Fisa sintetica – pregătire bac

Autorul: Lucian Blaga

Opera: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
Anul apariției (volum): 1919
Date despre izvoare/ geneza operei: Poezia „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”
de Lucian Blaga, publicată în deschiderea primului volum al autorului „Poemele luminii”
din 1919, face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii române interbelice,
alături de poezia “Joc second” de Ion Barbu și “Testament” de Tudor Arghezi.

Integrare curent / miscare literară; enunțarea a doua argumente:

Poezia aparține modernismului, un curent literar apărut în secolul al XX-lea care implica
ideea de negare a tradiției, fiind o abordare împotriva tradiționalismului. “Eu nu strivesc carola
de minuni a lumi" se încadrează în acest curent prin: intelectualizarea emoției, noutatea
metaforei, înnoirea prozodiei și prin limbajul ambiguu
În primul rând, o trăsătura modernistă relevantă poeziei este intelectualizarea emoției. In
poezia lui Blaga, limbajul și imaginile artistice sunt puse în relație cu un plan filosofic secundar
„Eu nu strives corola de minuni a lumi". Tehnica poetică blagiană organizează ideile poetice prin
compararea amplă a elementului spiritual, cu un termen concret de un puternic impact vizual "
si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalnesc in calea mea"
În al doilea rând, o altă trăsătură modernistă constă în innoirea metaforei și ambiguitatea
limbajului produsă de multiple semnificații ale metaforei revelatorii precum “Lumina altora”care
sugerează subânțelesul cunoașterii sau “corolla de minuni a lumii” care sugerează creația. De
asemenea, prin tehnica ingambamentului autorul poziționează cuvintele cheie prin versuri scurte
“Eu nu ucid…lumina altora…dar eu iubesc ”

Tema: Tema poeziei constă în metafoa “lumina” care înseamnă cunoaștere, dar de asemenea și
atitudinea poetică față de marile taine ale universului. Cunoașterea lumii în planul creației
poetice este posibilă numai prin iubire “Eu nu strivesc…căci eu iubesc/și ochi/ și flori și buze și
morminte” Enumerația de metafore revelatorii cu multiple semnificații, desemnează temele
poeziei lui Blaga. Astfel că în versul “ și flori și ochi și buze, ori mmorminte”, florile exprimă
efemeritatea și frumosul, buzlele experimă rostirea poetică iar mormintele trimit spre tema
morții.
Doua secvente / scene /idei poetice relevante pentru temă*:
1) O primă imagine poetică relevantă pentru tema poeziei este “Lumina altora /sugruma
vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric”. Această imagine, reprezintă
cunoașterea paradisiaca, rațională, care descifrează misterul. Blaga afirmă astfel cã
"lumina" adica cunoașterea altora, “sugrumă" adică limitează sau îngrădesc "vraja" care
se referă la ceea a nu a fost descoperit, si anume necunoscutul care este „ascuns" undeva
departe în "adâncimi de întuneric", ascuns de cunoașterea rațională. Astfel, acest tip de
 cunoaștere este respins de poet fiind evidențiat prin verbul "sugrumă" si redă o cale
logică de abordare a misterului, care in concepția autorului ucide “vraja”.

2) O a doua imagine artistică relevantă pentru tema cunoașterii este “eu cu lumina mea
sporesc a lumii taină/…așa îmbogățesc și eu întunecată zare/…căci eu iubesc". Această
imagine reprezintă cunoașterea luciferică, o cunoaștere poetica, de tip intuitiv. Poetul
preferă acest tip de cunoaștere în care misterul este amplificat, potențat, argumentul
fiind sensibilitatea artistică marcată de iubirea față de misterele lumii. In cadrul acestei
imagini este relevant verbul "îmbigațesc", definind cunoașterea lucifrică poziționată în
antiteză cu cea paradisiaca.

Elemente de structura (titlu, acțiune, relații de opoziție, conflict, incipit, final etc)*

1) Un elemet de structură îl reprezintă titlul care consta într-o metaforă revelatorie “corola
de minuni a lumii” și exprmă atitudinea poetului, izvorâtă din iubire, de protejare a
misterului. Primul cuvânt “eu” este un pronume personal reluat de cinci ori pe parcursul
poeziei, acesta evidențiază rolul eului liric de creator al propriului univers poetic. Acesta
este de asemnea o marcă a subiectivității și a confesiunii. Verbul la formă negativă “nu
strivesc” exprimă rezultatul cunoașterii de tip rational. Rolul poetului este astfel de a
adânci taina, care ține de o privilegiere a misterului, specific lui Blaga.
2) Un alt element de structura îl reprezintă figurile semantice, care marchează limbajul
expresiv folosit de autor. Autorul evidențiază metafora revelatorie “corola de minuni a
lumii” ca simbol al misterelor universului, regăsită în titlu și în primul, respectiv explicată
în ultimul vers. Aceași imagine a misterului este redată în text prin metafore plasticizante
precum “vraja nepătrunsului ascuns”;”adâncimi de întuneric” și de asemnea prin epitetul
în inversiune “întunecata zare” amplificând caracterul criptic al misterului. În ultimul vers
se remarcă redarea misterelor prin termenii enumerației.

* secvențele / ideilie poetice / elementele de structură diferă în funcție apartenența la un anumit

gen literar (liric, epic, dramtaic).