FIŞA DISCIPLINEI

1. Date despre program

1.1 Instituţia de învăţământ superior Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
1.2 Facultatea Facultatea de Filosofie şi Stiinţe Social-Politice
1.3 Departamentul Știinţe ale Comunicării şi Relaţii Publice
1.4 Domeniul de studii Știinţe ale comunicării
1.5 Ciclul de studii Licenţă
1.6 Programul de studii / Calificarea Comunicare și relații publice/ Specialist în relaţii publice
2. Date despre disciplină
2.1 Denumirea disciplinei Teoria comunicării
2.2 Titularul activităţilor de curs Conf.univ.dr. Gheorghe-Ilie Fârte
2.3 Titularul activităţilor de seminar Asist.asoc.drd. Elena Vasiliu
2.4 An de studiu I 2.5 Semestru I 2.6 Tip de evaluare VP 2.7 Regimul discipinei OB
3. Timpul total estimat (ore pe semestru şi activităţi didactice)
3.1 Număr de ore pe săptămână 4 din care: 3.2 curs 2 3.3 seminar 2
3.4 Total ore din planul de învăţământ 56 din care: 3.5 curs 28 3.6 seminar 28
Distribuţia fondului de timp ore
Studiu după manual, suport de curs, bibliografie şi altele 36
Documentare suplimentară în bibliotecă, pe platformele electronice de specialitate şi pe teren 14
Pregătire seminarii/laboratoare, teme, referate, portofolii şi eseuri 28
Tutoriat 10
Examinări 6
Alte activităţi 0

3.7 Total ore studiu individual 94

3.8 Total ore pe semestru 150
3.9 Număr de credite 6
4. Precondiţii (dacă este cazul)
4.1 De curriculum −
4.2 De competenţe −
5. Condiţii (dacă este cazul)
5.1 De desfăşurare a cursului −
5.2 De desfăşurare a seminarului −
6. Competenţe specifice acumulate
C1. Cunoaşterea, înţelegerea şi utilizarea corectă a limbajului de specialitate specific
ştiinţelor comunicării
C1.1. Cunoaşterea termenilor-cheie, teoriilor şi metodelor din ştiinţele comunicării
C1.2. Utilizarea terminologiei teoriei comunicării în descrierea diverselor situaţii
semiotice
C1.3. Explicarea situaţiilor de comunicare şi a problemelor de specialitate din domeniul
comunicării
Competenţe C2. Utilizarea integrată a aparatului conceptual şi metodologic, în condiţii de informare
profesionale incompletă, pentru a rezolva probleme teoretice şi practice noi
C2.1. Abilitatea de a vorbi într-o manieră personală, asertivă şi constructivă, atât în
sfera privată, cât şi în sfera publică, atât în situaţii de cooperare, cât şi în situaţii
conflictuale
C2.2. Abilitatea de a elabora și transmite mesaje scrise în concordanță cu obiectivele
de comunicare, profilul receptorului și contextul comunicării
C2.3. Cunoaşterea şi aplicarea principiilor care asigură o comunicare de grup eficientă
C2.4. Abilitatea de a pregăti şi susţine un discurs public

1
 CT1 Rezolvarea în mod realist - cu argumentare atât teoretică, cât şi practică - a unor
Competenţe situaţii profesionale uzuale, în vederea soluţionării eficiente şi deontologice a acestora
transversale CT2 Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipă multidisciplinară cu îndeplinirea
anumitor sarcini pe paliere ierarhice

7. Obiectivele disciplinei (din grila competenţelor specifice acumulate)

Înţelegerea acurată a procesului de comunicare dintr-o perspectivă praxeologică, ca
7.1. Obiectivul
fundament al dezvoltării abilităţilor cognitive şi al creşterii performanţei
general
comunicaţionale.
Studenţii care finalizează cu succes această disciplină vor fi capabili să:
 definească termenii-cheie din teoria comunicării
 recunoască tipurile de semne utilizate în situaţiile de comunicare
7.2. Obiectivele  coreleze orice mesaj cu funcţiile de limbaj predominante
specifice  descrie acţiunile semiotice realizate în contextul unei situaţii de comunicare
 descrie dimensiunile comunicării în orice instanţă a acesteia
 explice succesul sau eşecul unor acte de comunicare
 comunice în mod eficace într-un context specific practicii de relaţii publice

8. Conţinut
Metode de Observaţii
8.1 Curs
predare
1. Definiţii şi modele ale comunicării
2. Semn şi semnificaţie: definiţii, caracterizări, tipologii
3. Tipuri de semne: cuvinte, indici, iconi şi simboluri
Factori constitutivi ai procesului de comunicare: comunicatorii
4. (emitentul şi receptorul), mesajul, codul, cadrul referenţial şi canalul
de transmitere
Funcţii ale comunicării (Roman Jakobson): funcţia emotivă/
5. expresivă, funcţia conativă, funcţia referenţială, funcţia poetică, Suportul de
funcţia reflexivă/ metasemiotică şi funcţia fatică  descrierea curs este
O analiză a procesului de comunicare din perspectiva teoriei actelor constituit
6.  expunerea din:
de limbaj (John L. Austin, John R. Searle)
problematizată
Relevanţa clasificării acţiunilor elementare (Georg Henrik von Wright)  rezumatele
7.
în contextul comunicării  explicaţia prelegerilor
Interacţiuni subsumate comunicării (I): emitere-receptare, referire-  conversaţia  lucrările
8.
coreferire, influenţare-răspuns reproductivă menţionate
Interacţiuni subsumate comunicării (II): autodezvăluire-discernere, în
9. informare metasemiotică-înţelegere metasemiotică şi relaţionare-  conversaţia bibliografie
corelaţionare euristică resurse
Forme ale comunicării (I): comunicarea verbală şi comunicarea online
10.
nonverbală
Forme ale comunicării (II): comunicarea formală şi comunicarea
11.
informală
Forme ale comunicării (III): comunicarea interpersonală şi
12.
comunicarea de grup
Forme ale comunicării (IV): comunicarea publică şi comunicarea
13.
mediatică. Comunicarea în era digitală
14. Competenţă şi performanţă în comunicare

2
 Bibliografie
Referinţe principale
Adler, Ronald B. şi Rodman, George, Understanding Human Communication, 9th edition, Oxford University
Press, New York, 2006
Dobrescu, Paul et al., Istoria comunicării, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2007
Fârte, Gheorghe-Ilie, Comunicarea: o abordare praxiologică, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2004
Hargie, Owen şi Dickson, David, Skilled Interpersonal Communication, 4th edition, Routledge, London, 2004
Hybels, Saundra şi Weaver, Richard L., Communicating Effectively, Random House, New York, 1986
Kunczik, Michael şi Zipfel, Astrid, Introducere în ştiinţa publicisticii şi a comunicării, Presa Universitară
Clujeană, Cluj, 1998.
Referinţe suplimentare
Barnlund, Dean, Toward a meaning-centered philosophy of communication, în “Journal of communication”,
12 (4), 1962, pp. 197-211
Dance, Frank, The ‘Concept’ of Communication, în “Journal of Communication”, 20 (2), 1970, pp. 201-2010
DeVito, Joseph, The Communication Handbook. A Dictionary, Harper & Row, New York, 1986
Gibb, Jack, Defensive Communication, în “Journal of Communication”, 11 (3), 1961, pp. 141-148
Goyer, Robert, Communication, Communicative Process, Meaning: Toward A Unified Theory, în ”Journal of
Communication”, 20 (1), 1970, pp. 4-16
Griffin, Em. et al., A First Look at Communication Theory, 9 th ed., McGraw-Hill Education, New York, 2014
Metode de
8.2 Seminar Observaţii
predare
Analizaţi o situaţie de comunicare prin prisma următoarelor distincţii:
(a) comportament expresiv/ involuntar - comportament instrumental/
1.
deliberat; (b) acţiune individuală - acţiune colectivă/ reciprocă; (c)
acţiune semiotică - acţiune nonsemiotică
Analizaţi o situaţie de comunicare prin prisma următoarelor distincţii:
(a) stimul - obiect neluat în seamă; (b) semn - nonsemn. Identificaţi
2.
secvenţele în care comunicatorii par să acorde, respectiv să nu
acorde semnificaţii similare aceloraşi semne
Identificaţi cuvintele, indicii, iconii şi simbolurile utilizate într-o situaţie
3.
de comunicare
Analizaţi elementele de paralimbaj, expresiile faciale, gesturile şi
4.  expunerea
posturile dintr-o situaţie de comunicare
Analizaţi vestimentaţia şi accesoriile, atingerile, elementele de problematizată Fiecare
5.  discuţia student
proxemică şi elementele de cronemică dintr-o situaţie de comunicare
trebuie să
Comparaţi două situaţii de comunicare prin prisma funcţiilor de  observaţia
6. susţină
comunicare pe care comunicatorii le îndeplinesc cu precădere dirijată
public două
Identificaţi tipurile de acţiuni elementare pe care le realizează  observaţia
7. proiecte de
comunicatorii în contextul unei situaţii de comunicare independentă seminar.
Identificaţi comportamentele expresive şi actele de autodezvăluire
8.  explicaţia
dintr-o situaţie de comunicare
Analizaţi feedbackul pe care şi-l acordă participanţii la o situaţie de
9.
comunicare
Identificaţi indicii minciunii sau lipsei de onestitate într-o situaţie de
10.
comunicare
Corelaţi dimensiunea nonverbală a unei situaţii de comunicare cu
11.
manifestarea relațiilor de putere
Comparaţi interpretările date comportamentelor nonverbale dintr-o
12.
situaţie de comunicare
Identificaţi rolurile pe care le îndeplinesc persoanele implicate într-o
13.
instanţă a comunicării de grup
Bibliografie
Identică cu bibliografia cursului.

3
9. Coroborarea conţinutului disciplinei cu aşteptările reprezentanţilor comunităţii, asociaţiilor
profesionale şi angajatorilor reprezentativi din domeniul relaţiilor publice
Urmând cursurile şi seminariile de teoria comunicării, studenţii învaţă să evalueze rapid şi acurat situaţiile de
comunicare, astfel încât să poată identifica obiective strategice realizabile. Prin exersarea abilităţilor cognitive
şi de comunicare, ei vor reuşi să coreleze performanţa comunicaţională cu comportamente de tip “CLIPS”
(controlate, dobândite, integrate, intenţionate şi fluente). Creşterea progresivă a performanţei
comunicaţionale îi face pe absolvenţii acestui curs angajabili pe piaţa serviciilor de relaţii publice.

10. Evaluare
10.2 Metode de 10.3 Pondere în
Tip activitate 10.1 Criterii de evaluare
evaluare nota finală (%)
 Capacitatea de a defini conceptele
fundamentale din teoria comunicării
 Capacitatea de a recunoaşte, defini şi
interpreta tipurile de semne
 Capacitatea de a identifica şi descrie
funcţiile de limbaj care au fost îndeplinite în
construcţia unui mesaj
10.4 Curs  Examen scris 50
 Capacitatea de a identifica şi descrie
acţiunile semiotice care au fost realizate în
contextul unei situaţii de comunicare
 Capacitatea de a descrie adecvat funcţiile
comunicării
 Capacitatea de a descrie adecvat formele
comunicării

 Prezenţa activă la seminarii. Absolvirea  Înregistrarea

cursului este condiţionată de participarea prezenţelor
10.5 Seminar activă la minimum 7 seminarii  Evaluarea referatelor 50
 Elaborarea şi susţinerea publică a două  Evaluarea prezentării
proiecte de seminar referatelor
10.6 Standard minim de performanţă
Participarea activă la cel puţin 7 seminarii. Îndeplinirea criteriilor de evaluare la nivelul de 45% din
punctajul maxim.

Data completării Titular de curs Titular de seminar

22.09.2017 Conf.univ.dr. Gheorghe-Ilie Fârte Asist.asoc.drd. Elena Vasiliu

Data avizării în departament Director de departament

25.09.2017 Conf.univ.dr. Gheorghe-Ilie Fârte