Acțiuni de ultim moment pentru alegerile prezidențiale din Rusia

Russia makes the last minute preparations for the presidential elections

Narciz Bălășoiu

Eveniment
Vladimir Putin a anunţat oficial că va candida pentru un nou mandat de preşedinte
al Rusiei. „Îmi voi inaintea candidatura pentru funcția de președinte al Federației
Ruse”, a declarat Putin, într-un discurs ținut în fața muncitorilor unei fabrici din
orașul Nijni Novgorod. Conform consitutuției în vigoare acesta este ultimul
mandat de 6 ani pe care liderul de la Kremlin îl poate îndeplini.
Vladimir Putin se află la putere din 2000, fiind președinte timp de trei mandate și
premier pentru un mandat. Dacă va fi reales la anul, se va afla în fruntea statului
rus până în 2024, devenind cel mai longeviv lider al Rusiei, depăşindu-l chiar şi
pe Stalin. În 2012, Vladimir Putin a câștigat cel de-al treilea mandat de președinte
după ce a candidat din partea formațiunii Rusia Unită, partid care a câştigat în
mod covârşitor ultimele alegeri municipale din Rusia.
La o zi după anunţul candidaturii, Putin a declarat că va candida independent la
alegerile prezidențiale din martie 2018 și speră să primească sprijin din partea mai
multor partide politice. În cadrul discursului anual susținut la Kremlin, Vladimir
Putin a precizat că sistemul politic al Rusiei trebuie să fie competitiv, dar că
opoziția nu are în prezent un candidat puternic pentru o concurență reală, care să
prezinte un program credibil în fața cetățenilor.
Potrivit sondajelor de opinie coordonate de Centrul Levada, 53% dintre rușii
chestionați intenționează să voteze pentru Putin (în vârstă de 65 de ani la data
scrutinului), restul de 41% dintre respondenți spunând că nu s-au decis asupra
unui candidat, ori au refuzat să-și declare opțiunea de vot. În orice caz, cifrele
relevă că Vladimir Putin beneficiază de un bazin electoral mai favorabil decât în
2012, când a fost susținut de 42% dintre ruși.
Alegerile din matie 2018 au o însemnătate deosebit de importantă, întrucât
Federația Rusă a devenit un jucător cu o relevanță de necontestat în dosarele de
securitate curente. Deși realitățile din culise nu sunt atât de faste și romanțate pe
cât dorește Moscova să le zugrăvească, capacitatea sa de a submina interesele
marilor puteri pe diferite meridiane este o realitate. Occidentul se confruntă cu un
soi de disnonanță cognitivă în modul în care se raportează la Rusia, întrucât
încearcă să-i minimalizeze profilul de putere cu detentă globală, în vreme ce o
face responsabilă de multe dintre problemele agendei curente – de la schimbarea
raporturilor de forțe în conflictele din Orientul Mijlociu, până la influențarea
rezultatelor alegerilor în democrațiile occidentale prin utilizarea instrumentelor de
război informațional. În acest context, schimările de la vârful pira midei de putere
ruse reclamă o atenție deosebită, nemipunând la socoteală că Vladimir Putin va
trebui să scoată din joben un succesor. Nominalizarea unui personaj este doar
preambulul, întrucât impunerea sa va reclama o strategie croită pe principii
machiavelice.
În vederea pregătirii terenului pentru un succesor, liderul de la Kremlin trebuie,
de asemenea, să sporească controlul asupra elitei politice și să îmbunătățească
comunicarea cu publicul. Pentru aceasta, are nevoie de o prezență ridicată a
alegătorilor și de o înfrângere abilă a grupurilor de interese care caută să
reconfigureze arhitectura de putere în detrimentul actualului „mascul alfa”.

Semnificații
Putin a condus Rusia timp de 17 ani (inclusiv patru ani din funcția de prim-
ministru) și s-a bucurat de sprijin public de 80-85% pe intervale foarte largi de
timp. În același timp, 53% dintre ruși spun că așteaptă schimbări în țară, în special
în ceea ce privește bunăstarea socială, cum ar fi creșterea nivelului de trai,
îmbunătățirea asistenței medicale, finanțarea mai substanțială a educației,
reformarea sistemului judiciar și combaterea corupției. În anii 2014-2016, rușii au
simțit efectele prăbușirii economiei ruse generate de scăderea prețurilor la petrol
și de sancțiunile impuse de UE și SUA, precum și de contra-sancțiunile introduse
de Putin. În urma acestor evoluții, cererea pe piața internă a scăzut cu 12,2%, iar
numărul persoanelor care trăiesc sub pragul sărăciei a crescut cu 6 milioane de
persoane la 22 de milioane. În al doilea trimestru al acestui an, pragul de sărăcie
pentru cei angajați era de aproximativ 11 000 RUB (160 EUR).
Ca răspuns la aceste așteptări, în noiembrie, Putin a propus noi programe de
asistență socială. Ca parte a Strategiei Naționale Ruse pentru Copii , Putin a
anunțat augmentarea sprijinului financiar pentru minori. Din ianuarie 2018,
părinții vor primi aproximativ 10000 de ruble (145 EUR) pe lună timp de 18 luni,
iar pentru al doilea sau următorii copii, vor avea dreptul la reduceri pentru
împrumuturi, inclusiv la credite pentru locuințe. Ratele depind de locul în care
locuiește familia în Rusia. În plus, Putin a anunțat o extindere a programului de
"sprijin maternal" până în 2021, în care mamele primesc o plată de 450 000 RUB
(aproximativ 6 500 EUR) la nașterea celui de-al doilea și a următorilor copii. Banii
pot fi utilizați, de exemplu, pentru educația copilului sau pentru plata unui
apartament. Din februarie 2018, este planificată și indexarea pensiilor. Cu toate
acestea, modificările propuse nu vor compensa integral scăderea venitului real al
cetățenilor ruși, cum de altfel nu există planuri clare de îmbunătățire a sistemului
medical național (un subiect extrem de sensibil având în vedere gravele carențe
semnalate) sau a sistemului judiciar.
Potrivit sondajului realizat de Centrul Levada, la începutul lunii decembrie, doar
58% dintre respondenți au manifestat intenția de a participa la alegeri.
Introducerea noilor programe de asistență socială vizează, în egală măsură,
convingerea cetățenilor ruși să meargă la urne. Dacă alegerile beneficiază o
participare semnificativă, iar Putin câștigă cu un procent substanțial (ambele
indicatoare se doresc a fi marcate cu cel puțin 70%), acest lucru ar avea un impact
semnificativ asupra implementării planurilor președintelui pentru ultimul mandat
constituțional. Cea mai importantă sarcină va fi desemnarea unui succesor. În
eventualitatea unui rezultat slab, probabilitatea și legitimitatea protestelor după
alegeri crește semnificativ, ceea ce ar putea împiedica transferul ștafetei, iar
blocarea demersului ar constitui o lovitură dură pentru prestigiul elitei puterii
rusești.

Pentru a stimula participarea, Putin a făcut mai multe schimbări la nivelul

conducerii în diferite regiuni rusești. În septembrie, a înlăturat 11 dintre cei 85 de
guvernatori din Dagestan, Samara, Buryatia și Kaliningrad. În mesajul oficial,
mișcarea a fost menită să servească drept "întinerire" a elitei care va conduce țara
după alegerile din 2018. Șapte dintre noii guvernatori au aproximativ 40 de ani.
O schimbare similară a liderilor regionali a avut loc în perioada 2012-2013, dar a
fost efectuată în principal după alegerile prezidențiale (atunci au fost înlocuiți 30
de guvernatori). Împrospătarea executivului la diferitele niveluri are drept scop
îmbunătățirea participării la alegeri, în special în zonele rurale din Rusia, unde
prezența anterioară la vot a fost mai mică decât media națională (în 2012, în zonele
în care guvernatorul a fost imediat înlocuit, se înregistrase o prezență de
aproximativ 50%). Mai mult decât atât, echipa electorală a lui Putin are în vedere
schimbarea percepției publice asupra noului eșalon de conducere, respectiv
decuplarea sa de la problemele economice și de corupție regionale. La rândul său,
în timpul conferinței anuale de presă, premierul Dmitri Medvedev a susținut că în
2016-2017, 800 de funcționari publici au fost aduși în fața justiției pentru fapte de
corupție, mișcare prin care Moscova a încercat să evidențieze atenția deosebită pe
care guvernul o acordă acestei probleme.

În ceea ce privește apariția unui contracandidat autentic, scena politcă rusă nu pare
că va genera un scenariu nou. În conformitate cu amendamentul din 2014 la legea
electorală, candidații la funcția de președinte al Federației Ruse trebuie să
acumuleze 100.000 de semnături până pe data de 9 februarie (2018) dacă ne
referim la o nominalizare a unui partid și 300.000 în cazul candidaților
independenți. Întrucât cerințele sunt mult mai ușor de complinit decât în cadrul
legislativ anterior, atunci când candidații au trebuit să aibă sprijinul a 2 milioane
de persoane, șaptesprezece activiști politici și oameni din mediul de business ori
cultural au dobândit statutul de candidați. Concurenții tradiționali ai lui Putin sunt
Ghenadi Zyganov (73 de ani) din partea Partidului Comunist, Grigory Jawliński
(65 de ani) de la partidul Yabloko și excentricul Vladimir Zhirinovsky (71 de ani)
din partea Partidului Liberal Democrat din Rusia.

Unul dintre cei mai redutabili potențiali candidați ai lui Putin, respectiv Alexei
Navalny a fost tras pe linie moartă de justiția rusă, fiindu-I interzis să participe la
scrutinul prezidențial. Acesta nu are decât o alternativă, respectiv aceea de a
boicota alegerile din primăvară, sperând astfel că va șubrezi mitul lui Vladimir
Putin. Exita alternativa susținerii unor candidați cu disicurs de oppziție, precum
controversata Ksenia Sobchak, însă până și electoratul fidel actualului președinte
acceptă discret că aceasta este o țintă falsă generată în laboratoarele Kremlinului.

Tendințe de evoluție

Pentru a atinge nivelul de participare și sprijin vizat de Putin, camarila sa, aparatul
de stat, inclusiv mass-media, îl vor promova în mod activ pe actualul lider drept
garant al stabilității Rusiei, și totodată, singura persoană din competiție care va
avea grijă de cetățenii obișnuiți. În lupta pentru alegători, Putin va fi, de asemenea,
favorizat de lipsa unui adversar alternativ, autentic. Sobchak va scinda opoziția,
deși va crește întrucâtva numărul alegătorilor, în special în rândul tinerilor.
Administrația va folosi școlile și universitățile pentru a mobiliza alegătorii. Rușii
vor fi convinși să voteze, concomitent fiind luate măsuri pentru a-i descuraja să
participe la protestele organizate de Navalny. În același context, sarcina
guvernatorilor va fi de a asigura pacea și securitatea înainte, în timpul și după vot.
Navalny va organiza demonstrații în urma alegerilor pentru a protesta față de
rezultate, sugerând totodată că exercițiul a fost nedemocratic pe fondul lipsei de
reprezentare a tuturor candidaților. În atare context, nu este exclus ca autoritățile
să-l rețină pe liderul opoziției la o dată anterioară scrutinului, tocmai pentru a
bloca din fașă aplombul său “revolionar”.

Sprijinul public larg de care a beneficiat Putin a reprezentat mobilul consolidării

puterii sale în acest ultim mandat. În curând va începe o luptă internă pentru
desemnarea succesorului, iar elita politică de la Moscova, coagulată în diferite
grupuri de interese, va concura pentru acapararea de influență. Acest proces va fi
la fel de important și pentru viitorul profil al politicii externe ruse. Deși strategia
curentă a Rusiei de confruntare cu SUA și UE nu sprijină interesele economice
ale elitei rusești, aceasta produce efecte suficient de utile, compensatorii, în
politica internă. Prin urmare, retorica tendențioasă și pe alocuri belicoasă orientată
către țările occidentale se va intensifica, în special la adresa Statelor Unite.
Aceasta doctrină va servi la mobilizarea rușilor împotriva presupuselor amenințări
externe, context în care Putin va câștiga sprijin public pentru consolidarea rolului
siloviki (FSB și militar) în cadrul sistemul politic rus .