Puncte cu efect de mumificare

maxim (1)
Scris de Gabriel Sabin Mateucă
miercuri, 08 octombrie 2008
Metodă de calcul propusă de Serge NAHON

Cel mai cunoscut şi cel mai experimentat efect al piramidei este acela de mumificare, de
eliminare a apei dintr-un corp aşezat la o treime (”h”) de înălţime (”H”) faţă de bază.
Ipoteza de la care se porneşte este aceea că anumite volume posedă proprietăţi similare de
mumificare. Cea mai cunoscută fiind piramida cu proporţiile Keops al cărui efect de mumificare
maxim la acea distanţa ”h”. Se admite aici că întreg volumul posedă cel puţin un punct "tare "
de mumificare situat la o distanţă ”h” de baza sa. Efectul de mumificare se va întâlni şi la
piramide cu alte proporţii, cu alte baze decât cea pătrată, la conuri, emisfere, prisme (pline sau
goale), etc. Metoda de calcul propusă (geometrică) permite determinarea poziţiei acestui punct
particular. Compararea rezultatelor teoretice cu cele practice confirmă precizia suficient de
bună e metodei..
De exemplu Chaumery şi Belizal utilizează pile de 9 emisfere şi, după diverse desene, zona de mumificare se situează la
o distanţă "h" egală cu aproximativ o rază pornind de la partea plată a ultimei emisfere. Făcând un calcul teoretic prin
metoda propusă, se obţine o valoare h’ egală cu 0,94 din rază pornind de la bază: potrivirea este deci corectă.
Un alt radiestezist, Enel, utilizează 4 emisfere sau 4 piramide suprapuse şi scrie că trebuie să se situeze la “o distanţă ce
nu trebuie să fie superioară înălţimii fiecărui element”. Prin calculul teoretic se obţine un h' egal cu 0,72 din rază pentru pila
de 4 emisfere şi egal cu 0,53 din înălţimea unei piramide pentru pila de 4 piramide. În cele două cazuri, calculul este în
acord cu ce a scris Enel puisque h' este întotdeauna inferior razei unei emisfere sau înălţimii unei piramide.
Enel indică apoi că experienţele făcute cu baterii de peste 9 elemenţi periculoase: "limita" astfel indicată de către Enel se
regăseşte prin calcul teoretic.
În cartea "La Pyramide", a fraţilor Servranx , se vorbeşte despre un inginer "D" care a realizat mumificări cu suprapunerea
de prisme echilaterale: poziţia experimentală pe care a utilizat-o se regăseşte în calcul teoretic.
Metoda permite clasificarea formelor în funcţie de "puterea" lor (de mumificare sau alt efect). O formă atât de complicată
precum crucea ansată egipteană, de exemplu, este perfect calculabilă şi permite justificarea "puterii" ce îi este general
atribuită.

Introducere
Prezentarea experienţelor “doveditoare” făcute de către diverşi radiestezişti, conform cărora, existenţa undelor de formă,
nu este cu adevărat convingătoare pentru cel cu o formaţie ştiinţifică clasică.
Totuşi anumite informaţii sunt stranii. Iată câteva rânduri din lucrarea "Physique micro - vibratoire et Forces invisibles" de
A. de Belizal şi P.A. Morel care scriu: "Degetele expuse la gura unui mic emiţător pistolet timp de 10 minute pe verde
negativ, au pielea arsă ca şi cum ar fi atins un fier înroşit în foc, aceasta fără nici o durere, pielea se înegreşte şi se cojeşte
după mai multe zile, lăsând loc unei piei noi, ca şi în cazul unei arsuri autentice. Emiţătorul este constituit dintr-o pilă de
emisfere din lemn şi un disc cu dungi negre şi albe.
Există o coerenţă, un acord concret între calculele teoretice simple şi rezultatele experimentelor. Această coerenţă a fost
descoperită utilizând teoria cunoscută în fizică ca Analiza Dimensională.
Teoria are ca obiectiv esenţial de a verifica omogenitatea ecuaţiilor, de exemplu de a verifica ca o mărime reprezentând o
suprafaţă să fie egală cu o altă mărime reprezentând tot o suprafaţă şi nu un volum sau o greutate ! Deci să existe o
concordanţă între unităţile de măsură în termenii unei ecuaţii.
Aici, această teorie a fost aplicată în maniera următoare. Un volum se poate măsura în metri cubi, unitatea de lungime
fiind deci metrul. Metrul nu are nici o legătură particulară cu volumul în chestiune. Acelaşi raţionament dacă acest volum se
măsoară în litri sau centimetri cubi.
Ideea este atunci de a căuta o unitate de lungime în legătură directă cu respectivul volum. Cu această nouă unitate, toate
volumele sunt caracterizate printr-un număr legat de formă şi nu de dimensiune, de exemplu toate emisferele sunt
caracterizate prin numărul 56,5, toate piramidele de tip Keops sunt caracterizate prin numărul 400, etc. Acest număr, care
este un număr “pur”, fără dimensiuni, denumit “volum propriu”. De fapt metoda are la bază ideea unei funcţii normate,
adimensionale.
Studiul rezultatelor experimentale par să arate că acest “volum propriu” este legat de “puterea” formei, aceasta neavând
putere reală decât când volumul său propriu este mai mare sau egal cu 400.
Se înţelege atunci necesitatea pilelor, de exemplu 9 emisfere înseamnă 9x 56,5 = 508,5, valoare superioară lui 400. Este
de aşteptat deci ca acest ansamblu să aibă o eficacitate deosebită, ceea ce rezultă şi experimental. Studiul altor forme cu
reputaţie ca având putere (crucea ansată egipteană) conduce la aceleaşi concluzii. Mult mai precis, volumul propriu
permite evaluarea “potenţialului de putere” pe care îl poate genera o formă oarecare, volumul real caracterizează energia
disponibilă (adică, de exemplu, masa de mumificat) şi permite de asemenea poziţionarea locului unde “trebuie să se
petreacă ceva” (mumificare sau altceva).
Metoda permite deci în mod esenţial de a clasifica diferitele forme în funcţie de ceea ce se poate aştepta de la ele ca
mijloace de mumificare.
Originalitatea metodei constă în faptul că oferă un mijloc de calcul. Dar ea are limite. Nu este relevantă decât pentru forme
simple şi pure (cilindru, piramida, sfera, etc) fără nici o asimilare (metoda nu dă rezultate pentru: solenoid, fir, …).

Metodă de calcul
Scopul calculului este de a determina, pentru o formă relativ simplă, poziţia punctului unde efectul mumificării ar trebui să
fie maxim. Rămâne de a efectua apoi controlul experimental.
Iată foarte pe scurt principiile de calcul. Se admite, a priori, următoarea ecuaţie:
(1) h = F (V)
care exprimă simplu că înălţimea h la care s-ar situa efectul maxim de mumificare nu depinde decât de volumul V ce se
poate afla în interiorul sau exteriorul volumului fie că e gol sau plin.
În formula (1), F este funcţia necunoscută, dar care se bănuieşte că există,
V este volumul de înălţime H, devant agir asupra materiei de mumificat,
h este poziţia situat pe înălţimea H unde efecul de mumificare este maxim.
De exemplu, într-o piramidă de tip Keops, h = H/3 pornind de la bază. Acest h este ceea ce se încearcă a se determina
pentru un volum oarecare.

Principiu de calcul :

Funcţia F este o lungime (pentru că h este o lungime). Principiul analizei dimensionale este de
a adopta unităţi de măsură asociate fenomenului studiat. Centimetrul nu are evident nici o
legătură particulară cu piramida sau cu oricare alt volum. Se va adopta ca unitate de lungime
însăşi înălţimea h (şi nu centimetrul sau metrul).
Înălţimea h măsurată prin ea însăşi va valora h / h = 1 în unităţi h, exact ca atunci când se
măsoară lungimea L în metri L / 1 metru = L în metri.
Unitatea de lungime fiind h, unitatea de volum va fi h3 şi volumul se va măsura în V / h3.
Formula (1) se poate scrie, cu unitatea de lungime h, astfel:
(2) 1 = F(V / h3)
S-a transpus funcţia F la măsura de valoare “1” în unităţi “h”. A devenit o funcţie normată.
Pentru un volum oarecare V’, de înălţime h’ corespunzând punctului de mumificare maximă se poate scrie o ecuaţie
analogă ecuaţiei (2).
(3) 1 = F(V / h3)
1 = F(V’ / h’3)
de unde rezultă ecuaţia fundamentală:
(4) V / h3 = V’ / h’3

Emisfera
Admiţând a priori că o emisferă are o "putere de mumificare" se va căuta unde se situează punctual de mumificare
maximă.
Volumul emisferei este V’ = (2/3)πR3
Referirea se face la piramida de tip Keops. Pornind de la datele piramidei se scriu următoarele ecuaţii:
V = (1/3) b2H
h = (1/3) H
b = 1,572 H
unde b este latura piramidei, H este înălţimea sa şi h este treimea lui H. Înlocuind V şi V’ în relaţia (4), rezultă:
R3 / h’3 = (3/2π) x (1,572)2 ≈ 10,6 şi de aici:
h’ = R / 2,2
Dacă ipotezele de pornire sunt exacte, trebuie să existe un efect de mumificare deosebit de puternic aproape de jumătatea
razei sub baza emisferei sau deasupra ei, în exterior sau în interior, după cum emisfera este plină sau goală.

Pila (bateria) de emisfere

Volumul unei pile de n emisfere va fi de n ori mai mare decât volumul uneia. În formula de mai
sus (2/3)πR3 se va înlocui cu (2/3)πnR3. Deci h’ se va mai înmulţi cu radical de ordin 3 din n:
(5) h’ = R x n1/3 / 2,2
Se observă că h’ poate fi mai mare sau mai mic decât raza R în funcţie de “n”.
Comparaţie cu rezultatele publicate. Chaumery şi Belizal
Chaumery şi Belizal (în "Essai de radiesthésie vibratoire", la pagina 88) au construit baterii. Cu
o astfel de baterie, pilă de 9 elemente au putut face experienţe pe carne, ouă, peşti, etc. Potrivit autorilor, “puterea” pilei
este legată de numărul emisferelor şi de diametrul acestora. Dar dimensiunile şi distanţele de acţiune ale acestor pile nu
au fost date.
În nr. 6 al revistei "Radiesthésie" se indică un diametru de 10 cm şi poziţia aproximativă a obiectului de mumificat situate la
aproximativ o rază (5 cm).
În lucrarea "Physique Microvibratoire et forces invisibles" la pagina 17, se scrie: "O pilă de emisfere constituie un
amplificator de energie magnetică, eliberată prin punctul central al ultimei feţe a pilei”.
Numărul şi dimensiunile elementelor unei pile conferă tensiunea emisiei de formă.
Calculul acestei tensiuni se face printr-o progresie ţinând cont de amplificarea succesivă a fiecărui element de către
următorul. Doar masa emisferei se ia în considerare, volumul nefiind semnificativ în conjunctură. Diametrul elementelor
pilei, în consecinţă masa sa totală, determină amplitudinea. Intensitatea este deci proporţională cu dimensiunile (diametrul
emisferelor).
Aici metoda de calcul propusă nu ţine seamă decât de formă, determinată cu formula volumului şi nu cu ecuaţia sa
analitică.
Pentru n = 9 emisfere se obţine h’ = 0,94 R ceea ce este apropiat de 1 R (o rază), dimensiune sugerată de revista
"Radiesthésie".
Aceiaşi autori, în cartea "Essai de radiesthésie vibratoire", tratează raza ”verde negativ” emisă prin baza unei emisfere
sciind – la pagina 141 şi următoarele:
”Raza V- pură mumifică cu o mare putere carne, peşti, ouă, flori ... Sterilizează şi distruge microorganismele, agenţi ai
putrefacţiei. Pentru acţiuni la distanţă, nu este necesară decât să se opereze pe un martor (un eşantion) şi de a-l supune
acţiunii V- pentru ca sterilizarea să aibă loc, chiar la o distanţă considerabilă. Aşa am putut mumifica într-un mod
remarcabil o bucată de carne (din care un fragment a fost folosit drept martor), din Bretagne la Paris. Vibraţia V- este sigur
cea mai scurtă dar şi cea mai penetrantă din univers şi puterea sa este infinit superioară celei a razelor X. În sfârşit, este
posibil dacă nu se iau măsurile de precauţie necesare, de a fi atins de arsuri ce amintesc de cele de radiodermie”.
Este bine de menţionat că Chaumery s-a stins din viaţă în urma experienţelor cu baterii de emisfere. Acestea se pot monta
pe axe perpendiculare, magnetică, respectiv electrică, iar experimentatorul trebuie să cunoască foarte bine efectelor
energiilor concentrate, în special cea denumită V-. Este foarte periculoasă pila cu mai mult de 5 elemente. În marea
majoritate a experimentelor se utilizează un număr impar de elemente.
Metoda de calcul propusă nu ţine cont de efectul la distanţă şi nici de concentrarea de energii.

Puncte cu efect de mumificare

maxim (2)
Scris de Gabriel Sabin Mateucă
vineri, 31 octombrie 2008

Enel
Eminent cabalist şi ocultist (mort în 1963) a consacrat cea mai mare parte a existenţei sale studierii
înţelepciunii antice. S-a străduit să regăsească şi să refacă verigile pierdute ale Lanţului Tradiţiei, iar
principalele sale lucrări ne transmit imensa sa cunoaştere.
A scris: Trilogie de la Rota ou Roue Céleste, Edit. Dervy-Livres, Paris 1973, Cures Magiques au 20ième
siècle, Edit. Omnium Littéraire, Paris 1959, Radiations des Formes et Cancer, Edit. Dangles, Paris 1959,
Premiers pas en Radiesthésie Thérapeutique, Edit. Omnium Littéraire, Paris 1958, Port Mortem, Edit.
Omnium Littéraire, Paris 1973, La Gnomologie, Edit. Omnium Littéraire, Paris 1959, Le Mystère de la Vie et
de la Mort, Edit. Maisonneuve et Larose 1966.
A fost interesat de pendul, de radiestezie, de radiaţiile emise de tot ceea ceeste viu. Colaborator al colonelului de Rochas,
a fost un cercetător asiduu al dovezilor incontestabile a ceea ce poartă numele de „ireal”. O jumătate de secol de studiu al
civilizaţiilor antice a permis lui Enel de a face importante descoperiri ce vor pune o bază solidă experienţelor orientându-l
pe calea vechilor iniţiaţi.

În cartea "Radiations des formes et cancer" Enel scrie la pagina 56: “S-a observat că o baterie de 4 elemente dă rezultate
perfecte (pentru obţinerea razei V-) şi poate fi folosită fără pericol pentru tratamente. Dacă se măreşte numărul de
elemente ale bateriei, raza devine prea puternică şi acţionează vătămător asupra unei fiinţe vii. O baterie de 9 emisfere de
circa 10 cm diametru este suficientă să mumifice în câteva ore o bucată de carne sau un peşte supus razei sale. Crescând
numărul de elemente, timpul scade”.
Mai departe, la pagina 83 scrie: “Pentru a obţine un fascicul de raze V- se folosesc 4 piramide sau emisfere suprapuse ce
se instalează deasupra unui martor (prelevat de la pacient: salivă, sânge, etc) la o oarecare distanţă care nu trebuie să fie
mai mare decât înălţimea fiecărui element al bateriei. Insist asupra numărului 4 ce nu trebuie depăşit fără riscul de a
vătăma pacientul”.
La aceste distanţe efectul de mumificare există dar este slab datorită numărului mic de elemente.
Comparaţie cu formula (5) .
Pentru n = 4 emisfere rezultă h’ = 0,72 R. Se situează în distanţele preconizate de Enel dacă R se consideră a fi înălţimea
emisferei.
Pentru o pilă cu n = 4 piramide rezultă h’ = 0,53 H (înălţimea piramidei).
Pentru 9 emisfere rezultă h’ = 0,94 R.
Pentru 9 piramide rezultă h’ = 0,69 H.
Enel scrie mai departe (p.123-124): ”Ceea ce ne interesează în raport cu utilizarea V- este exact faptul că se poate lucra
fără pericol dacă bateria care o generează nu depăşeşte 4 elemente. Pornind de la această noţiune am făcut nenumărate
experienţe şi am observat că o baterie de 9, 11 sau mai multe elemente (este întotdeauna preferabil pentru acest gen de
experienţe de a forma baterii cu număr impar de elemente) seacă o bucată de carne arzând, se poate spune, celulele şi
omorând toată viaţa microbiană. Am putut observa că este periculoasă folosirea bateriilor puternice. Raza degajată avea o
asemenea forţă încât invada aproape instantaneu întreaga încăpere şi persista timp de mai multe zile după demontarea
bateriei.
Tulburări de ordin complet particular şi foarte grave se manifestă la persoane care rămân în încăpere. A trebuit deci,
înainte de toate, să fie găsit un mijloc de protecţie pentru a continua aceste experienţe. Am ajuns să mă protejez pe mine
însumi şi să localizez radiaţia, cu ajutorul oscilatoarelor de tip Lakhovsky (cu undă simplă) şi cuştilor de tip Faraday. Astfel
ea nu putea să se propage şi să invadeze întreg apartamentul.
Aceasta mi-a permis să-mi continui experienţele crescând din ce în ce forţa bateriilor.
Cu ajutorul acestor puternice aparate uscarea (pe care unii autori o numesc mumificare) se producea mult mai rapid şi
secarea celulei era completă”.
Enel se pare deci că a găsit, prin experienţă, un fel de "frontieră" ce demonstra că pentru o baterie cu peste 9 la 11
elemente radiaţia devenea periculoasă.

Revenind la formula (5) pentru determinarea h' la un grup de emisfere, aceasta se va scrie sub forma:

(6) h’ / R = n1/3 / 2,2

După cum se poate vedea din graficul formulei (6), curba trasată cu albastru corespunde unei
pile de emisfere. Enel consideră că a pune un martor la o distanţă egală cu înălţimea unui
element (H sau R) devine periculoasă pentru pacient şi avertizează asupra frontierei de 9-11
elemente fără să precizeze dacă este vorba de piramide sau de emisfere.
Ori graficul arată că în cazul emisferelor valoarea h'/R =1 ce corespunde limitei propuse de
Enel taie curba corespunzătoare în banda valorilor 9-12 emisfere ! De aici se poate trage concluzia că bateria la care face
referire Enel este o baterie de emisfere.
Se remarcă că pentru un grup de piramide pericolul apare la 21 de elemente sau mai multe.
Enel consideră că valoarea h'/R = 0,72 (0,7 este marcată pe grafic cu linie continuă), asociată pilei de 4 elemente, nu
trebuie depăşită … ori linia de 0,7 taie curba relativă a pilei de piramide. Se remarcă faptul că intersecţia se situează la 9
piramide. Se regăseşte pe altă cale frontiera de siguranţă propusă de Enel de 9-12 elemente.

Inginer "D"
Acest gen de experienţe provine din lucrările unui anume inginer
"D".
Martial citează în cartea "La pyramide" (Edit. Servranx-pag.173-
175), scrisoarea unui prieten misterios, numit inginer “D”, care
scrie pe 6 august 1947: “Am făcut încercări asemănătoare
(mumifierea cărnii ca sub piramidă) cu o combinaţie de 5 prisme din carton suprapuse şi
întoarse fiecare în raport cu următoarea astfel încât să formeze văzute de sus o pecete a lui Solomon. Plasând ansamblul
după o anumită direcţie şi plasând o bucată de carne într-un punct din afara sistemului, am constatat fenomenul de
mumificare. Precizez, carnea se afla în exteriorul sistemului”.
Reconstituirea experienţei: s-au construit 5 prisme din carton, fără feţele triunghiulare, pentru a se observa, văzute de sus,
imaginea pecetei lui Solomon.
“D” nu precizează dacă prismele au sau nu feţele triunghiulare.

Într-o scrisoare ulterioară, din 7 aprilie 1948, inginerul “D” dă următoarele infomaţii:
“În ceea ce priveşte mumificarea cu 5 prisme triunghiulare echilaterale suprapuse decalate astfel ca văzute de deasupra
să formeze pecetea lui Solomon reuşeşte la fel de bine ca şi cu piramida. Prismele au laturile de 12 cm şi înălţimea de 8
cm. Ansamblul are 40 cm înălţime prin suprapunerea celor 5 prisme. Se orientează faţa prismei de bază spre Nord şi, în
faţa ansamblului aproape de mijlocul înălţimii, adică în faţa prismei 3 se suspendă în proximitatea acestei feţe piesa de
mumificat (se pot găsi de altfel şi alte puncte la fel de eficiente)”.
Şi aici rezultatele calculelor sunt în acord cu observaţiile experimentale. Cum acest caz este un pic mai complicat decât
precedentele nu au mai fost prezentate calculele.

Studiu geometric pe diferite volume:

Definiţia unităţii de lungime caracteristică unui volum
Cu ajutorul formulei (4), printr-un raţionament analog, se va căuta o unitate de lungime “L”, specifică, caracteristică a
volumului. Este suficientă împărţirea volumului la suprafaţa sa înfăşurătoare, ceea ce dă formula de definiţie:

L=V/S
Deci volumul, în unităţi L, va fi V/L3 şi suprafaţa înfăşurătoare măsurată în unităţi L va fi S/L2.

V / L3 = S / L2 = S3 / V2

Pentru calcul se pot folosi oricare din cele 3 fracţii. Exemplu:

Pentru un cub cu latura "a" le volumul va fi V = a3 şi suprafaţa înfăşurătoare, adică cea a tuturor feţelor, va fi S = 6 a2
Rezultă că unitatea "L" pentru cub este L = V / S = a / 6
Suprafaţa înfăşurătoare a cubului în unităţi L va fi deci:

S / L2 = S / (V / S)2 = 6 x a2 / (a / 6)2 = (6 x a2 x 36) / a2 = 216

Suprafaţa înfăşurătoare a cubului este caracterizată prin numărul 216.

Şi volumul cubului este caracterizat prin numărul 216.
Pentru a uşura expunerea ulterioară numărul 216 se va numi "volumul propriu” al cubului.

Puncte cu efect de mumificare

maxim (3)
Scris de Gabriel Sabin Mateucă
joi, 18 decembrie 2008

Volumele proprii se pot clasifica după potenţialul lor de mumificare, după intensitatea undelor
de formă. Emisfera este o formă emiţătoare puţin radiantă (Revue Radiesthésie N°6 – pag.
13) şi piramida de tip Keops este puternic radiantă. Celelalte volume se plasează între aceste
două extreme, în funcţie de forma lor. Pentru alte volume, precum 1/2 disc sau prisma
echilaterală s-a luat în considerare raportul ”k” dintre rază şi înălţime (sau dintre sau dintre
latură şi înălţime).

Astfel s-au obţinut o serie de valori normate (adimensionale) ce caracterizează puterea de

emisie a fiecărui corp în parte, după cum urmează:
- emisferă – 56,5
- jumătate de disc (cu R=0,5H) – 84,82
- sferă – 113
- dodecaedru – 153
- cilindru (mini cu R=0,5H) – 169,6
- octaedru – 187
- cub – 216
- con (mini cu R=0,354H) – 226
- sticlă Volvic de 1,5 l – 248
- prismă echilaterală (mini cu latura=1,732H) – 280
- tetraedru echilateral – 374
- piramidă cu proporţii Keops – 400
(cu S sau V în unităţi de lungime V/S)
Astfel, dacă se trasează volumul propriu în funcţie de “k” se constată că există un minim.
Iată ce se obţine pentru o prismă echilaterală:

Se constată că minimul apare pentru k = l x h apropiat de 1,7. Prin calcul se obţine valoarea
1,732.
Pentru a continua, trebuie cunoscut modul de calcul al volumului propriu al unui grup de volume de forme oarecare.
Regula adoptată este următoarea: volumul popriu al unui grup de “n” elemente este egal cu suma volumelor proprii ale
fiecărui element.

Emisfere
Emisfera nu este utilizată singură, ci doar în pilă (de 4, de 9 elemente, etc).
La o pilă de 4 elemente volumul propriu va fi 4 x 56,5 = 226 ceea ce este destul de slab în comparaţie cu 400 de la
piramida de tip Keops.
Dar dacă se folosesc 9 elemente, volumul propriu va fi 9 x 56,5 = 508 ceea ce este semnificativ superior lui 400. Pila de 9
emisfere are puternice proprietăţi mumificatoare.
Cubul are valoarea 216, ori King scria în al său "Manuel de l'énergie des pyramides" la pagina 29: "Cu toate acestea,
numeroase experienţe arată că un cub nu poate împiedica fenomenul de deteriorare a materiilor organice, cum o face
piramidă". Se poate considera deci că o valoare în jurul lui 200 este slabă; alţi autori consideră că emisfera este “puţin
emiţătoare”.

Prismele lui "D"

În ceea ce priveşte prismele echilaterale ale lui ”D”, k este de 1,5 şi graficul volumului propriu dă o valoare de ordin 282,
insuficient, dar 5 prisme dau 5 x 282=1410 !
Mult superior lui 400 al piramidei de tip Keops şi asta oferă justificarea rezultatelor obţinute de ”D”.
Există o apropiere evidentă între modelul matematic propus, graficul volumului propriu şi rezultatele practice, şi chiar îşi
găsesc explicaţia unele probleme nelămurite. De exemplu dodecaedrul considerat ca foarte puternic în multe lucrări de
radionică, de fapt are doar 153. Este cunoscut însă că dodecaedrul are şi funcţii mult mai subtile.

Mâinile
Mâinile constituie un volum foarte interesant. Volumul propriu al unei mâini este de aproximativ 1256, deci ambele mâini
au 2512, ceea ce este mult superior lui 400 de la piramida lui Keops şi se poate explica de ce anumiţi experimentatori au
reuşit o mumificare rapidă utilizând numai mâinile. Totuşi, pentru o demonstraţie completă şi cu adevărat convingătoare,
ar trebui experimentat dacă mâini din lemn ori din alt material provoacă şi mumificări la fel de puternice.

Crucea ansată egipieană

Chaumery şi Belizal scriu despre Ankh (crucea ansată egipteană) în cartea "Essai de radiesthésie
vibratoire " dar fără a oferi vreo demonstraţie. Autorii scriu (la pagina 31): “Era un talisman rezervat clasei
aristocrate, fără îndoială eficace, cu condiţia să fi fost ţinut de bărbat în mâna dreaptă şi de femeie în
mâna stângă (dacă nu există o polaritate inversată). Această cruce ansată era de altfel foarte
vătămătoare folosită în afara scopului pentru care a fost studiată, chiar dacă era ţinută în pumnul sau în
mâna convenite. Această nocivitate făcea din ea o armă cu dublu tăiş, asta provenind din faptul că
vibraţia sa nu este în acord cu vibraţia umană. În realitate, Cheia Nilului emite prin mâner (plăsea) V+ şi
prin extremitatea sa unda contrară, V-“.
Calculul arată că volumul propriu al unei cruci ansate este de 1730, ceea ce corespunde la aproape de 4 ori piramida de
tip Keops (4 x 400 = 1600 ) ”justificând” astfel puterea atribuită acestui obiect.

O problemă nerezolvată: volumele "fine"

O foaie de hârtie A4 de 21 x 29,7 cm2 constituie un volum "fin", adică are o dimensiune neglijabilă în raport cu celelalte
două (înălţimea, grosimea).
Volumul acestei foi este evident egal cu suprafaţa sa multiplicată cu grosimea (în jur de 0,1mm).
V=Sxg
L=V/S=g
S / L2 = S / g2
de unde rezultă volumul propriu al foii de hârtie Vp = S / L2 = 21 x 29,7 / 0,012 = 6.237.000
Volumul propriu al unei foi de hârtie este deci de ordinul a 6 milioane, deci incomparabil cu piramida de tip Keops ! Ori,
până la proba cotrarie o foaie de hârtie n-a mumificat niciodată nimic !
Calculele precedente trebuie abandonate ? Poate că nu ! În realitate are un puternic volum, de circa 6 milioane, dar cât
timp i-ar trebui pentru a mumifica efectiv o cantitate de materie ?

Reîntoarcere la experienţă
Iată ce scrie Enel în cartea sa "Radiations des formes et cancer" (pagina 55) unde face un rezumat despre lucrările lui
Chauméry şi ale lui Belizal: “Experienţele dovedesc că forţa radiaţiei unei forme depinde de volumul şi de masa obiectului
şi de asemenea de numărul de forme identice reunite împreună şi formând o baterie de elemente”.
Cuvântul “masă” evocă în mod natural că intervine materialul, în fapt el nu e contează. În realitate, Chaumery şi Belizal
au scris în lucrarea lor "Essai de radiesthésie vibratoire", (pagina 57): “ … pentru noi materialul este indiferent şi forma
este cea care acţionează”.
Deci cuvântul masă semnifică statură, mărime (talie) şi fraza lui Enel ar fi trebuit să fie: “Experienţele dovedesc că forţa
radiaţiei unei forme depinde de forma acesui volum şi de mărimea obiectului şi de asemenea de numărul de forme
identice reunite împreună şi formând o baterie de elemente”.
Altfel spus, Enel “traduce” cu cuvintele formă şi mărime şi dă răspunsul: forma = volumul propriu (independent de
mărime) şi mărimea (în litri de exemplu) a acestui volum.
De altfel Enel, în aceeaşi carte la pagina 56 scrie: ”Dacă se măreşte numărul de elemente, timpul necesar mumificării
devine mai scurt”.

Timpul necesar pentru o mumificare; foaia de hârtie

Conform celor scrise mai sus, timpul necesar mumificării este cu atât mai scurt cu cât volumul “mumifiant” este mai mare
şi cu cât forma are o “putere” particulară, ceea ce se poate traduce printr-o formulă de genul următoarei:
t(V) = F(Vp,V)
unde t(V) este timpul mumificării datorat volumului V şi F(Vp,V) o funcţie (necunoscută până azi) de volumul propriu Vp şi
de volumul real V.
Această formulă trebuie determinată experimental şi după cum experimentatorii au constatat deja, se aşteaptă la
rezutatele următoare:
- cu cât forma va avea un volum mai mare (în litri de exemplu) cu atât ea va fi mai puternică şi timpul t(V) va fi mai mic,
- dintre 2 forme cu acelaşi volum real (în litri), va fi mai puternică aceea care va avea volumul propriu mai puternic şi
timpul t(V) care îi corespunde va fi mai scurt,
- dacă asociem mai multe forme identice, timpul t(V) va fi mai scurt decât dacă se utilizează o singură formă,
- este de luat în considerare apariţia altor parametrii, de exemplu raportul volum/suprafaţă a eşantionului tratat.
Revenind la foaia de hârtie, ea are un volum mic şi este de aşteptat ca puterea sa să fie mică, dar volumul propriu este
mare şi deci, dimpotrivă, puterea ar trebui sa să fie mare. Experienţa care arată că o foaie de hârtie nu mumifică nimic
conduce la gândul unui capăt de drum. “Volumul real” este preponderent, altfel spus mărimea volumului va fi mai influentă
decât forma sa, aceasta pentru o foaie de hârtie ce este în fapt un paralelipiped rectangular cu înălţimea foarte mică.
De remarcat că problema volumelor fine nu este menţionată în documentaţia de specialitate. Legat de aceasta apar teme
interesante precum: efectul numărului mare de frunze ale unui copac ce constituie nenumărate volume fine sau cel al
particulelor de nisip ce constituie o multitudine de mici sfere …

Proprietăţi ale "volumului propriu"

Volumul propriu al unei sume de volume V1, V2, ..., Vn este suma volumelor proprii
individuale.
Volumul propriu este independent de mărimea reală a volumului. Este un avantaj dar şi o
limită. În realitate diferiţi experimentatori insistă să afirme că puterea unei forme este legată
de volumul real (în litri).
Puncte cu efect de mumificare
maxim (4)
Scris de Gabriel Sabin Mateucă
sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Figurile plane
Belizal şi Morel scriu în cartea lor "Physique microvibratoire et forces invisibles", în capitolul "La
réfraction angulaire" la pagina 9: "Profanul care deschide o carte de geometrie fără îndoială că se
găseşte în prezenţa unei formidabile reţele vibraţionale condensată într-un spaţiu mic. Pe toate
paginile există unde de frecvenţe diferite; toată gama spectrului vizibil şi invizibil este reprezentat
acolo pentru că refracţia unghiulară este cea care creează vibraţie; egiptenii cunoşteau perfect
puterea sa de emisie. Frecvenţele sunt generate de desene ale căror unghiuri sunt riguros calculate
ca să radieze, după caz, unde benefice sau malefice potrivit utilizării pentru care au fost destinate.
Studiind monumentele şi inscripţiile egiptene vom fi uimiţi să surprindem uimitoarele posibilităţi ale
undelor de formă”.

Importanţa unghiurilor în emisia undelor de formă datorate figurilor plane

Pirntr-un raţionament analog celui făcut pentru volume, este posibil de a defini “lungimea proprie” a unei figure plane prin
raportul dintre suprafaţă şi perimetru.
Se poate apoi calcula “suprafaţa proprie” a figurii respective utilizând lungimea proprie ca unitate de lungime.
Exemplu: un pătrat cu latura “a” are suprafaţa S = a x a = a2 şi perimetru P = 4 x a de unde lungimea proprie L = S/P =
a2/4 a = a/4, de unde suprafaţa proprie:
S / L2 = a2 / (a/4)2 = 16
Suprafaţa proprie a pătratului este de 16.

Pentru diferite poligoane regulate (inscriptibile în cerc) se poate trasa curba următoare:

Triunghiul echilateral are cea mai mare suprafaţă proprie, aceasta este egală cu 21.
Pătratul are suprafaţa proprie mai mică (16). Scade cu creşterea numărului de laturi ale
poligonului.
S-a calculat suprafaţa proprie a literei “aleph” pentru a o compara cu cea a poligoanelor regulate.
‫א‬
Estimarea suprafeţei şi perimetrului au fost evident aproximate. S-a obţinut o suprafaţă proprie destul de mare: 92, mult
superioară tutror poligoanelor. Pentru comparare s-a refăcut calculul pentru litera ”A”.
A
Rezultatul pentru litera “A” a fost 108, adică de acelaşi ordin ca aleph ţinând cont de aproximările făcute. Deci, prin
această metodă s-a dedus că “A” şi “aleph” au aceeaşi “pondere de mumificare”. Din punct de vedere energetic vectorial
aleph este, însă, mult mai puternic.

Studiul graficelor:
Radiesteziştii şi mai ales radioniştii utilizează grafice constituite din combinaţii de poligoane
sau inele ori benzi successive.
Exemplu: se trasează 2 pentagoane regulate înscrise unul celălalt.

Se construieşte astfel o “bandă poligonală” regulată (poligoanele sunt

inscriptibile în cerc). Această "bandă" are evident o suprafaţă şi un
perimetru şi deci o suprafaţă proprie !

Rombul triplu, cu grosimea mică a benzii, suprafaţa proprie este mare. Dacă numărul de benzi creşte iar grosimea lor
scade, se poate ajunge la valori mult mai mari, ceea ce explică eficienţa anumitor grafice radionice.

Concluzii
Metoda permite de asemenea clasificarea formelor în funcţie de puterea lor potenţială, estimată printr-un număr, riguros
calculată şi denumită volum propriu. Volumul propriu este legat de forma volumului dar nu şi de mărime. De exemplu
toate emisferele au volumul propriu egal cu 56,5 şi toate piramidele de tip Keops de 400. Dar dacă volumul propriu dă
puterea potenţială, volumul real este acela care dă energia.
De exemplu, emisfera este considerată slab emiţătoare şi piramida Keops potenţial puternică. Se poate de asemenea
justifica că puterea potenţială a unei pile de 9 emisfere este ridicată, valoarea calculată fiind 9 x 56,5 = 508,5, superioară
lui 400.
Puterea altor obiecte, precum crucea ansată egipteană, găsesc justificări analoge. Pe de altă parte, studiul graficelor
utilizate în radiestezie şi radionică au furnizat o serie de explicaţii ale fenomenului.
Simbolurile, runele, hieroglifele, literele au puteri de emisie proprii, pe lângă faptul că reprezintă vectori energetici.
Alăturarea lor le amplifică forţa şi în anumite configuraţii crează vectori eficienţi, construiţi cu anumite scopuri. De
menţionat aici anumite inscripţii de rit, mortuare, şamanice. Se pare că şi Biblia, în varianta originală şi integrală era de
fapt un complex program vectorial.
Dar metoda prezintă şi lacune. De exemplu volumele fine sau multiple (foi de hârtie, particule de nisip) pun probleme încă
nerezolvate.