UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ NAPOCA

FA C U LTAT E A D E G E O G R A F I E
SPECIALIZAREA: GEOGRAFIA TURISMULUI

LUCRARE DE DIPLOMĂ

TURISMUL ÎN JUDEŢUL ALBA. ACTUALITATE ŞI PERSPECTIVE

Coordonator ştiinţific,
Prof. conf. dr. Ştefan Dezsi Absolvent,
Sorina Brumariu

Cluj Napoca, 2010

 CUPRINS

1. INTRODUCERE..........................................................................................................................4
2. TURISMUL ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE....................................................6
2.1 Noţiunea de turism şi termeni asociaţi.................................................................................6
2.2 Rolul turismului în dezvoltarea economica sustenabilă.......................................................8
3.PARTICULARITĂŢILE GEOGRAFICE ALE JUDEŢULUI ALBA............................................10
3.1 Încadrarea arealului studiat în sistemul turistic zonal-regional..........................................10
3.2 Particularităţile reliefului, a substratului geologic şi rolul acestora în conturarea
potenţialului estetico-peisagistic al teritoriului analizat.................................................................11
3.3 Hidrografia şi rolul acesteia în dezvoltarea activităţilor turistice.......................................16
3.4 Aspecte bio-pedo-climatice şi rolul acestora în susţinerea activităţilor turistice...............18
3.5 Resursele naturale...............................................................................................................24
4. POTENŢIALUL TURISTIC AL JUDEŢULUI ALBA.................................................................26
4.1 Potenţialul turistic natural........................................................................................................26
4.2 Potenţialul turistic antropic................................................................................................26
4.2.1 Potenţialul atractiv al vestigiilor arheologice.............................................................27
4.2.2 Potenţialul atractiv al obiectivelor religioase.............................................................35
4.2.3 Potenţialul atractiv al ansamblurilor de arhitectură urbană, edificiilor cultural
-sportive, monumentelor şi statuilor..........................................................................................38
4.2.4 Arhitectura tradiţională, locuinţa şi gospodăria ţărănească........................................44
4.2.5 Activităţile tradiţionale, meşteşugurile ţărăneşti........................................................44
4.2.6 Portul popular, tradiţiile şi obiceiurile populare, manifestările etnofocloric..............46
4.3 Tipuri şi forme de turism practicate şi practicabile............................................................47
5. SITUAŢIA ACTUALĂ A VALORIFICĂRII POTENŢIALULUI ŞI INFRASTRUCTURII
TURISTICE ÎN JUDEŢUL ALBA....................................................................................................51
5.1 Potenţialul actual al judeţului Alba..........................................................................................51
5.1.1 Bazele de cazare şi alimentaţie publică............................................................................52
5.1.2 Infrastructura judeţului Alba............................................................................................55
5.1.3 Baza materială terapeutică................................................................................................56

2
 5.1.4 Bazele de agrement-divertisment şi sportive.....................................................................56
5.1.5 Trasee si circuite turistice în judeţ....................................................................................59
5.2 Dinamica actuală a circulaţiei turistice din judeţ.....................................................................63
5.3 Gradul de utilizare al unităţilor de cazare..............................................................................65
5.4 Densitatea circulaţiei turistice..................................................................................................67
6. ANALIZA SWOT PRIVIND DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A JUDEŢULUI ALBA PRIN
VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC ŞI A DEZVOLTĂRII INFRASTRUCTURII
TURISTICE........................................................................................................................................70
7. OPORTUNITĂŢI, PERSPECTIVE ŞI TENDINŢE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN
JUDEŢUL ALBA...............................................................................................................................72
8. POLITICI, MĂSURI, ACŢIUNI ŞI PROIECTE ÎN PERSPECTIVA DEZVOLTĂRII
TURISMULUI ÎN JUDEŢUL ALBA................................................................................................75
9. CONCLUZII..................................................................................................................................80
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................................81

3
 1. INTRODUCERE

Patrimoniul natural şi cultural, varietatea reliefului, îmbinarea între rustic şi modern şi

încărcătura istorică a meleagurilor fac din Alba un judeţ extrem de atractiv din punct de vedere
turistic. Cunoscut pentru locurile pitoreşti, cu arii naturale protejate, cu zeci de obiective speologice,
cu tradiţii păstrate de sute de ani, judeţul Alba dispune de un potenţial turistic, poate, insuficient
exploatat sau ignorat până acum.
Unicitatea peisajelor, cu un cadru natural feeric, cu multe oaze de recreere, şi bogăţia
turismului rural, care poate reprezenta principalul vector de dezvoltare a multor zone din judeţ, sunt
doar câteva din atuu-rile care fac din Alba o destinaţie atractivă.
În condiţiile în care turismul poate fi o componentă importantă a creşterii economice, dar şi
a conştientizării că dezvoltarea durabilă înseamnă şi păstrarea nealterată a acestor zone cu un
specific aparte, autorităţile din Alba au elaborat o strategie de dezvoltare turistică. Aceasta este
solicitată de necesitatea echilibrării cererii si ofertei de produse si/sau servicii de turism, prin
activitati de coordonare a resurselor cu politicile locale care au efect direct asupra sectorului turistic,
precum si asupra domeniilor care influenţează performantele turismului
Consiliul Judeţean Alba, comunităţile locale şi sectorul privat, actori interesaţi în
dezvoltarea turimului, consideră important să schimbe percepţia asupra judeţului, ca partener de
dialog şi ca destinaţie de afaceri în general şi de turism în special.
Strategia de turism a judeţului ia în consideraţie, din punct de vedere spaţial, porţile de
intrare rutiere şi feroviare, teritoriul constituit din zonele atractive, destinaţiile primare şi secundare,
precum şi coridoarele interioare din cadrul judeţului Alba.
Priorităţile în dezvoltarea turismului din judeţul Alba urmăresc pe termen mediu şi lung, dezvoltarea
în întreaga regiune a unei oferte turistice complexe, care să valorifice la maxim resursele naturale şi
antropice existente, în corelaţie cu conservarea mediului şi a patrimoniului. Pe termen lung aceasta
va contribui la creşterea nivelului de viaţă al locuitorilor, mai ales a unor categorii sociale cu şanse
reduse de integrare pe piaţa muncii (femei, persoane disponibilizate din industrie, etc.).
Motivaţia alegerii acestei teme are la bază dorinţa de a promova obiectivele turistice din
acest judeţ.
Lucrarea, structurată pe 12 capitole, prezintă informaţii despre poziţionarea judeţului, despre
resursele atractive ale cadrului natural şi despre cele antropice, despre infrastructura turistică şi
despre stadiul actual al valorificării resurselor. Tendinţele manifestate în turism după 1989 sunt

4
prezentate într-un capitol aparte, la fel ca şi tipurile de turism şi formele care se pot practica. Un alt
capitol este destinat prezentării principalelor elemente de risc turistic. Un amplu capitol se referă la
strategiile, direcţiile majore de acţiune, obiectivele şi măsurile în perspectiva în vederea
valorificãrii turistice pe termen lung şi pe termen scurt referitoare la infrastructura generală,
agrement şi divertisment. Nu în ultimul rând sunt prezentate sugestii de optimizare a fluxurilor
turistice. Traseele turistice urbane sau periurbane şi circuitele turistice sunt prezentate într-un alt
capitol, ca şi, de altfel, informaţiile despre zona turistică funcţională a judeţului.

5
 2. TURISMUL ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII ECONOMICE

2.1 Noţiunea de turism şi termeni asociaţi

Organizatia Mondiala a Turismului (O.M.T. – ce isi are sediul la Madrid) defineste turismul
ca fiind “ activitatile realizate de persoane sau grupuri de persoane pe durata calatoriilor si sederii
acestora in locatii diferite de spatiul obisnuit traiului cotidian. Aceste activitati se pot desfasura pe o
perioada de timp mai mica de un an cu scop de odihna, afaceri si alte motive”.
Există numeroase alte definitii ale turismului, una din cele mai utilizate fiind data in 1942 de
Hunziker si Krapf, doi profesori elvetieni de Marketing turistic, membri ai A.I.E.S.T. – Association
of Scientific Experts in Tourism (Asociatia Internationala a Expertilor Stiintifici in Turism):
“Turismul este ansamblul de actiuni, activitati, relatii si fenomene cauzate de deplasarea si
mentinerea uneia sau mai multor persoane in afara spatiului obisnuit de rezidenta, mai putin a celor
care sunt motivate in principal de activitati lucrative, permanente sau temporare.” Aceasta definitie
si-a mai pierdut din caracterul ei strict odata cu aparitia turismului de afaceri, care are ca scop
principal tocmai o activitate lucrativa. Insa, in zilele noastre, acest tip de deplasare poate fi
considerat o forma de turism avand in vedere ca utilizeaza infrastructura turistica (transport, cazare,
servicii de masa, etc.)
Marketingul turistic diferă fundamental de marketingul altor tipuri de produse:
 turismul este în primul rând o industrie a serviciilor, unde serviciile sunt intangibile iar
controlul calităţii şi evaluarea experienţei sunt greu de prevăzut;
 în loc să muţi produsul turistic spre consumator, consumatorul trebuie să se deplaseze spre
produs sau resurse;
 în timp ce călătoresc, în mod obişnuit oamenii participă la mai multe activităţi şi vizitează
mai multe obiective turistice.
Ţinând seama de aceste considerente, organizatorii turismului ca afacere trebuie să colaboreze
la pachetul ofertei pentru a promova cât mai bine oportunităţile turistice disponibile în ariile lor.
Cererea este în mare măsură parte integrantă a relaţiilor dintre produsul turistic şi piaţă şi, în
consecinţă, în viitor cei ce se ocupă de marketingul turistic trebuie să fie mai atenţi la schimbarea
compoziţiei populaţiei turistice. Pe măsura schimbării condiţiilor de viaţă, a condiţiilor economice, a
structurii demografice a vizitatorilor, piaţa se transformă de la cea sigură a „bătrânului turism" la cea
critică, emancipată a „noului turism". Aceste transformări au loc şi în turismul românesc şi se
conturează tot mai mult în ultimul deceniu.

6
 Orice încercare de a defini turismul trebuie să ia în considerare diferitele grupuri care
sunt implicate sau afectate de activitatea turistică. Se pot distinge patru elemente diferite ale
turismului:
Turistul. Acesta caută diferite experienţe şi satisfacţii psihice şi fizice, natura acestora
determinând alegerea destinaţiei şi a activităţilor desfăşurate.
Companiile care oferă bunuri şi servicii. Oamenii de afaceri văd turismul ca pe o
oportunitate de a face profit furnizând produsele şi serviciile pe care le doresc turiştii.
Organele politice şi administrative care guvernează zona de atracţie. Politicienii
văd in turism un element important şi aceasta datorită veniturilor pe care le pot obţine cetăţenii
din această activitate precum şi a celor provenite din turismul internaţional direct sau indirect.
Comunitatea gazdă. Localnicii, de obicei, văd în turism un factor cultural şi generator
de locuri de muncă. în legătură cu acest clement, deseori se urmăreşte interacţiunea dintre
turişti şi rezidenţi. Efectul acestei interacţiuni poate fi benefic, negativ sau amândouă.
Turismul reprezintă un ansamblu de activităţi, servicii şi industrii care furnizează o experienţă de
călătorie: transport, cazare, alimentaţie publică, magazine, divertisment, diverse activităţi
precum şi alte servicii ospitaliere (turistice) disponibile către indivizi sau grupuri care călătoresc
departe de casă. El cuprinde toţi furnizorii turismului dar şi serviciile legate de acesta. Turismul
este o întreagă industrie mondială de călătorii, hoteluri, transport incluzând şi alte componente
cum ar fi promovarea prin care se urmăreşte satisfacerea nevoilor sau dorinţelor călătorilor. Pe de
altă parte, turismul este o sumă totală a cheltuielilor realizate de turist în interiorul graniţelor unei
ţări, regiuni sau grup de ţări.
Turismul şi-a constituit în timp o piaţă proprie definită prin factori specifici şi elemente de
natură economică, socială, politică şi geografică.
Definită în sens larg, piaţa turistică reprezintă sfera economică dt interferenţă a ofertei
turistice (materializată prin producţia specifică) ci cererea turistică exprimată prin consum.
Piaţa turistică, este prin însăşi natura sa o piaţă de servicii, dezvoltarea S£ fiind condiţionată de
existenţa unei oferte variate de servicii de transport cazare, agrement, tratament.
Piaţa turistică, fiind parte integrantă a pieţei globale pe de o parte şi a pieţei serviciilor pe de
altă parte, are o serie de trăsături comune cu acestea dat şi o serie de caracteristici specifice
determinate de modul în care funcţionează oferta si cererea turistică astfel:
 un grad mare de complexitate: oferta turistică cuprinde elemente de o mare eterogenitate;
rezultatul prezenţei pe piaţa turistică a unui mare număr de ofertanţi;
 caracterul fragmentat: piaţa turistică este puternic segmentată ca efect al diversităţii, a nevoilor
şi dorinţelor turiştilor, precum şi a eterogenităţii ofertei turistice:

7
  o anumită opacitate: cererea turistică este insuficient definită, fiind mult mai subiectivă decât
în cazul cererii de bunuri iar oferta turistică este mult mai dificil de prezentat, acest lucru
ducând la apariţia unor riscuri de ambele părţi (turist - ofertant);
 multă elasticitate şi mult dinamism: piaţa turistică se dezvoltă într-un ritm foarte rapid, turismul
devenind una din cele mai expansioniste ramuri ale economiei
 o anumită mobilitate: locul ofertei turistice corespunde cu cel al consumului, dar nu cu cel
de formare a cererii;
 concentrare în timp şi spaţiu: existenţa unor discrepanţe ale volumului activităţii turistice
de la o perioadă la alta sau de la o zonă la alta.

2.2 Rolul turismului în dezvoltarea economica sustenabilă

În ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al

sistemului economic, el presupunând o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează
o creştere în sfera producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei,
care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice şi indirect în stimularea producţiei
ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii de
agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un
semnificativ spor de producţie.
Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei a unui judet.
Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe
ale turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu.
În primele patru luni ale anului, deficitul de cont curent al balanţei de plăţi, calculat ca sumă
între soldurile operaţiunilor cu bunuri şi servicii, veniturile înregistrate şi transferurile curente de
bani din străinătate, a înregistrat 1,39 miliarde de euro, cu 77% mai mult decât anul trecut. Tendinţa
este totuşi de descreştere a deficitului, cum după primele trei luni ale anului curent dezechilibrul era
superior cu 85% faţă de primul trimestru al anului 2004. Schimburile comerciale în primele patru
luni înregistrează un dezechilibru în favoarea importurilor de 1,8 miliarde de euro, cu aproape 70%
mai mult decât în perioada similară din 2004. Sectorul Serviciilor a înregistrat, de asemenea, un
deficit de 210 milioane de euro, un maxim negativ fiind atins pe segmentul transporturi, respectiv
108 milioane de euro. în domeniul serviciilor turistice a fost înregistrat un excedent de 20 milioane
de euro. Potrivit datelor remise de BNR, datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut cu 14,2%
faţă de finele anului trecut, până la nivelul de 20,7 miliarde de euro. Din aceasta, peste jumătate,
respectiv 10,6 miliarde de euro, a fost datoria externă publică şi public garantată. în primele patru

8
luni ale anului curent, românii din străinătate au trimis în ţară 897 milioane de euro, cu aproape o
treime mai mult decât în perioada corespunzătoare a anului trecut. (Adevărul, 28/06/2005).
Pe lângă toate acestea, turismul reprezintă şi o cale de valorificare superioară a tuturor
categoriilor de resurse şi în special a celor naturale: frumuseţea peisajelor, calităţile curative ale
apelor minerale sau termale, condiţiile de climă.
Există ţări care realizează până la 80% din PIB (I-le Maldive) din activitatea turistică, dar şi
ţări cu o economie dezvoltată (Franţa 7.3% PIB, Elveţia 7.7% PIB) care au ponderi ridicate ale
activităţii turistice în PIB. Faţă de această situaţie, în România, turismul contribuie cu 2-3% la
realizarea PIB.
Pentru ţara noastră - în etapa actuală, ca urmare a prezenţei unor resurse turistice
neexploatate şi insuficient puse în valoare, turismul constituie o ramură cu posibilităţi însemnate de
creştere şi deci rămâne o sferă de activitate care poate absorbi o parte din forţa de muncă rămasă
disponibilă prin restructurarea economică.
Trebuie menţionat şi faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone
defavorizate, putând fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea
unor zone mai puţin bogate în resurse cu valoare economică mare, dar cu importante şi atractive
resurse turistice naturale şi antropice. Datorită acestui fapt el este considerat o pârghie de atenuare
a dezechilibrelor interregionale.
O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuţia sa la
asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi
internaţional.

9
 3.PARTICULARITĂŢILE GEOGRAFICE ALE JUDEŢULUI ALBA

Fig. 1 Harta judeţului Alba

3.1 Încadrarea arealului studiat în sistemul turistic zonal-regional

Situat în partea central-vestică a ţării, la marginea de vest a întinsei depresiuni a

Transilvaniei, judeţul Alba cuprinde, în limitele sale teritoriale, trei mari unităţi naturale: Munţii
Apuseni in vest, până in zona de izvoare a Someşului Cald şi a Someşului Rece, respectiv a
Arieşului Mare şi a Arieşului Mic; Carpaţii Meridionali în sud şi Podişul Târnavelor în est. Culoarul
Muresului, orientat nord-est spre sud-vest, străbate ca o mediană judeţul şi se înscrie ca cea mai
joasă treaptă de relief care separa zona înaltă a Munţilor Apuseni de zona colinară a Podişului
Târnavelor, a Podişului Secaşelor şi a Dealurilor Oraştiei. În acest culoar Mureşul îşi adună
principalii afluenţi din cele trei mari unităţi naturale: Arieşul şi Ampoiul din Munţii Apuseni,
Sebeşul şi Cugirul din Carpaţii Meridionali, Târnavele, unite la Blaj, şi Secaşul din Podişul
Transilvaniei.
Limitele judeţului circumscriu o unitate administrativ teritorială bine definită, care
însumeaza 6 242 km² (circa 2,6% din suprafaţa României). La nord-vest, limita urcă până pe
culmea înaltă a Bihorului, care atinge 1848 m în vârful Curcubăta, iar la nord se întinde până pe
culmea Muntelui Mare (1 826 m). De acolo coboară în valea Arieşului aproape de comuna Ocoliş,
urcă pe Munţii Trascăului aproape de capătul de nord al acestora, pentru a ajunge în lunca

10
Mureşului aproape de confluenţa cu Arieşul, această limită marchează vecinătatea cu judeţele Bihor
şi Cluj. Limita de est traverseaza Dealurile Târnavelor, pe hotarul comunelor Fărău şi Valea Lungă
şi mijlocul Podişului Secaşelor; pătrunde apoi în Carpaţii Meridionali de-a lungul văii Sebeşului
până aproape de izvorul acestuia. De aici limita se orientează către culmea Munţilor Parâng, unde se
despart apele bazinului Lotrului de cele ale Jiului şi ale Mureşului. Pe acest traseu sinuos, limita
administrativă a judeţului Alba este comună cu cea a judeţelor Sibiu, Mureş în est şi Vâlcea în sud.
Limita de vest urmăreşte mai întâi culmea Şureanului, prin Vârful lui Pătru (2 130 m) şi Vârful
Şureanu (2 059 m), pentru a coborî pe plaiuri, pe la vest de Cugir până în valea Mureşului. Este
traseul care, parţial, formează limita cu judeţul Hunedoara. Trece apoi în Munţii Metaliferi prin
apropiere de Balşa şi pasul Vulcan, pe muntele Vulcan (1 257 m) şi pe platforma de culme a
Muntelui Găina (1 486 m ), despărţind judeţul Alba de judeţul Arad. De acolo limita urcă pe culmea
Bihorului, pentru a “închide” tot în munte limita judeţului Alba.
Judeţul Alba grupeză pe teritoriul său patru municipii, Alba Iulia, Blaj, Sebeş şi Aiud, şapte
oraşe, Abrud, Baia de Arieş, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureş, Teiuş, Zlatna şi 67 de comune.

3.2 Particularităţile reliefului, a substratului geologic şi rolul acestora în

conturarea potenţialului estetico-peisagistic al teritoriului analizat

În judeţul Alba predomină formele înalte de relief. Munţii ocupă cca. 52% din suprafaţă,
zonele de podiş şi dealuri 26%, iar zonele de câmpie, inclusiv luncile râurilor 22%. Zona montană
este dominată de extremitatea estică a Munţilor Metaliferi, de culmile masivului Trascăului, de
versanţii sudici ai Munţilor Bihariei, precum şi de Munţii Şurianu ale căror vârfuri ajung la 2130 de
metri (Vf. lui Pătru). Zona de podiş şi deal este dată de Podişul Secaşelor, Podişul Tîrnavelor, şi de
depresiunile montane Zlatna, Abrud şi Cîmpeni, iar zona joasă de câmpie este dominată de
Depresiunea Alba Iulia – Turda şi parţial de Culoarul depresionar al Orăştiei.
Relieful judeţului Alba este unul variat, alcătuit din munţi, podişuri, piemonturi şi
depresiuni. Astfel, partea de nord-vest, reprezentând peste o treime din suprafaţa judeţului, aparţine
Munţilor Apuseni, cea de sud, Carpaţilor Meridionali, iar cea de est, Podişul Transilvaniei. Între
Munţii Apuseni, pe de-o parte şi Podişul Transilvaniei şi respectiv Carpaţii Meridionali, pe de altă
parte, se afla culoarul larg al Mureşului, cu poziţie axiala în cadrul judeţului Alba. Trecerea de la
zona montană spre Culoarul Mureşului se face prin intermediul treptei piemontane. De asemenea, in
zona montană mai apar o serie de culoare depresionare şi depresiuni, de obicei cu pozitie
intermediară între subunităţile acesteia (culoarul Ponorului, depresiunile Zlatna, Ampoi, Trascău)

11
 Varietatea marea a reliefului corespunde unei structuri geologice complexe, cu o evoluţie
îndelungată şi diferită de la o zonă la alta, cu compartimentare tectonică şi asociere petrografică
distincte.În partea de nord şi cea de nord-vest, cristalinul acoperit de formaţiuni ale permianului,
triasicului inferior şi mediu, precum şi cu multiple iviri ale jurasicului, alcătuiesc cea mai mare
parte a munţilor înalţi.Formaţiunile sedimentare triasice şi jurasice alcătuite preponderent din
calcare tari, care dau forme de relief semeţe, abrupturi, văi strangulate in chei, peşteri şi avenuri,
concentrate in zona centrală a Munţilor Apuseni. În cristalin, dominant în Muntele Mare, relieful
apare cu forme mai domoale şi numai ivirea rocilor intrusive de la est şi sud de Vf. Balomireasa
determină abrupturi, creste şi văi înguste.
La sud de Valea Arieşului, munţii joşi, alcătuiţi în cea mai mare parte din formaţiuni ale
cretacicului, din iviri eruptive, magmatite ofiolitice (bazalte şi andezite), care stau alături de lama
calcarelor jurasice din culmea Trascăului, etalează peisaje geografice contrastante.
Culoarul Mureşului, cu piemontul ce se întinde de la vest până la poalele munţilor ,în
cuprinsul căruia formaţiunile pliocene şi cuvertura lor cuaternară invadează unele insule de eocen
(Dealul Bilag), precum şi dealurile de la est de această mare vale, caracterizate prin depuneri
sedimentare mio-pliocene relative moi, constituie o altă mare unitate de relief. Pe aceste formaţiuni
mult mai friabile (argile, gresii, marne) s-a grefat şi un relief mai scund unde sunt frecvente pantele
reduse şi văile largi. Tectonica cutelor majore se resimte foarte slab în relief, îndeosebi în rama
vestică a Podişului Târnavelor.
La sud-est de Sebeş, formaţiunile helveţian-tortoniene ocupă o întindere destul de mare şi,
împreună cu formaţiunile cretacice dintre Săsciori şi Pianu de Sus, alcătuiesc o treaptă sedimentară
marginală şisturilor cristaline, care acoperă întrg sudul judeţului. Ele sunt alcătuite predominant din
filite, şisturi cloritoase şi sericitoase, cu frecvente injecţii granitice şi de gnaise granitice. Cuvertura
calcarelor mezozoice apare doar ca o fâşie îngustă mai la nord de Şugag, punându-se în evidenţă şi
în relief. Marile înalţimi din sud sunt marcate de apariţia pegmatitelor.
Relieful amintit, strâns legat cu formaţiunile geologice, se concretizează, în spaţiul geografic
al judeţului Alba, prin unităţi şi subunităţi integrale sau parţiale. Astfel, referindu-ne la Munţii
Apuseni, numai jumătatea sudică a Muntelui Mare, jumătatea estică a Munţilor Bihor şi a Masivului
Găina, partea nord estică şi nord vestică a Munţilor Metaliferi şi Munţii Trascăului cu proporţii
covârsitoare intră în componenţa judeţului Alba. Situaţii similare prezintă Podişul Secaşelor şi
Podişul Târnavelor. De asemenea, prin suprafeţe restrânse din sectorul lor nordic, Munţii
Cândrelului şi Şureanului se prelungesc în limitele judeţului Alba.
Aspectele morfologice şi morfometrice ale acestor unităţi sunt extreme de variate şi diferite
de la o zonă la alta.În partea sudică întalnim altitudinile mari , care depăşesc 2000 m ;în cea

12
nordică, deşi Munţii Apuseni ating 1849 m în vârful Curcubăta şi 1826 m în Muntele Mare, totuşi în
limitele judeţului valorile coboară la 1000 m. În podişul Târnavelor cotele maxime depăşesc cu
puţin 500 m, în schimb Culoarul Mureşului este marcat de înalţimi reduse – 215 la ieşirea
Mureşului din judeţ.
Cu toată marea varietate de categorii şi unităţi morfologice, se poate surprinde o notă
comună, şi anume că relieful judeţului Alba apare integrat bazinului hidrografic al Mureşului.
Alături de contrastele altimetrice, se înscriu ca trăsături originale fragmentarea şi varietatea
formelor de la şesurile şi terasele netede la platformele înalte muntoase, de la “conurile” vulcanice
la peşterile, cheile, avenele şi dolinele carstice, de la urmele lăsate de gheţarii cuaternari şi până la
alunecările, torenţii şi ravenele care scrijelesc faţetele dealurilor, totul într-o continua prefacere.
Structurile geologice de o frumuseţe rară întâlnite cu rolul în conturarea potenţialului
estetico-peisagistic ale judeţului Alba sunt: Avenul din Piatra Cetii, Cheile Ordâncuşii, Cheile
Albacului şi ale Mândruţului, Calcarele de la Ampoiţa, Cheile Întregalde şi rezervaţia naturală
Întregalde, Cheile Întregalde şi rezervaţia naturală Întregalde, Muntele Vulcan, Râpa Roşie –
Rezervaţie naturala, Cheile Vălişoarei.

Avenul din Piatra Cetii

Masivul Piatra Cetii este unul dintre cele mai impunătoare masive calcaroase din Munţii
Trascău aşa după cum se poate vedea şi din Valea Mureşului, dinspre est
Cheile sunt tăiate în calcare masive de vârstă jurasică (jurasic superior), constituite într-o
bandă orientată pe direcţia nord-est sud-vest, aflată în raporturi tectonice anormale cu formaţiunile
mai tinere aparţinând cretacicului. Acestea sunt formate predominant din marne, gresii şi
conglomerate, roci mult mai puţin rezistente la eroziune.
Se remarcă printr-o mare diversitate floristică, adăpostind o serie de endemisme si plante
rare aflate pe lista roşie a plantelor superioare din România ca specii care necesită ocrotire.
În Rezervaţia Naturală Piatra Cetii se găseşte o potecă tematică reprezentând un circuit prin
care ajută turştii să înţeleagă şi să cunoască mai multe despre speciile de plante si animale ale
acestei zone, precum si interacţiunea dintre ele si oameni. Lungimea traseului este de aproximativ 6
km, cu o diferenţă de nivel de 600 m (300 m urcare, 300 m coborâre), fapt ce necesită o bună
pregătire fizică. Durata de parcurgere a traseului este de aproximativ 6 ore. Nu se recomandă
parcurgerea traseului pe timp de ploaie. Traseul cuprinde 8 posturi în care turiştii vor găsi panouri
cu date despre biodiversitatea rezervaţiei.
Avenul din Piatra Cetii s-a format datorită eroziunii generate de apele de percolaţie. Iniţial,
prin dizolvarea calcarelor de către apele infiltrate s-au format lapiezuri, ulterior, prin adâncirea

13
progresivă a acestor lapiezuri s-a dezvoltat avenul care prin intermediul unei mici trepte formează
două puţuri, unul de 30 m şi unul de 18 m, în total 48 m adâncime, dezvoltarea totală a avenului
fiind de 68 m.

Cheile Ordâncuşii
Cheile Ordâncuşii, rezervaţie complexă, reprezintă una din cele mai înguste chei din
România (pe alocuri 4-6 m lăţime), cu un peisaj natural deosebit de pitoresc.Doi pereţi de calcar
verticali, atât de apropiaţi încât firul apei abia a găsit drumul de evadare către colectorul său, stau de
strajă căii de acces la Peştera Poarta lui Ionele. Înalţi de peste 250 m şi cu o lungime de 3,25 km, ei
adăpostesc numeroase nişe, arcade şi guri de peşteră (peste 30 de peşteri) ce îmbie paşi peregrinului
spre inedita lume subpământeană, dintre care Peştera Poarta lui Ionele şi Peştera de sub Zgurăşti
sunt declarate rezervaţii speologice şi integrate acestei rezervaţii. La acestea se adaugă o serie de
asociaţii forestiere cu o compoziţie floristică diversificată.

Cheile Albacului şi ale Mândruţului

Rezervaţie naturală - fenomene carstice. Cheile Albacului sunt săpate în calcare dolomite şi
cuartite de apele Arieşului Mare (4 km lungime în amonte de satul Albac). Sunt foarte pitoreşti, în
versanţi fiind săpate o serie de peşteri. Cheile Mândruţului.
Cheile Mandruţului reprezintă un sector de chei înguste cu aspect tipic de canion. Chiar daca
nu au cascade inalte sau marmite adanci, ele au toate elementele caracteristice ale unui canion.
Parcurgând cheile vom întâlni tobogane săpate de apele repezi având la baza lor marmite (acele
bazine de piatră în care apa pare sa stea pe loc) de până la un metru adâncime.

Calcarele de la Ampoiţa
„Situate pe cursul inferior al râului cu acelaşi nume, la 8 km depărtare de oraşul Alba Iulia în
direcţia Zlatna, cele trei blocuri calcaroase de culoare albă punctate cu vegetaţie specifică calcofilă
sunt urmele unor procese geologice unice în România."( Dan Anghel, „Calcarele de la Ampoiţa”,
Albaiulianul, Nr 4. 2009, p. 16)
Compoziţia acestor stânci denumite şi klipple, este formată din brecii şi ciment care înglobează
fosile. Ele sunt considerate a fi urmele unei faleze calcaroase fragmetata în perioada glaciaţiunilor
pe care procesele de eroziune ulterioare le-au detaşat în relief sub forma specifică de turnuri
înconjurate cu pereţi verticali.
Declarate rezervaţie naturală geologică şi peisagistică, aceste stânci poartă alături de
denumirea binecunoscută Calcarele de la Ampoiţa şi o serie de toponime legate de persoane sau

14
întâmplări reale din tradiţia locală precum Pietrele Gomnuşei, Stogurile Popii sau Pietrele lui
Bocioacă. Săpăturile arheologice realizate aici au scos la iveală, în jurul stâncilor şi pe vârfurile
greu accesibile, urme de locuire umană începând din eneolitic (cca. 3500 î.Chr.) şi până în perioada
dacică. În apropiere au fost identificate şi diferite vestigii din epoca romană şi feudală.
Deşi au o înălţime relativ redusă (maxim 44m) pe feţele verticale ale acestor stânci a fost
dezvoltată în ultimii 25 de ani o excelentă zonă pentru practicarea alpinismului, considerată la ora
actuală una dintre cele mai interesante şi pitoreşti areale de escaladă sportivă din România.

Cheile Întregalde şi rezervaţia naturală Întregalde

Cheile Întregalde este o rezervaţie naturală geologică cu o suprafaţă de 25 ha. Acestea fac
parte din sistemul de chei care traversează masivul calcaros al culmii Ciumerna - Bedeleu în vestul
Munţilor Trascăului. Cheile prezintă un relief complex, deosebit de pitoresc, fiind formate dintr-o
serie de pereţi, turnuri, portaluri, întrerupte de conuri de grohotiş şi brâne înierbate. Au o lungime de
circa 1,5 km, fiind dezvoltate pe direcţia nord-vest - sud-est. Sunt declarate rezervaţie naturală din
punct de vedere geologic, peisagistic şi prin faptul că pe versanţi se păstrează o serie de plante rare,
în special floarea de colţ care creşte aici la cea mai mică altitudine din Europa – 600 m.

Muntele Vulcan
Rezervaţie naturală (geologică). Este situat pe cumpăna de ape dintre reţeaua hidrografică a
munţilor Metaliferi şi bazinul hidrografic a Masivului Alb, reprezintă o klippă de calcare jurasice ce
se ridică în mijlocul formaţiunilor de fliş cretonic, realizând un contrast puternic între abrupturile
sale şi culmile mai domoale din jur.

Râpa Roşie – Rezervaţie naturală

Rezervaţia este situată pe malul drept al Pârâului Secaş, acest gen de procese
geomorfologice fiind o caracteristică a laturii vestice a Podişului Secaşelor. Accesul se poate face
dinspre oraşul Sebeş pe drumul către satul Daia Română, cca. 3 km. „Această rezervaţie
geomorfologică reprezintă urmele lăsate de torenţi pe un depozit de gresii din miocen, de culoare
roşiatică, întrerupt de straturi orizontale de conglomerate fixate în ciment calcaros. Curgerea apei a
format pe o lăţime de aproximativ 400m şi o înălţime de 100m o dantelărie de rocă, sculptată în
pliuri, contraforturi, piramide, turnuri pe o suprafaţă lipsită de vegetaţie.”( Dan Anghel, „Râpa
Roşie”, 2009, p. 24) Rezervaţia mai cuprinde o serie de plante rare care conferă acesteia un regim
de protejare complex, peisagistic, geologic şi botanic. În areal au fost identificate şi urme de locuire
umană datate la sfârşitul neoliticului şi începutul epocii bronzului. Deschiderea largă şi poziţia

15
favorabilă faţă de curenţii de aer din culoarul Mureşului fac din Râpa Roşie unul dintre cele mai
propice areale ale judeţului Alba pentru practicarea zborului cu parapanta, zborul acestor curajoşi
sportivi oferind un surplus de atractivitate în cadrul unei vizite în această interesantă rezervaţie. Tot
aici are loc adunarea anuală a tuturor celor care iubesc aeromodelismul, automodelismul şi
rachetomodelismul.

Cheile Vălişoarei
Cheile prezintă o importanţă complexă geomorfică şi botanică deoarece pe versanţii acestora
se întâlnesc o serie de plante rare. Rezervaţia se află în estul Munţiilor Trascăului, în partea sudică a
Depresiunii Rîmetea.Altitudinea maximă este de 779 m şi cea minimă de 425 m.Rezervaţia se
întinde pe 100 ha. Zona este strict ocrotită şi include întregul profil transversal al cheii, iar limita
vestică urmăreşte partea superioară a abruptului calcaros, iar limita estică culmile domoale ce urcă
spre capătul nordic şi sudic al cheilor pană în Vârful Rachiş. Cheile Vălişoarei sunt sculptate de
Valea Aiudului în calcare jurasic superioare, care prezintă cea mai accentuată carstificare datorită
purităţii si masivităţii lor. Din punct de vedere genetic, s-au format printr-un fenomen de captare,
efectuat de un râu ce a înaintat regresiv dinspre Mureş şi a pătruns în Depresiunea Rîmetea,
dezorganizând vechiul curs unitar de aici ce curgea spre nord. Cheile au o lăţime de 25 – 150 m şi o
înălţime de 100 – 150 m. Sunt dominate cu 200 – 400 m, pe dreapta de Vârful Bogza (814m),
Pleaşa Lacului şi Piatra Velii, iar pe stânga de Pleaşa Cornilor şi Rachiş(775m). În pereţii cheilor pe
ambii versanţi se găsesc peşteri la diferite altitudini (Peştera de la Colţul Diacului, Peştera din Gura
Cheii, Peştera Lacului şi Peştera de la Piatra Lungă). În dreapta cheilor, urcând dinspre Aiud, se află
stânca numită Cetate, unde în secolul al XIII-lea documentele atestă existenţa cetăţii Zedecheu,
neidentificată în teren. Rezervaţia constitue un important obiectiv turistic, aici se mai pot vizita şi
ruinele cetăţii medievale de la Colţeşti, biserica mănăstiri din Măgina, muzeul etnografic din
Rîmetea şi rezervaţiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloşului, Vânătările
Ponorului, Huda lui Papară, Poarta Zmeilor(Peştera de la Groşi) şi Piatra Secuiului(Colţii
Trascăului).

3.3 Hidrografia şi rolul acesteia în dezvoltarea activităţilor turistice

Caracteristicile climatului judeţului Alba, cu influenţeoceanice în jumătatea vestică şi uşor

continentale în cea estică, la care se adaugă rezistenţa rocilor la eroziune în regiunile montane şi

16
marea lor friabilitate şi permeabilitate în cele colinare, de piemont şi de terase, sunt factori care au
permis organizarea unei reţele hidrografice bine dezvoltată cu importante resurse de apă.
Aşadar, resursele de apă de pe teritoriul judeţului Alba pot fi categorisite după cum
urmează: ape subterane, râuri şi lacuri.
Hidrografia judeţului Alba este dominată de cursul mijlociu al Mureşului, care colectează
toate râurile din teritoriul său. Principalii afluenţi ai Mureşului în judeţul Alba pe partea dreapta
sunt: Arieş, Grind, Unirea, Ciugud, Miraslău, Aiudul de Sus, Gârbova, Stremţ, Galda,
Ampoi,Pâclişa, Stăuni, Vinţ, Blandiana, Stănişoara, Sărăcsău, Băcăinţi, Homorod şi Geoagiu iar pe
partea stângă Mureşul primeşte: Târnava (Mare şi Mică), Secaşul Sebeşului, Sebeş, Pian, Cugir,
Cioara, Soimuş, Vaida şi Râul Mic. În zona Munţilor Apuseni avem râul Arieş cu cei doi afluenţi ai
săi: Arieşul Mare şi Arieşul Mic.
Mureşul reprezintă cea mai mare arteră hidrografică de pe teritoriul judeţului intrând pe
teritoriul acestuia la o altitudine de 270 m în amonte cu afluentul Arieşul şi iese din judeţ după o
confluenţă cu pârâul Băcăinţi parcurgând circa 140 km pe o diferenţă de nivel de 68 m. Este cel mai
mare afluent al Tisei şi al doilea râu al României, ca lungime, după Dunăre. Are 803 km, dintre care
761 km pe teritoriul României.
Târnava este cel mai important afluent al Mureşului de pe partea stângă cu care confluează
în dreptul localităţii Teiuş.Târnava Mică pătrunde pe teritoriul judeţului în avale de localitatea
Adămuş, având o direcţie NE-SV şi după ce parcurge ccirca 50 km se uneşte la Blaj cu Târnava
Mare.Aceasta pătrunde pe teritoriul judeţului în sus de localitatea Valea Lungă, având o orientare
SE-NV. Până la Blaj, Târnava Mare parcurge circa 58 km. Târnavele aduc cu ele cel mai mare
volum de apă, ca urmare a lungului lor traseu.
Arieşul este cel mai important afluent al Mureşului de pe partea dreaptă, situat pe teritoriul
comunei Lunca Mureşului (judeţul Alba). Are o lungine 166 km şi o suprafaţă a bazinului de 3005
kmp. Izvorăşte Munţii Bihor, de sub vf. Curcubăta Mare, de la 1195 m altitudine. Prezintă o vale
remarcabilă prin extensiunea, varietatea formelor de relief şi a unităţilor pe care le străbate,
caraterizată printr-o succesiune de sectoare înguste, despărţite de numeroase bazinete depresionare.
Dintre defileele cele mai importante amintim pe cele dintre Lupşa şi Sălciua şi mai ales pe cele din
aval de Sălciua, cu o lungime de circa 30 km, cel mai lung din Munţii Apuseni, iar ca depresiuni
mai evidente sunt cele de la Gârda, Albac, Câmpeni, Lupşa. Principalele aşezări din Valea Arieşului
sunt situate tocmai în aceste mici depresiuni.
Ampoiul, afluent pe dreapta al Mureşului îşi desfăşoară cursul în întregime (circa 60 km) pe
teritoriul judeţului Alba. El îşi adună izvoarele din Munţii Trascăului, Metaliferi şi Munţii Vinţului,
de la circa 800-900 m altitudine, având un bazin hidrografic relative mic, iar panta medie a râului

17
este de 25-30 m/km. În cadrul bazinului Ampoiului, terasele sunt slab dezvoltate, cu un caracter
fragmentar. Debitul acestuia este unul relativ mic.
Lacurile care se găsesc pe teritoriul judeţului aparţin mai multor tipuri genetice, unele fiind
naturale (de interes turistic si agrement) altele artificiale, cu funcţii complexe ( hidroenergetice,
minere, balneare, etc)
Lacurile naturale sunt amplasate în regiunea montană, deluroasă şi de podiş, având în
general dimensiuni si volum mici. Printre cele mai importante amintim: Lacul Iezer Şureanu la
altitudinea de 1 750 m, în Munţii Şureanu, cu o suprafaţă de un hectar şi adâncimea maximă de 7,3
m; Iezerul Ighelului amplasat în Munţii Trascăului cu o suprafaţă de 5,26 ha şi o adâncime maximă
de 9 m. Lacul are o scurgere subterană, iar atunci când nivelul apei creşte deversează printr-un
emisar; lacul Tău si lacul Oaşa sunt lacuri naturale amenajate ulterior prin baraje ca lacuri cu
potenţial energetic şi alimentare cu apă potabilă pentru oraşele Alba Iulia, Sebeş, Blaj si Aiud.
(Departamentul pentru administraţia publică locală, 1994)
Lacul de acumulare Oaşa s-a format la confluenţa V. Frumoasei cu V. Sălanelor. Are o
suprafaţă de 400 ha şi un baraj de beton armat înalt de 91 m, lăţimea de bază de 250m şi un
coronament carosabil cu o lăţime de 10 m iar lungimea de 300 m. Lac populat cu peşte.

3.4 Aspecte bio-pedo-climatice şi rolul acestora în susţinerea activităţilor

turistice

 Aspecte biogeografice

Relieful determină o etajare a climatului care la rândul lui influenţează vegetaţia. Vegetaţia
se caracterizează prin prezenţa pădurilor de foiase formate din subetajul pădurilor amestecate cu
răşinoase şi fag, subetajul făgetelor şi subetajul guruneţelor care sunt mai bine individualizate din
punct de vedere al vegetaţiei. Elementele componente sunt: fagul, gorunul, carpenul, bradul,
frăsinul, teiul.
Stratul ierbos al pădurii este alcătuit din specii diferite din punct de vedere ecologic. Astfel
întalnim primavara vioareaua, brebeneii, ceapa ciorii, luşca, măseaua ciutei, ghiocelul. Gramineele
constituie o grupă foarte raspândită cu urmatoarele elemente: firuţa de pădure, păişul, mărgelifuţa,
golomaţul. În făgete sunt fregvente şi ferigile.
În cadrul culoarului Şard-Alba Iulia şi în cadrul Dealului Bilag apare o floră specifică, la fel
şi în lunci, formate dintr-o serie de specii lemnoase şi ierbose; aici regăsim sălciile, rachiţile şi
plopii, iar pe lunciile interioare se regaseşte aninul negru.

18
 Lumea animală are o mai mare mobilitate dacât cea vegetală, totuşi păstrează o anumită
etajare pe verticală ca şi vegetaţia. Datorită acestui fapt, etajele faunistice se suprapun etajelor de
vegetaţie, dar numai în linii mari.
Etajului nemoral îi corespund urmatoarele specii de animale: şoarecele gulerat, veveriţa,
pârsul, pârsul de alun. Pe locurile umede, pe malurile apelor se întâlneşte şoarecele scurmător. Tot
aici mai vieţuiesc: soarecele de câmp, şobolanul negru şi viezurele. Dintre animalele mari amintim:
lupul, ursul brun, jderul de pădure, mistreţul, căprioara, iepurele. Dintre păsări amintim: cinteza,
măcăleanul, gaiţa, cucul, porumbelul gulerat, ciocănitoarea pestriţă şi rapitoare diurne şi nocturne:
ciuful de pădure, huhurezul de pădure, şorecarul nocturn, uliul găinilor şi uliul păsărilor. Dintre
reptilele mai larg răspândite amintim: şarpele de pădure, şopârla comună şi guşterul.
Etajul subalpin - Începe să se contureze odată cu apariţia rariştilor de limită şi se
definitivează fizionomic de către jnepenişuri. Etajul subalpin se caracterizează prin întinse asociaţii
de tufărişuri, care pot apărea fie singure, fie în alternanţă cu rariştile de arbori (în partea inferioară a
etajului) sau cu pajiştile (în partea superioară a etajului). Etajul subalpin prezintă caractere de
trecere între vegetaţia pădurilor şi vegetaţia ierboasă a etajului alpin. Aspectele destul de variate ale
vegtetaţiei din etajul subalpin, fac necesară împărţirea sa în două subetaje: subetajul rariştilor şi
subetajul tufărişurilor .
Subetajul rariştilor. Formate predominant din molid şi mai rar din larice sau amestecuri de
molid cu larice (Larix decidua), mai rar de larice cu zâmbru (Pinus cembra), rariştile de limită,
reprezintă tranziţii între etajul molidişurilor şi cel alpin, în succesiunea normală altitudinală a
vegetaţiei, determinată climatic, neinfluenţată de intervenţia antropică sau de relieful abrupt (Beldie,
1967). Se dezvoltă în condiţii mai austere, în apropiere de limita superioară a pădurii. Arborii,
frecvent cu coroana zdrenţuită de vânturi şi în formă specifică de drapel, vegetează răzleţ sau în
pâlcuri, sau formează arborete rărite, asociate obişnuit cu tufărişuri de anin verde (Alnus viridis),
jneapăn (Pinus mugo), salcie (Salix silesiaca) etc. Rariştile de limită naturale se pot întinde până la
200 m diferenţă de nivel de la limita molidişului în sus. Dar de cele mai multe ori, pe versanţii uşor
înclinaţi, mai ales pe picioarele de munte intens circulate, rariştile naturale climatice sunt mult
destrămate, reduse şi coborâte în altitudine prin păşunat sau chiar suprimate.
Arbori ocrotiţi:
Fagul Împaratului - (lângă Muncelu), un copac bătrân de mari dimensiuni ale carui frunze nu cad
niciodată;
Stejarul lui Avram Iancu-copac ce are peste 500 ani;
Teiul lui Eminescu-Blaj.

19
 Subetajul tufărişurilor. Limita dintre subetajul rariştilor şi subetajul tufărişurilor este
marcată prin ultimele pâlcuri sau exemplare izolate de arbori. Tufărişurile sunt alcătuite
predominant din jneapăn (Pinus mugo), alături de jneapăn mai participă aninul verde (Alnus
viridis), ienupărul pitic (Juniperus sibirica), smirdarul (Rhodendron kotschyi), salcia (Salix
silesiaca), afinul (Vaccinium myrtillus), merişorul (V. vitis idaea).
Spre partea superioară a subetajului jnepenişurile devin tot mai scunde, arealele lor se
fragmentează, fiind întrerupte tot mai frecvent de pâlcuri de pajişti. Tot aici tufărişurile scunde de
smirdar, înlocuiesc jnepenişurile. Elementele componente ale pajiştilor sunt mai ales: iarba vântului
(Agrostis rupestris), păruşca (Festuca supina), ţepoşica (Nardus stricta). Pajiştile de brâne sunt
alcătuite predominant din Festuca amethystina.

 Aspecte climatice
Clima judeţului Alba este continentală cu uşoare nuanţe de excesivitate în regiunile de şes şi
de podiş, şi moderată, cu uşoare nuanţe pluviale în regiunile montane. Aceste particularităţi sunt
determinate, pe de o parte, de circulaţia generală a atmosferei, iar pe de alta, de structura suprafeţei
active.
Poziţia judeţului în jumătatea vestică a ţării, la care se adaugă configuraţia reliefului
Munţilor Apuseni la nord şi cea a Carpaţilor Meridionali la sud, străbătuţi diagonal de largul culoar
al Mureşului fac să se simtă influenţa pregnantă a circulaţiei vestice, prin intermediul căreia ajung
aici mase de aer mai umede.Peste această influenţă predominantă se suprapun influenţele circulaţiei
sudice şi sud-vestice care transportă mase de aer tropical, mai calde în tot timpul anului, influenţe
care se fac simţite îndeosebi în sectorul de sud est al judeţului; de asemenea, în sectorul de nord-est
se resimt influenţele circulaţiei nordice şi nord estice prin intermediul căreia ajung aici mase de aer
reci.
Muntele, datorită căruia apare evidentă zonalitatea verticală a tuturor evenimentelor
climatice, constituie o barieră orografică în deplasarea pe orizontală a tuturor acestor influenţe.
Pe lângă rolul major al reliefului în evidenţierea celor trei tipuri de influenţe climatice
menţionate mai sus, mai intervin particularităţile suprafeţei active (expunerea versanţilor,
fragmentarea reliefului) in diferenţierea unor procese locale climatogenice. Printre acestea se
numără procesul de föhnizare a aerului care au loc la periferia estică a Munţilor Apuseni, până în
Culoarul Mureşului. Acestea se datorează prezenţei influenţei circulaţiei vestice, în timpul căruia
masele de aer mai umede de origine maritimă, traversând Munţii Apuseni cu înălţimi ce depăşesc
1800 m, pierd umezeala, astfel încât, în descendenţa lor pe versanţii estici se încălzesc şi se usucă
determinând un timp mai mult senin, absenţa precipitaţiilor şi uşoare fenomene de încălzire.

20
 Tot ca o consecinţă a föhnului, în regiune se remarcă o durată prelungită de strălucire a
soarelui (2000 -2100 de ore de însorire anual) fapt ce determină valori medii anuale ale radiaţiei
solare de peste 120 kcal/cm². Cu altitudinea, pe măsură ce nebulozitatea creşte, valorile radiaţiei
solare se reduc, astfel încât pe valorile montane la peste 1500 -1600 m, scade sub 110 kcal/cm²
Temperatura aerului. Se diferenţjază teritorial în raport cu marile unităti naturale de relief,
cunoscând o zonalitate altitudinală.Cele mai ridicate valori se întâlnesc în lungul Culoarului
Mureşului şi pe cursurile inferioare ale afluenţilor săi (Târnave, Sebeş, Arieş, Ampoi etc.), în
sectoarele uscate de luncă, pe terasele şi pe versanţii inferiori (Blaj 9.1°C, Sebeş şi Ighiu 9.3°C şi
Alba Iulia 9.5°C). Regiunea piemontană propriu-zisă şi cea de podiş se caracterizează prin valori
medii anuale ale temperaturii aerului cuprinse între 8 şi 9ºC. În regiunea montană, la 1 300-1 400 m
altitudine, temperatura aerului variază în jur de 4°C, iar pe la 1 600-1800 m, în jur de 2°C. Pe cele
mai mari înălţimi din Munţii Şureanu, la peste 2000 m altitudine, media anuală a temperaturii
aerului coboară sub O°C
În cursul anului, temperatura aerului înregistrează atât valori pozitive cât şi negative.
Datorită reliefului montan, primăvara întârzie din ce în ce mai mult pe masură ce creşte altitudinea,
iar toamna este mai prelungă. Aceasta se datorează faptului că atât procesele de răcire, cât şi cele de
încălzire încep de jos în sus, astfel că pe culmile montane înalte acestea se produc cu o întârziere
progresivă, odata cu creşterea altitudinii. De asemenea, inversiunile de temperatură caracteristice
regiunilor depresionare, văilor şi culoarelor întârzie procesele de încălzire primăvara şi grăbesc
procesele de răcire toamna.
Cele mai coborâte temperaturi se produc in ianuarie, cînd variaţiile mediilor lunare cu
altitudinea sunt cuprinse între -3 şi -l0ºC .În această lună, cele mai ridicate valori, peste -3°C, sunt
caracteristice sectorului de vest al Culoarului Mureşului, fapt ce reflectă influenţa temporară a
invaziilor de aer maritim de origine tropicală, în timp ce in sectorul estic, pe culoarul Târnavelor şi
în Ţara Moţilor, temperatura medie a lunii ianuarie este cu 1° mai scăzută, ca urmare a influenţei
circulaţiei nordice şi nord-estice şi a inversiunilor de temperatură. Cea mai mare parte a teritoriului
judeţului Alba (regiunea, de podiş, piemontană şi de munţi joşi) se caracterizează prin valori medii
ale temperaturii aerului în ianuarie de -3° ...-4°C, în timp ce pe înălţimile mai mari de 1 600 m, în
Munţii Bihorului şi Şureanului aceasta coboară sub -8°C şi, respectiv, sub -10°C.
De la un an la altul, temperatura aerului s-a abătut mult faţa de media multianuală,
considerată normală, astfel încât temperatura minimă absolută a înregistrat valori mai mici de -30°
în zona de culoar şi podiş (Alba Iulia -31.0ºC, Blaj -32.1°C, Ighiu -32.4°C, Sebeş -33.9°C) şi sub
-25ºC în cea montană (Băişoara în Muntele Mare în afara judeţului, dar foarte aproape de limita sa
nordică -25.3°C). Repartiţia lor pe verticală pune foarte bine în evidenţă inversiunile de

21
temperatură, care acoperă regiunile cu altitudini mici şi medii, în timp ce pe cele mai mari înălţimi,
la peste 1 800-2000 m, temperatura aerului este mai ridicată decât pe fundul văilor, acestea
situându-se deasupra stratulu şi de inversiune.
Sub influenţa invaziilor fierbinţi de aer tropical, ca şi sub cea a proceselor locale de
încălzire, vara, temperatura aerului poate înregistra valori mult mai mari, temperature maximă
absolută producându-se în luna iulie în zona de culoar şi în cea de podiş şi în august, în regiunea
montană. Cele mai ridicate valori s-au produs în lungul Culoarului Mureşului, în special pe versanţii
sud-estici ai Munţilor Apuseni, o influenţă deosebită. având-o şi procesele locale de föhnizare a
aerului,un bun exemplu fiind Alba Iulia cu 38.8°C înregistrate 24 iulie 2007

Fig.2 Temperaturi multianuale în Alba Iulia între 2005 şi 2008

Aceste particularităţi ale regimului termic de pe teritoriul judeţului Alba se reflectă şi în

repartiţia zilelor cu diferite caracteristici termice, care cunosc, de asemenea, o zonalitate
altitudinală.
Zilele de iarnă (zilele cu temperature maximă ≤ 0ºC) sunt caracteristice în intervalul
noiembrie – martie în regiunile cu mică altitudine, si octombrie - aprilie în cele cu altitudini mai
mari. Ele variază între 28-35 de zile în lungul Culoarului Mureşului şi al cursurilor inferioare ale
afluenţilor săi si 60-100 de zile pe cele mai mari înălţimi ( Băişoara 62,9 zile)
Zilele cu îngheţ (zile cu temperatura minima ≤ 0ºC) se produc în intervalul septembrie –
aprilie în regiunile de joasă altitudine şi în intervalul august – iulie în cele de mare altitudine si
variază între 100 şi 150 de zile anual: Ighiu 106,6 , Alba Iulia 109,5, Blaj 113, 8 zile.
Zilele de vară (zile cu temperatură maximă ~25°C), caracteristice în special regiunilor de
mică altitudine, în intervalul martie- noiembrie, au o frecvenţă mai mare în lungul culoarului

22
Mureşului. Numărul lor se reduce treptat cu altitudinea, astfel încât pe la 1 300 – 1 400 m altitudine
are loc în medie anual câte o zi de vară, iar mai sus de 1 500 m, temperatura caracteristică zilelor de
vară nu se mai produce.
Zilele tropicale (zile cu temperatură maximă ≥ 30ºC) specifice intervalului aprilie –
noiembrie sunt caracteristice acelor regiuni ca şi zilele de vară, cu deosebirea că sunt mai puţin
frecvente (15-20 de zile).Ele se reduc treptat cu altitudinea, astfel încât la peste 800 – 1000 m
temperatura caracteristică acestor zile nu se mai produce.
Repartiţia teritorială a numărului mediu anual de zile cu temperaturi caracteristice pune în
evidenţă influenţele föhenale din sud-estul Munţilor Apuseni , unde procesele de răcire iarna sunt
uşor diminuate şi, ca urmare zilele de iarnă şi cu îngheţ sunt mai reduse , iar procesele de încălzire
vara, uşor intensificate, ceea ce determină o frecvenţă ceva mai mare a zilelor de vară si tropicale.
Umezeala aerului. Influenţa factorilor genetici ai climei se resimte şi în regimul umezelii
aerului. Valorile medii anuale ale acesteia, mai ridicate ( 75-80 %) reflectă influenţa circulaţiei
vestice, care domină întreg teritoriul judeţului.
Precipitaţiile atmosferice. Se caracterizează în regiunea de culoar şi cea de podiş prin valori
uşor deficitare (< 500 mm) ca urmare a influenţei circulaţiei nord-estice şi a proceselor de
föhenizare a aerului ceea ce determină caracterul continental al climei de aici cu uşoare nuanţe
excesive, iar în regiunea montană, prin valori ridicate remarcându-se cantităţi abundente datorită
influenţei circulaţiei vestice fapt ce determină un caracter mai umed al climei.În Munţii Bihorului,
Muntele Mare, la peste 1 300 m altitudine, ca şi în Munţii Şureanu la peste 1 600 m altitudine, se
înregistrează annual 1 000 – 1 400 mm precipitaţii, ceea ce în alte regiuni din Carpaţii Româneşti se
înregistrează la peste 2 000 m altitudine.
În depresiunile montane, ca de exemplu în Ţara Moţilor, pe Arieş şi Zlatna, pe Ampoi, sub
influenţa inversiunilor de temperatură, precipitaţiile atmosferice variază în jur de 800 mm şi chiar
mai puţin.
Maximul pluviometric anual se realizează în lunile mai, iunie şi iulie, cu deosebire în iunie, fiind de
75-85 mm, în Culoarul Mureşului (Blaj 77.9 mm, Ighiu 78.7 mm şi Sebeş 83.4 mm) şi de peste 100
mm în regiunea montană (Zlatna 102.0 mm)
Anual se înregistrează 125-135 de zile cu precipitaţii > 0.1 mm în regiunea de culoar şi cea
de podiş şi peste 150-170 zile în cea montană. De asemenea ninsorile cad în 20-30 zile şi,
respective, în 50-60 de zile anual.
Mişcarea maselor de aer este elementul climatic care reflectă cel mai fidel influenţa
circulaţiei generale a atmosferei, ca şi mularea maselor de aer după liniile mari de relief. Astfel,
dacă în lungul Culoarului Mureşului este predominantă circulaţia de sud-vest (Sebeş 22.1 %, Ighiu

23
15.6 %, Blaj 13.3 %), urmată de cea de nord-est (Blaj 9.5 %, Ighiu 5.7%) sau de vest (Sebeş 5.1 %
şi Ighiu 4.8%), ceea ce constituie indicii asupra pendulării aerului pe direcţia culoarului, pe înălţimi
montane, la peste 1 200- 1 500 m altitudine sunt predominante circulaţia vestică şi cea sudică. De
asemenea, în Ţara Moţilor, la Câmpeni, direcţiile dominante sunt cele de vest şi de sud –vest, circa
10% .Celelalte direcţii de nord, nord –est şi est au o frecvenţă redusă (< 5%).
Poziţia judeţului Alba, în cea mai mare parte la adăpostul Munţilor Apuseni, respectiv la adăpost
faţă de circulaţia predominantă a atmosferei, face ca aici calmul atmosferic să aibă un procent
ridicat (peste 50 %), îndeosebi în regiunile cu mică altitudine, iar în Ţara Moţilor, peste 60%, fapt
ce pune în evidenţă un topoclimat de adăpost. Chiar şi pe versanţii munţilor cu expunere estică,
frecvenţa calmului este crescută.La Băişoara acesta atinge 37%.
Pe latura estică a Munţilor Apuseni până spre Culoarul Mureşului, se face simţit föhnul ca
vânt local. Este posibil ca acesta să apară pe tot parcursul anului, dar cu frecvenţa cea mai mare în
lunile de primăvară (12.8% din totalul annual de cazuri). Frecvenţa maximă se constată în luna mai
(14.0%), iar minimă, în octombrie (3.3%).(N. Luduşan, I.Ş. Hanciu, Melania Hanciu, M. Muntean,
2003)
În concluzie, pe teritoriul judeţului Alba se disting trei mari unităţi climatice cu
particularităţi relativ omogene: unitatea montană treapta cea mai înaltă de relief cu temperaturi
moderate, umezeală ridicată, precipitaţii abundente, fenomene de iarnă timpurii, vânturi (frecvente
în sectorul vestic şi cu viteze reduse pe versanţii estici adăpostiţi.
Toate aceste caracteristici fac ca judeţul Alba să dispună de un însemnat potenţial climatic
din punct de vedere turistic.

3.5 Resursele naturale

Evoluţia geologică îndelungată, varietatea şi complexitatea formaţiunilor geologice şi a
unităţilor de relief determină existenţa, în cadrul judeţului Alba, a unei game destul de largi de
resurse de minereuri utile, mai ales neferoase, materiale de construcţii, sare şi gaz metan.
Principala sursă de energie o constituie gazul metan din perimetrul localităţilor Cetatea de
Baltă şi Tăuni (comuna Valea Lungă), a cărui exploatare intensă începe în perioada dintre cele două
războaie mondiale.
Date fiind rezervele sale importante, domul de la Cetatea de Balta aprovizionează cu gaz
metan împreună cu cel de la Bazna magistrala de sud-est, alimentând centrele industriale Deva,
Hunedoara, Călan, Oţelul Roşu, Caransebeş, Reşiţa, Lugoj, Timişoara şi Arad.
Minereurile neferoase sunt, de asemenea, una dintre cele mai importante bogăţii ale
judeţului Alba. Ele au origine hidrotermală, ca rezultat al erupţiilor vulcanice neogene din cadrul

24
Munţilor Metaliferi. Cuprul - zăcământul cel mai important - se găseşte în perimetrul localităţii
Bucium-Izbita, sub forma mineralizarilor de pirita, calcopirita, subordonat covelina (în cantităţi mai
mici), blenda şi aur. În zona localităţii Muşca s-au semnalat şi conecreţiuni de cupru nativ, de cuprit
şi tenorit fara a avea, însă, importanţa economică. Plumbul şi zincul se găsesc în perimetrul
localităţii Baia de Arieş.
Aurul şi argintul au fost cunoscute încă din antichitate ca unele din bogaţiile cele mai de
seama ale regiunii. Alături de celelalte neferoase, zăcămintele auro-argintifere se integrează în
marea regiune minieră a Munţilor Apuseni, cunoscută în literatura geologică şi geografică, ca
"patrulaterul aurifer" Brad – Săcărâmb – Zlatna - Roşia Montană.
În afara exploatărilor miniere, aurul s-a mai extras, de-a lungul veacurilor, şi din aluviunile
râurilor Arieş şi Ampoi.
Minereurile feroase au fost exploatate până la începutul secolului nostru în vatra localităţii
Remetea - Colţeşti. Aceste formaţiuni se întâlnesc în cuiburi de limonită, localizate la contactul
dintre calcarele cristaline şi şisturile cristaline. Se mai semnalează mineralizari şi în perimetrul
localităţilor Runcu, Poşaga şi Sălciua, fără a fi constituit, până în prezent, obiectul unor exploatări.
Zăcăminintele nemetalifere cuprind o gamă variata de minerale şi roci de origine vulcanică,
sedimentară sau cristalină, cu răspândire atât în regiunea montană, cât şi în cea deluroasă.
Judeţul Alba nu este prea bogat în ape minerale; ivirile de acest gen de la Crăciunelu de Jos
şi Ocna Mureş (clorosodice), ca şi vulcanii noroioşi de la Măhăceni, Dumbrava, Băgău (cu emanaţii
sulfuroase în comuna Lopadea Noua), Aiud, Betea, Cenade etc. ar merita să intre în atenţia
organelor locale, în vederea exploatării lor balneare.
În concluzie, baza resurselor naturale ale judeţului o constituie industria extractivă a
neferoaselor, nemetaliferelor, sare, bentonită, calcare, gazul metan, bogăţii pe care se întemeiază, în
bună măsură, dezvoltarea industrială a judeţului Alba
.

25
 4. POTENŢIALUL TURISTIC AL JUDEŢULUI ALBA

4.1 Potenţialul turistic natural

Potenţialul turistic natural cuprinde ansamblul condiţiilor pe care le oferă cadrul natural prin
componentele sale – relief, climă, hidrografie, vegetaţie, faună, monumente naturale – pentru
petrecerea vacanţei şi respectiv atragerea unor fluxuri turistice.
Teritoriul acestor munţi dispune de un fond bogat şi foarte variat de resurse naturale,
componente ale peisajului său geografic cu importante atribute definite de număr şi densitate relativ
mare şi de valenţe estetice, ştiinţifice, recreative şi educative superioare. Aceste valenţe au făcut ca
zestrea naturală a teritoriului, valorile sale originare, să reprezinte şi principalele elemente de
atragere şi reţinere a turiştilor.
Principalul element atractiv îl constituie relieful, valoarea sa turistică fiind amplificată şi de
particularităţile celorlalţi factori geografici, climă, reţea hidrografică, vegetaţie, faună.
Elementele hidrografice se constituie şi ele ca resurse naturale de importanţă turistică
ridicată, impunându-se prin elementele estetice pe care le introduc în peisaj, prin aspectele
ştiinţifice complexe ce le prezintă sau prin posibilităţile oferite pentru practicarea de activităţi de
recreere şi de agrement nautic.
Astfel, atât Arieşul cât şi afluenţii săi, prezintă văi pitoreşti marcate cu sectoare de chei sau
defilee spectaculoase, întrerupte de bazine sau lunci. În lungul acestor văi este o importantă reţea de
drumuri feroviare şi poteci care asigură accesul în versanţii munţilor, în toate direcţiile, ele
alcătuind de altfel şi principala reţea de trasee turistice.
O atracţie deosebită o constituie numeroasele fenomene hidrologice din zonele carstice.
Dirijate în subteran prin sorburi şi ponoare (frecvente în platourile carstice Scărişoara, Gheţari şi
Ocoliş), apele străbat distanţe mari în interiorul calcarelor şi reapar la suprafaţă prin guri de peşteră,
izvoare carstice sau izbucuri puternice (ex.: izbucurile Coteţul Dobreştilor, Tăuţ şi Gura Apei).

4.2 Potenţialul turistic antropic

Judeţul Alba se numără printre unităţile administrative ale României care deţine un deosebit
de important patrimoniu architectural de valoare naţională şi chiar universală – protejate de
UNESCO (cazul cetăţilor de la Câlnic şi Căpâlna).
Starea de conservare a acestuia va face obiectul notelor de faţă, care se vreau un semnal de
alarmă tras pentru a se mai putea lua măsurile optime care ar reabilita aceste monumente istorice.

26
Problemele de conservare cu care se confruntă bisericile de zid tratate aici sunt preponderent legate
de materialele şi soluţiile tehnice aplicate la construirea lor, ori în refacerile/completările succesive
din viaţa monumentului în sine.
Preferinţa pentru piatră – ca material de construcţie, în combinaţie cu lemnul şi mai târziu
(secolul XVIII) cu cărămida , vine să susţină ideea că în zonele în care bisericile comunităţilor
locale erau ridicate în piatră, au activat şi importante grupuri de meşteri pietrari şi constructori, a
căror activitate nu s-a limitat doar la ridicarea zidurilor monumentelor ecleziastice ci şi la
împodobirea acestora cu frumoase piese de artă decorativă care uneori excelează de-a dreptul
În cel de-al doilea caz, din nefericire sunt mai multe exemple, care probabil se vor şi
înmulţii într-un interval scurt de timp, aducem în discuţie cazul bisericii de la Gârboviţa. Aici,
alunecările de teren petrecute tocmai în zona terasei artificiale pe care se află amplasată biserica
Naşterea Maicii Domnului, au provocat fisuri mari pe bolta absidei altarului, în pereţii sprijin sau la
zidul catapetesmei, ducând la deformarea edificiului vizibilă fiind o curbare puternică a pereţilor
navei. În acest caz se impune o măsură imediată de stabilizare a terenului prin lucrări specifice de
drenaj şi consolidare.
În urma demersurilor făcute de fostul OJPCN Alba către DMI (adresa 398/17.05.2000), a
fost sugerată ideea iniţierii unui program (cf. şi Ghid 1997) prin primăria locală (Aiud) – realizat cu
finanţare Phare (adresa 759/11.08.2000).
Cazul este departe de a fi rezolvat, agonia acestui monument fiind urmărită neputincios din
poziţia unor instituţii care nu au nici o putere concretă, materială să intervină (parohia Gârboviţa,
Muzeul Naţional al Unirii ori DCCPCN Alba).
Un alt monument la care tasările terenului au provocat leziuni importante este biserica Buna
Vestire de la Almaşu Mare-Joseni (datată ante 1418), unde bolta de piatră a altarului este puternic
fisurată existând riscul major de prăbuşire al acesteia . În acest caz au fost demarate lucrările de
restaurare în 1998-1999, dar ele au fost întrerupte din lipsă de fonduri, înainte de a se rezolva ceva
concret în favoarea monumentului.
Din categoria factorilor principali care influenţează dinamica stării de conservare a
bisericilor de zid, ca şi în cazul majorităţii bunurilor de patrimoniu cultural naţional cel mai
important: umiditatea.

27
 4.2.1 Potenţialul atractiv al vestigiilor arheologice

Castrul Roman
Cercetările din ultimii ani, cu deosebire săpăturile arheologice efectuate în 1980-1981 în
zona laturii de sud a cetăţii vechi din Alba Iulia, au dovedit cu claritate că aceasta, departe de a-şi
avea începuturile prin secolele XIII—XIV, cum s-a crezut multă vreme, s-a suprapus peste castrul
Legiunii a XIII-a Gemina, ridicat în secolul al II-lea e.n. De altfel, însăşi denumirea de „Bălgrad"
(Cetatea Albă) primită de oraş în a doua jumătate a mileniului I e.n. se datorează existenţei zidurilor
de piatră ale fostului castru roman de la Apulum.

Fig.3 Castrul Roman

Cele două fortificaţii, cu o continuitate directă, au forma aproape pătrată, cu laturile de 415-
425 m lungime. Din zidul reparat şi consolidat în mai multe rânduri în veacurile evului mediu, se
mai pot vedea astăzi porţiuni importante pe latura sudică, înalte până la 4 m. Zidul a fost construit
din piatră cioplită şi cărămidă, iar cele două bastioane cu care cetatea a fost întărită în anii 1615—
1627 sub principele Gabriel Bethlen, numai din cărămidă.
Singura parte vizibilă astăzi din castrul roman este în perimetrul Traseului Celor Trei
Fortificaţii şi include o parte a zidului exterior al castrului şi Poarta de Sud (Porta Principalis
Dextra). Poarta este o intrare dublă cu pilon central şi era străjuită de două turnuri de pază
rectangulare. Aceasta este păzită de garda îmbrăcată în uniforma soldaţilor Legiunii XIII Gemina

28
 Cetatea bastionară din secolul al XVIII-lea
După ocuparea Transilvaniei de habsburgi, la sfârşitul secolului al XVII-lea, noii stă-
pânitori, spre a-şi consolida dominaţia, au considerat necesar să construiască la Alba Iulia, centrul
strategic al principatului, o nouă fortăreaţă în locul vechii cetăţi, parţial distrusă şi ruinată în
decursul deceniilor anterioare

Fig. 4 Cetatea bastionară din secolul XVIII

Concepută după sistemul purtând numele mareşalului francez Vauban, ca o mare fortăreaţă
extinsă pe circa 70 ha, cu un fort central având şapte bastioane mari de tip clasic, completate cu şase
raveline, cu o incintă exterioară având alte patru bastioane (Fig. 2.2.) şi cu şanţuri duble în faţa
fiecărui rând de ziduri, noua cetate a înglobat-o în întregime pe cea veche, din care a integrat
ansamblului său cele două bastioane datând din secolul al XVII-lea. Deşi planurile întocmite de
arhitectul italian Giovanni Morando Visconti şi completate de generalul de geniu Weiss nu au fost
realizate în întregime, cea mai mare fortificaţie din Transilvania, având un perimetru al zidurilor de
aproape 12 km, ridicată între anii 1714 şi 1738, cu contribuţia a numeroşi meşteri şi a circa 20 000
de iobagi lucrând în serii permanente, impresionează prin masivitate, dar şi prin linia elegantă a
zidurilor de cărămidă, prin elementele decorative de la colţurile bastioanelor şi mai ales prin
frumuseţea unora dintre cele şase porţi decorate în stil baroc de sculptorul vienez Johann Konig.

29
 Poarta I
Poarta I se află la baza cetăţii şi a fost construită din piatră cioplită în forma unui arc de
triumf străpuns de o arcadă centrală mai înaltă şi două laterale mai scunde. Cei patru pilaştri ce-i
delimitează deschiderile sunt articulaţi cu patru semicoloane inelate ce dau masivitate şi plasticitate.
La cele două extremităţi se află două bombarde în poziţie de tragere.

Fig. 5 Poarta I a Cetăţii

Deasupra pilaştrilor centrali sunt reprezentaţi zeul Marte îmbrăcat într-o armură de tip
roman adaptată la moda barocă şi zeiţa Venus, simbolul dragostei şi frumuseţii cu atributul ei
caracteristic, oglinda, stând într-o poziţie relaxată şi îmbrăcată într-o tunică lungă prinsă cu o
cingătoare. În centrul porţii pe un piedestal cu sfere, se află stema Austriei, vulturul bicefal cu
spadă, sceptru şi coroană, iar pe piept are monograma împăratului Carol al VI-lea. Pe faţa exterioară
se află două basoreliefuri: în stânga, este înfăţişat Enea, eroul mitic, salvând pe tatăl său Anchise din
Troia. În dreapta, este reprezentat Hercule în luptă cu Anteu, desprins de pământ pentru a-1 putea
face vulnerabil. Pe faţa interioară se află alte două basoreliefuri mari: în stânga, Hercule ucigând
leul din Nemeea, iar în dreapta Perseu ridicând capul retezat al Meduzei.

Poarta a II-a
La capătul culoarului ce urcă de la poarta I spre fortul principal, mărginit de ziduri, între
care cel exterior prevăzut cu metereze, se află poarta a II-a.
Era compusă din patru pilaştri de piatră laterali, doi dintre ei fiind decoraţi cu ghirlande şi cu
câte o ghiulea decorativă surprinsă în momentul exploziei; alţi doi, înlăturaţi în secolul al XIX-lea,
delimitau trei intrări, una carosabilă centrală şi două pietonale, laterale; decoraţia lor constă din câte

30
un gigant, unul reprezentând un tânăr imberb, altul un bătrân cu barbă (Fig. 2.4.). Poarta a fost
dărâmată la începutul secolului al XX-lea, păstrându-se doar stâlpii laterali decoraţi în partea
superioară cu două ghiulele însă a fost complet reconstruită în anul 2009.

Fig.6 Poarta a II-a a Cetăţii

Poarta a III-a
Este poarta principală de intrare în Cetate, fiind în acelaşi timp cea mai importantă sculptură
a fortului. Decorată cu scene de luptă, arme, trofee, steaguri, blazoane, poarta redă într-un mod real
specificul acelor timpuri. Întreaga construcţie are forma unui edicul prismatic cu trei intrări în arc
semicircular, cea mediană supraînălţată faţă de cele laterale, încoronat cu un postament în trunchi de
piramidă, deasupra căruia se află statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea (1711-1740). În
părţile laterale ale soclului se află două mănunchiuri de trofee militare de care sunt legaţi câte doi
prizonieri turci îngenunchiaţi. O cornişă în formă de acoladă, în mijlocul căreia se află stema
Austriei purtând pe piept stema Transilvaniei, împarte faţada porţii în două mari registre pe care
sunt sculptate basoreliefuri. Interiorul porţii, lată de 10 metri, are în părţile laterale două mari
încăperi boltite care adăposteau corpul de gardă al cetăţii, folosite şi ca închisori pentru Horea şi
Cloşca în iarna anului 1785. De asemenea în urma restaurării, a fost refăcut şi podul mobil din faţa
porţii.

31
 Fig. 7 Poarta a III-a a Cetăţii

Deasupra porţii a III-a a fost amenajată o mare terasă şi „Celula lui Horea” situată în soclul
statuii. Încăperea de piatră măsoară 3x3 m, având spre est două mici ferestre în formă de metereze,
iar spre vest o uşă îngustă. Deasupra intrării, în anul 1937, a fost aşezată o placă de marmură cu
inscripţia: „Între aceste ziduri a zăcut în lanţuri Horea. Aici a suferit dârz, neînduplecat, cu credinţă
tare în destinul neamului românesc.” Celula a fost inclusă într-un circuit turistic denumit „Eroii
neamului românesc” alături de o temniţă a cetăţii dar şi o redare simbolică a eşafodului pe care a
avut loc supliciul lui Horea şi Cloşca în urmă cu 225 de ani.

Poarta a IV-a
Construită în stil baroc, ea se află în apropierea celor două catedrale, şi este una dintre
porţile care asigurau ieşirea spre Platoul Romanilor. Spre deosebire de celelalte, aceasta este o
poartă simplă, semicirculară ce străbate printr-un culoar boltit întreaga curtină. Este ornamentată cu
basoreliefuri reprezentând trofee, steaguri cu însemnele împăratului Carol al VI-lea, are de o parte şi
de alta doi atlanţi, iar în centrul părţii superioare, stema Austriei. Atlanţii păstraţi într-o stare bună
de conservare sunt redaţi în aceeaşi manieră cu cei de la porţile a II-a şi a III-a, nuduri de bărbaţi
maturi cu barbă şi musculatură proeminentă. Clădirea este simplă şi probabil adăpostea corpul de
gardă. În prezent, aici este deschis un Oficiu de Informare turistică.

32
 Fig.8 Poarta a IV-a a Cetăţii

Poarta a V-a
Poarta V este mai puţin cunoscută publicului deoarece accesul la ea era destul de dificil.
Lucrările de reabilitare a porţii au început în luna aprilie a anului 2010 şi constau în
refacerea coronamentului invadat de vegetaţie, a podului mobil, reabilitarea pieselor metalice şi a
elementelor ornamentale de arhitectură şi realizarea unui sistem de iluminat arhitectural.
Astfel, Poarta a V-a, care acum este ascunsă după bălării în apropierea teatrului de vară, va fi
redată circuitului turistic odată cu finalizarea modernizării. După poarta a V-a vor urmă lucrări şi la
Poarta a VI-a, astfel încât în cel mult doi ani, întregul traseu al porţilor va deveni realitate.

Fig. 9 Poarta aV –a a Cetăţii

33
 Turiştii dornici sa găsescă vestigiile civilizaţiilor anterioare vor fi puşi la grea încercare
datorită numărului mare de situri arheologice şi obiective istorice ce se regăsesc pe teritoriul
judeţului Alba. Astfel pe limita teritorială a municipiului Alba Iulia s-au gasit urme ale unor asezări
ce datează din neolitic, continuând cu epoca bronzului şi a fierului. La Teleac lângă Alba Iulia a fost
descoperită o cetate cu fortificaţii de pământ, pe acelaşi loc clădindu-se vechea cetate dacică
Apoulon ce va deveni ulterior castrul roman Apulum.
Urme ce dovedesc continuitatea vieţuirii pe aceste locuri se găsesc şi la Blandiana, un sit cu
vestigii arheologice (ca şi la Lopadea Noua) şi un al doilea cu ruinele aşezării romane ce se pare că
a gazduit Legiunea Gemina, conform inscripţiilor de pe cărămizi. Vestigii arheologice se intalnesc
şi la Dumbrava, Noslac şi Harpia.
O locaţie bună de vizitat este şi fortareaţa de la Cetatea de Baltă. În satul Lupu (Cergău) s-a
descoperit un tezaur dacic, piesele ce le conţine fiind de argint. Pe teritoriul comunei Noslac se afla
urmele unei aşezari rurale romane. Sapaturile arheologice au scos la iveala vase de ceramica dacice
şi romane.
Ruinele Cetatii Dacice-Craiva (sec. II î.Hr.-I d.Hr.), centrul tribului dac al apulilor, (anticul
Apoulon), despre care a scris Ptolemeu în Geografia sa.
Vestigiile asezarii romane de la Brucla-Aiud (sec. II-III d.Hr.), astazi doar ruine; Cetate-
Aiud (sec. XIII-XV), face parte dintre cele mai vechi fortificatii urbane din Transilvania. Cetatea cu
ziduri şi turnuri de piatra este amplasata pe locul unei fortificatii de pamant mai vechi care la randul
ei se suprapune pe o asezare daco - romana din secolul al III - lea, AD. In edificarea complexului de
arhitectura sunt cunoscute doua faze de constructie. Existenta unei prime cetati este atestata
arheologic, prin sapaturile din anii 1974 - 1977, in secolul al XIV - lea. Potrivit traditiei locale
sasesti aceste inceputuri ar fi avut loc inainte de mare invazie tatara din anii 1241 - 1242. Aceasta
datare insa nu este inca confirmata. In plan orizontal cetatea are forma unui pentagon cu laturile
inegale. La unghiurile de intalnire ale zidurilor şi la mijlocul laturilor lungi ale acestora, sunt
adosate turnuri cu patru, cinci şi sapte laturi. Forma actuala corespunde in mare masura etapei a
doua de constructie, dar pe alocuri conserva şi elemente ale primei faze, cat şi ale unor refaceri şi
adaugari mai tarzii. Inscriptiile care s-au mai pastrat pe alocuri pe turnuri şi ziduri aduc unele
informatii legate de acele lucrari.
Printre obiectivele de patrimoniu arhitectural şi arheologic care prezintă un potenţial turistic
semnificativ atat la nivel judetean cat si national aminitm:
- Cetate-Cetatea de Balta (sec. I î.Hr.-I d.Hr.), astazi doar ruine;
- Cetate-Tauti (1276);
- Cetatea Uioara-Teleky (sec. XIII), astazi doar ruine;

34
 - Asezarea romana Ampelum-Zlatna;
- Ocnele de sare romane-Ocna Mures.
- Palatul Voievodal-Alba Iulia (sec. XIII-XVIII), cladire impresionanta, datand de aproape 5
secole, refacuta de Isabela şi Ioan Sigismund, (la mijlocul sec. XVI), fosta resedinta a lui
Mihai Viteazul (1599-1600). Palatul se afla in apropierea Bibliotecii Bathyaneum şi a
apartinut contelui Apor, şi a fost ridicat in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. La
inceputul secolului al XVIII-lea ti-a avut aici resedinta contele de Steinville, comandantul
trupelor austriece, tot acum cladirii fiindu-I aduse adaugiri, excelente portaluri interioare
decorate in stil baroc.
- Palatul arhiepiscopiei romano-catolice se afla in partea de sud-vest a cetatii şi a fost
construit intre secolele XVII-XIX, suferind numeroase modificari in decursul timpului.
Cladirea imbina armonios elemente ale stilului renascentist tarziu cu cele baroce, observate
prin sobrietatea constructiilor.
- Castelul Martinuzzi-Vintu de Jos (1550), construit de Gh. Martinuzzi, episcop de Oradea şi
guvernator al Transilvaniei. Are o rezonanta sumbra, pentru ca aici a fost asasinat
guvernatorul din ordinul generalului Castaldo (1551) şi a stat închis, iar apoi ucis, domnul
Moldovei, Aron Tiranul (1595-1597);
- Castelul Bethlen-Blaj (sec. XV.), in prezent gazduieste Muzeul orăşenesc;
- Castelul Bethlen-Cetatea de Balta (1570-1580)
- Castelul Teleky-Ocna Mureş (1742);
- Castelul Bethlen-Sanmiclaus (1668-1683), construit în stil renascentist tarziu.

4.2.2 Potenţialul atractiv al obiectivelor religioase

Catedrala Reîntregirii
Monumentul care domină intrarea în cetate de pe latura de vest, Catedrala Reîntregirii, a fost
construită în anii 1921-1922 cu ocazia încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria ca suverani
ai României Mari. Acest edificiu înlocuieşte în cetatea din Alba lulia, după aproape 200 de ani
vechea biserică a Mitropoliei Bălgradului ridicată de Mihai Viteazul în 1597, care a jucat un rol
important în realizarea pe plan cultural şi spiritual a unităţii românilor, dărâmată la începutul
secolului al XVIII-lea cu ocazia construirii cetăţii bastionare.
Concepută după vechiul model al bisericii domneşti de la Târgovişte, cu elemente arhitectonice şi
decorative în stil neobrâncovenesc, catedrala se află în centrul unui edificiu de formă
dreptunghiulară compusă din două mari pavilioane pe latura de est şi două pavilioane mici pe latura

35
de vest. Acestea sunt legate între ele prin galerii cu arcaturi şi coloane duble. La mijlocul laturii de
vest se află clopotniţa înaltă de 58 de metrii, terminată cu o cupolă sprijinită pe coloane. Biserica
are formă de cruce grecească înscrisă, cu pridvor deschis susţinut de puternice coloane cu capiteluri
compozite, un naos îngust, pronaos şi altar. În pronaos se află portretele primilor ctitori ai
mitropoliei din Bălgrad: Mihai Viteazul şi doamna Stanca. Naosul se deschide larg, având un
tambur cu cupolă susţinut de patru stâlpi puternici placaţi cu marmură roşie de Moneasa. La vest
sunt zugrăviţi ctitorii Ferdinand şi Maria, iar pe pereţi scene biblice şi mari ierarhi în manieră
neobizantină.
Pictura a fost executată de Costin Petrescu, iar iconostasul de către C.M. Babic. În pridvor
se află plăci comemorative amintind de patru mari evenimente petrecute pe aceste locuri: unirea
ţărilor române sub Mihai Viteazul, tipărirea Noului Testament de la Bălgrad, execuţia lui Horea,
Cloşca şi Crişan şi revenirea foştilor greco-catolici la biserica ortodoxă în 1948. De o parte şi de alta
a intrării apar portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul şi cu soţia sa,
Maria - subliniind cu aceasta semnificaţia istorică a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au
fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleaşi motive decorative de inspiraţie
brâncovenească.

Fig. 10 Catedrala Reîntregirii Alba Iulia

Întregul ansamblu a fost proiectat de arhitectul Victor Ştefănescu şi executat de inginerul

Tiberiu Eremia. Din 1975 acest lăcaş a devenit sediul Arhiepiscopiei ortodoxe de Alba Iulia.
„La împlinirea a 90 de ani de la Marea Unire, în faţa Ansamblului Arhiepiscopiei Ortodoxe
au fost dezvelite busturile regelui Ferdinand I şi al reginei Maria, făuritorii României

36
Mari.”( Simion T. Pop, „Alba Iulia”, editura Romghid, Târgu-Mureş 2009). Busturile sunt realizate
din marmură albă de Ruşchiţa, iar soclurile din calcar de Podeni

Catedrala romano-catolică
De o mare valoare arhitecturală şi artistică, Catedrala romano-catolică este cel mai vechi
edificiu păstrat în Alba Iulia, fiind totodată unul dintre cele mai vechi monumente medievale din
Transilvania.
Concepută ca o biserică în stil romanic, cu trei nave dintre care cea centrală supraînălţată, ea
a fost construită într-un interval de mai bine de o jumătate de veac, între mijlocul secolului al XIII-
lea şi circa anul 1300, ultima etapă de construcţie punându-şi amprenta prin realizarea unor părţi
componente în stil gotic. Edificiul venea să înlocuiască o altă biserică romanică mai veche, de la
începutul secolului al XII-lea, distrusă de tătari în 1241, care, la rândul său, s-a suprapus peste o
mică biserică cu o absidă semicirculară, de tradiţie bizantină, aparţinând populaţiei autohtone, al
cărei contur este marcat în pavimentul actual al navei laterale sudice.

Fig. 11 Catedrala romano-catolică Alba Iulia

Remarcabilă în ansamblul său prin proporţii şi armonie, catedrala impresionează în mod

deosebit prin realizarea unor părţi componente, ca admirabilul portal romanic din partea sudică,
portalul în stil gotic timpuriu, în arc frânt, de la intrarea principală dinspre vest, stâlpii masivi şi
bolţile indicând tranziţia de la stilul romanic la cel gotic, absida altarului, prelungită în manieră

37
gotică în secolul al XlV-lea, turnul în formă de campanilă, ivind aspectul actual din secolul al XVII-
lea, şi nu în ultimul rând, capela datând din 1512, adăugată pe latura nordică, numită şi capela
„Lazo" după numele ctitorului său, una dintre cele mai importante şi mai frumoase construcţii de
Renaştere timpurie din Transilvania. Adevărată sinteză a stilurilor arhitecturale medievale, catedrala
păstrează totodată, în interiorul său, câteva importante morminte sculptate în piatră: în navă laterală
sudică se află sarcofagul marelui conducător de oşti Iancu de Hunedoara, încadrat între cele ale
fratelui său Johannes Miles (dreapta) şi fiului său mai mare Ladislau, iar în nava laterală opusă sunt
aşezate sarcofagele reginei Isabella şi fiului său Ioan Sigismund, primul principe al Transilvaniei.

Biserica memorială „Mihai Viteazul”

Biserica memorială „Mihai Viteazul” se află în municipiul Alba Iulia, în vecinătatea
zidurilor cetăţii, la 500 de metri de Obeliscul închinat eroilor martiri Horia, Cloşca şi Crişan. Pe
locul actualei biserici de lemn s-a aflat vechea ctitorie, din anul 1597, a voievodului unificator
Mihai Viteazul şi avea ca hram Sfânta Treime, simbol al unităţii de credinţă şi neam al celor trei ţări
româneşti. Tot aici, în anul 1648 s-a tipărit, pentru prima dată în limba română, Noul Testament. A
fost dărâmată în totalitate de regimul habsburgic în anul 1714, însă începând cu anul 1988 se
reconstruieşte noua bisericuţă pe acelaşi loc şi cu acelaşi hram, fiind sfinţită în anul 1992
Biserica Evanghelica-Sebeş (sec. XIII-XIV), o simbioză a stilului romanic şi gotic,
reprezintă (prin vechimea şi frumuseţea sa), un valoros monument. Partea veche există din timpul
invaziei tătare din 1241;
În cadrul judeţului se regăsesc de asemenea următoarele obiective religioase cu o
însemnătate deosebită: Biserica reformata-Aiud (sec. XV);Catedrala greco catolică-Blaj (1738-
1745); Biserica reformată-Cetatea de Baltă (sec. XIII); Biserica Sf. Gheorghe-Lupşa (1421), ctitorie
a cneazului Vladislav; Biserica romanica-Sântimbru (sec. XIII), refacută de Iancu de Hunedoara în
amintirea bătăliei de aici; Biserica reformată-Teiuş (sec. XIII); Biserica romano catolică-Teiuş
(1448); Biserica ortodoxă-Zlatna (1424); Mănăstirea Minorita-Aiud (1724-1736); Mănăstirea
Râmeţ-Râmeţ (1240), la 18 km de Teiuş.

4.2.3 Potenţialul atractiv al ansamblurilor de arhitectură urbană, edificiilor

cultural -sportive, monumentelor şi statuilor

Biblioteca Batthyaneum
Cunoscută în lumea întreagă pentru colecţiile sale de inestimabilă valoare, cuprinzând
manuscrise, incunabule şi tipărituri rare, Biblioteca „Batthyaneum" se află în clădirea fostei biserici

38
a trinitarienilor, construită în stil baroc, la 1719, în nord-vestul incintei Cetăţii, şi modificată în
interior în vederea noii destinaţii, la sfârşitul secolului al XVIII-lea. înfiinţată după 1780 de către
episcopul Ignaţiu Batthyani, pasionat bibliofil şi adept al ideilor iluministe ale timpului, având drept
fond de bază cele circa 8 000 de piese cumpărate, în 1786, de la cardinalul Cristofor Migazzi din
Vienas biblioteca a fost instalată în actualul edificiu în anul 1794.
Astăzi, după o existenţă de 200 de ani, ea cuprinde un număr de 1 665 manuscrise de mare
valoare, datate începând cu secolul al IX-lea, 609 incunabule (tipărituri executate înainte de anul
1500), peste 60 000 de tipărituri încadrate în secolele XVI —XIX, peste 10 000 de documente (sec.
XIII—XIX), precum şi valoroase colecţii de piese de cult medievale, cu valoare artistică şi
documentară, piese de numismatică, o colecţie mineralogică. Fapt remarcabil, aici a fost înfiinţat, în
1792, primul observator astronomic de pe teritoriul ţării noastre, ale cărui instalaţii se păstrează în
cea mai mare parte.
Biblioteca „Batthyaneum" şi-a dobândit în primul rând faima datorită unor piese de
excepţie, adevărate capodopere, în frunte cu renumitul Codex aureus, manuscris de la începutul
secolului al IX-lea, scris pe foi de pergament cu unciale de aur, decorat cu miniaturi şi chenare
policrome de inspiraţie vegetală.
Biblioteca posedă şi o seamă de tipărituri vechi româneşti „Palia de la Orăştie” (1582),
„Noul Testament de la Bălgrad” (1648), „Biblia lui Şerban Cantacuzino” (1688) şi documente pe
pergament emise de cancelariile unor domni ai ţărilor române: Mihai Viteazul, Matei Basarab,
Vasile Lupu şi de către principii Transilvaniei.( Dan Anghel, „Biblioteca documentară
Batthyaneum”, Albaiulianul, Nr. 5. 2009)

Muzeul de stiinte naturale-Aiud (1794), al doilea de acest fel, ca valoare, din România, în
cele 5 săli fiind expuse peste 3000 de insecte, fluturi, pasari;

Muzeul Unirii
Clădirea monumentală, cu două etaje şi peste 100 de încăperi, care adăposteşte expoziţia de
bază a Muzeului Unirii, o parte din depozite, biblioteca, laboratoarele de restaurare şi spaţii de lucru
pentru personalul muzeului, cunoscută de locuitorii oraşului sub numele de „Babilon", a fost
edificată în 1851- 1853, pentru a servi ca spaţiu de locuit în folosul ofiţerilor şi subofiţerilor
garnizoanei locale a armatei austriece. Încadrându-se în curentul arhitecturii romantice din veacul
trecut, preluând elemente caracteristice celor mai importante stiluri ale evului mediu, ea impune, în
primul rând, prin ampla faţadă ce prezintă numeroase şi valoroase detalii de plastică arhitectonică:

39
ancadramentele ferestrelor, cornişele care separă etajele, friza de arcuri semicirculare, crenelurile şi
turnuleţele de colţ.
Este unul dintre cele mai vechi muzee din ţară, datând din anul 1887. Acesta cuprinde
clădirea Babilon construită în stil arhitectural romantic între anii 1851-1853, destinată ca spaţiu de
locuit pentru ofiţeri şi reamenajată ulterior ca spaţiu muzeal în anul 1968, precum şi Sala Unirii,
având iniţial destinaţie de cazinou militar. Muzeul Unirii are mai multe secţii de istorie, arheologie,
o bibliotecă şi o expoziţie permanentă de etnografie care pune accentul pe istoria Transilvaniei. În
ceea ce privesc perioadele veche şi medie ale istoriei naţionale, în cadrul expoziţiei permanente sunt
expuse artefacte (ceramică, unelte, arme, bijuterii, obiecte preţioase din aur sau argint, precum şi
sigilii nobiliare) ce redau viaţă comunităţilor umane începând din preistorie şi continuând cu
perioadele dacică, romană şi medievală.

Fig. 12 Muzeul Unirii Alba Iulia

Sala Unirii

Tot cu destinaţie militară - aceea de Casă a Armatei - a fost ridicat în anii 1898-1900 şi
edificiul care cuprinde în partea sa centrală Sala Unirii. Aspectul arhitectural actual al clădirii
datează din anul 1922, iar decoraţia interioară din anul sărbătoririi semicentenarului unirii
Transilvaniei cu România, 1968. În afara Sălii Unirii, clădirea cuprinde, de o parte şi de alta a
acesteia, un important spaţiu dedicat în prezent expoziţiilor temporare.

40
 Clădirea a intrat adânc în conştiinţa poporului român, ca loc al înfăptuirii unuia dintre cele
mai grandioase evenimente din istoria sa, Unirea de la 1918. În sală sunt expuse documente
originale, copii şi fotografii printre care se remarcă steagurile originale ale unor delegaţii
participante la actul Unirii, volumele de documente şi biroul original la care a fost redactată
„Declaraţia de autodeterminare a românilor din Transilvania” citită apoi în Parlamentul de la
Bucureşti de către deputatul Alexandru Vaida Voievod.
În sălile alăturate se află expoziţia etnografică şi de artă populară a muzeului prezentând
următoarele teme: semnul credinţei, ilustrat cu icoane pe lemn şi sticlă din toate centrele
Transilvaniei, semnele începutului, naşterea, copilăria şi căsătoria, cuprinzând mobilier, costume,
textile şi carul cu zestrea miresei; şezătoarea şi târgurile ilustrate prin cele mai frumoase produse de
artă populară: ceramică, textile, obiecte din lemn, etc.
În jurul Sălii Unirii în anul 1993 au fost dezvelite 20 de busturi în bronz reprezentând cele
mai importante personalităţi politice, culturale, militare şi ecleziastice care au contribuit la
realizarea marii Uniri: George Pop de Băseşti, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, episcopul
Miron Cristea, Aurel Vlad, Ioan Suciu, Ştefan Ciceo Pop, Vasile Goldiş, Iosif Jumanca, episcopul
Iuliu Hosu, Teodor Mihaly, Aurel Lazăr, Vasile Lucaciu, Ion Nistor, generalul Constantin Prezan,
I.I.C. Brăteanu, generalul Alexandru Averescu, Pantelimon Hallipa, Ion Raţiu.

41
 Fig. 13 Sala Unirii Alba Iulia

Muzeul memorial Avram Iancu-Avram Iancu, in locul unde s-a nascut, în 1824, Avram
Iancu, revolutionarul pasoptist, Craiul muntilor. Casa adaposteste documente şi proclamatii alcatuite
de el, obiecte personale ale acestuia, arme din timpul Revolutiei de la 1848-1849;
Casa memoriala Horea-Horea, in locul unde s-a nascut în 1730 Vasile Nicola-Ursu, zis
Horea;
Casa memoriala Blaga-Lancram (la 4 km de Sebea), în locul natal şi de veci al filosofului şi
scriitorului Lucian Blaga (1895-1961).
Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul
Amplasată în mod simbolic în faţa clădirii în care şi-a avut reşedinţa la Alba Iulia ca domn
al celor trei ţări române unite sub sceptrul său, statuia lui Mihai Viteazul, realizată în bronz de
sculptorul Oscar Han, a fost dezvelită în 1968, cu ocazia aniversării a 50 de ani de la unirea

42
Transilvaniei cu România. Statuia care are o înălţime de peste 8 m împreună cu soclul, îl reprezintă
pe gloriosul voievod cu buzduganul ridicat în mâna stângă, în ipostază de învingător.

Fig.14 Statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul Fig.14 Obeliscul Horea Cloşca şi
Alba Iulia Crişan Alba Iulia

Obeliscul Horea, Cloşca şi Crişan

În fata porţii a III-a a cetăţii a fost ridicat în anul 1937, din initiativa „Astrei” şi cu
contribuţia populaţiei, un frumos obelisc închinat memoriei conducătorilor răscoalei de la 1784-
1785. El a fost realizat din granit de către arhitectul E. Mihaltan şi sculptorul Negrulea şi are o
înălţime de aproximativ 22,5 m. La bază se află o celulă simbolică, în partea de est o Victorie
Înaripată ţinând în mâna o cunună de lauri, iar în partea de vest un basorelief reprezentându-i de
Horea, Cloşca şi Crişan. Pe soclul obeliscului apare inscripţia: „Smerită închinare lui Horea,
Cloşca şi Crişan”, ceea ce exprimă omagiul adus celor trei martiri.( Dan Anghel, Albaiulianul,
2010)
Monumentul de pe Campia Libertatii-Blaj, ridicat în amintirea Revolutiei din 1848;

Monumentul Losenau
În parcul din mijlocul Cetăţii se află un mic monument, realizat în manieră neogotică, din
piatră sculptată, inaugurat în 1853, în memoria colonelului Ludwig von Losenau, căzut în primăvara
anului 1849 în lupta de la podul Simeriei împotriva trupelor conduse de generalul Bem. Pe cele

43
patru laturi ale monumentului, afectat de scurgerea timpului, se află plăci de metal cu texte redând
aspecte din biografia lui Losenau

Fig. 16 Monumentul Losenau Fig. 17 Monumentul Custozza

Monumentul Custozza
În acelaşi parc, spre sala Unirii, se află monumentul în formă de piramidă, aşezat pe un
soclu cu trepte împrejmuit cu lanţuri intercalate cu ghiulele de tun. A fost dezvelit în 1906, în
amintirea soldaţilor şi ofiţerilor din Regimentul 50 infanterie de la Alba Iulia, căzuţi în bătălia de
lângă Custozza, în timpul războiului austro-italian din 1866. Majoritatea celor ale căror nume sunt
încrustate în plăcile de marmură, e formată din români din judeţul Alba, siliţi de împrejurări vitrege
să lupte pentru o cauză străină lor.

Statuia ecvestra a lui Avram Iancu-Campeni;

Statuia poetului Lucian Blaga-Lancram
În Blaj avem şi Teiul lui Eminescu . Un obiectiv istoric asemanator, Stejarul Unirii, il
descoperim şi la Ocna Mures. In Judetul Alba exista suficiente locatii cu obiective istorice dedicate
cinstirii eroilor neamului ce merita sa fie vizitate de turistii aflati in drumetie sau in tranzit prin
judetul Alba. Fie şi pentru un moment de reculegere şi aducere aminte.

44
 4.2.4 Arhitectura tradiţională, locuinţa şi gospodăria ţărănească

În ţinutul Munţilor Apuseni, până în secolul al XVIII-lea, casele erau construite aproape
numai din trunchiuri rotunde şi groase, dispuse în cununi orizontale (sistemul constructiv
Blockhaus). Casele din Ţara Moţilor construite pe coastele înălţimilor sunt ridicate uneori pe socluri
înalte de piatră, iar prispa suspendată este marginită de stâlpi uniţi prin arcade de lemn. Farmecul
aparte al caselor de pe Valea Ariesului este dat de proportia de 1/3 intre inaltimea peretilor şi cea a
acoperisului. Monumente arhitectonice populare specifice acestei zone sunt casele cu curte inchisa
şi intarita, sura poligonala şi bisericile din lemn. Acestea din urma sunt situate in mijlocul vetrei
satului, pe dealul ori pe promontoriul celui mai ridicat catun. Au ca specificitate prispa cu stalpi
sculptati, motivul cel mai utilizat este franghia. Aceste monumente de arhitectura confera peisajului
in care sunt construite o nota distincta fata de zonele de campie inconjuratoare, ca şi fata de zonele
montane a pasunilor alpine.

4.2.5 Activităţile tradiţionale, meşteşugurile ţărăneşti

Zonele etnografice cuprinse pe teritoriul judeţului Alba au cunoscut şi cunosc şi în prezent o

bogată tradiţie în meşteşugurile populare, în special în ceea ce privaste prelucrarea lemnului, a
textilelor şi într-o mai mică masură olăritul, prelucrarea metalelor şi pictura pe sticlă.
Meşteşugurile şi artizanatul s-au restrâns mult ca urmare a industrializării unor zone
învecinate care au atras forţa de muncă. Producţia artizanală, cu o piaţă de desfacere mică,
nesusţinută prin măsuri adecvate, este in continuu regres. Nu există nici o reţea de valorificare a
produselor artizanale din zona Munţilor Apuseni.
Ocupaţiile moţilor erau agricultura montană (de coastă şi in terase), pastoritul, paduraritul.
Arta populara este reprezentata de iconografie , centrul de pictura populara Laz este inca activ
(icoane pe sticla şi lemn) dar şi pe alte materiale (panza, piatra). Olaritul a cunoscut in aceasta zona
o mare dezvoltare: au existat centre la Sasciori şi Garbova de Sebes, centre care s-au stins de putin
timp, cu specific pe confectionarea de vase pentru uz casnic dar şi cu valoare estetica.
Târgu Secuiesc a fost centrul mestesugaresc cel mai important unde se lucra mobilier pentru
satele din zona şi alte produse de pielarie şi fierarie. Asezarile sunt in general adunate, dar exista şi
asezari rasfirate. Arhitectura veche a fost de barne cu acoperis in patru ape, iar inaltimea portilor
marca apartenenta sociala la categoria nemesilor.
Valea Sebeşului reprezintă o zona etnografică foarte bogată prin varietatea mestesugurilor
practicate. Satele sunt adunate, mai putin cele de pe cursul superior al raului Sebes, Capalna,

45
Martinie, Sugag si Dobra insirate de-a lungul cursului apei, iar Arti, Barsana si Tau sunt rasfirate pe
dealuri (sec. XIII-XIV)) Ocupatiile locuitorilor sunt agricultura, pomicultura, cresterea animalelor,
lemnaritul si pastoritul. Majoritatea locuitorilor o formeaza populatia romaneasca, mai putin cateva
sate din zona Sebesului (Petresti, Pianu de Jos, Pianu de Sus, Garbova, Rahau, Calnic). Exista sate
unde ocupatia principala este inca pastoritul : la Sugag, Sasciori, Purcareti, Loman. Arta populara
este reprezentata de iconografie, centrul de pictura populara Laz este inca activ (icoane pe sticla si
lemn) dar si pe alte materiale (panza, piatra). Olaritul a cunoscut in aceasta zona o mare dezvoltare:
au existat centre la Sasciori si Garbova de Sebes, centre care s-au stins de putin timp, cu specific pe
confectionarea de vase pentru uz casnic dar si cu valoare estetica.
Sebesul a fost centru important pentru prelucrarea pieilor si cojocarit. Un element specific al
arhitecturii de lemn este reprezentat de stalpii funerari din satele comunelor Sasciori (Loman) si
Pianu de Sus.

Arhitectura tradiţională este cea populară, laică. Predomină:

Monumente de arhitectură populară laică. Case de lemn din sec. XVIII-XIX, aflate pe străzi
înguste specifice secolelor trecute.
Centru Etnografic în Poiana Vadului .Artă populară: - Sculptură artistică în lemn (încrustare,
pirogravură) - Prelucrare artistică a lemnului (doniţe, tulnice).
Centru Etnografic în Şugag.Arhitectură şi artă populară: - Arhitectură populară: gospodării
ţărăneşti tradiţionale specifice zonelor montane - Artă populară: port popular, mobilier ţărănesc,
obiecte de lemn decorate artistic prin încrustare.
Centru Etnografic în Câmpeni. Artă populară: Sculptură artistică în lemn (artizanat).
Ocoalele în Gârda de Sus. Arhitectură populară şi artă populară: - Arhitectură populară:
structura tradiţională a satelor din Ţara Moţilor; Case din lemn cu arhitectură tradiţională (acoperiş
ţuguiat şi foarte înalt din şindrilă, cerdac în faţa casei. - Artă populară: mobilier (masă, scaune,
laviţă, pat).
Sat turistic Albac. Artă populară: - Prelucrarea artistică a lemnului (obiecte de uz casnic,
mobilier). - Ţesături şi cusături (feţe de masă, ştergare). Localitate cu largă circulaţie artistică.

4.2.6 Portul popular, tradiţiile şi obiceiurile populare, manifestările

etnofocloric
Portul popular, important domeniu de manifestare a creativităţii şi simţului artistic al
oamenilor, de pe aceste meleaguri, altoit pe un fond autohton străvechi, a evoluat de-a lungul
secolelor pastrându-şi unitatea în variantele care imprimă un anumit caracter zonal.

46
 Tipul de costum specific judeţului Alba cuprinde elemente frecvente pe tot cuprinsul ţării
noastre: Cel bărbătesc se compune din cămasă, cioareci, laibar alb, şi pieptar iar cel femeiesc din
camasa cu poale prinse în trecut, astăzi desprinse, doua catrinţe, pieptar de piele şi cojoc (iarna)
mânecar şi ţundră.
Desigur punctele destinatie turistica sunt numeroase, ne oprim aici nu inainte de a vorbi
putin şi de zonele etnografice şi folclorice pe plan regional, ce stiu sa-şi apere valorile de
patrimoniu. Astfel la Rosia Montana şi la Lupsa exista muzee etnografice. Şi în localitatea Între
Galde găsim un mic muzeu etnografic rural ce cuprinde un interior de casa taraneasca traditionala
cu exponate ce reflecta ocupatiile casnice şi mestesugurile traditionale ale zonei.
În oferta de turism a judetului Alba destinatii unicat le genereaza Targul de Fete de pe
Muntele Găina şi localitatea Căpâlna, cu oferta celebrului dans al fetelor de la Căpâlna. Numeroase
festivaluri de folclor adunand un imens numar de localnici şi de turisti, au loc anual la Alba Iulia,
Jidvei şi in diverse locatii ce nu recunosc maneaua. Şi aceasta spre bucuria omului simplu ce
respecta vechile obiceiuri şi traditii romanesti, cantecul şi portul popular.
Centru FOLCLORIC (în AVRAM IANCU)
Manifestări tradiţionale: Târgul de fete de pe muntele Găina (în iulie), Cântecele Iancului (în
iunie). Creaţie populară: Formaţie de tulnicărese; rapsozi populari.
CENTRU FOLCLORIC (în CĂPÂLNA DE JOS)
Creaţie populară: - Dansuri populare româneşti: Învârtita de pe Târnave, Purtata fetelor de
pe Căpâlna, Haidăul, Purtata de Haidău; - Celebrul ansamblu popular de dansuri Fetele de la
Căpâlna.
CENTRU FOLCLORIC (în LUPŞA)
Creaţie populară Manifestări tradiţionale. Creaţie populară: formaţie de dansuri, grup de
fluieraşi. Manifestări tradiţionale: - Cununa de la Lupşa (obicei tradiţional familial/de nuntă) -
Obiceiuri tradiţionale calendaristice (de iarnă); - Târg anual.
CENTRU FOLCLORIC (în ŞUGAG)
Creaţie populară, Manifestări tradiţionale. Rapsozi populari, dansuri populare, formaţie de
fluieraşi, serbarea folclorică păstorească „Zi Bade cu fluiera (luna mai), obiceiuri tradiţionale
calendaristice (Urcatul oilor la munte, Chemarea la porunci).

4.3 Tipuri şi forme de turism practicate şi practicabile

47
 Modalitatea de petrecere a timpului liber într-o anumită destinaţie turistică poate fi abordată
şi analizată din multiple puncte de vedere. În funcţie de o serie de criterii de abordare a acestui
aspect, se pot surprinde şi analiza categorii diferite de turism, ci individualizare în tipuri şi forme.
Unul dintre criteriile cele mai importante de abordare este cel legat de motivaţia deplasării.
În funcţie de acest criteriu se disting: turism de îngrijire a sănătăţii, condiţionat de prezenţa unor
factori naturali de cură, a unor amenajări specifice, prin intermediul cărora se valorifică aceşti
factori; turism de recreere, determinat de componentele cadrului natural, turism cultural, generat de
obiective de natură antropică, şi turism complex, care îmbină toate cele trei ctegorii amintite.
(Ciangă, N., 2007, pg.184)
Un alt criteriu este legat de locul de provenienţă al turiştilor, existând astfel turism intern,
practicat de turiştii autohtoni şi turism internaţional, cuprinzînd turiştii proveniţi din alte ţări.
În funcţie de modalitatea de organizare, există un turism neogranizat, individual sau de grup
restrâns (de familie), care solicită servicii turistice la destinaţie şi un turism organizat, de grup, în
condiţiile când se recurge la serviciile unor firme de intermediere.
Având în vedere diversitatea atractiilor naturale existente în judetul Alba, pot fi practicate
numeroase tipuri de turism precum: turism activ (montan şi de aventura), turism cultural (istoric,
religios, etnografic), turism oenologic şi turism balneo-climateric. Dintre tipurile de turism
existente, turismul activ este cel mai dezvoltat şi este în special fructificat în zona Albac – Gârda –
Arieseni. În judetul Alba, în ciuda potentialului major, turismul cultural este destul de putin
dezvoltat (exceptia putând fi considerata orasul Alba Iulia), ca de altfel în întreaga Românie (cu
exceptiile arhicunoscute, mentionate anterior şi în acest raport – Brasov, nordul judetului Suceava,
Sibiu, Bucuresti, Maramures).
Turismul activ este practicat în zonele muntoase ale judetului, respectiv în partea Muntilor
Apuseni şi Sureanu. Comparativ cu Muntii Sureanu, Muntii Apuseni beneficiaza de o perceptie
buna şi sunt recunoscuti pentru numeroasele obiective turistice şi în plus infrastructura turistica este
mult mai dezvoltata în cazul lor.
Turismul cultural numit şi "turism de vizitare deoarece practicarea sa, presupune invariabil
"vizita" la un obiectiv sau grupare de obiective sau resurse atractive. Menirea acestui tip de turism
este complexă: în primul rând este intruirea prin îmbogătirea cunoasterii, în al-II lea rând este
recreerea resimţită pe plan spiritual prin aflarea unor adevăruri şi cunoaşterea unor fenomene noi.
Primordială rămâne însă în sfera condiţionărilor nevoia de cunoaştere[...]Turismul cultural vizează
în principal obiective turistice de provenienţă antropică, spre de deosebire de turismul de recreere
sau curativ, pentru care cadrul natural oferă majoritatea motivaţiilor".(P.Cocean, Geografia
turismului, pag 194)

48
 Turismul cultural poate fi practicat atât în zonele muntoase (componenta sa etnografica), dar
şi în zona centrala, nord-estica şi estica unde în mod special exista atractii specifice turismului
istoric dar şi religios. Pentru aceste cazuri, Alba Iulia şi Sebes – Câlnic – Pianu sunt zonele care
poseda şi infrastructura necesara sustinerii unui astfel de tip de turism.
Municipiul Alba Iulia, reşedinţa judeţului Alba, este situat în zona de sud-vest a
Transilvaniei, la intersecţia paralelei de 46°4'17" latitudine nordică cu meridianul de 23°26'13"
longitudine estică. Este plasat în zona de contact dintre Munţii Apuseni şi Podişul Tîrnavelor, la o
altitudine de aproximativ 330 metri, pe două dintre terasele Mureşului. Între aceste două terase
exista o diferenţă de nivel de aproximativ 20 de metri, care imparte aşezarea in două părţi distincte
denumite sugestiv Oraşul de Jos şi Oraşul de Sus.
Oraşul de Jos este aşezat pe prima terasă a Mureşului, care formează spre est un şes lung de 8-10
km şi lat de 2-4 km. Oraşului îi aparţin 10.365 ha de teren, format din 3500 ha teren arabil, restul
fiind păşuni, fâneţe, vii, livezi şi pepiniere pomicole.
Oraşul de sus este aşezat pe a doua terasă a Mureşului şi are în componenţă cetatea, nucleul celor
mai vechi aşezări, precum şi cartierele moderne de locuinţe, situate într-o zonă deosebit de
favorabilă.
Partea de vest a oraşului este străjuită de înălţimile împădurite ale Munţilor Metalici cu
Vârful Mamut (630m). Spre est, peste Mureş, se disting dealurile argiloase de culoare roşiatică ale
podişului ardelean, erodate de râurile Mureş, Sebeş şi Secaş, acestea formând un şir de râpe cu
forme interesante şi vegetaţie rară. Spre sud, în zilele senine, se văd culmile munţilor Sebeşului, cu
Vârful Şurianul (2245 m) şi Vârful lui Pătru (2130 m).
 municipiul Alba Iulia poartă în mod simbolic titlul de Capitală de Suflet a Neamului
Românesc, statut confirmat la 15 octombrie 1922, când la Alba Iulia a avut loc, la Catedrala
Reîntregirii, ceremonia oficială de încoronare a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, ca regi ai
tuturor românilor din provinciile istorice unite. Statul român acorda Alba Iuliei în mod oficial prin
Hotărârea nr. 26 din 30 noiembrie 1994 titlul de „Cetate-Simbol A Marii Uniri a Românilor”. Din
aceste motive, la Alba Iulia îşi desfaşoară lucrările Congresul Spiritualităţii Româneşti, în fiecare an
în jurul datei 1 decembrie.
 prin legea nr.344/2001 municipiul Alba Iulia a fost declarat Obiectiv de Interes Naţional.
 a fost declarată prin legea nr.766 din 29 decembrie 2001 Oraş martir al Revoluţiei din
decembrie 1989.
 în urma unei campanii realizată de postul de televiziune ProTV, Alba Iulia a fost declarat
cel mai curat oraş din ţară.

49
  ziarul Evenimentul Zilei a desemnat cetatea Alba Iulia ca una dintre cele 7 Minuni ale
României, în urma campanii mass-media desfăşurată în 2007.
 la 29 mai 2009 Alba Iulia a intrat în Guiness Book, prin evenimentul denumit „marea
îmbrăţişare” a cetăţii Vauban, la care au participat 9.758 de oameni, printre care şi preşedintele
României Traian Băsescu, acesta fiind înregistrat oficial cu numele şi datele de contact pe listele
transmise spre Guiness Book.

Turismul rural poate fi privit ca acel tip de turism care întruneşte următoarele caracteristici:
- Este desfăşurat în localităţi rurale;
- Este rural din punct de vedere funcţional, adică este constituit din trăsăturile caracteristice
lumii rurale: mici întreprinderi, spaţii deschise, contactul cu natura şi lumea naturală,
moşteniri culturale, societăţi şi practici tradiţionale;
- Este rural ca scară, adică posedă dimensiuni reduse, în termeni, clădiri, aşezări, precum şi
fluxuri;
- Are caracter tradiţional, crescând încet şi organic, în strânsă legătură cu familiile locale;
- Este, de regulă, controlat local şi dezvoltat pentru îmbunătăţirea comunităţilor locale pe
termen lung;
Este variat, corespunzător complexităţii mediului rural

Alte tipuri de turism practicate în judetul Alba sunt turismul de business şi turismul “de
tranzit”. Turismul de business a luat amploare în zona Sebes – Alba Iulia odata cu revigorarea
productiei industriale, fapt ce s-a reflectat în clasificarile superioare ale spatiilor de cazare noi
construite.
Înfiintarea parcurilor industriale Blaj şi Aiud şi continuarea politicilor de atragere a
invesitorilor vor contribui la cresterea turismului de business în judet. Conform unor experti
intervievati, turismul de tranzit este practicat adesea pe Valea Aiudului (de ex. Rimetea) de catre
persoane de nationalitate maghiara sositi pentru atractii legate de etnia lor, prezente din abundenta
în zona.
Într-un mod benefic pentru turism în general, zonele muntoase ale judetului Alba sunt şi
locul mai multor asezari rurale unde se pastreaza traditiile, ceea ce face ca turismul activ sa poata fi
alaturat turismului etnografic. De asemenea, turismul cultural îsi are principalele puncte de atractie
în zone ale judetului Alba unde ar putea fi dezvoltat şi turismul oenologic. Astfel, la baza strategiilor
de marketing ale turismului din judet ar putea sta obiectivul de a obtine beneficii de imagine (o
destinatie plurivalenta din perspectiva turistilor) şi de cost (construirea de pachete turistice

50
complementare cu valoare mai mare) de pe urma posibilitatilor de practicare a cel putin doua tipuri
de turism în aceeasi zona.

5. SITUAŢIA ACTUALĂ A VALORIFICĂRII POTENŢIALULUI ŞI

INFRASTRUCTURII TURISTICE ÎN JUDEŢUL ALBA

5.1 Potenţialul actual al judeţului Alba

Pentru a se putea identifica potenţialul turistic al judeţului este necesară definirea acestui
termen. În literatura de specialitate există numeroase definiţii ale acestui concept şi sunt consacrate
noţiuni ca atracţii turistice şi resurse turistice.

51
 J. Ch. Holloway afirmă că „atracţia turistică este motivul fundamental al receptării
publicului de către o anumită destinaţie pentru distracţie, curiozitate sau educaţie”. Astfel, atracţiile
turistice au o sferă de cuprindere mai restrânsă, limitându-se la elementele care atrag atenţia, produc
impresie, incită la călătorie. Resursele turistice pe de altă parte, acoperă o arie problematică mai
largă şi „se referă atât la atracţia propriu-zisă, cât şi la modul de exploatare, la implicaţiile de ordin
economic asupra turismului şi, pe de altă parte, este folosită pentru a defini mijloacele, sursele
necesare desfăşurării activităţii turistice, respectiv resurse naturale, materiale, umane şi
financiare.”(Rodica Minciu, 2005, p. 162)
Aşadar, potenţialul turistic al unui teritoriu poate fi definit, la modul general, prin ansamblul
elementelor ce se constituie ca atracţii turistice şi care se pretează unei amenajări pentru vizitare şi
primirea călătorilor, sau, cu alte cuvinte, „totalitatea elementelor cadrului natural şi social-istoric,
care pot fi valorificate, într-o anumită etapă”( Gr. Posea, N. Popescu, M. Ielenicz, 1969, p. 172),
pentru oricare formă de activitate turistică. Potenţialul constituie, prin dimensiunile şi varietatea
componentelor sale, prin valoarea şi originalitatea acestora, „condiţia esenţială a dezvoltării
turismului in limitele unui perimetru”( Rodica Minciu, 2005, p. 161).
În acest context, potenţialul are o semnificaţie deosebită pentru conturarea strategiei
expansiunii turistice, evaluarea potenţialului şi a structurii sale, a gradului de atractivitate, a
stadiului de exploatare şi posibilităţilor de valorificare în viitor.
Odată definit termenul de potenţial turistic, este necesară trecerea la structurarea acestuia pe
categorii. În literatura de specialitate există numeroase criterii de grupare a atracţiilor turistice însă
cea mai frecvent utilizată împarte potenţialul turistic în două mari grupe şi anume: potenţial turistic
natural şi potenţial turistic antropic.

5.1.1 Bazele de cazare şi alimentaţie publică

Desfăşurarea activităţii turistice presupune existenţa, alături de elementele de atracţie, a unor
resurse materiale adecvate, capabile să asigure satisfacerea cerinţelor turiştilor pe durata şi cu ocazia
realizării voiajelor. Aceste mijloace, cunoscute sub denumirea de baza tehnico-materială, se prezintă
într-o structură diversă (unităţi de cazare şi alimentaţie, mijloace de transport, instalaţii de agrement
etc), adaptată specificului nevoilor turiştilor, funcţiilor economice şi sociale ale turismului.
Componentă a ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în organizarea
şi dezvoltarea turismului. Astfel, dimensiunile şi structura sa, nivelul tehnic al echipamentelor
determină accesul şi prezenţa turiştilor într-o anumită zonă, amploarea fluxurilor şi gradul de

52
mulţumire a călătorilor. Totodată, creşterea şi modernizarea dotărilor materiale antrenează o
intensificare a circulaţiei turistice.
Componenta cea mai importantă a bazei tehnico-materiale specifice este reţeaua unităţilor
de cazare, întrucât răspunde uneia dintre necesităţile fundamentale ale turistului şi anume
înnoptarea. “Fără existenţa unor astfel de echipamente nu se poate realiza un consum turistic. Mai
mult, dimensiunile, structura şi distribuţia spaţială a mijloacelor de cazare determină caracteristicile
tuturor celorlalte componente ale bazei tehnico-materiale a turismului şi implicit amploarea şi
orientarea fluxurilor turistice.”( Rodica Minciu, „Economia turismului”, editura Uranus, Bucureşti
2005, p. 180)
Conform datelor INS, în anul 2006 existau în tot judetul Alba 41 de unitati de cazare
turistica, din care mai mult de jumatate erau pensiuni. Dintre acestea din urma, ponderea cea mai
însemntaa o detineau pensiunile rurale (numarul totusi destul de mic confirmă o data în plus faptul
ca datele INS nu furnizeaza o imagine fidela a turismului rural din Alba).

Tabelul 1 Clasificarea şi numărul unităţilor de cazare în 2006 în judeţul Alba

Conform celor mai recente date preluate de la INS, în 2007 numarul pensiunilor a crescut cu
5 unitati şi numarul locurilor de cazare în pensiuni a crescut cu 40%, ajungând la 555.

Tabelul 2 Clasificarea si numărul unităţilor de cazare în 2007 în judetul Alba

53
 Fig. 18 Structura unităţilor de cazare în judeţul Alba 2006

Dupa cum s-a mentionat şi anterior în acest raport, datele statistice furnizate de INS au
limitari majore în ceea ce priveste prezentarea situatiei reale a numarului de pensiuni. Conform
reprezentantilor ANTREC intervievati, numarul de pensiuni înregistrate ca structuri de cazare
turistica (clasificate sau în curs de clasificare) este de aproximativ 100 – 150, iar numarul real al
unitatilor de cazare de tip pensiune (inclusiv neînregistrate) este mult mai mare. Dinamica
numarului de pensiuni şi capacitatii de cazare totale a acestora din ultimul timp (care este cu mult
mai vizibila decât o arata datele statistice) este reflectata şi de preferintele clientilor pentru cazarea
în astfel de structuri, dupa cum arata graficul de mai jos (de asemenea, trebuie mentionat ca în cazul
în care s-ar fi luat în calcul numarul real de pensiuni, ponderea sosirilor de turisti pentru categoria
analizata ar fi fost mult mai consistenta decât este reflectat în datele de mai jos, provenite tot de la
INS).

54
 Fig. 19 Sosiri ale turiştilor în judeţul Alba, în funcţie de tipul unităţii de cazare alese

Aşadar, pe parcursul ultimilor 10 ani se observa o tendinta clara de crestere a preferintelor

turistilor spre cazare la pensiuni, în detrimentul celorlalte tipuri de unitati de cazare cu functiune
turistica. Cele mai multe pensiuni, conform estimarilor primariilor sunt situate în Albac şi Rimetea
(circa 40 fiecare), urmând în topul localitatilor cu cele mai multe pensiuni Arieseni, Horea şi Gârda.
Cele mai multe locuri de cazare au fost estimate pentru Albac (în jur de 450), Rimetea şi Gârda
detinând conform estimarilor cel putin 250 de locuri de cazare fiecare. Aceste date sunt sustinute de
studiul la care au participat reprezentanti ai unitatilor de cazare şi de cercetarea secundara, cea mai
dezvoltata zona din punctul de vedere al infrastructurii de cazare fiind considerata Valea Ariesului.
Aici exista cu siguranta cea mai mare concentrare de capacitati de cazare, iar expertii au mentionat
ca sunt şi foarte multe spatii de cazare în constructie în zona.

5.1.2 Infrastructura judeţului Alba

Reţeaua de drumuri publice este compusă din 2598 km, densitatea medie a drumurilor din
judeţul Alba fiind de 41,6 km/100 km2, valoare cu care se situează peste media naţională de 33,3
km/ 100 km2, şi peste media Regiunii Centru de 29,7 km/100 km2-
Infrastructura rutiera. Reteaua rutiera asigura în general legaturile între localitatile din
judet, dar şi între judet şi alte localitati din afara judetului, problema majora fiind starea / calitatea
unor drumuri (în special judetene, dar şi unele nationale) – cu atât mai mult cu cât majoritatea
atractiilor turistice sunt accesibile prin drumuri nationale şi judetene.
Principalele rute şi cai de acces utilizate sunt semnalizate în harta de pe pagina urmatoare
(aceasta surprinde şi liniile feroviare principale). Comentariile de mai jos subliniaza rutele care fac
legatura cu marile orase şi alte câteva trasaturi ale infrastructurii rutiere din judetul Alba în raport cu
destinatiile turistice.
Judetul este strabatut de drumurile europene E81, E68.

55
Înspre sud, E 68 leaga Cugir de Sebes şi continua mai departe spre Sibiu
Accesul la localitatile dezvoltate turistic din Muntii Apuseni - Gârda de Sus, Albac, Arieseni, Vadu
Motilor, Bistra, Câmpeni, Lupsa – se face prin DN 75 şi DN 74A DN 75 face legatura spre est cu
orasul Turda din judetul Cluj.
Drumul european E81 leaga centrul judetului (Alba Iulia) de orasele importante dinspre nord
(de ex. Cluj-Napoca), trecând şi prin Aiud.
Valea Sebeşului se confruntă cu deficienţe în ceea ce priveşte existenţa unor căi rutiere
viabile de acces către o zonă cu mare potenţial respectiv Oaşa; recent se pare însă ca s-a început
asfaltarea drumului dintre Şugag şi Oaşa intenţia fiind clară: dezvoltarea infrastructurii rutiere
printr-un proiect mai amplu
În sudul judeţului se gaseşte o posibilă atracţie în sine – şoseaua Transalpina – aflata şi într-o
zona cu un potenţial turistic foarte bun; în prezent însa, aceasta şosea este necirculabilă cu
autovehicule obişnuite
La Pianu s-a realizat o importantă investiţie în infrastructura rutieră determinată de interesul
pentru respectiva zonă (terenul de golf)
Gradul de acoperire al reţelei rutiere privind accesul la atracţiile turistice şi calitatea
drumurilor care fac legatura cu principalele atracţii turistice au fost considerate în general
satisfacatoare de către reprezentanţii administraţiilor locale.
Reprezentantii comunelor Albac, Pianu şi Avram Iancu s-au aratat cei mai nemultumiţi de
calitatea şi gradul de acoperire al drumurilor. Cei mai mulţumiţi s-au aratat cei din Sebes, Câmpeni,
Vidra, Lupşa şi Roşia Montană.
Infrastructura feroviară
Judeţul Alba este traversat atât de linii feroviare principale cât şi de rute feroviare secundare,
acestea din urma deservind diverse capacităţi industriale de extracţie şi producţie.
Rutele feroviare principale deservesc transportul de calatori. Principalele gări sunt Alba
Iulia, Aiud, Blaj, Teiuş, Sebeş.
Înspre vest se face o legatură importantă cu judeţul Hunedoara, din Simeria existând rute
feroviare directe înspre vestul ţării (prin Deva), sau înspre sud-vestul ţării (prin Craiova).
Înspre sud exista o rută care duce la Piteşti.
Înspre est, exista legaturi cu zona de centru a tarii – Sibiu, Brasov, Târgu-Mures şi cu zona
de nord, prin Cluj-Napoca.
Un mare dezavantaj ca nu exista nici o legatura feroviara înspre concentrarea de localitati de
interes turistic Albac – Arieseni – Gârda din nordul judetului sau înspre alte localitati cu potential
turistic ridicat, spre exemplu Rimetea.

56
 Mai mult decât atât, legaturile cu capitala şi cu alte mari orase din centrul tarii se face
anevoios (putine curse zilnice, timpi de deplasare mari datorita starii caii ferate care nu permite
viteze rezonabile).

5.1.3 Baza materială terapeutică

Ocna Mureş-staţiune balneoclimaterică (la 252 m altitudine), pe malul stâng al Mureşului,
lângă oraşul cu acelaşi nume, la o distanţă de 14 km de Aiud şi 25 km de Turda.
Climatul este continental-moderat, specific zonelor de deal împădurite.Temperatura medie anuala
este de 9ºC (în iulie peste 20ºC, în ianuarie sub -4ºC).Precipitaţiile medii anuale sunt sub 600mm.
Dintre instalaţiile de tratament de aici amintim: solariu cu amenajări pentru aeroterapie şi
helioterapie, instalaţii pentru electroterapie, instalaţii pentru băi calde, instalaţii cu apă minerală
sarată concentrată.
Căile de acces sunt: feroviare-gara Războieni pe linia Bucureşti-Braşov-Cluj Napoca-
Oradea, apoi cu mijloacele auto până în staţiune, rutiere- DN 1-(E 15 A) de la Alba Iulia sau Cluj
Napoca, cu abatere din localitatea Unirea pe DJ 29.
Arieşeni-în Munţii Bihor (la 1.000-1.100 m altitudine), la izvoarele Arieşului Mare (pe DN 75), o
staţiune climaterică propice practicării sporturilor de iarnă;

5.1.4 Bazele de agrement-divertisment şi sportive

Turismul activ este practicat în zonele muntoase ale judetului, respectiv în partea Muntilor
Apuseni şi Sureanu. Comparativ cu Muntii Sureanu, Muntii Apuseni beneficiaza de o perceptie
buna şi sunt recunoscuti pentru numeroasele obiective turistice şi în plus infrastructura turistica este
mult mai dezvoltata în cazul lor.
Baze unde se poate schia sunt în Arieşeni şi Albota.
Tabere pentru elevi
În judetul Alba sunt 5 tabere (Arieseni, Garda, Poiana Vadului, Albac si Roica) cu o
capacitate de cazare de 430 locuri.Taberele functioneaza in internate scolare. Baza materiala a
acestora este invechita, se prevede reabilitarea celei de la Arieseni unde posibilitatile de a face
turism de vara si iarna sunt foarte mari.
Baze sportive: 19 terenuri de tenis, bazine de înot, piscine, terenuri de fotbal, ştranduri.
Parcurile şi rezervaţiile naturale asigură locul unde turiştii pot practica diferite sporturi:
alpinism, plimbări montane.
Centrul de echitaţie

57
 Începând din vara anului 2009, pasionaţii de echitaţie pot practica acest minunat sport în
interiorul Cetăţii Alba Carolina, unde s-a deschis un Centru de Echitaţie. Acesta a fost construit în
şanţul sudic al Cetăţii, în imediata apropiere a zonei în care s-a dezvoltat proiectul traseului
fortificaţiilor. El pune la dispoziţia celor interesaţi şase cai frizieni, un lipiţan şi doi ponei. Caii
frizieni au fost achiziţionaţi din Olanda în primăvara anului 2009 şi sunt cei mai fotografiaţi şi
admiraţi, zi de zi, la orele prânzului, când are loc ceremonia schimbării Gărzii Cetăţii, ocazie cu
care soldaţii îmbrăcaţi în haine habsburgice patrulează prin Cetatea Albă Carolina. Calul lipiţan este
folosit în mod deosebit de începători.
Atunci când nu participă la aceste evenimente, caii sunt la dispoziţia clienţilor amatori de călărie,
zilnic între orele 09.00 – 21.00. Fiecare cal are condiţii la standarde moderne şi sunt întreţinuţi şi
pregătiţi de profesioniştii centrului de echitaţie. De asemenea, vestiarele pentru cei care vor să facă
echitaţie sunt dotate cu toate utilităţile. Echitaţia poate fi practicată în două zone distincte,
amenajate în apropierea grajdurilor.

Fig. 20 Centrul de echitaţie Alba Iulia

58
 Winner's Club Ţălnar
Este o bază sportivă de calitate, situată în inima oraşului, în apropierea bibliotecii Batthyaneum şi a
Catedralei Reîntregirii. Oferă clientelei sale o varietate de posibilităţi de divertisment, de distracţie
şi în primul rând pune la dispoziţie o gamă largă de activităţi sportive.
Terenul de fotbal cu gazon sintetic de cea mai bună calitate, dimensiuni 52x34m şi terenul de
minifotbal cu gazon sintetic de dimensiuni reduse 32x15m, ideal pentru meciuri între echipe
formate din maxim 5 jucători, stau la dispoziţia clienţilor pentru meciuri amicale, atât ziua cât şi
noaptea la lumina nocturnei.

Fig 21 Baza sportivă Winner's Club Ţălnar

Două terenuri de tenis, la dimensiunile oficiale, de asemenea cu gazon sintetic, o suprafaţă

semirapida pe care pot juca atât jucătorii profesionişti cât şi cei amatori. Terenurile de tenis fie pe zi,
fie pe nocturnă, sunt puse la dispoziţia clienţilor şi pentru meciuri de tenis cu piciorul.
Piscina din cadrul Bazei Sportive Winner's Club Ţălnar, este o piscină modernă, de ultimă
generaţie, cu sisteme de filtrare şi de încălzire a apei. Adâncimea medie a apei este de 1,5 m ,iar în
cadrul piscinei este şi un bazin pentru copii cu o înălţime medie a apei de 0,6m. În dotare mai are o
trambulină elastică, tobogan cu apă pentru copii, duşuri cu presiune pentru masaj şi reflectoare
subacvatice pentru cei care doresc să facă o baie pe timp de noapte.
Baza sportivă mai deţine un teren de volei pe nisip omologat la standarde internaţionale, bar,
terasă, salon de fitness, masaj şi saună.

5.1.5 Trasee si circuite turistice în judeţ

Traseul celor trei fortificaţii din Alba Iulia este un loc care a stârnit admiraţia tuturor celor
care l-au vizitat, de la preşedinte la turistul de rând. Este o zonă istorică pusă în valoare cu gust,

59
unde militari de carieră - cei mai mulţi ajunşi la pensie - te întâmpină în haine de epocă şi răspund
cu zâmbetul pe buze la orice întrebare

Fig. 22 Garda de onoare

Obiectiv turistic unic in Europa, “TRASEUL CELOR TREI FORTIFICATII” ofera

vizitatorilor posibilitatea de a calatori in timp de-a lungul a doua milenii, printre vestigiile a trei
fortificatii, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeasi locatie, fiecare noua cetate
incluzand-o pe cea veche: Castrul Roman (106 d.Ch.), Cetatea Medievala (sec. XVI-XVII) şi
Cetatea Alba Carolina, fortificatie de tip Vauban (sec.XVIII).
Incursiunea pe “Traseul celor Trei Fortificatii” incepe de la poarta Monetariei Principatului
Transilvaniei, construita pe locul unde au existat o biserica şi o manastire inchinate Sfantului Duh,
atestate documentar din anul 1294, ambele apartinand calugaritelor benedictine. Dupa desfiintarea
manastirii benedictine, locul acesteia este luat de Monetaria Principatului, in care s-au batut monede
incepand din primii ani ai secolului al XVII-lea. Din anul 1714 locul vechii monetarii este luat de
Monetaria Imperiala, timp de aproape 180 de ani, aceasta desfiintandu-se in 1893. Cladirea
monetariei a fost ulterior transformata in tribunal. Tot in secolul al XIX-lea, in zona se afla şi
inchisoarea orasului.
În partea de vest a “Traseului celor Trei Fortificatii” se afla zidul construit in secolul al XIV-
lea, care facea parte din Cetatea Episcopului Catolic de Alba Iulia şi a Capitlului (canonicilor).

60
 Dupa intrarea pe traseu, in partea dreapta se pot vedea ruinele Portii de Sud (Principalis
Dextra) a CASTRULUI ROMAN şi o parte din zidul fortificatiei romane, construita incepand cu
anul 106 d.Ch. Castrul de forma patrulatera, avand o suprafata de aproximativ 37 ha (750 x 500 m)
era prevazut cu cate o poarta pe fiecare latura. Din Castru se mai pot reconstitui in prezent latura de
sud a zidului, a carui grosime variaza intre 1,5m - 2m şi Poarta “PRINCIPALIS DEXTRA”,
flancata de cele doua turnuri a caror fundatie se poate vedea. Construirea Castrului este determinata
de cantonarea, in aceasta importanta zona, a Legiunii XIII Gemina, dislocata tocmai din Vindobona
(actualul oras Viena) şi care avea aici rolul de a pazi tinutul aurifer şi drumul de transport al aurului
catre Roma. Inceputul migratiilor in valuri succesive au determinat retragerea armatelor romane, in
jurul anilor 271-275 d.Ch., pe frontiera naturala de la Dunare, mult mai usor de aparat. Populatia
autohtona a convietuit in continuare cu veteranii legiunilor, care au primit pamant, stabilindu-se in
zona şi tinand piept popoarelor migratoare. Astfel, Alba Iulia (vechiul Apulum), este considerat in
perioada urmatoare centrul politic al unor capetenii locale sau zonale. In anul 1000 a fost infiintat
regatul maghiar de catre Ştefan I al Ungariei (Sfantul Ştefan, in maghiara Szent István). Ca urmare
a crestinarii regelui Ştefan prin incoronarea sa de catre Papa Silvestru al II-lea, se infiinteaza in
regatul maghiar, mai multe episcopii printre care şi Episcopia Transilvaniei, cu resedinta la Alba
Iulia.
Ajungând în partea superioară a pasarelei peste zidul Castrului Roman, inaintea
dumneavoastra se deschide o frumoasa priveliste spre zona exterioara a traseului. In timp ce
parcurgeti traseul spre locurile de belvedere, puteti observa tabara militara, amenajata ca o zona de
agrement, unde hangii zdraveni şi hangite frumoase, in costume de epoca, stau la dispozitia
dumneavoastra. Puteti poposi aici cat va pofteste inima, ca şi locuitorii cetatii de acum cateva
secole, relaxandu-va şi schimband impresii, sorbind o bautura rece dintr-o cana de lut cu sigiliu.
Astfel aveti ocazia de a intra in deplina rezonanta cu spiritul unor epoci demult apuse, departe de
tumultul cotidian.
Traseul pe care va recomandam sa-l urmati cuprinde cateva puncte de belvedere, amenajate
pe zidurile Cetatii “Alba-Carolina” (de tip Vauban), de unde puteti admira dimensiunile
impresionante ale zidurilor şi ale santurilor de aparare, avand şi o imagine panoramica deosebita
spre imprejurimi: orasul de jos, cu centrul administrativ, Dealul Furcilor (vechiul loc de executie a
condamnatilor din perioada Imperiului Austro-Ungar), valea Muresului pe care se afla stravechiul
Tarmis (vatra dacica a Alba Iuliei), biserica ridicata de domnitorul unificator al Principatelor
Romane, Mihai Viteazul, la inceputul sec. XVII etc.
Una dintre atractiile “Traseului celor Trei Fortificatii” este platforma de artilerie, pe care
sunt dispuse trei tunuri de epoca, functionale. Acestea pot fi vazute executand o salva de onor in

61
cinstea drapelului municipiului Alba Iulia, arborat pe zidul Cetatii “Alba Carolina”, in fiecare
sambata, la ora 12:00. Salva este executata de Garda Traseului celor Trei Fortificatii, dupa defilare,
folosind tehnica inceputului de secol XVIII. Defilarea Garzii, in uniforme din perioada respectiva,
incepe la ora 11:00, din Tabara Militara.
Municipiul Alba Iulia nu a reprezentat, de-a lungul anilor, o atracţie turistică pentru turiştii veniţi
din ţară sau străinătate. Obiectivele turistice pe care turiştii veniţi să viziteze Alba Iulia le puteau
vedea se numărau pe degete: Muzeul şi Sala Unirii, Catedrala Reîntregirii şi cea Romano-Catolică
sau Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan. În ultima perioadă, în urma investiţiilor de milioane de
euro, cel mai vizitat obiectiv turistic este Traseul celor Trei Fortificaţii din cadrul Cetăţii Alba
Carolina. Acest obiectiv turistic a reînviat pur şi simplu Cetatea din Alba Iulia, care zeci de ani a
fost într-o stare de amorţeală. Foarte mulţi ani, autorităţile albaiuliene nu au ştiut să profite de
imensul potenţial turistic pe care Cetatea din Alba Iulia îl are. În ultimii ani. lucrările de
reamenajare a Cetăţii Alba Carolina au făcut din complexul turistic „Traseul celor trei Fortificaţii”
cea mai mare atracţie turistică a oraşului Marii Uniri.
În acest moment, turiştii au acces în mai toate zonele din cadrul complexului turistic: Podul
de lemn pentru accesul pe Ravelin, sala Armelor, Centrul de Echitaţie şi Sediul Gărzii Călare, Sala
Armelor sau Ravelinul Sfântului Francisc de Paola. Pentru a vizita Traseul celor Trei Fortificaţii în
exterior, copiii, pensionarii şi elevii trebuie să achite un bilet în valoare 2 lei iar adulţii – 5 lei.
Pentru vizitarea întregului ansamblu turistic de la Traseul celor Trei Fortificaţii, inclusiv încăperile
interioare, cei interesaţi trebuie să achite contravaloarea unui bilet în valoare 15 lei. Reprezentanţii
din conducerea Traseului celor Trei Fortificaţii au precizat că numărul turiştilor care vizitează acest
complex medieval este în creştere.
Cel mai impresionant spectacol oferit de cetatea din Alba Iulia rămâne însă schimbarea
gărzii, aşa cum se făcea în armata imperială. Această manifestare are loc zilnic, la ora 12.00.
Schimbul gărzii are loc în faţa porţii a treia şi constă în defilarea gărzii de onoare precum şi a
călăreţilor şi se încheie cu trei salve de tun.

62
 Fig. 23 Cele trei tunuri folosite pentru tragerea salvelor în timpul
ceremoniei de schimbare a gărzii

Drumul Vinului, include localitatile Câlnic, Gârbova, Alba Iulia, Sard, Ighiu, Ighiel, Telna,
Barabant, Tibru, Cricau, Teius, Aiud, Craciunelu de Jos, Blaj, Ciumbrud, Jidvei, Cetatea de Balta .
Drumurile verzi din Apuseni, reprezinta un numar de 15 trasee organizate generic sub
numele Drumul Calcarului şi Drumul Aurului. Aceste trasee care strabat locuri cu situri arheologice,
galerii romane, muzee, monumente de cult, monumente naturale, elemente de patrimoniu tangibil
(case, vâltori traditionale, mori de apa etc.)case memoriale dar şi locuri de campare şi cazare sunt
urmatoarele:
1. Drumul Calcarului cu 8 trasee, în lungime totala de 158 km, din care 45 km asfaltat şi 67
km pietruit prezinta grade medii de dificultate, exceptând Drumului Piatra Cetii clasificat cu grad
ridicat de dificultate.
Traseele situate în centrul muntilor Trascaului sunt accesibile pe jos, cu bicicleta, cu atelaje
trase de cai sau pe schiuri şi cuprind: Drumul Geoagiului, Drumul Galzii, Drumul Cetii, Drumul
Pietrele Cetii, Drumul Narciselor, Drumul Rîmetului, Drumul Cheilor, Drumul Mocanilor.
2. Drumul Aurului, un produs turistic cultural, este compus din 7 trasee, în cea mai mare
parte drumuri forestiere şi poteci, are şi 24 km asfaltati, are grade diferite de dificultate într-o
proportie egala.
Traseele situate în majoritate în masivul Cârnic sunt accesibile pe jos, cu bicicleta, cu atelaje
trasede cai sau pe schiuri şi cuprind: Drumul Aurului, Drumul Cornei, Drumul Buciumului, Drumul
Narciselor-Bucium cu trei ramificatii: Muntari, Detunatele şi Corabia Vâlcoi.

63
 5.2 Dinamica actuală a circulaţiei turistice din judeţ

Durata medie a şederii a crescut în hoteluri, hanuri şi moteluri, pensiuni urbane de la 1,6 zile
în 1995 la 2,0 zile în 2006. Durata şederii a scăzut în taberele şcolare şi pensiunile rurale. În cursul
anului 2006, cea mai mare durată medie de cazare s-a înregistrat în lunile decembrie (2,3 zile) şi
august (2,2 zile).
Indicele de utilizare neta a capacitatii turistice a scazut de la 37,0% în 1995 la 21,1% în
2006. Cel mai mic indice de utilizare al capacitatii turistice din perioada 1995-2006 s-a înregistrat în
anul 2000, fiind doar de 17,8%.

Fig. 28 Numărul de turişti în cursul anului 2006 în judeţul Alba

Pe tipuri de unitati turistice cel mai scazut indice, în perioada mentionata a fost: la hoteluri
de 19,6% în 1999, la hanuri şi moteluri de 1,8% în 1998, la vile turistice de 1,8% în 2000, la cabane
turistice de 2,9% în 2001, la pensiuni de 11,5% în 1996, iar la tabere de 11,3% în 2000.
În anul 2004, capacitatea din vila turistica nu a fost utilizata, un indice scazut de utilizare
înregistrându-se şi la cabana turistica (5,1%). Gradul de utilizare al capacitatii din hoteluri în anul
2006 a fost sub nivelul celui înregistrat în 1995 (27,8% fata de 36,2%), iar cel din taberele scolare a
scazut la 11,4% în 2006 fata de 61,7% în 1995.

64
 În luna aprilie 2010, comparativ cu luna corespunzătoare din anul precedent, atât sosirile, cât
şi înnoptările în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, au înregistrat o creştere cu 5,0
% respectiv, cu 6,2 %.
În perioada 1.I-30.IV.2010, comparativ cu perioada corespunzătoare, atât sosirile, cât şi
înnoptările în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, au înregistrat scăderi cu 3,5 %
respectiv, cu 5,5 %
Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna aprilie 2010 au însumat 412,3
mii, în creştere cu 5,0 % faţă de cele din luna aprilie 2009.
Sosirile turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au
reprezentat în luna aprilie 2010 77,1% din numărul total de sosiri, în timp ce turiştii străini au
reprezentat 22,9% din numărul total de sosiri, ponderi apropiate de cele din luna aprilie 2009.
Sosirile în hoteluri deţin în luna aprilie 2010 o pondere de 76,4% din totalul sosirilor în
structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare. Faţă de luna aprilie 2009, sosirile în hoteluri
în luna aprilie 2010, sunt în creştere cu 7,2%.
Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în luna aprilie 2010 au însumat
958,7 mii, în creştere cu 6,2% faţă de cele din luna aprilie 2009.
Înnoptările turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au
reprezentat în luna aprilie 2010 80,0% din numărul total de înnoptări, în timp ce înnoptările
turiştilor străini au reprezentat 20,0%.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în luna aprilie 2010 a fost de 20,7% pe total
structuri de cazare turistică, în scădere cu 0,4 puncte procentuale faţă de luna aprilie 2009.

5.3 Gradul de utilizare al unităţilor de cazare

Numărul unităţilor turistice cu funcţiuni de cazare pe teritoriul judeţului Alba a crescut de la
26 în 1995 la un maxim de 41 în 2006. Creşterea nu a fost constantă, ci a fluctuat în această
perioadă, astfel că cele mai multe unităţi cu funcţiuni de cazare turistică au fost în anii 1998 şi 1999
(33 respectiv, 37 unităţi).

65
 Fig. 24 Utilizarea unităţilor de cazare în judeţul Alba

La 31 iulie 2006 baza materială de cazare turistică din judeţ era formată din: 9 hoteluri, 1
hostel, 1 motel, 3 vile turistice, 1 cabană turistică, 3 pensiuni urbane, 20 pensiuni rurale şi 3 tabere
şcolare.

Fig.25 Structura unităţilor de cazare

În ultimii ani, pensiunile au devenit mai atractive decât hotelurile. A crescut remarcabil
numarul de turisti în pensiunile rurale, mai ales în anul 2006 fata de 2005, când numarul acestora a
depasit numarul turistilor cazati în mediul urban.

66
 Fig.26 Ponderea turiştilor cazaţi pe tipuri de unităţi de cazare

Atractia turistilor pentru structurile de cazare din mediul rural are o tendinta de crestere, în
relatie cu îmbunatatirea calitatii infrastructurii de baza şi a conditiilor de cazare.

Fig. 27 Evoluţia numărului de turişti în cadrul pensiunilor în judeţul Alba

Numarul de înnoptari în structurile de primire turistica cu functiuni de cazare a scazut cu

39% în 2006 fata de 1995 (reducere în cifre absolute cu 65,612).
Înnoptarile turistilor straini au crescut cu 5589 (47,3%) fata de 1995, ponderea acestora în
total înnoptari fiind în anul 2006 de 16,9% fata de 7% în 1995.

67
 În 2006 se înregistreaza o scadere atât a numarului cât şi a ponderii înnoptarilor turistilor
straini în total.
Numarul de înnoptari ale turistilor români a fost cu 71,201 (45,4%) mai mic în 2006 decât în
1995, ponderea înnoptarilor turistilor români în total înnoptari fiind mai mica cu 9,9% în 2005 decât
în 1995 (83,1% în 2006 fata de 93 % în 1995).
Preponderenta înnoptarilor este în lunile de vara (31,4%), iar cele mai putine iarna (20,1%).

5.4 Densitatea circulaţiei turistice

În judeţ, densitatea circulaţiei turistice rurale în 2007 este de 0,0625 turişti/1locuitor sau
aproximativ 6 turişti/100 locuitori (Figura ).
Majoritatea turiştilor, în 2007, au preferat pensiunile cu un nivel scăzut (2margarete) şi
mediu de confort, respectiv 3 margarete (Figura 4.4.).
Cele mai solicitate au fost categoriile de confort scăzut (2 margarete) din Arieşeni, Gheţar
Scărişoara, Gârda, Albac, Rimetea şi cele de confort mediu (3 margarete) din Arieşeni, Gârda,
Albac . Majoritatea turiştilor ce au vizitat judeţul în 2007 provin din rândurile populaţiei cu venituri
modeste, care nu-şi permit cazarea la un nivel calitativ ridicat al gradului de confort.

Fig. 29 Gradul de ocupare al pensiunilor în funcţie de nivelul de confort

Pensiunile de patru şi cinci margarete au ca grup ţintă îndeosebi turişti cu venituri ridicate
sau grupuri de turişti aflaţi la training-uri care au ales aceste locaţii şi pentru faptul că deţin săli de
conferinţe. Densitatea circulaţiei turistice (turişti/1 locuitor) la pensiunile turistice rurale clasificate
în localităţile din judeţul Alba, în 2007, pe categorii de confort. (Anexa 1)
Amploarea fluxurilor turistice interne şi internaţionale pune din ce în ce mai multe probleme
economice, sociale şi ecologice complexe. Acestea se referă la dezvoltarea şi modernizarea

68
structurilor de primire, la satisfacerea celor mai sofisticate preferinţe ale turiştilor cu condiţionări pe
linia folosirii raţionale a resurselor turistice naturale şi antropice.
Turismul din judetul Alba este predominant un turism rural, în care unitatea de cazare cu o
pondere majoritara în numarul total de locuri de cazare este pensiunea. Întrucât relatia hotelurilor cu
agentiile de turism nu întâmpina în general dificultati, aceasta sectiune se concentreaza pe
explicarea raporturilor dintre pensiuni şi agentii de turism, din perspectiva tarifelor practicate
(bineînteles ca se vor face referiri şi la situatia din turismul clasic – hotelarie). Totodata, trebuie
mentionat ca relatia dintre spatii de cazare şi agentii este o componenta majora a distributiei
produselor turistice, deci şi în acest proiect mecanismele şi specificul acestui canal de distributie vor
fi de asemenea luate în discutie în capitolul dedicat distributiei (aici sunt comentate doar implicatii
privind tarifele şi comisioanele).
În turismul hotelier, agentiile primesc din partea unitatii de cazare un discount între 5% -
30%, dar în general situat la nivelul de 15% - 20%, din care acestea îsi permit sa aloce o parte
serviciului prestat (cheltuieli + câstig) şi o parte pentru a oferi clientilor finali un tarif cu 5% - 10%
sub cel de la receptie.
Fiecare parte încearca sa-şi maximizeze profitul (agentiile solicitând un discount mai mare,
hotelurile oferind un discount mai mic), astfel ca se întâmpla ca una dintre parti sa fie nemultumita,
dar mecanismul este consacrat şi functioneaza. De mentionat ca în situatii în care tour-operatorul
din România vinde mai departe pachetele catre tour-operatori straini, discount-urile acordate de
spatiile de cazare pot fi usor mai ridicate. În cazul pensiunilor, relatia este anevoioasa datorita
interesului scazut din partea agentiilor de a colabora cu operatorii din turismul rural. Motivele
agentiilor se leaga de profitabilitatea scazuta şi de dificultatea comunicarii în timp real cu pensiunile
(slaba informatizare a majoritatii zonelor rurale). Sistemul de discounturi acordate de catre
pensiunile rurale agentiilor de turism are urmatoarele caracteristici:
Multe pensiuni nu ofera discount agentiilor, ci tariful de la receptie, deci sansele de
colaborare se reduc drastic
Discountul procentual (atunci când exista) este usor mai redus fata de cel din hotelarie iar
tarifele mai mici conduc la câstiguri mai putin atractive pentru agentii (de ex. între 1,5 – 3,0 EUR /
zi / persoana cazata)
Fara discount, agentiile sunt obligate uneori sa ofere clientilor finali preturi în general mai
mari decât la receptie, ceea ce la o viitoare achizitie a turistului va cântari decisiv în defavoarea
agentiei (se va face rezervare direct la pensiune)
Agentiile care totusi au în portofoliu produse de turism rural, la preturi mai mari decât sau
egale cu cele de la receptie, pot totusi câstiga prin accesul la clientii straini (pe care pensiunile doar

69
rareori îl au), ce doresc o rezervare sigura şi prefera agentia, chiar daca platesc mai mult, respectiv
din servicii suplimentare pe care le ofera turistilor (agrement, circuite).
În concluzie, pensiunile care doresc sa se promoveze prin agentii de turism şi să beneficieze
de sansa de a avea clienti în plus datorita acestui canal de distributie, trebuie sa tina cont ca o relatie
eficienta cu o agentie de turism va fi cea reciproc avantajoasa; elementul cheie este echilibrul între
beneficiile de imagine şi grad superior de ocupare ale pensiunii, ce antreneaza marje de profit mai
mici (dar câstiguri pe termen lung din majorarea volumului activitatii) şi profitul agentiei de turism
obtinut de pe urma eforturilor de promovare şi vânzare a serviciilor pensiunii.
Pensiunile ar trebui deci sa ofere produse turistice pentru care eforturile implicate de
promovare şi vânzare externalizate catre agentiile de turism sa permita oferirea un comision de 10-
15% (fix sau chiar ajustat direct proportional cu valoarea pachetului turistic comercializat). Cheia
este şi de aceasta data crearea de produse complexe, cu valoarea mai mare, astfel comisioanele
absolute devenind mai atractive.
În ceea ce priveste formarea tarifelor, metoda la îndemâna este reprezentata de compararea
cu concurenta locala, astfel pierzându-se din vedere ancorarea în realitatea costurilor nete, dar şi
situatia tarifelor concurentei din alte zone turistice similare cu notorietate sporita.
În fine, promovarea peste hotare de catre tour-operatori români a pachetelor de servicii
oferite de pensiuni.

6. ANALIZA SWOT PRIVIND DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A JUDEŢULUI

ALBA PRIN VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC ŞI A DEZVOLTĂRII
INFRASTRUCTURII TURISTICE

70
 Puncte tari Puncte slabe

Resurse naturale şi antropice (istorice şi Infrastructura turistică de acces şi semnalizare a

culturale) favorizante pentru dezvoltarea obiectivelor turistice slab dezvoltată
economică a judeţului Alba bazată pe turism Infrastructura de cazare şi servicii aferente slab
Potenţial turistic natural şi cultural bogat şi dezvoltată, mai ales în mediul urban
divers Promovare turistică la nivel judeţean, regional,
Capacitate turistică de cazare buna naţional şi internaţional insuficientă
Posibilitatea de practicare multiformă a Lipsa unei reţele de informaţii turistice la nivel
turismului judeţean
Posibilitatea de acces la atracţiile turistice Lipsa personalului calificat pentru a asigura
judeţene servicii turistice de calitate
Potenţial etnografic, cultural şi de tradiţii foarte Serviciile conexe turismului (centre de
ridicat informaţii, salvamont, ghizi, închirieri
Potenţial ridicat pentru înfiinţare de noi staţiuni echipamente etc) insuficient dezvoltate
turistice şi noi investiţii Lipsa organizării profesioniste a circuitelor
turistice
Număr foarte mic de staţiuni turistice
Lipsa promovării potenţialului turistic atrage
investiţii slabe în domeniu turism şi servicii
conexe
Capacităţi turistice existente exploatate doar pe
perioada verii, deşi există potenţial şi pentru
practicarea sporturilor de iarnă

Oportunităţi Ameninţări

Valorificare economică a oportunităţilor naturale Practicarea unui turism necontrolat cu

şi antropice din judeţul Alba posibilitate de afectare a cadrului natural şi
Implicarea unor autorităţi locale pentru antropic
înfiinţarea şi/sau reabilitarea de staţiuni turistice Riscul pierderii unor tradiţii şi obiceiuri
şi balneo-climaterice – Arieşeni, Albac, Ocna populare
Mureş.
Elaborarea unor studii de fezabilitate pentru
dezvoltarea turismului, a meşteşugurilor şi a

71
altor activităţi specifice în zonele rurale ale
judeţului Alba

7. OPORTUNITĂŢI, PERSPECTIVE ŞI TENDINŢE DE DEZVOLTARE A

TURISMULUI ÎN JUDEŢUL ALBA

La nivel naţional şi regional, în general, şi în particular la nivelul judeţului Alba, ca urmare

a evoluţiilor demografice din ultimii ani şi a celor previzionate pe termen mediu şi lung, populaţia

72
tânăra (aptă de muncă) se va reduce cu aproximativ 20 %, cu accent îndeosebi la nivelul grupelor
demografice şcolare de 15 – 24 de ani.
Schimbările structurale previzibile în economia regională aferentă Regiunii Centru, implicit
din judeţul Alba, vor muta accentul pe dezvoltarea serviciilor, construcţiilor şi a unor ramuri din
industria prelucrătoare precum industria alimentară, industria materialelor de construcţii sau
industria lemnului. Rezultatele proiecţiei cererii de forţă de muncă indică necesitatea stopării ofertei
de absolvenţi din domeniile agricole, deoarece pentru acest sector exista o supraoferta majoră.
În domeniul serviciilor, conform Comisiei Naţionale de Prognoză, se va pune accent pe
valorificarea potenţialului turistic al tuturor Regiunilor ţării. De asemenea se pune accent şi pe
dezvoltarea altor tipuri de servicii precum comunicaţiile, financiar bancare şi de asigurări,
informatica şi activităţile conexe, cele pentru întreprinderi.
Necesitatea implementării unor noi investiţii în infrastructura de transport, de utilităţi
publice, de mediu va stimula activitatea în sectorul construcţiilor, oferind noi oportunităţi de
investiţii.
O importantă sursa de dezvoltare este turismul. Consiliul Judeţean va sprijini crearea unei
infrastructuri adecvate şi îmbunatăţirea serviciilor specifice, prin promovarea potenţialului turistic şi
dezvoltarea de forme alternative de turism.
Consiliul Judeţean va sprijini crearea facilităţilor de instruire pentru asigurarea forţei de muncă
calificate pentru industria turistică.
Dezvoltarea durabilă a turismului necesită implicarea tuturor acţionarilor locali dar şi
participare politică. Realizarea unei dezvoltări durabile a turismului este un proces continuu şi
presupune o constantă monitorizare a impactului pe care această activitate îl are asupra diferiţilor
factori de mediu. Dezvoltarea durabilă a turismului are ca scop şi menţinerea unui nivel ridicat de
satisfacţie a turiştilor, creşterea conştientizării acestora cu privire la principiile durabilităţii şi
promovarea celor mai bune practici turistice.
Măsurile pentru protejarea şi conservarea calităţii mediului, în special în zonele cu potenţial
turistic deosebit, se impun atât pentru mediul natural prin sensibilizarea conştiinţei ecologice şi
educarea turiştilor cât şi pentru mediul antropic prin reglementări legislative privind stabilirea
capacităţii maxime de vizitare a obiectivelor turistice, împiedicarea poluării vizuale şi sonore a
acestora.
Scopul realizării unei dezvoltări durabile a turismului trebuie să fie subordonat planurilor
naţionale şi regionale de dezvoltare economică şi socială. Acţiunile pot viza ţeluri economice:
creşterea veniturilor, diversificarea şi integrarea activităţilor, controlul, potenţarea şi zonarea
dezvoltării; arii sociale: ameliorarea sărăciei şi inegalităţii distribuţiei veniturilor, protecţia

73
patrimoniului socio-cultural indigen, participarea şi implicarea comunităţilor locale; şi arii
ecologice: protejarea funcţiilor ecosistemelor, conservarea şi utilizarea durabilă a biodiversităţii.
În construirea unei politici de dezvoltare durabilă, evaluarea efectelor economice ale
turismului este importantă şi prin urmare, trebuie avut în vedere impactul pozitiv dar şi cel negativ.
Din această perspectivă este utilă o analiză mai atentă a efectelor negative, tocmai pentru a oferi
posibilitatea desfăşurării unor acţiuni de eliminare a dezavantajelor şi de potenţare a beneficiilor
dezvoltării acestui sector de activitate.
Politica CJ Alba în domeniul turismului este de a facilita dezvoltarea turismului, prin
identificarea, păstrarea, protejarea si dezvoltarea resursele turistice din judeţ şi prin promovarea
judeţului ca destinaţie turistică :
o Organizarea minuţioasă, raţională şi programarea cu grijă a activităţilor de animaţie să se
transforme într-un factor decisiv în ceea ce priveşte utilizarea intesivă şi eficientă a
echipamentelor de agrement şi a resurselor animative.
o O organizare dinamica, în pas cu inovaţiile va reprezenta viitorul în animaţia turistică care
vor determina diferite categorii de turişti potenţiali de a alege o destinaţie de vacanţă chiar şi
în perioadele de extrasezon.
o Elaborarea unei politici echilibrate de animaţie bazată pe cunoaşterea nevoilor de consum
turistic şi a motivaţiei clientelei, completate cu studiile adecvate de piaţă, necesită
inventarierea completă asupra dezvoltării.
o Să foloseasca în mod echilibrat experienţa de explorare prin plimbări puţin deranjante care
nu provoacă emoţii.
o Să menţină şi cererile tradiţionale şi să impună forme mai pregnante, solicitări de servicii
complemetare legate de petrecerea cât mai agreabilă a timpului de vacanţă.
o Să introducă elemente surpriză şi să prezinte turiştilor şi alte locuri mai puţin cunoscute de
toată lumea dar la fel de frumoase.
Aceşti factori vor mări dorinţa turiştilor de a-şi prelungi şederea în staţiune dar mai ales dorinţa
de a mai reveni pentru o nouă vacanţă.
În practica, deciziile strategice privind produsele turistice din judetul Alba ar trebui sa urmeze
directiile precizate în continuare:
o Diversificarea produselor turistice de iarna şi consolidarea / îmbunatatirea celor actuale
o Sporirea numarului de unitati de alimentatie publica de orice tip şi a capacitatii de cazare
o Cresterea atractivitatii zonelor turistice prin combinarea posibilitatilor de agrement cu
alteipuri de atractii specifice (de ex. în apropierea zonele cu atractii culturale sa se creeze

74
 facilitati pentru distactii, în masura în care nu se intervine în sens negativ asupra
mediului respectiv)
o Acordarea unei atentii deosebite construirii unor produse speciale de extrasezon
(promovate inclusiv prin oferte / tarife speciale) – de ex. pachete de weekend cu ocazia
unor evenimente locale de toamna / primavara
o Îmbunatatirea conditiilor de cazare – atât la nivelul hotelurilor cât şi în mediul rural
(pensiuni)
o Fructificarea traditiilor populare în vederea cresterii calitatii percepute a produselor şi
adaptarea la piata(de ex. multi turisti atrasi de turism rural pot recepta mai bine prestarea
unor servicii cu elemente traditionale decât orientarea catre produse premium, deci de
calitate foarte înalta dar şi foarte scumpe)

8. POLITICI, MĂSURI, ACŢIUNI ŞI PROIECTE ÎN PERSPECTIVA

DEZVOLTĂRII TURISMULUI ÎN JUDEŢUL ALBA

Politica 1: Îmbunătăţirea şi diversificarea produselor turistice din judetul Alba

Program 1.1. Dezvoltarea unităţilor de cazare şi îmbunătăţirea serviciilor turistice

75
 Iniţiativa CJ de identificare a locurilor sau facilitaţilor de creare/ reabilitare a structurilor de
agrement turistic cu utilităţi aferente ( piscine, bazine kinetoterapie, terenuri de mini-golf,
tenis, paint-ball, echitaţie, etc. ) în vederea promovării turismului de afaceri
 Promovarea de către CJ a dezvoltării spaţiilor de cazare ( hoteluri, moteluri, campinguri,
cabane şi hoteluri pentru tineret ) şi a serviciilor conexe din mediul urban (Alba Iulia, Sebeş,
Ocna Mureş, Blaj) în vederea susţinerii turismului de afaceri
 Amenajarea obiectivelor turistice naturale pentru activităţi turistice (formaţiuni geologice,
peşteri, saline, mine, lacuri) prin instalaţii de iluminat, încălzire, ventilaţie şi amenajarea
grupurilor sanitare
 Reabilitarea şi amenajarea posturilor Salvamont în vederea îmbunătiţirii infrastructurii
necesare valorificării turismului montan
 Pregătirea personalului din unităţile de turism în domeniul managementului turistic şi a
serviciilor turistice

Program 1.2. Creşterea atracţiilor turistice în judeţul Alba şi dezvoltarea turismului cultural
 Crearea de circuite turistice judeţene care să includă: vizitarea castelelor, cetăţilor, muzeelor,
complexelor religioase şi complexelor naturale regăsite pe teritoriul judeţului Alba.
Restaurarea şi punerea lor în valoar
 Realizarea unui studiu de potenţial balneoclimateric în zona Ocna Mureş şi ulterior
accesarea fondurilor structurale pentru dezvoltarea unei staţiuni balneo, pentru a asigura
gama de tratamente, centre şi servicii necesare pentru un număr de clienţi într-o rapidă
creştere
 Proiect „Drumul sării”, cu punct central Ocna-Mureş, în parteneriat cu judeţul Cluj (Turda)
sau la nivelul Regiunii Centru cu judeţul Harghita (Praid)
 Traseul Aurului în Munţii Apuseni. Construcţia şi reabilitarea infrastructurii fizice, clădiri
galerii şi spaţiilor de acces către obiective precum Muzeul aurului în comuna Bucium;
Muzeul tehnicii Miniere în oraşul Baia de Arieş; Muzeul minieritului şi Galeriile Romane
din oraşul Roşia Montană
 Organizarea de tabere pentru copii „Natura şi experienţa vizitei în mină” şi promovarea
turismului educaţional
 Extinderea spatiilor de campare în judeţul Alba
 Reintroducerea trenului Mocăniţa Turistică, monument istoric, în funcţionare
 Afirmarea turismului tehnologic în sectorul porţelanului, al lemnului sau viti-vinicol, prin
organizarea unor circuite de vizitarea a laboratoarelor, atelierelor şi promovarea produselor

76
  Restaurarea şi punerea în valoare a obiectivelor înscrise în lista patrimoniului UNESCO
( Căpalna, Câlnic
 Amenajarea muzeului Avram Iancu şi a arhitecturii săteşti specifice

Program 1.3. Turismul activ şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural

 Cercetarea cererii viitoare a pieţei pentru turismul activ şi identificarea posibilităţilor de
turism activ: mountain bike, căţărări, drumeţii (trasee turistice)
 Realizarea de investiţii în domeniul schiabil prin promovarea posibilităţilor de dezvoltare a
zonei turistice Bubeşti-Vîrtop şi găsirea alternativelor pentru turismul estival, în vederea
atragerii de investitori şi a creşterii gradului de atractivitate turistică în Arieşeni. Realizarea
proiectului de dezvoltare a staţiunii cu atingerea urmatoarelor obiective: echipare edilitară a
zonei, căi de comunicaţii şi transport, spaţii de cazare şi alimentaţie publică, pârtii de schi şi
instalaţii de transport cu cablul, instalaţie de înzăpezit artificial, maşini de bătut zăpada,
clădiri anexe, parcări auto, sistem electronic de bileterie
 Promovarea Parcului Natural „Munţii Apuseni”: amenajarea obiectivelor turistice naturale,
amenajarea şi dotarea platformelor de campare, marcarea şi anunţarea obiectivelor turistice,
amenajarea de puncte de observare şi de fotografiere/filmare
 Valorificare şi promovarea potenţialului natural al Văii Aiudului şi a depresiunii Trascăului

Politica 2: Promovarea potenţialului turistic al judeţului la nivel naţional şi internaţional

Program 2.1. Marketing, promovare, informare

 Realizarea strategiei integrate pentru turismul rural/montan la nivel regional
 Înfiinţarea Centrelor de informare turistică privind traseele montane şi ofertele turistice, în
punctele de intrare în judeţ
 Crearea unei imagini ca destinaţie turistică a judeţului prin definirea şi promovarea unui
brand turistic ( ex: vinul de Jidvei, caşul de vaca „Ponor”, M-ţii Apuseni, fortificaţiile, etc. )
 . Iniţiativa de a realiza parteneriate cu judeţele învecinate in vederea promovării unei oferte
de trasee turistice comune/ reţea regională de informare şi promovare turistică
 . Marketingul şi promovarea judeţului Alba de către CJ, ca destinaţie turistică pentru pieţele
interne şi regionale (promovarea imaginii, evenimentelor şi produselor turistice din judeţul
Alba şi a ofertei de servicii conexe, de tip Horeca)

77
 Restaurarea şi valorificarea patrimoniului istoric şi cultural, precum şi crearea şi modernizarea
infrastructurilor conexe a constituit o prioritate pentru autorităţile locale şi judeţene privind
dezvoltarea sustenabilă a turismului. În acest sens s-au dezvoltat o serie de proiecte de reabilitare a
patrimoniului antropic. Amintim în acest sens:
 Reabilitarea şanţurilor cetăţii

O parte din cetatea din Alba Iulia va deveni de nerecunoscut ca urmare a unor investiţii masive
în reabilitarea şi punerea în valoare a şanţurilor de nord şi de sud. Proiectul presupune şi unirea
acestora prin faţa Catedralei Reîntregirii Neamului, unde va fi dezvelit şi pus în evidenţă vechiul zid
al Cetăţii, acoperit în momentul în care oraşul s-a dezvoltat. Investiţia totală va fi de aprox 10
milioane de euro, care reprezintă cel mai mare proiect derulat până acum în Cetatea Alba Carolina.
Finanţarea proiectului se face din fonduri europene în proporţie de 98%, 2% urmând să asigure
administraţia locală, care va acoperi şi cheltuielile neeligibile. firmă care s-a ocupat şi de
reabilitarea porţilor Cetăţii, a porţii Castrului Roman, precum şi de punerea în valoare a Traseului
celor Trei Fortificaţii şi administrarea acestuia.

Fig. 30 Imagine proiect reabilitare cetate

Proiectul a fost depus la Agenţia pentru Dezvoltare Regională Centru în cursul anului 2008
şi a fost aprobat spre finanţare în primăvara anului 2009. Până acum s-au derulat procedurile legate
de licitaţia pentru execuţia lucrărilor, care a fost câştigată de Grup Corint, firmă care s-a ocupat şi

78
de reabilitarea porţilor Cetăţii, a porţii Castrului Roman, precum şi de punerea în valoare a
Traseului celor Trei Fortificaţii şi administrarea acestuia.
Lucrările prevăzute în proiect sunt extrem de complexe şi completează intervenţiile actuale
pe parte de infrastructură. În faţa Catedralei Reîntregirii Neamului, schimbarea va fi radicală,
deoarece aici va fi dezvăluit şi pus în evidenţă zidul iniţial al Cetăţii. Aici urmează să fie excavată
întreaga suprafaţă a şanţului acoperită cu pământ în anul 1921 când a fost construită Catedrala.
Practic va dispărea aproximativ 15 la sută din actualul parc, dar şi parcarea din faţa Catedralei,
respectiv o parte din stradă Mihai Viteazul.
Proiectul a fost realizat de arhitecţii Dan Sabău şi Mircea Sabău, patronii societăţii Grup
Corint SA, şi este considerat a fi punctul culminant al investiţiilor realizate în ultimii ani pentru
restaurarea întregului ansamblu al Cetăţii Alba Iulia.
Cetatea va putea fi percepută vizual în întregime, nu doar parţial aşa cum se întâmplă acum. Mai
mult, latura vestică va fi legată de celalalte proiecte derulate în şanţurile de nord, est şi sud. Datele
tehnice ale investiţiei indică crearea a peste 2.200 de locuri de parcare, a unui pod de lemn lung de
53 de metri, care va lega Poarta a IV-a de Poarta a V-a şi crearea a peste 30 de hectare de parcuri în
şanţurile care înconjoară Cetatea. Excavarea va fi realizată pe o suprafaţă de peste un hectar şi se va
face până la o adâncime cuprinsă între patru şi şase metri. Spaţiile din zidurile şanţului, aflate acum
sub pământ, vor putea fi utilizate pentru desfăşurarea unor activităţi economice.

Fig. 31 . Proiect pt podul de acces în cetatea bastionară

Accesul auto în interiorul Cetăţii se va face pe un pod de beton ce va fi construit pe strada

Nicolae Iorga, în apropierea Hotelului Cetate. Şanţurile vor fi destinate doar pentru traficul pietonal,

79
cu rolele şi cu bicicletele, în timp ce traficul auto spre parcări va fi realizat prin şanţurile
contragărzilor.

Fig.32 Alei pietonale pe latura sudică

Accesul pietonal dinspre Parcul Unirii se va face doar prin porţi şi pe podul de lemn ce va
traversa şanţul vestic. „Cetatea va deveni motorul economic al oraşului datorită afluxului de
turişti.”( Dan Sabău ,„Adevărul de seara”,2009). Foarte important este faptul că va fi finalizat şi
întregul traseu turistic al celor şase porţi ale cetăţii, care va deveni cel mai monumental obiectiv de
acest gen din Europa.

9. CONCLUZII

80
 Evoluţia, atât a turismului, cât şi a turismului international se caracterizeaza, la nivel
mondial, printr-o tendinta de crestere datorita influentei factorilor economici, demografici, politici,
sociali.
Turismul, fenomen sensibil la mutaţiile social-economice înregistrează în evoluţia sa o serie
de fluctuaţii; unele au caracter continuu, structural, fiind provocate de dinamica unor factori de
tendinţă sau de schimbări rapide şi spectaculoase în domeniul tehnicii, altele au caracter alternativ,
datorându-se unor condiţii naturale, specificului cercetării sau influenţei unor situaţii conjuncturale.
Din punctul de vedere al cererii turistice asistăm în prezent la două grupe distincte de
solicitări din partea turiştilor pentru formulele de vacanţă: pe de o parte menţinerea cererii clasice
din partea unei categorii de turişti care îşi menţin totuşi obţiunile pentru petrecerea vacanţelor
tradiţionale, iar pe de altă parte apar noi cereri turistice pentru variantele de vacanţe active care în
contrast cu vacanţele tradiţionale devin cunoscute sub denumirea de vacanţe autentice.
Infrastructura necesită îmbunătăţiri substantiale la nivel de acces rutier, cazare, amenajare
obiective
Propuneri:
 Cresterea notorietatii în rândul masei turistilor, specialiştilor şi formatorilor de opinie
 Crearea imaginii de reper major al turismului montan rural la nivel national
 Unicitatea patrimoniului natural şi construit trebuie să fie protejată şi întărită.
 Dezvoltarea de noi produse turistice de iarnă
 Dezvoltarea turismului în zona rurală prin amenajarea unor centre Spa cu diferite tratamente
corporale pe bază de struguri (viticultura)
 Diversificarea modalităţii de agrement
 Pentru informarea turistilor, în cadrul Primariei Alba Iulia ar trebui să existe harti cu trasee
turistice şi materiale de informare turistice tip pliante sau CD-uri, care sunt disponibile
turistilor.

BIBLIOGRAFIE

81
1. Anghel, Gh., Măhăra, Gh., Anghel, Emilia, „Alba-Ghid turistic al judeţului”, editura Sport-
Turism, Bucureşti 1982
2. Anghel, Gh., Anghel, D., „Alba – un judeţ în inima ţării”, editura Unirea Pres, Alba Iulia 2006
3. Băbăiţă, C., ( 2008), Turism internaţional, Editura Mirton; Timişoara
4. Cătană, E., (2008), Legislaţie în turism, Editura Risoprint, Cluj Napoca
5. Ciangă, N., (2007), Romania.geografia turismului, Presa Universitara Clujeana
6. Cocean, P., (2005), Geografia turismului ediţia a III-a ,Cluj Napoca
7. Cristureanu, C., (1999), Turism internaţional, Editura Oscar Print, Bucureşti
8. Firoiu, D., Gheoghe, C., Dodu, P., Dridea, C., (2008), Industria turismului şi a calatoriilor,
Editura Pro Universitaria
9. Firoiu, D., (2008), Industria turismului şi a călătoriilor, Editura Pro Universitaria
10. Fleşer, Gh., (2006) „Cetatea Alba Iulia: Edificii istorice şi amenajări urbanistice”, Editura Altip
11. Ispas, A., (2009), Comerţ, turism, servicii, Editura Universitaria
12. Kotler, Ph., (2004), Marketing de la A la Z, Editura Codecs
13. Minciu, Rodica, (2005)„Economia turismului”, Editura Uranus, Bucureşti
14. Primăria Municipiului Alba Iulia, (2001) „Alba Iulia– Capitala tuturor românilor”
15. Luduşan, N., Melania, Hanciu, Munteanu, M., Hanciu,I.Ş, (2003) „Geografia judeţului Alba”,
Editura Aeternitas, Alba Iulia
16. Vasile, V., Neagu, (2008), Managementul calitatii serviciilor turistice, Editura Pro Universitaria

Studii şi articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferinţe

Anghel, D., „Fortificaţia bastionară a oraşului Alba Iulia”, Albaiulianul, Nr. 3. 2009
Anghel, D., „Calcarele de la Ampoiţa”, Albaiulianul, Nr 4. 2009
Anghel, D., „Râpa Roşie”, Albaiulianul, Nr 5. 2009
Anghel,D., „Biblioteca documentară Batthyaneum”, Albaiulianul, Nr. 5. 2009
Anghel, D., „ Biserica Memorială Mihai Viteazul”, Albaiulianul, Nr. 7. 2009
Anghel ,D., „Obeliscul Horea, Cloşca şi Crişan”, Albaiulianul, Nr. 12. 2010
Sabău, D. , în articolul din ziarul „Adevărul de seara” din 23.12.2009

Resurse în format electronic

1. http://www.apulum.ro/
2. http://www.monumenteistorice.ro/

82
3. http://www.adevarul.ro/locale/alba_iulia/
4. http://www.cjalba.ro/
5. http://www.adrcentru.ro/

83