Regiunile corporale la animalele domestice

1
Regiuni corporale la cal:
1. Regiunea cefei; 2 - R. Coamei; 3. - R. Nasului; 4. - R. Nărilor; 5 – R. Botului; 6 – R.
pieptului; 7 – R. Umărului; 8 – R. Subţiorilor; 9 – R. Antebraţului; 10 – R. Genunchiului; 11
– R. Coroanei; 12 – R. Copitei; 13 – R. Chişiţei; 14 – R. Gleznei; 15 – R. Fluierului; 16 – R.
Pintenului; 17 –R. Fluierului membru posterior; 18 – R. Cotului; 19 – R. Jaretului; 20 – R.
Gambei; 21 – R. Grasetului; 22 – R. Iiei; 23 – R. Şoldului; 24 – R. Şalelor; 25 – R. Spinării;
26 – R. Greabănului; 27 – R. Parotidei; 28 – R. Gâtului; 29 – R. Spetei; 30 – R. Coastelor; 31
– R. Abdomenului; 32 – R. Braţului; 33 – R. Coapsei.

2
 Culorile la animalele domestice

Culoarea la animalele domestice este dată de pigmentul melanic aflat în diverse proporţii în
piele şi păr. Culorea animalului se mai numeşte robă sau livrea. Acestă însuşire are importanţă
practică, ea ajutându-ne să recunoştem rasele şi varietăţile, culoarea constituind caracter de rasă
(taurine, ovine, suine, iepuri, unele păsări). După modul de repartizare al pigmenţilor pe suprafaţa
corporală deosebim următoarele categorii de culori:
Culori simple - în cadrul cărora firele de păr de pe întreaga suprafaţă corporală sunt uniforme
cu o nuanţă puţin mai deschisă în regiunile axilare, abdomenului, ugerului şi pe partea internă a
coapselor.
Culori compuse - se caracterizează prin prezenţa firelor de păr (pene) pigmentate diferit.
După numărul de culori care formează roba animalelor deosebim următoarele culori
compuse:
- culori binare, la care există două culori.
- culori trinare, la care sunt prezente fire de păr în trei culori diferite.
După modul de repartizare a culorilor pe suprafaţa corpului deosebim următoarele tipuri de
culori compuse:
- culori zonale, care se caracterizează prin repartizarea firelor de păr diferit colorate, pe
anumite zone determinate. Culorile zonale sunt de regulă culori binare.
- culori azonale, se caracterizează printr-un amestec de peri diferiţi coloraţi, fără delimitare
precisă a zonelor. Culorile azonale pot fi binare sau trinare.
- culori bălţate sau pestriţe, când pe corp există zone întinse sau pete mici de o anumită
culoare repartizată pe un fond de altă culoare.

Culorile la cabaline

La cabaline culoarea nu este un caracter de rasă. Există atât culori simple, cât şi culori
compuse.
Culori simple. După intensitatea şi nuanţa pigmentului deosebim patru culori: neagră, albă,
roibă şi izabelă.
- Culoarea neagră, este frecvent întâlnită la cai, fiind determinată de prezenţa pigmentului
melanic atât în piele cât şi în păr, ea având mai multe nuanţe: negru lucios (negru corb), negru mat
(fără luciu), negru degradat (cu reflexe roşietice).
- Culoarea albă (bălană), apare ca urmare a depigmentării progresive a părului. Astfel mânjii
care au la naştere culoarea neagră, la aproximativ 4-5 ani culoarea devine vânătă şi apoi albă la 10-
13 ani. Există şi cai de culoare albă (albinotici) la care pigmentul lipseşte total din piele, păr, copite
şi iris. Culoarea albă are mai multe nuanţe: alb lucios, alb mat - fără luciu, alb lăptos, nuanţă uşor
gălbuie - alb porţelaniu cu reflexe albăstrui.
- Culoarea roibă este determinată de prezenţa pigmentului brun roşcat, mai închis sau mai
deschis, putând avea următoarele nuanţe: închisă, deschisă, arămie, aurie, castanie, cafenie, vişinie,
pământie, cărămizie, ciocolatie.
Coama, coada şi extremităţile pot fi mai închise sau mai deschise comparativ cu părul de pe
corp.
- Culoarea izabelă - se caracterizează prin culoarea galbenă de diferite nuanţe a părului. De
regulă coama şi coada prezintă o nuanţă mai deschisă decât părul de pe corp.

3
 Culori compuse zonale. Acestea sunt de obicei binare, din această grupă făcând parte
culoarea: murgă, şargă şi şoricie.
- Culoarea murgă - culoare binară, cu robă de culoare brun-roşcată, iar perii lungi (coamă,
moţ, coadă) şi extremităţile membrelor sunt brun-închis sau negre. Poate avea aceleaşi nuanţe ca şi
culoarea roibă.
- Culoarea şargă - părul de pe trunchi este galben, iar cel din moţ, coamă, coadă, pielea şi
copitele sunt negre.
- Culoarea şoricie - părul de acoperire are culoarea cenuşie (culoarea şoarecelui de câmp), iar
cel de protecţie şi extremităţile sunt negre.
Culori compuse trinare azonale
Culoarea dereşă - este dată de amestecul de fire albe, roşii şi negre, în diferite proporţii,
putând astfel fi: dereş obişnuit, închis sau roşcat.
Culoarea bălţată - este dată de prezenţa unor pete mari pigmentate pe un fond alb, sau pete
albe pe un fond pigmentat.
Tot culoare bălţată este şi culoarea florenă, care este dată de prezenţa unor pete albe de
diferite dimensiuni, răspândite pe un fondnegru (florenă negru cu alb), roşu, brun sau galben sau
invers, pete roşii sau negre pe un fond alb (florenă alb cu roşu, alb cu negru).
Culoarea piersicie - este dată de un amestec de fire albe şi roşii repartizate neuniform pe
întreg corpul. %n funcţie de predominanţa uneia sau alteia dintre culori, putem întâlni următoarele
nuanţe de piersiciu: obişnuit, închis sau deschis, în funcţie de proporţia firelor roşii sau albe.
Culoarea vânătă este rezultatul unui amestec de fire de păr albe şi negre, neuniform
repartizate pe întreaga suprafaţă a corpului. {i această culoare poate avea mai multe nuanţe:
- vânăt obişnuit, când perii albi şi negri se găsesc în proporţie aproximativ egală;
- vânăt închis, când predomină firele negre;
- vânăt deschis , când predomină firele albe;
- vânăt cu cap de maur, când pe cap predomină firele negre.
După culoarea fondului se defineşte bălţătura, de exemplu: bălţat alb cu fond negru când
fondul este alb, sau bălţat negru cu alb când fondul este negru.

Culorile la taurine

Culori simple
La taurine culoarea este un caracter de rasă. Se pot întâlni culori simple şi culori compuse.
Din grupa culorilor simple menţionăm: neagră, brună, roşie (întâlnite mai frecvent) şi culorile
albă şi galbenă (mai puţin frecvente).
Culoarea neagră se întâlneşte la rasa Aberdeen Angus, culoarea brună este prezentă la rasele
Schwytz şi Brună de Maramureş, culoarea roşie este caracteristică raselor Roşie de lapte, Roşie
Daneză şi Roşie Dobrogeană, iar culoarea galbenă de diferite nuanţe, la rasa Charolaise.

Culori compuse

Culorile compuse sunt în majoritate culori bălţate şi mai puţin culori amestecate.
a) Culori bălţate - cele mai frecvente sunt alb cu negru (la rasa Holstein), alb cu roşu (la rasa Red -
Holstein), roşu cu alb (la rasa Pinzgau) şi alb cu galben (rasa Bălţată Românească). La taurine în

4
 cazul în care proporţia dintre culori este aproximativ egală atunci denumirea bălţăturii se face în
funcţie de culoarea predominantă a capului
b) Culori compuse amestecate. Aceste culori sunt neuniforme şi iau naştere prin amestecarea firelor
de păr de diferite nuanţe. %ntâlnim următoarele varietăţi de culoare:
- piersicie (alb cu roşu) la rasa Shorthorn.
- culoarea sură (alb cu negru) la rasa Sură de stepă.

Culorile la ovine

Culorile la ovine pot fi simple, compuse şi bălţate. Există şi culori tranzitorii care se menţin
numai la vârsta tânără.
Culori simple - albă, cafenie şi neagră.
Culoarea albă uniformă (belă) prezintă lâna şi jarul de culoare albă. Este culoarea cea mai
răpândită la majoritatea raselor (Merinos, [igae), această caracteristică consolidându-se ca urmare a
selecţiei.
Culoarea cafenie apare la rasa Karakul şi poate avea diferite nuanţe.
Culoarea neagră se întâlneşte la unele rase de ovine cum ar fi : Karakul, [igae, [urcană. Odată
cu înaintarea în vârstă a mieilor, lâna se decolorează, astfel încât, în stadiul adult , lâna are culoare
brun roşcată numită laie sau cenuşie numită Seină.
Din grupa culorilor compuse fac parte: albă neuniform, brumărie.
Culoarea albă neuniform, se caracterizează prin faptul că lâna este albă, iar jarul pigmentat
în castaniu închis ([igae bucălaie) sau roşcat ([igae ruginie).
Culoarea brumărie - este dată de amestecul în diferite proporţii a firelor albe cu cele negre
([urcană brumărie, Karakul brumăriu), având diferite nuanţe: brumăriu deschis, normal sau închis.
La animalele adulte jarul rămâne brumăriu, iar lâna devine alb-murdar.
Culorile bălţate - apar ca rezultat al încrucişărilor unor rase având culori diferite. Astfe de
exemplare sunt eliminate de la reproductie.

Culorile la suine
La suine culoarea este caracter de rasă şi la această specie întâlnim culori simple şi compuse.
Culori simple sunt: albă, neagră, roşie şi galbenă.
Culoarea albă este prezentă la rasele perfecţionate (Landrace, Marele Alb). Are dezavantajul
că este sensibilă la acţiunea razelor solare, acestea producând eriteme, în cazul expunerii îndelungate
a indivizilor la soare.
Culoarea neagră este determinată de prezenţa pigmenţilor în părul şi pielea animalului, ea
fiind prezentă atât la rasele perfecţionate (Marele Negru) cât şi la rasele locale (Negru de Strei).
Culoarea roşie se întâlneşte la rasa Duroc şi varietatea roşie a rasei Mangaliţa de Salonta.
Culoarea galbenă este foarte rar întâlnită la rasele de suine (Mangaliţa).
Culori compuse
Culoarea bălţată din care fac parte:
- Culoarea neagră cu brâu alb (Hampshire, Bazna) şi culoarea bălţată cu pete repartizate
neuniform pe suprafaţa corpului (Pietrain).
- Culoarea vărgată - întâlnită la rasele primitive europene şi la rasa Mangaliţa. La purceii de
până la 4-5 luni se observă dungi paralele longitudinale mai închise decât culoarea de fond.

5
 Culorile la păsări

La păsări culoarea penajului este dată de pigmentul din pene şi desenul penei, constituind în
multe cazuri caracter de rasă.

şi la această specie culorile pot fi simple şi compuse.

Culori simple: când penele au aceiaşi culoare şi desen. Din această grupă fac parte :
- Culoarea albă, întâlnită la rasele Leghorn, Plymouth Rock alb.
- Culoarea neagră este asociată cu un pronunţat luciu metalic şi se întâlneşte la rasele
Minorca, Orpington.
- Culoarea roşie este caracteristică raselor Rhode-Island, Sussex.
- Culoarea galbenă se întâlneşte mai rar (ex. rasa Orpinghton).
Culorile compuse (multicolore) se datoresc fie prezenţei penelor de culori diferite în
anumite regiuni corporale, fie datorită desenuluidiferit de pe suprafaţa lamei penei. Cele mai
frecvente culori compuse sunt următoarele:
- Culoarea potârnichie (culoarea sălbatică), este diferită în funcţie de sexul păsării.
Cocoşii au penajul de pe gât negru, mărginit cu dungă roşie-aurie, spinare brună, abdomenul
şi coada negre cu nuanţe metalice verzui, iar aripile pe faţa externă sunt roşii.
Găinile au culoarea în general brun-roşcată sau cenuşiu-roşcată cu penele de pe piept galben-
roşcate şi coada neagră.
- Culoarea herminată (columbie) : penajul este alb, argintiu sau roşu, iar la mijlocul gâtului
penele au un desen simplu sau dublumarginat deschis. Penajul aripilor şi vârful penelor din coadă
sunt negre sau brune. Este caracteristică la rasele : Sussex, Brahma, etc.
- Culoarea barată (porumbacă) Aceasta este dată de desenul barat, adică alternarea dungilor
transversale de culoare închisă cu dungi de culoare gri sau albă (Plymouth Rock-Barat).
- Culoarea pestriţă este dată de asocierea penelor de diferite culori. Mai frecvent se întâlneşte
combinaţia de pene albe şi negre sau stropite (Ancona, Houdan).
- Culoarea perlată, se întâlneşte la bibilică şi se caracterizează prin desenul perlat al penelor.