Sunteți pe pagina 1din 2

Instantele narative “fantana de sub plopi”

Instantele comunicarii narative ilustreaza modalitatea de transmitere a


mesajului unui text epic, in functie de particularitatile obiective sau subiective ale
acestuia si de relatia dintre autor – narator –personaj-cititor.
Conceptul de narator desemneaza o instanta narativa care intermediaza
relatia dintre autor, personaje si lector, prezentand evenimentele intr0o maniera
obiectiva si subiectiva, in functie de specificul textului epic, de accentul pus pe fapte
sau pe investigatia interioara. Autorul este, asfel, instanta creatoare a oricarui text
literar sau neliterar. Personajul reprezinta o instanta fictiva prin intermediul careia se
transmite indirect mesajul unui text epic. Cititorul sau lectorul se defineste prin a fi
receptorul oricarui text literar sau non literar, al carui rol este sa decodeze mesajul
transmis si sa-i multiplice semnificatiile.
Naratorul povestirii „Fantana de sub plopi” este unul subiectiv, de tip personaj
si anume capitanul de mazili Neculai Isac, care impartaseste si traieste la un han o
trista poveste de dragoste. Alternarea planurilor narative temporale (prezentul si
trecutul) ii ofera acestuia ipostaze diferite. In planul prezentului este unul dintre
oaspetii hanului, introdusa in atmosfera de comisul Ionita. Apoi devine povestitorul
care capteaza atenţia ascultatorilor stransi in fata focului. In timpul narat el devine
personajul intamplarilor relatate si, de aceea, povesteste la persoana intai, in planul
trecutului. Relatai dintre autorul povestirii de la han si celelalte personaje este foarte
bine conturata. Astfel, relatarea incepe cu o adresare directa („Domnilor si fratilor”),
pentru ca ascultatorii sa confirme apoi veridicitatea celor povestite.
Tehnica narativa a insertiei (povestire in rama) se identifica la nivelul relatiei
dintre incipit si final, momente in care descrierea subiectiva a atmosferei apartine
altcuiva. Este vorba de un narator existent la han, cu rolul unuia reflector. El este
sugerat textual prin folosirea pronumelui personal de persoana intai plural („Noi
gospodarii si carausii din Tara- de – Sus am ramas tacuti si mahniti”) si se asociaza
cu personajul colectiv, este vocea prin care lectorul percepe atmosfera, care va
realiza portretul capitanului Niculai Isac.
Relatia complexa si amplu dezvoltata dintre instantele comunicarii narative
este motivata si prin particularitatile speciei: constructia operei, atmosfera creata,
ceremonialul povestirii si oralitatea stilului. Astfel, textul evidentiaza prin structura, trei
momente diferite ale nararii: secventa dinaintea povestirii p-z cu pregatirea cadrului
si portretul viitorului narator, depanzirea intamplarii si, in cele din urma, revenirea in
cadrul initial, dupa incheierea naratiunii. Atmosfera creata este in functie de aceasta.
Initial, imaginea hanului este aproape mitica, prin pasajul descris, situand hanul in
afara timpului. Pregatirea publicului pentru ascultare se realizeaza prin introducerea
unor simboluri ale ospitalitatii si comuniunii celor stransi in jurul focului. Puii si
placintele Ancutei sunt semnele bunastarii, vinul dezleaga limbile si anuleaza
barierele sociale, iar lautarii descretesc fruntile. Toate sunt preambulul povestilor
nascute din bogatia locului. Interesant este ca, in timpul povestirii, focul se stinge,
semn ca ascultatorii ignora prezentul, participand sufleteste la povestirea din trecut.
In final, el este reaprins, ilustrand simbolic tehnica insertiei, dar si relatia dintre
narator si ascultatori.
Mo0mentul narativ este bine ilustrat prin oralitatea stilului, care subiectivizeaza
intamplarile, dar le si atribuie povestitorului. La nivel lexical apar multe regionalisme
lexicale si morfologice, arhaisme, expresii si locutiuni, termeni populari. Din punct de
vedere morfologic, importanta este alternanta timpurilor verbale, prezentul cu
trecutul. Imperfectul realizeaza legatura dintre timpul nararii (prezentul) si timpul
narat (perfect compus). Perfectul simplu este marca a vorbirii populare, dar exprima
si retrairea celor povestite prin reconstituirea fidela a intamplarilor. La nivel simbolic,
predomina schimburile de replici scurte si amestecul vorbirii directe cu cea indirecta.
In concluzie, instantele narative ale acestei opere redau relatia fireasca dintre
povestitor si ascultatorul sau. Astfel, oricine comunica si se comunica, transmite ceva
despre sine. Subiectivitatea provine din imposibilitatea detasarii de faptele narate,
chiar daca timpul nararii este altul decat timpul petrecerii acestora.