ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale

Programul de masterat : Economie Internaţională şi Afaceri Europene

POLITICI ALE UNIUNII EUROPENE

POLITICA ENERGETICĂ A UNIUNII
EUROPENE
“Secure, competitive, and sustainable energy”

Proiect realizat de:

Crasnea Alberta

Master EIAE,an II,grupa 975

Bucureşti,2017
CUPRINS

Introducere

I. Politica energetică a UE

II. Perspectiva energetică 2020-2050

III. Impactul Brexit asupra politicii energetice a UE

Concluzii

Referinţe bibliografice
Introducere

Energia a reprezentat încă de la început o componentă importantă a procesului de

integrare europeană. Tratatul privind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului (1951) şi Tratatul Euratom privind instituirea unei Comunităţi Europene a
Energiei Atomice (1957) se concentrau pe două dintre cele mai importante surse de
energie, cărbunele şi energia nucleară. Ulterior, importanţa crescută a petrolului, a
gazelor naturale şi a energiei electrice a reuşit să menţină energia în topul agendei
economice şi politice a Comunităţii, conducând la o creştere a activităţii de
reglementare la nivel comunitar în vederea creării unei pieţe energetice europene şi
a elaborării treptate a unei politici energetice la nivelul UE.

Politica energetică continuă să aibă o importanţă, deoarece energia este în centrul

activității economice și sociale în țările industrializate. Costurile energiei afectează
nu numai industriile cu un consum mare de energie, dar și industria în ansamblu și
chiar costul de trai al cetățenilor, în special datorită impactului prețurilor la energie
asupra costurilor de transport și încălzire. Respectând principiul subsidiarității și
cerințele de mediu pentru dezvoltarea durabilă, politica energetică europeană
conduce, prin urmare, la influențarea producției și a consumului de energie cu
obiectivul de a asigura creșterea economică și protejarea bunăstării cetățenilor
Uniunii . Ea trebuie, pe de o parte, să asigure buna funcționare a pieței unice în
produse și servicii energetice și, pe de altă parte, să garanteze furnizarea de resurse
relativ ieftine și sigure (din punct de vedere strategic și de mediu) şi resursele
energetice pentru statele din Uniune.
I. Politica energetică a UE

Provocările cu care se confruntă Europa în domeniul energiei includ aspecte cum

ar fi creșterea dependenței de importuri, diversificarea limitată, nivelul ridicat al
prețurilor la energie și volatilitatea acestora, creșterea cererii de energie la nivel
global, riscurile de securitate care afectează țările producătoare și pe cele de tranzit,
amenințările din ce în ce mai mari provocate de schimbările climatice, progresul
lent în ceea ce privește eficiența energetică, provocările care decurg din ponderea
tot mai mare a energiei regenerabile, precum și nevoia de o mai mare transparență,
de o mai bună integrare și interconectare pe piețele de energie. Politica energetică
europeană are în centrul său un ansamblu de măsuri variate, care au menirea de a
realiza o piață energetică integrată și de a asigura securitatea aprovizionării cu
energie și durabilitatea sectorului energetic.

Politicile energetice ale Uniunii Europene sunt conduse de trei obiective

principale:

 asigurarea unor surse de energie pentru a asigura furnizarea sigură de

energie ori de câte ori este nevoie;
 asigurarea că furnizorii de energie operează într-un mediu competitiv care să
asigure prețuri accesibile pentru locuințe, întreprinderi și industrii;
 consumul de energie să fie durabil, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră, poluarea și dependența de combustibili fosili.1

Aceste obiective ajută UE să abordeze provocările sale energetice cele mai

importante. Printre acestea, dependența de importurile de energie este o problemă

1
https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-strategy-and-energy-union
deosebit de presantă, UE importand în prezent mai mult de jumătate din energie la
un cost de 350 de miliarde € pe an.Printre alte provocări importante se numără
creșterea cererii la nivel mondial și penuria de combustibili, cum ar fi țiței, care
contribuie la prețuri mai mari. În plus, utilizarea în continuare a combustibililor
fosili în Europa, este o cauză a încălzirii globale și a poluării.

Domeniile politice cheie, care ajută la atingerea acestor obiectivele includ:

 Uniune Europeană a Energiei, care asigură o energie sigură și curată, la

prețuri accesibile pentru cetățenii și întreprinderile din UE, permițând un
flux liber de energie dincolo de frontierele naționale în cadrul UE, precum și
integrarea unor noi tehnologii și a infrastructurii reînnoite pentru a reduce
facturile de uz casnic,a crea locuri de muncă și a stimula creșterea;
 Strategia Europeană de Securitate Energetică, care prezintă măsuri pe
termen scurt și lung pentru securitatea aprovizionării a UE;
 piața de energie și rezistenţă integrată în întreaga UE - piața internă a
energiei. În acest scop, conducte și linii electrice noi sunt construite pentru a
dezvolta rețele la nivelul UE pentru gaz și electricitate, precum și norme
comune ce sunt concepute pentru a crește concurența între furnizori și pentru
a promova alegerea consumatorului;
 Stimularea producției interne de energie a UE, inclusiv dezvoltarea surselor
de energie regenerabile;2

Pentru a urmări aceste obiective în cadrul unei strategii coerente pe termen lung,
UE a formulat mai multe ţinte pentru 2020, 2030 și 2050 ce vor fi prezentate în
capitolul următor.

2
https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-strategy-and-energy-union
II. Perspectiva energetică 2020-2050

Pachetul energie și climă al UE pentru 2020 reprezintă un cadru important pentru

tranziția energetică în majoritatea țărilor. Consiliul European a adoptat în 2007
obiectivele ambițioase privind energia și schimbările climatice pentru 2020,cele
mai importante fiind:reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20%,
procentul ridicându-se la 30% în cazul în care condițiile sunt îndeplinite, creșterea
ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic al UE cu cel puțin 20%
din consum şi îmbunătățirea eficienței energetice cu cel puțin 20%.3

Pentru 2030, UE urmărește un obiectiv de reducere a emisiilor de gaze cu efect de

seră intern de 40%, comparativ cu nivelurile din 1990, precum și o cotă de cel
puțin 27% a consumului de energie din surse regenerabile, și economii de energie
de cel puțin 27% avand în vedere şcenariul obişnuit din mediul de afaceri . În
primul „stat al Uniunii Energiei“, Comisia Europeană a propus un sistem de
guvernare care prezintă procesul pentru realizarea obiectivelor UE privind clima și
energia pentru 2030.4

Piesa de centru pentru guvernare în anul 2030 va fi un Plan Național privind

Energia și Clima (NECP) pentru perioada 2021-2030, care urmează să fie dezvoltat
de către fiecare stat membru. Eforturile colective în planuri ar trebui să livreze
obiectivele UE 2030 și ar trebui să fie în conformitate cu INDC(Intended
Nationally Determined Contributions) al Uniunii Europene, prezentat în cadrul
UNFCCC (Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările

3
Communication from the Commission on the European Parliament,The Council,The European Economic and
Social Committee and the Committee of the Regions,Energy 2020 A strategy for competitive, sustainable and
secure energy (2010)
4
Comunicare a Comisiei către Partamentul European,Consiliu,Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor,
Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030
climatice)astfel cum s-a convenit la conferința COP21 din Paris. NECP este
construit pe baza unei tradiții cu planurile naționale pentru energia regenerabilă
(PNAER) și eficiența energetică (PNAEE), şi doreşte să urmărească o abordare
mult mai holistică sau integrată care să acopere toate aspectele Uniunii Energiei
(integrarea piețelor energetice, decarbonizare, îmbunătățirea eficienței energetice,
garantarea securității aprovizionării,cercetare şi dezvoltare ).5

Pentru domeniul de aplicare al NECP, Comisia a identificat o serie de principii

generale. NECP nu începe de la zero,bazandu-se pe politicile și experiențele
existente. Cu toate acestea, ele ar trebui să includă, de asemenea, o perspectivă
până în 2050. Această perspectivă pe termen lung, ce a fost identificată ca o
slăbiciune în majoritatea politicilor statelor membre, ar trebui să contribuie la
îmbunătățirea previzibilității și a securității pentru investiții și pentru a asigura o
mai mare cooperare și coerență între politicile de climă și energie ale statelor
membre.

În plus, față de scopul de a obține o înțelegere mai clară a perspectivelor pe termen

lung și a aspectelor sectoriale transversale în planurile energetice și climatice ale
statelor membre, cadrul de guvernanță al UE pentru 2030 intenționează, de
asemenea, să încurajeze cooperarea și integrarea regională. Această abordare
regională poate contribui la identificarea sinergiilor și creșterea eficienței în
tranziția energetică a statelor membre. Această abordare nu reprezintă un lucru
nou, iar NECP se poate baza pe experiența deja dobândită în numeroasele inițiative
regionale existente privind cooperarea din surse regenerabile de energie,
interconectare, stabilitatea rețelei și de cuplare a pieței.

5
Comunicare a Comisiei către Partamentul European,Consiliu,Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor,
Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030
În ceea ce privește sarcina urgentă de decarbonizare a sistemului energetic în
condiții de securitate a aprovizionării, accesibilitatea și competitivitatea, și având
în vedere starea eterogenă a tranziției energetice în întreaga Uniune, va fi o sarcină
mare de a construi un cadru de politică eficace pentru 2030 și mai departe.

Riscul noii abordări în coordonare a politicilor UE în domeniul energiei și climei

este cel al unei fragmentări și creșterea accentelor naționale dominante, ceea ce
duce la creșterea ineficienței și reprezintă o provocare destul de complicată de
coordonare. Noua abordare oferă ocazia de a crea un set de planuri naționale
coordonate, în care să fie prezent şi specificul național, sprijinit în mare măsură de
actorii naționali și prin utilizarea eficienței prin colaborare.Este prea devreme
pentru a judeca dacă coordonarea UE 2030 va evolua într-una mai fragmentată sau
într-un model mai coordonat.

Politicile privind clima și energia publică post-2020 trebuie să pună statele membre
UE pe o cale spre decarbonizarea economiile și societățile lor. Schimbările
climatice fac decarbonizarea indispensabilă,securitatea energetică, competitivitatea
și inovarea fiind alte considerente-cheie în strategiile de decarbonizare. UE s-a
angajat ca, până în 2050, să reducă emisiile de gaze cu efect de sera cu 80-95 %
față de nivelurile înregistrate în 1990, în contextul necesității reducerii emisiilor de
către țările dezvoltate ca grup. Comisia a analizat implicațiile acestui fapt în „Foaia
de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid
de carbon până în 2050”.6 „Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al
transporturilor” s-a concentrat asupra soluțiilor pentru sectorul transporturilor și
asupra creării unui spațiu european unic al transporturilor. În Perspectiva
Energetică 2050, Comisia examinează provocările legate de îndeplinirea
6
Comunicare a Comisiei catre Partamentul European,Consiliu,Comitetul Economic şi Social şi Comitetul
Regiunilor,Perspectiva energetică 2050
obiectivului UE în materie de decarbonizare, asigurând, în același timp,siguranța
aprovizionării cu energie și competitivitatea. Documentul răspunde unei cereri
formulate de Consiliul European.7

Politicile și măsurile UE având ca scop atingerea obiectivelor strategiei pentru

2020 în materie de energie și strategia „Energie 2020” sunt ambițioase. Acestea
vor continua să producă rezultate și după anul 2020, contribuind la reducerea
emisiilor cu aproximativ 40 % până în 2050, însă nu vor fi suficiente pentru a
îndeplini obiectivul UE pentru 2050 în materie de decarbonizare, deoarece
obiectivul de decarbonizare nu va fi îndeplinit nici măcar pe jumătate până în
2050. Acest lucru demonstrează intensitatea eforturilor și a transformărilor de care
este nevoie, atât din punct de vedere structural, cât și social, pentru a realiza
reducerile de emisii necesare, menținând, în același timp, competitivitatea și
siguranța sectorului energetic.

Această agendă ambiţioasă a Uniunii Europene poate fi indeplinită dacă prioritatea

imediată este de a pune în aplicare în mod integral strategia UE „Energie 2020”.
Toate actele legislative existente trebuie să fie aplicate, iar propunerile aflate în
prezent în dezbatere, în special cele privind eficiența energetică, infrastructura,
siguranța și cooperarea internatională trebuie adoptate rapid. Calea către un nou
sistem energetic are, de asemenea, o dimensiune socială; Comisia va continua
să,încurajeze dialogul social și implicarea partenerilor sociali, pentru a contribui la
o tranziție echitabilă și la o gestionare eficientă a schimbării. 8

7
Baltazar Solano Rodriguez, Paul Drummond, Paul Ekins (2016) .” Decarbonizing the EU energy system by 2050: an
important role for BECCS”
8
Communication from the Commission on the European Parliament,The Council,The European Economic and
Social Committee and the Committee of the Regions,Energy 2020 A strategy for competitive, sustainable and
secure energy (2010)
III. Impactul Brexit asupra politicii energetice a UE

Votul Marii Britanii în favoarea Brexit aduce consecințe nu numai viitorului

politicilor energetice din Marea Britanie și UE-27, dar şi politicilor energetice și
climatice globale. Împreună cu alte țări din afara UE, Marea Britanie a fost un
element cheie ce a contribuit la proiectarea obiectivelor energetice și climatice ale
UE 2030. Cu toate acestea, Brexit creează o nouă situație în care Marea Britanie,
un importator de energie tradițional, va trebui să-și reorienteze obiectivele sale în
politicile energetice și climatice interne avand în vedere noua situație. În acest
context, de asemenea, rămâne de văzut dacă UE poate depinde, de o politică
climatică internațională ambițioasă pentru a compensa ieșirea Marii Britanii.

Marea Britanie a jucat un rol semnificativ în modelarea direcției politicii energetice

și climatice ale UE în anumite zone. Se poate specula că pierderea acestei ponderi
de vot ar putea avea un efect semnificativ în domeniile în care s-a simțit o influență
în trecut. Această destrămare va avea un impact asupra continuării integrării pieței,
a ETS al UE, a politicii nucleare și a subvențiilor pentru surse regenerabile de
energie.9

Există un potențial pentru integrarea în continuare a ambelor piețe de energie

electrică și de gaze naturale în întreaga UE. Acest lucru ar implica extinderea
comercializării de energie electrică și gaze la nivel transfrontalier. În sectorul
energiei electrice, integrarea piețelor pentru servicii auxiliare la nivel
transfrontalier ar aduce beneficii suplimentare.Piețele de gaze trebuie să devină
mai eficiente în UE-27. Marea Britanie a fost, fără îndoială, un susţinător cheie
pentru integrarea în continuare a pieței UE-28 de pe piețele de electricitate și gaz.

9
Aurora Energy Research (2016) , Brexit – implications for UK energy
Nu este clar modul în care pierderea Marii Britanii din UE va avea un impact
exact asupra evoluției viitoare a pieței, dar este dificil de a vedea modul în care
pierderea Marii Britanii va accelera îmbunătățirea funcționării UE-27 pe piețe de
energie în raport cu calitatea de membru continuu.10

EU ETS a fost avansat de către Marea Britanie iar aceasta a fost un susținător
important al continuării sale dincolo de anul 2020. Marea Britanie a sprijinit
consolidarea obiectivelor pentru 2030 și cele de extindere a EU ETS pentru a
acoperi mai multe sectoare. Frustrarea datorită lipsei de aplicare a EU ETS a
determinat Marea Britanie să introducă o taxă suplimentară de carbon pe
combustibili fosili pentru producția de energie electrică în 2013. Cel mai probabil
sprijinul pentru continuarea sau extinderea sistemului EU ETS va fi slăbit de
Marea Britanie după ce va părăsi UE și EU-ETS. În cazul în care Marea Britanie
rămâne în UE-ETS, influența sa asupra dezvoltării sale viitoare poate fi în
continuare redusă, iar acest lucru ar slăbi, de asemenea, puterea mecanismului de a
merge mai departe.11

Dintre țările mari din UE doar Franța și Marea Britanie sprijină în mod activ
dezvoltarea și noi investiții în energia nucleară. Ieşirea Regatului Unit din UE va
continua probabil să submineze sprijinul pentru energia nucleară în UE-27, lăsând
Franța în mare parte izolată în acest domeniu. În cadrul UE-27 numai Finlanda ar
avea un nou reactor în construcție. 12

Marea Britanie a susținut subvenții limitate, dar competitive, pentru noile surse
regenerabile. Într-adevăr, UE s-a mutat de curând de la susținerea tarifelor de
alimentare la licitațiile de resurse regenerabile pentru premii de subvenționare. Au

10
Aurora Energy Research (2016) , Brexit – implications for UK energy
11
Michael G. Pollitt, Kong Chyong (2017). “Brexit and its implications for British and EU Energy and Climate Policy”
12
Michael G. Pollitt, Kong Chyong (2017). “Brexit and its implications for British and EU Energy and Climate Policy”
fost înregistrate reduceri majore ale costurilor subvențiilor în cadrul UE-27.
Utilizarea mecanismelor bazate pe piață a fost susținută de Regatul Unit în fața
necesității de a subvenționa noile tehnologii. Cu toate acestea, având în vedere
viteza de reducere a costurilor tehnologiilor SRE și adoptarea licitațiilor în UE-27,
impactul imediat al plecării Regatului Unit poate fi limitat.13

Din perspectiva bugetară simplă, Regatul Unit va fi exclus de la subvențiile pentru

energie și plățile de subvenții pe care le-ar fi putut primi sau le-ar fi făcut în trecut.
Astfel, suma totală a fondurilor subvenționate de UE pentru proiectele de interes
comun (PCI) în domeniul energiei poate fi redusă, iar capacitatea Regatului Unit
de a se califica pentru (și de a primi subvenții pentru) proiecte PCI poate fi redusă.

13
Michael G. Pollitt, Kong Chyong (2017). “Brexit and its implications for British and EU Energy and Climate Policy”
Concluzii

Sectorul energetic al Europei continuă să aibă parte de schimbări profunde.

Uniunea energetică își propune să ofere un răspuns adecvat la aceste schimbări,
prin completarea și promovarea pieței interne a energiei.Legislația trebuie să fie
consolidată, în scopul de a îndeplini obiectivele ambițioase convenite la Paris;
creșterea interconectările transfrontaliere și a conductelor; și de a crea un mediu
echitabil, sigur și transparent pentru consumatori - în special cei vulnerabili - și
părțile interesate.

UE se află într-o perioadă fără precedent pentru politica energetică. Piețele

energetice au fost în mare măsură protejate de efectele turbulențelor de pe piețele
globale din ultimii ani ca urmare a liberalizării, amplelor capacități de
aprovizionare și producție și posibilități de import adecvate. Cu toate
acestea,urmează o perioadă de schimbări intense. Prețurile energiei vor fi afectate
de necesitatea enormă a investițiilor din sectorul energetic, precum și de stabilirea
prețurilor la carbon și de creșterea prețurilor la energie la nivel internațional.
Competitivitatea, securitatea aprovizionării și obiectivele climatice vor fi
compromise dacă nu sunt modernizate rețelele electrice, instalațiile învechite sunt
înlocuite cu alternative competitive și mai curate și energia este utilizată mai
eficient pe tot parcursul întregului lanț energetic.
Referinţe bibliografice

Articole

1.Comunicare a Comisiei către Partamentul European,Consiliu,Comitetul

Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor, Un cadru pentru politica privind clima
și energia în perioada 2020-2030

2.Comunicare a Comisiei către Partamentul European,Consiliu,Comitetul

Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor,Perspectiva energetică 2050

3. Aurora Energy Research (2016) , Brexit – implications for UK energy

4.Baltazar Solano Rodriguez, Paul Drummond, Paul Ekins (2016) .”

Decarbonizing the EU energy system by 2050: an important role for BECCS”

5.Communication from the Commission on the European Parliament,The

Council,The European Economic and Social Committee and the Committee of the
Regions,Energy 2020 A strategy for competitive, sustainable and secure energy
(2010)

6.Michael G. Pollitt, Kong Chyong (2017). “Brexit and its implications for British
and EU Energy and Climate Policy”

Link-uri

https://ec.europa.eu/energy/en/topics/energy-strategy-and-energy-union