intemeieze o Universitate de limba
latina, dandu-i ca dascali ucenici ai Rena#erii, elevi ai
Jul Melanchthon. Pe cand Armenii, veniti din Caffa prin
Galitia, au intemeiat la Suceava, la Botoani, la Iai, la
Roman, acele biserici de piatra pe care le cerceteaza
Inca azi urma0 lor, cu nume curat romaneti (Pruncu,
Teranu, etc.), pe cand aceste aezaminte religioase pas.
treaza Evangheliare datand din veacul al XIV-Iea, nimic
nu amintete lunga edere a .:acestor Germani, a caror
inraurire in Ardeal i in Galitia fusese cu totul alta.
Trebuie s adaugim c aceste episcopate chiar, de care
depindeau, pana pe vremea Reformei protestante, din
punct de vedere spiritual, nu fura sustinute prin pro-
priile lor jertfe, titularii facandu-se inlocuiti cu vicari
lipsiti de autoritate.
Dominicanii i Franciscanii, de origine italian, ger-
mang sau polona, nu erau decat straini cari nu inte-
legeau mimic din obiceiurile terii. Un Bernardino Que-
 140

rini, de pilda, isi petrecu o mare parte din viata in

mijlocul Moldovenilor, catre sfarsitul veacului al XVI-lea,
cand propaganda intetit de lesuitii din Po Ionia $i de
predicele celebrului Parinte Possevino avu o crestere
insemnata, Ufa sa se poata spune un cuvant asupra
administratiei ei. Proiectul de a da un catehism latin in
limba romneasca, alcatuit pe acea vreme, nu fu infiip-
tuit niciodata. Va trebui s mai asteptam Inca un veac
pentru ca un calugr italian, Vito Piluzio, sa publice,
intr'o forma incorecta, cel d'intaiu manual de acest fel.

Chiar catre sfar$itul veacului al XIV-lea negustori

genovesi din Caffa $i din Pera cunosteau tot asa de
bine drumul Arge$ului si al Targovi$tii, ca si acela,
mai calcat, al Sucevei, unde aduceau piper, specii, apoi
postavuri orientale, arme de o factura mai delicata, in
fel italian sau valah", asa cum cerea Stefan-cel-Mare.
Imitatorii lor, Ragusanii, aveau asezari de negot pe
Dunare, la Silistra, la Timisoara, si legaturi de afaceri
necontenite, ca bancheri, ca arendasi ai vamii, in Mun-
tenia si in Moldova ; fratii de' Marini Poli ajunserd
chiar rude ale familiei domnitoare supt Mihnea Turcul,
a carui mama, Ecaterina, era de fel din Constantinopol,
avand o sora, vaduva unui Genoves, care teal intre
calugarite la San-Maffio din Murano, aproape de Vene-
tia, unde cunoscu pe Veronese. Intreaga societate ne-
gustoreasca din Pera intretinu, in timpul veacului al
XVI-lea, legaturi aproape zilnice cu agentii Domnilor,
cu exilatii si pretendentii, pe cari-i sustineau cu cre-
ditul lor. Nu era rar s vezi in tovarasia lor Romani
alturi de membri ai ambasadelor cre$tine si de calatori
in cautare de manuscrise grecesti sau de curiositati
orientale. E sigur Ca putin din spiritul social, primitor
$i vorbaret, al acestor adunari, care uniau spiritul gre-
cesc cu vioiciunea italiana, patrunse in Curtile Do.mni-
 141

lor Dunrii, mai ales prin femei, obisnuite, inteun alt

mediu, cu o viat mai larg-A.
Dar a fost pe Dun'are, cAtre 1550 si Ong foarte tar-
ziu in veacul urmAtor, o intreaga invasie de Greci si de
Levantini, atAt de amestecati intre ei prin toarAsia in-
treprindefflor lor si a incuscrifflor, incAt era adesea cu
neputinta a-i deosebi. Veniau din Chios, insulA rAmas ge-
noves in autonomia ei tributaii, din Rodos, din Cipru,
din Creta. Se poate deslusi aparitia lor neasteptat prin
pierderea autonomiei chiote, prin cucerirea turceascA a
Ciprului asupra Venetienilor, prin ruina economied a
Cretei inssi. FAceau comert cu vinul Moldovei, purtau
articole orientale intre Turcia si Po Ionia, unde aveau
un mare aselamAnt la Liov. Unul dintre ai lor, Cons-
tantin Corniact, mare vames moldovean, contribui la
intemeierea bisericii moldovenesti" din acest oras,
unde-si sfArsi zilele. Femei din Rodos, unde, de altfel,
Mihnea Turcul isi petrecu exilul, furA Doamne ale Mol-
dovei, ca sotia lui Iancu Sasul, o PaleologA, si aceia
a lui Petru Schiopul. Un Vevelli, pe care aveau s5-1
mgcerareascA teranii inteo revoltA contra exploatArii
strAine, fu, cAtiva ani, principalul sfetnic la Iasi.
InrAurirea polong nu ar putea fi negat ; legAturile
erau prea strAnse intre regatul vecin si Moldova, ai earii
Domni, incepAnd cu urmasii lui Petru Rares, fAcurA de
mai multe ori o inchinare zAdarnicA regelui Poloniei,
pentru a nu fi un schimb de obiceiuri, in care princi-
patul era datornicul. Dar aceast inrAurire se mrgeni
mai infaiu numai la viata socialA a aristocratiei moldo-
venesti care incepea s se formeze ; fiul bAtrAnului L-
pusneanu, Bogdan, isi cAsAtori surorile in Polonia, tot
astfel cum fAcu, pentru fiicile sale, urmasul lui in 1595,
Ieremia Movilii. Acest Bogdan, Movilestii, Stroicestii erau,
nu numai imitatorii nobililor poloni, ci cetMeni ai rega-
tului, unde ei cAstigaser p5mAnturi pentru a cAuta acolo
 142

un adapost eventual impotriva persecutiilor turcesti. Luca

Stroici, care auta., cel d'intAiu, o ortografie latineasc
pentru limba sa, semna chiar ca Logofit in diplomele
moldovenesti, poloneste : Stroicz". Prfa si in liniile
scrisorii zilnice in Moldova din vremea aceia, linii sup-
tiate, deosebit de elegante, se adeste influent latin,
transmis prin Polonia.
Nu trebuie s5 uitm iaeasi pe acei pretendenti la
tron cari, de-a lungul intregului acestui veac al XVI-Iea, co-
lindar Europa, visitand orasele, arora li cereau ajutoare,
si infatisandu-se printilor pentru a li arata, cu dovezi la
man, a mi-i cleat o singur legitimitate dinastica, a
lor. Italia, Franta lui Henric al HI-lea si a lui Henric al
IV-lea, printii suverani ai Germaniei, chiar Anglia Elisa-
betei, Spania, Danemarca 1i cunoscur, -Med a mai
vorbi de Ungaria si de terile Imperiului, care fur, vreme
indelungat5, martorele miseriilor si ilusiilor lor. Cand
nu adunau haiduci unguri sau trupe de aventurieri pentru
a Incerca o lovitur Impotriva usurpatorului" moste-
nirii" lor, perind la capAtul nebunestii lor incerari sau
reteagindu se in ad5postul lor, recurgeau la Cazacii Ni-
prului. Acesti ajulatori credinciosi dklura Moldovei un
viteaz Domn in persoana lui loan Potcoav ; el era me-
nit a moar eu noblet, dou luni dup5 aceia, pe esafod
la Liov, victim a rsbunarii turcesti slujite de lasitatea
Ungurului Stefan Bthory, devenit rege al Poloniei, si
bandele lor aveau s se intoarc de mai multe ori pentru
a opune pasnicului Petru Schiopul niste concurenti r5z-
boinici pe cari tara-i doria din toat inima. Dar multi
altii se duceau s'd cear5, cu atatea pleckiuni, verilor"
lor din Apus un sprijin diplomatic la Poart. Daca ma-
joritatea nu izbutiau chiar Inainte de a ajunge la Cons-
tantinopol, un pretendent din aceast din urmA cate-
gorie, venit chiar de la Paris, Petru Cercel, fu, vreme
de doi ani, Domn al Terii-Rom5nesti, mult5mit5 inter-
 143

ventiei inclgrtnice a lui de Germigny, ambasadorul

Franciei pe lang Sultan. Vechiu mignon" al Curtii
Valoisilor, atAt de conrupt, fguritor al unor concetti
poetice, in cel mai bun stil toscan, cu care atrsese
atentia Ecaterinei de Medicis, Petru Cercel, tank fru-
mos -cu lungi plete negre si cu privirea viatoare, nu
se mrgeni sa" trimeat prietenului ambasador portretul
s'au intovrasit de daruri scumpe : el inlt un palat la
TArgoviste, aproape de biserica domneascg pe care o
ream, si atrase pe 15110 sine Italieni buni de gura", de
la car poate a astepta ludarea unei lungi Domnii
prospere. Prisonier al Ungurilor din Ardeal, cari il des-
poiar, el la's, nu numai amintirea modelor strAine pe
care le adoptase (purta, ca si Henric al III-lea, cercel,
de unde numele sdu), ci si frumoase tunuri de bronz,
insemnate cu vulturul muntean, din care s'a gsit o
frnturd.
Toate aceste inrAuriri n'ar avea cleat un interes de
curiositate dac Romnii n'ar fi fost in stare a le topi
inteo noug civilisatie, demn, ca produs unic al ames-
tecului elementelor orientale cu elemente apusene pe
un fond arhaic orginal, de studiul cel mai atent.
Amestecul se produse mai intalu In domeniul politic,
apoi in acela al artei, unde caractere noi apar Inca din
veacul al XV-lea.
 CAP. VIII.

Caracterul civilisatiei romne*ti in veacul

al XV-lea

Civilisatia romcineascei in veacul al X V-lea al

XVI-lea. Forme le politice.
In fruntea vietii politice era Domnul: de $i adAugnduli
la numele propriu calificativul de Voevod (derivat din sla-
vonA: Vocki), el rmne totu$i pentru ai sAi un adevrat
Damn. El pgstreazg in.mare parte vechiul caracter popular
al autoritgii sale. Dacd are o cetate unde std de obi-
ceiu : Tirgovi$tea, apoi Bucure$tii pentru Muntenia, Su-
ceava, apoiIaii, pentru Moldova, el strbate in fiecare
an, mai ales primgvara $i vara, Intreaga tug, oprindu-se
din loc in loc pentru a Imprti personal dreptatea la
cei cari o cer $i cari se infti$eaz inaintea lui gra'
alte mijloace cleat acelea ale unei elocvente fire$ti. Pre-
tutindeni i$i are biserica domneasca ($tefan-cel-Mare,
el singur, inalt vre-o cincizeci intru amintirea biruin-
telor sale) $i, in vecingtatea sa apropiatg, un modest
palat de piatr. Francesul Fourquevaux asistg, in 1589,
la o scen de ImpArtire popular a drepfatii asgm5-
naloare cu acelea care se leag de amintirea Sfntului
Ludovic ; supt o frescad", un umbrar, bunul Domn
firav care fu Petru Schiopul matca fgrA ac" din cro-
nicg, asculta cu bungvoint $i atentie plngerile po-
 145

porului de jos ; ingenunchind inaintea Mariei Sale

cad titlul imperial s'a pastrat supusii lui II tutuesc,
ca pe insusi Dumnezeu in rugaciunile bor. In fiecare
zi, la ceasuri hotarate de dating, dimineata si dup a-
miaza, procesele sant astfel sumar judecate de catre
seful terii, care e, mai ales, capetania teranilor, cei mai
buni colaboratori militari ai lui, printre cari se recru-
teazd si clasa, asa de adesea incercata in razboaie, a
boierilor. Sufletul teranesc retraieste si in scrlsorile in
care Petru Rares, cu accente de o pasiune salbateca,
ameninta pe rzvratitii sasi ca vor fi ucisi si rupti in
bucati, daca nu vor s se supun.
Aceasta Maiestate" populara are totusi dreptul de a
intari orice schimbare de proprietate; orice drept pleaca
de la el ; el face danii, confisca pamanturile tradatori-
lor ; contractele, pentru a fi volnice, trebuie sa fie su-
puse intriturii lui ; dreptul de viata si de moarte Ii
apartine, si Domnul se foloseste de el din bielsug, fara ca
vre-odat suzeranul turc s se fi amestecat pentru a-i
revisui sentintele, inainte executate. Nu s'au intrebuintat
niciodat alte monede indigene decal asprii" lui, gro-
sii" lui de argint i banii lui de aram ; veniturile Va-
tailor, salinele, ()raffle platite de straini Ii apartin de drept;
ele sant varsate la Camara" lui, pe cand Visteria Sta-
tului Ii are alte izvoare. Amestecul lui direct e necesar
pentru orice act al vietii publice, pe care el o resuma,
ca sa zicem asa, in persoana sa. E un adevarat auto-
crat", care ia cu mandrie acest titlti bizantin Inca de
la cele d'intaiu acte iesite din cancelaria sa, organisata
dupg normele Bizantului. Cand inalta o manastire, o
biserica, pictorul va reproduce pe ziduri trasaturile lui
si acelea ale membrilor familiei lui in costumul Cesa-
rilor, purtat de Constantin-cel-Mare, patronul religiei
oficiale, si capetele cu lungi plete incretite vor fi impo-
dobite cu coroana regala. Numele Domnilor munteni
10
 146

este totdeauna scris cu litere de purpura in josul diplo-

melon Cu prilejul numirii unui Voevod la Constantino-
pol, el arunca poporului, care nu e al sau, monedele pe
care le risipiau la asemenea prilejuri basileii, si ceremo-
niile au un caracter desavarsit imperial.
De altfel, ca Imparati sant ei invocati de toti calu-
aarii Orientului, cari-si asteapta hrana de la darnicia
romaneasca. Acest rol li este atribuit si de cronogra-
fele slavone ale Balcanilor, care, dupg oe au statornicit
seria autocratilor" apartinand celor patru monarhli",
povestesc ispravile savarsite de Domnii dunareni, ade-
varati Tani in urma Asanestilor si lui Dusan.
De acest lucru, Voevozii Munteni i ai Moldovei
sant mandri, si ei nu negligeaza nimic pentru a intre-
tinea aceasta prere si a mentinea acest prestigiu.
Curtea lor este deschisa tuturor refugiatilor din Bal-
cani ; s'au vazut in suita lot, dup pretendentul bulgar
Alexandru, cei din urma Brancovicesti si mostenitorii
ratacitori ai Hertegovinei. Visita arhiepiscopilor cersi-
ton, a sefilor saracaciosi ai crestinatati slave, si mai
ales aceia a Patriarhilor din Constantinopol in cautare
de pomeni, era privit ca indeplinirea unei inalte da-
torii. Daca e vorba de a repara manastirile de la Mun-
tele Athos, de a ridica intrituri acolo, de a adaugi
turnuri, de a inoi icoanele imbricate cu argint, dna se
cere a al-Ara de lacomia turceasca Meteorele, ma-
nstirile suspendate ale Tesaliei, daca Ierusalimul are
nevoie de vre-un ajutor, acesti urmasi legitimi ii Impa-
ratilor piosi i iubitori de Hristos" vor fi totdeauna
gata a-si jertfi comorile. In zile de grea restriste, la
sfarsitul veacului al XVI-lea, Ecumenicul se adaposti in
insasi casa agentilor munteni la Constantinopol.
Civilisatia greaca vegeta inca pe locurile care o v-
zuser nascandu-se i desvoltfindu-se in forma ei veche.
Aceia a lumii slave ramasese in acest timp fara ada-
 147

post. Continuatorii dunreni ai imperialismului balcanic

se grabira s'o culeag.
Calugrii copiaza harnic in manstirile de carturari,
ca Tismana sau Bistrita, in Oltenia, ca Neamtul $i Putna,
fundatia marelui Stefan, in Moldova, carti liturgice, tra-
tate de moral $i de teologie, Comentarii ale Scriptu-
rilor, nomocanoane cuprinzand legile bizantine, pagini
de cronica universala, alturi de scurta povestire sla-
voila a isprvilor svar$ite de stapanii terii. Cel d'intaiu
tease romanesc, care fu a$ezat pentru Radu-cel-Mare si
Mihnea I-iu de un calugar din Muntenegru, Macarie,
ajuns apoi Mitropolit al Ungrovlahiei, &Au frumoase
carti slavone, menite ortodoc$ilor de aceasta limba, $i
tot a$a $i cu intregul $ir de publicatii niuntene in vea-
cul al XVI-lea'.
Acest teran" incoronat $i invemantat in purpura,
care ascult in biserica, supt coviltirul cu sterna terii,
litaniile slavonesti si se incling u$or in fata Mitropoli-
tului local sau in fata Patriarhului in trecere, care-1 td-
maiaza, acest vasal al Turcilor, cari-1 pot rechema la
Poarta ca sa raspunda la invinuirile dumanilor si s
dea socoteal de gestiunea lui, nu este totusi, ca prin-
cipii Iberiei, ram* independenti supt paza inaltilor
munti ai Caucauslui, un dinast oriental, slaba rasfran-
gere a splendorii bizantine de odinioara. Occidentul,
cu care, pana la Venetia, la Danzig, in Anglia, el face
comert $i ale caruLintamplari formeaza preocuparea lui
continua, a contribuit $i el la caracterul lui complex,
prin acea vioiciune inovatoare care-I impiedec de a se
Impietri in vechile forme itnpunatoare ale unei lumi
sfar$ite. Ca si vechii sai suzerani, Angevinii Ungariei,
$i mai mull deck vecinii sal din Est, rapede sleiti de
puteri, regii Poloniei, Voevodul e ve$nic gata de lupta,
' V. I. BIanu si Nerva Hodos, Bibliografia romdneascA ye-
the, trei volume.
 148

chiar dupg ce supunerea desavarsit la Turci oprise,

pentru Muntean Intiu, orice expeditie fr ordin impe-
rial. Piatra de mormant din Arges Infatiseaza pe Radu
de la Afumati calare, cu mantia spulberat de marele
avant al lovirii si cu buzduganul in 'liana. 0 infrangere
nu reusise niciodata s descurajeze pe $tefan-cel-Mare,
care, dupa spusa unui panegirist de mai trziu, cazut
fiind, se ridica asupra biruitorului"; acelasi caracter
nedomolit deosebi pe Petru Rare$, care raspundea
despretuitor regelui Poloniei, mandru de succesul de
la Obertyn, ea nu recunoaste ca Invingator al sau cleat
numai pe Dumnezeu". Acesti Domni ai razboiului, pe
eare-1 aminteste chiar titlul lor de Voevozi, n'au Ora-
sit niciodata imbracamintea de zale a cruciatilor, pe
care o si poarta Basarab pe unul din stalpii Bisericii
Domnesti din Arges $i Mircea-cel-Batran pe fresca de
la Cozia, si sabia pe care a lsat-o sa-i cada din
mana, in clipe de suprema rastriste, Ioan-Voda-cel-Cum-
plit, avea sa fie curand reluata, si pentru aceiasi causa
a Crucii, de Munteanul Mihai Viteazul.
Ceia ce s'a spus despre Domn se aplica si boierilor.
Chiar cand ei sant de origine strina, fugari sau oas-
peti, nimic esential nu-i deosebeste de terani. De $i
Voevodul li-a cedat dreptul sau de dijma, ei Inca nu
sant stipfinii. Nu au blason, Intrebuintand numai cameele
capatate din intamplare, ca sa pecetluiasca actele la
care iau parte. Numele de familie sant Inca foarte rare;
fiecare poarta, daca nu simpla aratare a demnitatii ce
ocupa, doar o porecla oarecare sau mentiunea nu-
melui tathfui. Nu este Curte in adevaratul inteles al
cuvantului, Voevodul fiind incunjurat numai de familia
sa si de mercenarii sai, curtenii (sokda se chiama fold,
dupa forma ungureasca a numelui); mai tarziu intalnim
mai cu sama in Moldova si pe strainii din garda, Un-
guri din Ardeal, Poloni (supt dinastia Movilestilor),
 149

Gerniani, si chiar, in timpul Domniei lui lacob Basili-

kos, Francesi, ca Roussel. Boierul locuieste la tall, el
se ImpArtAseste cu teranii sal in biserica ridicata cu
cheltuiala sa, si, and focurile de la stifle de pe munti
vestesc o nava% el isi adung rAzboinicii rustici supt
steagul sau de apitan.
Acest grup de cavaleri bucurAndu-se de privilegii si
stgpAn ai p5mAnturilor druite se Inoieste farg. incetare.
Nu numai ca nu exista ereditatea, dar sarcinile variau
necontenit ; Domnul isi pastra dreptul de a schimba
totul, de a rasturna toate dupA bunul sAu plac, cu toate
a, la inceput, cheza'sia celor mai de samA boieri era
cerutA de Poloni pentru a garanta indatoririle unui
Voevod Inca nesigur. Cutare urmas al unui mare boier
nu va culege deat numai o parte din pArnAnturile lsate
de acela, iar nepotii se vor pierde printre rAzesi (de la
raz111), coimpartitori ai mostenirii. In schimb, pAna in
veacul al XVI-Iea, meritul unui razboinic putea sg-1 faa
sa intre in rangurile acestei clase harnice, care nu avea
nimic din mAndra intepeneala a unei aristocratii pre-
ocupate de arborele ei genealogic si crescute in con-
vingerea a ea e superioara simplelor traditii ale po-
porului, eaci cei mai multi dintre acesti nobili nu stiau
nici chiar sA' scrie.
InrAurirea orientala daduse totusi boierilor odatA cu
vesmintele luxoase ale Constantinopolitanilor si pornirea
lor .spre intrigi. TovArasia cu Grecii, mereu ocupati sa
rastoarne pe cineva, daa nu s-i vAndA sprijinul, nu
putu s nu creasa numrul comploturilor, sA nu rafi-
neze stilul pArilor, &A nu slAbeasa acea asprime pri-
mitiva care sustinuse vechea aristocratie impotriva
strAinilor. Rzboinicii lui Petru Rare$, arora li pArea
Tau a au trAdat un stapAn prea poruncitor, uciserI in
t V. megiafi, ogrdafi. E destul pentru a Intatura etimologia
ungureasca sau polon.
 150

palatul lui pe Stefan Lacust pentru a el consimtise la

sfasierea paeintului moldovenesc, pe urea ei se adu-
nara in jurul unuia dintre ai lor, Alexandru Cornea,
pentru a face dinteinsul capetenia ra'zvratirii. Dar, cu
toate cS-si pastrara virtutile lor militare, acesti boieri
nu mai sprijinira de aici inainte cu aceiasi tarie nici pe
Lpusneanu impotriva lui Despot", aventurierul grec,
odinioara copist de manuscrise i curtesan al lui Carol
Quintul, nici pe acest Despot" impotriva lui Lapus-
neanu; ei parasir soartei lui pe tharul Bogdan, intors
cu o armata polona, si trebui ca Ioan-Vocla cel Cumplit
s ceara ajutorul Cazacilor pentru ca, totusi, desertarea
nobilimii si-i aduca lovitura cea mare de pe urma careia
a perit. De aici inainte, se obisnuira cu matca -Para
ac" i nu putura sa se impotriveasca nici chiar abu-
surilor tiranului Aron.
In acelasi timp, boierii incetau de a mai fi i tovarasii
teranilor lor. Qccidentul Ii dadea, prin Ardeal si Po-
Ionia, lectii de aristocratie feodal, pe care ei se gra-
bira s le urmeze. Acesti vechi oaspeti ai magnatilor
unguri, acesti cetateni ai Poloniei, imbracati in stofe
scumpe, taiate dupa o moda nou, cautau distractii si
petreceri pe care asprii lor predecesori nu le cunos-
cusera niciodata ; ei se deslegau incet de viata propriei
lor ten. Dar, ravnind a merge in pas cu acesti vecini
in ce priveste viata sufletului, ii vedem intrebuintandu-si
anii de exil pentru a da pe fiii lor la scale latinesti in
opositie cu vechea civilisatie sIavona, care fusese opera
apanagiul calugarilor.
In epoca lui $tefan-cel-Mare, teranii liberi erau puterea
vie a terii ; izbAnda fusese adesea ori smuls prin a-
vntul si initiativa acestor razboinici simpli, tot atat de
resistenti ca pedestri si calareti. Domnul Ii aduna odati
pe an pentru a li cerceta calul i armele. Dupg desas-
 151

trul de la Razboieni, o noua nobilime iesise din ran-

durile lor.
Erau erbi, carora Muntenii Ii ziceau runuini, simpli
,,Romani", fara nicio calitate sociala, iar Moldovenii :
vecini, asarnanatori, in ce priveste numele ca si starea,
parecilor" bizantini; ei erau straini, apartinand prea ade-
sea unui alt neam : prisonieri de razboiu ruteni, 7emi-
grafi sacui, fugand de robia printilor ardeleni, sau co-
loni stabilifi de boieri pe un pmfint la posesiunea ca-
ruia sangele nu le dadea niciun drept. Dupg pilda no-
bililor, cu cari ei traiau laolalt, dincolo de granit,
boierii veacului al XVI-lea voir s coboare la aceasta
conditie inferioara marea multime a teranilor, libera
'Ana atunci. Serbii Poloniei stateau fata spre a al-Ma
ce folos se poate trage dintr'o clasa rurala redus la
sclavie, b i pilda data de acel pamant de asuprire, Ardea-
lul, nu era mai pufin ispititoare.
0 fasa mai inaintata a vietii economice fusese intro-
dusa printeun negot mai activ, de care teranii, obis-.
nuiti cu munca acasa si cu simple schimburi Intampla-
toare de obiecte, erau cu totul straini. Curand li se
ceru sa plateasca in bani pesin partea lor:de tribut,
cum n'aveau acesti bani, ei ii vandur pe cateva
sute de aspri partea lor in mostenirea strabunului. Pen-
tru a li pecetlui soarta, nu 'mai ramanea cleat sa-ilin-
catueze printeun lant legal de ogorul care acum nu li
mai apartinea i pe care ei erau buni bucurosi sa-I pa-
raseasca, spre marea paguba a cumprtorului. La1595,
Mihai Viteazul, amenintat de Turcii Marelui Vizir:Sinan,
trimese, in luna lui Maiu, clerici si boieri in Ardeal calsa
ceara sprijinul prinfului Sigismund Bthory; acesti dele-
gati capatara, in schimb, ca o clausa O. fie Itpusa in
act, cu scopul de a opri pe ferani sa-si mai paraseasca
vechile pmanturi. Aceasta Injosire a clasei teranesti
dadu civilisatiei Romnilor un caracter aristocratic, strain
 152

de traditiile lor nationale; dar, pe de alt parte, clasa

superioar ea insasi era slapanitA de personalitatea unui
Domn obisnuit s dispuie fr nicio consideratie de
persoana si bunurile tuturor supusilor

Arta romdneasal in veacul al X V-lea i al XVI-lea.--

Al doilea domeniu in care se fixA, Inca de la ince-
putul epocei moderne, si a doua zi chiar de la inte-
meierea principatelor, originalitatea rasei romAnesti, fu
acela al artei.
Traditia indigena nu era in stare a se desvolta in
forme superioare. Era o arta' domesticA, a casei, cu atat
mai neschimbat5, cu cat avea radkini mai vechi si mai
adanci; ea s'a pAstrat panA in zilele noastre WA a fi
sAvarsit alta evolutie cleat aceia, cu totul nou5, catre
rAul gust. Ramanea de imp5cat aportul bogat al Orien-
tului cu acela al Apusului. Romanii stiurA s ias din
aceste greut5ti, dand astfel Europei o noug formA de
creatiune artisticA '.
DacA Sf. Nicolae din Arges are asAm5nAri cu bise-
ricile-castele din Ardeal, unde turnul de apArare dominA
ai astupA clAdirea religioas, catedrala Mitropolitului
lachint, in acest oras, reproduce, cu zidurile in care ca-
ramizile incadreazA marl pietre rotunde incastrate in
ciment, cu cupolele joase si cu cele dou linii de pi-
lastri care o impart in lungime, tipul bisericilor din
Salonic.
Cele mai vechi clAdiri de piatrA ridicate in Oltenia
supt inraurirea sarbeasc5, asa cum se infAtisa ea la
sfarsitul veacului al XIV-lea,dominatA de Athos, nu ofera,
ca Vodita, decat ruine informe sau, ca Tismana, cleat
untlgreoiu edificiu de multe ori refacut si inarcat cu a-

T V. N. lorga i G. BaI, Histoire de l'art roulnaih, PariS. tit

Bbccard, 1922.
 153

manunte adause. Dar se cunoaste aproape cu totul

forma primitivA a marii biserici de la Cozia, adaus pe
la 1520 de Neagoe $i apoi transformat in parte, catre
sfar$itul veacului al XVII-lea, de bogatul, harnicul res-
taurator care a fost Constantin Brancoveanu.
Lucrarea pioasa a acestuia din urmA a sters ici $i
colo dar nu in linfile generale, in cadrele sculptate ale
ferestilor, in micile picturi pe fond albastru ale pronao-
sului, urmele unui trecut mai simplu $i mai putin fixat
in elementele lui constitutive. Dar 'este sigur cA Intreg
veacul al XV-lea se trecu Med ca principatul muntean,
care trebuia sA intrebuinteze Inca din aceast epocA
me$te$ugari indigeni pentru a continua traditiile straine,
s fi reusit a gAsi o forma care, folosindu-se totusi de
invataminte variate, sA le fi amestecat Inteo nouA uni-
tate armonioasA. Biserica de la Dealu, pe o coling de-
asupra Targovistii, dominand cursul Ialomitei, este un
paralelogram de pietre pAtrate, incununat cu douA tude
$i oferind ca singurA impodobire broderii si inscriptii
in stil venetian, asAmAnAtoare cu ilustratiile din cele d'in-
tAiu earti tipArite in Tara-Romaneasca supt indrumarea
lui Macarie, $colar muntenegrean al Venetiei. Cat despre
vestita MAnastire de la Arge$, ziditA de Neagoe, a cArui
sotie, Milita, era fiica Despotului sarb Lazar Brancovici,
aceastA clAdire, refAcutA, din nefericire, pe ruinele celei
vechi, de cAtre un arhitect frances din $coala lui Viol-
let-le-Duc, corespunde aceluia$i tip, u$or rotunjit pe
margeni, in stranile destinate credinciosilor, $i purtand
patru turnuri, dintre care cele doug d'intAiu, in fatA, se
razimA pe douAsprezece puternice coloane de m.armurA.
AmAnuntele, datorite daltei unui mester venit din Ar-
deal, sant imprumutate, in bOgatia kr $i chiar in acel
caracter original al picturii, de aur $i de azur, care le
acoperia la inceput, acelei arte nouA, plinA de combi-
 154

natii ingenioase, de fine broderii elegante, care inlaturau

monotonia arhitectonica a moscheelor turcesti.
Cu toate frumusetile sporadice ale artei, nu in Mun-
tenia putea sa se formeze stilul romAnesc. El avea s
se nasca in Moldova, pe vremea fericit a lui Stefan-
cel-Mare. Niciunul din predecesorii lui n'a lasat un monu-
ment in piatra care sa fi ajuns pang la noi, cu toate
ea, fara IndoialA, vethea mnastire a lui Alexandru-cel-
Bun de la Moldovita si aceia chiar a aceluiasi Domn
de la Bistrita, unde se vede Inca mormAntul lui, cu in-
florituri gotice, trebuie sa fi fost de-o consfructie mai
solida. Stefan a fost cel d'intAiu care a pus pietre de
mormAnt, si la Bistrita si la Neamt si la RaclAuti, pe
locurile unde traditia monastica arata rnorrninte domnesti.
Totusi, .din acest moment Inca Polonia trimetea in
Moldova artisti cari IntAlniau pe cei din Ardealul sasesc
si pictori veniti din Orient, cu cumpatatul tor fel tra-
ditional de a infatisa, in atitudinile lor intepenite, pe
sfintii ieratici ai ortodoxiei.
Numeroasele biserici ale acestui Domn ofera ici si
colo diverge*. Cutare clAdire nu poarta nicio turla
(Rauseni; Borzesti); la altele e adaugit, ca la Lujenii lui
Vitolt, mai de curAnd semnalati, un portal gotic cu doua
randuri (Mirauti, Parhuti, Balinesti). Dar un tip general
se desface din inrAuririle orientate si apusene, care da
o fisionomie speciala arhitecturii moldovenesti din acea
vreme ; el deveni, fiind atal de mutt apropriat terii, ar-
hitectura generala romAneasca Ora spre jumatatea yea-
cului trecut.
Forma in trifoiu, proportiile modeste se potriviau cu
o biserica menita calugArilor singuri; impartirea inte-
rioara : pridvor, pronaos, naos, altar, este datorita Mun-
telui Athos, unde se gasesc cladiri mai noua care au
acelasi aspect. Turia, care se inalta inteo miscare atat
de sprinteng, e totusi cu adevarat occidentala, ca i
 155

zdravana clopotnit, prins in zidul incunjurator $i a

crii larga poarta d in curtea manstirii, clopotnita
care aminte$te cladirile militare $i religioase ale Ar-
dealului sasesc. Ornamentele lineare, de goticul cel mai
nou, care incadreaza u$a, ferestrele, din care unele, in
fat, au un frumos caracter inflorit, sant imprumutate
de la Germanii din Ungaria.
Neluand in consideratie cleat aceste amanunte, bise-
rica moldoveneasca pare deci o copie a acelora care,
dincolo de Carpati, arata adese ori locul unde marele
Hunyadi a caFtigat izbanzi asupra Turcilor (acea de la
Santimre, de pilda, sau acea de la Feleac'). Daca pa-
trundem inauntru, in sumbrul interior racoros, pe care
abia se proiecteaza firavele raze prin fere$tile stramte,
regasim aceia$i biserica bizantina ca pe orice alt punct
al domeniului ortodoxiei. Zidurile sant acoperite cu o
pictura pastrata la Popauti, azi cuprinsa in ora$ul
Boto$ani, la Dobrovat, Ii Vasluiu , in care se amesteca
tonul dur al albastrului inchis, tonul verdelui adanc,
al ro$ului $ters, pentru a da mii de figuri $i de scene,
care se urmaresc in $irul hotarit de un cod nestramutat.
In fund, iconostasul de lemn aurit, cuprinzand, in mai
multe registre, de-asupra portilor altarului, icoanele prin-
cipale, este lucrat de neobosite mani pioase, cu flori
variate, cu fructele in plink' parga, cu ramurile introlo-
cate inteun chip ce nu poate fi deslu$it, cu chipurile
de lei $i de grifoni. S'a prsit obiceiul bizantin din
veacul al XIV-Iea, care, ca in Mone tes Choras" de la
Constantinopol, a$eaza, in Biserica Domneasca de la
Arges, chipul ctitopului in fruntea portalului; el figureaza,
cu intreaga lui familie, pe zidul interior al pronaosului,
de partea dreapt. 0 frumoasa inscriptie, ale aril li-
tere cirilice au, ca i acelea care impodobesc mormin-

' Tot ap casteN hunyadesc de la Soimq a dat tipul cetatilot-

/vloldovei
 156

tele, intorstura cu totul goticA, inlocuieste acest chip

la intrarea cldirii. AceastA intrare, in loc de a fi in
fata, e pus la dreapta, pentru a pAtrunde apoi, prin
marele portal ogival, in pronaos.
Dar sant, cu tot acest amestec caracteristic, in care
nimic nu vine sA mite diversitatea, totusi asa de real,
a inspiratiei, elemente datorite gandirii creatoare a ar-
hitectilor marelui Domn. Priviti mai intAiu acel acoperis
de sindilA, care nu acopere cu o singurA massA moartA
edificiul, ci pare cA-1 urmAreste in toate amAnuntele
lui, in toate indoirile corpului lui cu o dulce miscare
elasticA, plinA de viata si de iubire.
Nu-1 vom gAsi nicAiri aiurea decat in aceastA tail cu
ploi imbielsugate, -aduse de codrii cei mari cari incun-
jurA mngstirea si de grelele troiene iernatice. In mijloc,
ca o floare care se ridicA intre foile ce o ocrotesc, turla
se odihneste pe un dublu sprijin de poligoane inscrise
unul in altul, care este o imitatie de depArtate modele
din Mesopotamia, venite prin Caffa Crimeii, Aar in
parte si o inventie tehnicA a acelorasi arhitecti, tot atat
de tare, pe cat e de elegant.
Nu avem Inca picturA exterioarA, dar infAtisarea zidit-
rilor e variat prin deosebirea de ton intre temeliile ce-
nusii de piatrA care se ridicA pang mkar la un sfert
din inaltime si contraforturile care sprijinA clAdirea, in-
tre deosebitele etaje, viu colorate, de cArAmizi smAl-
tuite, care se fugAresc in sus spre toperis, intre absi-
dele pline de umbra pe care ele le incadreazA si scan-
teierea multicolora a discurilor galbene, verzi, albastre,
negre, imprAstiate intr'o succesiune armonioasA de co-
lori, in punctele unde se ating arcurile si mai ales pe -
linia care mrgeneste coperisul O. pe intreg desemnul,
corespunzfind in mic bisericii insesi, al micii turle fine
care incoroneazA edificiul. Trebuie sA adaugam brode-
riile in feiul Bizantului: perdele de altar, acopereminte
 157

de gropi, presintand naivele portrete ale daruitorilor,

obiecte de metal : potire ciselate, ripide impodobite cu
basoreliefuri, cruci de lemn fin lucrate, cu cotorul de
argint, dupa tipul de la Athos, inteun cuvant tot ceia
ce, inteun anumit moment, a insuflefit instinctele artis-
ice ale rasei.
Acest stil, care, chiar in epoca lui Stefan-eel-Mare,
isi gsise cea mai desavarsita desvoltare in biserica
manastirii de la Putna, unde intemeietorul fu ingropat
la 1504, deosebeste $1 cladirile DomniIor din veacul al
XVI-lea si mai ales ale lui Petru Rares, Alexandru Lapus-
neanu si Petru Schiopul, cei a caror patronare a fost
mai mare si mai harnica. In cele trei mari mnstiri
ridicate -de pietatea acestor Domni: Pobrata, unde Pe-
tru si mai tarziu sofia sa Elena Brancovici fura ingro-
pafi, Slatina, care pastreaza osamintele lui Alexandru,
tiran tot asa de crud, cat era de credinciosy si Galata,
se constata inovafii : exteriorul zidurilor este, ici si colo,
acoperit cu picturi inteun stil dulce, desfacandu-se pe
un fond de azur ; la Galata au indraznit & IncunUne
cladirea cu doua turle care se urmeaza. fnainte de sfar-
situl veacului, familia Movilestilor, din care doi frafi,
Ieremia si Simion, domnira, pe cand al treilea, Gheor-
ghe, fu, multa vreme, Mitropolit al Moldovei, cladu ar-
tei romanesti Inca unul din marile ti monumente, ma-
nstirea de la Sucevita in Bucovina, ale aril frumoase
picturi exterioare, pe un fond verde, fac admirafia cu-
noscatorilor. Tradifia va fi continua-Ca in acest principat
prin fundafiunea, datand din preajma lui 1610, a Mitro-
politului Anastasie Cramca, el insusi un miniaturist de
talent, Dragomirna, si prin aceia a Dotnnului sau,
Stefan Tomsa, Solca, in aceiasi Bucovina anexata Inai
tarziu de Austria, prin cele cateva biserici de la Iasi $i
din imprejurimi (manstirea Barnovei), datorite darniciei
unui Domn inrudit cu Movilestii, Miron Barnovschi
 158

Roman de sange, dar, ca atatia altii, cettean polon

$i, in sfarsit, prin cladirile lui Vasile Lupu, ridicate in
aceia$i Capital5: Golia $i Trei-Ierarhii, dintre care cea
din urma, acoperita toata cu sculpturi decorative de un
caracter oriental, a fost recopiata in epoca noastra dupa
original de acelasi transformator oficial al bisericilor ro-
niane$ti.
Acest stil moldovenesc se impuse $i Munteniei, mul-
tamita influentei exercitate de casatoria fiicei lui Petru
Rares in acestalalt principat, si vechiul patrat de piatra, ,
mai mult scund si impodobit cu picturi largi, fu inlo-
cuit prin cladirea eleganta, desvoltandu-se in inaltime
$i toga' captusit5 cu icoane, pe care Moldova o crease.
Astfel acea bisericuta a cimitirului de la Cozia, care n'a
pierdut nimic din caracterele ei deosebitoare. Putin rnai
tarziu, arhitectii munteni, cautand in vechiul sistem bi-
zantin de caramizi asezate oblic $i in invrastarea dintre
carmizile obi$nuite $i pietrele rotunde infundate in ci-
meat o inlocuire pentrn greaua invesmantare cu picturi
exterioare, adoptara $i ei, de altfel dupa exemplul mol-
dovenesc, inaintea usii de la intrare un u$or peristil,
sprijinit pe coloane fine cu capiteluri sculptate. Aceast
transformare, care adaugia esential la eleganta cladirii,
fu adoptata in chip definitiv, $i o intalnim de aici incolo
la toate cladirile religioase muntene pang in epoca de
harnice reparatii si reconstruiri care cuprinde Domniile
lui Matei Basarab (1632-1654) si lui Brancoveanu (1688-
1714).
Un puternic avant de originalitate se produse, de a-
semenea, in aceia$i epoca, $i in arta cartii. Manuscripte
slavone la Neamt, scrise pe pergament $i pe hartie, supt
urnia$ii lui Alexandru-cel-Bun $i mai ales supt $tefan-
cel-Mare, sant printre cele mai frumoase pe care le-a
produs art`a bizantina. Frontispicii de o arta ging* le
impodobesc, $i intalnim chiar portrete .... Domni, icoane
 15Q

de sfinti de o tehnicA fit4A. Va fi un progres necunoscut

in acest domeniu panA la sfarsitul veacului al XVII-lea.
Cat despre cArtile tipArite in Tara-Romaneasca, intAiu,
apoi in Ardeal, la Brasov, la Sas-Sebes si la Oristie, de
tin diacon pribeag, Coresi, si de ciracii si concurentii lui,
ele pAstreaz5, mai cu samA cele care apArura in princi-
pate, buna tradifie a lui Macarie.
Atata era domeniul pe care ortodoxia II ingicluia ar-
tistului ; dacA este vorba odat5 de portretul Domnitei
muntene, fata Chiajnei, cu care voia s se asAtoreascA
Despotul" moldovean, si, in aceiasi epoch, de tabloul
mural infAtisand bAtAlia de la Verbia, in care insusi a-
cest aventurier smulse coroana lui Alexandru L'Apus-
neanu, trebuie sA vedem, se pare, opera vre unui mester
strain, care nu era legat de aceleasi restrictii.
Thceputurile literaturii romdneA. Pentru a avea si o
literaturg, trebuia o limbA literati. DacA de la inceputul
veacului al XV-lea un cleric roman din Nord-Estul Tran-
silvaniei sau din MaramurAsul vecin, Int-aura de propa-
ganda husitA, Victorioasa in acele regiuni, d5du o aspr5
traducere a Scripturilor, care s'a pAstrat in manuscrip-
tele zise de la Voronet SFaptele Apostolilor) si de la
5cheia (Psaltirea), ea nu fu admis, bine inteles, de
ortodoxia dominantA. Limba romaneascA servia totusi in
schitele de tratate, in instructiile ambasadorilor, in so-
cotelile particulare, in insemnarile personale, in memo-
riile pentru Domni si boieri, in scrisorile private, si
chiar in acele glose din margenea cArtilor de proprietate
care trebuiau s fie redactate in acea slavona ce co-
respunde in Orient limbii latine a apusurilor. Am gsit
manuscripte religioase din veacul al XVI-lea, din primii
ani chiar ai acestui veac, in care textul romanesc cif
litere rosii urmeaza textul slavon cu cerneala, unul fiind
pentru cetire si ceralalt pentru slujbA.
Cand diaconul Coresi se puse sA publice, pe jangA
 160

Evanghelia sa din 1561, lucrari religioase in romneste,

sau in romaneste si slavoneste, dupg vechile texte pe
care le modernisa pe ici pe colo in chip usor si stan-
gaciu, el nu asculta numai de dorinta de a da in limba
vulgara Scriptura si comentariile ei dupa pilda Sa-
silor cari publicasera in 1544 un catehism roman de
propaganda la Sibiiu, nici de a da carti liturgice noii
Biserici calvine, care se formase in Ardeal 'Inca din 1560,
supt protectia poruncitoare a Statului ; el asculta si de
o nevoie obsteasca de cetire, care cuprinsese intreaga
societate romaneasca "si pe cafe limba slavong, necu-
noscuta in obste chiar preotilor, nu putea s'o satisfaca.
Avem dovada acestui lucru in acele versiuni, ramase in
manuscript, a Minunilor Sfintei Paraschiva, a unor Vieti
ale Sfintilor, mai ales, dupa cat se pare, a sfintilor ras-
boinici, si a legendei lui Alexandru-cel-Mare, care a fost
tradus in romaneste, de mai multi clerici in acelasi
timp, dupg un text sarbesc, inainte de 1600.
Si, daca, in epoca lui Stefan-eel-Mare, Biblia putea
sa insufle spiritul de umilinta pe care ea il atribuia re-
gelui David, daca apoi cronografele imperiale indem-
nara pe Neagoe sa scrie, pentru educatia fiului sau
Teodosie, un manual domnesc, in care gasim si inv.&
taturi originale, pe care autorul le scosese din propria
lui experienta asupra relatiilor cu Turcii si legaturilor
cu boierii, pe de alt parte, povestirile de lupte si de
aventuri, atat de nutneroase in domeniul fabulei, tre-
buiau sa placa acestei clase aristocratice in plina des-
voltare si,Domnilor nascuti in acest mediu zbuciumat
si s Ii dea setea de a face fapte stralucite, in mo-
mentul and furia sacra a cruciatelor cuprindea din nou
Europa 2.

' V. volumul nostru Istoria Romdnilor din Ardeal i Ungaria, I.

2 V. memoriul nostru asupra Minor representative" In Me-
moriile Academiei Romne", anul 1915.
 CAP. IX.
Desvoltarea civilisafiei romilnesti in veacurile
al XVI-lea si al XVII-lea ; uTimArtle ei politice
Epopeia-lui Mihai Viteazul. Boierii moldoveni nici
nu provocaser5, nici nu sustinuser miscarea revolutio-
nar indreptat de Ion-Vod cel Curnplit impotriva
apa's5rii, mai ales celei fiscale, a Turcilor ; din potriva,
fiind despoiati de acest Domn in nevoie de bani, ei
trecuserg la vrjmas, desonorind clasa lor prin acest
act de trdare ; ei incunjurau mai bucuros tronul finis-
tit al bunului Domn schiop, Petru. Dar, chiar in inter-
ventia muntean impotriva lui Ion, care era vorba s"
fie inlocuit prin fratele Domnului de la Bucuresti, Ale-
xandru, se putuse vedea aprinderea rkboinic a lumii
aristocratice care se formase de curand prin desvolta-
rea societalii romnesti. Cei doi frati Golesti, Ivascu
si Albu, facur mai mult pentru izband cleat insusi
Voevodul, incapabil de a impiedeca statornicirea tred-
toare in Capitala sa a unui concurent, Vintil ; ca ade-
vrati cavaleri, ei Itiptar pentru steag, i Albu peri
scApand viata Domnului sAu : mormantul lui, in mAns-
tirea de la Vieros, II InfAtiseaz5 ca rkboinic, c5lare,
cu cusma de lupt pe cap, dup cum un alt baso-relief,
la StAnesti, de cealalt parte a Oltului, va mnfia, la
inceputul veacului urmator, pe unul din fratii Buzesti,
Stroe, dnd o lupta victorioasg printului tagrgsc, care,
11
 162

cAzAnd supt loviturile lui, las sA i se risipeasc s5ge-

file din toll:4.
Noua generafie a acestor boieri, devenifi stapAni ai
teritoriului $i ai puterii, va pune deci in serviciul ambi-
fiei ei puterile toate ale ferii, dorind, dacA nu rzboiul
in sine, cel pufin prilejurile de a se distinge, de a cA$-
tiga acea glorie care lumineazA fiecare paginA a Fapte-
lor lui Alexandru-cel-Mare. Se vAzu bine aceasta, pentru
Munteni, din revolta, izbAnzile, cuceririle lui Mihai Vi-
teazul, $i, pentru Moldova, din acea politicA de natur cre$-
ting, polon5, rodnic5 in lupte inAuntru $i in sfA$ieri pentru
tron, care formeazA istbria dinastiei, a$a de curAnd tra-
gic5, a Movile$tilor.
Fiul bunului" Petra$cu, unul din acei rani Domni mun-
teni, cgrora li fu dat s moar avand stpAnirea puterii,
nu sgmna de loc cu tatAl sAu, care, totu$i, condusese
el insu$i armate $i intrase, pentru a sprijini causa re-
ginei Isabela, in acea Transilvanie in care, acum cAfiva
ani, s'a ggsit matricea de bronz a pecefiii sale. To-
tu$i Mihai se al-5We imp5ciuitor cu Voevozii cari ur-
maser tatlui s'Au ; el putu s5 iea in Sfatul lor un loc
insemnat, ajungind pAnA la demnitatea de Ban, cea
d'intAiu dup5 Domn $i care dAdea un fel de suvera-
nitate in subordine ja Olteni. Alexandru-cel-R5u, usur-
pator de obAqie moldoveneasc5, urmArindu-1 ca pe un
du$man personal, ca pe tin pretendent, el se refugie la
Constantinopol. S'a v5zut de pe urma cgrii umilinfe re-
fugiatul ajunse a c4tiga mo$tenirea tatAlui s5u in Sep-
tembre 1594.
Cronica boierilor, a acelor bogafi frafi Buze$ti, atri-
buie meritul revoltei care sc5p5 pentru cAfiva ani prin-
sipatul muntean de iugul ap5s5tor al Turcilor noii clase
a boierimii cavalere$ti la RomAni. Ei sAnt aceia cari
se adun. cari iau hotrArea de a incepe opera glori<
oas5 $i grea ; Domnului nu-i mai fAmAne deck s5 aprobe.
 163

De altfel, Mihai insusi, care incepuse prin a fi unul

din membrii acestei aristocratii razboinice, simtia ca si
ei ; numai a trebuia s o ia inainte, pentru ca soarta
facuse cu adevarat din el un Domn.
Revolta izbucni ; creditorii turci full macelariti : casa
in care se adapostisera fu batuta cu tunurile. Moldova
lui Aron, ajunsa la ananghie, isi si luase hotararea, si
Cesarul germanic Rudolf abia incheiase cu acest prin-
cipat o intelegere care il facea sa intre supt autoritatea
Iui, ca membru al Imperiului. In sfarsit, in ambitiile
printului Ardealului, care voi s fie regele cruciatei
pe Dunare, se vedea un sprijin, si Europa apuseana,
impinsa de Papa Clement al VIII-lea, avea pretutindeni
emisari in Orient.
Cetatile Durfarii furl arse ; trupele turcesti, ca s pe-
depseasca pe razvratitul muntean, adusera un pretendent
pe care ele nadajduiau sa-1 poata inscauna lesne, asa
cum Petru fusese asezat pe ruinele Domniei lui Ion-
Voda cel Cumplit. Dar, pe fluviu, iarna, Turcii insisi,
apoi Tatarii din Crimeia, cari parasiser campiile Unga-
riei napadite pentru a desavarsi infrangerea acestui nou
vrajmas, fura invinsi in cateva zile ; caldretii lui Mihai,
cari pusesera pe goana pe insusi Hanul prin tanarul
lor avant, pe drumurile acoperite de zapada, se indreptara
spre Adrianopol. Braila fu incendiata ; Cazacii din solda
lui Aron se aratasera din nou in fata Benderului ; Ismailul,
noua fundatie turceasca si cetatea cea mai puternica a Du-
narii-de-jos, cazu cateva luni mai tarziu : se gasir acolo
vechile tunuri unguresti din veacul al XV-lea, purtand
corbul muntean cu armele Hunyazilor.
Am vorbit mai sus de tratatul incheiat de delegatii
lui Mihai si ai lui *tefan Razvan ', care, cu ajutorti,
1 Tigan muntean dui:4 mama, spune Insui Mihai, fiu de gradi .
nareasa, dar, zicanduli, se pare, Stefan Radu, fiu al unuia din
ultimii Radu-Voda.
 164

gardei unguresti, rasturnase pe stapanul sau Aron, pen-

tru a-si asigura sprijinul rnandrului Maghiar. Pentru fara
unit" cu Ardealul era o profunda decadere, dar pen-
tru boieri un succes ; autoritatea Domnului se inlatura
in acelasi timp cu libertatea teranilor, i casta razboi-
nica rmanea stapan pe Ora i pe soarta ei. Ea exista
singura, pentru stapanirea d'inauntru i pentru marile
aventuri dincolo de granifile principatului.
Vizirul Sinan, cea mai inalta intrupare a orgoliului
otoman si a vitejiei albanese, alerga, in adevar, pentru
a pune capt autononliei acestor provincii, totdeauna
indoielnice, pe care era vorba acum s le prefaca in
niste pasalacuri ale Imperiului. El fu invins la Calugd-
reni, in mlastinile Neajlovului, la 23 August 1595, de
boierimea munteang pe care 0 sprijinia un corp ajutator
ardelean i aspra resistenca a Cazacilor mercenari ; Mi-
hai Insui, patrunzand cu securea in 'nada in sirurile
dusmane, Ii facu datoria de bun cavaler crestin.
Aceast izbanda nu impienecase insa inaintarea Tur-
cilor : ei ocupara Bucurestii, ale caror biserici filed date
prada flacarilor de auxiliarii unguri ai lui Mihai, i Tar-
govistea, vechea capitala a fedi, unde fu asezat noul
comandant imperial al Terii-RomAnesti cu begii lui, su-
basii luandu-si in primire judefele pe care trebuiau sa
le administreze. Tatarii impanzira campia, pradand satele.
Masuri filed luate pentru intarirea resedintei Pasei ; la
Bucuresti chiar, manastirea lui Alexandru-Voda Mircea,
chemat apoi, dui-A nurnele nepotului sau, Radu Mihnea,
care o ridica din ruine, deveni palanca", fortareata
Vizirului cuceritor.
Mihai se gasia in munte, ca odinioara Stefan-cel-
Mare dupa lupta de la Valea-Alba ; el gasi totusi acolo
pe ajutatorii crestini pe cari II cautase in zadar inain-
tasul lui moldovean ; Sigismund Bathory veni in Tara-
Rornaneasca, nu ca .aliat, ci mai curand ca stapan, si
 165

contingentul feudal .al Moldoveanului Razvan se uni cu

pedestrii sasi, cu calrimea maghiara si cu cruciatii
Toscanei, pe can tocmai Ii trimesese de curand un alt
promotor al razboiului dant, Marele-Duce de Toscana.
Zilele de la Nicopol, ale marilor raiduri crestine prura
ca se intorc cand Turcii filed alungati din cele doua
centre mai mari ale terii, pentru a fi aruncati apoi
peste cap, dupa o lupta inviersunata, la Giurgiu, dincolo
(le Dunarea inrosit de sange. Inca odata Mihai se
arunca in valtoare, jucand cu un superior despret de
moarte marele rol legendar pe care i-1 impunea starea
.cle spirit a epocei sale.
In acest timp, Polonii intervenisera in Moldova : ma-
Tele indemnator al expansiunii lor, cancelariul loan Za-
moyski, infra in Ora, supt cuvant de a raspinge pe
Tatari, -- tot asa de sincer ca i regele Ioan-Albert, and
pretindea ca vrea s recastige asupra Turcilor porturile
lui Stefan-cel-/Vlare. Fara lupt se dadu terii un Domn
dintre boieri, leremia Movila, coborator prin mama sa,
Maria, din Lapusneni, deci din Stefan-cel-Mare, si Mol-
dovenii primira bucuros pe acest om dintre ei in locul
usurpatorului de neam indoit strain. Nu peste mult
timp apoi Sigismund fu batut de Turci, cari castigara
asupra Imperialilor victoria de la Keresztes, in campia
Panoniei. La 1598, el Ii ceda mostenirea Imparatului,
care trimese acolo pe comisarii sai, asteptand sosirea
viitorului print, arhiducele Maximilian, fost rege ales al
Poloniei ; Mihai facu, in luna lui lunie, in mfinile lor,
la mnstirea din Deal, unde se odihniau ramasitele ta-
talui &au, juramantul de credinta noului suveran, Ru-
dolf al II-lea. Trei ani mai tarziu, prieteni credinciosi
erau s ingroape pe furis in acelasi loc capul lui, taiat
inteun lagar din Ardeal de soldatii acestui Imparat.
Curand, de altfel, urmasul degenerat al Bathorestilor
se intoarse din adpostul su silesian pentru a relua
 166

frAiele puterii, i indatA el inodA din nou. vechile sale

legAturi cu Turcii. DupA ce, zApAcit, abdicA, tAnArul lui
Or, Andrei, cardinal i episcop polon, care urma, nil
fAcu cleat sA persevereze pe aceastA cale ; el avea spri-
jinul devotat al Domnului pus in Moldova de Za-
moyski pentru a represinta acolo politica polona, pc
care antagonismul fatal impotriva npdirii Habsburgilor
o prinsese acum in fAgawl aliantei turce0i.
Nu se mai putea gandi nimeni la arpintirile bizantine
care se treziserA, nu numai in cugetarea lui Mihai i a
paladinilor ai, dar chiar in aceia a cretinilor din Bal-
SArbi din Banat, cafi visau de un rege cretin;
cani :
Bulgari, ai caror episcopi de neam grecesc trimeteau
scrisori de implorare Voevodului ; Albanesi, micati de
presimtirea unui nou Scanderbeg ; Greci chiar, cari
ateptau dela marele Mihai RomAnul, fiul de Greack
sfArAmarea unei lungi sclavii, inceperea Imparatiei celei
note& El singur nu putea sa sAvAqeascA o lucrare atAt
de grea. Dup5 scurte aparitii pe Dunare, el trebui A.
se inchine in fata fatalitAtii i s primeasca pe trime0i
Sultanului cari, incarcati de daruri, veniau s-i propura
o intelegere favorabilA intereselor lui.
Mihai ar fi putut s-i opreascA aici cariera de soldat
i sA reia in conditii mai bune vechile legaturi, care
totu0 asigurasera principatului aproape un veac de li-.
nite. Dar imprejurarile din Ardeal trebuiau s indemne
la noi intreprinderi, nu numai ambitia politicA a unor
Domni ca 5tefan sau Petru Rarq, ci setea de isprvi
strAlucite, de aventuri neincetat inoite a acelor rzboi-
nici prin fire i prin cre0ere pe cari Mihai era vrednic
sa-i conduc5 pe cararile periculoase ale unui mai mare
viitor.
Primind astfel imbolduri formale din partea Imperia-
lilor, cArora Ardealul, cu toate perspectivele lui de do-
minatie dunreanA i de inrAurire in Balcani, li scApase
 167

acum din nou. el atAcA, fill a astepta sprijinul gene-

ralului imperial al Ungariei Superioare, ciudosul Alba-
nes Gheorghe Basta, pe acest cardinal a cArui suzera-
nitate, pe cat de zAdarnicA, pe atAt de injositoare, fu-
sese constrAns s'o recunoascA. Tree And Carpatii prin
pasul BuzAului, el merse de-a lungul granitei pAnA la
Brasov, care se supttse de bunA voie, pentru a se uni
apoi cu ostile Olteniei aproape supt zidurile Sibiiului.
0 singura bAtAlie, la Se limber, in ziva de 28 Octombre
1599, hotArt de soarta lui Andrei, pArAsit de insisi cA-
pitanii sai, cu comandantul suprem al armatelor pro-
vinciei, Gaspar Kornis, nobil de obArsie romAneascA, in
frunte. Printul invins fu omorit in munte de ciobanii
secui, cari urau pe Bdthoresi pentru a acesti stApAni
distruseser privilegiile natiunii lor ; Mihai fAcu sA se in-
groape crestineste famAsitele cardinalului in mausoleul
familiei din Balgrad, si, deplAngAnd moartea sAracului
popA", luA, pentru a-I intovArAsi la locuinta din urmA,
lumAnarea in mAna care era obisnuit sA dea lovituri
asa de grele su sabia.
Trebuia el sA se resemneze a rAmAnea numai con-
silierul imperial, represintantul in Ardeal si comandantul
general al comitatelor din afarg", astfel cum o ar fi
dorit Sasii, cari-i fAcuser inchinarea, lui si fiului lui,
in aceastA singurA calitate ? Trebuia el sA urmeze cu
imprtirea pAmAnturilor si titlurilor la cApeteniile nobi-
limii maghiare pe cari-i adunA in Sfatul stt cu per-
soana noului episcop catolic Naprgy? Trebuia el sa
se pregAteascA a evacua chiar provincia in schimbul
unei rAsplAtiri oarecare, precum o ar fi vrut curtenii
ImpAratului, plini de gelosie si de despret fat5 de Va-
lah"? Trebuia el s5 urmeze a nesocoti existenta acelui
neam romAnesc din Ardeal care avea acelasi sAnge cu
(Mitsui si care, revoltAndu-se pe alocuri impotriva no-
bililor, astepta din instinct o apropiatA si deplinA satis.
 168

factie de la dreptatea acestui conational ? Aceasta fu

marea i tragica problema care misca pn la capat
sufletul cuceritorului.
Romnii formau marea rnajoritate a locuitorilor terii.
In vremile din urn* desvoltarea fireasca a fundatiilor
episcopale datorite Domnilor Moldovei i Terii-Roma-
nesti adusese o Inaintare rapede. Sfortarile facute de
printii maghiari pentru a impune episcopi supra-inten-
denti, capetenii de biserici valahe", can se ascundeau
in cine stie ce modesta resedinta de sat, ducand viata
putintica a celorlalti pastori", &Aura' faliment in mij-
locul- unui popor a carui principala trasatura deosebi-
toare este cea mai incapatinata alipire de legea ve-
che", de vechile obiceiuri". Acesti printi Isi adusesera
episcopii calvini in insasi Capitala provinciei, in acel
Fehdrvr al lor, in care capeteuiile oficiale ale noii
Biserici valahe" ii aveau acum Cgs*, gradinita si
biserica de lemn pentru putinii lor poporani. Dar a-
cestea toate nu aveau nicio Inraurire asupra maselor.
Din aceste inceicari nu ramase decat un avantagiu
pentru viata spirituald a acestui popor, caruia era vorba
s i se schimbe asprul suflet indratnic pentru a-I face
sa intre apoi cu atat mai usor in comunitatea nationala
a Maghiarilor : religia reformata cerea intrebuintarea
limbii vulgare in serviciul divin; prescriptii repetate $i
sustinute prin toate mijloacele puterii impusesera deci
preotilor tarati in niste sinoade populare Intrebuintarea
--cartilor romanesti in locul celor ale epocei slavone, care
nu mai erau Intelese. Se traduse chiar din limba ma-
ghiara, cu ajutorul unui nobil din aceasta natie, Nico-
lae Forr, un talc al Evangheliilor.
In aceasta fasa a calvinismului napditor, Statul im-
pusese Romnilor i unitatea ierarhica; ei isi disputa-
sera pang atunci deosebitele Scaune episcopale, con-
cure* fiind continua intre acela din Nord, la Vad,
 169

atarnnd de Mitropolitul moldovean din Suceava, si

acela din Sud, la Gioagiu, la Prislop, eare-si avea toate
leggturile cu Scaunul arhiepiscopal muntean din Tar-
goviste. Se obisnuirg deci sg aibg, in Capitala chiar a
tern, un singur cap religios, un Mitropolit" local ; i,
.cnd ortodoxia putu sg reintre, dacg nu in drepturile
ei oficiale, din vremea cnd printii fgceau sg se ungg
prelatii de rit oriental dincolo de Carpati, si pgng la
Ipec, in mijlocul SArbilor, cel putin in libertatea ei de
actiune, Mitropolitul, un Ghenadie, care administra die-
cesa ardeleang cgtre 1580, relug leggturile lui cu Tara-
Romneascg, unde fusese sfintit, dupg numirea sa de
cgtre stgpinul strain. In clipa and calvinii romani din
Banat, nobili de vita veche, se apueasera sg facg tra-
ducerea Vechiului Testament a Paliei, care se tipgri la
Orgstie, un nou talc al Evangheliilor, o Cazanie, inte-
meiatg pe textul grecesc al lui Teofilact, apgrea supt
auspicii e acestui Ghenadie, la Brasov (1581). Cnd
boierii si prelatii munteni sosirg in Ardeal, la 1595,
pentru a incheia tratatul de care, in mai multe rnduri,
a fost vorba aici, ei egpatarg de la consilierii lui Si-
gismund, fervent catolic si scolar credincios al Iesui-
tilor, recunoasterea solemng a acestui fapt cg toate
bisericile valahe" din Ardeal au sg depindg de Scau-
nul din Tirgoviste.
Mihai intglnia deci dincolo de munti, nu acea mul-
time amorfg de barbari murdari si feroci pe can ii place
sg-i descrie ura dusmanilor lor etnici, ci o majoritate
de populatie bgstinasg, pgstrgnd traditiile unei civilisatii
foarte vechi i avnd in fruntea ei o singurg cgpetenie
religioasg si politica, aceia cgreia i se fgcuse de curAnd
darul unei frumoase biserici de piathg, in fata cu cas-
telul princiar din Bglgrad.
El sustinu cu toatg simpatia sa activg acest arhiepis-
copat, care fu considerat de aici incolo ca propria lui
 170

fundatie. Introduse pana in departatul Maramura5 pe

un cleric muntean, noul episcop de Muncaciu, Sfirghie,
care fusese mai inainte egumen al vechii manastiri Tis-
mana. La Vad, intalnim in cursul administratiei sale pe
episcopul roman, de loc din Ardeal, loan Cernea sau,
in neme5ug, Cernai. Preotii romani furl scutifi de dijma.
Un palc de calugri munteni se raspandi prin satele ar-
delene. In timp ce aceast organisatie religioas a ele-
mentului romanesc in provincia cucerit progresa, Mihai
intrebuinfa, ca 5i ofiferii si, limba romaneasca, aparuta
5i in inscriptiile bisericilor, pentru toate actele care nu
aveau un caracter solemn ; supt forma latina traditio-
nala a carfilor de danie, el semna cu frumoasa lui is-
calitura avantata, in trasaturi energice ca de spada, ro-
mane5te i cu litere chirilice lo Mihail Voevod.
Cu practica sa bizantina i cu inteligenta-i naturala,
cu fineta rasei lui domne5ti, el era prea inteligent pen-
tru a incerca sa paraseasca dinteodata obiceiurile unei
teri pe care o.dominasera pang atunci Maghiarii 5i Sa5ii.
Apropiindu-5i pe Secui prin inoirea privilegiilor lor i
infati5andu-se Sa5ilor ca vicariul unui suveran din .rasa
lor, impartind in sfar5it cu maim larga favorurile sale
aristocratiei indigene, el finea s continue acea viafa
politica a Ardealului care il privia totu5i ca pe un na-
vlitor grozav de incomod.
La inceputul anului 1600, Curtea din Praga, greoaie
5i banuitoare, aFteptand de la imprejurari ceia ce nu
era in stare sa smulga prin propria ei cnergie, puse sa-i
ofere, printeun simplu curier italian, ni5te conditii pe
care el se grabi s le primeasca, caci credea cu trie
ca a 5i fost recunoscut ca stpan ereditar, cu titlu feu-
dal, al cuceririi sale. Mihai doria s mai aib cetatile
din Maramura5, din Banat, unde functionau acum epis-
copi ortodoc5i de obar5ie romaneasca sau sarbeasca,
i intreaga Ora pang la Tisa. Dar ajutoarele necesare
 171

Intretinerii unei armate de mercenari intarziau, si lere-

mia, vecinul moldovean, se si pregatia, pentru un atac
apropiat cu Sigismund, refugiat in Po Ionia, si cu par-
tisanii lui, nobilii din Ardeal.
Negocierile cu Imperialii continuara, cu amanri, fara
sfarsit, avand, din partea Curtii, un caracter evident
de rea credint. Trebuia hrnit cu vorbe bune", in-
selat cu complimente si cu zadarnice fagaduieli acest
Valah" pe care ar fi voit sa-1 izgoneascl fr znava",
dac mana-i de fier n'ar fi fost singura chezasie a cu-
ceririi pe care abia o ispravise el. Trimesii iniperiali,
un batran soldat loial, Mihail' Szekly, si un diplomat
slay, indemanatec in a manui pe Turci si pe clientii lor,
David Ungnad, furl insa'rcinati sa se presinte lui Mihai,
in calitate de comisari", pentru a-i observa toate fap-
tele, pentru ar-i raporta toate vorbele care puteau sa
scape temperamentului sau pornit pentru a tempo-
risa" hotatirea din urm ; mai Main, puteri depline furl
date pentru a Incheia" unui trimes extraordinar, doc-
torul Pezzen, care si el, ca si Ungnad, implinise func-
tiunile de ambasador la Constantinopol.
Inaintea sosirii acestui emisar, asteptat cu atata ne-
rabdare, Mihai, care si presidase, ca suveran, doug diete
ardelene, se aruncase, pentru a nu fi surprins de dus-
manii sal, asupra Moldovei, pe care o simtia gata s-1
atace. Ieremia, Domnul terii, soldat slab, nu putu sa-i
opuna." nicio resistenta serioasg ; trupele, cam =este-
cate, ale Voevodului intrara in Iasi, in Suceava, alun-
gand pe clientul Polonilor, care se inchise in cetatea
Hotinului. Un Sfat de boieri fu asezat pentru a gu-
verna noua cucerire, asteptand sosirea fiului lui Petru
Schiopul, Stefan care traia de pe o zi pe alta, pribeag,
in Tirol, pentru a face din el, ca sot al unicei fete a
lui Mihai, un Voevod moldovean. Un Sinod avand in
 172

in frunte pe arhiepiscopul Bulgariei, Grecul Dionisie

Rhalis, -dadu noi cApetenii Bisericii Moldovei.
Dandu-si sama de pericolele care-1 amenintau, Mihai
se intoarse in Arde4 unde mocnia o surd nemultAmire.
El se invoi sA jertfeascA celui din urmg trimes al Im-
pgratului, al Impgratului seiu, o mare parte din primele
sale pretentii : nu mai voia, in afarg de cele doug prin-
cipate dunrene, pe care Intelegea sA le deting dupg
vechile lor obiceiuri, deck guvernarea pe viatA a Ar-
dealului i cateva distinctii exceptionale, ca Lana de
aur, cu care era Impodobit gatul firav al lui Sigis-
mund Bthory. Cancelaria din Praga, vorbind in numele
lui Rudolf al II-lea, consimti, aproape cu oarecare des-
pret, sA-i facg aceastA gratie, din care totusi furg scoase
comitatele exterioare, cu toate c ar fi fost de prefe-
rat, pentru a InlAtura gravele desavantagii ce se puteau
presinta, ca Voevodul, inapoind Ardealul ocupat in nu-
mele MaiestAtii Sale, sA se fi Intors in Tara-RomaneascA
pentru a o administra supt protectia ImpAratului si a
pandi acolo toate prilejurile de a Inainta mai departe
in Turcia cu ajutorul Maiestatii Sale. Se reserva, din
pricina pretentiilor polone, chestia Moldovei. Nu putea
fi cineva mai impudent cleat atata.
In acest moment, Ardealul, pe care Basta il lucrase
neincetat, fAgAduind concursul trupelor Ungariei Su-
perioare la once revoltA care ar izbucni, era in flg-
cAri. Mihai avu scrupule de constiintA and fu vorba
sA combatA o armatA care ridica steagul cu vulturul
bicefal al suzeranului sgu. El lucrA, impotriva obice-
iului sgu, cu moliciune, fArg a interveni cu propria
persoang, i fu Invins la Mirgislgu, aproape de capitala
sa, la 18 Septembre 1600. .

Era, fgrA Indoialg, sfgrsitul dominatiei lui, dacg nu

cel din urmA act al acestei frumoase energii razboinice.
I se adusese chiar atunci la cunostinta cA Zamoyski,
 173

cancelariul polon, reluase Moldova si nvglise chiar in

Tara-Romneasc, unde voi s aduc5 pe Simion, fra-
tele lui Ieremia. Mihai Inc era s scape cel putin mos-
tenirea strbunilor sgi; incheind o conventie prin care
se indatoria sh" pArseasc teritoriul Ardealului, el trecu
Carpatii. pentru a ga.si in p5rtile Buz5u1ui acele grele
legiuni polone, de mult timp formate prin experienta lui
$tefan Bthory pentru fazboiul contra Turcilor pe Du-
nre. Trebui s fugg, luptand neincetat cu detasamen-
tele de calgreti care-1 urmAriau. Suflet adnc cinstit, el
credea c are dreptul s se adreseze Impa'ratului, fat
de care nu svirsise nicio fapt de trklare, pentru a-i
cere pedepsirea ofiterilor cari, fr ordine i chiar far
niciun pretext, il atacaserg. Se duse deci, cu cativa din-
tre cei din urm credinciosi ai si, la Viena, la Praga,
pentru a primi acolo in cutind vestea, care trebui sA
fie ca un balsam pentru inima lui rnit, ca" victoria lui
Basta, inselat ca un copil de perfidia aristocratilor ma-
ghiari ai terii, nu fcuse deckt sa-i redeschia lui Sigis-
mund portile puterii.
Se hotAri totusi, de si aceast Curte era obisnuit
cu prelungirile, s nu mai fie suferit si aceast din urma"
injurie. I se oferir lui Mihai mijloacele bgnesti de care
avea nevoie ca s-si bed o nou oas.te, in care ai lui
abia erau represintati, i ajunserg sa-1 conving5 cg Basta,
invingAtorul lui, putea ssa devinA un sincer colaborator
si un prieten. Marea sfortare fasbun5toare a Voevodului
cAstig Imparatului, prin izbanda de la GorAslau,
aceast provincie asa de mult poftit de toate ambitiile.
Dar, cand fu vorba s se fixeze planurile ulterioare ale
campaniei, generalul albanes potrivi asa ca s intre
in conflict cu Valahul", si, and acesta nu consimti s'a se
lase prins ca un simplu subordonat, el fu sprcuit de
halebardele Valonilor din Flandra si ale Ungurilor unui
detasament insgrcinat formal s-I asasineze (18 August).
 174

Trupul lui Mihai fu aruncat pe starvul putred al unui

cal crtpat, i trebui ca mani pioase s fure pazei
profanatorilor frumosul lui cap energic pentru ca st-1
poatt aeza spre odihnt in biserica jurtmntului de la
Dealu, unde inscriptia aminte0e Ong azi c a. trupul
stu zace in campia Turdei, unde I-au ucis Nemtii".
Mihai era mort ; fiul lui, copil Inca, Nicolae PAtrwu,
avea s duct o viatt s5r5cacioast, cerind milosteniile
Imptratului ; sotia i fiica lui se refugiara in mAntstirea
Cozia lang5 bAtrana maica a Voevodului. Dar amintirea
lui rtmase vie de-a lungul veacurilor. In Ardeal, unde
avuse, chiar printre auxiliarii lui unguri, prieteni cari
plansert vitejia lui deschist, Romanii pastrarA alcAtuirea
religioast pe care li-o dtduse el ; o intreag5 micare
literarit putu sa se desvolte in umbra ei. In Tara-Ro-
mtneasca 0 in Moldova, activitatea aventuroasa a ca-
valeriei boierilor se manifestase cu un avant pe care
crima de la Turda nu-1 putea opri.
Cavalerii romdni dupd moartea lui Mihai Viteazul.
Aceia dintre boierii munteni cari tineau la umilitoarea
Iinite cumparata de la Turci prin tribut i daruri se
grAbira st recunoasct pe Radu, fiul lui Mihnea rene-
gatul i fastuos ucenic al colilor din Venetia, diplo-
mat istet 0 mare favorit al Portii, care avu inteinsul cel
mai credincios ajutAtor al ei. Altii totu0 ii preferau pe
Simion Movilt, sustinut. i de Tatari ; actst Moldovean,
care iubia rtzboiul fart st poata ctpata izba-nda, putu
deci sA dea diplome, care, redactate in desordinea
lagtrelor, ptr5sesc slavona earturarilor cum se in-
tamplase cate odata supt Mihai chiar pentru a intro-
duce stilul diplomatic romnesc, cu total nou. Cea m&
mare parte, totu0, adamant pe Imp'arat, cu toatA crima
sAvar0t5 in numele lui, pentru ca 'Area cA Ii promite,
nu numai un ideal de libertate cretint, dar i putinta
 175

acelor isprgvi a cgror stralucit serie o deschisese

Mihai prin vitejia sa. Blastmand prude* fricoasg a
stgpinului pe care voiau sg-1 impung Turcii, cu cari
Radu era legat prin fratii i surorile sale musulmani,
tatgl sgu fiind, cum am spus, un renegat , ei aler-
garg supt steagurile vepic desfgurate ale lui Radu
Serban, unul din credincio0 Voevodului asasinat. Cu
ajutorul lor Buze#ii pgstrand pentru un timp con-
ducerea m*grii Radu, recunoscut de Curtea din
Praga i sustinut de trupele italiene, valone i ger-
mane ale lui Basta, atacg pe Necredincioi, ca odini-
oarg Dan al II-lea, Tepe i Viteazul"- care perise, pe
Dungre i in cuibul lor din Dobrogea. El dadu, pe
Teleajen, aproape de Vglenii-de-Munte, o luptg cum-
plitg Hanului tglirgsc, care venise sg sprijine causa lui
Simion. Trecu in sfarit in Ardeal i sfgramg tronul
maghiar improvisat al bgtranului cgpitan sgcuiu Moise,
care se ridicase impotriva Imperialilor, la 1603 ; apoi,
in 1611, dupa o scurtg ocupatie ungureascg in Mun-
tenia surprinsg, Radu puse pe fuga, inteo a doua ba-
tglie la Braov, tot atat de glorioasg ca i cea d'intgiu
i demng de a figura algturi de cele mai frumoase
victorii ale lui Mihai, pe noul print al revoltei maghiare,
care alungase pe veteranii lui Basta, pe acel Gabriel
Bthory care aparuse, in mijlocul Turcilor din Banat,
inteun costum de legendg barbara, cit aripi de vultur
prinse in coif. Nefiind sustinut spre a putea 'Astra
cucerirea sa, Radu avu un sfarOt trist la Viena, unde
se adgpostise, Impgratul lasandu-I &A piarg in parasire
i miserie, pentru a-i acorda in cele din urmg, ca o
bataie de joc, o inmormantare de cinste in ins4i cate-
drala Sf. Stefan.
Ai lui ramasera de aici inainte Med cgpetenie, toti
ace0 cavaleri insetati de lupte, ca Vistierul Pang, care
se aruncase asupra lui Moise i.-1 strapunsese cu un
 176

glonte, sau ca Stroe Buzescu, de mai multe ori fanit,

fp luptele impotriva paganilor urati, care, calcand con-
semnul dat de comandantul italian de a nu parasi
transeele ocrotitoare, Arise in 1602 asupra unei rude
a Imparatului" ttarasc si-1 doborise, primind ins in
schimb rana de care trebui s moara ; sotia lui facu
sa se sape pe margenea placii de marmora care aco-
pere osarnintele viteazului aceste cuvinte care resuma
o epoch' intreaga ; si nu s'a implinit voia cdinilor de
Tatari".
Ca odinioara cei doi frati Golesti, acesti razboinici
munteni filed aruncati asupra Moldovei rasvrtite, din
ordinul lui Radu Mihnea, sclavul vointii stapanilor sal.
Ei &ill acolo acelasi neinvins avant catre primejdie,
care, neputand s se indrepte contra unui dusman
strain, se cheltuia, cu o darnicie nebuneasca, in tristele
incidente ale razboiului civil. Femei fura amestecate in
aceasta tragedie cavalereasca : Elisaveta, sotia lui Iere-
mia, Marghita sofa lui Simion, fiinti strasnice care
imboldiau dup5 plac pe sotii si fiii lor inteo rivalitate
criminal. Constantin, fiul mai mare al celei d'intaiu,
goni pe varul sau, tanarul Mihai, sotul fiicii Muntea-
nului Radu 5erban, care muri langa nevasta-sa; firavul
lui trup fu pus alaturi de teasta lui Mihai in care sta-
tuse geniul unei intregi rase. Fu, mai tarziu, el insusi,
ajuttorul lui Radu, pe care-1 primi in vremea retragerii
lui din 1610 ; dar, gonit in sfarsit el insusi de Necre-
dinciosi, reveni cu Polonii supt steagurile cumnatilor
sal ; prins de un Tatar, se ineca in apele Nistrului.
Marna-sa nu stiii mult vreme de aceasta intamplare,
apoi ea impinse spre tron pe fiii ei mai mici, Alexan-
dru, care era abia un adolescent, si Bogdan, fraged
copil. Ea lupta in fruntea ostilor, fu invinsa, prinsa,
necinstit si tarata la Constantinopol, unde ajunse sotia
unui aga. Plnse cu glas tare in fata boierilor supre-
 177

rna-i umilire, boieri, boieri, ru$inatu-m'a p5ginu1" ,

$i se vede Inca in frumoasa manastire a Sucevitei,
zidit de Ieremia, care e $i ingropat acolo, acea mandra
coada de par castaniu, lasata de &Ansa ca prinos in
locul srmanului trup profanat, care trebuia s putre-
zeasca in pamfint pagan.
Poarta incerca sa impace aceasta furtun de vointi
exasperate, lacome de cuceriri $i de glorie, de raniri $i
suferinte 'Ana la moarte, trimetand ca Domni pe niste
spalaciti mo$tenitori autentici, pe cari o educatie orien-
tala Ii -Meuse s lncezeasca in inchisori $i in locu-
rile de exil, vechi stapnitori : Radu Mihnea insu$i, cu
tot prestigiul lui, $i Alexandru, fiul unuf alt renegat,
Moldoveanul Ilia$ Rare$, apoi fiul lui Radu, un alt
Alexandru, fiul acestui Alexandru I1ia i un al doilea
Radu. Daca un fiu al lui Simion, Gavril, aparu pe
tronul Terii-Romane$ti, el se grabi sa fuga in Ardeal.
unde se csatori cu o catolica ; fiul lui, Petru, Petra$cu,
ajunse marele Mitropolit al Chievului care salva ritul
oriental in Polonia $i crea civilisatia moderna a popo-
rului rusesc. Un batran soldat al razboaielor lui Henric
al IV-lea contra Spaniei, Stefan, fiul acelui Tom$a care
usurpase puterea la moartea lui Despot", facu sa
cada capetele boierilor supt securea calaului sau tigan,
care striga, privind in plin Sfat pe viitoarele lui victime
Doamne, s'au ingra$at berbecii, buni sant de junghiat".
Dar viata cavalerilor nu fu distrusa astfel, $i aceasta se
vazu bine cnd nobilii Olteniei rgsturnara pe fiul lui,
Leon, Alion-Voda, un adevarat Grec", casatorit cu
Levantina Victoria.
Un vechiu soldat era capetenia boierilor, tineri
batrni, ram* credincio$i crezului lui Mihai, care era
gloria prin aventuri supt steagurile cre$tine $i impo-
triva apasarii Necredincio$ilor. Aga Matei din Banco-
veni, mostenitorul boierilor craiove$ti, era, de altfel, un
12
 178

luptAtor de pe vremuri al lui Mihai, si, mai trziu, el

se folosi de mercenarii s'Arbi, seimenii, cad, prin obAr-
$ia, organisatia $i spiritul lor, amintiau pe Baba Novae
si pe ai lui, ajuttori credincio$i ai cuceritorului Ar-
dealului. Invingind, cu toat presenta unui trimes al
Sultanului, trupele moldovene ale tnrului Radu, care-i
fusese opus, el -se infAti$5, tare pe sprijinul unui cava-
ler musulman, originar din Caucas, Abaza, Pa$5 al
Dunrii, la Constantinopol, incunjurat de o deputatie
a tuturor claselor populatiei muntene, care-I cereau
Domn, $i putu in curnd sli fac intrarea triumfal
la Bucuresti, in mijlocul aclamatiilor frenetice ale mul-
timii, dornia de a avea din nou un stpnitor din san-
gele ei, si un fkboinic.
Nu mai era vremea cnd se puteau da mari lovituri
de spadA in acel Ardeal, unde, dup infringerea $i
asasinarea lui Gabriel Bthory, absolutismul energic al
lui Gabriel Beth len $i al lui Gheorghe Rkczy I-iu
In-Wise, in folosul rasei maghiare, situatia politia a
provinciei. Nici nu mai era, in momentul cnd unii ca
Abgza aveau toar hot5iirea cfacg era vorba de numirea
unui Domn muntean, o poart deschis pe Dun'area
turceasd pentru spiritul de aventur al boierilor. Matei
si cavaleria proprietarilor de pmnt cari-i incunjurau
tronul avura ampurile lor de lAfalie numai in conflic-
tele cu Moldova, pe atunci totdeauna nvlitoare $i
totdeauna invinsl.
Cu toate aparentele unei Domnii sirnultane in cele
douA teri, cu toat asAmAnarea intre felul cu care
Matei gonise pe fiul lui Alexandru Ilia$ $i acela in care
Moldoveanul, de obrsie balcania dup tea, Lupu,
alungi pe teal insusi pentru a ajunge in curand Vasile,
Vod, Domn al Moldovei, cu tot prestigiul care incun-
jur in aceia$i epocg cele cloud tronuri romnesti $i
boggia de care se bucurar supusii unuia si ai celui-
 179

lalt dintre acesti Dotnni contemporani, este totusi intre

ei o deosebire adfinc5. Matei este seful cavaleresc al
-unei feudalitti entusiaste ; Vasile, crescut la scoala
absolutismului fastuos al lui Radu Mihnea, nu face
{teat sa stfamute la lasi obiceiurile i ideile Bizantului ;
ambitia lui, hra"nit i cu proiecte ardelene i polone,
visa s-i reieie mostenirea, fie ridicnd pe Greci, fie in
iruntea unei armate de cruciat, sprijinit de corbiile
Venetiei. Neputnd s-si indrepte in alt parte sfort-
rile, acela pe care coreligionarii din Constantinopol II
fratan ca Imp'arat, facu s se dea prin Turci principatul
vecin fiului ski loan, fratelui ski Gavril, lui insusi, si
nvli asupra Muntenilor de doug ori ; dar fu lAtut la
Nenisori, ca i la Finta.
Lupta aceasta de la Finta (1654), data" pe drumul
care ducea la TArgoviste, este caracteristic5 prin pro-
unda deosebire care exist intre lurnea intrupat in
Matei si aceia pe care o infalisa Vasile. Acesta din
urm avea supt ordinele sale, pe l'angsa boierii gata a-si
pArgsi stgpnul, ca acel Logoat Gheorghe $tefan care
era s-1 rstoarne in curnd, mii de terani cari se des-
valaserd de fazboiu si bandele, bine exercitate si inv-
tate cu toate greufatile meseriei, ale Cazacilor ; avea si
o bun artilerie. cat despre Muntean, el n'avea nici
chiar un puternic ajutor din partea prietenului sgu din
Ardeal, al doilea Gheorghe Rakczy, care il va ajuta
in cele din urm s mntuie cu acest vecin incomod.
Infanteria lui de mercenari balcanici, asa-zisii seimeni,
peste cAteva luni era s ucida" pe membrii Sfatului si
s insulte bgtrneta Domnului lor, aruia Ii interziser
si intrarea in propria lui Capital. Aceste mii de boieri
plini de foc in btglie se arAtara totusi iresistibili cAnd
cavaleria kr se aruncA asupra dusmanului in acelasi
timp cu furtuna groaznic pe care miscarea ei furioas
pArea sa' o fi deslAntuit. Voevodul albit fu fanit la
 180

genunchi, ma de care avea s moara, insa armata ri-

valului sari fusese cu totul infrant.
Omul care starnise tulburarile militare despre care
am vorbit, pentru a impiedeca succesiunea unui nepot
al Domnului, culese, in April,1654, motenirea lui Ma-
tei. Constantin, fiul natural al lui Radu Serban, trebui
sa lupte impotriva chiar a mercenarilor acestora carora
Ii scormonise lcomia i Ii provocase anarhia, i Un-
gurii Ardealului alergara bucurr* ca sa sfarme singura
putere militara a principatului muntean (1655). Capul
rasvratitilor, Hrizea, care se proclamase Domn, lupta
totu0 ca un erou. Voevodul invingator, unindu-i soarta
cu aceia a protectorului ardelean, care provocase du--
mania Turcilor, pierdu peste putina vreme tronul atat
de indelung vanat prin tot felul de mijloace, dar nu se
resemn la decade* sa : cu haiduci, cu Cazaci, el
navali in ins4i tara sa, apoi in Moldova, de unde
alunga pe .tanrul Domn nebunatec care era $tefan,
fiul lui Vasile. Murind in exil, trebui sali lase locul
de la Bucureti unui fiu al lui Radu Mihnea, un noir,
Mihnea, care nu samana de loc cu fatal sau. Cerand
stapanirea Fagaraplui, el puse pe sterna sa vulturul
Bizantului i vol s prescrie regule Bisericii din Cons-
tantinopol, al carii adevarat stapan fusese Vasile Lupu
in tot tim`pul Dornniei sale; punand sa mcelareasca pe
boieri, el lira nnmele lui Mihai Viteazul i dadu o ba-
talie nenorocita cu Turcii la Calugareni, locul marii
izbanzi repurtate de inaintapl sari. Si el muri inteun
loc de refugiu in preajrna lui RalcOczy, persecutat de-
Sultan. Se intalnesc Inca traditiile cavaleriei averuroase
in micarile revolutionare contra noilor efi greci tri-
me$i de Poarta, in uneltirile lui Grigore Ghica, Roman
prin mama (tath] sari, care domni in Moldova, era de
obarie albanesa), care negocie cu Imperialii in cursul
unei campanii a Turcilor $i, mazilit, trecu ca pios ca-
 181

tolic prin orasele Italiei, pkil la aica Domnului din

Loreto, si chiar in politica acelui erban Cantacuzino,
fiul Postelnicului Constantin, emigrat din Constantinopol,
si al Elinei, mostenitoarea lui Radu $erban, care, dupA
infrngerea turceascA de la Viena (1683), IntrA in lega-
turf cu Impratul i arAtA, mai mult deck odat, cl
nAzuia, pe temeiul sangelui su impArAtesc, la moste-
nirea Bizantului, care ar fi desrobit prin noua cruciatA
a lui Eugeniu de Savoia.
Desvoltarea literaturii romiinesti in veacul al XVII-lea.
In cursul acestor lupte nesfarsite, care fAcurA gloria
si fericirea marilor familii, dar contribuirA sA ingreuie
situatia teranului, devenit serb in felul Occidentului,
arta, care fusese prima form de manifestare a origina-
litAtii sufletului romnesc, nu inseamnA un progres esen-
tial. DupA urcarea sa pe tron, Ieremia MovilA, inteme-
ietorul Sucevitei, unde avea sA se odihneascA alAturi
de fratele skr Simion, n'avu rAgazul, nici mijloacele de
a ridica vre-o nouA bisericA prin care ar fi putut sA i
se nemureascA Domnia. Am mai arAtat fundatiile Mitro-
politului Anastase Crimca si ale lui tefan To msa al
II-lea la Dragomirna si la Solca, precum si pe acelea
ale lui Miron Barnovschi si ale lui Vasile Lupu, care,
totusi, nu presintA nicio inovatie mai hotkitoare. Dar
lucrarea metalelor, arta tesutului ,:se mentinurA, cea
d'intAiu fiind vAdit inrkirit de curentul italian, cum .s'a
constatat chiar pentru picturile de la Sucevita.
InsA o bogatA literaturA se naste in aceast epocA.
Nu aceia a boierilor cavaleri. IsprAvile vechilor Domni
Isi gAsiserA in veazul al XV-lea rapsozii .dup5 asAmA-
narea celor din Serbia, cari intovArAsiau cu antecele
lor istorice marile ospete ale ceremoniilor, la se rbArile
Bisericii sau a doua zi dupA izbanzi,3pe lcnd poporul
insusi nu cunostea Inca imboldirile la joc i plngerile
 182

melancolice ale doinelor. putin ate putin, marea figura

a lui $tefan-cel-Mare inghiti pe toate celelalte. Dna
totusi cutare balad pomeneste pe vre-un erou din
ciclul lui Mihai Viteazul, ca de pilda pe Radu Calom-
firescu, persoana insa$i a Domnului i aceia a princi-
palilor lui tovara$i de lupte nu supravietuira in cantecele
populare. Despre Buzesti, ace$ti fruntasi printre cava-
lerii epocei, n'a fost deck o scurta cronica romaneasck
margenita la aratarea faptelor, cu ckeva cuvinte numai
de apreciere. Domnul insu$i insarcina pe un boier de
moda veche, Logofatul Teodosie, s scrie o povestire
oficiala in slavoneste, care ni-a fost transmis in ver-
siunea latina a unui calkor, venit din intamplare in
principat, Silesianul Walter.
Inainte de acest moment, nu fusesera in Tara-Roma-
neasca deck insemnari laconice notate in margenea
pomelnicului Domnilor fundatori $i ale ocrotitorilor,.
care erau cetite in biserici in cursul liturghiei sau slabe
imitatii $i continuari ale letopisetelor slavone de peste
Dunke. Pentru a avea o legenda poetica a ispravilor
infaptuite de cuceritorul care a imitat pe Alexandru-
cel-Mare, trebuie s recurgem la poemul in greceasca
vulgara pe care il redacta unul- din ofiterii straini ai
lui Mihai, Stavrinos, la Bistrita Ardealului, in timpul
captivittii sale, supt raza stelelor" ; pentru a gsi o
opera poetica de forma clasica, trebuie sa ne adresam
imitatiei modelelor italiene, pe care Cretanul Georghe
Palamede o dadu la Curtea cneazului rus din Ostrog,
interesat el insu$i in cruciata. Mai tarziu, un calugar
din Epir, care purta titlul de episcop al Mirelor, in
Asia Mica, Matei, adus $i a$ezat ca egumen al necro-
polei domne$ti de la Dealu, Ii lua osteneala de a aeon-
tinua in versuri fr savoare povestirea lui Stavrinos,.
care, totusi, era insufletit de simtirile unui .soldat.
Cat despre Moldova, pe candLcantretii necarturari
 183

ridicau in slavA izbAnzile marelui Stefan, acesta nuli

ingAduia, din spirit de umilintA creOin, nicio glorifi-
care oficial a operei sale militare i politice. Domnul
care a inAltat vre-o patruzeci de biserici de piatrA nu
puse s i se scrie de cAtre cAlugArii sai nicio biografie
ca acelea pe care le cuprinde literatura sArbeasa din
veacul al XIV-lea pang in al XV-lea ; se mrgeniser s5
continue Intre zidurile Putnei, ctitoria lui cea nou, &A-
racele insemnAri slavone ale manastirii Bistritei, care ne
lAmuresc de-a dreptul asupra lui Alexandru-cel-Bun i a
primilor lui urm4..
N'a fost macar, in aceasta Moldov, mare prin sfor-
Wile i prestigiul ei, o lucrare asemenea cu Invtmin-
tele, de care a mai fost vorba, ale lui Neagoe cAtre
fiul sAu. Dar Petru Rarq avu i el, ca $i acesta din
urmg, drept tovar4A o princesA sArba, ob4nuit cu ce-
tirile pioase i istorice, acea Elena care redactl memo-
riul bArbatului ei cAtre Sultanul Soliman. Analele sla-
vone furA deci continuate ; se IntAlnqte insA, alAturi, o
opera de stil pompos, copiat servil dupa acela al ce-
lebrei cronice bizantine a lui Manase, intrebuintat in
versiunea ei slavon : aceast biografie a lui Rare, de
episcopul Romanului, Macarie, care produse, supt pana
cAlugarului Eftimie, viitor episcop in Ardeal, ca adaus
aceia a lui Alexandru LApupeanu. DupA moartea Dom-
nului evlavios, care se calugari inainte de ali Inchide
ochii orbi, n'au fost decAt compilatii $i slabe Insem-
Ilan de evenimente contemporane datorite celor din
urmA represintanti ai marii coli de eruditie slavong :
un Isaia, episcop de MAO, un Azarie, cronicar al lui
Petru Schiopul. Luptele Domnilor din familia Movile--
tilor nu &ha nici ele un poet sau macar un analist,
cum nu-1 gAsiser isprAvile de rzboinici crqtini ale
unui Aron sau Stefan Razvan, aliatii lui Mihai Viteazul.
DupA cum, pentru Tara-RomAneasca, traditia istoricilor
 184

nu incepu cleat supt Matei Basarab, tot asa pentru

Moldova trebui asteptata Domnia lui Vasile pentru ca sA
avem in romAneste compilatia boierului Grigore Ureche,
care transpuse in limba vulgar5, cu discutii critice, con-
tinutul vechilor anale slavone. Putin mai fArziu fu re-
dactat, in romneste si latineste, mare cronicA a lui
Miron Costin, care cAnt si in limba polonA trecutul
RomAnilor.
Pe la sfArsitul veacului al XVI-lea, noua literaturA,
care se adres poporului intreg, isi luase zborul. Am
aratat mai sus, pentru a explica nasterea spiritului de
aventurA printre boieri, povestirea isprAvilor lui Alexandru-
cel-Mare. Alturi stau Vietile Sfintilor soldati si martini,
chiar Minunile Sfintei Paraschiva, care sAnt, fail indoiala,
anterioare anului 1600. Cur And incepu opera imbielsugatA
s'AvArsit de traducAtorii necunoscuti ai Scripturilor si
chiar ai apocrifelor, mai rspAndite in Peninsula Balca-
nicA : astfel CAltoria Fecioarei in Iad, Legenda Sfintei
Dumineci, care e zina Dumenicii intrupatA ', a lucrrilor
de moralA popular pe care Bizantul le luase de la
lumea orientalA, a tratatelor de istorie natural pentru
popor, ca Plzysiologus.
Contemporanii au voit chiar sd aiba in romAneste
tratate de istorie si a trebuit sA se intreprindA traducerea
cronografelor". a caror povestire incepea cu Facerea
Lumii, pentru a ajunge, trecAnd prin Scripturi, la epoca
monarhiilor pAgine ale antichitatii si la seria Imparatilor
bizantini si a urmasilor lor slavi ; in Oltenia, urmAnd
indemnul formal al lui Teofil, episcopul RAmnicului, cA-
lugArul Mihail Moxalie sau Moxa indeplini aceast sar-
cing. Supt Vasile Lupu, Herodot fu tradus in roma-
neste prin ingrijirea unui boier de-a doua mAnA, foarte

' V. studiul mieu in Revue historique du Sud-Est europen,

an. 1928.
 185

priceput In cunoasterea limbii grecesti veche, Logofatul

Eustratie. Ambitia lui Lupu, care-si luase numele dom-
nesc de Vasile de la Imparatul caruia lumea orientala
ii datore$te legislatia Basilicalelor, incredinta aceluia$i
Eustratie i altui Grec, invtatul cleric Meletie Sirigul,
devenit episcop in aceste locuri, o alt misiune, aceia
de a da o traducere romneasca a legilor imperiale pe
care acest Domn, totu$i un mare $i neindurat Impr-
fitor de dreptate, nu gandia s le aplice prea strict in
-Ora sa. Codul lui fu-publicat la Iasi in 1646, $i aproape
In aceiasi epoca acest text, caruia-i fury adaugite alte
elemente din izvoarele bizantine pentru a forma o gre-
oaie compilatie, aproape inextricabill, aparu in Tara-
Romneasca, la Govora, prin ingrijirile Domnului rival,
Matei (1652). Aceasta din urma tiparise, de altfel, o
alt reglementare, mai simpla, scoas din originalele
slavone, care privia mai ales oranduirea Bisericii, Pra-
vila cea mica (1640). Cateva regule ale cultului avura
$i ele favoarea de a fi publicate in romneste, prin
initiativa capilor Bisericii muntene din acea vreme.
Literatura profana nu trebuia s se opreasca la lucra-
rile lui Moxalie $i Eustratie. Avuram, ate jumatatea
veacului al XVII-lea, un resumat al i'storiei otomane, $i
faimosul aventhrier Oheorghe Brancovici, care nazuia
sa fie cu ajutorul Imperialilor din Viena, sau al celor
din Moscova, Despotul Serbiei, al doilea cu acest nume,
acel frate al episcopului ardelean Sava, tovara$ $i prie-
ten al Domnilor i boierilor munteni, iscalind Cite-
odata romaneste : Brancoveanu", compila doua opus-
cule de istorie, care stau la ternelia panslavismului : o
cronica a Chievului, mai curand tradusa dup lucrarea
unui calugar de la pecersca, i o lucrare originala asupra
trecutului Sarbilor. S'a gasit chiar versiunea romneasca
a acelui lung raport in care viitorul print al Ardealului
loan Kemeny poveste$te istoria campaniei lui Gheorghe
 186

RakOczy al II-lea in Polonia si propriile sale nacazuri ca

prins la Tatari.
Logofatul Miron Costin nu se margenise, dui-A 1,670,
s redacteze numai o cronica a Moldovei care se lega
de compilatia lui Ureche ; scriitor preocupat de origini,
patriot roman, el simtia nevoia sa trezeasca din nou
spiritul sov1ielnic al compatriotilor saraciti si decimati
de razboaiele straine purtate pe pamantul moldovenesc.
El povesti deci, inteo frumoas limba emotionat, istoria
colonisarii romane, a carii cinste avea s imboldeasca
pe urmasii razboinicilor lui Traian la o viata activa, lu-
minata de un ideal superior aceluia al intrigilor pentru
tron si chernarilor catre diferite supusenii crestine. Con-
temporani munteni, logofatul Stoica Ludescu, credincios
si modest servitor al Cantacuzinilor, capitanul Cons-
tantin Filipescu, inrudit cu aceast familie careia-i de-
veni apoi dusman politic ', nu full in stare cleat s
redacteze, cu servilism sau cu ura, slabe cronici de
partid.
Aceste crti de istorie, aceste cronici nu se bucurara
totusi de favoarea de a fi tiparite. Treceau din mina
in mana intre calugri, intre carturari si intre boieri. Cu
toate ea' opera Romfinului Petru Movila, la Chiev, isi
(Muse roadele chiar pentru compatriotii lui, cari, adu-
and litera din Rusia, intemeiara tiparnite in fiecare din
cele doua principate; totusi mult mai tarziu, numai
Care sfarsitul acestui veac, s'a tiparit o o povestire a
ispravilor lui Alexandra. Eruditul Udriste Nsturel, cum-
natul lui Matei-Voda, n'a dat la tipar traducerea sa din
Varlaam ,si loasat Caci, daca tipografii, al caror lucru
fusese intrerupt dupa 1590 prin tulburarile politice, isi
1 AceastA schimbare e unul din argumentele, nedoveditoare
pentru mine, care au fAcut pe C. Giurescu sA atribuie cronica lui.
Radu Popescu. intre o operA i alta e o deosebire de spirit i
una de stil.
 187

reluara activitatea supt Vasile i supt Matei, pentru a

o continua apoi frA intrerupere, aceasta se datori do-
rinfii acelor episcopi, cari, nascuti in mijlocul teranilor,
simtiau nevoia de a imparta$1 preotului de sat $i po-
poranilor lui cuvantul cel bun al Evangheliei, intelep-
ciunea Comentariilor Scripturii.
De loc dintr'un sat al judetului Putna, fost calugar fa
manastirea Secului langa . Neamt, Mitropolitul moldo-
vean Varlaam deschise seria acelor lucrri de traducere
$i de publicare, menit sa aiba o inraurire puternicl
asupra desvoltrii intelectuale a poporului i sa stabi-
leased pentru carturari formele unuia $i aceluia$i stil
romanesc. Talcul lui saff Cartea de invatatura", pu-
blicat la Ia$i in 1643, s'a faspandit in toate provinciile
romane$ti ; azi chiar, teranii din Ardeal II pretuiesc ina-
intea oricarii altei predicatii. Prelati munteni, ca Mi-
tropolitul Stefan, &Mora pe urmele lui. Curand o lu-
crare paralela incepu in Ardeal de pe urma sfortarilor
facute, supt cei doi Rikczy, de personalul adminis-
tratiei calvine pentru a desface pe Valahi" de credinta
kr in ritul cel vechiu si de eresia" legii grecesti. De
la 1651, tiparnita princiara lucra o Psaltire destinata
mai ales $colilor $i un Catehism, caruia Varlaam, luancl
parerea colegului sau muntean, crezu ca trebuie sa-i
raspund printeo scriere de polemica ortodoxa. Un Nou
Testament", tradus dupa original (1643), se deosebeste
prin curatia limbii pe care editorul, Mitropolitul Stefan
Simion, o declara ca trebuie sa fie aceia$i in toale pro-
vinciile natiei.
Dosoftei, episcop de Roman, apoi Mitropolitul Mol-
dovei, descapra o activitate care poarta pecetea unei
remarcabile personalitati. Prelat foarte inteligent, el cu-
no$tea nu mimai slavona, ci i greaca $i latina, fiind
urmas al unei familii de negustori din Galitia ; spirit ,
preocupat nu numai de chestiile de teologie, dar $i de
 188

problemele de istorie, el a fost cel d'intaiu care recurse

la mgrturia documentelor contemporane ; publica la
Chiev, la Rusii apuseni, si nu la Iasi chiar, pe lane un
mare numar de traduceri religioase in prosA, prima lu-
crare de poesie romgneascg trecuta pe supt teascurile
unei tipografii, Psaltirea sa versificatg (1673). Daca el
fit inspirat de versimile asgmangtoare care apgruserA in
Polonia, a adoptat totusi stilul insusi al cntecului po-
pular. Opera lui este cu mult superioara nu numai can-
tgrilor calvinilor din Banat, intrebuintate in scolile ofi-
ciale de dincolo de munte, dar si celor d'intAiu incer-
cad de poesie invAtatg in felul dedicatiilor latine pe
care lea incercat Miron Costin in cronica lui si de
asemenea alcgtuitorilor de carti religioase cari fAceau
Domnului omagiul catrenelor lor.
Dosoftei, in sfarsit, lug initiativa de a introduce limba
romaneasca in chiar serviciul liturgic, care fusese fAcut
pang atunci numai in slavoneste. Publicatia lui liturgicA,
apgrutg in 1679, intr'o limbg Inca neajutatg, nu avu,
bine inteles, aceiasi primire pretutindeni ; din potrivg,
ea intamping o puternicg opositie in lumea oficialg,
dar inaugurg, macar, o miscare menit a face inteleasa
de popor acea frumoasA literatura simpla a Bisericii,
care inlocuia, pentru dnsul, orice alte mijloace :de cul-
tura' sufleteascg.
Aceast activitate literati in domeniul religios fu cu
demnitate incoronata de Biblia de la 1688, pentru re-
dactarea cgreia un comitet de boieri si de prelati fusese
alcatuit de Serban Cantacuzino si care intrebuinta in
chip critic toate versiunile anterioare. Una din ele, cu
totul noug, dupg un text grecesc, era datorita unui
ucenic al scolii slavone de la Trei: lerarhi din 'Iasi,
boierul Nicolae Milescu, care, dupg ce scrisese chiar
un opuscul in latineste pentru ambasadorul frances din
Stockholm, preocupat de disputa dintre Jansenisti si
 189

Iesuiti, trecu la Moscova, pentru a fi acolo consilierul

lui Petru-cel-Mare si cel tl'intAiu compilator de iucrAri
stiintifice in aceast Rusie, a drii literatur religioasA
fusese inoit de Moldoveanul Petru MovilI Bib lia lui
Serban-Vodd" a fost larg faspAndit pe intreg terito-
riul locuit de Romani si ea ajunse pentru traducAtorii
si compilatorii ulteriori un model de limbg cultivala..

Viafa de Curte i prestigiul imperial al Principatelor

Romdne,sti. Epoca lui Constantin Brdncoveanu. Ala-
turi de aceastA literatur de caracter religios si popular,.
care trebuia s fie izvorul unei largi misdri de inoire
general, algturi de cele din urm manifestri ale spi-
ritului cavaleresc in viata politicA a Moldovenilor si a
Muntenilor, care avea s se manifeste in curnd numai
prin acei cadeti de familie, urmAnd toate steagurile
strAine, in Po Ionia, in Moscovia, in Suedia, unde un
Sandu Coltea fu unul dintre cei mai credinciosi ofiteri
ai lui Carol al XII-Iea, era in acest timp sio. un alt factor
de viat nationalA care se afla in plink' .desvoltare : au-
toritatea absolut a Domnilor.
Pleckd de la Radu Mihnea, de la Vasile Lupu, ea
era sustinutA de o indoit inrAurire. Mai intAiu, cea a
Sultanilor din Constantinopol, pe cari acesti potentati
dunreni, veniti tot mai mult din Capitala Imperiului,
cAutau s-i imite prin fastul Curtii lor, prin numarul
demnitarilor, ofiteriloy si servitorilor, prin splendoarea
ceremoniilor. Matei Basarab se impusese prin armele
boierilor, dar Vasile el insusi, care se refugiase la
Constantinopol ca s scape de prigonirile stapanului
su Moise Movila, isi incepu Domnia in umbra Porta
otomane. Gheorghe Stefan si Constantin Basarab, cei
d'intAiu urmasi ai acestor Domni rivali, datorirA puterea
lor numai vointii terii, si tot asa cu Stefan Petriceicu,
dintr'o veche familie moldoveneascA, ales de armat,
 190

<WO refusul lui Ilie Sturza ; pentru Brncoveanu, ne-

potul lui Serban Cantacuzino, proclamat de ai s5i in-
data dup moartea inaintaului ; in sf5rit pentru acel
tank Dimitrie Cantemir, viitorul autor celebru al Is-
toriei Imperiului Otoman, care fu ales de boierii par-
tisani ai familiei sale inainte de ingroparea bAtrnului
su tan, Constantin-Vod. Dar toti ceilatti Voevozi din
ambele teri, un strAnepot al lui Ilia$ Rare, care nici
macar nu 5tia limba supiiilor sal, apoi Rumeliotul
Duca, fiul unui simplu teran grec, Albanesul Ghica i
chiar un Rosetti, Ruset, Levantin, dintre acei cad traiau
ca parasiti ai decadentei i putreziciunii turce#i, Tad-
grAdeanul Dimitrie Cantacuzino, care Ong la urca-
rea pe tron locuise in Capitala otomank erau vechi
clienti ai dernnitarilor turci, pe cad tiuserA s-i c--
tige prin darurile lor. Ofiter polon de aventura, cu
totul necrturar, Constantin Cantemir 4i datorise tronul
numai legAturilor cu seraschierul, generalisimul turcesc,
i el fu proclamat, la 1685, in lagrul de la Isaccea.
Ace0 Domni nu puteau cleat & reproduc viata
strlucitoare i goal ai cArii martori fuseserd pe str-
zile imperialului Stambul.
In acelai timp, o inraurire europeang, occidental,
venind din Franta lui Ludovic al XIV-lea, se adugia
celTilalte pentru a inspira acestor Domni de scurt5
durat i de o soart eat de nesigura ambitia unei
frumoase Curti impuntoare, reunind nu numai ceia ce
fara avea rnai insemnat, dar i aportul de prestigiu al
Orientului intreg, cu Patriarhii, arhiepiscopii, predica-
todi, didascalii i arturarii &Ai. Un portret al lui Di-
mitrie Cantemir din tinereta lui, cnd cerceta la Cons-
tantinopol de o potriv pe _demnitarii turci i pe in-
feleptii Orientului,ca i pe miniOrii creAnat5tii, incepind
cu acela al Franciei, un Friol, un Chteauneuf, area,
in coafur5 i costum, amestecul, ciudat in aparenta, al
 191

acestor doua influente, care, totusi, se confundau in

viata real, formand o perfecta unitate. Printul poarta
un turban pe peruca frances cu buclele lungi ; o mus-
tacioara cu varf ii impodobeste buza de sus ; podoaba
de dantele, tunica, sabia sant si ele francese, dar cin-
gatoarea de sal scump, hangerul amintesc acel Orient
musulman de care el avea s se rupa violent in 1711,
cand, convins de apropiata catastrofa turceasca, se uni
cu Tarul Petru-cel-Mare, pentru a imparti cu (Jamul, pe
Prut, soarta cea rea.
Cel mai strlucit tip al acestei societki noi, pasnica
si supus, dominata de o prude* escesiva and era
vorba de a lua o hotarare, traganand, negociind, reve-
nind asupra hotararilor pana in cel din urma moment,
gata de a se felicita ca a intarziat si de a se cal a
a grabit pasul si, totusi, setoasa de influenta, de pres-
tigiu, de dominatie, visand, daca nu coroana bizantina,
care ademenise pe Vasile si pe Serban, cel putin o
aureola care ar putea s fie vazuta de toti crestinii din
Orient, este Constantin Brancoveanu, a carui Domnie
de un sfert de veac las sa se vadeasca toate fetele
personalitkii lui superbe si toate nazuintile variate ale
societkii care putea sa se recunoascli in el. Fiul unui
tata care fusese ucis intr'o razmerica, al unui bunic
care si el avuse o soarta tragica, menit s piara el in-
susi supt loviturile calaului, dimpreuna cu toti copiii
sai, el are cugetarea limpede, vointa sigura: druieste
cu maim larga din propria sa avere si din aceia a terii
pe care n'o cruta cand e vorba de a indestula ce-
rerile Turcilor, ca in clipa cand il dusera aproape
prisonier la Adrianopol, pentru fundatii care ar ajunge,
prin numarul si frumuseta lor, a face celebru pe Dom-
nul unei fed mai mari deck micul lui Stat muntean.
Repara vechile biserici care cadeau in mind si ridica
allele, in care sculptura capitelelor, a cadrelor care in-
 192

cunjura u$ile i fere$tile atinge o superioara frumuseta,

datorit $i elementelot noi imprumutate de la arta ye-
netiana, pe and niciodata pictura interioara nu fusese
mai bogata $i mai ingrijita, cu toate a era inferioara-
aceleia a vechilor mangOri moldovene supt raportul
finetei i al inventiei. La Hurezi, in padurile judetului
Valcii, unde nadajduise sa-$i doarma lini$tit somnul,
el facu s se inalte de-a lungul catorva ani o manstire
ai arii ctitori fur i fiii lui i sotia, Doamna Ma-
rica, manastire neintrecuta de alta in ce prive$te cali-
tatea materialelor i desavar$irea executiei. Urma$ul lui
grec, Nicolae Mavrocordat, putu s-1 imite in ctitoria
sa de la Vacaresti, cel din urma mare monument al ar-
sa-1 intreaa.
hitecturii muntene, -Fara insa
Incunjurat de o stralucit societate de boieri apar-
Orland vechilor familii, pe care el le infati$a gat de fara
saman de bine inat aproape n'au fost intrigi impo-
triva tronului sau, de secretari occidentali, ca Floren-
tinul Del Chiaro, care a lsat, in ale sale Rivoluzioni
della Valachia, cea mai bun descriere a principatului
din ate au iesit vre-odata din pana unui scriitor strain,
binecuvantat adesea, in ceremoniile religioase de un
caracter maret, de atre prelatii Orientului, avand in
fruntea lor pe Dosoftei, Patriarhul lerusalimului, apoi
pe invtatul lui nepot Hrisant Notara, el oferia pranzuri
de gala in palatele de la Potlogi, de la Mogo$oaia, ale
caror fatade impodobite cu frumoase fere$ti au mai
ales o trasatura de aleas eleganta prin loggiile, foi-
$oarele cu coloane sculptate, care vazura de atatea ori
frumosul chip al Domnului cu ochii mari limpezi si
barba rotunda privind frumusetile acestei naturi mun-
tene de care inima-i era atat de adanc legata.
Ajutat de un calugar din Caucas, Antim Ivireanul,
care avea sa fie episcop, Mitropolit $i s sfarqeasca
de moartea unui tradator", inecat de Turci in cutare
 193

rau balcanic, el puse s lucreze de o munca neincetata

tiparnitile de la Snagov, de la Bucure$ti chiar $i din
resedintile episcopale de la Ramnic si de la Bdzau.
Poporul romanesc capata din darnicia lui frumoase
carti religioase, vrednice de a tinea concurenta cu
acele din Venetia ; dar, cu toate a pusese pe boierul
Radu Greceanu sa scrie istoria Domniei sale, limba
vulgara nu fu cea mai de sama preocupare a lui. Inca
din vremea lui Vasile si a lui Matei, profesorii slavi ai
$colii de la Trei lerarhi, trimesi de Petru Movila, $i
insusi fratele Doamnei muntene, Udriste Nasturel, inoi-
sera cunoa$terea limbei slavone, care-$i relua drepturile
in publicatii $i in orice document de o oarecare insem-
natate, mai ales in Moldova. In epoca lui Brancoveanu
totu$i, cei din urma ucenici ai vechilor dascali ince-
peau sa dispara, $i greceasca, principal instrument de
influenta in Orient, inlocuia slavona, si aceasta in clipa
chiar and gimnasiul elenic, intemeiat de Serban, pro-
pa$ia supt conducerea lui Sevastos din Trapezunt $i a
colaboratorilor lui, printre cari loan Comnenul, Mitro-
polit de Silistra. In afara de publicatiile grecesti care
popularisara numele bogatului Voevod, acesta facu sa
se lucreze, in Ora lui chiar, sau in departatul Caucas,
prin ucenicii tipografilor sai, cartile de biserica in
limba georgiana. Dar limba romaneasca se -Ikea sta-
pang pe serviciul divin.
Cum Moldova, teatru, de la 1683 Inca, al razboaielor
intre Turci $i Poloni, care nu se sfarsira deck $ase-
sprezece ani mai tarziu prin pacea de la Carlovtt, era
cu totul ruinata, cum noua aristocratie greceasca de
importatie, Cantacuzinii, Rusete$tii, inlocuia in multe
domenii vechile familii, cum Voevozi skaci nu faceau
deck sa tread pe un tron desbracat de prestigiu, in
timp ce Miron Costin $i fratele sau doriau din tot
sufletul ,o autonomie supt dominatia polona, Branco-
13
 194

veanu era adesea ori adevaratul stapan al celor doul

principate. Influenta lui se intindea si asupra Ardealnlui,
unde mai ea era sa fie print i pe care il strabatu ca
invingator (1691) pentru a impune acolo, cu Turcii si
cu Tatarii, domnia efemera a lui Emeric Tokly, client
al Sultanului. Inteun alt sens si supt o alta forma', el
amintia pe Mihai Viteazul i pe Stefan-cel-Mare.
Interpretarea literal% a acestei Domnii stralucite se
gaseste inteo lucrare, din care, din nenorocire, nu au
pana la noi deck fragmente : ea e datorit insusi un-
chiului acestui Domn, Marelui-Stolnic Constantin Can-
tacuzino, a carui sora fusese Mama lui Brancoveanu.
Acestalalt nepot al lui Radu Serban si urmas al Impa-
ratilor biiantini, care nu uita glorioasa lui genealogie,
facuse studii la Constantinopol, apoi, cas foarte rar
Inca, la Venetia si la Padova, unde el se initie la civi-
lisatia latina a Renasterii, pe care o introduse ca spirit
in scoata, sfatuit de dansul. a lui Serban Amestecat
in toate afacerile principatului, sfetnic respectat al unui
uepot pe care reusi mai tarziu s-1 rstoarne, el nu
prea gasi rgaz s dea o forma scrisa unei cugetari
largi si mandre. in a sa Istorie a Romdnilor", a carii
conceptie e mai vasta cleat aceia a lucrrii lui Miron
Costin, cad cuprindea si pe congenerii din Balcani si
avea de gand sa expuie intregul unitar al trecutului
rasei intregi, Cantacuzinul dadu dovada unei eruditii
critice pe care Marele Logofat moldovean n'o avuse ;
el stiu s oranduiasca i s discute cu sagacitate do-
vezile izvoarelor interioare si exterioare, a cartilor de
danie, a cantecelor populare, a caror insemnatate o
aprecia. In multe dati glasul lui se ridica, elocvent,
pentru a combate pe acei strAini cari, WA a cunoaste

V. comemorarea la Facultatea de Litere din Bucureti In 1928.

 195

--trecutul unei natii, se grabiau s condamne, cu tot

data severitate Cita' nedreptate, starea ei actual.
CAnd Brncoveanu Ii sfar$i zilele intr'un chip a$a
de tragic, taiat la Constantinopol, in 1714, cu toti
copiii sai, fiul acelui istoric, Stefan, fu ales de invin-
g6tor $i Intkit de Turci. Doi ani mai tarziu totu$i,
noul Domn cdea supt o sentinta rostita de crudul
Mare Vizir Gin-All, du$man pe fat al cre$tinilor, contra
cestuilalt prieten al Imperialilor germani, contra cestui-
lalt tricltor" al intereselor otomane, $i autorul Istoriei
Romdnilor impirt4i aceast moarte. Era ca $i cum
fatalitatea ar fi voit sa insemne printr'o trasatura de
sAnge c sfAr$itul absolutismului regal al DomniIor
_b4tina$i trebuia s'a fie $i acela al civilisatiei rom4ne$ti,
sigur pe unitatea sa $i mndr de originile sale, care
.se desvoltase In lini$tea prosper a unei lungi Domnii.
 CAP. X.

Decadenfa fanariotA la Dungre. Desvoltarea

civilisafiet romanesti in Ardeal
Decadenta principatelor supt regimul ocupatiilor slid-
ine. Acest teritoriu carpato-durfarean care hotArase
formarea rasei se gAsia ins5 acuma prad poftelor ma-
rilor State cre$tine din apropiere, and ridicarea ase-
diului Vienei, seria de succese ca$tigate de geniul
militar 'al lui Eugeniu de Savoia, cotropirea Ardealului,
care avea s'a famaie Imperialilor in 1699, $i aceia a
Banatului, anexat putin mai tArziu, in 1718, dovedir
ea" puterea ofensiva turceased era desgvar$it sframat.
In cursul rzboaielor dintre Imperiul Otoman, de o
parte, $i Polonia $i Moscovia, de cealalfa, pentru st-
pnirea Ucrainei cAzke$ti, unde un Domn moldovean,
Duca, ajunse Hatman in 1681, principatul de Nord
indurase durerile $i miseriile pe care fatal le produce
trecerea armatelor str5ine : Sultanul Mohammed al IV-lea
veni s-$1 facA rugkiunea la Ia$i, in biserica lui Stefan-
'eel-Mare, $i cetatea Sucevei, unde acesta din urm
oprise odinioarg pe Ioan-Albert, avu o garnisoan a$e-
zatg de Loan Sobieski. Inca din 1683 Polonii i$i trime-
seserl din nou avangardele in Moldova, unde fu a$ezat,
in locul acestui Duca-Vod, care fusese unul dintre
ajuttorii Marelui-Vizir, Stefan Petriceicu, ad5postit, dupa
 197

ce-si tradaseTsuzeranul in btlia de la Hotin, in State le

regehii. In Basarabia-de-jos se purtara lupte intre Tatari
$i Cazacii poloni, la cari se adaugisera calaretii mol-
doveni. De dou ori loan al III-lea insu$i patrunse in
aceasta tat* pe care o cuno$tea bine, pentru a incerca
sg o lege de Coroana sa $i s ca$tige i acea fron-
flea a Dunarii $i a Carpatilor care figura in marele
plan al lui Stefan Bthory. El lua locul batranului Can-
temir, alaturi de care luptase supt steagurile polone,
$i in modestul castel al Voevozilor recit ironic versuri"
populare moldovene$ti pentru a-ai bate joc de Domnul
fugar (1686).
Pierzanduli o mare parte din trupe in pustiul Bu-
geacului, unde se dusese sA-0 caute du$manii, el nu
se intoarse in Moldova deck in 1691, pentru a pune
main pe mnastirile intarite i pe vechile cetati din
regiunea muntilor. Dupl plecarea lid, vreme de vre-o
zece ani, a fost, alaturea de o Moldova tributara a
Sultanului, pe care o sprijiniau Turcii $i hordele Ta-
tarilor, aspri pentru nenorocitii de locuitori, o Moldova
regala, in Bucovina $i in prtile invecinate, unde ofiteri
poloni comandau soldati in parte romni.
Tara-Romaneasca, aprata printr'o situatie mai priel-
nica, dar i prin inteligenta politica superioara a lui
Serban Cantacuzino, fu feria la inceput. Prin lungi
negocieri, acest Domn, care opuse un refus politicos
pretentiilor Polonilor supt Sobieski $i supt urma$ul lui,
cerand in acela$i timp ajutorul tinerilor Tari ai Mos-
covei pentru a alunga pe Tatarii basarabeni, reu$i s
impiedece intrarea soldatilor generalului Veterani. Ei
nu putura, totqi, s fie mai mult retinuti, cand sta-
panirea campiei muntene deveni indispensabila pentru
operatiile armatelor imperiale care ocupau Ardealul.
Brancoveanu, care dorise sg-ai mentina in afara de orice
aventura situatia traditionala a terii; cad, daca a adus
 198

servicii Germanilor, iritand astfel pe agentii francesi'

din Constantinopol, a facut-o numai pentru a-i tinea
departe de hotarele sale , trebui sA sufere umilinta si
pagubele pricinuite de trupele generalului Heissler, care
se asezara aici vreme de-o iarna intreaga. Fu nevoit sa
apeleze la Tatari, rAi aliati, pentru a aduce prima lor
retragere ; la inceput se pArea ca Imperialii voiau sa
punA pe tronul domnesc de la Bucuresti pe omul lor,
colonel in randurile armatei austriece, pe Constantin
BalAceanu, ca vasal al lui Leopold I-iu. Acest ginere
al lui 5erban Cantacuzino fu ucis, cAteva luni mai tarziu,
and, precum am mai spus, rivalul sau patrunse in
Ardeal cu o numeroasA armatA turco-ttreascA si con
tribui la victoria de la ZArnesti, aproape de Brasov,
Heissler insusi devenind prisonierul Voevodului. Nina
la incheierea Oa, vreme de vre-o dougzeci de ani,
Muntenia, cu toate tulburarile provocate in Ardeal de
fiul sotiei lui Tkly, Francisc, mostenitorul Moe-
zestilor, care, in intelegere cu Turcii, ridicase steagul
independentei nationale, nu avu sa sufere cleat necon-
tenitele cereri ale stapAnilor otomani, cari pretindeau
provisii, vite, ajutoare, bani. BrAncoveanu era totdeauna
la locul sail and era vorba de a da onorurile Vizirului,.
Hanului tAtaresc, persoanei imperiale a Sultanului insusi.
Mai tArziu el avu de purtat o mare parte din sarci-
nile care cazura pe terile romanesti in momentul and
Carol al XII-lea, invins 14Pultava, veni sA se adApos-
teasca, in 1709, pe teritoriul celatii turcesti a Bende-
rului, in satul moldovenesc Varnita. 0 intreaga mica
armatA II incunjura, avand in fruntea ei pe ofiterii si
demnitarii cari intovarasisera pe rege ikmarea:aventura
oriental; Polonii ramasi credinciosi causei lui cerura
cartiere in principat, si suveranul pe care Carol linvin-
gator il impuse natiei, Stanislas Leszczynski, veni sa
afle pe protegtorul sat* in modesta locuintA a acestui
 199

exil. Cazacii Hatmanului Mazeppa, care muri in Mol-

dova $i fu ingropat in biserica Sf. Gheorghe din Ga-
lati, i$i a$ezara corturile pe acest pamant al Basarabiei;
emisari din toate natiile, aventurieri, intriganti, spioni
npadira spre Varnita. Trebui ca tesaurul domnesc $i
nenorocitii de terani ai Moldovei sali ia grija intreti-
nerii intregii acestei multimi pretentioase, a carii vitejie
o admirau, dar gemand supt povara darilor $i a rechi-
sitiilor.
Din aceasta $edere a regelui Suediei In Moldova era
& resulte curandl la 1711, un razboin intre Ru$i $i
Turci, in care Brancoveanu voi sa pastreze o neutra-
litate atenta, cu atit mai mult, cu cat Tarul acordase
favoarea sa varului domnesc Toma Cantacuzino Spa-
tarul, care, cu infati$are de pretendent, asedie cetatea
turceasca a Brailei. Cat despre tanrul $i neincercatul
Dimitrie Cantemir, el se declarase. hotarit pentru causa
crestinilor, fr a putea s li dea totu$i provisiile fa-
gaduite, cad seceta $i lacustele distrusesera doua re-
colte moldovene$ti in $ir. Petru-cel-Mare nu putuse sa
ajunga la Dunare inainte ca Mare le-Vizir sa fi trecut
fluviul la vadul Isaccei ; ceia ce urma, fu, in aceste
tinuturi care mai vazusera perind armata polong a lui
Sobieski, o retragere lunga $i desastroasa, inainte $i
dupa incheierea pacei de la Prut, care scapa rm$itele
armatei moscovite. Pentru Tar $i pentru soldatii lui,
suferintile se sfagira odata cu ajungerea pe phmantul
prieten al Poloniei ; ele nu faceau deck sa inceapa
pentru Moldova, care, printr'o fetva" sau decret re-
ligios al muftiului, fu data\ prada Turcilor $i Tatarilor,
cu ingaduinta de a distruge $i de a extermina tot.
Tinuturi intregi rmasera pe de-a 'ntregul pustii vreme
de zece ani.
Noul razboiu care izbucni intre Imparatul german
$i Necredincio$i, dupa navalirea Turcilor in Moreia ye-
 200

ndian, aduse intoarcerea soldatilor lui in cele doua

principate. Un strain, un Grec, Nicolae Mavrocordat,
care se luda cu coborarea, prin femei, din Alexandru-
cd-Bun, domnia acum la Bucuresti, dupg mazilirea
Cantacuzinului Stefan; boierii, can nu-1 voiau, cum` nu-I
voisera mai inainte nici Moldovenii, la cad el isi facuse
intaia aparitie domneasca, erau inclinati a primi stapa-
nirea cresting a Imperialilor ca o mantuire : un intreg
partid german se alcatuise pentru a chema pe soldatii
lui Carol al VI-lea. Cateva sute de calareti full' de
ajuns pentru a ridica din Bucuresti pe acest Domn
prasit de ai sal ; dar, cand cercara acelasi joc in Mol-
dova, unde domnia unul care, Roman el insusi, avea
puternice legaturi in Ora, Mihai Racovit, inrudit cu
Cantacuzinii, navalitorii fill-A batuti de Tatarii chemati
in ajutor; si un monument in mina aminteste si azi
locul, pe dealul Cetatuii, de-asupra Iasului, unde fu
executat, ca sef de banda", capitanul br. Germanii se
facura stapani pe manstirile din Carpati ; o expeditie
de Moldoveni si de Tatari izbuti sa-i scoata ; mai mult,
ea patrunse in Ardeal pn la Bistrita, cruda pentru
Unguri si Sasi, dar, dup porunca expresa a Voevo-
dului, plina de o frateasca inn pentru Romnii acestor
tinuturi in care 5tefan-cel-Mare si Petru Rare fusesera
odinioara stapani.
Oltenia, cucerita, fusese incredintat fiului lui Serban,
Gheorghe Cantacuzino, care, ndajduind sa ajunga
Domn, nu fu decat un simplu Ban ; cand pacea de la
Pojarevaci (Passarowitz) recunoscu stapanirea imperiald
asupra celor cinci judete, Domnul Terii-Romanesti
ran-lase numai administratorul teritoriului de la Olt la
Milcov. In noua Valahie Austriaca" incepu atunci un
regim in care lipsa de inteligenfa politica se intovarasia
cu lcomia cea mai neruinata. Toate privilegiile si
toate drepturile fura atinse : acelea ale episcopului, ca-
 201

ruia i se dete un alt superior, Sarbul de la Be lgrad,

un concurent catolic, luat dintre Bulgarii catehisati de
Franciscani ; acelea ale manastirilor, a caror autonomie
fu atinsa odata cu legaturile traditionale cu Locurile
Sfinte din Orient ; acelea ale boierilor, cari trebuiau
sa se supuna celor mai neinsemnate porunci ale ofite-
rilor germani, cari, de fapt, conduceau, in numele Ba-
nului neputincios, afacerile administrative la Craiova.
Cat despre popor, el era intrebuintat fat% crutare la
toate lucrarile publice, drumuri, osele, casarmi ; in
acelai timp cand se Ikea acest .apel necontenit la
puterile lui, oprel*ea de a continua comertul cu Turcii
i chiar cu fratii din Valahia turceasca", deprecierea
i interzicerea monedei otomane atingeau chiar izvoarele
veniturilor lui. Cand un nou razboiu, nenorocit pentru
Austrieci, puse capt acestui regim de stoarcere fr
ruine i de nvlire neindemanateca, nimanui nu-i pru
ru dup ace$ti stapfini cretini, liberatori" i civi-
lisatori", cari nu lsara alte urme ale trecerii lor decal
forme de organisatie administrativ i de fiscalitate,
dupa moda veacului al XVIII-lea, pe care se grabir s
le adopte Domnii Terii-Romanqti reunite intr'un singur
trup prin tratatul de la Belgrad.
In cursul acestor ostilitati, care tinura trei ani, no-
bilimea munteana nu resist numai la ofertele, faga-
duielile i amenintarile Austriecilor, cari nu mai intalnir
nici ram4itile vechiului partid favorabil stapanirii lor,
ci se grabi s alerge supt steagurile tanrului Cons-
tantin, fitil lui Nicolae Mavrocordat, care ajunse astfel
sa-i alcatulasca o adevarata mica (*ire pentru a sus-
tinea sfortarile victorioase ale Turcilor. Daca Austriecii
ocupasera cateva puncte insemnate ale regiunii mun-
toase, ei nu mai putura de loc irmi ispravile lor de
alt data.
In Moldova, Ruii reaparura, aliati cu Imperialii din
 202

Occident. 0 campanie in Crirneia, menit s supuie pe

Tatari, nu reusise ; generalul Mtinnich incerca sA se
refacA pe spinarea acestui principat, cu bogatii nea-
tinse, pe care il credea gata s inoiasca aventura, cu
urmari a$a de dureroase, de la 1711. Dupa izbanda de
la Stauceni, el ocup Iau1, pe care Ru$ii II administrara
prin boieri vreme de cfiteva luni, impunand o grea
dajdie locuitorilor $i fagaduindu-li clause de unire, cu
mult inferioare celor de odinioarA, care prevedeau ntt
numai autonomia intreaga a unei tefi intregite cu toate
raialele turce$ti, dar $i mentinerea unei dinastii basti-
nase.
Pacea de la Belgrad dAdu principatelor o lini$te re-
lativa, care tinu cam treizeci de ani, cAci abia in 1768
un nou razboiu intre Ru$i si Turci chema pe soldatii
celor d'intaiu in vaile moldovene $i in campiile Mun-
teniei. In rstimp, o emotie fu pricinuita de tulburarile
neincetate dintre supu$ii Hanului $i Tatarii decadentei,,
in continua discordie, cari supusera Moldova unei
devastari fundamentale.

Vreme de cinci ani, Rusii lui Rumientov i ai lui

Patiomchin baciuira in cele dota principate ; era la ei
nadejde chiar de reunirea acestor tinuturi inteun regat
dac", care ar fi fost incredintat favoritului disgratiat
al puternicii ImparAtese. I$i poate oricine inchipui cat
ar fi trebuit sa-i coste aaceasta speranta de a alcatui,
chiar $i in aceste conditii, care nu erau, %fa' indoialA,
cele mai bune, un Stat unit $i independent. and tra-
tatul de la Chiuciuc-Cainargi, in 1774, dAdu Tarinei
dreptul de a interveni pentru mentinerea dfepturilor
traditionale de care trebuiau &A se bucure Romanii de
la Dunre $i cnd cel d'intaiu consul, cu atitudini do-
minatoare, apAru la Ia$i $i la Bucuresti, trebuia de in-
grijit mai inainte de toate de acele masuri de restau-
 203

rare absolut necesare pentru a asigura existenta eco-

nomicg a Principatelor. Prin scutiri de tribut, prin
privilegii de colonisare se ajunse, de bine, de rgu, a le
aduce, oarecum, in starea lor de mai nainte, and coa-
litia dintre Ecaterina $i losif al II-lea, pentru impgrtirea
imediatA a Imperiului otoman, readuse ostilitAtile, la care
si Austriecii luarg parte.
Acestia din urmg se si potriviserg ca sA aibg, Meg a
lua parte la rAzbiul din 1769-1774, cel putin o mare
parte din Moldova. Printeo intelegere secretA cu Poarta,
care se Igsase adusg chiar a li plAti subsidii, ei cAp-
taserg in 1771 fggduiala unor compensatii dincoace
de Carpati. Cum campania ruseascg din 1774 se sfAr$i
pe nea$teptate printr'un tratat favorabil intereselor Ru-
siei, Maria-Teresa, foarte bine servitg de ambasadorul
ei la Constantinopol, Thugut, $i de cancelariul ei, Kau-
nitz, se grAbi sg-$i asigure posesiunea imediatA a teri-
toriului la care rAvnia. Acest sistem nu era nou, cAci
cu vre-o dougzeci de ani mai inainte se cg$tigase
asupra Moldovei, printeo simplg inaintare a vulturilor",
intreg districtul muntos de partea Secuilor, pe care
Iosif al II-lea II declara, dupA inspectia personald ce
fgcuse, egal cu doug comitate. Se vorbise atunci de
vechi fruntarii incAlcate de nesAtioasa poft5 a rAilor
vecini romgni pe cart ii stApAniau lacomii Fanarioti. De
data aceasta fu invocatg nevoia de a avea un drum
militar intre Ungaria $i Galitia, pe care, tot fail niciun
drept, o anexase Austria in dauna Poloniei, fArg a mai
socoti CA trebuia un cordon" intins pe vre-o sutg de
kghi largime, pentru a apAra State le ereditare ale
ImpArgtesei-Regine impotriva ciumei endemice din Tur-
cia. Acesti vulturi, pe cari nu-i opri nicio opunere din
partea Rusilor in retragere, ajunseserh la Roman, cAnd
negocieri furg deschise la Constantinopol. Indignarea
turceascA fu rApede ingbu$itg prin daruri, destul de
 204

mediocre, dar imprtite bine. Conventia de la Pala-

mutca anexl deci Austriei Suceava, vechea Capita l
moldoveneasa, frumoasele nfan5stiri din imprejurimi,
cu Putna unde odihne0e Stefan-eel-Mare, RAdAutii,
intAia necropol a Domnilor i reedinta unui episcop,
intinsele OmAnturi ale teranilor liberi din CAmpulungul
moldovenesc i cel rusesc, vadul Prutului la Cern AO
intreaga f4ie de pAmAnt care se intinde la Nord de
Prut !Ana' la rAul Ceremuwlui, pe cAnd la Est hotarul
atingea codrii Hotinului. Pentru a face s se uite tre-
cutul, se grAbirA s-i gseascA acestui tinut un nume
nou, acela de Bucovina, luat de la pdurile de fagi, $i,
prin colonisArile cu multi Ruteni galitieni, cu Maghiari
din Ardeal, cu Germani, s-i dea i un nou caracter
etnic.
In 1788, Rt4ii intArziarg nAvAlirea in Moldova orien-
tal, unde vechiul consul La$carev, un Georgian, urmi
sl fie asociat cu boierii Divanului bA$tina intru admi-
nistrarea provinciei. Austriecii, cari puseserA totul in
mi$care prin intrigile lor, se infAtipea ei Insii simtitor
dupA ce Rusia declarase tizboiul ; in zelul lor de a
avea pentru dAnOi cele douA provincii, ei atacarA Ho-
tinul i puserg maim, dupl sistemul practicat de dAn$ii
incA din 1716, pe persoana Domnului, Fanariotul
Alexandru Ipsilanti, care-i a0epta, de altfel, Inca de
mult i cu o mare nerabdare. Totu$i nu Ii fu pArAsitA
intreaga Moldovg, cAci Ruii trecura granita in Iunie
1788, i atunci cei d'infaiu ocupanti trebuirA sA se
mArgeneascg a 'Astra acele Tinuturi care fuseser odi-
nioara cuprinse in proiectul unei Bucovine mai mari,
de la Dorohoiu la Roman i la Neamt ; sediul unei a
doua adrninistratii strAine fu statornicit la Roman, unde
comand printul de Coburg, generalisim al Imperialilor,
pe and Patiomchin, vechiul iubit al Ecaterinei, dAdea
strAlucitoare serbari la Iai. Trebui, in toamnA, o coo-
 205

perare energicg a Ru$ilor, cgrora ii revine principalul

merit al izbAnzii de la Rgmnicul-Sgrat, pentru ca armata
austriacg, care se telnuse Ong atunci de bandele in-
&gm* organisate de curajul Domnului muntean Ni-
colae Mavrogheni, un Orec din insule, s poatA pune
mgna pe Bucure$ti, unde Ii -Neu o intrare tgrzie $i
jenatg. Pe aceastg cale, care era aceia a unui triumf
impgrtit $i in care steagurile Habsburgilor n'avuserg
partea principalg, cuceritorii ajunserg la Craiova, in
timp ce in Banat Iosif al II-lea in persoang lua fuga
in fata armatelor victorioase ale Marelui-Vizir Iushf.
Trebuirg sA ving tulburgrile provocate in toatA Eu-
ropa de Revolutia francesA pentru ca Austtiecii sA lase
din ming o pradA de care ei pgreau a fi siguri pentru
totdeauna. 0 mediatie prusiang $i olandesA aduse, in
August 1791, incheierea pacii de la Si$tov, care lAsa
teritoriile ocupate in statu quo d'inainte de rgzboiu.
Tot atunci, un armistitiu se semna cu Ru$ii la Galati
si, la 9 Ianuar al anului urmgtor, pacea de la Ia$i eli-
bera Moldova, cu desAvAr$ire sAcAtuitg.
In timpul Revolutiei. principatul avu curnd oaspeti
poloni revolutionari, pe cari Ru$ii pgreau dispu$i a-i
ajuta, agitatori earl raspAndiau proiectele cele mai ciu-
date, $i, cnd Napoleon, devenit stgpAnul Europei, se
puse s .schimbe, dupg gusturile $i interesele sale, frun-
tariile vechi, Moldova $i Muntenia nu puturg sg se sus-
tragg destinului care atingea terile vecine.
La 1806, cum Sultanul, Oland conventia din 1802,
care asigura Domnilor romAni o stgpgnire de $apte ani,
mazilise pe Constantin Ipsilanti, fiul lui Alexandru, si
pe Alexandru Moruzi, ca bgnuiti de simpatii pentru
Rusia, aceastg din urmg Putere, care se intelesese la
Tilsit cu dictatorul, nu stgtu la cumpAng s ocupe
Moldova ca zglog, dar cu hotgrgrea tare ca din princi-.
pate $i din Finlanda sg facg o compensatie la intin-
 206

derea WA frau a Imperiului frances. De aici iesi, la

1807, un rAzboiu cu Turcii, dus, de altfel, foarte moale
de acestia ; si, agitand mereu vechea ideie a Daciei
unite, supt Marele-Duce Constantin sau supt arhiducele
austriac loan, cu Ardealul la nevoie, se decret anexa-
rea, recunoscutA solemn de Napoleon in fata Senatului
frances, a celor dotiA principate la Rusia.
Vreme de ttei ani, Tarul Alexandru putu crede cA
nimic nu se va schimba din aceast situatie. DupA
scenele de prietenie ale intrevederii de la Erfurt si noul
proiect al unei imprtiri a Turciei, trebui s vinA con-
flictul Intre cei doi Imprati si campania din Rusia la
1812 pentru a scuti pmantul romanesc de o pierdere
mai intins cleat a acelui tinut dintre Prut si Nistru
cAruia i se adu titlul de Basarabia. Marele Vizir ris-
case o ofensiv5, care fu opritA scurt de generalul
Marcov; Intreaga lui ostire deveni prisonierA, si, cu
toate c5 Sultanul Mahmud se IncAptina sA pstreze
cetAtile Dunrii-de-jos, trebui totusi, pentru cA Andr-
ossy, emisarul lui Napoleon, intarzia MCA, sA se Incheie,
la 28 Maiu 1812, tratatul de la Bucuresti.
DupA cum vedem, timp de o intreagA jumatate a
veacului al XVIII-lea, Romanii trebuirg s Indure invasia
strAin, un regim care era aproape asjimAngtor cu
anexiunea, dad extraordinare, sarcini nesuferite, toate
relele pe care le poate aduce impilarea si nesiguranta.
In cele din urm5, teritoriul lor se gAsi scAzut cu Mol-
dova-de-sus, devenit austriac5, si cu Moldova de RA-
srit, devenit ruseasc5 ; din vechea tarA a lui Stefan-
cel-Mare, intinzandu-se de la Haliciu pang la DunAre si
-de la Carpati pang la Nistru, nu mai rAtnanea deck o
bucat5. Cat despre Tara-Romaneasc5, numai datoritA
unei Intamplri Austria nu-si pAstrA Oltenia, care cu-
prindea judetele cele mai cu cAldurA dorite si cele mai
-des stapanite de regii Ungariei ai evului mediu.
 207

Situatia Domtzilor. Acest veac, care ar fi putut

cuprinde doug sau trei mari lDomnii ca a lui Stefan,
numara cAteva zeci de administratii trecAtoare, de trei
ani, daci imprejurarile erau prielnice simplilor vechili
ai Sultanului, de doi ani, sau, cele mai dese ori, nu-
mai de un an. Nesiguranta deveni absoluta, caci Dom-
nii erau supusi celui mai mic capriciu al persoanelor
influente care hotarau la Curtea conrupta a Constanti-
nopolului ; nimeni nu se gindia cleat sa mareasca nu-
marul birnicilor, deschizAnd larg portile tuturor strAini-
lor, cari erau, dupa cum am spus, in ce priveste pe
mestesugari si negustori, clientii Camarii Voevodului, $i
impiedecAnd cu forta emigratiile teranilor ajunsi la cuti-
tul la os, sa perfectioneze ma$ina fiscalA $i sa faca
mai elastice termenele mai d'inainte hotArAte pentru ri-
dicarea dArilor, in scopul de a fi in stare sa intretina
la Poarta acele bune dispositii de care atArna totuL
DacA unii Domni Iuminati" se gAndiau la invataturile
filosofiei" occidentale, clack' erau, 101 deosebi, dornici
de complimentele care puteau sa li se faca in car-
tile de calatorie si in gazetele din Franta, daca refor-
mele" li se pareau principalul fel al unei Domnii
vrednice de a fi inscrisa in analele istoriei, se vedea
bine ca principala lor preocupare ramAnea aceia$i ; sa
se mentina impotriva tuturor concurentilor, can adesea
erau propriii lor parinti, frati sau veri.
Protectorii constantinopolitani erau singurul razirn
real al acestor potentati, pe cari boierii nici nu-i ale-
sesera, nici nu-i aclamaserA, $i de cari nimanui nu avea
sa-i pall rau la plecarea bor. Cei mai multi furl Greci,
cu toate ca ei incepuserA prin ali statornici in croni-
cile oficiale coborArea din vechii Domni, cum fame
Nicolae Mavrocordat. Li se zicea Fanarioti, fiindca ve-
niau din Fanar, cartierul general al aristocratiei grece$ti
din Constantinopol, undeli aveau palatele" mediocre,
 208

adAposturi ale desilusiilor $i ale miseriei bor. Se gAsiau

intre ei $i Romani de origine, ca Racovitestii, de ve-
che basting moldoveneasca, Callimachii, cari schimba-
sera cu numele vechiului poet elin pe cel vechiu al lor
de Calm Avl, Calmucul, purtat de stramosul lor, simplu
ofiter in serviciul Poloniei, $i Ohiculetii, asezati in
Moldova de la inceputul veacului al XVH-lea, dar toti
aveau stampila greceasca, sau mai curAnd cea bizantina.
In afarA de aceasta, nu datoritA calittii lor de Romani
sau de strAini romanisati capatau ei tronurile de la Bu-
curesti $i de la Ia$i, ci ca functionari turci, plini de acel
spirit politic comun care amesteca laolalta pe Greci $i
pe Turci in acelea$i pofte $i ambitii, cu toed deo-
sebirea de sAnge $i de religie. Atacurile necontenite
ale vecinilor de la Est $i de la Vest umplusera de te-
meri sufletul, din fire aplecat la bAnuieli, al demnitati-
lor Imperiului otoman ; o lungA experienta Ii dovedise
c Voevozii indigeni, oglindind in actiunea lor senti-
mentele intregii clase dominante, preferau regimul ere--
tin, oricare ar fi fost, impilrii turce$ti. Dupa tradarea
unui Petriceicu, unui Grigore Ghica I-iu, unui Branco-
veanu, unui 5tefan Cantacuzino, ei nu mai puteau nA-
dajdui o atitudine boaial decal de la ace$ti Fanarioti,
simple unelte ale Portii, fara nicio legatura adevarat
cu trecutul tarilor romAne$ti $i cu datinele legate de
ele. Fara a mai socoti ca numai ace$ti birocrati, cres-
cuti pentru ginga$ele indeletniciri ale diplomatiei, din
care ajunsesera, printeo lunga practicA sau prin sim-
pla pilda a printilor lor, sa cunoasca toate prubariile,
ar fi fost in stare sa insemneze tot ceia ce privia in-
teresele turcesti in schimbArile cere se infaptuiau din-
colo de hotare.
Vechii autonomii a Domnilor indigeni ii urmase deci
un adevarat interegn, in care conducerea afacerilor fu
incredintata locotenentilor numiti de Poarta in acelea$i
 209

conditii ca ale oricaror allot functionari ai lmperiului :

ii maziliau, Ii inchideau, se trimetea sa li se ieie Ca-
pul, cum a fost cu Grigore Alexandru Ghica, asasinat
la Iasi in anul 1777, si cu Hanger liu, masacrat la Bu-
curesti dupa vre-o douazeci de ani; ii decapitau in piata
publica (asa precum fu soarta. tnrului Grigore Calli-
machi in 1768) sau ii gratiau si-i asezau iarsi in
Scaun, trecandu-i dintr'un principat in celalt (Con-
stantin Mavrocordat domni de unsprezece ori in cele
doua Capitale romanesti), tratandu-i ca pe niste sim-
pli Pasi, carora Ii erau chiar inferiori in rang : daca
acestia din urma aveau trei tuiuri sau cozi de cal, ve-
chilii dunreni nu aveau deck doua. Ei tineau cu
strictet ceremoniile cu caracter imperial ; niciodata nu
sa vazut un Domn pe jos, visitand un boier, aratandu-
se in strada. fara un alaiu care vroia sa rivaliseze cu al
Sultanilor ; totusi situatia lor cazu intr'o degradare atat
de mare, incat cei mai inteligenti si mai harnici dintre
Greci despretuiau aceste tronuri romnesti, de care,
totusi, puteau s dispun dupa voie. Multamindu-se cu
simplul titlu de agenti ai creaturilor lor, de capuche-
haiele, ei faceau, ca acel Stavarachi pe care Vizirul
puse st..1 spanzure in plin mijlocul intrigilor lui, la Bu-
curesti si la Iasi, si vremea rea i vremea bung, se im-
bogatiau mai mult cleat Domnii, ambitiosi i null,
pe cari-i comanditau, -WA a impartasi cu ei grijile
.pericolele. Fiii lui Grigore Ghica al II-lea, ai lui Mihai
Racovit vegetara in aceste conditii umilitoare.
Mai tarziu, fura siliti a face curte i consulului rus
si consulului austriac, stabilit in 1782, in persoana ne-
gustorului ragusan Raicevich, autorul unei foarte bune
descrieri a Principatelor ; cat despre consulul Franciei,
el era un simplu agent, fill misiune comerciala bine
hotarata, iar al Prusiei fu intaiu un profesor de limbi,
inarmat cu Ufl berat diplomatic si %fa nicio insemna-
14
 210

tate. Acesti represintanti ai Puterilor crestine nu sca-

pan niciun prilej s-si nate pretentiile i sa-si exer-
cite inthurirea. Cutare din acesti Voevozi fanarioti, ca
Alexandru loan Mavrocordat, care trebuia s'a deie, prin
fuga sa in Rusia, unul din motivele rzboiukii de la
1788, inftisau chiar, mai -)mult cleat suzeranitatea
Portii, acel protectorat rusesc cotropitor, care intre-
buinta pe Greci ca s revolutioneze Orientul si s'a pre-
gateasd sfrsitul Imperiului turcesc.
Situaga boierilor 5i a poporului. Aceste fapturi
ale Constantinopolului nu imbiau de loc pe boierii bA$-
tinasi ; acestia, din parte-li, cu toate ca nici ei nu-i
iubiau mai unul, incercar foarte rar sa intrigheze con-
tra persoanelor care se bucurau de favoarea otomata $i
niciodat nu se revoltara impotriva lor, lasand grija rz-
meritelor poporului de jos, pe care 1-ar fi iritat favoa-
rea cutarui agent grec din serviciul Crtil. Vasalii dom-
nesti imprumutaser chiar de la stp'anii lor o concep-
tie de Stat in care intrau in socoteal numai cei sa-
raci, masele de birnici, credincioasa raia", totdeauna
supus, a ImpAratului pagan, pe cand trebuiau s useze
de cea din urina' severitate fata de boieri, marii sta-
'p'anitori de..p5mant, dpeteniile ascultate de serbii lor,
cari, de altfel, fiind scutiti de plata d'ajdiilor, nu se
preocupau s imbog`ateasd Visteria domneasd. $i Ni-
colae Mavrocordat adopta fat de boieri o purtare fr
exemplu : Ii inchise pentru cea mai mica banuial'a ; f-
cndu-se d vede in Mitropolit un fel de nuftiu, inda-
torat a pronunta sentinte politice impotriva persoane-
lor neplcute carmuirii, el Ii ceru o condamnare la
moarte a acestor trdAtori ; ceva mai tarziu, in Tara-
Romneasca, puse s se taie capetele unor inalti
demnitari, supt invinuirea c ar fi avut legAturi cu
Nemtii. Dad urmasii fanarioti ai lui Nicolae avura o
purtare mai ingiduitoare, dad ei se ferir s intre
 211

fati$ in vrajba cu aristocrafia bastinasa, dacg se incuscri-

ra chiar, din interes, Qt1 familiile mari ale terii, ei nu
,

-vazura niciodatg in acesti boieri deck ni$te rivali, gata

.a se folosi de cel d'intaiu prilej pentru a relua in pro-
fitul lor ceia ce Ii usurpase strainul.
In mijlocul conflictelor internationale, acesti boieri
avurg, de fapt, o purtare care li area limpede intentia
de a introna un nou regim de autonomie supt un pro-
tectorat cre$tin, in care ei ar fi jucat rolul de stgpani.
Dacg Serban Cantacuzino negociase cu Impgratul in
propriul su nume i pentru a asigura viitorul dinastiei
sale, pastrand boierimii, pe care n'o intrebase, singu-
rele ei drepturi traditionale ; daca, fata de Ru$i, Dimi-
trie Cantemir -Meuse la fel, cu toga energica opunere
a unora dintre boieri, cand Miinnich sosi in 1739 la
1a$i, liberatorii" nu mai gasirg in fata lor pe Donmul
insusi, caci Grigore Ghica al II-lea, limas credincios
Sultanului, plecase, ci numai boierimea, cu clerul inalt,
cari represintau tam. Primind sa sufere sarcinile grele
puse de general asupra terii, ei cerura in schimb ca
Voevodul, dacg nu se intoarce in Capitala lui, s fie
declarat cazut, iar toatil porodita greceasca, afarg de
negustori, sg fie alungatg pentru totdeauna din tug;
administratia viitoare a principatului, conducerea arma-
-telor moldovene care ar fi avut sa se infiinteze erau
pgstrate clasei dominante romne$ti.
Cand trupele Ecaterinei a Il-a pAtrunseserg intaia$i
data in Capitala Moldovei, pentru a ocupa apoi, printr'o
loviturA nea$teptatA, Bucure$tii, ele aduceau, nu steagul
unei cuceriri politice, ci acela al unei invieri crestine,
ortodoxg, slava $i greceascA, prin Rusia. De la inceput,
se adresaserA boierilor, i Cantacuzinii munteni, Parvu
$i Mihai, fAcuserg tot ce putuserg spre a pregati inter-
ventia ruseasca. Nu se vorbia cleat de credinta cre$-
ting" $i de jugul mahometanilor", ideie care insufletia
 212

in adevar pe soldatii invasiei, ca si pe capeteniile lor.

Si de data aceasta, Rusii nu furl primiti de autoritatea
domneasca; Grigore Ghica al III-lea, acel care, mai
trziu, avea s fie victima rasbunrii turcesti, se !Asa'
prins de avangarda crestinilor $1 dus la Petersburg
pentru a se intoarce de acolo ca un client al Impara-
tesei. Cat despre aristocratia bastinas $i capeteniile
religioase ale terii, se cunosc sentimentele lor dinteo
lungl serie de memorii pe care deputatii lor mersera
sa le presinte Ecaterinei a II-a intaiu, apoi diplomatilor
stransi, la 1771, in congresul de la Focsani si lui Ru-
mientof, comandantul suprem al armatelor imperiale.
Ei voiau mai Intaiu alipirea terii lor la provinciile Rusiei,
dar cu conditia, aratat atat de Moldoveni, cat si de
Munteni, ca afacerile & fie incredintate unui comitet
aristocratic", de doisprezece boieri, ca toti functionarii
$i ofiterii sa fie alesi pentru un rstimp scurt $i luati
din acea clas $i prin ea insasi, numai drepturile suve-
rane trebuind sa fie exercitate de generalul rus, asezat
in Capitala terii t.
Se si vorbia de intentia tinerilor acestei aristocratii
romanesti de a calatori in strainatate spre a se instrui ;
se doria intemeierea in tara chiar, alaturi de acele $coli
care, adesea reformate, ramasera in cele dott Princi-
pate singurul centru insemnaf de cultura elenica, a
unor Academii de stiinte, arte si litere". Se simte
influenta dascalilor straini, veniti fie din Germania, ca
Dosoftei Obradovici, creatorul literaturii sarbesti mo-
derne, fie, mai ales, din Franta, pentru a preda limba
care domina pe atunci Europa intreaga $i deschidea
cea mai larga cale spre filosofia politica moderna.
Domnii fanarioti, cari erau siliti s se serveasca de

' Vezi lorga, Histoire des relations russo-roumaines, 14,

1917, p. 163 0 urm.
 213

limba frances in relatiile lor internationale, intrebuintau

secretari francesi, ca Linchoult i ca Mille, sau italieni,
ca Nagni, cari, odat cu indeplinirea indatoririlor lor
oficiale, contribuiau la introducerea in societate a spi-
ritului occidental. Carti le francese si incepurA a fi cetite
cu lAcomie de arturarii acestei lumi, care, supt o in-
fatisare cu totul orientalk cu totul constantinopolitank
$i mai ales turceasck ',Astra totu$i o vAditA aplicare
pentru ideile Occidentului.
Lecturile lor erau putin variate : romane de aventuri
.$i tratate asupra tainelor francmasoneriei, eArti de stiinta
exactA alAturi de fantasiile pastorale ale lui Florian $i
de poesiile lui Racine lngi ale lui Voltaire acest
din urmA pastisat din greceste $i mai ales jurnale in
limba francesk venite din Olanda ca si de la Paris.
Episcopul de RAmnic, Chesarie, unul dintre principalii
represintanti ai culturii religioase din acea vreme, cerea
pentru intrebuintarea sa personal Enciclopedia, deposit
al tuturor eresiilor periculoase unui suflet ortodox ;
putin mai tArziu, episcopul moldovean de Hotin, Amfi-
lohie, care cunoscuse Italia $i vorbia italiene$te, $i pro-
babil i frantuzeste, dAdea cea d'intliu AritmeticA $i
cea d'intalu Geografie publicate in romAne$te, si tot el
poate a fost traducgtorul C515toriilor abatelui de la
Porte, care fuseser mai Intiu publicate in ruse$te.
Tipografia metropolitan din Ia$i publicA o versiune ro-
mneascA a romanului frances Critile et Andronius. Cea
d'intAiu Istorie a Moldovei $i a Munteniei" de Carra,
viitorul conventional, care nu era atunci cleat fostul
dasc51, foarte nemultmit, 'al copiilor lui Grigore Ghica
al 111-lea, apru, continnd mai mult critici nedrepte
decAt a informatie exact $i sincerk la NeufchAtel, in
1782, aproape odatA cu opusculul lui Raicevich, Osser-
vazioni. Se $i gAsia, la Ia$i $i la Bucure$ti, o intreagA
lume de cetitori harnici ai produselor occidentale aduse
 214

de posta Austriei, si pe care le imprA$tiau agentii aces-

tei Puteri. Academia moldoveanA fusese reformatA in
acest sens modern, si acolo se dddeau lectii de lati-
neascA $i chiar de frances5. Satire vehemente se ridi-
cau spre a criticA vitiile dasei dominante si pentru a
cere virtuti" ca acelea pe care le practica si le predich
Robespierre detinAtorilor unei puteri tiranice". Grecii;
Principatelor aveau. sA furniseze, nu numai martori ai
Revolutiei francese, ca acel Constantin Stamati care nA-
dAjduia sl poatA fi coniulul Franciei la Bucure$ti 1, dar
si crainici ai mi$cgrii revolutionare a Greciei inviate,
dei Rhigas, autorul Marsiliesei" elenice, debutase in
anticamera cutArui boier, al cArui secretar era fericit cA
devenise. Aveau sA se aud in cafenelele capitalelor ro-
mAne$ti accentele indrAznete ale Carmagnolei.
Atunci Rusii si Austriecii nAvAlir din nou in Princi-
pate, uncle dAdur peste un intreg partid de boieri cari
erau obipuiti a vorbi de originile romane, de libertatea
trebuitoare desvoltArii popoarelor, de Statul crestin
mare $i puternic" care ar fi trebuit creat pe DunAre
in chiar ,interesul Europei. Era vorba acum de o na-
tiune romn", care cerea respectul drepturilor ei fire$ti,
$i nu numai privilegiile de clasA pe care trecutul istoric
i le lsase mostenire. Se voi restituirea liniei Dunrii,
ocupatA de cetAtile turce$ti, plata numai a unui tribut
de 300 de pungi a cafe 500 de pia$tri, prin mijlocirea
ambasadorilor crestini la Constantinopol, libertatea co-
mertului pentru produsele unei teri care nAzuia sli
schimbe cresterea vitelor, ca principal izvor de venituri,
pentru agricultur, pe un pAmnt nou, de o bogatie frA
samAn. Se dorise $i odinioarg, in 1770, protectia co-
munA a Rusiei, a Austriei $i a Prusiei ; acum se opriau.
1 Trebuie s pomenim ca martor al Revolutiei 0 pe un Romam
din Banatul imperial, pe Pavel lorgovici, autorul unui curios studitb.
de gramatid.
 21

numai la . protectia celor doug Puteri imperiale care

luaserg parte la noul rgzboiu. Dar trebuia si ca un
Domn ales dupA dating, restabilitg de curAnd prin ale-
gerea lui Alexandru, fiul lui Scarlat Ghica, s dispuie de
o armatA nationalg, a cgrii misiune ar fi fost de a apgra
neutralitatea romAneascg '.
In timpul rAzboiului de la 1806 la 1812, Constantin
Ipsilanti, care, de sigur, nu era lipsit de initiativg, dup
ce fusese restatornicit pe tronul sgu din Bucuresti de
cgtre Rusi, cari-i incredintarg, pentru cAteva luni, chiar
administrarea amAnduror Principatelor, creA o armatA
nationalg, in care erau $i Sarbi, Arnguti, Ardeleni ; el
visa sA fie rege al D'aciei si chiar al Serbiei,- rgzvrAtitg
contra Turcilor. Sotia sa era Vgcgreascg, rud apro-
piatA cu poetul Iengchitg, $i se poate vedea in intentfile
lui inrgurirea proiectelor fgurite de boierii bgstinasi in
1791.

Decatlenta civilisatiei nationale in Principate in vea-

cul al XVIII-lea. Cu toate aceste dovezi strglucite
ale unei constiinte nationale noi, nici Domnul, nic
boierfi nu puteau sg continuie si sA desvolte civilisatiai
romAneascA, pe atunci in piing decadentg in cele doug
principate. Cel d'intgiu, totdeauna in lipsA de bani $i
vesnic amenintat de intrigi, nu avea nici mijloacele $i
nici rgazul trebuitor pentru a ridica mgngstiri sau pa-
late intr'un stil nou, in care ar fi intrat elemente impru-
mutate de la curentele de artg din Apus ; n'au fost decgt
numai doug fundatii domnesti de oarecare insemng-
tate : Pantelimonul, aproape de Bucuresti, si Frumoasa,
la poalele dealului CetAtuii de lngg Iasi, amndoug
datorite piettii mArinimoase a lui Grigore Ghica al
II-lea. Dacg Nicolae Mavrocordat incredintA misiunea

' Convorbiri Literare, an. 1901, p. 1126 i urm

 216

de a scrie cronica Domniei sale lui Nicolae Costin,

fiul lui Miron, apoi uricariului Axinte, dae puse sh" se
redacteze o crcmicA muntean corespunzAtoare de Vor-
nicul Radu Popescu, autor de memorii personale, dac
porunci sA se adune inteun corp de povestiri intreaga
traditia istorica a acestor teri, a aror limb o inv5tase
ca s cunoasc mai bine trecutul lor asa cum mar-
turiseste el insusi acest Domn, care scria tratate de
morala in limba greaca, nu putu sa deie o impulsie du-
rabil acestui gen, care era sa se piard5 curand in aridi-
tatea mereu in crestere a unei vieti publice nule, ale
aril elanuri periser. Nicolae Costin, care incercase
si el s dea o larga expunere a vremilor trecute ale
rasei sale, nu era decAt un pedant greoiu i neinstare
a face o lucrare original, cu cunostintile ce-i fuseser5
date de Iesuitii poloni de la Iasi. Cat despre urmasii
lui, membri ai clasei boieresti, nu s'ar recunoaste in
slaba lor expunere istorica acel spirit de progres poi:-
tic pe care 1-am constatat mai sus.
Cronica agonisa, i niciun alt gen de literatur natio-
nal nu venia s'o inlocuiasc. A fost atunci o npdire
de traduceri, tip5rite in imprimeriile episcopale i mi-
tropolitane ; ele prosperau, dar nu priviau decat teolo-
gia i erau destinate mai ales cetirii ealugarilor i chiar
membrilor clerului rnirean, Inca foarte putin cultivat. 0
intreagg scoal de traducgtori se formA in marea ma-
nstire a Neamtului, supt inraurirea unui strain, unui
Rus, intors de la Muntele Athos, Paisie. Dar nu gAsim
de'cAt rar, in cateva precuvantri greoaie, confuse si
naive, exprimarea ideilor care aveau sa premeneascl so-
cietatea romneasc. Un nobil, care cunostea, nu numai
limbile orientale, dar i francesa si italiana, de unde
imprumuta neologismele apusene pe care le pune lao-
lalt cu neologismele turcesti, acel IenAchit Vacarescu,
autor al unei Istorii a Impratilor otomani", imitat5
 217

din Rasarit, isi puse in gand s scrie o gramatica a

limbii romanesti $i a dat versuri, mai putin pentru a
face opera poetica, cleat pentru a arata aplicarea re-
gulelor prosodiei. Dar, pentru a da viata sufletului ro-
manesc, ar fi trebuit scrieri animate de o inspiratie
noua.
Nici nu era de gandit la o literatur burghes, clasa
de mijloc fiind alcatuita in mare parte din stiaini, mai
ales' nou-sositi, Greci, Sarbi, Bulgari, trimesi de Orient.
Acesti mestesugari, acesti negustori imbogatiti si-au in-.
scris numele numai pe frontispiciile catorva biserici era.-
dite de ei. Totusi, cativa mici boieri iesiti din acest
mediu cantau in versuri prosaice epopeia, mai mult
burlesca, a marelui cuceritor" Mavrogheni sau deplan-
geau, ca Anonimul care semneaza Zilot Romanul, neno-
rocirile vremii.
Cat despre terani, abia li se (Muse inapoi acea li-
bertate pe care li-o refusau unii din stapanii lor, con-
fundandu-i cu turmele Tiganilor robi. In 1746, se fa-
gadui, in Tara-Romaneasca, libertatea serbilor fugari cari
s'ar fi intors la vatra ; nu mai datorau de aici incolo de-
cat dijma $i $ase zile de lucru pe an. Curand, un act
solemn, smuts boierilor de acelasi Constantin Mavto-
cordat, recutwastea ca acesti terani fusesera robiti de
un rau obiceiu" ; platind zece piastri ei puteau s se
rscumpere. In sfarsit, o a treia masura luat de tanrul
Mavrocordat in Moldova, tuatara ca pamantul apartinea
de fapt teranilor cari I-au mostenit, recunoscand tot
odata ca oprirea de a prsi brazda -Ikea parte din
dreptul usual. Se opri de aici inainte intrebuintarea,
pentru a-i numi, a unui alt termin cleat acela de : sa-
teni ; anumite regulamente statornicira la douazeci si
patru si chiar la douasprezece zile pe an catimea lucru-
hi datorit de acesti sateni, siliti la dijma, -de care erau
scutite, de altfel, grdinile de legume si livezile de pomi
 218

roditori, sadite de dnOi. Trebuie s adaugim c aceasta

era o msura fiscara, menita sa smulga boierului pe te-
ranul lui, ca sa-1 lege din nou direct de Stat.
Poesia popular drib, e drept, eroismul haiducului,
al teranului fazvratit impotriva boierului ca si impotriva
fiscului, care facea opera democratica" in padure con-
tra asupritorilor si, dar, pentru ca aceast clas s fi
putut savarsi o puternica munca de civilisatie, ar -fi tre-
buit ca din sanul ei chiar s fi putut iei o burghesie
rurala", o clasa de capetenii sufleteti. Ins aceast noug
desvoltare nu avea sa se infaptuiasca cleat dup un
veac, i mai intaiu in Ardeal.

Romdnii din .Ardeal ,si Casa de Austria. Incepand

cu sfarOtul veacului al XVII-lea, Romnii din acest tinut,
asupra caruia apsa greu si tiranic, nu numai politicg
si sociala, dar i cea religioas s i confesional, a printilor
maghiari si a aristocratiei lor calvine, vazura venind
Austriecii, cari se presintau ca intemeietorii unei noi
ordini de lucruri. Cel din urma principe care domnise
in adevar, Mihail Apaffy, pe care Turcii 11 scosesera.
dintr'un colt obscur al Secuimii pentru a-i incredinta.
aceast provincie vasala, incheiase o conventie cu ducele
de Lorena, comandantul trupelor germane, prin care, de
fapt, el parasise puterea. Chiar inainte ca tratatul din
Carlovat s fi recunoscut posesiunea Casei de Austria
In Ardeal, se incepu a se da noi base acestei domi-
natii crestine care venia sa" inlocuiasca traditiile ungare
ale evului mediu si exploatarea otomana.
Maghiarii Insa nu primiau fireste cu bunavointa
aceasta dominatie germana i catolid, care ameninta
suprematia natiei i clasei lor. Sa0i ei insii erau
eau dispusi, caci se temeau pentru acele libertati pe
care principii autonomi le respectaserA psn atunci ;.
intre altele ei detestau soldatesca brutal a navalitorilor
 219

$i se temeau de sarcinile fiscale mai mari decgf cele

din trecut. Al treilea element care constituia populatia
privilegiatg a terii, Secuii, erau in decgdere, fiind ajunsi.
aproape $erbi ai unui mic numgr de familii nobile care
se a$ezaserg in mijlocul satelor odinioarg libere. Pentru
ca tot odatg sg se sprijine autoritatea Imperiului $i sg
se introducg sistemul complicat al biurocratiei austriece
$i Biserica catolicg, adusg de Iesuiti in bagajul lor, era
nevoie de sustinerea majoritgtii pgng acum neglijatg $i
desprettiitg a populatiei ardelene : Rominii.
Deocamdatg se proclaing unirea Bisericii valahe",
care era singura intrupare legalg a vietii nationale, cm
Scaunul roman ; se fgggdui preotilor cari ar voi sg pri-
meascg dogmele apusene $i s sacrifice cele patru puncte
de deosebire a-i asimila ca situatie materialg cu clerul ca-
tolic ; pe urmg se adresarg episcopului insu$i. El atArnase-
pAng atunci, ca toti inainta$ii sgi, de Mitropolia din -Fargo-
vi$te $i de Domnul muntean, cum fusese silit a o
recunoa$te insu$i Apaffy, in cursul greutgtilor provo-
cafe de arestarea episcopului Sava ; de dincolo de munti
ii venia, nu numai consacrarea, dar $i indrumgrile impo-
triva calvinismului cotropitor, precum $i veniturile, cad
Mitropolia romgneascg dift Ardeal poseda din mila Voe-
vozilor domenii in principatul vecin, cum $i odgjdiile si
podoabele biserice$ti, cerute, de altfel, de la o vreme,.
$i din Moscova, $i tipografii muntene- Acel care avea
atunci drja era un om timid $i supus, Teofil ; Ind
din Martie 1697, adungnd eativa protopopi dupg moda
calving, cari administrau, ca adevgrafi corepiscopi, dis-
trictele eparhiei, sale, ii fgcu sg primeascg u$or a se
converti la catolicism, cu conditia de a se menfinea ri-
tualul care se lega de toate traditiile trecutului, bgtranele-
icoane, liturghia arhaid, vechiul stil romnesc al Scrip-
turilor, serbgrile finute de strgbuni. In acela$i timp, $i
mai ales, se voia egalitatea cu celelalte natiuni : ca_
 220

vnitii s5 nu mai fie priviti c.atolerati, ca ei sl fie

primiti $i inaintati in toate felurile de slujbe, ca feciorii
lor sA fie admi$i -Med deosebire in $colile latine ale Ca-
tolicilor $i in fundatiile $colare '.
Aceast hotthire fu intriff inteun nou Sinod convo-
cat d e tirma$ul lui Teofil, Atanasie, care se dusese, dup
obiceiu, s fie tins de Mitropolitul muntean. Preocupat
vumai de a se mentinea impotriva atacurilor lesuitilor,
el era dispus la toate concesiile, chiar la aceia de a rupe
legAturile, atata de mAnoase pentru veniturile sale, cu
Scaunul de la TArgovi$t.e. Se produse curnd o impo-
trivire, in regiunile unde calvinismul se inrAdAcinase $i
in Ardealul-de-jos, care avea de centru Bra$ovul, cu ma-
halaua romneascA a Scheilor $i unde .inrtirirea bo-
gatului $i puternicului Brncoveanu era cea mai tare.
Autoritatea militar $i persecutia religioasA se intovA-
/*hi pentru a sflima sfortgrile recalcitrantilor ; unul
din capii lor, Ion TircA, care se refugie mai tArziu 3n
Moldova, deveni superintendentul calvin pentru Romnii
pretendentului Francisc Rkczy.
Dar un drum la Viena fu impus bietului tnAr
Mitropolit, care nu intelegea de loc rAspunderea is-
toricA a momentului ; bAto$enia lui naivA, supt imi-
urirea iesuit, fu rApede muiatA ; el recunoscu pe
episcopul catolic ca pe superibrul sgu, admise con-
trolul $i supravegherea unui teolog" din oastea lui
Isus, care, cu simplul titlu de acolit, avea. sa fie, de
fapt, eapetenie $i stApan ; admitAnd cA prima ungere,
fAcutA de schismatici, nu e valabilA, el declarA ca re-
nuntA de aici incolo la orice legaturi cu Valahul" $i cu
Mitropolitul lui. Pentru a-I rAsplAti, Curtea il fAcu con-
silier imperial, ii drui un frumos !ant de aur purtnd
1 Vezi lorga, Istoria Romdnilor din Transilvania si Ungarla,
.11, cap. I.
 221

portretul ImpAratului si-1 inscAunA cu o solemnitate

extraordinar in acea resedintl- de la BAlgrad, de unde
urmasul ski avea s5 fie curand alungat pentru a nu
umbri pe represintantul Bisericii catolice romane (1701).
Dupg dorinta protopopilor, aceiasi Curte trebuise to-
tusi sl fAgaluiasc5, in momentul cand intAria pe Ata-
nasie, cA va recunoaste pe once Roman unit cu con-
fesiunea ImpAratului ca membru cu titlu egal al comu-
nitAtii politice ardelene, ca fiu al patriei". Dar, pe and
concesiunile fAcute de RomAni erau trambitate cu zgo-
mot mare, pentru a intAri astfel situatia Imperialilor in
tail, aceast recunoastere a foit tinut in cea mai mare-
tain5, pentru ca pe urmg, descoperit" de Romanii
insisi, sl fie inscris, supt cel de-al doilea urmas al lui
Atanasie, pe steagul luptelor pentru drept.
Din partea.lor, functionarii lucrau sA distrug5 tot tre-
cutul natiunii. Se rupserA violent orice legAturi cu Bran--
coveanu, al cArui Mitropolit si tutorul lui, Patriarhul de
lerusalim, aruncaser anatema impotriva apostatului si
transfugului ; i se trimese faspuns, cu brutalitate, s nu
se mai amestece in afacerile unei ted care avea alt su-
veran. Pentru ce acest print, care este un om cum se
cade", i se faspundea ambasadorului engles care se in-
torcea de la Constantinopol, se ocup de holaradie
pe care le ia Imparatul in propria lui Ora' in ce pri-
veste chestiile religioase, pe cand Imperiul n'a cerut
niciodatA Domnului cum sa lucreze in afacerile de ace-
lasi fel in propriul sAu principat ?"
La moartea lui Atanasie, vicariatul Bisericii romAnesti
fu incredintat lesuitilor strAini : a fost vorba chiar sA se
aleagA printre acei consilieri, unguri si germani, unna-
sul episcopului defunct. SfarsirA prin a alege un Roman,
care fAcuse studii strAlucite la Roma, loan Giurgiu de
Patac, dar el nu mai fu un Mitropolit", fie chiar si
numai pentru ai sAi, nici chiar un episcop de Bglgrad,
 222

unde avea sA se ridice, pe ruinele bisericii lui Mihai

Viteaztil, cetatea imperial Karlsburg : printeo bul de
fundatiune nou5, Papa, care s. prefAcea a nu cunoaste
de loc tot trecutul, cre, in 1721, un episcopat unit la
FAgAras.
CAnd succesiunea acestui nou Scaun fu deschis,
alegAtorii se oprifa, dupa o lungi vacant5, asupra per-
soanei unui simplu scolar, care, totusi, depAsise de
mull vrAsta studiilor, Ioan Inocentiu Micu, in curAnd
baron Klein", prin gratia ImpAratului. Credeau cA g-
sesc in el o unealt supusA ca s dispunA de Va-
lahii" domesticiti prin actul Unirii si despoiati totusi
de o rAsplatA atAt de solemn fAgAduit ; dar n'a
fost asa. Acest nou cap al Bisericii romAnesti avea sA
fie, nu numai prin tot ce-i inspira firea pornit si in-
drtnicA, represintantul acestor terani din Ardeal, cari,
ca si fratii lor din Principate, nu uitau, in mijlocul
celor mai grele incerthi si umilintii celei mai adAnci
dreptul lor omenesc i national.
Dad aristocrafia romAneascA nu putuse 'Astra nimic din
legAturile ei cu neamul care o produsese; dad, de si adu-
and unele servicii causei comune, cei cativa functionari
de acelasi sAnge n'aveau cleat o actiune fatal restrAnsA ;
dacA apoi clerul mirean nu se deosebia nici prin luminile
sale, nici prin moralitatea necesarl pentru a indruma o
miscare de o asemenea insemnalate ; dad, in sfArsit,
manAstirile romAnesti vechi, centre ale civilisatiei
fuseserA cu violenta desafectate si evacuate,
intreaga resistent5 se strAnse in clasa ruralA, numeroas
viteaz5. Cu atAt mai mult ea trebuia s intre in luptA
pentru libertatea ei, cu cat, in loc de a-i imbunAtAti
starea, natiunile" constitutionale fAceau tot ce Ii sttea
in putint5, intelese de cele mai adese ori cu grupa de no-
bili maghiari cari alcAtuiau guvernul" Ardealului, ca
sa i-o ineautAteascA. Orasele sAsesti si vedeau in sta-
 223

tornicirea UI1UI guvern german prilejul unic pentru a

transforma in serbi, ca in provinciile ereditare austriece,
aceste mase populare asupra carora ele aveau numai
drepturi aratate lamurit in vechile privilegii. In liberfatea
Sarbilor, stabiliti pe granita meridional a regatului
Ungariei, cu capeteniile lor religioase i nationale --
arhiepiscopul-patriarh in frunte cu ofiferii armatei lor
curat nationale, Romanii aveau coreligionari a caror
situatie era nesfarsit superioara ; era de ajuns deci a
se intoarce la vechea credinta', a primi pe episcopii
ortodocsi sarbi i poate a infra in randnrile armatei
imperiale, asa cum facura mai trziu, catre 1760, grit-
nicerii din Bistrita, din Nasud i .din Caransebes, pen-
tru a participa la aceleasi privilegii, care confundau
religia i felul serviciilor facute Statului cu insasi na-
tionalitatea. Chiar in clipa cand Micu Ii incepea ac-
tivitatea, episcopi sarbi strabateau calari regiunile din
Apusul Ardealului, impartind in mijlocul soldatilor bine-
cuvantarile lor; la Brasov, era preferat cutare cleric sarb,
in cautare de ajutoare si de danii, insesi persoanei
pastorului oficial al legii romanesti".
Cea d'intaiu declaratie a lui loan Inocentiu, facuta
in 1735, arata lamurit felul in care el infelegea s
serveasca un "popor al carui cap unic se considera
dui-A vechea traditie. Noi santem" zicea el st-
panii ereditari in aceasta Ora a regilor, din vremea lui
Traian, cu mult inainte ca natiunea saseasa sa fi intrat
in Ardeal, si avem aici pn astazi intregi domenii si
sate care sant numai ale noastre. Am fost zdrobiti supt
sarcini de tot felul i supt milenare miserii din partea
acelora cari au fost mai puterniei ca noi". Trebuia deci
s5 se satisfaca, nu numai fagaduiala data formal de
Leopold I-iu, dar i cerinfile proportiei numerice, ale
valorii unei rase de buni muncitori, de viteji ostasi,
cum si dreptul istoric, recunoacand Romanilor calitatea
dii aetie constitutionala.
 224

Micu inoi, -Mil incetare, vreme de zece ani, recla-

matiile sale. La Viena, in clipa unui greu fazboiu impo-
triva lui Frederic al II-lea, era temerea de a nu nemul-
tmi pe Maghiari, a ca.ror trufie atavic, organisatie
puternia si pretentii indeaznete constituiau un pericol
permanent pentru dominatia imperial in Ardeal. Peti-
tiile episcopului roman fur deci trinnise guvernului
provinciei ; in Dieta ele fur primite cu porniri de in-
dignare $i cu huiduieli. Sfintem tratati mai rau ca
Evreii", striga prelatul jignit ; aceasta este deci tot ce
se poate face pentru o natie de 500.000 de suflete $i
care a dat totdeauna dovezi de credinta ei absolut?".
El avuse terani la sinoadele sale de preoti $i, intrit
de zgomotoasele lor aprobri, porni din nou spre Viena..
Amenintat a va fi arestat, plea, in cele din urm, pe
furi$ spre Roma, $i plecarea lui ddu semnalul miscrii
ternesti contra legii noukm si a represintantilor ei,.
laici si eclesiastici. Episcopul nostru, episcopul nostrum,.
de acest striggt rsunau satele.
Urmasul lui, Petru Pavel Aaron, un ascet, pe care
Micu il anatemisase cand indeplinia funtiile de vicariu,.
n'a fost deci recunoscut dear de un numAr foarte
restrfins de credinciosi. Ceilalti aclamau p'e agitatorii
sfirbi $i, negisind sprijin la Fanariotii din cele dou
principate, se adresaur si nu WA resultat, la Rusia.
Curand izbucni o adevrat revolt, a &aril cApetenie a
fost un simplu caluggr, Sofronie din Cioara, adeVarat
rege" roman al Apusului ardelean. Curtea fu siliti sa.
cg.deze; ea gsi tnijlocul de a indeprta greuatile acor-
Eland partisanilor acestui apostol al violentei un episcop
sarb, care era in stpanirea Scaunului de la Buda (1762).
Doi alti prelati aveau s-i urrneze pn la interegnul
de douzeci de ani care precedl alegerea, in 1810, a
unui Roman, Vasile Moga.
Dar poporul nu voi nici pe acest Sarb, si calitgile
 225

superioare ale cApeteniilor rasei lor cari erau episcopii

de FAgAra5, mutati inteun sat oarecare, la Blaj, ntt-i
ca5tigar nici ele inima. Clasa terArieascA, preocupatA
in acela5i timp de problema socialA, era in plinA fier-
here, thai ales in regiuthle thuntoase cart fuseserA
marture ale tuturor gesturilor de energie ale nearnului,
de la vechile lupte ale lui Decebal 5i pn la rAzme-
rita ruralA a cAlugarului Sofronie. Serbii domeniului
imperial al minelor de aur se ridicarA impotriva exer-
citiului abusiv al drepturilor feudale, supt conducerea
lui Nicolae Ursu Horea, care pretindea cA are o mi-
siune tainicI de Ia losif al II-lea, si a tovarA5ilor sAl,
Clo5ca 5i Cri5an. PrAdand castelele 5i masacrand pe
nobili, ca insurgentii Franciei pe la 1360, ei ajunserA
panA sA cearl ca tara sA rAmaie numai in manile ade-
vratilor ei fii 5i apArAtori. Militia imperialA nu interveni
cleat foarte trziu spre a pune capt anarhiei. Tr Adati
de compatriotii lor, capii mi5cArii furA prin5i in ada-
postul lor ; unul dintre ei se sinucise in inchisoare,
ceilalti doi, dintre cari Horea, suferira tortura ingrozi-
toare a rotii, in acela5i loc unde, tu trei sute de ani
inainte, un Domn al rasei lor intra ca invingator, dup
ce pusese pe goanA pe apArAtorii maghiari 5i sasi ai
Ardealului (1784-1785).

Dar sfortArile Romanilor din aceast provincie pentru

a ajunge la o viata nationall luaserA o ala tale, care
era, neindoielnic, mai bung. Nu mai era vorba de asi-
gurarea unui sprijin in administratia austriacA, de a
invinge incApAtinarea du5manilor seculari, de a terorisa
pe represintantii unui trecut care nu voia incA sA tapi-
tuleze in fata noii necesitAti a lucrurilor. IarA5i nu era
vorba nici de a pune ca tinta a luptei, care trebuia sA,
fie pe atat de lunga prin ostenelile 5i suferintile ei
pe cat de rodnicA in ultimele ei resultate, de recunoa--
15
 226

terea Romnilor ca natiune constitutional in provincia

pe care o impartiau cu Maghiarii, cu Saii i cu Secuii.
Se infelese, in cele din urma", ca" trebuie sa se dea,
inainte de toate, unui popor hotarat s scuture in sfarsit
ap de vechi i puternice lanfuri aceast arm5 de ne-
invins : conOinta mandr i agresiv a dreptului i
tradifiilor lui.
Episcopul martir vorbise acum de originea romang,
de stfabunul Traian, de nobleta rasei i de slaruinta
neintrerupta' pe parnantul motenirii ei. Inspirafiile ii
venisera din studiile clasice pe care le Meuse in colegiile
Iesuifilor ; dat cronicile moldovene i muntene, care
ddeau un infeles actual acestor notiuni scolastice i
literare, 10 ga'siser drumul panA i la chiliile tinerilor
alugri cari se formau in colile intemeiate de Micu
i, mai ales, de urmapl sau Aaron. Cand invtaceii
acestor seminarii i colegii putura sa caute la Viena i
ehiar la Roma izvorul cuno0infilor lor, ei nu facur
cleat sa' se inta'reasa intrio credint care avea s fie,
de-a lungul tuturor miseriilor, insgsi eserrta vietii bor.
In aceast Roma', unde marele prelat murise destiklaj-
duit, invatkeii lui de la wzamintele din Blaj relua-
seed opera pailsit de manile lui slbite. Era una din
acele transmiteri tainice pe care dreptatea le gase0e
totdeauna pentru a-i salva causa.
Aproape in acelai moment, o rud a lui Micu, ta-
nrul Stoe, in. augrie Samuil, apoi Gheorghe 5incai
din Sinca, fiul unuia din acei boieri de F5gra cari
nu pstrau in s'thicia i pkgsirea lor deck gloria za-
darnicA a vechilor titluri, i in sfai*t un al treilea vls-
tar al acestei clase rural; Petru Maior, se formara in
stabilimentele eclesiastice ale Statelor austriace i ale
cetalii pontificale ; ei nu trebuiau sa gaseasd numai o
disciplin monastica : spiritul lor independent de ferani
lupatori vol s-i insueased mijloacele de a continua
 227

43 lupta ale Arii capetenii, ap tineri $i singurateci

c um erau, ei simtiau a sint chemati sa fie. In 1783-1784,
ace$ti clerici invtati se intorsesera acas ; ei parsira
calugaria si traira din intrebuintari secundare : preoti
sau protopopi, directori $colari in noile stabilimente
de cultura germana fundate de losif al II-lea, corectori
la tipografia cu caractere chirilice a Universitatii din
Buda, ei ramasera tustrei Odd la cal-At cavalerii rata-
citori ai idealului lor national.
Ace$ti corifei ai $colii ardelene consacrara apa-
farii rasei lor gramatici in litere latine, dictionare
etimologice, cronici care sant, ca acelea ale lui Micu
$i mai ales ca marea culegere de izvoare redactata in
latine$te $i in romane$te de Sincai, pleduarii pentru
nobila origine, pentru gloria razboinica $i dreptul nea-
tacabil al Romanilor, fr nici-o deosebire de provincie.
Unele din aceste lucrari, ca a lui Maior asupra inceputului
Romanilor in Dachia,putura sa" fie easpandite prin tip--
Tire ; celelalte circulara in manuscript. Dar, dna vrem
-s masuram intinderea si maretia influentei lor, trebuie
s ne gandim la intregul invtamant $colar care a fost
.dominat de acelea$i idei in $colile din Blaj ; aceste
$coli, in plina desvoltare, creara insu$i spiritul nOilor
generatii, ifi clipa cand Marea Revolutie deschidea tu-
.turor popoarelor perspective nea$teptate.
Pe vremea acestei mari zguduiri europene, care atinse
.$i pe Maghiari, sedu$i de ideia de a reface inteo forma
republicana vechiul lor Stat national, printre Romani a
fost o mi$care de acela$i fel. In clasa culla nu lipsiau
filosofii", c4tigati de spiritul nou : trebuie & cuprin-
dem intre ei nu numai pe profesorii $i scriitorii mireni,
ca medicul Molnar, faimos oculist, $i ca acel Budai-
Deleanu care a fost mai tarziu, pe urmele lui Voltaire,
autorul unui poem eroi-comic inchinat isprvilor ima-
ginare ale Tiganilor supt Domnia de sangeroasa amin-
 228

tire a itii iliad Tepes, dar si fit fbi atei membri ai,
cferului unit tati itiad i)arle 15 miscrd titerar i $co--
lar5 $i ale drui cjidefili Aruntaserl Oa de r5pede
haina monacala. Tiiri1 can, tu ajidoal-eie BiSericii si
supt Protectia toroanei, ti fgcau, lb iimpul fkboaielor
Republicii l ale Inipetlutui, shidtile la Universitatile din
Apus, firra i ei impregnati de dinSa ; intre altii, acel
Gheorghe Lazr, fiul .untri 61-1) dih Tara tiltului, care,
dup ce urmase cursurile de tilosofie si matematici la
Viena, theglijand, de $i tusese Mena a ajunge episcop,
speciahtatea eologic, avea s5 fit la Bucuresti ma-
rele intrietor care add uri Avant modern con$tiinfii ro-
mne$Ii.
Pusese vorba de intemeierea ilnui ziar, $i se cre5
m5car, la guda, o bibnoted de caltndare $i de bro$uri,
in care fiece pagia inthidta b amintire a trecutului
romah si o Indicatie dire libertatea Viitoare. Apoi, in
momentul thiar cand incepe lungtil conflict intre Re-
volutie si Puterile rhonrhice ale vechiului regim, un
functionar austriac, patruns de idel filosofice, losif
Mehes (Mehessy), redact5 pentrir cei doi episcopi ai na-
tiei rom5neSti, Sirbui ortodox; care nu indrzni sa-si
refuse Semattira, $i sumptuosul $ef at BiSerkii unite,
loan Bob, o petitie de drepturi in nun-10e natiei rom-
nesti , nu al natiei" iri vechiul inteles al cuvAntului, c5ci,
cu toate sfortarile unui infreg veac, i se tefusase mereu
recunoasterea, ci a natiei din mila lui Dumnezeu, prin
realitatea lucrurilor, prin propriul ei drept natural, astfel
cum era proclamat5 in acel moment, pentru toate po-
poarele, de dtre revolutionarii din Paris. Prin acest
Supplex libellus", care provoc5 o violent indignare
printre compatriotii privilegiati, cettenii romni din
Ardeal, tratati prea mult timp ca Valahi tolerati", ce-
reau ca libertatea lor, de izvo i. roman, s fie admis5 de
Imprat ca factor legal al presentului ; ca acest milion
 229

de contribuabili A. se bucure de toate drepturile Ma-

ghiarilor, Sasilor, Secuilor, acesti cetateni" vorbind o
alta limba in patria comuna ; ca sa se constituie co-
mitate romanesti asamanatoare cu noile departamente
ale .Franciei i purtand nume diferite de ale trecutului ;
in sfarsit, ca o Adunare nationalA sa-si aleaga delegati,
cari pe viitor sa represinte pe Romani la Viena. Cu
toate protestarile furioase ale Dietei Ardealului, care nu
era revolutionara" decat pentru a smulge noi privilegii
Coroanei, se starui cu energie in ideia Adunarii na-
tionale romanesti", cuprinzand i pe militan i pe no-
bili, ca si clerul inferior si poporul, i noi cereri fura
adresate lui 1..eopold al IJ-lea, care, de si nevroind sa
inoveze ramie, totnsi nu putea sa refuse nimic.
Curand totusi atentia lumii politice austriace fu cu
totul absorbita de razboaiele din Apus, care pareau ca
trebuie sa aduca, supt grelele lovituri ale generafilor Re-
volutiei si ale lui Napoleon, sfarsitul monarhiei Habs-
burgilor, alungatA din Germania si amenintata chiar in
stapanirea provinciilor ei ereditare. Activitatea intelec-
tuala a Romanilor din Ardeal fu imobilisata i scazuta
in acele noi scoli care se deschideau in toate colturile
provinciei, cerand carp pe care o intreaga .generatie se
indeletnicia sa le compileze. pentru p ingadui marii mis-
cari de iclei provocate de scrierile umPilor si ipdraz-
netilor corifei ai scold ardelene" desvolta rod-
nicele urmri, trebuia un mediu national dispunansl de
mijloace superioare acelora ale episcopului din Blaj at.t
ale Scaunului ortodox, iptemeiat, .in sfarsit, la Sibiiu,
.noua Capitata a biurosratiei.
 CAP. Xl.
Renaterea romAneascit in veacul al XIX-lea:
Inaintea Uniril Principatelor
Revolutii i reforme in Principate; Eteria greceasc&
,simi,scarea nationald. Terenul pentru o mare actiune
national in principate era ca i pregatit. Erau filosofi",
nu numai printre Domni, cari imitau pe Suveranii re-
formatori din Apus, si printre boieri, inclinati, in fri-
mantarea spiritului lor vioiu, sa arunce critici care atin-
geau chiar temeliile propriilor lor privilegii, nu numai
printre scriitori, cum a fost Costachi Conachi, creator,_
in Moldova, al noii poesii romanesti, care nu se ma'r-
geni s reproducg lirica amoroas6 apusean5, nici sa tra-
vesteasc5 pe Pope in in declamatiile lui lui asupra Omu-
lui", sau ca fiii lui Ienchit V5cArescu, Alexandru ai
Nicolae, i nepotul lui, lancu, care InvAtase la Pisa, ci
si printre membrii clerului superior. Pe cnd, in vechea
m'anastire a Neamtului, se continua cu stricteta traditia
staretului" Paisie, Mitropolitul lacob Stamati reforma
scale din Iasi, Amfilohie de Hotin redacta cArti de
stoal dupa noile sisteme, Veniamin Costachi, fiu de
mare boier, se preggtia s fie Mitropolitul unei renas-
ten religioase adnc inthurite de spiritul national, si in
Ilarion, sarcasticul episcop de Arges, un voltairian cu.
anteriu, evenimentele revolutionare din 1821 trebuiau s
easeascA un initiator si un neobosit sfatuitor.
 231

Actiunea secretarilor domnesti, printre cari un Frances,

Hauterive, scrise, cu path' inainte de 1789, una . din
cele mai bune descrieri din cite avem asupra Moldovei,
sc5zuse mult si refugiatii Revolutiei aveau sa fie, ca
sirmani ernigrati cari-si cutau un adipost, inferiori
predecesorilor, vechii dascili francesi, can fuseser in-
sufletifi de convingeri adnci si imbolditi de un zel
contagios. Dar represintantii aristocratiei erau scolarii
acestora din urm5 si mai ales cetitorii exclusivi ai car-
tilor francese de propaganda reformatoare. Curind car-
tea greceascA de la Viena, de la Lipsca, inchinati ace-
celeiasi propagande, gazeta greceasci din Austrib, pu-
blicati de discipolii lui Rhigas (cea mai rispandit
poart numele de Mercuriul Savant", Logios Hermes),
Imboldirile orale ale membrilor societitilor secrete, care,
dup5 lucrarea tiranic5 a Congresului de la Viena, se
formaser5, mai ales in Rusia, venir s contribuie la
nemultmirea generala, la aspiratiile citre un viitor mai
bun, la n5zuintile de risturnare.
Grecii, cari credeau c stiu bine psihologia supusi
si resemnat a hrinitorilor lor, Valahii", isi inchipuir
cA pot s intrebuinteze pentru propriile lor tinte na-
fionale aceast stare de spirit. Ei didur Academiei de
la Iasi si mai ales celei de la Bucuresti un caracter cu
totul elenic; migulira ,aristocratia, careia ii plicea in
convorbire eleganta limbii grecesti vechi si chiar aceia,
mai putin evident5, a limbii grecesti vulgare, si ei fd-
g5duiau si faci din aceast Capital valahi" noua
Atena a elenismului, intins OM la Carpati. Nu se poate
spune ci ei nu izbutir5 de loc. Niciodata pecetea gre-
ceasci nu fusese mai adnciti si mai netedi ca dup
1812, and Joan Gheorghe Caragei, Domn al Terii-
Romnesti, si Scarlat Callimachi, Domn al Moldovei,
patroni de asez5minte scolare din care ar fi vrut sa
faci Universitati de stiinte si de filosofie,- compilatori
 232

de coduri care nu aparuril macar in limba, mai mult

parksita dealt despretuit, a bastinasilor, se infatisara
0 sefii politici ai unei natiuni care-si cauta drumul ;
dar aceasta nu era cea rornaneasca.
Dacii boieri ca Grigore Brancoveanu, autor al unei
compilatii filosofice in greceste, unul din spiritele cele
mai luminate din intregul Orient, daca prelati ca noul
Mitropolit al Ungrovlahiei, Dionisie Lupu, care totusi
primise o educatie greceasca si era partisanul zelos al
unei colaborari greco-romane patronata de Rusia pentru
restabilirea Imperiului bizantin, aratau acum nazuinta de
a adaugi acestei culturi de import inoirea timida a unei
civilisatii traditionale romanesti, instinctul lor national,
larga lor darnicie nu ar fi fost de ajuns pentru a inlocui
prin romanism" elenismul cotropitor, pe care acesti
membri ai societatii privilegiate nu voiau s-1 impiedece
in lucrarea lui.
Trebuia sufletul nou al unui om din popor care sa
se adreseze sufletelor noi ale oamenilor de aceiasi con-
ditie social, si chiar tinerilor boieri, numai daca ei ar
fi consimtit sa se confunde cu constiinta natiei lor.
Acest om fu Gheorghe Lazar, pe care tinutul lui de ori-
gine il silise, din pricina umilintilor si a nedreptatilor,
si se expatrieze.

Cu toate studiile sale la Viena, el ramasese cu de-

savarsire teran in credinta sa adanca, in principiile care-i
calauzira viata, in veneratia sa pentru stiinta, singura in
stare a face sa rodeasca viata omeneasca, in naivitatea si
energia unei limbi al Orli stil stufos nu ingaduie totdeauna
azi a i se recunoaste verva profetica. Inaintea lui chiar,
Gheorghe Asachi, fiul unui preot strain venit din Galitia
si al unei Romance, intemeiase, dupa ani petrecuti In sco-
lile din Viena si in mediile poetice si artistice ale ithliei,
on invathmant al ffintilor exacte in romineste, la Iasi ;
 233

el castigase aprobarea calduroasg a Mitropolitului Ve-

Iiiamin si a acelui boier luminat, capabil Inca de cele
mai frumoase actiuni in folosul poporului sti, Care avea
sg fie mai tarziu egoistul Domn Mihai Sturza. Scoala
de ingineri a lui Asachi, trebuitoare pentru hotrniciile
a aror erg venise prin promulgarea noilor coduri, avu
elevi zelosi, dar nu provocg in Capita la moldove.
neascg entusiasmul obstesc care intamping la Bueuresti,
-chiar de la primele lectii, opera scolarg a lui Gheorghe
Lazar, mArgenitg totusi prin contractul cu eforii scolilor
numai la matematicile elementare. Academia greceascg
pierdu pe multi dintre scolarii ei, earl preferau sg asculte
in sgracele chilii parasite de la mAnastirea Sfantului
Sava aceastA predicA popularg, gravA si solemnA, grea
de suferinte $i totu$i insufletitA de avantul neinvins al
sperantelor celor mai legitime.
Noul spirit se formase, si el trebuia sA domine $i sA
-fecundeze o intreagA scoalg. Ceia ce se petrecu de
acuma in ordinea politicA si socialg si aceasta se
aplicg i Ardealului chiar, -care o resimti curand fot
asa ca i Principatele, n'a fost deck un concurs bine
venit sau o impotrivire a cgrii incApkinare nu putea
sa constituie niciodatg o impiedecare trainicg. Acest
spirit fu faptul esential, marele factor al schimbArilor,
izvorul tuturor mangaierilor pentru relele de neintAturat
si al tuturor ngdejdilor unui intreg veac.
DacA scoala greceascg, mentinutg de Curte i cea
mai mare parte din boieri, mai mult sau mai putin
incrucisati cu Grecii, fu invinsg in adevAr n aceastg
concurentA cu modesta scoalg romaneascg aproape ne-
sprijinitg, daca literatura elenicg, pang atunci aat de
infloritoare in Principate, avea sA se opreascA bruse in
desvoltarea ei, invasia, in primgvara auului 021, A
.eteri$tilor (membrii Eteriel, ai Societatii prietenike,
intemeiatg la Odesa) la Iai, apoi la Bucuresti pAru c4
 234

impiedec miscarea. Alexandru Ipsilanti, cunoscut in tar

ca fiu de Domn,marna era o Vacgreasase presinca, nu
numai ca $eful unei armate liberatoare care era sg se for-
ineze chiar. in Principate, primul leagan al inoirii bizantine,.
ci $i ca trimes al Tarului Alexandru, in serviciul aruia isi
pierduse un brat. Asigurkile lui in aceast privinta
hofarir pe Mitropolitul Veniamin s binecuvinteze cu
pompa' mare la Trei Ierarhi drapelul, purtnd fenixul
renscAnd din centiO, al Imperiului grecesc inviat. Dar
Tarul avea indatoriri ca membru al Sfintei Aliante
si, din aceast pricin5, insurgentii furl redusi la pro-
priile lor mijloace. La Constantinopol, complicii lor
furl masacrati ; in Moreia, trupele se trimeteau contra
celor d'intaiu adunNri ale rebelilor ; in Moldova $i in
Muntenia bandele lui Ipsilanti fur zdrobite la DeagA-
sani, ling Olt, la Sculeni, pe malul Prutului ; cei din
urmS apaYatori ai causei revolutionare, Arautul", de loc
insa dinteun sat romnesc, lordachi (Gheorgachi al Greci-
lor) si tovar4ii lui, furl distru$i intre zidurile mnstirii
Secului.
Iordachi se intelesese cu ativa ani inainte, la Viena,.
cu un fink Muntean din Oltenia, din judetul Gorjului,
fiu de teran, dar crescut in casa unui boier din Cra-
iova, ale cgrui interese private le aprase impotriva
$icanelor acelor legi$ti austriaci pe cari-i bl5starna.
Acest Teodor (Tudor pentru ai si), de fel din Wadi-
mid, de unde numele sgu de VlIclimirescu, fusese si
until din ofiterii pandurilor indigeni pe cari Rusii ii
intrebuintaser in cel din urma razboiu al lor impotriva
Turcilor. Cum luase parte la raite din Serbia, el cu-
noscuse armata teraneasc a lui Caragheorghe, care>,
luptnd Bea preget, represinta, in acelasi timp, Adu-
narea poporului", a unui popor care, rupAnd cu Im-
pgratul6 su pAgin, nu mai intelegea sA aib alt stpart
deck pe acei pe cari el si-i alegea din mijlocul faz-
 235

boinicilor. Tudor se inrol, prinieun jurAmant tainic,.

in armata vlitoare a Eteriei. Dar, cand veni ceasul,
actiunii, el 4i dAdu sama, cu instinctul su popular, a
era vorba de o causk care nu era a sa. In cea din,
urmA clipA, inainte de ridicarea steagurilor, intiintat
de consulul rus, Grecul Pinis, unul dih capii conspi-
ratiei, el pArAsise Bucuretii, Itind cu sine stindardul
albastru cu vulturul muntean supt care trebuia sa
adune, cu o uimitoare rapezeciune, armata lui de pan-
duri. OcupA mAnstirile intarite, cum o -Meuse odini-
oara, contra Domnului grec Leon, Matei Basarab, a
cArui traditie o relua el, terne0e.
Btranul Alexandru-Vod Sutu murise de curnd la Bucu-
re$ti, i Tudor nu avea inaintea lui cleat pe represintantii,
Ma autoritate ai interegnului. Curand il vgzurA sosind la
Bucureti, unde 4i lam intrarea calare, purtand eaciula cu
fundul de postav alb, care fusese Oita' atunci pstrat .
numai pentru Domni ; ai lui aclamau pe Domnul
Tudor" ; printre cei cativa boieri earl: rAmAsesera in
Capitala i pe cari el ii puse supt de aproape suprave-
ghere, erau i unii cari ar fi fost dispui s recunoasca
deocamdatA aceast dictaturA de un caracter eat de
neWeptat i atat de ameninttor. El li vorbi ca i
Grecilor, fArA sa.' poatA a-i alipi prea strans de aceasta
causA nouA, cAreia-i zicea, dupa exemplul Sarbilor,
causa poporului". La sfarOtul uneia din intrevederile
lui cu aceastA nobilime, a arii parte romaneascA, o-
vAia, pe cand cealalt nu fAcea cleat sa' atepte pe
Ipsilanti, el striga se zice cu aierul lui aprig :
Nu prang fiinta mea, ca'ci niciodata nu m'am gandit
sA domnesc asupra acestei fed, ci plang tam i pe
boierii, cari nu prevad ce-i a0eapla !". El incepea a
intreagA opera de reforme, gandindu-se i la Tigani,
i incepea i o intelegere cu boierii din Moldova, ceia
ce arat cat de mult i se lArgise orizontul.
 230

Printul grec se 5i afia la Targoviste. Avu o intre-

vedere cu acelg pe care-I considera ca un razvrAtit
indrzpet. Explicatiile nu fAcurA cleat s invenineze
tonflictul. Cand II intrebA ce-I iudrepttia sA lucreze dupa
propria Iui wint, Tudor rAspunse : cu dreptuj pe care
mi-1 d, in tara mea, sabia mea!".
Dar Turcii si trecuserA DunArea, despretuind sA Os-
pundA Ja of erta lui tie fidelitate. RetrAgandu-se la poa-
lele colinelor! cAtre Oltenia ocrotitoare, cApetenia mi--
drii romanesti starni din nou prin mAsurile lui de
disciplini neiertAtoare nemultAmirea cApitanilor prAdal-
nici, printre cari Bulgarii Machedonschi si- Prodan,
vechi ajut5tori ai lui Caragheorghe. Ei avurA indrAzneala
s-i facA mustrari si chiar, dup cum fAcuse Basta cu
Mihai Viteazul, sA-1 aresteze. Pandurii, agitati impp-
triva unei cApetenii prea aspre, aclamarA pe cei doi
gospodari't balcanici, cari aruncau la bunul lor plac
tara intreagA, acea ar pe care Tudor O crutase atat
de mult, pentru c o iubia adanc. Aceste bande, de-aici
"incolo fr steag, merserA s piara Rentru fenixul bi-
zantin la DrAgisani, pe and Tudor insusi, dup o
inchisoare de cateva zile, era mAcelArit noaptea, in
cursul unei plimbAri, de doi ofiteri i lui Ipsilanti.
AceastA veste imprAstie consternarea in multime. Un
preot de sat o spuse in aceste cuvinte rniscAtoare: ...$i
cu durere de inimA am auzit si am plans and 1-au van-
dut pe Tudor doi capitani ai sai, de 1-au taiat noap-
-tea. $i am mers cu pArintele Ilarion la manAstire de
am fAcut slujbA pentru odihna suflehdui. $i plangea
lumea si pArintele Ilarion se bAtea cu pumnii in piept
si da cruceg la norod de se 'nchina. $i multA jaie ipe
noi toti".
Turcii restabilir5 vechea ordine de lucruri, dar fAr5 a
chema La ja5i 5i la Bucuresti pe Grecii acestia, cari se
.arAtaserA atat szle periculosi. BAtrani boieri de Ora, mai
 21t
cuiinti neeartlitari, II iniociiirA: loan Stura in Moldovn,.
Grigore Gidea in Tara-Romneasca.
Acesti Dortifii, de o intehgentA modestA si de o slabg
energie, Mt erati fob* lipsiti de int sentiment inalf at
propriei kr demnitAti si al aceleia a terii kr. Se v3zu
aceasta Ia inlrarea trupelor rusesti in lasi, la 1828, and
StUrza refusa garda de onoare ce i se oferia, declarbd
cA bumnezed il pAzeste ; dar ei erau impiedecati la
dorinta lor de a face binele de nesiguranta continul a
situatiei bor. Rusia, care rupsese inch' de la 1821 cu
Poarta, pentru ci aceasta destituise si-i spanzurase pe
Patriarhul ecumenic, ocupfind, in acelasi timp, itnpotriva
fratatelor, Principatele, nu vol sA-i recunoascA, i trebui
ca Sultanul sk consimtA la incheierea unei noi Conven
tii, aceia de la Acherman (Octombre 1827), conform
cAreia Domnii roman! erau sA stApfineascA vretne de
apte ani. Putin mai tArziu, totusi, In 1828, and se
putea crede cA linistea era, in sfarsit, bine garantatk.
complicatiiie chestiei grece0i, care pasiona Europa in-
freagA, hasardul batAliei navale de la Navarin .aduserA
ocuparea Principatelor de armatele noului Tar, genera-
lid de brigada" Nicolae I-iu. Suferintile rAzboiului redes-
chiserA rAnile adnci, pe care le -Meuse in tali revolta
greceasd; dna inaintarea rapede a armatelor rusesti
asupra Constantinopolului aduse, printr'o mijlocire pni-
siank incheierea tratatului de la Adrianopol, care fixa
Domnia pe viatA a Hospodarilor" i inapoia Principa-
telor teritoriul vechilor ceati turcesti, ele avurA incA de
suferit o ocupatie de cinci ani pang la statornicirea
unei noi ordine legale.
Agitatii co/zstitz4ionale: Regulamentul Organic. A
domni in asemenea conditii nu putea sA insemne mare
lucru. Acesti sArmani Domni cari lanceziau, totdeauna
in butul intrigilor, pe tronuri Ind, neapArate de vre-o
 238

putere militarA, nu se semnalarA nici prin clAdiri, nici

prin asezAminte. Ei nu erau cleat o forma* trecAtoate
care ascundea o desvoltare national intemeiat pe noua
civilisatie modernA, care farnAne singurul fenomen inte-
resant de alci incolo.
Activitatea inssi, agitatia nervoas a boierilor nu
poate insela pe un observator atent. Unii din capii
aristocratici ai unei teri de sate se supuneau astfel
intiuririi ideilor occidentale, care, galvanisAndu-i, ii fA-
ceau sA afirme vointi, sperante liberale care nu erau, in
ceia ce aveau mai voios si mai cu folos, fructul Insusi
al inteligenfei bor.
A doua zi dup.1 nAvAlirea lui Ipsilanti, ei se apucau
in adAposturile lor din Ardeal, din Bucovina, unde,
totusi, nu avurA cleat un contact cu totul intAmplAtor
cu fratii lor in plinA transformare, in Basarabia chiar,
sA redacteze memorii asmAnAtoare cu acelea pe care
le cetiau in gazetele francese si germane. Boierii mari
doriau o oligarhie organisatA, vechiul Divan de zece sau
doisprezece membri, decemviratul". Moldovenii cerral
chiar Portii ca tara s nu fie stAnjenitg, in greutatile
prin care trecea, de numirea unui Domn, a arui intre-
tinere ar fi fost prea costisitoare. Sturza si Ghica
reusill sA capete tronul prin sprijinul micilor boieri,
c ari, din parte-li, se pronunfaser pentru un regim de
o mai larga oligarhie, aleatuit din toti definAtorii de
demnitAti, din toti purtAtorii de titluri onorifice. In acest
infeles, Vornicul lordachi DrAghici redact in 1822 o
Constitufie moldoveneasc, a aril adoptare de cAtre
loan Sturza, protectorul si prietenul lui, fu impiedecatA
numai de represintatiile consulului Rusiei. El cerea o
Adunare general", alcAtuit din delegatii magistraturii
.si. din nobili de toate rangurile, ale dror hotArAri ur-
mau s fie supuse numai Domnului, ales de intreaga
aristocratie ; administratia era pAstratA acestora din
 239

-urmA, dar Adunarea ar fi avut $i controlul finantelor,

Chiar dupg ce acest proiect fu InmormAntat in arhivele
Consulatului, fierberea urm : voiau cu orice chip o
Constitutie, o adevgratA Constitutie, ca acelea pentru
care In Apus conspirau carvunarii, se ridiceu barica-
dele $i se rsturnau tronurile legitimitgtii.
CAnd deci Ru$ii chibzuirA, in 1829, s dea o noua.
form modernA Principatelor ai Caror protectori $i arbitri
fire$ti erau de o jumAtate de veac, ei cerurA celor mai
de sam boieri sal alcAtuiascA acea lege fundamen-
tala' care, pentru a evita o titulatur nepracut5 urechilor
diplomatilor Sfintei Aliante, fu dentunitA mai simplu :
,,Regulament Organic". Conachi, poetul, suptirele Grec
din Bucure$ti Vellar $i altii lucrati indelung la el, cu
un adevArat zel patriotic si in acel spirit luminat care
era $i al guvernatorului sau Pre$edinte al Divanurilor
executive", acel voltairian egalitar $i pasionat de liber-
tate care era generalul Pavel Chiselev ; secretarii co-
misiunii fur Asachi, cArturarul moldovean, i un tanAr
boier muntean, de o activitate neobosit $i de o mare
distinctie de inteligentA, Barbu Stirbei. Se cApAtase, In
sfAr$it, separatia puterilor, Consiliul de mini$tri, o biuro-
cratie de modA frances, finante organisate, 6 fiscalitate
cu totul nouA, comunele $i acea armatA nationalA mi-
litia" atAt de mult dorit. De aici inainte nu mai full
alfi boieri decal functionarii. Ca $i in proiectul de la
1822, Domnul era ales, dar de o Adunare generalg",
alcaluitA din o sutA rincizeci de membri, luati numai
dintre boierii mari. Adunarea national" ordinati cu-
prindea delegati boieri ale$i de boieri. Ea avea dreptul
de a Infati$a plAngeri impotriva Domnului la Petersburg
ca $i la Stambul, i acest Domn chiar, care putea sA fie
destituit pentru delicte", dacA protectorul $i suzeranul
erau intele$i asupra acestui luau, avea $i el dreptul de
 240

a actisa Adunarea inaintea acestui suprem tribunal

strain si chiar de a o disolva.
Oligafhia era multmit : o frumoasa forma modern
armonioasi ascUndea vechea cladire medievala, pe care
se feriau 6 o atinge. Burghesia, care, in Muntenia, avea
un caracter national prin amestecul grabnic al elemen-
telOr crestine, nu exercita nicio inraurire ; in Moldova,
marea invasie a Evreilor din Galitia in veacul al XVIII-lea
si in cei d'intaiu ani ai celui al XIX-lea o inabusise in
germene. Cat despre teran, el nu avea nici macar
dreptul de a-si administra comuna, nu era ingaduit A.
voteze pentru Adunarea numit, ca in deradere, na-
tionala". Dad, legal, el nu mai era vechiul serb, era insa
de fapt, si zilele de lucru pentru stapan, inteo proportie
destul de modesta in aparenta, cOntineau, in realitate,
aproape tot atatea saptamani. In fond, aceasta oran-
duiala ajungea sa puna rnereu pe Domn in opositie cu
boierii, ale caror capetenii visau tronul, chiar cand aveau
infatisari cavaleresti si larga intelegere a necesitMii de
a uni laolalta pe toti Romanii din Principate, din Ar-
deal, din Banat, din Bucovina si din Basarabia, a unui
loan Cfimpineanu, care incerca in 1839, impreun cu tin
tank Frances, Colson, o calatorie de propaganda in
Apus, si profita mai ales consulului Rusiei, care a fost, de
cele mai multe ori, un simplu aventurier german sat
polon, lacom, ambitios si galcevitor si cat se poate
de prost crescut. Intre boieri, era o vesnica neinte-
legere, si hospodarul", vechiu boier el insusi, putea
s reintre, cu tot privilegiul sat' trecator, in randurile
clasei sale. Din patru Domni ai acestei epoci a Re-
gulamentului Organic, niciunul nu-0 sfarsi zilele pe
tron : Alexandru Ghica fu destituit ; urmasul lui in
Muntenia, Gheorghe Bibescu, risturnat de o revolutie ;
al treilea Domn muntean, Barbu Stirbei, fu inlaturat in
timpul razboiului Crimeii, ea si vecinul sau moldovean
 241

Grigore Ghlca al IV-lea, al cArui predecesor, Mihai

Sturza, fusese silit sA demisioneze. FAra indoialA cA noi
drumuri full deschise, porturi create, lucrAri de edilitate
executate, scoli construite, ca, de pilda, Academia" inte-
meiatA de Sturza la Iasi, rivalisAnd cu scoala bucures-
teanA de la SfAntul Sava. Dar partea sAnatoas a vechii
clase dominante dAduse dovada neputintii sale de a face
ceva contra acestor intrigi, a cgror artA rafinat trecuse
din Bizant in Fanar, si din Fanar in Capitalele dunArene.

Literatura romcineascei in Principate. Viata natiei

se gAsia, de fapt, aiurea. LazAr, cu toult sf Armat, pe
moarte, pArasise Bucurestii, dupA tulburArile de la 1821,
binecuvntnd viitorul terii cAreia-i ridicase, prin cre-
dinta lui shicerA, sufletul abAtut si umilit. Dar, ducn-
du-se sa* moar acas la el, intre ai sal, lArigA biserica
strAmosilor sal terani, el lAsa ucenici, dintre cari unii
full trimesi in Apus, la Pisa, pentru a face studii ina-
inte de a fi intrebuintati inteun invatamant care avea
sA progreseze rApede. Elevul favorit al lui LazAr fusese
loan Eliad.
Islscut in rAndurile poporului de ra orase, el nu
era sA-si pArAseascA patria inainte de 1848, adecg
inaintea unei vr5ste de maturitate inaintatA; rmase deci
tot timpul tineretei in mijlocul singurelor realitAti ale
rasei sale. Acel care, mai tarziu, cAnd crezu cA poate
face sA se creadA cA se coboar din Radu-VodA, inte-
meietorul putativ al Terii-Romanesti, isi zise si RAdu-
lescu, pAstr pAnA la sfarsit in invAtAmantul sau, in lu-
crArile-i de filologie, ca vestita gramaticA din 1829, in
jurnalul su, apArut in acelasi an, Curierul rorntinesc, in
traducerile sale, in prosa si in versuri, din frantuzeste,
si in literatura sa original spiritul de acasg, acel spirit
fAcut din humor popular, din duioas poesie, din pu-
ternicA logicA neinduplecat, dar 5i din patimA si ran-
16
 242

cun. Tineri ofiteri, dascuti in rndurile foarte micii

nobilimi de provincie, ca Vasile Carlova, sau printre
comensalii aristocratiei, ca Grigore Alexandrescu, fired
colaboratorii lui literari ; ei au fost cei d'intaiu poeti
moderni ai natiei. Dac un CArlova n'avu timpul s-si
desvolte talentul elegiac pe care-I pusese in valoare
cntnd Ruinele TArgovistii", Alexandrescu, liric des-
tul de mediocru in cntecele sale de dragoste, gasi in
calittile fundarnentale ale sufletului romnesc, care pro-
dusese o intreagg literaturg satiria piing de potriviri
si de intepturi, gustul cu totul particular al fabulelor
sale, demne de a fi asezate aldturi de ale lui La Fon-
taine, pe care-I depAsi in ce priveste valoarea lor poli-
tied actual si inriurirea exercitath de ele asupra insesi
desvoltarii societtii : toat meschin5ria trufas5, toat
morga despretuitoare a unei epoce in care parvenitii
se adgugiau cu numgrul si cu avntul lor ambitios la
vechea noblet in decadere, trgieste in apologurile lui,
de o form atAt de ingrijit, That, cu toate nesiguran-
tele stilului, ea este acum clasicg.
Ardealul se gra'bi sa-si trimeat colaboratorii, cari,
de origine tergneascg, precum a fost Lath, nu-si gsi-
ser, ca dnsul, o indeletnicire corespuniatoare nhuintii
lor in acel mediu restrns in care mice progres al Ro-
mnilor avea sa" fie privit cu extremA neincredere de
regimul austriac, meschin si banuitor, asteptnd, dupg
1867, brutala tiranie a regimului maghiar. Noua scoal
a Regulamentului Organic fu deci intemeiat in Munte-
nia, cam impotriva exclusivismului lui Eliad, de acesti
Ardeleni, printre cari August Treboniu Laurian a fost
un filolog si istoric de merit si predecesorul lui, Joan
Maiorescu, unul dintre cei mai de sama factori ai educa-
tiei morale a terii. Mare adversar al influentelor strine
neasimilate in destul, al formelor goale mastile fr
creier" despre care vorbeste inteo scriere polemica
 243

1Maiorescu condamna cu asprime aceasfa clas aristo-

cratic, pe care o credea incapabil de a se inoi, i
inlocuitorii ei slabi, cari ajungeau la putere i la in-
fluenta", nu prin muna i economic burghes, ci prin
favorurile i intrigile unei biurocratii farA carnfa' i fr
concurentg. Bunul simt rural al provinciei lui indrzni
so se ridice, riscand s sfarthne o carier de mund de-
votat i de jertfe neincetate, contra insolentei stk.-
panilor terii.
Dar se i incepea trimeterea in strintate a tinerilor
din familiile bune cari ii sfAriau studiile la Bucureti
supt conducerea unor preceptori, ca, de pildA, acel pro-
fesor frances Vaillant, care avu o atat de mare parte
in desvoltarea invgtgmantului public romnesc. Fratii i
verii Golescu fur aezati in Elvetia ; ei se coborau din
Constantin, cel d'intaiu boier care a lsat o descriere
de caldtorie In strlindtate, cu dureroase consideratii
asupra situatiei terii sale i mai ales a teranului, i din
Radu, gramatic i geograf ; altii se duser la Paris,
unde, indata, fur Catigati de acel spirit al Revolutiei
care-i atepta revanele, supt regimul Bourbonilor din
ramurg ainee i chiar supt acela al regalitAtii burghese
a lui Ludovic-Filip. Acest spirit era cu atat mai simpa-
tic sufletelor lor tinere, cu cat infAtia in Muntenia i
in Moldova o opositie fireasa impotriva azuintilor
Rusiei tariste de a ajunge prin anexiunea Principatelor
s'a domine la Bosfor i s'a resolve definitiv chestia
Orientului. Un nou factor apusean se adAugia, astfel,
cdtre 1848, acelora din care se ajunsese a se asimila
tot ce, fiind realisabil in conditiile date de imprejuriri,
putea s gfabeasca" desvoltarea acestei civilisatii roma-
neti al aril izvor incercarea lui CAmpineanu o ar-
tase in de ajuns trebuia s rmirfa in ea ins'ai, in
societatea pe care o reflecta.
In acest moment, initiativa trecuse Moldovei. Acolo,
 244

Asachi condusese mi$carea. intemeietor al unui teatru-

rornanesc, care, inainte de 1821, preceda represintatiile
date la Bucure$ti de Societatea filarmonica" a tinerilor
boieri, $i gazetar, care, supt acelasi imbold rusesc ca
$i Eliad, publica, in acelasi timp cu acest rival, Albina-
romdneascd, organisator al $colilor nationale care aveau
s ajunga la punctul lor culminant prin Academia" lui
Mihai Sturza, el avea un talent subtil al formei, un
simt rafinat al artei, care lipsir totdeauna lui Eliad.
Dar sufletul romanesc nu transpira in scrierile lui,
inraurite mai ales de literatura italiana, clasica $i roman-
tick pe care o cuno$tea in perfectie ; versurile lui, fru-
moase, dar reci, flU fac sa vibreze inimile cleat cand
ating marea origine sau sperantele patriotice ale natiu-
nii. Cat despre Constantin Negruzzi, mai tanar decal
dansul,povestitor discret, in genul lui Prosper Merime,
poet pe care-I inspira opera romantica a Rusului Pus-
chin si unul din mae$trii prosei romane$ti care se na$-
tea atunci, el nu era decal unul din cele mai bune
produse ale influentei straine care ameninta s trans-
forme noua literatura inteo- colectie de imitatii mai
mult sau mai putin fericite.
Catre 1840, cand Negruzzi ajunsese la maturitate, o
noug generatie aparu. Cel mai de sama represintant al
ei, ca poet, este Vasile Alecsandri. Spirit nespus de
vioiu, de o spontaneitate creatoare -Med pildd pana
atunci in Ora, simpatic prin apucaturile elegante ale
stilului sau, acest fiu de bogat boier mai nou putea s
scoata note originale din poesia populara, balade si
doine, sau din trecutul romanesc care cucerise $i pe
Negruzzi in nuvelele lui istorice; el putea *sa smalteze
cu nume ternesti $i cu obiceiuri de sat versul su
fluid, stralucitor dar usor $i rpce ; el nu se cobori
niciodata in acele adancuri unde se Mese calitatile
esentiale ale unui popor. Un alt maestru al limbii poe
 245

tice, Dimitrie Bolintineanu, al c5rui tat5 era de loc din

Pind, fu, la vremea lui, Inca mai adorat de o socie-
tate superficial, care cauta prea adese ori distractii in
ceia ce alatuieste inshi ratiunea chiar de a tri a unei
natiuni ; dar versul lui sfarsi prin a nu mai fi cleat o
vorbrie sonora, un ciripit lipsit de inteles.
Contemporanul $i prietenul lui Vasile Alecsandri, Mi-
hail Kogalniceanu, se intoarse aproape in aceia$i vreme
din Apus, unde studiase la Luneville, apoi in Germania ;
pastrand o prospetime de entusiasm, o curiositate
mereu sprinteng, o putere de a vibra la orice ideie su-
perioar5, la orice sentiment nobil, care sant tot atatea
califati latine, el datori naturii indeletnicirilor sale spe-
ciale de a nu fi cazut in imitatia superficiala, sclipi-
toare $i stearp. Heti un studiu adncit al vechilor
cronici, pe care le publick dup ce le intrebuintase
pentru Istoria Romanilor a sa, aprut in limba fran-
ces6 la Berlin, in marea sa colectie de izvoare ; se fa-
miliarisA cu vechile hrisoave, pe care le edit in Arhiva
Romdneascd; cApAt cu munc acea cunoastere a vietii
rornane$ti in toate clasele $i in toate Tinuturile, asa
cum sfituise gruparea lui Campineanu, care se arata
in chiar directia chiar a revistei sale Dacia literara:
el in+retinu un contract neintrerupt cu foat realitatea
social a epocei sale, ca ofiter, ca advocat, apoi ca
agricultor $i ca industria$ ; in sfar$it a fost, printre
oarnenii politici ai vremii, acel care avu o vedere mai
largs $i descoperi mai bine drumul care avea sa' duck'
la singurul viitor cu putint5 pentru natia sa.
Cele dou5 curente in viata nou' a acestei tinerimi :
acela care copia cu stugarnicie Apusul $i acela care
cuta o orientare in traditiile terii $i in calittile rasei,
se intainira' in evenimentele de la 1848.
Incercdri revolutionare ci .propaganda romdneascd Iii
strdinatate. Campineanu, al carui program fusese
 246

rgspindit in strgingtate prin La Roumanie a lui Vail

lant si prin Precis al lui Colson, nu izbutise in misi-
unea sa, din pricina neintelegerii intervenite intre po-
litica Franciei si a Angliei in Orient. Domnul lui, Ale-
xandru Ghica, dobAndi impotrivg-i un firman de exil,
contrar autonomiei terii, la Filipopol. In tinerimea care
imprtg$ia aceste pgreri, fu o atat de puternicg miscare
de indignare, incat se ajunse png la a se incerca in-
vierea vechilor panduri ai lui Tudor $i pang la rgspan-
direa unui proiect de regim revolutionar cu un dictator
in cap pentru a impune principiile lui 1789 si a des-
robi pe terani. Arestgrile, sentintile, aspre, urmarg. Cu
thate comploturile balcanice, urzite in Muntenia, pentru
libertatea cresting slavo-macedoneang in Turcia, supt
Ghica si supt inlocuitorul lui, in 1842, Gheorghe Bi-
bescu, s'a produs o intrerupere in rniscare, dar revo-
lutia din Februar grgbi intoarcerea in Muntenia a stu-
dentilor romgni, fratii Dimitrie si loan Brgtianu, Cons-
tantin A. Rosetti si altii. Apoi se ivirg agitatii secrete,
un atentat impotriva lui Bibescu-Vodg, romantic distins,
dar fgr energie. In acelasi timp, Eliad, care urmgria
un ideal mistic de libertate umang dupg Bib lie si a-
vantagii personale pentru neistovita sa ambifie, se uni
cu unul dintre Golesti, gu cativa tineri ofiteri si cu Uri
preot de sat, pentru a proclama la Is laz, pe Dunare,_
in Oltenia, Revolutia. El se indreptg, dupg pilda lui
Tudor, spre Bucuresti, dar aflg Ca Domnul abdicase
in momentul cnd se cetia multimii proclamatia revo-
tutionarg". Un guvern provisoriu, alcgtuit din cgpete-
niile acestor doug miscari, cu tQtul deosebite in originea
si in caracterul lor, pgstrg puterea din Iunie pana in
Septembre, nu fgrg a fi intrat in conflict cu coman-
dantii militiei, nici fgrg sa' fi cedat, inteun moment de
panicg, terenul adversarilor sgi. Interventia Turcitor ce-
rutg de Puterea protectoare, care isi si bggase trupele.
 247

in Moldova, aduse stabilirea unei Locotenente Dom-

nesti, dup o ciocnire intre trupele Sultanului cu
pompierii din Bucuresti, veniti intru intampinarea lor
pentru a li da onorurile ; locotenentii fura goniti si
capii misc5rii escortati dincolo de granit. Influenta
ruseascA, pe care Turcii voiser s'o indepkteze, reveni
mai amenintgtoare, si conventia ruso-turcd de la Balta-
Liman,- fixand o perioad de ocupatie a fortelor mill-
tare apartinnd celor dou Imperil, mkgenia la $apte
ani durata Domniei noilor stapanitori, Grigore Ghica
in Moldova si Barbu $tirbei in Muntenia.

In acelasi timp, Romnii din Ardeal se constituiser5

ca natie, dup traditiile, intrerupte de cincizeci de ani,
ale lui Supplex Libellus. Pe cnd Maghiarii, contAnd
pe firea mai mult pasiva' a Sasilor, loiali fa-0 de Imp5-
ratul lor, fceau toate sfortkile pentru a aduce s se
voteze de calre Dieta terii unirea acestei provincii ar-
delene cu regatul Ungariei se striga : Unirea sau
moartea 1" , tinerimea rom5nA a scolilor si noii ei
profesori, Simion 1351-nut si Timotei Cipariu, viitorul
filolog, precum si functionarii cancelariilor de. Stat, se
adunara fail a fi luat prerea unui cler care, supt epis-
copul Lemny, isi p5rsige Biserica, pentru a organisa
la Blaj o protestare solemna. Dumineca de dup5 Pasti
a fost deci pe ampia TArnavelor, ling5 orasul episco-
pal al unitilor, o adunare pregatitoare a teranilor ; apoi,
la 3 Maiu, o alt5 adunare, de un caracter cu totul extra-
ordinar : mii de terani si de ciobani venir s asculte
cuvAntkile cApeteniilor lor, preoti 5i profesori. Biserica
din Blaj trebui s capituleze in fata caracterului mares
al misckii, si Mica iesi intru intAmpinarea aceluia
care, dupd moartea lui Moga, fusese ales vicariu al
ortodocsilor, Andrei $aguna, fiul unui negustor mace-
donean, stabilit in Monarhia austriac5. Se afla printre
 248

organisatori $i redactorul celei d'intalu gazete roma-

ne$ti cele din Principate dateaza. din 1829 ap5-
rut pentru Romnii din Ardeal, Foaia pentru minte,
inim5 $i literatur" (de la 1838), Gheorghe Barit, tot
fiu de teran ca $i Barnut, Cipariu $i ceilalti inf5ptui-
tori ai marii manifestatii nationale. In teranii cari acla-
mar noua natiune rornn autononfa $i parte inte-
grant5 a Transilvaniei pe basele unei liberfati egale" toti
factorii vietii religioase, $colare si literare salutara cea
mai puternicA garantie a unui viitor national. Tot odata
rni$c5ri in aceia$i directie se produceau in Banatul
sArbescr unde Romnii cereau acum separatia nationala
$i o organisatie particular, religioas ca $i politick'.
Ungurii raspunsera prin votul de la 29 Maiu, care
unia Ardealul cu Ungaria. La inceput, respectuo$i fata
de persoana Imp5ratului Ferdinand, ei trebuiau s ajunga
a se desface de Habsburgi supt tAnarul Francisc-Iosif,
care urm dupg abdicarea unchiului sAu, $i proclamara
Republica. Rominii, considerati numai Ca indivizi cu
drepturi egale", fcnd parte din natiunea politica
ungar5, raspunser prin represintatii la Curte, prin de-
monstratiile violente ale grgnicerilor, creatiune a epocei
Mariei-Teresei, in Sudul $i Estul terii, prin adunari 11
Blaj $i, in sfarsit, cand Imperialii lung m5suri militare
contra Ungurilor rasvratiti, organisarg o insurectie ; de
altfel insu$i generalul care comanda in numele Impara-
tului in Ardeal ii sltuise s facg aceasta.
Dac5 Saguna, om de o puternic5 inteligenta organi-
satoare $i de un prestigiu unic, la Curte ca $i in mij-
locul credincio$ilor s5i, se declar5 pe fat pentru causa
imperial5 $i daca primi chiar a trece Carpatii, CU un
delegat sas, pentru a cere interventia in Ardeal a Ru-
$ilor generalului Liiders, $i el se opri la atAt, f5r5 s
voiasca a amesteca autoritatea lui de episcop cu slot-
t5rile eroic :-. ale bandelor romAne$ti injghebate, acolo
 249

unde luptaserA odinioarl Sofronie si Horea, supt con-

ducerea unui Vann- advocat, de loc din acei munti,
Avram lancu.
Cat despre intelectuale, profesorii intorsi din Mun-
tenia, cat despre scriitori si preoti, toti acei feciori de
terani pe can ii sustinuse atat de greu, de-a lungul
lungilor ani de studii, truda manilor aspre, ei nu voir5
s riste nimic. Regele muntilor" nu se descuraj pentru
atata ; cu tribune, cu ofiterii sth, cu multirnea, in
care se gAsiau si femei, el luptA, avand la indemanA
doar tunuri de cires, pada la capt, aded atata cat
steagul Habsburgilor a falfait asupra Ardealului intreg.
Aceste grele jertfe nu furA fAsplAtite dup dreapta
lor valoare. Avram Iancu, care nu vol niciodatA sa pri-
meascA vre-o rAsplat personal, Ii pierdu mintile si
muri nebun de desnAdejde. $aguna insusi, care crezuse
cA poate crea unitatea romaneascA in Austria, cu un
Voevod, un Congres national si ImpAratul ca Mare-
Duce, n'a fost totdeauna respectat de autoritAtile milifare
ai civile ale provinciei. Trebuir lungi sfortAri pentru a
capAta restabilirea vechii Mitropolii ; acel care fu recu-
noscut ca urmas al arhiepiscopilor din BAlgrad (pentru
carturari : Alba-Iulia), fu unitul Alexandru Sterca $ulut
(intre 1853 si 1855). $aguna, a cArui rAbdare fusese im-
pinsA Oa la capAt, nu era mAcar sA fie ascultat cand
cem cel putin crearea unei singure Biserici ortodoxe
romanesti in Statele ImpAratului, unind in aceiasi for-
mA ierarhicA Ardealul Ifl5Ui, cu Banatul si Comitatele
exterioare, si Bucovina. Viena trebuia sA satisfaca mai
de grabA ambitia exageratA a lui Eugeniu Hacman, e-
piscop al acestei Bucovine, din care se fAcu mai tar-
ziu, dandu-i un sufragant la Zara, un alt Mitropolit ro-
man.
In Decembre 1863, Scaunul de la Sibiiu fu in sfarsit
ridicat la rangul arhiepiscopal. Mitropolia Romanilor
 250

greco-orientali din Transilvania $i Ungaria" deveni (1868),.

multamit capeteniei ei, o fundatiune curat populara ;
Statutul Organic" hotari ca principiul alegerii de po-
por avea s domine in toate gradele ierarhiei religi-
oase $i ale organisatiei $colare, care se confunda cu ea.,
0 autonomie depling pentru fiecare din 'aceste grade-
ingaduia descentralisarea absoluta care contribui de
asemenea la caracterul democratic al acestei Biserici,
adevArat citadeld nationala. Un congres, alcatuit din
nougzeci de membri ale$i de natiune, trebuia sa se a-
dune anual pentru a lua toate hotarMile cu privire la
administratia eclesiastica $i scolara. Statul ungar, creat
prin pactul dualist de la 1867, i$i Ostia' totu$i, de la
inceput, controlul desbaterilor si anumite mijloace de
amestec in activitatea sinoadelor. Cat despre Biserica
unita, de la 1873 poporul fu ingaduit la discutiile pri-
vitoare la invatamnt si la finante ; pentru rest erau ti-
nuti la regulele chtolice. Saguna, care incepuse a fi
privit cu neincredere $i chiar cu neprietenie de o nou.
generatie, insufletit de sentimente mai mult laice, putea
sa moara in liniste : opera Jul era desavarsita, $i era
o mare opera.
Unirea Principatelor. Aceste progrese putuser s se
infaptuiasca, in Ardeal, pentru ea aveau la temelie ma-
sa inssi a poporului rural. Acest popor fusese neso-
cotit in Tara-Romaneasca atunci c5nd fusese Vorba de
a pregati marea revolutie transformatoare, care sfar$i
in imprejurari atM de meschine. 0 Comisiune a pro-
prietatii se intrunise in adevar la Bucure$ti supt pre-
sidentia agronomului moldovean loan lonescu, a carui
competenta era in de ob$te recunoscuta. Pentru intaia$i
data dupa marile adunari populare care aclamau pe
Domnii cei noi $i luau masuri pentru restabilirea bu-
nelor obiceiuri, terani luara parte, $i in numar egal,
 251

la un loc cu vechii lor camarazi de supt steaguri, bo-

ierii. Foarte frumoase discursuri, de o simplicitate ro-
mans, fur rostite de represintantii acestor ateni, cari
nu cereau decal dreptul de a cumpSra p5mAnturile de
care fuseser in mare parte despoiati ; cat despre plait,
$tiau ei bine $i o spuneau foarte frumos c tot
aurul terii venia numai din manile lor de-a lungul ge-
neratiilor. Dar, cum discutiile amenintau s introducl
desbinarea intre clasele asociate pentru opera revolu-
tionarS, u$ile sglii furl inchise fat% s se fi luat vre-o
hotrke.
in Moldova, nu fusese revolutie. KogSlniceanu, cgpe-
tenia tinerimii, nu voia cleat stricta executare a Regu-
lamentului. in Martie 1848, se faceau discursuri asupia
acestui subiect, and Mihai Sturza puse capAt desbate-
rilor prin interveMia fiului su Grigore, in capul mili-
tiei. Pretin$ii autori ai tulburrilor fur exilati la mgns-
tirile de la munte, i, curnd, pgr5sir tara.
Fur vzuti la Blaj, in ziva de 3 Maiu, cu exceptia
acelora cari se refugiaser in Bucovina, in casa primi-
toare a bMranului boier Doxachi Hurmuzachi. Exilatii
in trecere prin Ardeal Ii uriir aplausele cu acelea ale
teranilor cari proclamau natiunea romn autonomg, pe-
and tovarS$ii lor din Bucovina sustineau sfortarile ace-
lor fii ai bStrAnului Hurmuzachi (fiul omonim, Eudoxiu,.
a fost cel mai de sam istoric al Romnilor din Aus-
tria) cari deveniser cp'eteniile mi$c5rii nationale in
aceast provincie, unde ficurS sk aparS, cu un program
pan-rominesc, ziarul Bucovina, avand colaborarea oas-
petilor lor. Putin dup aceia, alAturi de exilatii munteni
Eliad, nobilul suflet care fu Nicolae Blcescu, istoricut
lui Mihai Viteazul, Bratienii, Rosetti, au fost i Mol-
doveni cari, cu aceia$i energie, propagau, in adungri,
In reviste $i in gazete, ca i in cabinetele diplomatilor,.
 252

acest crez al tinerimii romAnesti revolutionare, al CAnt

prim articol era Unirea Principatelor.
Dar deosebirea initiala rAmase intre Muntenii din Bu-
curesti si ItIoldovenii din Iasi. Cei d'infAiu nu visau
deck revolutii politice, dug de BAlcescu, care expuse
inteo brosur5 frances chestiunea agrarA in ferile ro-
mAnesti ; ceilalti erau mai ales pasionati de nationali-
tate : voiau sA se resolve chestia sociala pentru a sta-
bili apoi, prin Unirea necesarA, prin independenta care
trebuia s-i fie urmarea fireasca, nu o platform5 pentru
rivalitAti mai mult sau mai putin factice sau pentru cer-
turi de partide, ci o viat5 nationala energica si cons-
tienta,, capabila de a elabora noi forme de civilisatie,
inghitind elementele de inrAurire straina. Spiritul lui Ko-
gAlniceanu ii stApAnia pe toti, si acest spirit, con-
form cu tradifia milenarA, era singurul de unde putea
sa izvorascA o politica' reala.

RAzboiul Crimeii izbucni. Din primul moment, RomAnii

exilati simtirA Insemnatatea care putea s o aiba pen-
fru natia lor acest conflict, indelung asteptat, de o parte
intre Franta si Anglia, ckre care isi intorceau privirile,
de mai bine de treizeci de ani, toti patriotii cari visau
un viitor mai bun, si, de alt parte, Puterea protectoare,
care nu voi s'A abdice de la drepturile garantate prin
tratate. Unii voirg &A lupte in rAndutile aliatilor, si se si
infatisarA in lagkul turcesc, nnde anumite intrigi, mai
ales austriace, ii impiedecar5. sa ia parte la lupte.
Alikii ar fi vrut sa goneasa din Principate pe Rusi,
cari, dup conflictul cu Poarta, reintrasera in Moldova
la inceputul lui Iunie 1853. Dar Austria, in nAdejdea CA,,
aceste provincii, cu sete rAvnite de aproape dou yea-
curi, ar putea, in sfArsit, s-i revie, se gra'bi s le ocupe
pAnA la incheierea pAcii ; un tratat formal cu Sultanul
li ingkluia aceasta. Deci n'a fost un contact mai intim
 253

intre Anglo-Francesii cart luptar in fata Sevastopolului

$i Rom'anii cari a$teptau de la dAn$ii desrobirea i Uni-
rea lor.
Ind de la 1855 se trata pacea cu Tarul invins ; An-
glia $i Franta ridicarg, in conferintile de la Viena, ches-
tia Unirii ; clack mai tarziu, diplomatia englesg, opritg
de consideratia propriilor ei traditii, care tineau la men-
tinerea integriatii otomane, si de aceia a intereselor
permanente de comert, mai mult sau mai putin bine in-
terpretate, merse pari a se ralia la opunerea Turcilor
si mai ales a Austriacllor, Napoleon al III-lea refus4 s
asculte pe diplomatii si, stui s se useze inteo lupt
care pArea zdarnicA : el voi s constituie pe Duna're
o nationalitate puternia, necesar ca form politicA a
latinitgtii orientate i, tot odata, $i ca zggaz opus ex-
pansiunii ruse$ti spre Coustantinopol.
De aceia Basarabia-de-Sud, adea judetele Cahul,
Bolgrad $i Ismail, si chiar gurile Dunkii, care trecur5
pe urm Turciei, fur unite cu Principatul moldovenesc.
Tot influentei ImpAratului plebiscitar trebuie s" i se
atribuie hottirea finat a Congresului de a recurge la
o consultatie a RomAnilor insii pentru a li -cunoaste
dorintile. Domnii numiti in 1849 plecaser acum ; cat-
macamii" sau locotenentii domnesti trebuiau s con-
voace adunkile, cgrora, pentru a fi pe placul Turcilor,
li se d5duse numele de Divanuri, Divanuri ad-h;)c. Gu-
vernatorul Terii-Romnesti a fost Domnul de odinioarg
Alexandru Ghica, aproape favorabil Unirii, pe cand, in
Moldova, Teodor Bak, blajin boier bgtrAn, mai curnd
incapabil, avuse ca Urma$ pe un Grec, intrigantul Ni-
colae Vogoridi, fiul beiului din Samos, care fusese el
insusi Caimacam moldovenesc in 1821, $i brbatul sin-
gurii fiice a lui Conachi, poetul.
Vogoridi, care spera s devin Domn si care invoca
in toate prilejurile marele nume b4tinas al socrului sgu,
 254

intrebuintA manevrele celei mai nerusinate falsific5ri

pentru a impiedeca triumful electoral al partidului Uni-
rii. Nici o zecime din aleggtorii cei mai indepencjenti
nu fur ingAcluiti s voteze. Adunarea iesit5 din aceast
operatic demnA de cele mai rele traditii ale Levantului
ar fi cerut f5r5 Indoial mentinerea separatiei politice.
Unionistii se adresar atunci lui Napoleon al III-lea. Ins Asi
sotia lui Vogoridi procurase adversarilor sotului ei dovada
cea mai limpede a intrigilor caimacamului cu ministrii
turci si cu Austria, al cArii consul, necontenit comb5-
tut de Place, consulul Franciei, miscase cerul si pAmAn-
tul ca sA-si ajungd telurile. Represintantul Impgratului la
Constantinopol primi deci ordin s5 scoboare steagul,
dac5 Mare le Vizir se Inc5p5tAneaz5 sA recunoasc5 legalita-
tea alegerilor moldovenesti. Acest mijloc suprem reusi;
Insesi listele electorale furA anulate. In schimb, Napo-
leon, care alerg5 s se InteleagA personal, la Osborne,
cu regina Victoria, consimtise sA nu vad5, in aceast
Rom Arlie pe care o doria, deck o simplA uniune de
raporturi militare, financiare si judiciare" a celor dou5
Principate. S'a pretins c el nAclAjduia s5 aseze in Mol-
dova pe unul dintre cei mai buni locotenenti ai sAi, pe
generalul Plissier.
Noile AdurfAri erau insufletite de acelasi spirit, litri-
pede unionist. Dar deosebirea Intre vederile Muntenilor
si ale Moldovenilor d5irmia. Pe cAnd la Bucuresti
discursurile reflectau, Inainte de toate, preocupArile li-
berale, represintantii moldoveni, dup ce votaserA, la 19
Octombre 1857, punctele de program comun : Unirea
Principatelor, autonomie, Domn stri.in, neutralitate ga-
rantat de Marile Puteri, ca a Belgiei, si guvern parla-
mentar, se ocupar de chestia teranilor, Inatisati prin
cAtiva de-ai lor, oameni energici si de bun simt, cari
nu voiau deck ordinea si libertatea.
Pe basa acestor voturi, exprimate solemn, Conferinta
 255

(le la Paris redact, in August 1858, acea Conven-

liune", care, inlocuind Regulamentul Organic, trebuia
sa fie noua Constitufie acordat5 de Puterile Garante
Principatelor Unite". Ea decreta ca vor fi doi Domni,
dou Capita le, dou Ministere, dou5 Adunari ; dar, pen-
tru a afirma aceast Unire" restransa asupra areia
Puterile se infeleseser5, se alatuia o Adunare legisla-
tiv5 mixt5, avand sediul la Focsani, pe hotarul dintre
eele donA teritorii, o Curte de Casafie comun si pu-
tinfa de a reuni cele dou5 armate pentru o lucrare de
aparare national5.
Dar trebuie s se afirrne Inca odat5 ca aceia ce ho-
Waste viafa unui popor nu sant condifiuni pe care pot
s5 i* le creeze imprejurarile exterioare, ci tot ce insusi
este in stare a introduce, prin constiinfa, munca si cu-
rajul ski, in -aceste forme, totdeauna capabile de a primi
o cat mai larga interpretare. $i cu acest prilej se facu
-dovada. in 1858, Adunari fur5 alese, care trebuiau s
deie fiecaruia din Principatele-Unite Cate o apetenie.
Candidaturile particulariste se si infafisara : mai infaiu
fostii Domni, Mihai Sturza, pe lang5 fiul lui Grigore,
de o parte, Bibescu, $tirbei, dacA nu si Alexandru
Ohica, de alta ; apoi capii Revolufiei, ai emigrafiei, ai
noii miscgri a tinerimii : insusi Alecsandri fu printre
concurenfi, dac Mihail Kogalniceanu refus & se
inscrie.
Dar necesitatea lucrurilor, logica desvoltArii nafionale
bot5rara altfel. Era printre unionistii romni un perso-
nagiu deosebit de simpatic, cu toata scgderile sale, si
chiar tocmai pin felul franc cu care le infafisa. Bun
tovara's de placed si de lupl, acest fiu de boier, dintr'o
familie care numrase doi rebeli, dintre cari unul fusese
executat pentru aspirafiile lui la tron, isi facuse studiile
in Franfa, pentru a fi apoi ofifer in armata lui Vogo-
ridi, care, crezandu-1 nedesparfit legat de causa sa, ii
 256

daduse o inaintare rapede, pang la gradul de colonel.

Dar, insarcinat s administreze judetul Covurluiu, colo-
nelul Alexandru Cuza refusA s se amestece In falsifi-
carea alegerilor, i demisia lui, energic motivata, f5cu
zgomot. C5petenie a armatei moldovene, el avea un-
neasamAnat mijloc de actiune. Dar toti aceia cari nu
erau in stare a recunoaste puterea superioara care in-
tervine une ori pentru a carmui actiunile oamenilor cu
mult mai presus de propriile lor intentii trebuirA s
fie foarte mirati cand, chiar a doua zi dupa inscrierea
sa printre candidati, el fu ales Domn cu unanimitate,
Ia 17 lanuar st. v. 1859. Ar fi lost, de sigur, Inca mai sur-
prinsi dad ii s'ar fi spus c acest nou Domn moldo-
vean, necunoscut la Bucuresti, ar putea sa inving5
toate puternicile candidaturi care-si disputau izbanda
acolo. Totusi, la 24 lanuar st. v. 1859, el fu proclamat,
cu aceiasi unanimitate in cealalta Adunare electoral.
Fara a sta mult pe ganduri, Cuza primi. Un conflict
era iminent intre Franta, care sustinea pe seful unic al
Principatelor, si Austria, care l-ar fi alungat bucuros ;
pe de alta parte, chiar Austria putea sa se teama de o
alianta a terilor dunrene cu Italia iredentist si cu
exilatii maghiari sustinuti de Ministeriul din Turin ; ea
se resigna deci in fata faptului implinit", pe care
Sardinia in curand avea si-I imite. Cat despre Turcia,
ea nu indrazni sa intervie ; mai tarziu, cand Domnul
Romaniei se duse la Constantinopol sa presinte oma-
giile sale unui suzeran pe care inca nu-1 onorase cu
visita sa, Turcii consimtira sa recunoasca Unirea, dar
numai in persoana aceluia care o Infaptuise. In lanuar
1862, nu mai era cleat o singur Romanie Ministe-
riile, Capitalele, Adunarile se contopisera.
 CAP. XII.

Rena*terea romilneascli in veacul al XIX-lea

prin ideia nationala militantg, dup Unirea
Principatelor

Reforme sociale supt Cuza-Vocki. Domnia lui

Cuza finu putin : 'Ana' la conspiratia militar din Fe-
bruar 1866, urzit de liberali si de unii dintre conser-
vatori, tot eat de nemultgmiti de un tiran" care in-
dfaznia s despretuiasc formele constitutionale sau,
mai degraba; conventionale", pentru a atinge insusi
fondul misiunii lui. Pentru a intelege mai bine rolul
lui Cuza, trebuie sa" ni amintim c5, in intentiile aleggtorilor
ca si in constiinta alesului, el nu era cleat provisoriu:
puterea fusese incredintata unui boier bstinas, de o
energie si o franchet WA p5reche, numai pentru a
indeplini programul care deriva din Divanurile de la 1858.
Erau mii de terani neproprietari, obligati a da boie-
rilor, pentru folosinta pmntului, un serviciu personal
pe care ei il urau, mai ales pentru caracterul lui arbi-
trar. 0 cincime din teritoriu, dkuit odinioar de piosii
ctitori ma'nstirilor lor, fusese supus apoi inchinat ,
pentru a impiedeca usurpgrile, Locurilor Sfinte, marilor
nfangstiri din Athos, din lerusalim, din Alexandria, etc.;
caluggrii greci cari, ca pret al protectiei lor, n'ar fi
trebuit s-si atribuie cleat o slabg parte din venituri,
17
 258

pusera stapnire pe de, in mod abusiv. Ca si cea

teraneasca, aceasta chestie a mnstirilor inchinate"
se tdra Inca de la inceputul erei Regulamentului Organic,
si Cuza trebuia s'o resolve, tot asa cum se indatorise
a sfarsi cu opunerea Porta fata de actul insusi al Unirii-
Impotriva Rusiei, care sustinea pe Greci $i impotriva
Angliei, care nu voia s paraseasca pe Turci, Cuza
secularisa bunurile mnstiresti, somnd pe calugri
sA-si arate pretentiile pentru despagubire ; cum ei tra-
ganau raspunsul, Camera li oferi, in Decembre 1863,
o surn foarte insemnata. Sfintii Parinti nadajduiau s
c4tige lungind afacerea $i invocnd toate autorittile
la care credeau ca pot sd se acireseze. In 1867, o alt
Camera declara chestiunea Inchis".
Indata incepu discutarea chestiei rurale, inteo Adu-
nare alcatuit din boieri implacabili, nu numai din
causa intereselor lor materiale, dar $i pentru c ei cre-
deau c vad in Domn un despot care nu cruta sus-
ceptibilitatile lor, un duman al formulelor goale ale
liberalismului astfel cum il formulase $i-1 practicase
epoca Imperiului al doilea. Nu putura s se inteleaga
cel putin pentru a recunoaste teranului dreptul de
proprietate asupra acelei treirni din pamdatul stramosesc
pe care Regularnentul Organic 11-o dadea, restul tre-
buind sa fie de aici incolo proprietatea absoluta a milli
stapan care era mai curind un usurpator. Kogalniceanu,
caruia Cuza-i incredintase executarea acestor masuri,
sfatui o lovitura de Stat, incurajat si de exemplul inte-
meierii noului Imperiu frances inradacinat in plebiscit.
Legea rurala fu promulgata ,asa cum o propusese
Domnul ; marea pro prietate era astfel creatd, alturi
de bucata de pamant data teranului, $i era asezata pe
temelii solide, pe cand ar fi trebuit ingrijiri neincetate
pentru a pune in valoare ogorul fostului serb. N'a
 259

lost vina lui Cuza daca aceste ingrijiri lipsira supt um

mou regim.
Decretele domnesti din 1864 cladusera, de asemenea,
un Senat, cu jumatate din membri numici, capul Statu-
lui avand si dreptul de a desemna pe presedintele Ca-
merei si de a prelungi terminul unui budget.
Acest regim al Statutuluititlu Imprumutat de la re-
gatul Ita liei fu Intarit printeun plebiscit zdrobitor si
prin aprobarea ulterioara a Puterilor ; el scoase din sa-
rite opositia in care se Intalniau, am spus, marii pro-
prietarii, incapabili de a pricepe binele ce li se facuse,
si liberalii inarmati contra usurpatorului". Ea provoca
intaiu in Bucuresti o razmerita de tarani in lipsa Dom-
nului din Ora, apoi recurse la un complot militar, care
izbuti. Cateva luni mai Inainte, Cuza, care dduse na$-
tere la noi nemultamiri adoptandu-si bastarzii cu Maria
Obrenovici, nascuta Costin Catargi, mama viitorului rege
al Serbiei, Milan, declarase formal ca era gata, Indata
ceii va fi Indeplinit opera, s remita puterea ce i se in-
credintase si din care sufletul sau tare si sincer nu-
si -Meuse vre-o lauda. Se pretinde ca si designase ca
urmas pe ducele de Leuchtenberg, urmas din Eugeniu
de Beauharnais prin tata, dar, prin mama, Marea Du-
cesa Maria, nepot al lui Nicolae I-iu, $i liberalii anti-
rusi adaugiser si acest articol la lunga lista a invino-
vatirilor lor.

Cucerirea Inclependentei supt Carol l-iu. Dupd ce

se alese Intaiu Filip de Flandra, fratele, casatorit cu
Maria de Hohenzollern, al regelui Belgiei, print a carui
candidatura fusese pusa $i inainte de 1859, dar care
primi data aceasta, Bratianu cel mic si cu prietenii sai
din Locotenenta Domneasca, land $i parerea lui Na-
poleon al III-lea, pe care izbutisera sa-1 Intoarca impo-
lriva lui Cuza, se oprir asupra perscanei printului Ca-
 260

rol de Hohenzollern-Sigmaringen, in vrAst de doul-

zeci i apte de ani ; el era nepotul Hortensiei de Beau-
harnais, fiica adoptiv al lui Napoleon I-iu ; prin tagl
su, el descindea dintr'o sot% a regelui Murat. Visitase
Parisul, primit ca o run de Un Suveran care tinea sA aib
vasali pe Rin, $i nAdAjduise sA capete mina Anei Mu-
rat, prietena Imprtesei. Dar tatAl sAu, Carol-Anton,
fusese ministru al regelui Prusiei, considerat ca $ef al
familiei de ctre represintantii acestei ramuri suabe, iar
educatia printului Carol fusese inrAuritA de noul spirit
german pe care II fanatisau succesele lui Bismarck.
Cu aceste traditii de familie $i cu aceste dispositii,,
tngrul print, care primise bucuros $i plecase indat in
Romnia, riscAnd s fie arestat $i internat de Austriaci
in ajunul rzboiului contra Prusiei, avea s intAmpine
multe greutgti. El satisfAcu pe Napoleon al III-lea in-
lturand cAtva timp orice contact cu Rusia, cci abia
la 1869 visit el pe Tarul Alexandru al II-lea la Livadia ;
apoi o cAssAtorie proiectat cu Marea-DucesA Maria 1
fu pgrsit, Carol I-iu CAsAtorindu-se cu Elisabeta de
Wied, inrudila cu Casa de Orange, dar care petrecuse
cAtiva ani la Curtea din Petersburg, unde pAstrase le-
gAturi. In Balcani, unde marele cneaz sArb Mihail, pa-
sionat de Iugoslavia visurilor sale, ii propunea o con-
federatie balcanicA in stare a tinea piept tuturor ace-
lora cari nkuiau la posesiunea Constantinopolului, in
timp ce principele Muntenegrului auta s se puma bine
cu $eftd Principatelor, iar regele Greciei cerca s'A se
razime pe dnsul, el nu indrazni sA ieie o hotarAre.
Totu$i niciodata politica turceascA, momitg de idealul
imposibil al unui adevarat Imperiu unitar, asemenea ce-
luia al lui Napoleon, nu fusese mai insolentg: impusese

l Mama, din cAsAtoria cu ducele Alfred de Edinburg, a Peginei

Maria.
 261

!mandrului Hohenzollern, nu numai calatoria la Constan-

tinopol, unde ar fi vrut sa-1 trateze de sus ca pe un
inalt functionar al SuItanului, ca pe Hospodarii" d'ina-
intea razboiului Crimeii, dar Inca si o conventie for-
inala care strangea si mai tare legaturile Principatului
cu Poarta ; ea recunostea, in adevar, ca Romania era
o parte integranta" din Imperiu, ceia ce nu fusese
niciodat; ii interzicea dreptul, cerut cu putere de Cuza,
de a intemeia un Ordin si de a bate moneda, de a
primi pe ministrii straini si de a incheia alte acte in-
ternationale decal simple convenfii de vecinatate ; mi-
nistrii Sultanului, ale caror observatii fuseaera raspinse
cu indignare in 1865 de Domnul indigen, cu toata si-
tuatia lui nesigura, nu se OHO, cu prilejul unor noi
tulburari, a-i face cunoscut sa se iea sama ca o as-
menea scena sa nu se mai intanaple".
Intre altele, noul Domn era la dispositia partidelor,
carora li datora puterea, partide care, dupa ce se uni-
-sera pentru a pune capt Domniei lui Cuza, se des-
partied din nou : Intre conservatorii lui Dirnitrie Ghica
_si lui Lascar Catargiu, conservatorii progresisti ai lui
Manolachi Costachi Epureanu si liberalii, Rosii" re-
volutionari si republicani ai lui Ion Bratianu, personali-
tate deosebit de activ si foarte simpatica, si aceia ai
asprului, ai purului" mazzinian Rosetti, far% ca aceste
diferente de conceptii politice s fi ajuns la programe
in legatura cu nevoile actuale, atat de numeroase si de
adnci, ale terii. Crezand a Rosii" erau mai puter-
nici si erau de fapt prin propaganda lor necurmat,
prin organisatia lor solida si prin popularitatea gazetei
lui Rosetti, Romdnul , Carol I-iu ar fi preferat s in-
credinfeze in manile lor soarta sa si a dinastiei sale.
Dar radicalii erau compromisi, nu numai la Petersburg,
dar si la Paris, unde unul dintre ei fusese denuntat o-
tlinioara ca amestecat inteun complot contra Imparatu-
 262

lui. Trebui sA fie sacrificat BrAtianu, care nu iertA a-

ceasta pArAsire Domnului pe care el insusi 11 introdusese-
in tali, i sl dea puterea lui Ghica, fiu de Hospo-
dar", om foarte bogat si foarte influent.
Cand conservatorii furA stpani, Napoleon al III-lea
Ii art Viena ca sprijin. Ei nu stAtur5 la cumpAnA s
cearA protectia austriad impotriva adversarilor din IA-
untru, atat de tan si de neaslimpArati. IncA de la 1869'
aceastA protectie fu formal cApAtatA, i cAlAtoria lui
Carol Hu la Pesta si Viena, infAtisatA ca un act glorios
pentru cele doug, fen ; publicafii speciale o comemo-
rarA. Conditia cea mai de samA impusA Domnului era,
bine infeles, de a se abfinea de la once amestec in tre-
burile Ardealului", ale acelui Ardeal unde, dupA ce $a-
guna Ii indeplinise misiunea, Romnii nu, mai aveau
nici o cApetenie respectatA si nici vre-o orientare per-
manentA.
Se merse asa de departe cu aceast5 supunere, hotA-
rAtA de instabilitatea unei viefi politice pe care o do-
minau partidele de interese personal; incAt mai c5 se
primi la 1870, cnd era teamA de o invasie ruseascA
in Turcia, o colaborare, ingAduitA bucuros de Austria,
cu Turcii, can ar fi si trimes un PasA pentru a co-
manda trupele romnesti. AltA datA, se ivi un proiect,
din izvor german, care voi sA facA, inteo confederatie
otomang asAmAnAtoare cu Imperiul lui Wilhelm I-iu, din
insAsi Turcia o Prusie, iar din Romania o simplA Ba-
vane.
Agitatille liberalilor in timpul r5zbolului franco-german,
proclamatia ridiculA a unei Republici la Ploesti, cu un
ofiter demisionat in frunte, insultele aduse printului
prusaca, mai ales and compatriatii lui furA impiede-
cati printeo miscare de stradA sA serbAtoreascA victoria
lor asupra Franciei, in de obste iubite, nu fAcurA deck
sA intAreascA si mai mult dependenta de Austria. CaroL
 263

I-iu ar fi preferat o alianta cu Germania. insi ; dar

Bismarck, care, in conflictul cu antreprenorul de cal fe-
rate Strousberg, nu statu la cumpana s impuie brutal
respectul intereselor actionarilor gerinani, nu inceta ni-
ciodata, &and tottqi personal din bielpg printului toate
atentiile sale insolent obsecvioase, s despretuiasca
aceasta Romanic care infatia pentru el numai aventura
orientala a unei rude a regelui Prusiei. In 1874, cu toate
protestarile violente ale unei opositii care numara prin-
tre membrii ei pe Kogalniceanu, necontenit in disgratie,
liniile de drum de fier filed legate cu acelea ale Aus-
triei (in Moldova, compania Lemberg-Cernauti-Iai tre-
bui s 4tepte Inca mult vreme privilegiul), i, in 1875,
o conventie comerciala, pe care Guvernul o presinta
ca o proba ca drepturile romfine0 erau recunoscute in
ce Prive$te incheiarea tratatelor, puse, de fapt, comertul
Romaniei intrio stare de vasalitate fata de Puterea ve-
cilia. Era i vorba sa se intreprind lucrari la Portile-
de-fier, cu ingaduirea Turciei i fr chiar sa se fi ce-
rut parerea principatului riveran, parte integranta din
Imperiul otoman".

Inca de la 1873, agitatori austriaci, veniti din Dal-

matia, lucrau in Bosnia i Hertegovina, care era vorba
s fie anexate dupa tin proiect Infatiat Inca din 1853 ;
calatoria lui Francisc-Iosif la Cattaro, demonstratie con-
tra Serbiei iredentiste a printului Milan, avea intru to-
tul aierul unei calatorii solemne intreprinse de Impara-
tul catolic al Orientului pentru a se presinta viitorilor
sai supu0. Curand revolutia izbucni in cele dota pro-
vincii slave, i se ferira de a o lasa s se stinga. Cat
despre responsabilitate, ea era aruncat, bine Inteles,
asupra panslavismului", deci asupra Rusiei.
In 1876, Serbia interveni. Orientata catre Austria, Ro-
mania privia, fire$te, acest razboiu ca total strain de inte-
 264

resele ei. Conservator li partidului lui Catargiu si al gene-

ralului Florescu, urmasul lui, si chiar noul Guvern liberal
al lui loan BrAtianu, alcatuit in 1876, ramneau cu tarie
alipiti politicei tratatului de- la Paris si garantiei Pute-
rilor. Carol I-iu era de parere ca aceasta chestie a Bos-
niei si Hertegovinei nu putea fi resolvata cleat prin
anexarea lor la Austro-Ungaria. In acelasi timp cand
se afirma oficial vointa de a starui in aceasta politica
de neutralitate si de respectare a tratatelor", si se tri-
meteau emisari la Londra pentru a cere sprijinul An-
gliei, rivala in Orient a Rusiei, se declara ca nimic nu
lega Romania latina cu aceste populatii slave de din-
colo de Dunare, margenindu-se sa li deplanga nenoro-
&He. Cand Turcia se ga'si in fata celor mai man greu
tati, interventia Rusiei devenind din ce in ce mai pro-
babilA, Kogalniceanu, care avu curajul sA proteste im-
potriva ororilor turcesti din Bulgaria, se margeni sa
ceara suzeranilor recunoasterea numelui de Rornania"
si a dreptului de a inchtia conventii, iar, in plus,
talvegul Dunarii ca frontier% si posesiunea insulelor flu-
viului, deci si delta, care fusese odinioara IncorporatA
Moldovei de diplomatii de la Paris.
0 schimbate se produse totusi in spiritul Domnului.
Adapat cu umilinte, el fusese de curand tratat, in Cons-
titutia otomana din Decembre, ca simplu sef de pro-
vincie privilegiata", avand a primi instructii pentru par-
ticiparea sa _la razboiu. Un emisar al lui Ignatiev, atot-
puternicul ambasador al Rusiei la Constantinopol, ve-
nise acum la Bucuresti pentru a negocia o conventie
secreta in casul cand trupele rusesti ar fi vrut sa treaca
prin Principate ; dar, cum el nu infatisa imputerniciri
in numele Guvernului insusi si cum dadea o forma sus-
pecta garantiei, reclamata de Bratianu, ca Rusii rul se
vor atinge, distrugand clausele de la 1856, de judetele
basarabene reincorporate Moldovei, nu se incheiase ni-
 265

mic cu d. de Nelidov. De data aceasta, multmit in-

terventiei personale a Marelui Duce Nicolae, prieten al
RomAniei, afacerea luA un curs mai grabnic. In clipa in
care indp5tinarea Ministeriului turcesc fAcea de nein-
Murat un conflict armat, conventia era semRatal de Ko-
g5lniceanu, intors la Afacerile Stedine (April 1877). Pu-
tine zile mai tArziu, si MA s fi asteptat ca aceast con-
ventie s5 fi fost ratificatA de Parlamentul romAnesc,
trupele imprAtesti intrau in tali ; o ;proclamatie, supt
toate punctele de vedere admAnAtoare cu acela din 1853,
se adresa, uitAnd cA exist un Guvern, populatiei Prin-
cipatelor.
Nu era totusi o intelegere !impede si sincerA intre
puternica Rusie, a drii intentie rAmAnea aceia de a-si
recAstiga influenta asupra gurilor Dungrii si care nu era
de loc dispus a se opri in fata drepturilor unuia mai
slab, si) intre RomAnia ; aceasta nu dpAtase decal o
garantie aparentk cad i se promitea numai a i se apIra
integritatea teritorialA dacA ar fi fost pus in primej-
die evident, e vorba de un tertiu, prin faptul tre-
cerii armatelor rusesti, oricAt de cinicA ar fi fost aceast
reserd. La 10/22 Maiu Camerele romAnesti se si gr-
bira a proclama independenta terii, asa indt ea sI poatA
participa ca Stat de plin drept la complicatiile pe care
avea sA le aduca rAzboiul. Diplomatia ruseascA vAzu
ins cu foarte rAi ochi aceast hotArAre, a carii insem-
natate o si intelese indatA. Cind RomAnia independentA,
dar a drii independent nu fusese Inca recunoscut de
Europa, oferi concursul trupelor sale pentru a inlAtura, ca
aliatk, acea atingere a teritoriului ei de care putea s
se teamA ca neutrk rspunsul Cancelariului Gorceacov
fu in deosebi de aspru: nu e nevoie de acest con-
curs, dar, dad RomAnia tine s-1 ofere, nu poate fi vorba
de o actiune militarA separatk pe care Guvernul roman,
uitAnd Dobrogea, indat ocupat de Rusi, ar fi voit s'o
 266

intreprinda in partile Vidinului. Intrevederile, kat de

prietenoase, ale Domnului cu Mare le Duce, cu Tarul
Alexandru al II-lea, venit el insusi la Dunre, nu schim-
bail nimic din aceasta situatie, din ce in C'e mai in-
cordata.
Austria era cea d'intaiu care se bucura de aceasta.
In DeCembre 1876, Andrassy se indatorise a pastra
Romniei integritatea ei teritoriala, dad ea s'ar margeni
sa-si retraga trupele in Oltenia, mentinand legatura cu
puterile Monarhiei. El recomanda ca principatul s nu
se arunce inteo aventura, care putea sa aild cele mai
rele urmari. Dimitrie Ghica propune, in April urtnator,
in Consiliul de Coroana, s se ceara ca Austria sa
ocupe, cu ingaduirea Europei, Romania, pentru a im-
piedeca trecerea oricarii armate straine (!)" si, in Iu lie,
Kogalniceanu se ducea la Viena spre a indeplini o mi-
siune secret. Andrassy fusese cel d'intaiu care oferise
Romani lor o parte din Dobrogea".
Dar Rusii fura infranti la Plevna, pe care Osman-
Pasa o transformase intr'o cetate formidabila ; ei erau
in pericol de a fi aruncati peste Dunre, unde se si
aratara, raspandind panica in mijlocul populatiei, cei
d'intaiu fugari. Romanii trebuir s raspund, de la
inceput, bombardamentului turcesc de pe malul drept ;..
ef colaborasera apoi la distrugerea monitoarelor turcesti
de pe Dunare ; dupa trecerea Rusilor la Zimnicea, ei
luasera asupra lor paza Dunarii si chiar trimesesera o
garnisoad la Nicopol. Acum, cnd Marele-Duce, des-
perat, cerea lui . Carol I-iu fusiune, demonstratie si,
dad e cu putinta, trecerea Dunarii", cel putin ca o
demonstratie", nu mai era timp de intfirziat, caci o
izband a Turcilor ar fi insemnat o nal/Mire a lot: in
Romania rebel", cu toate urmrile ei.
De altfel, Rusii admisesera, in sfarsit, individuali-
atea" armatei romane0i, comandata de Domnul ei
 267

insui. Pentru a ajuta cooperatia, Tarul oferi comanda

generala a fortelbr care operau inaintea Plevnei Dom-
nului roman, a carui mfindrie fu, fire0e, foarte magu-
lit. Cat despre garantii noua, Bratianu mersese la car-
tierul-general rusesc, dar fara sa aduca de acolo altceva
cleat asigurarea formala a lui Alexandru al II-lea a
Romania nu va avea sa regrete ce facea.
Romanii luara o parte glorioasa la cucerirea celei
d'intaiu redute a Grivitei. Continuara apoi sa ajute la
impresurarea Plevnei ; Osman, silit s capituleze in /sro-
vembre st.. v., se adresa intaiu unui colonel roman.
Dar, indata ce acest capitol al razboiului fu inchis, si-
tuatia lor militara era in aier ; ei nu continuara sa-i
dea sprijinul ',Ia actiunea principal, margenindu-se a
urmari atacul contra Vidinului, a carui stapnire li fusese
cu desavarire refusata de Austria. Trupele romaneti
se fixasera acolo, pe and armata ruseasca se indrepta
spre Adrianopol i impunea Sultanului, in Mart 1878,
pacea de la San-Stefano.
Aceast pace, la care Carol I-iu se sfortase in Molar
a colabora ca factor independent al razboiului i al
victoriei, crea Marea-Bulgarie, pana la Arhipelag, pentru
a pedepsi Serbia ca a parasit, un moment, partida ; ea
acorda Serbiei chiar unele creteri, dar mai ales Mun-
tenegrului; iar, in ce prive0e Romania, se margenia
sa-i recunoasca independenta : niciun teritoriu nu-i era
cedat ; numai, urmand pilda data odinioara de Franta
cu privire la Italia, Rusia facea pe Turci sa paraseasca
Dobrogea pentru ca sa poata fi data Romniei in
schimbullselor trei judete ale Basarabiei, pe care Rusia
le voia cu orice chip. Se reserva chiar trecerea tru-
pelor ruse#i prin Romania vreme de ani de zile.
Protestrile cele mai indignate nu slujira la nimic.
Hotararea Imparatului, pe care diplomatia lui il impingea
inainte, era nestramutata. Se oferia, la Petersburg, cel
 268

mult, avantagii mai man pe malul drept, chiar alegerea

lui Carol I-iu ca print al Bulgariei nou-create ; a fost
vorba, la un moment dat, s se renunte la o parte din
teritoriul basarabean. Dar opositia se si agata de a-
ceasta chestiune i, cu toga' inclinarea Domnului $i a
lui Kogalniceanu de a se intelege, nu se putu parsi
punctul de vedere al celei mai stricte intransigente.
Brutalitatea lui Gorceacov ameninta chiar cu desar-
marea trupelor romanesti ; el 1$i atrase acest raspuns al
.lui Carol I-iu ca trupele sale vor putea fi sfaramate,
dar desarmate, nu".
Invocfind protectia Puterilor, Bratianu $i Koglni-
ceanu se adresara diplomatilor reuniti in Iulie 1878 la
Berlin pentru a proceda la revisuirea tratatului. Nu
gasira insa niciun sprijin real. Credeam ca v'ati in-
teles cu aliatii vo$tri" fu rispunsul Austriei, care totu$i
intetia nemultamirea Romanilor pentru a-si asigura o
situatie mai solida in Bosnia si Hertegovina, pe care
le ocupP ; Inca de la conventia din Reichstadt, in 1876,
Francisc-Iosif consimtise, de altfel, pentru a avea aceste
provincii sarbesti, la intoarcerea Ru$ilor pe Dunarea-
de-jos. Romania nu avu nici chiar o frontiera buna in
acea Dobroge care era atunci un adevarat pustiu, lo-
cuit mai ales de rm$itile saracacioase ale unei popu-
latii turco-tatare$ti, refractara oricarui progres ; o ocupa
-cu soldatii ei, in aceia$i vreme and, fr s fi semnat
nimic, organele administrative romane evacuau Basa-
rabia. Un conflict izbucni cu Ru$ii and fu vorba s
se fixeze delimitarea la Vest a Silistrei, $i chestia Arab-
Tabiei, una din vechile redute care ineunjurau ora$ul,
era cat pe-aci s aduca o inaierare.
Resultatul acestor frictiuni fu straluit pentru politica
austriaca. Vreme de ani de zile, once apropiere cu
Rusia deveni imposibil: Guvernul liberal al lui Ion
Bratianu, care mai pasha puterea zece ani, nu era de loc
 269

dispus s uite umilinta suferit personal de $eful sAu..

Pub hand in nemte$te Memoriile sale, care formeazA
un adevArat rechisitoriu contra politicei ruse$ti In Orient,.
Carol I-iu rupsese definitiv cu Tarn!. Se murmufa la
Petersburg in momentul and Camerele oferirA Domnu-
lui coroana regal la 1881, cAci tot atunci Alexandru
al II-lea perise in urma unui atentat nihilist. Ideia unei
uniuni personale cu Bulgaria, cnd cel d'Intalu print al
ei, Alexandru de Battenberg, detrqnat de agentii rusi,
trebui sA pa'rAseascg. definitiv principatul, fu impiede-
cata de aceia$i agenti ; ei lucraser rAbdAtor pentru a
hfani gelosia i ura Bulgarilor contra acelor earl ada-
postiser veacuri intregi pe represintantii nafionalitafii
lor, de la Matei Basarab, protectorul insurgentilor de
la 1640, Ong la Bratianu, care se compromisese in fata
Europei inchizAnd ochii la alckuirea bandelor libertatii.
Se nadajduise chiar, In 1888, ca s'ar putea provoca,
pe chestia Dobrogii, un conflict armat intre cele douA
teri.
Fiecare lucra astfel, dupA mijloacele sale, pentru im-
pAratul de la Viena. Fiind data strAnsa alianta Intre
Habsburgi $i Hohenzollerni pe care o incheiaserA de
curnd Bismarck $i Andrassy, aceasta insemna nnmai a
lucra pentru regele Prusiei". Chestia Dungrii, pe care
tratatul de la Paris o supusese unei Comisiuni riverane
si unei Comisiuni europene, fu redeschisA de diploma-
tia austriaca. Tratatul din Berlin atribuise acesteia din
urrnA misiunea de a usura navigatia de la Galati la
guri. De la 1881 totu$i, Austria fku s fie admisa",
dupg propunerea delegatului frances Barrere, In Comi-
siunea riveran, ale cArii drepturi se intindeau de la
Galati la Or$ova, cu toate cA pe toatA aceastd intindere
Monarhia nu avea o palma de loc. 0 conferhit a Ma-
relor Puteri, adunata la Londra, primi aceast nouA
situatie, scutind, in acela$i timp de controlul european
 270

bratul rusesc al Chiliei si Intinzand, pe de alta parte,

acest control panA la Braila. Romania declarA a nu
poate sa se supuie acestor cerinte ; dar, cativa ani mai
farziu, regele Carol asista, algturi de vecinul sAu sarb,
la inaugurarea lucrArilor de la Portile-de-fier, pe care
Ungaria singura le intreprinsese, reservindu-si, in chip
abusiv, dreptul de pilotaj in apele romanesti.
De la 1885, deci, cand Italia se adAugise ligii de
pace, care avea s deving astfel Tripla AliantA, BrAtianu
aduse, in numele regelui Carol, care si facuse s se
vorbeascA in acest sens de unul dintre sefii tinerilor
conservatori, ai junimistilor", Titu Maiorescu, pentru a
pregAti terenul, adesiunea secret a Romaniei. Era mai
mult un mijloc de apgrare impotriva Rusiei, si, dui-A o
experienfa recentA, contra Austro-Ungariei insesi.

Chestia Ardealului nu exista deci timp de treizeci

de ani pentru guvernul roman ; ea servia, cel mult ca
s agite opinia publica in profitul partidelor de opositie
cand ajungeau la cele din urm mijloace. Crearea unui
partid national roman in aceastA provincie si acfiunea
lui energicA nu avur nicio1 influentA asupra atitudinii
Regatului, si el privia cu nepgsare o intreaga serie de
masuri menite sA distruga scoala confesionall a ROMA-
nilor si chiar autonomia Bisericii ortodoxe, care sem-
nalar administratia unui Trefort sau unui Apponyi. Un
proces fu intentat, la 1891, Capeteniilor romnesti, a dror
mare crimA fusese numai ea vruserA sA infAtiseze Im-
pgratului, in capitala lui de la Viena, supt forma unui
Memorand, doleantele a patru milioane de supusi cre-
dinciosi, act care fu inapoiat, de altfel, de Cancelaria
ungarA, fArA ca macar sa fi fost deschis .plicul ; acest
proces monstruos, pornit pentru a arunca in inchisoare
persoane cu totul nevinovate, nu atrase nicio observatie
din partea Romaniei aliate ; ea se supuse chiar, mai
 271

tarziu, umilintii de a decora pe procurorul care susti-

nuse acusatia. Ungurii profitar de aceasta pentru a duce
cu energie actiunea lor desnationalisatoare ; curand,
partidul national fu disolvat, i un regim de teroare fcu
aproape imposibil orice manifestare sincerd a presei
romnesti; chiar and ei pr'asirg atitudinea lor de pa-
sivitate e1ectoral5, care fusese un mijloc de a protesta
impotriva noului regim al dualismului, Romnii din Un-
garia nu -hied represintati in Parlament, cu foarte rare
exceptii, deck de oamenii de paie ai asupritorilor lor.
Asigurate de aceast alipir6 la politica Europei Cen-
trale, partidele putur s-si continue luptele sterpe ;
dupA cderea lui Br5tinu, adevratul organisator al
Regatului prin conducerea cu toate energiile (1888),
guvernul cgzu in m'anile junimistilor, crescuti in Ger-
mania si promotorii alipirii la Triplice, apoi in acelea
ale vechilor conservatori, condusi de Catargiu si de
Alexandru Lahovary ; in sfArsit, noul sef al liberalilor,
Dimitrie A. Sturza, unul dintre supravietuitorii gene-
ratiei Unirii si creatorul Bisericii romnesti autocefale,
dar cel mai aduros apArAtor, de teama Rusilor, al
politicei germane in Romania, InA puterea pentru cativa.
ani. Intre politica lui i aceia a urmasului, I. I. C.
Bratianu, de o parte, si, pe de alta, a vechilor conser-
vatori, a junimistilor, avand de apetenie pe intransi-
gentul aliat al Germanilor, P. P. Carp, iundir mutat
de intamplare pe malurile Dunrii, si in sfarsit aceia a
lui Take Ionescu, care, autor al unei brosuri celebre,
menit s apere Tripla Alianta, trebuia s formeze mai
tArziu un partid conservator-democrat, destinat sa' se
confunde, in cele din urm, supt conducerea lui, cu
partidul conservator al Cantacuzinilor si al lui Nicolae
Filipescu, nu fu, pAng la rzboaiele balcanice din 1912,
nicio deosebire.
Fidelitatea eatre puterile Centrale in afarg, si in-
 272

luntru oportunism in profitul clasei dominante, acesta

fu programul comun. Cat despre terani, legislatii dra-
conice asigurau proprietarilor rodul muncii lor si, din
timp in timp, supt apasarea nemultamirii lor (revo-
lutia de la 1907, urmata de ref orma contractelor
agricole) ei capatau impartiri de pamanturi.
Renasterea nafionald a poporului romdnesct Putin
cate putin totusi se produse o adanca schimbare, si
ultimii ani, vazur manifestatiile publice si oficiale, in
timp ce clasa dominant slabia, iar spiritul de initiativa li
lipsia puterii supreme. Intocmai ca in veacul al XVIII-lea,
cand contra Romaniei fanariote se tidied steagul na-
tional al calugarilor din Ardeal, fii de terani, si al lui
Tudor Vladimirescu, teran din Oltenia, se putu vedea
desvoltarea in Romania a unei civilisatii originale si
propasirea fireasca a clasei muncitoare.
In epoca lui Cuza, miscarea literati era in piing de-
cadenta ; gazetele isi incepeau activitatea zgomotoasi
pe ruinele prosei literare, fall ca vre unul singur din
aceste periodice sa aiba un caracter in adevar educa-
tiv. Cu toate ea daduse marelui an al Unirii unele din
poesiile sale patriotice, tu mult inferioare totusi imnu-
lui focos prin care Ardeleanul Andrei Muraseanu saluta
anul liberator 1848, imn care a limas ca o Marseillesa
romneasca, Vasile Alecsandri nu mai era represintantul
uuui tineret impins la lupt prin credinta si entusiasm;
isi cheltuia talentul in piese de teatru cu intriga de
imprumut, prin care servia de cele mai multe ori pro-
priile sale patimi si acelea ale grupului sau politic,
Grigore Alexandrescu facuse, toropit de paralisie, si
Bolintineanu, ministru al lui Cuza, raspandia; in ajunul
boli de nervi de care avea s moara, cele din urrnd
ramasite ale unui talent pe care nu stiuse nici sa-1
desvolte, nicr s-I conduca.
 273

Literatura istorica infloria, dar mai ales in ceia ce

priveste publicarea izvoarelor, cronici $i documente.
Exemplul lui Kogalniceanu insusi, pierdut acum pentru
litere, al lui Laurian si al lui Balcescu, editori, Inainte
de 1848, ai Magazinului istoric pentru Dacia", fu ur-
mat de un entigrat din Ardeal, care scrise, ca martor
ocular, istoria zilelor revolutionare de la Blaj, Alexan-
dru Papiu Ilarian, $i, mai ales, de acel muncitor neo-
bosit care fu $i un ganditor profund $i original, cu
toate ca une ori de o inspiratie ciudata, B. P. Hasdeu,
originar din Basarabia $i chiar fost ofiter rus. Dar te-
saurul pe care ei 11 pusera la Indemna carturarilor
unei noi ere nu fu cleat foarte putin intrebuintat. Pe
cand cronicile editate de Kogalniceanu creasera Insusi
genul nuvelei istorice, trebul ca Hasdeu Insui, inzes-
trat cu un remarcabil talent literar, sa Intrebuinteze
pentru povestirile i dramele sale revelatiile unei lumi
arhaice. Ca nuvele $i romane, nu vor fi cleat scenele
de delicata lucrare literar4 desemnate de arheologul
Alexandru Odobescu i tablourile de moravuri naiv in-
fatisate de un umil cntaret de biserica Nicolae Filimon.
Noua literatura se anunta supt auspicii Inca mai rele :
ea consista dinteun simplu joc de cuvinte, intrebuintaad
neologisme francese, mai curand neasimilabile. 0 reac-
tiune trebuia sa se prOduca : junimistii, membrii societatii
iesene Junimea", Isi incepur cariera prin publicarea unei
reviste, Convorbiri literate, care, expunnd ridicolului
aceste neajunsuri ale poesiei curente i Indreptnd exa-
gerarile gAndirii contemporane, n'ar fi dat in schimb
cleat critica nemiloasa $i fr orizonturi a lui Titu
Maiorescu sau imitatii ale romantismului german, daca,
Inca odata, fondul national, plin de o naiva energie,
nu s'ar fi impus compilatorilor si imitatorilor.
Alecsandri si contemporanul su Alecu Russo, elev al
$colilor din Geneva, culesesera acum acele poesii p0-
18
 274

pulare pe care cel d'inthiu le prefacu artistic inainte de

a le da publicului ; succesul colaborArii sale 11 incuraj
sA alcAtuiascA de la sine balade, a cAror succesiune
trebuia s deie o adevrat istorie epicA a Romnilor.
Dad Transi'vania, revista Asociatiei pentru cultura
limbii $i a literaturii romane" dincolo de .Carpati, inte-
meiat in 1861 de insu$i $aguna, de colegul lui de la
Blaj $i de cApeteniile intelectuale ale natiei, nu-si inde-
plini fAgAduiala de a rAspandi tesaurul cantecelor arde-
lene, a cgror parte liricA e cu totul superioarA, Hasdeu,
care fcuse din gazeta sa Traian, din revista sa Co-
lumna lui Traian o bogath adunare de documente is-
torice $i, in acela$i timp, de folklore, atrase necontenit
atentia asupra acestei inspiratii cu totul noul; colabo-
ratori din toate tinuturile romane$ti se grAbirl sA-si
trimeath recolta. Revistele publicate de $colari de-ai lui
Hasdeu, cgruia i se incredintase o catedr la noua
Universitate din Bucure$ti (cea din Ia$i, intemeiath $i
ea, de Cuza, e putin tnai veche), ca Grigore Oh. Toci-
lescu, urmarA directia impus de maestru. 0 mare co-
lectie de cantece populare fu data' de Gh. Dem. Teo-
dorescu, chiar la Bucuresti, i indath un profesor ro-
man de la Brasov, Andrei Barseanu, intovArA$it cu filo-
logul ceh Jarnik, publicA inthia adunare ardeleanA de
bucAti populare alese.
Convorbirile junimi$tilor flied $i ele prinse pe aceasth
cale, $i curand se vAzurA resultatele. Palidele imitatii
germane dispArufa, precum dispruserA $i nesAratele
pasti$e ale poesiei francese. Un fost diacon de la Ia$i,
spirit jovial, dinteo bucath, fiu de teran, Ion CreangA,
Incepu sA scrie, in mijlocul tuturor acestor savanti"
maxi cu pretentii, pove$tile sale 4e un realism popular
atat de izbitor; un lucfator tipograf de la Bucuresti,
Petre Ispirescu, cultivA in acela$i gen, fall sA aibA ins
aceia$i energie, acela$i humor rustic. 0 intreagA litera-
 275

tufa asamanatoare urma, atragand la reviste, la calen-

odare, la gazete un public din ce in ce mai numeros,
care-0 recunostea propriul salt fel de a gAndi $i de a.
simti.
Atunci aparura tablouri ale vietii populare, asamana-
toare cu acelea care i-au creat debutantului Bjoersterne
Bjoernson un asa de mare renume. Nu era nicio ori-
ginalitate in viata claselor superioare ; ele nu faceau
deck sa repete modelele parisiene ; literatura se cu-
funcla deci in studiul moravurilor, simple $i tari, ale
teranului. Prin loan Slavici, venit din partile aradane, se
presinta pentru prima data tabloul vietii rurale dincolo
de munti, iar viata teranului muntean i$i gasi un inter-
pret de o mare fineta de descriere $i de un rar simt
al coloarei in Barbu Stefanescu-Delavrancea, nascut
inteo suburbie a Bucurestilor. In George Cosbuc, venit
din Nasaudul Ardealului, cu sufletul plin de ritmuri
populare, dar $i de lecturi clasice $i germane, poesia
romneasca se gasi pe aceiasi linie cu aceste nuvele.
Cat despre viata piing de contraste a centrelor urbane,
a deca a acelor straturi sociale in care se pastrau chiar,
supt un aspect caricatural, datorit amestecului cu mo-
dele noi, obiceiurile trecutului, ea i$i avu un pictor
nemuritor in I. L. Caragiale, dintr'o familie de artisti
dramatici, care $tiu sa manuiasca biciul unei nemcloase
satire.
Afara de aceasta inspiratie populara, o cunoa$tere
aprofundata a literaturii germane, initiarea in cultura
clasica, pietatea religioasa pentru trecut, un inteles su-
perior al musicei limbagiului contribuirA sa formeze poe-
sia complexa a lui Mihail Eminescu, une ori de o forma
atAt de limpede rustica, alte ori imbatatoare prin mi-
resmele rare care pornesc dinteinsa. Marele poet al pe-
sinismului, atat de indemanatec in expunerea ideilor
sale abstracte, a aspiratiilor sale la pacea suprema in
 276

renuntarea la insusi principiul existentei, a fost totusi

unul din restauratorii fondului original al natiunii, prin
ritmul pe care-1 adoptA, prin proprietatea termenilor
energia lor concret, prin profunda sa familiaritate cu
tot ceia ce vine din popor, prin timbrul popular al in-
susi sufletului sAu. Fiul unui mic proprietar moldovean,
dupA ce-si petrecuse primii ani la tali, vicisitudinile
tineretii lui II aduserA la CernAuti, unde fu elevul chiar
al inoitorului vietii romnesti din aceasta" provincie, Ar-
deleanul Aron Pumnul, sustinut de IlurmuzAchesti, apoi
la Blaj, unde cunoscu mediul inchis, plin de traditii, al
canonicilor Bisericii unite, cum si elanurile unui popor
robust atre libertatea nationalk si trebui, in cele din
urma., sA petreacA lungi ani ca redactor la o foaie de
partid in Bucuresti. Unitatea romAneascA, in timp ca O.
in spatiu, pArea cA voieste s se manifeste in aceast
personalitate exceptionalA, a aril activitate a fost tim-
puriu intrerupa de nebunie si . de o moarte tragicA. Ca-
Iitile se regsirA in aceIa care-i fu cel mai demn
urmas, Alexandru Vlahuta.
Aceast Iiteratur, venind din adncimile vietii natio-
nale insesi, grAbi desvoltarea patiunii. EA gsi, totusi,
adversari. Care 1890, cultul imitatiei pretentioase rea-
pru, i avu Inca adepti. Dar in revista Stimanalorul,
care apru la Bucuresti, cu colaboratori apartinand tuturor
provinciilor romanesti, cultul trecutului, sentimentul fru-
mosului care se desface din cAntecul popular, studiul
atent al realittilor nationale se exprimarl din nou si
izbAndia: Nuvelele lui Mihail Sadoveanu, ale lui San-
du-Aldea (gingasele schite psihologice ale lui I. Al.
BrAtescu-Voinesti nu au aceiasi origine), poesia atat de
dulce in tonuri i atAt de bogat in nuante a lui St.
0. Iosif, marile izbucniri de glas amestecate cu scenele
rurale induiosate ale lui Octavian Goga, influentat In
partea de lupt a poesiei sale de lirica maghiard a lui
 277

Peteiffy i Ady, apartin acesfei miscari de reactitme, a

.cArii influentA dAinuieste Inca.
Artele ii dAdur si ele partea la aceastA mare opera
de adevAr. 0 inspiratie asmnAtoare domina in sim-
fonia romAneasca" a lui George Enescu. Tot astfel si
cu pictura nota : Eminescu i Cosbuc, mai mult decAt
Alecsandri, prefAcut i dulceag in scenele lui populare,
se gsesc in bogatele poeme cAmpenesti ale lui Ni-
colae Grigorescu, ale cArui livezi inflorite, raulete ar-
gintii, incete car trase de clasicii boii, gingase ps-
torife i ciobAnasi cu limpezi ochi negri dau, supt un
cer albastru sau usor cenusiu, in nourii de pulbere ai
drumurilor mari sau in transparenta de atmosferl a
margenilor de padure, intreaga idila rurala a acestui
popor. El, acest popor, este inspiratorul civilisafiei mo-
derne ; el a dat natiei si pe primii din scriitori i pe
primii din artistii ei : Enescu e fiul unui arendas, Gri-
gorescu incepuse fAcAnd icoane pentru bisericile satesti.
Nu numai prin munca so necurmatA, care da RomAniei
agricole toate bogAtiile ei, dar i prin alte manifestari,
ruralul a arAtat ca viitorul trebuie s se razime pe pu-
ternicii lui umeri ; nesocotit, batjocorit, stors de straini
si chiar si de-ai sai, acest popor de ferani izbuti, prin
energia sa neinvins, s doboare tot ce i s'a pus in
cale i s5 mentinA vitalitatea rasei.
Viata RomAnilor din Ardeal nu se fazima numai pe
cler, care nu si-a adus aminte totdeauna de predica lui
Saguna i n'a pastrat cu destul5 credintA mostenirea
lui : cutare episcop a fost un credincios servitor al
guvernului, pAnA la vrednicul de despret Vasile Mangra,
devenit in timpul razboiului celui mare, datoria umi-
lintilor i tradarilor in serviciul contelui Tisza, capetenia
Bisericii RomAnilor ortodocsi. Ea nu se sprijinia att
ye talentul i pe cunostinfile clasei intelectualilor, cari,
dupA ce smulseserA prelatilor conducerea luptei pentru
 278

drept, faceau prea adesea concesiuni, si cari nu late--

lesera totdeauna singurul rol de protestatie neinduple-
catA pe care il puteau avea represintantii lor In Pada--
mentul usurpatorilor de la Budapesta : se &ill printre
ei oportunisti si chiar simpli demagogi. Adevaratul.
eroism nu se ggsia cleat in masele teranesti, care, in
alegeri fgcute cu bani, supt ciomagul ageMilor si pus-
tile jandarmilor, nu stteau la cumpgng a-si da votul
lor oral candidatilor partidului national. Ele suportau o
sarcing mai grea cleat cei 300.000 de frati din Buco-
vina, tail a Statului austriac, cad la darea pe care I
li-o impunea tesaurul ele adaugiau de bung voie o -
alta, menit sg Intretie intreaga organisatie bisericeascg
si toat viata scolar, si nu se plangeau din aceasta
pricing, ci erau mandre cil pot trai prin ele insele.
Teranul roman din Regit nu fusese Ingaduit s ia
parte la adevarata viata politica : cei cativa sateni cari
figurau cfiteo-datg in Camera Deputatilor erau de decor,
si aleggtorii Colegiului al III-lea nu erau lasati Jibed
sa-si arate simpatiile reale. Starea economica si social/
a clasei care alcatuia mai mult de trei sferturi ale natiel
nu inspirase prea multe griji de la inceputul acestei
vieti a partidelor care trebuia sa distraga atentia ad--
ministratorilor de la misiunea lor principala spre a o
strgmuta asupra intrigilor adversarilor. Totusi, teranii
facusera sfortari laudabile pentru a. se folosi de scoala
ruralg organisatg, in sfarsit, dupg un siert de veac, prim
ingrijirile unui ministru harnic si sincer democratic,
profesortil Spiru Haret. Pe and nimeni nu se gindia
macar la miseriile lor, ei isi adunara micile economii
ca sg inceapa, supt conducerea preotilor si invgtato-
rilor, acea mare miscare de cooperatie rurala care ajuta
la transformarea tern.
La 1877, armata care castigg independenta era, In
mare parte, o armatg de terani. Dar, cu toate cg era.
 279

vorba de luptat impotriva dusmanului de veacuri, pa-

ganul profanator", nu fu o miscare populara care sa
pregateasca si s impuna razboiul. La 1912, and Con-
federatia balcanic ataca Turcia, Romania era nesigura
asupra drumului de urmat ; capetenia intelectuala a juni-
mistilor, care se gasia la putere, criticul si filosoful Titu
Maiorescu, avand alaturi pe seful partidului conservator-
democrat, care dainuia Inca, se multami sa repete de-
claratia de desinteresare facuta in 1877 de Romania.
Politica de partid se amested ins indat ; alaturi de
abstentionisti, erau si partisanii unui razboiu imediat cu
intreaga coalitie. Regele Carol, care-si aducea aminte
de vechiul sau rol in folosul erestinatatii din Orient;
refusa sa asculte de somatiile acestei opositii ; dar
Austria, care se bizuia pe un conflict intre Sarbi i Bul-
gad pentru a smulge de la cei d'intaiu fructul izbandej
bor, trimese la Bucuresti, chiar in toamna, pe generalul
Conrad de Hoetzendorf, seful Statului-Major imperial.
Cand armata bulgara ataca grin tradare pe camarazii
ei, se gasiau la Bucuresti politiciani cad, negandindu-se
deck la profituri posibile, nu erau hotariti asupra
directiei pe care trebuia s'o ieie interventia romineascl.

Iar, daca Romania, sustinuta de Francia si de Rusia,

putu s resiste la suggestiile Austriei, ea datori aceasta
spiritului public format de acea civilisatie nationala ale
aril nazuinte erau indreptate;, nu catre o expansiune de
Stat spre Balcani, ci catre reconstituirea unittii roma-
nesti primordiale dincolo de Carpati. Campania contra
Bulgariei, in 1913, care salv, de sigur, Serbia si Grecia
de un desastru, fu facuta fara nicio ura, si anexarea
Dobrogii meridionale, cu Dobrici-Bazargic si Balcic, n'a
fost deck o masur de prevedere Impotriva poftelor
unor vecini earl vroiau s rapeasca Regatului dreptul
lui la Mare. In sfarsit, entusiasmul popular pentru aceasta
 280

campanie era o dovada Mita a vitalittii ternesti in

plin avant.

infaptuirea unitiifii nationale supt Ferdinand I-iu.

Cand izbucni razboiul general, in August 1914, de

pe urma violentii pe care Austria voi s'o faca Serbiei
prin expeditia de pedepsire", oamenii politici romani,
retinuti de intregul lor trecut $i inrauriti de marea auto-
ritate a unui rege credincios bunelor traditii", statura
la cumpana Inca odata. Ei vedeau poate bine ca tre-
buiau s faca o alta politica, dar aceasta nu era a lor.
Declaratia de neutralitate votata in Consiliul de Co-
roana fu un succes neasteptat, din causa caruia regele
Carol muri pe incetul, isprvind la 3 Septembre 1915.
Agitatiile care incepura putin mai tarziu pentru a
aduce interventia Romaniei de partea intelegerii, agitatii
care nu erau lipsite de acelasi spirit de partid, nu ar fi
izbutit Impotriva atator interese coalisate in favoarea Ger-
maniei, dad, iarsi, acea constiintA, carea ii ceru sfatul
loialitatea lui Ferdinand 1-iu, nepot si urmas al lui Carol
I-iu, n'ar fi impus vointa ei tuturor partidelor, afara de
ramasitile iuncarilor junimisti si de cativa dusmani per-
sonali ai tarismului rusesc.
Rkboiul impotriva Austriei fu deslantuit ; prin toate
defileurile Carpatilor, o armata numeroasa, dar de tot
tanarA si eau echipata, navli in Ardealul visat de toti.
Indata Germania, alergand saii sustinN aliata, $i Bul-
garii, condusi de insusi Mackensen, atacara, la Turtucaia,
cheia Dobrogii noi, care, necomplect intarit, cam. Do-
brogea, aparata eroic timp de cateva saptamani, nu
mai putea fi pastrata ; fu aruncat in aier maretul pod
de peste Dunare. Si, in acelasi timp, prin Alpii Ardea-
lului, de partea Sibiiului, o armata germana de elit,
aceia a lui Falkenhayn, inainta. Timp de doul luni tra-
 281

gice, soldatii romni ,apArar in conditii militare $i ome-

ne$ti unice linia de inunti a vechii frontiere.
In Novembre 1916, a doua zi dup o infrngere ger-
manA, apArarea fu rupla in directia Targu-Jiiului $i ni-
mic nu putu pune zAgaz Oda' in imprejurimile Bucu-
re$tilor valului unei invasii combinate, cAci Mackensen
trecuse Dun Area la Zimnicea. Dup indemnurile unui bun
sfAtuitor frances, generalul Berthelot, o ultimA mare bl-
tAlie fu data la Comana 'pentru a scApa Capitala : o
simpla intamplare nenorocit, descoperirea planului de
bAtAlie romAnesc, o pierdu. Soldatii lui Wilhelm al II-lea
putur sA se impauneze cA au cucerit cetatea" Bucu-
restilor, care nu avea niciun tun in forturile ei.
Armata, Parlamentul urmar pe Rege in Moldova, pe
and 'aliatii" ru$i, veniti in ultima clipl afarA de
slabul corp care se IAA bAtut, de la inceput, in Dobro-
gea asistarA aproape nepAsAtori la aceast tragedie
a unei natii cAtre care ignoranta lor nu putea sa aiba
nicio simpatie. Felul cum, inteo luptA cu totul neegal,
feranii romni, cArora abia era s li se deie in Iunie
1917, prin reforma constitutionala, un drept mai larg la
pamAnt i acela de vot, luptarA, apoi avAntul cu care
fratii lor din Ardeal $i din Bucovina venirA curnd, pa-
rsind lagarele de prisonieri din Rusia, sa se jertfeascl
alAturi de an$ii, nu mai putin $i desvAluirea unui su-
flet moldovenesc" in Basarabia ruseasca, aveau sa a-
rate, mai mult ca orice pledoarie a diplomatiei, cA existA
in acest Orient carpato-dunArean un popor de aproape
14.000.000 de suflete, avand o veche civilisatie origi-
nail, care nu cerea, in schimbul suferintilor sale mile-
nare, de pe urma cArora lumea cre$tina folosise, deck
respectul datorit menirii sale incontestabile.
A doua parte a rAzboiului pentru unitatea nationala,
inceput in Moldova dup reorganisarea armatei, in
luna lui Iulie 1917, se inaugurA prin victoria de la Ma-
 - - 28,2

rAsti, inenita s cleschid calea dire Bucuresti si s

desAvirseascA opera desrobirii teritoriului ocupat Din
nenorocire, defectiunea ruseascA, producandu,se Indatk
puse capati acestei ofensive. In loc de a impinge mai
departe cAtre Sud cii colaborarea armatei care astepta
ordinut de inaintare de partea Siretiului, trebui in clipa
cand., dupg catastrofa armatei ruset in Galiti.% iniinicul
inainta in Moldova-de-sus, RA se adune toate fortele
pentru a resista, prin izbanda, scump plAtit, de la Ma-
fasesti, (August), asaltului dat cle maresalul Mackensen
pentru deschide drumul spre Odesa.
hz cursul toamnei, Rusii incheiarA un armistitiu, la
care trebui sA ne raliem. LuMle cele mai grozave, din
pund de vedere moral, mai rele deck cele din iarna
trecutA, and o armat intreagA era prada suferintilor
frigului bolilor ingrozitoare, foametei, furA acelea care
precedar incheierea preliminariilor de pace iscAlite de
urmasut la putere al Iai L I. C. Bratianu, generalul
Averescu, in Februar 1918. FurA tinute "ascunse multA
vreme publicului clausele, cu adevArat teribile, ale aces-
tail act impus de violenta i lAcomia Centralilor. Se lua
RomAniei intreaga linie a muntilor ca i accesul la mare,
fAeand din Dobrogea un teritoriu impArtit intre domi-
natia bulgarl, din Sud i un condominium, urmand a fi
exploatat de Germani impotriva propriilor lor aliati, la
Nordul acestei provincii. Alte clause oneroase impuneau
terii s lucreze un intreg sir de ani pentru a hrni Ger-
mania si pe aliatii ei, furnisAndu-li producte cu preturi
fixe; Austrieciii luau- cu, chirie portul Turnul-Severin, pe
cand un contract asAmanator era incheiat cu Germanii
pentru portul Giurgiului. Trupe germane aveau s'A stea
mult timp in targ pentru a supraveghia executarea aces-
tor angaiamente insuportabile, care, de fapt, reduceau
Romania la un simplu teritoriu pentru Austro-Germani,
teritoriu in care negrii albi cari erau bAstinasii aveau
 283

s execute muncile agricole supt amenintarea iciuhi

unor noi stapani, mai di decal vechii suzerani otoinani-
Nimeni, niciodat ni s'a resemnat s primeasca un
asemenea act. Aparitia celor d'intaiu ofiteri germani in.
Moldova rascoli indignarea publica. Nu fura niciodata
primiti in societatea romaneasca. Avuram priceperea de-
a eluda clausa care impunea imediata imprstiere a-
proape totala a armatei, i aceasta armata era pastrata
pentru clipa, pe care o nadajduiarn apropiata cand o
schimbare avea s se produci pe frontul occidental,.
pentru mentinerea caruia, la Verdun, Romania Ii jert-
fise prosperitatea si-si bagase in parnant 800.000 de.
locuitori.
Ceasul izbandirii sulfa in Octombre 1918 cu naruk
rea bulgareasca si cu inaintarea armatelor aliate spre
Dunare. Capita la romaneasca fu evacuata de ocupanti
supt huiduielile unei populatii multi vreme terorisate i.
umilite. Regele Ferdinand Ii facu intrarea in mijlocul
ovatiunilor unui public imens, care niciodati nu-si arii-
tase inteun chip mai sincer legatura cu dinastia, caci
ea infatisa, pe langa idialul pentru care tara Ii vrsase
sangele, i propriile 'sale suferinte i necazuri.

Dar aceasta Romaine, care fusese restatornicit pri-

tr'o victorie indelung asteptata la care resistenta de la
Marasesti contribuise esential, nu mai era vechiul regat
de la 1914. Basarabia, in clipa and Statul rusese se
prabusia in bucati, &and frau liber nationalittilor pe
care Tarii le adusesera cu forta intre fruntariile br, Ii
aducea aminte de obarsia ei moldoveneasca si de ca-
racterul romnesc al populatiei sale si, aprnd cu e-
nergie o civilisatie pe care bolsevismul rusesc o ataca
pretutindeni, distrugand, in casele de Ora ale proprie-
tarilor, bibliotecile, colectiile de arta, se organisa aparte
ca Republica moldoveneasca, supt presidentia unui ta-
 284

tar profesor basarabean intors din Petrogad, d. Incu-

let. Aceastt Republica, nu era, totusi, capabila s se
apere, cu tot ministrul ei de Razboiu, un simplu loco-
tenent, impotriva revansei anarhiei. Trebui s ceara
concursul trupelor romanesti, care, din parte-li, fusesera
aduse a inainta dincolo de Prut pentru a pune la a-
&post depositele insemnate de provisii adunate acolo
pentru propriile lor nevoi. Putin ate putin spiritul
obstesc in Basarabia recunoscu necesitatea unei
uniri cornplecte cu Regatul si, la 28 Mart 1918, aceast
unire era proclamata solemn printr'o adunare intru to-
tul asmanatoare cu acelea care dadura nastere Statelor
nationale formate pe ruinele vechiului Stat central. A-
cest Sfat al Terii", provocat de o miscare a soldati-
lor basarabeni cu garnisoana la Odesa, cuprindea pe
represintantii tuturor nationalittilor si ai tuturor curen-
telor ; bine inteles insa majoritatea zdrobitoare a Roma-
nilor daduse o majoritate romaneasca acestui mic Parla-
ment. Aproape fr opunere, actul unirii fu incheiat
supt guvernul care inlocuise pe acela al generalului
Averescu, cu singurul tel de a mai indulci con ditiile
tratatului de la Bucuresti, acela al lui Al. Marghiloman.
In Bucovina, in clipa cand soldatii desertori, aparti-
nand natiei rutene, provocau tulburari la Cernauti, o
adunare plebiscitara proclama intoarcerea acestei Mol-
dove-de-sus la patria de care, supt vechea ei forma
moldoveneasca, fusese desprtit prin actul viclean al
Austriecilor din 1775. 0 deputatie veni la Iasi, inain-
tea plecarii regelui spre capitala lui, ca sa dea asigu-
rani de devotament care veniau nu numai din partea
Romanilor, dar si din a Germanilor si a micului grup
de Poloni care locuieste acolo.
Generalul Franchet d'Esperey incheiase de curand
un armistitiu cu Ungaria, a aril naruire nu putea s
intarzie dupa lovitura data de populatia Vienei monar-
 285

hiei austro-ungare. 0 linie de demarcatie fu fixata,

care nu putea sa satisfaca, bine inteles, aspiratiile na-
tionale ale poporului roman din Ardeal $i din distric-
tele vecine.' 0 parte din acest teritoriu si fusese -ocu-
pat de trupele romane$ti, chiar dupa cererea Ardeleni-
lor. Romanii de acolo se stransera intr'o adunare so-
lemna la Alba-Iulia, veche capitala a domnilor terii
peutru a proclama unirea lor cu regatul lui Ferdinand
I-iu. Pretutindeni ordinea fu pastrata de gardele nati-
onale improvisate $i, supt conducerea d-lui Iuliu Maniu
presedintele Consiliului dirigent improvisat, se vazu
spectacohil hea$teptat al unei natii care, robit de o
mie de ani, se arata in stare, in clipa prielnica infap-
tuirii nazuintilor sale, de a pune maim pe p putere pe
care niciodata n'o exercitase $i de a asigura unui in-
treg tinut, amenintat de navala spiritului anarhic, o or-
dine perfecta, care avu o atiit, de profunda inraurire
asupra celorlalte natii conlocuitoare, incat Sasii se
grabira s subscrie la actul unirii, pe and Ungurii in-
si$i, nu riscara nicio opunere. Opera unitatii nationale
se indeplinise deci $i in ArdeaL Tratatele de la Saint-
Germain, de la Trianon $i de la Neuilly o confirmara.

Aceast opera, indeplinit acum, trebuia s fie insa

aparat in prima linie contra revansei maghiare. Bol$e-
vismul, a$ezat. la Budapesta, i$i concentra toate puterile,
ascunzand vechiul $ovinism supt faldurile drapelului rom
pentru a navali in Ardeal. Aceast ofensiva, care avu o
clipa de succes, provoca o revan$A a trupelor romane$ti,
care mersera paha la Budapesta. Capitala Ungariei fa
cateva luni in stapanirea Romnilor; $i va veni vremea
and acusatiile, neintemeiate, purtate impotriva coman-
damentului acestei armate vor fi judecate la dreapta lor
valoare ; lumina a $i inceput, de altfel, a se face asupra
acestor denunturi interesate.,
 286

tit despre bolevicii ru0, un atac asupra Hotinului,

t u nhuinta de a da naFtere unei revolte terne0i, *i
numeroasele incursiuni care s'au urmat vreme de aproape
doi ani pe linia Nistrului, nu izbutiri s'a provoace o
micare in Basarabia, fericit cif se vede scutit de
_soarta areia Rusia vecinA ii cAzuse victima".

Pentru a consolida Romnia unit, Ouvernul presidat

de Ardeleanul Al. Vaida-Voevod (Novembre 1919-Martie
1920), apoi, noul Cabinet Averescu, represintnd de
data aceasta un partid improvisat, unit momentan cu
Take Ionescu, se sfortar a formh acel bloc al Puterilor
moOenitoare ale Monarhiei austro-ungare care, poartg, in
vorbirea ol?ipuit, numirea de Mica Intelegere, cuprinzand,
pe lng Iugoslavia, legat apoi i prin csgtoria intre
'regele Alexandru i principesa Maria, fiica regelui Fer-
dinand, i Cehoslovacia, cu care o frontier5 comun
fusese cptat in partea Maramursului ; un tratat de
garantie, fr niciun caracter agresiv, fu incheiat cu Po-
Ionia, pe care aliatii ei occidentali i mai ales Franta
tiur s'o ajute Imputriva unei furioase revaw a bol-
evicilor. De aici incolo, fr a uita Intru nimic dato-
riile de recuno0int fat de marile natiuni care si-au
vArsat sAngele lor pretios pentru libertatea uman, aceasta
rgmne temelia necesar a politicei romne0i. S'a vgzut
bine aceasta cu prilejul acelei conferinte de la Genova,
in care RonAnia, represintat de Ion I. C. Brtianu, din
nou preedinte al Consiliului, reclamand numai tesaurul,
operele de arta', arhivele terii depuse la Moscova ', fa'r
sa fi consimtit vre-odat a le inapoia, n'avea nicio alt
revendicare de formulat deck despgubirile pe care
le-a a0eptat atata din partea exploatatorilor, vreine de
doi ani, ai teritoriului sat!.
I Sovieticii 1-au intrebuintat pentru cheltuielile lor, cu acel des-
pret pentru onestitatea burghes" care-i deosebe$e.
 287

Inuntru, trebuia sfarsit capitolul exproprierii sfal ase-

zrii teranilor pe pgmanturil6 lor. Supt trei diferite Gu-
yette furA luate nasuri in acest sens, fArA ca solutia
problemei s fl ajuns la ultimul ei termin.
Refacerea economiel presintA, din causa tirgului
mondial cu tottil revolutionat i incapabil de a se re-
face, greutAti cu mult mai mari, si reaua stare a schim-
bului romanesc arAsa, de agemenea, asupra conditiilor
economice ale terii, formand una din cele mai mari su-
ferinti ale ei in imprejurArile actuale.
Problema comunicatiilor oferA $i ea un interes pri-
mordial, exportul romanesc fiind impiedecat de mult
vreme de reaua stare a cAilor ferate.
In toate era teren de muna pentru o solidaritate na-
tionala bine inteleas si puternic organisat. Oricurn,
datA fiind intinderea terenului de mund, trebuie incA
rnult de fAcut pentru a se ajunge la o solidaritate na-
tionala capabilA de resistentA $i tare organisatA.
Votul universal, cu toate avantagiile lui, a avut drept
nrmare sA impiedece forrnarea noilor partide, de $i, mai
tarziu, noul partid terAnist, unit cu Ardelenii $i cu alti
represintanti ai noilor provincii, a format un foarte po-
pular partid national-teratesc, care a ajuns si la putere
in Novembre 1928, si sA aducA necesitatea unei trans-
formAri complecte, totdeauna grea, a vechilor grupAri
politice. Trebuie de adAugat $i rivalitatea, inevitabilA,
intre diferitele provincii care alcAtuiesc tam si senti-
mentele pe care o nouA ordine de lucruri a putut sA
le lase in sufletul unei pArti a nationalitAtilor care nu-
mArg peste douA milioane in noul Stat roman.
Agitatiile comuniste n'au intalnit niciodatA in masele
populare deck un sentiment de neincredere, fAuritorii
unei lumi noi, realisate miraculos peste noapte, fiind
considerati mai curand ca nige indivizi ridiculi, ale cA-
ror purtAri i vorbe jignesc ceia ce e inalt aristocratic
 288

in gustul $i obiceiurile teranului $i chiar ale lucratoru-

lui roman.
Cu bunul simt :care a deoseblt totdeauna pe acest
teran, cu patriotismul discret pe care-1 intalnim, cu toate
aparentele adesea in$elatoare, in marile mase chiar ale
publicului ora$nese, cu acea elasticitate de spirit care
a ingaduit unei rase isolate s traiasca liber $i capa-
bila de o desvoltare de civilisatie In mijlocul natiunilor
alogene care, aproape totdeauna, i-au,[ aratat o ostilitate
fati$6, cu patriotismul de care e insufletit noul rege Carol
al II-lea"$i, in sfar$it, cu tot ceia ce face din existenta
$i progresele Romniei una din conditiile de mentinere
pentru noua situ atie creata krzboiul mondial, se poate
nadajdui ca aceste greutati interioare vor fi invinse $i
ca de aici incolo lini$tea Europei va fi garantata, pe
aceste margeni ale Europei estice $i sud-estice, de o
natie puternid pe drepturile sale $i respectuoasa de
ale altora, avand ca singur fel acela de a urinal.: vechi
traditii pe cile aratate de idealul socieatilor moderne.
TABELA CRONOLOGICA A DOMNILOR

19
 TABELA CRONOLOGICA
A
DOMNILOR
TARA-ROMANEASCA
Seneslav, 1217-12... (?).
luancu lancu, Tihomir (Toco-
mers),. 12... ( ?) ca. 1330.
Basarab I, ca. 1330-1352.
Nicolae-Alexandru, 1352-
16 Novembre 1364.
Vladislau, V laicu, 1364-ca. 1380.
Radu I, ca. 138...
Dan I, ...- 1386.
Mircea-cel-Bdtrein, 1386-
31 Ianuar 1118.
Vlad I, 1394-1395.
Mihail I, 1418-1420.
Dan II, 1 120-Iunie 1431.
Rada 11, Prasnaglaua, cel
Simplu, ori cel Plesuv,
1122-1427.
Basarab II, Laiotti, Iunie
1 131.
Alexandru 1 (Aldea), 1 131-1435.
Vlat-' 11, Dracul sat'
Drciculea, 1 135-Dec. 14 16.
Dan III (Danciul), 1146-1117.
Vludislau, 1117-primv. 1 156.
MOLDOVA
Dragos, ca. 1352-1353.
Sasul, ca. 1360.
Bogdan, ca. 1360-ca. 1364.
Lalcu, ca. 1364-ca. 1372.
Stefan I, ca. 1372-ca. 1393.
Petra I, ca. 1378-ca. 1393.
Roman I, ca. 1393-1394.
Stefan I (sau II), 1394-1400.
luga, 1399-1400.
Alexandru I cel Bun,
1 100-1 Januar ( ?) 1432.
sau Ilias, I, Ianuar ( ?)
1432-Sept. 1434.
e fan II, Septembre 1434-
27 August 1135.
Ilie cu Stefan II, 27 Au-
,5tefan II, 29 Maiu 14 13-
5tefan II, 29 Mai 1 143-
Julie 1447.
Roman II, Julie 1447-
2 Iulie 1148.
Alexandru II, 2 Julie-
August 1448.
 292

TARA-ROMANEASCA MOLDOVA
Petra II, 11,4 1, pretenclent;
August 1448-... 1449.
Alexandra II, ...1 149-
Octombre 1449.
Bogdan II, Octombre 1449-
16 Octombre 1451.
Petra' III, Aron, 16 Oc-
tombre 1451-April 1457.
Alexandra II, 16 Octombre
1451-prim'avara 1455.
Vlad III, Tepcs, primavara_ $tefan III,cel Mare, April
1456-Novembre 14132. 1457-2 Iulie 1504.
Rada III cel Frumos,
1162-inceputul lui 1474.
Basarab II Laiotii, 1473-
Novembre 1477. (t 1480).
Basarab III, ccl Tandr,
1477-1482.
Mircea II, 1481.
Vlad IV, Cdlugdrul, 1482-1495.
Rada IV; cel Mare, Bogdan II, Orbul, 2 Iulie
1495-Mart 1508. 1504-18 April 1517.
Mihnea I, cel Rem, 1508-1510.
Vlad V ,Vliidut, 1510-Ian. 1512.
Basarab V, Neagoe, $telan IV (.5teldni(d), 18 A-
1512-Septembre 1521. pril 1517-14 lanuar 1527
Teodosie 1521.
Vlad VI, Dragomir, 1521.
Radu V, Beidica, 1521-
Ianuar 1524.
Rada VI, de la Afumati,
1521-Ianuar 1529.
Vladislav III, 1523-
Decembre 1525.
Moise, 1529-August 1530. Petru IV, Bares, Ianuar
Vlad III, Inecatul, 1527-18 Septembre 1538_
1530-Septembre 1532.
V lad VIII, V intild, 1532-1335.
Radu VII, Paisie (Petra de ,5tefan V, Ldcustd, Septem-
la Arges), 1535-Mart 1515. bre 1538-Decembre 1510
 - 293 -
TARA-a0MANEASCA
Mircea III, Ciobanul,
Mart 1545-Februar 1554.
Petra I (Petrascu, cel Bun,
Febr. 1554-Dec. 1557.
Mircea III Ciobanul,
Januar 1558-Sept. 1559.
Petru II, Septembre 1559-
Ianuar 1568.
Alexandru II, lanuar 1568
25 Iu lie 1577.
Viniil, Maiu 1574.
Mihnea II, Turcul,
25 Iu lie 1577-Iu lie 1583.
Peku Cercel, Iulie 1583-
April 4585.
Milmca II, April 1585-
Februar 1591.
Bios, Mart 1591.
Rada VIII, Mart 1591..
,Stefan Surdul, Maiu 1591-
Iunie 1592.
Alexandru-cel-Rdu, Iunie
1592-Septembre 1593.
MOLDOVA
Alexandra III, Cornea, De-
cembre 1450-Februar 1541.
Petru IV, Bares, 19 Fe-
bruar 1511-Octombre 1546.
Ilie sau Rims II, flares,
Octombre 1546-Main 1551.
Stefan VI, Bares, Mai 1551-
Septembre 1552.
loan I, Toldea, Sept. 1552.
Alexandru IV, Ldpusneanu,
Sept. 1552-Novem. 1561.
loan II, Despond, 18 Novem-
bre 1561-5-6 Nov. 1563.
Stefan VII, Tornsa, 8 sau
10 August 1563-Mart 1561.
Alexandru IV, Ldpusneanu,
Octombre 1564-Main 1568.
Bogdan /V, 5 Maiu 1568-
Felruar 1572.
loan III cel Cumplit, Fe-
bruar 1572-Tupie 1574.
Pefru fr, Schiopul, Iunie 1574-
23 Novembre 1577.
loan IV, Potcoaud, 23 No-
s embre 1577-sflir Dec. 1577.
Petru V, Sclziopul, I Ianua-
rie 1578 21 Nov. 1579.
lancu Sasul, 21 Novembre
1579-August 1582 (-I- Sept.).
Petru V, Schiopul, 1582-
29 August 1591.
Aron Tiranul, Septembre
1591-Iunie 1592.
Alexandru-cel-Rdu, Tunic 1592.
Petru VI, Cazacul, August
1592-24 Octombre 1592.
 - 294
TARA-ROMANEASCA
Mihai Viteazul, Septembre
1593-August 1601.
Nicolae. II, PcItra$cu, Novem-
bre 1599-Septembre 1640.
Simion Monad, Oct. 1600-
Iunie 1601; Iu lie 1601-Au!
gust 1602.
Rada &than, August 1602-
Dec. 1610; Iunie 1611-
Septembre 1611.
Radu Mihnea, Septembre
1601-Mart 1602; Mail 1611-
lunie 1611 ; Septembre
1611-August 1616.
Gauril Movilci, August 1616.
Alexandru Inas, Septembre
1616-Iunie 1618.
Gauril Mound, Iulie 1618-
August 1620.
Radu Mihnea, August 1620-
August 1623.
Alexandra Coconut, August
1623-Novembre 1627.
Alexandru Ilias, Novembre
1627-toamna 1629.
Leon, toamna 1629, Iulie
1632.
Radu, Iulie 1632-Nov. 1632.
MOLDOVA
Aron Tiranul, Octombre.,1592-
3 Maiu 1595.
Stefan VIII, Reizuan, 3 Maiu
1595-August 1595.
leremia Movild, August 1595-
10 Iulie 1606.
Mihai Viteazul, Maiu 1600-
Septembre 1600.
Simion Movilez. 10 Iulie 1606-
24 Septembre 1807.
Mihail Mov:/ii, 24 Seplembre
1607-Octombre 1607 ; No-
vembre 1607-16 san 19
Decembre 1607.
Constantin Movild, Octombre
1607-20 Novembre 1611 t
Iulie 1612).
Stefan IX, Tomsa, 20 No-
vembre 1611-22 Novembre
1615.
Alexandru V, Movila, 22 No-
vembre 1615-2 August 1616.
Radu Mihneq, August 1616-
4 Februar 1619.
Gavar Gratiani, 4 Februar
1619-Septembre 1620.
Alexandru VI, Ilias, Sep tem-
bre 1620-Septembre 1621.
Stefan IX, Tomsa, Septem-
bre 1621-August 1623.
Radu Mihnea, August 1623-
23 Ianuar 1626.
Miron 'Barnouschi Mouil, Ia-
nuar 1626-lulie 1629.
Alexandra VII, Coconut,
Julie 1629-28 April 30.
Moise Movil, 28 April 1630-
Novembre 1631.
Alexandra VIII, Novembre
1631-April 1633.
 295 -
TARA--ROMANEASCA
MateL Basarab, Iulie 1632-19
April 1654.
Constantin Basarab, April
1654-Mart 1658.
Mihnea Lll, sau Mihai Radii,
Mart 1658-Decembre 1659.
Ghica sau Gheorghe
Ghica, Decembre 1659-
Septernbre 1660.
Ghica sau Grigorascu
Ghica, Septembre 1660-
Decembre 1664.
Radu Leon, Decembre 1664-
Mart 1669.
Antonie din Popesti .S11 II Po-
pescu, Mart 1669-Mart 1672.
Grigore Ghica, Mart 1672-
Novembre-Decembre 1674.
Gheorghe Duca, Novembre-
Decembre 1674-Novembre
1678.
MOLDOVA
Miron Barnouschi Mould,
April 1633-2 Iulie 1633.
Moise Mould, 2 Iulie 1633-
April 1634.
Vasile Lupu, April 1634-13 A-
pril 1653; 8 Maiu-16 Iulie
1653.
Gheorghe I tefan, 13 A-
pril-8 Maiu 1653; 16 Iulie
1653-13 Mart 1658.
Gheorghe. II, Ghica,13 Mart
1658-Novembre 1659.
Constantin Basarab, sfarsitul
lui Novembre-1-iu Decem-
bre 1659 ; 31 Ianuar-Fe-
bruar 1661.
$tefan X (.5tefdni(d), I-iu De-
cembre 1659-31 1anuar 1661;
Februar-29 Septembre 166F
Istrate Dabija, Septembre
1661-12 Septembre 1665.
Gheorghe 'III, Duca, Sep-
tembre 1665-Maiu 1666.
Ilie (Jlias) Alexandra, Maiu
1666-Novembre 1668.
Gheorghe III, Duca, No-
vembre 1668-16 August
1672.
$tefan XI, Petriceicu, 16 Au-
gust 1672-Octombre 1673;
Decembre 1673-inceputul hti
1674.
Dimitrie (Dumitrascu) Canta-
cazino, Novembre 1673 ;
1674-Septembre 1675.
Antonie Rosetti (Ruset),
Septembre 1673-Novembre
1678.
Gheorghe III, Duca, Novem-
bre 1678-4 Ianuar 1684
<25 Decembre 1683 st. Y.).
 296

TARAROMANEASCA MOLDON, A
,5erban Cantacuzino, Novem- 5tefan XI, Petriceica, 4 Ja-
bre 1678-9 Novembre 1688. nuar 1684 (25 Decembre
-1683)-Mart 1684.
Dimitrie Cantacuzino, Mart
1684-25 Iunie -1685.
Constantin Cantemir, 25 In-
nie 1685-27 Mart 1693.
Constantin Brancoveanu, 9 Dimiirie Cantemir, 29 Mart
Novembre 1688-April 1714. 1693-18 April 1693.
Constantin Duca, Mart 1693
18 Decembre 1695.
Antioh Cantemir, 18 Decem-
bre 1695-11 Septembre
1700.
Constantin Duca, 14 Septem
bre 1700-13 Febmiar 1703
Mihai Racovi(ii, 4 Octombre
1703 13 Februar 1705.
Antioh Cantemir, 13 Februar
1705-31 Iulie 1707.
Mihai Racovi(a, 31 Iulie
1707-28 Octombre 1709.
Nicolae Mavrocordat, 6 No-
vembre 1709-Nov. 1710.
Dimitrie Cantemir, Novem
bre 1710-lunie 1711.
Cair cmia Vornicului Lap:,
August 1711.
aiimacdmia lui loan Mauro-
cordat, 7 Octombre-19 No-
vembre 1711.
,5tefan Cantacuzino, April Nicolae Mavrocordat, 6 Oc
1714-Decembre 1715. tombre-5 Januar 1716 25
Decembre 1715 st. v.).
Nicolae Mavrocordat, Deeem. Mihai Racovitd. 5 Ianuar
bre 1715-14 Novembre 1716-Octombre 1726.
1716.
loan Mavrocordat, 2 Decem- Grigore II, Matei Ghica,
bre 1716-28 Februar 1719. Octombre 1726-16 April
1733.
 297
TARA-ROMANEASCA
Nicolae Mavrocordat, 2 Mart
1719-3 Septembre 1730.
Constantin Mavrocordat, Sep
tembre-Octombre 1730.
Mihai Racovit, Octombre
1730-24 Octombre 1731.
Constantin Mavrocordat, 24
Octombre 1731-16 April
1733.
Grigore II Ghica, 16 April
1733-27 Novembre 1735.
Constantin Mavrocordat, 27
Novembre 1735-Septembre
1741.
Mihai Rucaintd, Septembre
1741 Julie 1744.
Constantin Mavrocordat, Iu-
lie 1744 April 1718.
Grig re II. Ghica, April
.1748 6 Septembre 1752.
Matei Ghicd, Septembre
1752-Iu1ie 1753.
Constantin Racovi(, Iulie
1753-ca. 29 Februar 1756
Constantin Mavroc )rdat. ca
29 Februar 1756-7 Sept
tembre 1758.
Scarlat Ghica, 7 Septembre
1758-11 Iunie 1761.
Cinstantin Mavrocordat, 11
Iunie 1761-Mart 1763.
MOLDOVA
Constantin Mavrocordat, 16
April 1733-26 Novembre
1735.
Grigore II, Matei Ghica,
27 Novembre 1735 14 Sep .
.tembre 1739.
Ocupatia raseLjcei, 11 Sep
tembre-Octombre 1739
Grij)re ii, Matei Ghica,
1739-Septembre 1711.
C mstantin Maurocordat, Sep
tembre 1741 29 Iunic 1743.
loan Mavrocordat, 29 Iunie
17 13-Maiu 1747.
Gri lore II, Motel Ghica.
Main -1717-April 1748
Constantin Mavrocordat, A
pril 1748-31 August 1749
Constantin Racovita 31 Au-
gust 1719 3 Iulie 17-3
Malei Ghica, 3 Julie 1753
ca. 29 Februar 1756
Constantin Eacovi(ei. ca. 2.)
l'ebruar 1756-11 Mart 1757
Scarlat Ghica, 14 Mart 1757-
7 August 1758.
loan Teodor Callimachi
sau Calmeisul, 7 August
1758-11 Iunie 1761.
Grigore Callimachi. 11 Iunie
1761-29 Mart 1764.
 298
TARAROMA NEASCA
Constantin Racovild, Mart
1763-8 Februar (28 Ianuar
st. v.) 1764.
$tefan Racovild, Februar
1764-Septembre 1765.
SCarlat Ghica, Septembre
1765-13 Decembre 1766.
Alexandru Ghica, 13 De-
cepabre 1766-28 Octombre
1768.
Grigore III, Alexandru Ghi-
Ca, 28 Octombre 1768-No-
vembre 1769.
Emanoil Giani-Ruset, Maiu
1770-Octombre 1771.
Ocupatia ruseascd, Novembre
1769-21 Iulie 1774; pacea
de la Chiuciuc-Cainargi.
Alexandra Ipsilanti, Septem-
bre 1774-Februar 1782.
Nicolae Caragett, Februar
1782-August 1783.
Mihai Sulu, August 1783-
April 1786.
Nicolae Mavroglieni, April
1786-19 Iunie 1790.
Ocupatia austriacd, 15 No-
vembre 1789-4 August
1791: pacea de la Sistov.
Mihai Sulu, numit Mart
1791-Ianuar 1793.
-
MOLDOVA
Grigore Alexandra Ghica, 29
Mart 1764-2 Februar
1767.
Grigore Callimach, 3 Fe-
bruar 1767-14 Iunie 1769
(t 9 Septembre 1769).
Constantin Mavrocordat, 29
Iunie-23 Novembre 1769.
Ocupatia ruseased, 7 Octom-
bre 1769-21 Iulie 1774; pa-
cea de la Chiuciuc-Caivargi.
Grigore Alexandru Utica,
Septembre 17774-10 Octom-
bre 1777.
Constantin Moruzi, Octom-
bre 1777-8 Iunie 1782.
Alexandra Mavrocordat I,
Deli-betu, 8 Iunie 1782-
12 lanuar 1785.
Alexandra Mavrocordat II,
Firarls, 12 Ianuar 1785-
14 Decembre 1786.
Alexandra Ipsilanti, Deem-
bre 1786-19 April 1788.
Emanoil Giant Ruset, Maiu-
Octombre 1788.
Ocupatia ruseascd, Octombre
1788-9 Ianuar 1792; pacea
de la Iasi.
Ocupatia austriacd, 1787-4
August 1791; pacea de la
S4tov.
Alexandra Moruzi, Mart
1792-Ianuar 1793.
 299

Alexandra Moruzi, Ianuar M itzai Sutu, lanuar 1793

1793-August 1796. 6 Maiu 1795.
Alexandra Ipsilanti, August Alexandra Callimachi, 6
1796-Decembre 1797. Maiu 1795-Mart 1799.
Constantin Hanger 11, De- Constantin Ipsilanti, 8
cembre 1797-1 Mart 1799. Marl 1799-Iuhe 1801.
Alexandra Moruzi, Mart Alexandra &au, Julie 1801
1799-Octombre 1801. ca. 4 Octombre 1802.
Mihai Satz!, Octombre Alexandra Moruzi, 4 Oc-
1801-lunie 1802. tombre 1802-August 1806.
Alexandra Su(u, lulie-1 Scarlat Callimachi, August-
Septembre 1802. Octombre 1806.
Constantin Ipsilanti, Alexandra Hangerll, 19 Mart_
Septembre 1802-August 4 August 1807.
1806. Scarlat Ceillimachi, 4 August-
Alexandra Sutu, August-13 1807-13 lunie 1810.
Octombre 1806.
Constantin I psilanti, Octombre
Novembre 1806.
Ocupatia ruseascd, 25 De- Ocizpqia ruseasc4, 29 No-
ceuthre 1806-28 Maiti veMbre 1806-28 Mai 181Z.
1812: pacea de la Pucu-
re4ti. Administratia lul Ip-
silanti supt controlul ru-
sesc 27 Decembre 1806-31
Maiu 1807; 8-28 August 1807,
Administratia generalului
Prozorovschi, August 1807-
1 Mart 1808. Administra-
tia unei CAimAcamii, 1
Mart 1808-18 Septembre
1808. Administratia unui
comitet de cinci membri,
18 Septembre 1808 (din
Mart 1809, generalul rus
Engelhardt, vice-preedin-
tele Divanului)-28 Maiu
1812.
loan Caraged, 8 Seplem- Scarlat Callimachi, 17 Septemi
bre 1812-12 Octombre bre 1812-Iunie 1819.
1818.
Alexandra Sulu, 16 Novembre Mihai Sara, lunie 1819-
1818-18/19 lanuar 1821. Mart 1821.
 - 300

TARA-ROMANEASCA MOLDOVA
Scar tat Callirmwhi, Februar- Slapcndrea greceascd, Mart
lunie 1821. P,21.
Revolutea lui Tudor Vladi- Cimcmia lui Stefan Vogo-
mirescu, 28 Mart- 27 Maiu rkli. numit In Februar, ase-
1821. zat in toamna lui 1821-22
Ocupatia turceascd. 28 Maiu Tulie 1822.
1821-21 Iunie 1828. Ocupatia turceascd, Maiu
Grigore IV, Ghica, 21 Iu- 1821-lulie 1822.
nie 1822-12 Iu lie 1828. loan Sandu Sturza, 21 Ri-
me 1822-5 Maiu, 1828.
Ocupatia ruseascd, 12 Iu lie Ocupatia ruseascd-1828 V.
1828-April 1834. $i anurne: Tara-Rorneineascd
generalul rus Pa lin, prese-
dintele nivanului, numit la
22 Februar 1828-Novembre
1829; generalul Pavel Chi
selev, presedinte de Man.
Novembre 1829-April 1831.
illcxandru Ghica, April 1831- Mihai Sturzu, April 183 1-
7 Octombre 1842. lunie 1849
Gheorghe Bibescu, 1. Ianuar
1843-25 Iunie 1848.
Guvern provisorin, 26 lunie
10 Iu lie 1,848.
Ceiimucamie, 10-12 Iu lie
1818.
Guy rn provisorin, 12 Iu
lie-9 August 1848
Cdimacamie, 9 August 25
Sep lembre 1818.
Caimacamia lui Constantin
Cantacuzino, 26 Septembre
1848-Iunie 1849.
Barbu Stirbei. Iunie 1849 Grigore Alexandra Ghica,
29 Octombre 1853. Iunie 1849-26 Septembre
1853.
-Ocupatia ruseascii, 29 Octom- Ocupatia ruseascd, 26 Sep-
bre 1853-31 Iulie 1854. tembre 1853-16 Septembre
1854.
 301

TARA-ROMANEASCA
Barba Stirbei ca Austriecii,
5 Octombre 1851-25 Iunie
1856.
Cdirndcdmia lui Alexandra
Ghica,. 4 lac 1856-Octom-
bre 1838.
Ciiinuiccimia de trei mernkri:
Ioan Mann, Emanoil Balea-
nu, si Ion Filipescu, Octom-
bre 1858-5 Februar 24
lanuar) 1859.
Alexandra Ioan Gaza, 5 Fe-
bruar 24 Januar) 1859.
MOLDOVA
Grigore Alexandra (hica,
11 Octombre 1854-26 Iu-
nie 1836.
Caimdcdmia lui Teodor Bals,.
si a lui Nicolae Vogoridi,
26 lunie 1856-Octombre
1858.
Cdimdcdmia dc trei membri:
Stefan Calargiu, Vasile
Sturza, Anastasie Pana,
Octombre 1858-17 5 Ia-
nuar 1859.
Alexandra loan Caw, 17 5)
Ianuar 1858.

Principatele Unite, apoi Rornfinia.

PRINCIPATUL
Alexandra loan I-iu Cuza, 5 Februar (21 Ianuar) 1859-11/
23 Februar 1866.
Locotenenta domneascd: N. Golescu, Lascar Catargiu, N.
Haralarnbie, 11 23 Fcbruar 1866-20 April 1866.
Carol 1-in de Hohenzollern-Sigmaringen, 20 April 1866.

REGATUL
Carol I-iu 26 (11) Mart 1881-10 Octombre st. n. 1911.
Ferdinand 1-iu, 10 Octombre st. n. 1914-20 Iu lie 1927_
I-iu, (Regentd), 20 Iu lie 1927-7 Iunie 1930.]
Carol al II-lea, 8 lunie 1930.
 TABLA CAPITOLELOR
Pagina
CAP. I-iu 3
,, II 13
a ..111 33
a IV 45
. V 62
. VI 89
. VII 120
a VIII 144
. IX 161
, X 196
,, XI 230
XII 257
Tabel cronologicA a Domnilor 291
 VAlenii-de-Munte
:.
A ezAtnAntul tipograffc
Datina RomAneasca"
, Valenti-de-Monte
:.