Fisa sintetica – pregătire bac

Autorul: Ion Barbu

Opera: Joc secund
Anul apariției (volum):
Poezia Joc secund (Din ceas, dedus) deschide volumul omonim al lui Ion Barbu, publicat în 1930.
Volumul este expresia totală a ermetismului barbian şi a modernismului liric interbelic (etape -
parnasiană, baladică și orientală, ermetică)
Încriptarea mesajului poetic defineşte stilul barbian, anunţând o nouă coordonată a liricii
moderniste.
Date despre izvoare/ geneza operei
ION BARBU-CREZUL POETIC:
,, …există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia.
Suntem contemporanii lui Einstein (…), fatal trebuie să facem și noi (…) concurență
demiurgului în imaginarea unor lumi posibile. Pentru mine poezia e o prelungire a geometriei,
așa că, rămânâd poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei. ”
Matematicianul Dan Barbilian devine poet din ambiția de a-i demonstra colegului și prietenului
său, Tudor Vianu, că poate face literatură. Astfel, lirica lui Ion Barbu ilustrează, după propria
mărturisire ( !citatul de mai sus!) relația dintre matematică și poezie.

Integrare curent / miscare literară; enunțarea a doua argumente:

Joc secund este o artă poetică modernă prin:
- ermetismul afişat la nivel stilistic şi la nivelul topicii.
- ambiguitatea textului.
- conotativitatea limbajului poetic.
G.Călinescu afirma: ,,Aceste două strofe sunt definiția însăși a poeziei.”
» poezia e lumea purificată în oglindă (reflecatre a figurii spiritului), act clar de narcisism
(de autoiubire, autocunoaștere), semn al minții (act intelectual, nu sentiment, afectivitate)

I. Evidenţierea a două trăsături care permit încadrarea textului poetic studiat într-o
perioadă, într-un curent cultural/literar sau într-o orientar tematică;

 Ion Barbu este un exponent al modernismului interbelic .

 În peisajul modernismului românesc, Ion Barbu aduce noutatea conceptului de ”poezie
pură” (introdus de Stephane Mallarme în poezia franceză)
 În acest sens, etapa ermetică a creației barbiene presupune apropierea de modernismul
extrem - cea mai violentă reacție împotriva literaturii declamatorii.
 ”Joc secund” este ultimul ciclu al acestei etape, iar poemul de deschidere și ”Timbru”
sunt considerate arte poetice definitorii.

A1. Apartenența poeziei la modernism, după conceptul ”poeziei pure”, este susținută în primul
rând de faptul că versurile reprezintă o construcție liberă a spiritului, purificată de tot ceea ce este
de prisos, oglindire esențializată a eului creator – ”act clar de narcisism” (textul are tonalitate
augustă, laconică, ceea ce, după concepția autorului, este o garanție a durabilității lui.)

A2. Poezia aparține modernismului de factură ermetică prin încifrarea mesajului într-un limbaj
cripat, de o evidentă ” dificultate filologică” (cuvintele rare, termenii științifici, gramatica originală, cu
inversiuni și intercalări sintactice, topica dislocată, elipsa - fac aproape imposibilă înțelegerea textului
fără inițiere prealabilă, fără dispunerea unei chei de lectură.

II. comentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema textului poetic
studiat;
Tema poeziei
 Poezia pleacă de la ideea fundamentală că arta este o reflectare a realităţii, care
la rândul ei reflectă o lume a ideilor.
 Diferenţa dintre concepţia lui Platon şi Ion Barbu se referă la raportarea artei la
ideal. Dacă Platon susţine o îndepărtare a realităţii de ideal, o descindere în
tărâmul efemerului, Barbu transpune în ideal lumea reală şi conferă frumosului
artistic eternitatea pe care o întruchipează.
 Cele două catrene prezintă simetric două concepții ale autorului- cu privire
la actul poetic ca sublimare a experientei existentiale și cu privire la rolul
creatorului ca mediator al magiei limbajului.
 Cunoașterea prin poezie
 I1. Strofa I ...
 Ideea poetică a transfigurării realității prin actul creator folosește ca pretext imaginea
unei cirezi transformată prin oglindirea în apă.
 Poezia este un joc secund–mai apropiat de absolut decât realitatea spirituală care l-a
generat. (Secund - nu în sensul de mai puțin important, ci în acela al producerii sale în al doilea
plan, ideatic). Imaginea este dedusă ”din ceas”, din contingent
 I2. Strofa II ...
 A doua idee poetică dezvăluie rolul poetului și al artei sale: Poetul are sarcina orfică de
a ridica în paradoxal ”zbor invers” cântecul său , nu către văzduh, ci într-o întoarcere către
”somnorosul noian originar”, către marea primordială.
 Imaginea finală - ”ascuns, cum numai marea/Meduzele când plimbă sub clopotele verzi”
sugerează prin ambiguitatea determinării - clopotele verzi ale meduzelor/clopotele verzi ale mării
jocul înșelător de transparențe al actului poetic ce ascunde sensuri multiplicate de adâncime .

III. analiza a două elemente de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul poetic ales
(de exemplu: titlu, incipit, relații de opoziție și de simetrie, motive poetice, figuri semantice,
elemente de prozodie etc.).
1. TITLUL = ”joc secund” – metaforă definiţie pentru creaţie, pentru opera literară pusă sub
semnul ludicului, al adâncului, al absolutului. Creaţia se naşte din atemporalitate, este ruptă
din contingent, „dedus”, tinde spre azurul mântuit, pe care îl atinge prin reflectare în oglindă,
traversează sursa rurală de inspiraţie şi se naşte în ape, element fundamental al vieţii
universului.
Joc secund – se detaşează de jocul prim, cel al realului şi ia naştere în ape, mai pur, lipsit de orice
element al contingentului.
2. Figuri semantice - predilectă este metafora ce aparține în egală măsură planului concret și
planului abstract (” calme creste”; ”mântuit azur”; ”ridică însumarea de harfe răsfirate”)
Sensul simbolic - folosirea simultană a figurilor de stil, care sunt în același timp epitete, inversiuni,
metafore (”adâncul acestei calme creste”, ”mântuit azur”) = ambiguitate limbajului.
De asemenea, în crearea tonalității solemne se folosesc asocieri de sonoritati enigmatice : ”
cirezi agreste”, ”joc secund”, ” nadir latent”, conform unui ritual ascuns, extatic, al cuvântului.
Prozodic, poemul are ritm iambic, măsura de 13-14 silabe, rima încrucișată. Cadența versurilor este
constantă și dă gravitate gnomică discursului .

STRUCTURA TEXTULUI POETIC

la nivel formal: doua catrene

textul este compus dintr-o afirmație-teză, urmata de 3 reluari, care au rolul de a clarifica ideea
initiala.

semnificația oglinzii în poezie.

Ca și în cazul poeziei eminesciene, oglinda este granița dintre lumea concretă și cea
ideală, a visului, dar și a artei. Dincoace de oglindă se afla lumea comună, dincolo de
oglindă, lumea de vis spre care tânjesc acele puține ființe capabile să se înalțe.
Concluzie:
„Poezia (adâncul acestei calme creste) este o ieşire (dedus) din contingent (din ceas) în pură
gratuitate (mântuit azur), joc secund ca imagine a cirezii în apă. E un nadir latent , o oglindire a
zenitului în apă, o sublimare a vieţii prin retorsiune” (G. Călinescu, Istoria literaturii române)

Arta poetică ”Joc secund” evidențiază atributele vocii singulare a poetului în pleiada scriitorilor
moderniști interbelici, permițând afirmarea în context românesc a noțiunilor de ”poezie pură” sau
”ermetism” sub forma nouă, originală a ”barbismului”.