”Colivia- Bird Cage”

Eustațiu Stoenescu

(1937)

Muzeul Național de Artă, București

Scurtă bibliografie

Eustațiu Stoenescu (n. 14 mai 1884, Craiova - d. 13 septembrie 1957, New York) a fost
un pictor român. A studiat la Academia Julian și la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris
cu J.P. Laurens, cu care a colaborat la executarea unor cartoane de tapiserie și a unor decorații
murale. Stoenescu a pictat scene de gen, peisaje, naturi moarte, remarcabile prin subtilitatea
tonurilor gri („Natură statică cu lămâie”), dar a fost mai ales un portretist virtuos, excepțional
prin darul exprimării laconice și prin viziunea distantă, solemnă, dar nu lipsită de expresivitate
(„Amatorul de tablouri”, 1941).

Sursa: www.wikipedia.ro

Opera sa ”Colivia”(”Bird Cage”)

”Colivia”, opera lui Eustațiu Stoenescu, înfățișează în prim plan o pasăre într-o colivie,
fapt ce a dat titlul tabloului, iar în planul secundar un peisaj urban, citindu-se silueta orașului în
depărtare.

În primul rând, această operă exprimă starea de izolare, lucru observat chiar din
denumirea tabloului “Colivia” (”Cușca”), cuvânt ce ne duce cu gândul la captivitate, simbol
ilustrat în planul principal al tabloului care este în antiteză cu planul secundar ce înfățișează
orașul din depărtare în partea de jos, și cerul larg în partea superioară- libertatea (”liber ca
pasarea cerului”).

Pasărea, fiind în planul principal al tabloului reprezintă un centru de interes. Dat fiind
faptul că privește către planul secundar al tabloului (orașul și cerul), putem sublinia astfel
aspirația pasărei către o altă stare decât cea interioară, și anume eliberarea, ea neavând o poartă
de scăpare, de acces către o ”altă lume”, putând doar să admire și să spere.

Compoziția artistică se încheie în partea dreaptă cu un perete care dă senzația de

greutatate, de apăsare din cauza tonalităților de gri închis, și se deschide în partea stângă cu o
perspectivă asupra zonei urbane, cu o cromatică puțin mai variată și cu tonalități deschise,
evidențiind din perspectiva păsării o codificare a idealurilor și a imaginii lumii . Colivia se
suprapune parțial și face parte din planul peretelui, acest perete accentuând ideea de închidere.

Cromatica utilizată de artist în nuanțe de gri exprimă sentimentul de melancolie pe care îl

transmite captivitatatea, senzația de libertate din planul secundar fiind redată prin contrast, nu
prin culoare stridentă. Tratarea în partea inferioară, superioară cu tonalități închise creează o
senzație de stabilitate și închidere a compoziției artistice, echilibrând cu o bandă deschisă ca
tonalitate în partea extrema din dreapta . Totodată, din partea inferioară către partea superioară
există un degrade de la tonurile închise ale balustradei până la albul luminos al cerului, formând
relația cer-pământ și totodată conferind senzația de adâncime și distanță.

În ceea ce privește pensulația, aceasta este mult mai fin utilizată în planul principal al
tabloului, comparativ cu planul secund, unde este mult mai brutală, de aici și absența detaliilor.
Această utilizare a artistului de „fin„ în plan principal, în comparație cu ”brutal” în plan secundar
accentuează senzația de adâncime a tabloului, compoziția fiind focusată în primul rând pe colivie
și balustrade (elementele din imediata apropiere).

Așadar, tabloul poate ilustra pe de o parte starea interioară de închidere sufletească ,

deprimare, izolare, iar pe de altă parte dorința de transpunere într-un plan deschis, către o stare
de libertate.

Stan Gabriel Vlăduț, grupa 55