See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/344693344

Culorile animalelor domestice în Lucrari practice - Creșterea și ameliorarea

animalelor

Preprint · October 2020

DOI: 10.13140/RG.2.2.34554.93120

CITATIONS READS

0 4,646

1 author:

Ioan Hutu
Banat's University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
462 PUBLICATIONS 310 CITATIONS

SEE PROFILE

All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 17 October 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 CAPITOLUL 3 .

II. CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE1

I. PLANUL LUCRĂRII
III. 1. CULORILE LA CABALINE ............................................................................................................. 28
I.1.1 Culorile simple ....................................................................................................... 28
I.1.2 Culorile compuse zonale ....................................................................................... 30
I.1.3 Culorile compuse azonale ..................................................................................... 32
I.1.4 Culorile bălţate, pestriţe şi zebrate ........................................................................ 34
I.1.5 Particularităţi de culoare ........................................................................................ 34
III.2. CULORILE LA BOVINE .................................................................................................................. 38
III.3. CULORILE LA OVINE .................................................................................................................... 41
III.4. CULORILE LA SUINE .................................................................................................................... 43

II. SCOPUL LUCRĂRII

Scopul lucrării este însușirea cunoștințelor privind fenotipul culorilor la animalele

domestice pentru a permite efectuarea procedurilor privind individualizarea şi înregistrarea
animalelor domestice. De asemenea, cunoștințele dobândite trebuie să permită asocieri ale
fenotipului cu diferite gene monogenice, precum și întocmirea foii semnaletice a animalelor.

III. MATERIAL DIDACTIC

Materialul didactic este reprezentat de imagini din baza de date, softuri educaționale
dedicate studiului raselor de cabaline, taurine, suine și ovine, precum și site-uri specializate în
determinismul genetic al culorilor la animalele domestice.

IV. DESFĂŞURAREA LUCRĂRII

Stabilirea culorii animalelor domestice în condiții de pandemie COVID 19 și cursuri on-line

reprezintă o provocare atât pentru cadrele didactice cât și pentru studenți. Culorile la animalele
domestice sunt variate și derivă din determinismul genetic monogenic, la care se adaugă
acţiunea factorilor de mediu, hrănire și adăpostire. Culoarea robei este o consecinţă a prezenței
în straturile pielii, lânii, părului și penelor a unor pigmenți care generează diferite nuanţe.

Culorile sunt însuşiri calitative, la unele specii de animale constituind un caracter de rasă,
care permite diferențierea animalelor și populațiilor între ele. Există specii de animale cu rase a
căror culoare generează eficiența economică. Spre exemplu, producția de pielicele de la rasa
de oi Karakul (negru, maron, brumăriu ș.a), culoarea pielii la porci (pentru producția de bacon
de calitate), culoarea la rasele de păsări (culorile închise roșii, bronzate, negre, culorile barate
nu sunt preferate în exploatări industriale, deoarece carcasele prezintă „tulee” de culoare
închisă, mai puţin preferate de către consumatori) sau culorile și particularitățile acestora la
speciile de animale de blană (vulpea argintie, nutrie, nurcă, iepure de casă).

1
Material adaptat după Emil Sas – Tratat elementar de zootehnie aplicată, 1996.
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

În concluzie, culorile sunt utilizate pentru caracterizarea raselor, au influențe asupra

eficienței economice și, în unele cazuri, au, pentru om, caracter agremental, fiind un element de
care este condiționată creşterea animalelor.

III.1. CULORILE LA CABALINE

La specia cabalină părul este de două categorii: părul de acoperire, care este des, neted
şi năpârleşte și părul de protecţie, care este mai lung şi gros. Se găseşte în moţ, coamă, coadă,
înapoia buletului şi creşte continuu, fără năpârlire. Firele de păr ale cabalinelor au două culori
de bază: roșu și negru; acestea generează trei culori de bază: negru, roib și murg. Toate
celelalte culori pleacă de la aceasta „bază” fiind generate de acțiunea suplimentară a unor gene
asupra culori de bază (vezi curs). Cu excepția calului Gidran, cal întotdeauna roib, culoarea nu
constituie un caracter de rasă. De asemenea, cu excepția culorii vânătă, atât culoarea de bază,
cât şi petele de altă culoare de pe corp şi extremități rămân aproape neschimbate pe toată
durata vieții animalului. După compoziția pigmentară şi după felul combinației între perii de
culori diferite, culorile pot fi:

Culori simple - toate firele de păr, de acoperire şi protecţie, au aceeaşi bază pigmentară:
negre, albe, roşii, galbene etc.

Culori compuse sau combinate, care sunt alcătuite din fire de păr pigmentate diferit. După
distribuția pigmentară de la nivelul robei, culorile compuse pot fi:

a) culori zonale (regionale) - firele de păr de o culoare sunt repartizate pe unele zone sau
regiuni corporale, iar cele de altă culoare, pe alte zone corporale;
b) culori azonale (asimetrice) - firele de păr de culori deosebite sunt amestecate între ele;
c) culori bălţate şi pestriţe - când pe corp se găsesc zone mari sau pete mai mici de o
culoare, repartizate pe un fond de altă culoare. Zonele colorate diferit sunt delimitate net sau se
întrepătrund la limitele de contact;
d) culori binare - compuse din două culori diferite;
e) culori trinare - compuse din trei culori diferite.

I.1.1 Culorile simple

Culoarea neagră: la naştere culoarea este cenuşie sau neagră diluată, dar după prima
năpârlire (la vârsta de 4-5 luni) culoarea se maturează şi devine neagră. Nuanţele culorii negre
sunt (figura 3.1):

a) negru mat – nuanţă la care părul este negru uniform, fără luciu;
b) negru corb – negru lucios, corbiu sau pana corbului, este o nuanţă cu luciu pe tot
corpul sau mai pronunţat în unele regiuni. Se observă primăvara după năpârlire şi iarna la caii
ţinuţi la grajd şi cu o stare de întreţinere bună;
c) negru moarat sau de mătase - pe unele regiuni luciul este mai intens şi face reflexe
neregulate şi schimbătoare, imitând luciul unei ţesături de mătase naturală;
d) negru degradat sau negru de vară - la vârf, firele sunt uşor decolorate, având nuanţă
cenuşie sau roşcată, frecvent observă vara, la păşune. Această culoare este mai evidentă pe
spinare, crupă şi laturile corpului; culoare redevine neagră după 1-2 luni de stabulaţie.

Culoarea albă (bălană) se caracterizează prin faptul că firele albe sunt răspândite uni-
form pe tot corpul. Culoarea bălană reprezintă ultimul stadiu al culorii vinete. Caii de culoare
vânătă, pe măsură ce înaintează în vârstă, se decolorează, în final devenind bălani. Nuanţele
culorii albe sunt următoarele:
28 © Ioan Huţu, 2020
CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE

Figura 3.1. Culoarea neagră mat (stânga), corb (mijloc) și degradat (dreapta)

a) alb lucios (colilie); se observă iarna la grajd şi primăvara după năpârlire, la caii cu stare
de întreţinere bună şi în condiţii normale de igienă. Părul are un luciu caracteristic;
b) alb mat (de cretă), fără luciu; se constată de regulă la caii întreţinuţi necorespunzător şi
înainte de năpârlire;
c) alb lăptos, are tentă de galben, cu sau fără luciu;
d) alb porţelaniu sau alb cu reflexe albăstrii - rezultă din coloraţia închisă a pielii care se
întrevede printre firele albe de păr. Se observă mai des la caii cu constituţie fină, cu părul scurt
şi rar şi după năpârlirea de primăvară, îndeosebi la calul Arab;
e) alb argintiu, cu reflexul părului argintiu
f) alb roz, la caii albinoşi, cu pielea roză, fără pigment; se observă mai bine primăvara,
când părul este scurt, după năpârlire.
În cazul culorii bălane se pot diferenţia următoarele situaţii (figura 3.2):
a) leucism – atunci când copitele şi irisul sunt pigmentate, iar părul este alb. La naştere,
asemenea cai au fost de culoare neagră sau murg înspicat după care, odată cu năpârlirile
derulate pe durata vieţii animalului, culoarea se deschide, devenind albă – este cazul cailor
Lipițeni.
b) „albinism” – atunci când apare iris alb-roz, copite nepigmentate, părul şi pielea,
depigmentate.
c) albinoidism - se consideră apărut atunci când părul este alb-gălbui, pielea şi copitele
sunt pigmentate, irisul este alb sidefiu, iar în păr există urme diluate de pigment galben.

Figura 6.2. Culoarea bălană: leucism (stânga), albinism (mijloc) și albinoidism (dreapta).

Culoarea roibă. La baza acestei culori este pigmentul roşu (figura 6.3). Părul de pe corp
este roşcat uniform, inclusiv coama, coada, membrele. Uneori coama şi coada sunt mai
deschise sau închise, ceea ce nu schimbă denumirea.

29
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

Nuanțele culorii roibe sunt:

- roib deschis (păr roşcat, cu tentă de galben);

- roib humiu, pământiu;
- roib cărămiziu;
- roib castaniu;
- roib cafeniu;
- roib şocolatiu;
- roib arămiu.

Figura 6.3. Culoarea roibă: deschis (stânga), castaniu (mijloc) și șocolatiu (dreapta).

Culoarea izabelă (palomilă) are la bază pigmentul galben (figura 6.4). Părul este galben
uniform pe corp, în coamă şi în coadă. Perii din coamă şi coadă sunt mai decoloraţi sau chiar
amestecaţi cu perii albi (flaxen gene). Pielea şi copita sunt pigmentate.

Nuanţele cele mai frecvente pleacă de la galben deschis până la galben închis sau uşor
roşcat, galben pai, auriu, roşcat, nisipiu şi galben humiu.

Figura 6.4. Culoarea izabelă: izabel deschis (stânga), izabel auriu (mijloc) și izabel închis
(dreapta).

I.1.2 Culorile compuse zonale

În cazul compunerii culorilor, părul de acoperire are o culoare, iar părul de protecţie
(coama, coada, extremitățile) o altă culoare.

Culoarea murgă este foarte frecventă la cal (figura 6.5). Părul de acoperire este brun-
roşcat de diferite nuanţe, iar părul de protecţie şi extremităţile sunt negre. Pigmentaţia neagră
este centrifugă. Întotdeauna, pielea, copitele şi irisul sunt pigmentate. Nuanţele culorii murgi:

a) murg deschis, părul de acoperire este roşu deschis, uneori mai deschis pe abdomen şi
pe faţă internă a membrelor; murg închis, părul de acoperire este roşu-brun

30 © Ioan Huţu, 2020

CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE
b) murg căprioriu, părul de acoperire este brun-roşcat, mai închis pe spinare şi crupă şi
mai deschis pe coaste, flanc, abdomen şi faţa internă a membrelor; de regulă, este prezentă
"dunga de măgar"
c) murg negru, părul de pe corp este brun închis spre negru, cu zone roşcate pe bot, iie,
flanc, subţiori.
d) murg castaniu;
e) murg vişiniu;
f) murg cafeniu.

Figura 6.5. Culoarea murgă la calul Arab: murg deschis (stânga), murg castaniu (mijloc)
și murg căprioriu (dreapta).

Culoarea şargă. Părul de acoperire este de culoare galbenă; coada şi membrele sunt
negre (figura 6.6). Nuanţele culorii sunt: şarg deschis, şarg închis, şarg nisipiu, şarg căprioriu
(este prezentă dunga de măgar).

Figura 6.6. Culoarea șargă: deschis (stânga), murg nisipiu (mijloc) și șarg închis
(dreapta).

Culoarea şoricie. Părul de acoperire este cenuşiu; coama, coada şi extremităţile

membrelor sunt de culoare neagră (figura 6.7). Uneori capul este de culoare mai închisă; în
cazuri rare este prezentă dunga de măgar. Vara regiunile expuse la soare suferă o decolorare
similară decolorării de la culoarea neagră; iarna, în regim de stabulaţie, culoarea revine la
nuanţa normală.

Nuanţe:
a) şoriciu deschis (fumuriu), cu reflexe argintii;
b) şoriciu închis;
c) şoriciu obişnuit (cenuşiu).

31
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

Figura 6.7. Culoarea șoriciu: deschis – fumuriu (stânga), cenușiu (mijloc) și închis
(dreapta)

I.1.3 Culorile compuse azonale

Aceste culori provin din amestecul de peri de culori diferite pe tot corpul sau pe unele
regiuni corporale mai mari. Amestecul perilor coloraţi diferit poate fi observat sau numai în părul
de acoperire sau numai în părul de protecţie sau în ambele categorii de păr. În funcţie de
numărul culorilor din compoziţie, culorile compuse pot fi: binare şi trinare. Culorile compuse
azonale sunt: culoarea vânătă, culoarea piersicie şi culoarea dereşă.

Culoarea vânătă (sură). Această culoare este formată prin combinarea firelor de păr de
culoare albă şi de culoare neagră, în proporţii diferite (figura 6.8). Este o culoare de tranziţie. La
naştere, mânjii sunt, în cele mai frecvente cazuri, de culoare neagră înspicat şi, ca urmare a
năpârlirilor, culoarea devine mai deschisă, astfel că, în final, este vânătă.

Figura 6.8. Diferite nuanțe ale culorii sure la calul Lipițan: de la vânăt închis la vânăt
deschis (de la stânga la dreapta și de sus în jos).
Notă: L* = scală care măsoară absorbția negrului, când L* = 0, la reflexia totală a albului, când L*=100.
După Curik și col. 2013, https://doi.org/10.1371/journal.pgen.1003248.

32 © Ioan Huţu, 2020

CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE
Nuanţele culorii sure:
a) vânăt obişnuit, perii albi şi negri se află în proporţie egală
b) vânăt închis, pe ansamblu predomină perii de culoare neagră. Uneori această culoare
se asociază cu capul de culoare mai închisă (negru sau negru înspicat), în care caz se spune
"vânăt cu cap de maur"
c) vânăt deschis, la care predomină perii de culoare albă.
d) vânăt argintiu; vânăt albăstrui; vânăt ca frântura fierului. Culoarea vânătă se deschide
pe măsura înaintării în vârstă şi devine bălană.

Culoarea piersicie se formează prin amestecul firelor de păr de culoare albă cu fire
roşcate (figura 6.9). Este o culoare mai frecvent întâlnită la rasa Ardeneză. Caii piersicii nu
devin niciodată albi, culoarea piersicie persistând ca atare şi la caii în vârstă. Nuanțele culorii
piersicii sunt:

a) piersicie obişnuită, firele de păr albe şi roşcate sunt în proporţie egală

b) piersicie roşcată, predomină firele roşii
c) piersicie deschisă, predomină firele albe.

Figura 6.9. Culoarea piersicie: deschisă (stânga), obișnuită (mijloc) și închisă (dreapta)

Culoarea dereşă. Este o culoare trinară, formată prin amestecul firelor de păr de culoare
albă, neagră şi roşie (figura 6.10). La unii cai proporţia amestecului acestor trei culori este
aproape egală pe întreaga suprafaţă a corpului, la alţii părul de acoperire este de culoare albă şi
roşie, iar părul de proiecţie este de culoare neagră sau neagră înspicată. La asemenea
exemplare se spune că au culoarea dereş murg.

Nuanţe:

a) dereş obişnuit, cele trei categorii de păr, considerate sub aspectul culorii, sunt în
proporţie aproape egală;
b) dereş roşcat, predomină firele de păr de culoare roşie; dereş deschis când predomină
firele de culoare albă și dereș-roib câne se observă părul de protecţie de culoare neagră, iar
părul de acoperire este format din fire albe şi preponderent roșii, de diferite nuanţe.

Figura 6.10. Culoarea dereș murg: deschisă (stânga), dereș roșcat deschis (mijloc) și
dereș roșcat închisă (dreapta).

33
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

Această culoare este mai frecventă la rasele grele. Unii cai din rasa Lipiţană se nasc de
culoare murgă înspicat, devin apoi dereși, iar la o vârstă mai înaintată devin albi.

I.1.4 Culorile bălţate, pestriţe şi zebrate

Culoarea bălţată este o culoare mai rar întâlnită la cabaline (figura 6.11 – stânga); se
consideră culoare de fond culoarea care cuprinde o suprafaţă mai mare, de exemplu: negru cu
alb, alb cu roşu etc. La proporţii egale, se consideră ca fond culoarea capului. În zonele de
culoare albă, pielea este depigmentată, copitele şi irisul putând fi pigmentate sau depigmentate.

Culoarea pestriţă (hermelină). Pe un fond alb sau galben se află pete mici de culoare
neagră sau brună, cu mărimea de 2 cm (figura 6.11 - mijloc). Această culoare poate fi
răspândită pe tot corpul sau numai zonal.

Culoarea zebrată și tigrată. Pe un fond de culoare deschisă sunt dispuse paralel şi

transversal dungi brune sau negre (figura 6.11 - dreapta). La zebroizi, fondul este de culoare
galbenă deschis sau brună. Când zebrurile apar numai în anumite regiuni (jaret, gambă,
antebraţ) sunt considerate particularităţi de culoare.

Figura 6.11. Culoare bălțată (stânga, rasa Pinto), pestriță (mijloc, rasa Noriker) și tigrată
(dreapta)

I.1.5 Particularităţi de culoare

Particularitățile de culoare sunt abateri de la culorile amintite şi pot fi încadrate în două

categorii:

a) albinisme (pete albinotice) care dacă sunt situate la extremităţi ale corpului poartă
denumirea de acro-albinisme;
b) pete şi puncte pigmentate diferit faţă de fondul culorii de bază. Marea majoritate a
particularităţilor de culoare sunt congenitale şi persistă toată viaţa animalului.

Particularităţile de culoare la cap sunt prezentate sistematizat în figura 6.12.

a) înspicat în frunte - în regiunea frunţii, pe un fond de culoare închisă, sunt diseminate fire
de păr de culoare albă.
b) peri albi în frunte - este o înspicare mai deasă în regiunea frunţii.
c) cărunţeala apare ca urmare a îmbătrânirii; firele de păr de culoare albă pot ocupa regiuni
mai mari, inclusiv tâmplele şi nasul etc;
d) ţinta este o pată mică, de culoare albă, cu diametrul sub 1 cm, situată în regiunea frunţii;
e) steluţa este o pată de culoare albă cu diametrul de 1-2 cm, situată în regiunea frunţii;
f) steaua este o pată de culoare albă, cu diametrul mai mare de 2 cm, situată în regiunea
frunţii. Dacă steaua are chenar se numeşte stea chenăruită.

34 © Ioan Huţu, 2020

CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE

Figura 6.12. Particularităţi de culoare la cap

De la stânga la dreapta 1-5. Sus: 1. ţintă; 2. steluță; stea (3. mică și 4. mare); 5. stea cu brezătura subțire.
Mijloc: 1.brezătură subțire; 2 brezătură îngustă, 3. brezătură largă, 4. brezătură îngustă, strănut și buze de
lapte în jumătatea dreaptă și 5. brezătură îngustă, strănut și gură de lapte. Jos: 1. strănut mic; 2. strănut
mic cu buză de lapte; 3. strănut mare; 4. strănut periferic în partea stângă și 5. strănut și buză de lapte în
partea dreaptă.

g) brezătura subţire este o linie albă, subţire, nu mai largă de 1 cm, situată pe regiunea
nasului care se întinde până între nări;
h) brezătura îngustă este similară cu brezătura subţire, dar are o lărgime de 1-2 cm;
i) brezătura obișnuită este o dungă albă care ocupă toată lăţimea oaselor nazale;
j) brezătura largă este o zonă depigmentată care se întinde şi pe laturile nasului,
cuprinzând parţial obrajii;
k) felinarul este o brezătură largă care se întinde mult lateral şi anterior, putând cuprinde şi
regiunea nărilor. Poate fi: stâng, drept şi dublu;
l) cap de maur în cazul culorilor compuse (alb cu roșu sau alb cu negru – figura 6.13); la
nivelul capului predomină negru sau roșul;
m) strănutul este o pată albă situată între nări; strănutul poate fi: mare, mic, situat la mijloc
sau periferic;
n) buze albe (de lapte);
35
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

Figura 6.13. Culoarea piersicie cu cap de maur (stânga) și culoare sură cu cap de maur
(dreapta).

o) gură de lapte atunci când ambele buze sunt de culoare albă;

p) nas de vulpe atunci când culoarea părului deasupra nărilor este roşie aprinsă, mai
deschisă decât culoarea restului capului. Este o particularitate de culoare, care se
întâlneşte la unii cai murgi;
q) ceacâr atunci când irisul este depigmentat, având culoarea alb-sidefie (figura 6.2).
Depigmentarea irisului poate fi totală sau parţială (un sfert, jumătate, o treime etc.).

Particularitățile de culoare la membre (figura 6.14).

a) copită sau copite albe - copita poate fi complet depigmentată sau numai parţial (în
frunte, sferturi sau călcâie);
b) coronat - zona depigmentată se întinde de la copită și cuprinde coroana, inclusiv
treimea inferioară a chişiţei. În funcţie de mărimea zonei depigmentate, animalul poate
să fie coronat complet (sau numai un sfert, jumătate, trei pătrimi, intern sau extern),
chenăruit sau nu. Pe suprafaţa zonei de culoare albă se pot găsi pete de altă culoare
("pete de rugină", "pete de cărbune");
c) pintenog - zona de culoare albă se întinde mai sus de zona delimitată de treimea
inferioară a chişiţei şi se poate continua până la treimea mijlocie a fluierului. Şi în cazul
pintenogelilor se menţionează forma, aspectul, demarcaţia şi prezența petelor
pigmentate, similar ca la particularitatea de culoare "coronat". În funcţie de mărimea
zonei depigmentate, pintenogelile poartă următoarele denumiri:
- pintenog gradul I (1/3), zona de culoare albă cuprinde 1/3-1/2 din partea inferioară
a chişiţei;
- pintenog gradul II (2/3), zona de culoare albă se întinde până la bulet, cuprinzând
şi această regiune, parţial sau total;
- pintenog gradul III, zona de culoare albă cuprinde în acest caz şi treimea
inferioară a fluierului.
d) încălțat - zona albă ajunge până sub genunchi, respectiv jaret;
e) înciorăpat - zona albă cuprinde şi depășește genunchiul, respectiv jaretul şi ajunge
uneori până pe antebraț sau gambă;
f) calul pag – în cazul în care se observă înciorăparea la membrele anterioare,
concomitent cu felinarul.

36 © Ioan Huţu, 2020

CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE

Figura 6.14 Particularităţi de culoare la membre:

De la stânga la dreapta: 1 - coronat incomplet; 2 - coronat complet; 3 - pintenog gradul I; 4 - pintenog de
gradul II, 5 - pintenog gradul III; 6 - încălțat; 7 – înciorăpat.

Particularităţi de culoare pe trunchi

Particularitățile de culoare de pe trunchi pot avea localizări precise sau variabile.

a) înspicat – în acest caz, printre perii coloraţi se găsesc peri albi, diseminaţi pe tot
corpul sau numai în anumite regiuni. În funcţie de abundența perilor de culoare albă,
animalul poate fi des înspicat sau rar înspicat;
b) nins – apare pe un fond pigmentat, pe care se observă pete de culoare albă, mici,
asemănătoare fulgilor de zăpadă;
c) muscat - pe un fond de culoare deschisă (la caii de culoare albă, vânătă, dereşă
deschis), se găsesc pete mici de culoare neagră, de mărimea unei muşte, dispersate
variabil;
d) păstrăviu - pe trunchi se găsesc pete de culoare roşie sau brună, dispersate similar
petelor specifice păstrăvului, pe feţele laterale ale trunchiului;
e) pete de cărbune - pe trunchi sunt pete de culoare neagră. Se întâlnesc mai ales la caii
roibi;
f) pete de rugină - pete similare petelor de cărbune, dar de culoare roşie;
g) zebrat (tigrat) - dungi de culoare mai închisă, situate în regiunea genunchiului,
antebrațului şi gambei, sau pe zone mai întinse;
h) herminat - culoarea pestriţă este localizată numai pe unele regiuni corporale;
i) rotat - apar formațiuni piloase rotunde, de culoare mai închisă decât fondul. Această
particularitate de culoare este mai frecvent întâlnită la caii de culoare vânătă şi murgă;
j) coamă albă (coamă albă) și coadă de culoare albă (codalb)
k) înspicări în coamă şi în coadă

Semnele particulare

Sunt acele semne sau particularităţi ale animalului, ereditare sau nu, şi care, indiferent de
culoare, rămân neschimbate. Semnele particulare - dobândite în timpul vieţii animalului se
produc fie în mod intenționat, fie întâmplător, în urma unui accident sau tratament chirurgical.

a) dangalele pot fi aplicate pe locul şeii, coapsă, latura gâtului şi pe copite, în scopul
individualizării cabalinelor;
b) crestături şi perforări în pavilionul urechii sau la aripile nărilor;
c) coada amputată;

37
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

d) cicatrice, depilaţii permanente şi calozităţi, rezultate în urma tratamentelor chirurgicale

sau a accidentelor şi care rămân ca atare toată viaţa;
e) pete albe situate în regiunea greabănului, spinării şi pieptului, produse în urma
rosăturilor provocate de harnaşamente. Se observă la caii de culoare neagră, murgă,
şoricie etc. Este necesar ca aceste pete albe provocate de harnaşamente să nu fie
confundate cu particularităţile de culoare, de care se deosebesc în principal prin faptul
că sunt localizate în locurile expuse la rosăturile produse de harnaşamente. Aceste
pete albe apar abia după ce animalul este utilizat la muncă; la caii tineri, neutilizaţi la
muncă, aceste semne particulare nu există;
f) părul creţ (buclat, frizat) parţial sau total este un semn particular mai evident toamna şi
iarna, când părul este mai lung.

III.2. CULORILE LA BOVINE

La bovine culoarea este un caracter de rasă.

Culorile de bază ale bovinelor sunt: neagră, roşie şi albă. După modul în care aceste
culori se extind sau se combină între ele pe suprafaţa corpului se întâlnesc: culori simple, culori
compuse și particularități de culoare.

Culorile-simple se caracterizează prin aceea că părul are aceeaşi culoare pe toată

suprafaţa corpului, chiar dacă nuanța acesteia nu are aceeaşi intensitate. La bovine întâlnim
următoarele culori simple:

- neagră, la bubaline, yak, taurine (Aberdeen-Angus, Galloway - figura 6.15.);

Figura 6.15. Culoarea neagă la bovine: bivol (Bivol românesc - Sercaia, stânga), yak
(Himalaia, mijloc), și taurine (Aberdeen-Angus, dreapta).

- roșie, la taurinele din grupa raselor roşii (Roşie estonă, Roşie letonă, Roşie daneză,
Roşie dobrogeană etc.), Angler, Red Poll, Santa Gertrudis, Africander, Red Sindhi (figura 6.16);

Figura 6.16. Culoarea roșie la bovine specializate pentru lapte (Roșie daneză, lapte,
stânga, carne, Santa Gertrudis, mijloc și Africander, dreapta).

38 © Ioan Huţu, 2020

CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE
- brună, existentă la taurinele din rasele Schwyz, Brownswiss, Brună austriacă, Brună
germană, Brună de Maramureş etc. (figura 6.17). O culoare asemănătoare cu cea brună este
culoarea căpriorie, culoare care se întâlneşte la rasele Jersey şi Guernsey, caz în care culoarea
este brună-roşcat de diferite nuanţe.

Figura 6.17. Culoarea brună (Schwyz, stânga), galbenă (Gelbvieh, mijloc) și căpriorie
(Jersey, dreapta).

- galbenă, la taurinele galbene din centrul Europei (rasa Gelbvieh);

- albă, întâlnită la rasele Charolaise (alb-crem), Romagnola (alb-mat), Chianina (alb-

porțelaniu), Shorthorn (figura 6.18).

Figura 6.18. Culoarea albă: crem (Charolaise, stânga), mat (Chianina, mijloc) și
porțelaniu (Romagnola, dreapta).

Culorile compuse pot fi bălțate şi combinate cu o dispoziție uniformă sau mai puţin
uniformă. Culorile bălțate sunt, în general, binare şi sunt formate prin repartizarea perilor diferit
colorați pe zone bine determinate, în proporţii variabile. Culorile bălțate pot fi la rândul lor zonale
şi azonale.

Bălțăturile zonale se caracterizează prin aceea că bălţătura este delimitată precis (figura
6.19). Din categoria bălţăturilor zonale fac parte următoarele culori bălţate:

- roșu cu alb - întâlnită la rasa Hereford (zona albă porneşte de la greabăn, cuprinde
marginea superioară a gâtului, capul, salba, pieptul, abdomenul, extremitățile membrelor şi
smocul cozii) şi la rasa Pinzgau (zona albă pornește de la greabăn, se lărgește ușor în zona
spinării, șalelor, crupei, ajunge la coadă și coboară în zona ugerului și partea ventrală a
abdomenului, până la capul pieptului). La nivelul antebrațului și gambei se formează patru zone
albe, circulare, complete sau incomplete.

- negru cu alb - întâlnită la populația de vaci din varietatea Vaca de Dorna; are aceeaşi
distribuție ca și cea de la rasa Pinzgau, doar că roba pigmentată are culoare neagră.

- depigmentația centrifugă - apare la rasele din tulpina Simmental, la care capul, salba,
partea inferioară a trunchiului, membrele de la genunchi în jos și jumătatea inferioară a cozii
sunt albe.

39
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

Figura 6.19. Culoarea bălțată zonală: alb cu roșu (Hereford, stânga și Pinzgau, mijloc) și
alb cu negru (Vaca de Dorna, dreapta).

Bălțăturile azonale sunt extinse pe toată suprafața corpului, fără o localizare precisă a
contururilor (figura 6.20). La descrierea culorii se menționează ambele culori, prima fiind
considerată culoarea care are întinderea cea mai mare la nivelul robei. Dacă distribuția culorilor
este aproximativ egală, se începe cu culoarea care acoperă capul. Culorile bălțate azonale
sunt:

- alb cu negru - la rasele cu tulpină Friză

- alb cu roşu - la rasele Red Holstein, Ayrshire etc.
- alb cu galben - la rasele Simmental, Bălţată românească etc.

Figura 6.20. Culoarea bălțată azonală

Alb cu galben (Bălțata românească, stânga), alb cu roșu (Ayrshire, mijloc) și alb cu negru (Holstein Friză,
cu brezătură dreapta).

Culorile combinate rezultă din amestecul firelor de păr de mai multe culori, care
formează ansambluri mai mult sau mai puţin omogene. Culorile combinate sunt următoarele:

- vânătă – formată din amestecul firelor albe cu firele negre (Mocănița);

- piersicie – amestec al firelor albe cu cele roșii (rasa Shorthorn);
- sură - amestec al firelor bicolore cu fire albe sau negre (Sură de stepă);

Particularitățile de culoare (figura 6.21) sunt reprezentate de intensitatea diferită a

culorilor pe anumite regiuni corporale la unele rase care prezintă de cele mai multe ori culori
simple. Acestea sunt reprezentate de:

- stea – pată albă în frunte (rasa Friză, Jersey);

- zone de culoare deschisă pe linia superioară a trunchiului, inel în jurul botului, culoare
deschisă a perilor din ureche (Brună de Maramureș - figura 6.21, Schwyz, Jersey ș.a.);
- brezătură – o dungă albă care se întinde de la frunte până la nivelul nărilor și/sau a
botului (Holstein, vezi figura 6.20);
- ochelari - o zonă intens pigmentată în jurul ochilor (Jersey, Mocăniță, Groningen,
Normandă ș.a.);

40 © Ioan Huţu, 2020

CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE

Figura 6.21. Particularități de culoare la vacă

Zone de culoare deschisă în urechi și inel în jurul botului (Brună de Maramureș, stânga), stea cu inel de
culoare deschisă în jurul ochilor (Jersey, mijloc-stânga), ochelari (taur din rasa Piemontese, mijloc-
dreapta) și pintenogeli (Gaur, dreapta).

- pintenogeli - culoare albă de la genunchi şi jaret în jos (rasele din tulpina Simmental,
Friză, banteng, gayal, gaur);
- tigrat - la rasa Normandă sau la unii hibrizi dintre Jersey şi Bălțată românească.

În cazul unor rase (Sură de stepă, Brună) apare decolorarea sezonieră a culorii de bază
sub acţiunea radiațiilor solare din perioada de vară, albinismul (lipsa pigmentului din păr, piele,
ochi şi mucoase aparente) sau albinoidismul (diluarea pronunțată a pigmentului galben din păr
până la o nuanţă albă-gălbuie).

III.3. CULORILE LA OVINE

La ovine culoarea reprezintă, în general, caracter de rasă. Culoarea la ovine este dată de
pigmentația lânii şi a jarului. Culorile la oi se clasifică în: simple (figura 6.22), compuse (figura
6.23) şi bălţate (figura 6.23). La câteva rase de oi există la tineret o culoare tranzitorie.

Culori simple:

- albă - este cea mai răspândită culoare. Frecvența mare a acestei culori se datorează în
primul rând selecţiei artificiale, consecutiv faptului că lâna albă poate fi vopsită uşor. Ca parti-
cularităţi, la această culoare pot apărea anumite pete pigmentate pe cap sau pe extremitățile
membrelor. Cele de pe alte regiuni devalorizează lâna. Petele de dimensiuni reduse se admit în
selecţie.

- neagră - lâna şi jarul au această culoare. Când animalul este tânăr culoarea este
intensă. Pe măsură ce înaintează în vârstă, începe un proces de depigmentare; la început lâna
primește o nuanță roșcată, iar apoi o nuanţă roșcată-cenușie (sein) sau cenușie. Cojocul de
culoare neagră poate avea unele particularităţi de culoare şi anume pete albe de forme şi
mărimi diferite. Se caută ca această culoare să fie cât mai puţin răspândită, cu excepția rasei
Karakul.

- cafenie - este o culoare mai puțin răspândită. La rasa Karakul se numește comor sau
kombar. Culoarea cafenie poate fi de diferite nuanţe, de la nuanța cafea cu lapte până la nuanţe
de cafeniu roșcat, ciocolatiu, brun etc. Oile care au această culoare prezintă abdomenul de o
nuanţă mai deschisă. Câteodată, la cojocul de culoare cafenie închis pot apărea dungi late,
deschise la culoare. Culoarea cafenie este evidentă la animalele tinere. Cu cât înaintează în
vârstă începe un proces de depigmentare, până la o nuanţă plumburie sau alb spălăcit.
Culoarea cafenie se menţine doar pe jar și, la această culoare, pot apărea unele pete albe.

41
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

Figura 6.22. Culori simple la ovine

Culoarea albă (Merinos Booroola, stânga), maronie (Nelore, mijloc) și neagră (Black Welsh Mountain,
dreapta).

Culori compuse:

- alb neuniform - cojocul de lână este alb, iar jarul de pe extremități este pigmentat. Jarul
poate fi negru, castaniu, ruginiu, de diferite nuanţe. La unele rase, în cojocul de lână apar fibre
negre, în corelaţie cu culoarea şi intensitatea pigmentației jarului. La rasa Ţigaie mieii din
varietăţile bucălaie şi ruginie au o culoare tranzitorie, adică lâna este de culoare fumurie (la rasa
Ţigaia bucălaie) şi ruginie (la Ţigaia ruginie), iar jarul prezintă pigmentația centrifugă. Culoarea
tranzitorie a lânii dispare până la vârsta de 3-4 luni, devenind albă.

- brumărie - formată din amestecul de fibre albe şi negre, în proporții diferite,

determinând mai multe nuanţe, în funcţie de aceste proporții. La rasa Karakul, culoarea aceasta
se numește shiraz. S-a constatat că mieii brumării albinotici au constituţie suprafină, grad
scăzut de vitalitate şi majoritatea mor din cauza timpanismului cronic. La rasa Karakul există şi
alte culori în afară de acestea. Printre acestea pot fi menţionate: sur (aguti), roză (piersicie) şi
altele.

Figura 6.23 Culori compuse la ovine

Culoarea brumărie (Gotland, stânga), alb neuniform ruginiu (varietatea rasei Țigaie ruginie, mijloc) și
bălțată cu negru (Jacob, dreapta).

Culori bălțate:

Bălțăturile sunt nedorite la majoritatea raselor. Există un număr foarte restrâns de ovine
care prezintă robă bălțată (rasa Jacob). Prin selecţie se îndepărtează din cadrul raselor indivizii
cu roba bălțată. Din această cauză frecvența lor este foarte redusă.

42 © Ioan Huţu, 2020

CULORILE ANIMALELOR DOMESTICE

III.4. CULORILE LA SUINE

Alături de caracterele de exterior, culoarea părului şi a pielii constituie un criteriu de
identificare a raselor la specia suină. Culorile pot fi clasificate în culori simple (figura 6.24), culori
compuse şi particularităţi de culoare. Culorile: albă, blondă, neagră şi roşie fac parte din grupa
culorilor simple. Culorile compuse sunt următoarele: culoarea neagră cu brâu alb, culoarea
bălțată şi culoarea lupie.

Culoarea albă se întâlneşte la majoritatea raselor şi se caracterizează prin aceea că

prezintă părul şi pielea nepigmentate. Este preferată altor culori, deoarece conferă un aspect
comercial superior carcaselor. Animalele care au această culoare sunt sensibile la razele
solare. Culoarea albă poate fi de diferite nuanţe: mată, alb-gri şi lucioasă. Dintre rasele care
prezintă această culoare pot fi menţionate următoarele: Marele Alb, Landrace, Yorkshire,
Chester White, Edelschwein etc. Culoarea albă este dominantă față de celelalte culori.

Culoarea blondă este caracterizată prin pigmentația de culoarea galben-deschisă la păr,

iar pielea este discret pigmentată în aceeaşi nuanţă. Se întâlneşte la rasele Mangalița
(varietatea blondă), Lincoln etc. Culoarea blondă este recesivă față de celelalte culori.

Figura 6.24. Culori simple la suine.

Culoarea albă (Landrace, stânga), negru (Berkshire cu particularităţi de culoare pe rât și extremitatea
membrelor, mijloc) și roșu (Duroc, dreapta).

Culoarea neagră are mai multe nuanţe (negru mată, negru-ardezie, negru lucioasă).
Animalele care au această culoare sunt rezistente la apariţia eritemelor cauzate de razele
solare. Dezavantajul constă în faptul că aspectul carcaselor este influenţat nefavorabil în ceea
ce priveşte valoarea comercială. Se întâlneşte la rasele Mangalița (varietatea neagră), Cornwall
etc. Culoarea neagră este dominantă faţă de culoarea roşie şi blondă şi recesivă față de
culoarea albă.

Culoarea roșie se întâlneşte la rasele Duroc, Tamworth, Mangaliţa (varietatea roşie) etc.
Se caracterizează prin păr de culoare roşie şi piele superficial pigmentată, având mai multe
nuanțe: arămie, castanie şi cărămizie.

Culorile compuse (figura 2.25) sunt formate din două sau trei culori şi pot fi zonale şi
azonale.

Dintre culorile compuse zonale cea mai frecvent întâlnită este culoarea neagră cu brâu
alb, prezentă la rasele Hampshire, Wessex, Essex, Bazna etc. Animalele prezintă culoarea
neagră cu o zonă de culoare albă care înconjoară trunchiul în dreptul şi înapoia spetelor; poate
cuprinde şi membrele anterioare. Trecerea dintre cele două zone se face treptat, printr-o zonă
de tranziţie în care părul are culoarea albă, iar pielea este neagră. Lăţimea brâului variază
foarte mult (de la câţiva cm până la 20-60 cm). Această culoare compusă este dominantă
asupra culorii negre uniformă.

43
 LUCRARI PRACTICE - CREȘTEREA ȘI AMELIORAREA ANIMALELOR

Culoarea bălțată este azonală; repartizarea pe corp a celor două sau trei culori se face
în mod neregulat. Se întâlneşte la rasele Spotted, Pietrain, Minesota-2, Porcul pitic de
Gottingen, Poland China, Hereford, precum şi la metișii rezultaţi din încrucişările mai multor
rase.

Figura 6.25. Culori compuse la suine

Culoarea bălțată azonală (Poland Chine, stânga), culoarea bălțată negru cu brâu alb (Berkshire cu rât și
chișițe albe, mijloc) și bălțată azonală alb cu negru (Pietrain, dreapta).

Denumirea culorii se face menționând în primul rând culoarea care ocupă cea mai mare
suprafaţă a corpului şi apoi culorile care ocupă arealurile următoare, de exemplu: bălțat negru
cu alb sau bălțat negru cu alb şi cu roșu.

Particularitățile de culoare sunt reprezentate de zonele de culoare albă situate pe

extremitățile membrelor, pe rât şi pe vârful cozii. Se întâlnesc la rasele Berk, Poland China etc.

Culoarea tigrată se caracterizează prin prezenţa unor dungi longitudinale de culoare

închisă pe fond deschis şi se întâlneşte la purceii din rasele primitive şi la cei de mistreț. Aceste
dungi sunt vizibile până la vârsta de 3-4 săptămâni, după care dispar.

V. APLICAŢII2

1. Utilizând aplicația „Coat color” (https://www.animalgenetics.us/equine/ccalculator1.asp)

să se calculeze tipul, probabilitatea fenotipurilor și probabilitatea genotipurilor culorilor
în cazul montei dintre un armăsar murg (homozigot pentru culoarea neagră EE și
heterozigot pentru gena sălbatică aguti – Aa) care montează iepe negre (Nonius
homozigote pentru culoarea neagră EE).
2. Utilizând aplicația Coat color” (https://www.animalgenetics.us/equine/ccalculator1.asp),
să se calculeze tipul, probabilitatea fenotipurilor și probabilitatea genotipurilor culorilor
în situaţia exemplificată mai sus, dacă ambii parteneri sunt purtători ai factorului „roșu”
(heterozigoți pentru culoarea neagră cu genotipul Ee);
3. Utilizând aplicația de la link-ul https://colorgenetics.info/canine/puppy-coat-color-
calculator să se să se calculeze tipul, probabilitatea fenotipurilor și probabilitatea
genotipurilor culorilor în cazul montei dintre un câine și o cățea de culori diferite
(alegere proprie) al căror genotip nu este cunoscut (verificat).

VI. DOCUMENTARE ŞI BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ

1. SAS E. Tratat elementar de zootehnie aplicată, Editura Helicon Timișoara 1996.

2. https://colorgenetics.info
3. https://www.animalgenetics.us

2
Înainte de efectuarea exercițiilor se recomandă ă se citească Capitolul Transmiterea caracterelor monogenice din
cursul Creșterea și ameliorarea animalelor
44 © Ioan Huţu, 2020

View publication stats