Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea I.M.S.T.
Termografierea cu radiatie
in infrarosu
AN UNIVERSITAR 2015-2016
1
Cuprins:
1. Domeniul de aplicare
2. Principiul fizic al metodei
3. Termografierea in infraraosu
4. Inregistrarea imaginilor in infrarosu
5. Concluzii
2
Termografia in infrarosu este o metoda ce permite obtinerea, cu ajutorul unui aparat adecvat, a imaginii
termice a unei scene termice observate intr-un domeniu spectral din infrarosu.
1. Domeniul de aplicare
Radiatiile infrarosii sunt emise de toate corpurile calde, cu temperaturi mai mari de zero.
Termografia in infrarosu se bazeaza pe captarea radiatiei infrarosii emisa de obiectul examinat si
convertirea acesteia prin intermediul unui detector intr-o marime electrica usor de masurat si de codificat
pentru vizualizare si stocare.
3
Infrarosul ocupa o portiune larga in cadrul spectrului electromagnetic, de la 0,8m (micrometri) pana
la 200m, insa numai o mica parte este utilizabila de echipamentele de masurare si vizualizare IR.
Functie de producator, sunt recunoscute 3 subdomenii:
- Unde scurte (SW - ShortWaves) sau Apropiat infrarosu (NIR NearInfrared) 0,8 ... 1,5m
- Unde medii (MW - MidWaves) 2 ... 5m
- Unde lungi (LW LongWaves) 7 ... 15m
3. Termografierea in infraraosu
a. Schema de principiu
Din punct de vedere principial schemele de termografiere pot fi grupate in doua mari grupe:
1. Principiul metodei active (fig. a) consta in incalzirea obiectului de examinat, cu unul sau mai
multe impulsuri termice produse de un ansamblu de blitzuri de radiaie termica alimentat de la o sursa de
curent speciala.
Metodele active se folosesc pentru: detectarea defectelor in materiale; masurarea grosimilor
straturilor de acoperire sau inveliurilor; caracterizarea materialelor din punct de vedere al
comportamentului termic;
2. Principiul metodei pasive (fig.b) consta in captarea radiaiei termice emise de obiectul examinat,
inregistrarea imaginii termice i apoi decodificarea i interpretarea imaginii termice a obiectului de
examinat. Metodele pasive au o aplicabilitatea extrem de larga: evidenierea traseelor pe unde se produc
pierderi de caldura in construcii; verificarea izolaiilor; detectarea fisurilor i crapaturilor.
In vederea realizarii unui control nedistructiv folosind termografierea in infrarou trebuie parcurse
urmatoarele etape:
- se identifica echipamentul necesar;
- probele de examinat se monteaza cu elemente de fixare pe dispozitivul de poziionare i orientare;
- poziionarea blitzurilor in raport cu proba examinata se face astfel incat fluxul termic radiant pe care
acestea il furnizeaza sa asigure o incalzire uniforma a suprafeei probei;
- poziionarea camerei i focalizarea imaginii termice.
- stabilirea parametrilor de examinare. Parametrii de examinare, se aleg in funcie de natura materialului
din care este confecionata proba i de grosimea acesteia, corelarea realizandu-se prin metode teoretice i
experimentale;
- examinarea propriu-zisa.
Paleta de culori este asociata cu schimbarile de culoare ale fierului la cresterea temperaturii sale:
culorile alb, galben si rosu corespund temperaturilor mai inalte, iar albastru, violet si negru temperaturilor
mai coborate.
4
b. Sensibilitatea metodei de control nedistructiv cu radiatie IR
Distana de operare a iluminatoarelor IR, depinde de tipul de obiecte / suprafee ce necesita iluminare .
Aceasta distana determina in cele din urma intensitatea luminii reflectate care poate fi captata de catre
camera. Tabelul de mai jos ilusreaza valori aproximative ale acestui coeficient pentru diverse suprafee /
materiale.
Suprafaa/material Reflexie relativa
Zapada / coala alba de hartie 80-85%
Geam de fereastra 70%
Beton 50%
Lemn de culoare deschisa 45%
Parcare aglomerata 40%
Parc, copaci 20%
Parcare goala (asfalt) / foaie de hartie neagra 5%
La determinarea necesarului de putere din partea iluminatorului IR trebuie avut in vedere faptul ca
intensitatea luminoasa este invers proporionala cu patratul distanei obiect-sursa.
Camerele cu lentile cu un unghi larg de filmare necesita iluminare cu un dispozitiv IR cu unghi similar
sau mai mare (unghi operaional total de 60o i distana de 30 m).
d. Dezavantaje
Senzorul (elementul sensibil) detector sau captor, este elementul specific fiecarui traductor si are
functia de a detecta marimea fizica ce trebuie masurata.
5
Senzorul detecteaza doar marimea de intrare X, eliminand sau reducand la minim influentele celorlalte
marimi fizice existente in mediul respectiv. Sub actiunea marimii de intrare are loc o modificare de stare a
elementului sensibil, modificare ce se manifesta sub forma unui semnal electric la iesirea senzorului.
- Senzor cu racire cu apa si purjare aer, cu sistem de retragere automata, pentru procese cu
temperaturi pana la 1600 oC
- Senzor de temperatura: Pt 100 clasa A; termocuplu PtRhPt
In afara de alegerea senzorului potrivit, camerele destinate pentru funcionarea la lungimi de unda mai
mari ar trebui sa fie echipate cu lentile de corecie a spectrului IR.
Utilizarea unor astfel de filtre de corecie elimina problemele de focalizare care apar atunci cand camera
trece de pe modul de operare color in cel alb-negru i viceversa.