Sunteți pe pagina 1din 9

Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1

UMF Carol Davila Anul IV

Sânge

1. FUNCȚIILE SÂNGELUI

1. 1. Funcția de transport
a) asigură transportul de O2 și CO2.
Pigmentul roșu din eritrocit, hemoglobina, transportă O2 de la plămâni la țesuturi și
celule, iar CO2 rezultat în urma diverselor catabolisme este transportat la nivelul plămânilor de la
țesuturi și celule. Prin transportul de O2 și CO2 se îndeplinește funcția respiratorie.

b) asigură transportul substanțelor nutritive (glucoza, aminoacizi, acizi grași,


vitamine etc) - funcția de nutriție

c) asigură transportul substanțelor rezultate în urma catabolismelor, substanțe finale


(uree, acid uric, creatinină) - funcția de excreție

d) asigură transportul unor biocatalizatori (vitamine, enzime, hormoni)


e) asigură transportul celulelor și sistemelor ce intervin în procesele de apărare
specifică și nespecifică a organismului
Apărarea specifică este asigurată de:
 organe limfoide
 celule
 molecule

Apărarea nespecifică este asigurată de:


 sistemul complement
 properdină
 interferon
 lizozim
 interleukine
 factor de necroză a tumorilor

1. 2. Funcția de homeostazie se realizează prin:


a) Izoionie – menținerea constantă a concentrației ionilor și echilibrelor acido-bazice cu
menținerea pH-ului sângelui între 7,35 – 7,45
b) Izotonia – păstrarea constantă a presiunii osmotice a sângelui și a volemiei. La această
presiune osmotică participă ionii și moleculele nedisociate, apa, proteinele. Datorită prezenței
proteinelor în sânge (în special a albuminelor), acestea exercită o presiune coloid – osmotică
datorită căreia este menținută în sistemul vascular faza lichidă.
c) Izotermia – reprezintă constanța temperaturii corpului asigurată prin circulația
permanentă a sângelui în întregul organism.

1. 3. Funcția de coagulabilitate
Pentru această funcție, hemostaza și fibrinoliza, două mecanisme antagoniste sunt în
echilibru funcțional biunivoc.

1
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

2. ERITROCITE

a) Morfologia eritrocitului – au diametrul de 7,2 µ și grosimea medie de 2 µ


Reticulocitul – reprezintă un eritrocit tânăr
V. N. a reticulocitelor – 50 000 – 150 000 cel/µL

Reticulocitoza se întâlnește în:


 anemii hemolitice cronice sau acute;
 anemii hemoragice acute sau cronice;
 după administrarea de vitamine B12, C, fier, extracte hepatice;
 la gravidele izoimunizate
 la nou născut (aprox. 40 - 45‰ din eritrocite)

b) anomalii de talie – microcit, macrocit, megalocit, schizocit


c) anomalii de formă – sferocit, poikilocit, drepanocit, ovalocit, corpi în semilună, celule în
țintă
d) valori normale ale eritrocitelor
 la bărbați: 4,4 – 5,8 milioane/µL
 la femei: 3,9 – 5,2 milioane/µL
 la copii: 4,4 – 4,6 milioane/µL
e) funcțiile eritrocitului
Transportă O2 de la plămâni la țesuturi și celule cu ajutorul hemoglobinei și CO2 de la
țesuturi și celule la nivelul plămânilor.
f) compoziția chimică a eritrocitului
Eritrocitul este format din aproximativ 60% apă, 33 – 35 % hemoglobină și restul de alte
substanțe.

Derivați ai hemoglobinei

a) hemiglobina (methemoglobina) reprezintă hemoglobina oxidată (Fe2+ este înlocuit de


Fe3+)

b) carboxihemoglobina
CO se poate lega de hemoglobină și formează carboxihemoglobina. Legătura care se
stabilește între CO și hemoglobină este mai puternică decât legătura care se stabilește între O2 și
hemoglobină, astfel că se reduce considerabil capacitatea de oxigenare a țesuturilor și celulelor,
hemoglobina rămânând blocată cu CO.

c) Sulfhemoglobina
Se obține în urma tratamentului cu sulfamide în special, care determină o cianoză
puternică, dar care dispare spontan pe măsură ce se elimină din circulație celulele ce conțin acest
pigment.

2
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

Parametri eritrocitari
a) Numărul eritrocitelor
 la bărbați: 4,4 – 5,8 milioane/µL
 la femei: 3,9 – 5,2 milioane/µL
 la copii: 4,4 – 4,6 milioane/µL
b) Hematocrit (Hct sau Ht)
V.N. -la bărbați: 42 – 52%
-la femei: 36 – 46%

c) Hemoglobina
V.N. -la bărbați: 13 – 17 g/dL
-la femei: 12 – 15 g/dL

Alți parametri eritrocitari: reticulocite, volum eritrocitar mediu (VEM), hemoglobina


eritrocitară medie (HEM), concentrația medie de hemoglobină pe eritrocit (CHEM), indice de
producție reticulocitar (IPR), indicele de distribuție a volumului eritrocitar (RDW).

ANEMII
Anemia se caracterizează prin scăderea numărului de eritrocite, a hematocritului sau a
concentrației de hemoglobină.
Mecanismele producerii anemiilor sunt:
 pierdere de sânge;
 eritropoieză deficitară;
 hemoliza excesivă (distrugerea hematiilor)

A. Anemii prin deficit de eritropieză


1. Anemii microcitare
a) Anemia prin deficit de fier (feriprivă)
Se instalează de obicei lent, în câteva luni.
Valori normale:
 fier seric
o Bărbați 75 – 150 µg/dL;
o Femei 60 – 140 µg/dL;
 transferina 250 – 450 µg %
 feritina serică 30 – 300 ng/mL
 cantiatea totală de fier din organism este de 4 – 5 g

Cauze:
 pierdere de sânge
 hemoliză cronică intravasculară
 deficit de vitamina C
 necesar crescut de fier
 malabsorbție
 denutriție rar

3
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

Manifestări clinice
În mod particular poate să apară dorința anormală a pacientului de a mânca gheață, noroi,
vopsea (sindrom pică), alteori poate să apară glosita (inflamația limbii), cheilozis (tumefierea,
fisurarea și colorarea în roșu strălucitor a buzelor), coilonichia (unghii concave) și uneori
disfagia. La copiii cu deficite severe de fier pot să apară modificări scheletale.

În laborator se urmăresc:
-fierul seric
-transferina (capacitatea de legare a fierului)
-feritina (forma de stocare a fierului total din organism)
-makerul specific în deficitul de fier este absența depozitelor de fier în măduva osoară
(hemosiderină absentă)

În sângele periferic se evidențiază o anemie microcitară hipocromă cu anizocitoză și


poikilocitoză, reticulocite normale sau scăzute.
Sideropenie, capacitatea de legare a fierului crescută, feritina serică scade, coeficientul de
saturație a transferinei este scăzut. Feritina este primul test care arată epuizarea rezervelor de fier
din organism.

b) Anemia sideroblastică
Este caracterizată de utilizarea deficitară a fierului și aparține, în general, sindromului
mielodisplazic. Utilizarea inadecvată a fierului împiedică formarea hemului, deci a hemoglobinei
și determină creșterea captării celulare a fierului.
Anemiile siderobastice sunt determinate de prezența sideroblaștilor inelari (precursor
anormal al eritrocitului) în măduva osoară.

c) Anemii din boli cronice


Apar în general în infecții cronice (tuberculoză, febră tifoidă, infecții cronice ale
aparatului urinar, sifilis, endocardită, infecții cronice micotice), boli inflamatorii (LED, artrită
reumatoidă, hepatită cronică), boli neoplazice (metastaze carcinomatoase, hemopatii maligne),
datorită ineficienței reutilizării fierului, cu stocarea lui în macrofag.

d) Talasemii
Sunt anemii hemolitice microcitare, ereditare. Reprezintă hemoglobinopatii cantitative cu
deficit de sinteză a lanțurilor de globină α (α-talasemii) și β (β-talasemii).

 α-Talasemii
Aceste talasemii au un surplus de lanțuri globinice β.

Manifestări clinice
În funcție de numărul locilor pierduți sau care au suferit mutații din cei 4 α, manifestările
pot fi mai severe sau nu. Astfel:
 dacă s-au pierdut toți cei 4 loci α – manifestarea este cea mai severă, feții decedând
intrauterin, la naștere, sau la scurt timp după naștere;
 dacă au fost afectați 3 loci α - apare HbH, o hemoglobină instabilă ce determină anemia

4
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

microcitară și hipocromă cu celule ”în țintă” și corpi Heinz și creșterea numărului reticulocitelor.
Se manifestă prin anemie hemolitică cu splenomegalie;
 dacă au fost șterși sau au suferit mutație doar 2 loci α, eritropoieza este aproape normală
și se numește α-talasemie minoră. Se evidențiază anemie ușoară cu microcitoză și hipocromie
moderată. Hemoglobina este ușor scăzută;
 dacă s-a șters sau a suferit mutație doar 1 loc α, practic globina are funcție normală.
Persoanele nu au anemie sau hipocromie.

 β-Talasemiile
Aceste talasemii au lanțurile α în exces. Acestea se fixează de membrana eritrocitară și o
distrug. Acestea sunt β-talasemiile majore.
La acești pacienți există o concentrație crescută de HbF.

Manifestări clinice
Simptomele sunt ale unei anemii grave cu modificări scheletale determinate de invazia
spațiului medular. Apare ”fața de veveriță” caracteristică. Tegumentele mâinii au paloare, icter și
melanină care se depune. Se produce supraîncărcarea cu Fe, apar ulcere gambiere, litiază biliară
și hepatosplenomegalie severă.
β-talasemia majoră se mai numește și anemie Cooley și se manifestă la homozigoții
pentru β-talasemie la 1 – 2 ani de la naștere.
Heterozigoții pentru β-talasemie manifestă o formă ușoară de anemie (β-talasemie
minoră).
Dacă fierul se depune în musculatura cardiacă cu apariția insuficienței cardiace, iar
depunerea în ficat produce hemosideroză hepatică, care poate genera și ciroză hepatică.
Apare HbH la unii pacienți.

În laborator
Cresc bilirubina indirectă, fierul și feritina, crește HbF și crește numărul eritrocitelor. Pe
frotiu se mai observă eritroblaști nucleați, celule ”în țintă”, eritrocite foarte mici și palide.
Examenul măduvei osoase pune în evidență hiperplazia eritrocitară.

În β-talasemia majoră speranța de viață este doar până la pubertate.


În α-talasemia minoră și β-talasemia minoră persoanele trăiesc normal.

2. Anemii normocitare
a) Anemii hipoproliferative
Sunt caracterizate de deficitul de eritropoieză (EPO) sau de un răspuns
necorespunzător scăzut la EPO.
Cauzele acestor anemii sunt datorate bolilor renale, metabolice (hipotiroidism,
hipopituitarism) și endocrine.

b) Anemia aplastică
Anemie determinată de lipsa precursorilor celulelor sanguine (eritrocite, leucocite,
trombocite). Această lipsă determină hipoplazia măduvei osoase numită și pancitopenia
măduvei osoase.
Cauza cea mai frecventă este prezența unei boli autoimune, care face ca sistemul
imunitar să inhibe celulele stem medulare.

5
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

Alte tulburări ale hematopoiezei: eritroblastopeniile și osteoporoza.

c) Anemia mieloftizică
Apare când este înlocuit spațiul medular osos normal cu celule care nu sunt
hematopoietice sau cu celule anormale. Această infiltrare se realizează când este vorba de
tumori, boli prin stocare de lipide și afecțiuni granulomatoase .
Uneori poate să apară fibroza măduvei osoase.

d) Anemii mielodisplazice
Reprezintă anemii microcitare sau normocrome, normocitare, cu amestec de celule
circulante mari și mici.

e) Anemie prin deficit de transport de fier (atransferinemia)


Este foarte rară. Se manifestă când nu poate fi mobilizat fierul din locurile de
depozitare spre eritroblaști. Fenomenul se poate datora fie lipsei transferinei, fie unei molecule
de transferină anormală.

3. Anemii macrocitare
a) Anemia pernicioasă (anemia Biermer)
Reprezintă o afecțiune datorată absorbției scăzute de vitamină B12, datorită lipsei
secreției de factor intrinsec. Apare în atrofii gastrice. Toți pacienții au leziuni gastrice.

Manifestări clinice
Debut insidios cu simptome de anemie, parestezii, tulburări GI (anorexie, greață, vomă,
constipație, limbă roșie, fără papile, lucioasă ca sticla, dureroasă, uneori ulcerată – glosita
Hunter), scădere ponderală, dificultăți la mers.
Uneori poate exista o stare subfebrilă, hiperpigmentare a mâinilor, splenomegalie ușoară,
paloare cu ușoară tentă subicterică a tegumentelor datorită creșterii bilirubinei indirecte
(hemoliză intramedulară), tegumente aspre, uscate.
Unghiile și părul sunt friabile. Crește probabilitatea apariției cancerului gastric la bărbații
cu anemie pernicioasă.

În laborator
În ser crește bilirubina indirectă și crește LDH, scade vitamina B12.
În eritrocit scade concentrația folaților.
Nivel scăzut sau absența factorului intrinsec din sucul gastric – diferențiere de alte
anemii.

B. Anemii hemolitice
Celulele sistemului monocit-macrofag (din ficat, splină, măduva osoasă) recunosc
eritrocitele îmbătrânite (după aproximativ 120 zile) pe care le fagocitează. Când eritrocitele sunt
fagocitate la mai puțin de 120 de zile, este vorba de hemoliză. Anemia hemolitică apare atunci
când măduva osoasă nu mai poate să echilibreze eritropoieza cu scurtarea vieții eritrocitelor.
Mecanismele prin care se produce hemoliza sunt:
 Datorate afecțiunilor extrinseci eritrocitre (anomalii imunologice, traumatisme mecanice,
agenți infecțioși)
 Datorate anomaliilor intrinseci eritrocitare (afecțiuni de membrană eritrocitară, tulburări
de metabolism eritrocitar, hemoglobinopatii)

6
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

Hemoliza extravasculară
Catabolizarea eritrocitelor are loc la nivelul splinei, ficatului și măduvei osoase de către
macrofage cu scindarea hemoglobinei în fragmentele componente care se recuperează.

Hemoliza intravasculară
Catabolizarea eritrocitelor are loc în circulație, cu eliberarea în plasmă a hemoglobinei
care se scindează foarte repede în dimerii α și β.

a) Hemoglobinopatii
Pot fi:
 Calitative (HbS, HbC, HbE, HbD etc)
 Cantitative (talasemii)

 Anemia cu siclemie (boala cu HbS, boala cu eritrocite în seceră, anemia falciformă)


Este o anemie hemolitică cronică. Hemoglobina S apare prin substituția acidului
glutamic din poziția 6 a lanțului β normal din globină cu aminoacidul valină.
Oxigenarea normală nu produce manifestarea bolii. Problemele apar în condiții de
hipoxie, când hemoglobina S deformează hematia, normală ca formă, într-o ”seceră”.
La homozigoți evoluția este cronică cu deces în primii 20 de ani. Heterozigoții au
supraviețuire normală. Pentru pacienții homozigoți, pentru HbS, se folosește termenul de anemie
falciformă sau siclemie.

Manifestări clinice
Cele mai multe simptome și mai grave apar la homozigoții pentru HbS. Astfel apar
simptomele unei anemii severe, icter ușor, paloare. Pacienții sunt slab dezvoltați, cu trunchi scurt
și craniu în formă de turn, extremități lungi.
La copii se manifestă hepatosplenomegalie. La adulți nu mai este prezentă
hepatosplenomegalia datorită infarctizării repetate și fibrozei care o urmează.
Apar dureri severe de-a lungul oaselor mâinilor și picioarelor și articulațiilor.
Apar hemartroze, dureri lombare, sindrom toracic acut (febră, durere toracică, infiltrate
pulmonare), hipoxemie, hipertensiune pulmonară cronică, ischemia, vasculita SNC. Poate să
apară hematurie unilaterală.

În laborator
În sânge se evidențiază celulele în ”seceră”, ”în țintă”, eritrocite nucleate, reticulocitoză,
cresc leucocitele, cresc trombocitele și bilirubina serică și crește sideremia.
În măduva osoasă apare hiperplazie.
În urină crește urobilinogenul și apare hematuria inexplicabilă.

 Anemia HbC
Este o hemoglobinopatie în care acidul glutamic din poziția 6 a lanțului β se
înlocuiește cu lizina.
Simptomele sunt similare cu cele din siclemie, dar mai ușoare.
 Anemia HbS-C
Reprezintă o formă de siclemie, dar cu manifestări mai ușoare.

7
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

Sunt frecvente hematuria, hemoragiile retiniene, necroza avasculară de cap femural.

 Talasemiile

Eritrocitoze

 Policitemia vera
Reprezintă o eritrocitoză primară.
Se caracterizează printr-o tulburare a clonării unei celule hematopoietice cu producție
crescută de eritrocite, granulocite și trombocite cu fenotipuri normale. Se poate transforma în
leucemie acută. Funcția plachetară nu este normală, iar pacientul are tendință de sângerare
crescută.
Celulele hematopoietice precursoare transformate din policitemia vera se clonează
dominant și opresc proliferarea celulelor hematopoietice precursoare normale.

În laborator
Crește hemoglobina, crește hematocritul și vâscozitatea sanguină, hiperuricemie datorată
distrucției celulare crescute. Se produc tromboze.
Pe frotiul din sângele periferic se observă anizocitoză și poikilocitoză, microcite,
eritrocite și celule în formă de lacrimă.
În urină hiperuricozurie.
De la diagnosticare cu tratament, pacienții trăiesc mai mult de 10 ani, iar fără tratament
doar 18 luni.

Manifestări clinice
Pacienții prezintă splenomegalie msivă și uneori hepatomegalie, cefalee, amețeli,
slăbiciune, tulburări de vedere, dispnee, oboseală. Deseori apare prurit după o baie fierbinte
(simptom caracteristic).
Fața și extremitățile inferioare pot fi roșii, calde, dureroase.
Tromboza poate să producă AVC, infarct de miocar, infarct splenic, ocluzii de artere sau
vene retiniene.
La unii pacienți apare sângerarea GI, epistaxisul, febră, scădere ponderală, ischemie
digitală.
Datorită hiperuricemiei apare guta, calculii renali.

 Eritrocitoze secundare
Se produc în urma unei boli pulmonare, la altitudine mare, în sindroame de
hipoventilații, când hemoglobina e anormală, în urma producerii exgaerate de eritropoietină în
rinichi sau în hemoconcentrație.

Porfiriile
Sunt boli datorate defectelor enzimelor care catalizează diferite etape de sinteza
protoporfirinei care trebuie să se unească cu Fe2+ și să formeze hemul.
Aceste porfirii pot fi ereditare (primare) și secundare (apar în alte afecțiuni). Cele mai
întâlnite: porfiriile hepatice și porfiriile eritropoietice.

8
Facultatea de Farmacie Laborator clinic CURS 1
UMF Carol Davila Anul IV

a) Porfiriile hepatice
Se transmit autozomal dominant. Pot fi determinate de medicamente (antico,
sulfamide, estrogeni, barbiturice).
Se constată o eliminare renală crescută de acid δ-aminolevulinic și de porfobilinogen.
Clinic, pot să apară dureri abdominale cu vărsăuri, paralizii periferice ce pot cuprinde
musculatura respiratorie. Leziunile SNC pot duce la Parkinson, psihoze, halucinații, depresii.

b) Porfiriile eritropoietice
Sunt anemii hemolitice produse de acumulare de uroporfirinogen I și
coproporfirinogen I, care se elimină prin urină și fecale. Deoarece se oxidează rapid, urina
proaspăt emisă capătă culoare roșie, prezentând fluorescență roșie la ultraviolet. Și eritrocitele
sunt fluorescente .
Crește eliminarea de bilirubină. Se pune în evidență hepatomegalie, fotosensibilitate
forte mare cu eriteme, urticarii și vezicule. Datorită concentrației mari de porfirinogen I care se
oxidează la porfirine I apare colorația în roșu a dinților și fluorescența lor în UV.
Pot să apară deformații la față și mâini.