Fisă de lectură

Elev: Malene Rareş

Titlu: Batranul si marea

Autor: Ernest Hemingway

Personaje:

 Santiago - pescarul batran,

 Manolin - ucenicul sau.
 Personaje colective: grupul de pescari care vin sa vada pestele cel mare, turistii,
care il confunda cu un rechin,

Tema

Povestea “Batranul si marea” este inspirata din viata unui pescar trecut de tinerete pe nume
Santiago.
Temele principale abordate an creatiile sale le-au constituit dragostea, moartea, cat si esecul
existentei umane.

Principalele evenimente:
Povestea “Bătrânul şi marea “ de Ernest Hemingway este inspirată din viata unui pescar
bătrân şi sărac pe numeSantiago, pasionat de mânuitul undiţei.

”Totul la el era bătrân, cu excepţia ochilor, iar ei aveau aceeaşi culoare ca şi marea şi erau
veseli şi neînfricaţi. “

Cartea se deschide cu imaginea bătrânului care pescuia singur intr-o barca pe ocean in Gulf
Stream “… trecuseară optzeci si patru de zile de când nu prinsese niciun peşte. In primele
patruzeci de zile avuse un puşti cu el , Manoli.
După patruzeci de zile fără niciun peşte prins , părintii i-au interzis să mai meargă pe mare
împreuna cu bătrânul pescar , căci “ în mod irevocabil şi clar era saloo, adică forma cea
mai rea de ghinion.”

Puştiul se supuse deciziei lor şi s-a mutat la o alta barca , unde în prima săptămâmă s-au
prins in plasă trei peşti zdraveni.
1
Băiatul se întrista când vedea că bătrânul vine în fiecare zi cu barca goală , şi cobora
întotdeauna pe mal ca să-l ajute.

El îl invaţase pe puşti să pescuiască , iar puştiul îl adora si-l respecta mult. Dorea să meargă
cu Santiago .

Bătrânul se uita la el cu ochii lui iubitori, încrezători şi orbiţi de soare, spunându-i că dacă ar
fi fost băiatul lui, l-ar fi luat cu el in larg şi şi-ar fi încercat norocul.

-“Dar eşti băiatul tatălui tău si al mamei tale şi eşti intr-o barcă norocoasă”.

Bătrânul se hotărî să plece singur pe mare în căutarea unui peşte mare. El trăieşte cu
speranţa că a optzecişicincea zi ii va aduce noroc.

“85 e un număr cu noroc.Ce-ai zice să mă vezi venind cu unul din ăia grozavi de peste 500
kg? Norocul aş vrea să-l văd , să pun mâna pe el şi să-l simt . El mi-e norocul.”

Aşteptă momentul prielnic ,şi anume, cel al fluxului.

“Nu-şi pierduse niciodată speranţa şi încrederea , dar acum ele i se insufleţeau ca atunci
când începe să sufle briza. Azi o să merg să pescuiesc în larg, acolo unde se adună bancurile
de palamida şi ton alb şi ,poate , că printre peştii ăia o să dau şi peste unul mare”.

Vâslea ritmic şi fără să facă niciun efort , deoarece reuşea să menţină foarte bine viteza , iar
suprafaţa oceanului era netedă. Până să se lumineze cu adevărat, bătrânul dădu drumul
momelilor în apă şi se lăsă dus de curent. Deodata, pluta undiţei se mişcă . Un peşte a
muşcat momeala.

Santiago şi-a dat seama că este un peşte mare pentru că trăgea cu putere barca în larg.

“N-am dat niciodată peste vreun peşte atât de puternic sau peste unul care să se poarte atât
de ciudat”

Timp de trei zile , Santiago “se lupta“ cu peştele care nu se lăsa prins .

Era o lupta aprigă între peştele captiv ce se dovedea a fi foarte puternic si bătrânul care
avea o experienţă de-o viaţă.”… am să-i arat ce pot face şi câte poate îndura un om”.

Mâinile şi umărul bătrânului pescar erau pline de răni, dar nu se lăsa bătut. “..omul nu-i
făcut să fie înfrânt. Un om poate fi nimicit,dar nu înfrânt”

Se gândea la peşte, la puşti. Orele treceau încet şi chinuitor. Foamea şi setea îi provocau
stări de ameţeala.

-“ Aş fi vrut să fie şi puştiul cu mine. Să mă ajute şi să vadă şi el. Nimeni n-ar trebui să
rămână singur când îmbătrâneşte”.Simte înstrăinarea ca pe o povara .

Gândurile lui Santiago se indreaptau spre anii tinereţii, la Africa , la leii cei tineri. De
asemenea, văzuse mulţi peşti mari la viaţa lui, dar niciodata când era singur. Nu mai vedea
nici ţărmul şi era legat de cel mai mare peşte pe care-l văzuse vreodată , mai mare decât
auzise el ca ar fi putut exista.

2
“Peştele apăru la suprafaţa , viu, cu moartea înfiptă în el şi se ridica mult deasupra apei,
arătându-se cu toată lungimea şi laţimea , în toată forţa şi splendoarea lui. “

După trei zile de zbateri, Santiago reuşeşte să-l lege şi să-l remorcheze încet spre ţărm.

Atraşi de sângele peştelui , au apărut rechinii .

-“Era prea frumos ca să dureze,îşi spuse.”

Când rechinul atacă , Santiago simţea că parcă l-ar fi atacat pe el.

In cele din urmă, bătrânul ajunge in port doar cu scheletul peştelui; acest schelet colosal
este dovada faptului că atât pentru sine , cât şi pentru ceilalti ,bătrânul Santiago este un
învingător, depăşindu-şi condiţia.
După ce îşi târăşte singur barca pe ţărm ,merge la coliba sa.. A doua zi dimineaţa se
trezeşte şi-l vede pe Manolin , senin şi încrezător …”de acum înainte pescuim împreuna,
fiindcă mai am multe de învăţat .”

Citind această poveste, am trăit alături de bătrânulSantiago şi am învăţat că un om nu

poate fi înfrânt. Ce m-a impresionat din această carte? Tot. Cel mai mult? ..

Atunci când pleacă în larg, bătrânul Santiago admite şi ideea unui posibil eşec ,
acceptându-l cu demnitate.

Concluzie:

Bătrânul şi marea este o carte ce vorbeşte, în primul rând despre singurătate, despre
bătrâneţe, dar şi despre speranţă, despre voinţă, despre experienţă, despre puterea de a
îndura, precum şi despre păstrarea individualităţii şi despre regăsirea ce-ţi poate da un sens
vieţii. Majoritatea ideilor sunt transmise prin monologul interior al bătrânului şi prin gândurile
sale, acest lucru sporind senzaţia de singurătate.

3
Bătrânul și marea (în engleză The Old Man and the Sea) este un roman scris de Ernest
Hemingway, pentru care a primit în 1953 Premiul Pulitzer.

Această nuvelă (considerată de unii critici un scurt roman), ultima operă cu adevărat
importantă a lui Hemingway, reprezintă încununarea creației scriitorului atât prin sensurile ei
profund umane, cât și prin măreția sobră a mijloacelor de expresie.
Bătrânul Santiago, pescar sărac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregătește să iasă din
nou in larg, la pescuit, după aproape trei luni de trudă zadarnică. Cititorul este introdus direct
in subiect:
“Singur într-o barcă pescuia bătrânul pe Gulf-Stream și trecuseră optzeci si patru de zile fără
să-i cadă vreun pește. In primele patruzeci de zile îi ținuse tovărașie un băiat. Dar când s-a
împlinit sorocul acesta și pește tot n-au prins părinții i-au spus băiatului, fără doar și poate,
bătrânul e un salao, adică un om mai ocolit de noroc nici că se mai afla și, la porunca lor,
băiatul a trecut pe altă barcă ce din prima săptămână a prins trei pești mari.”
In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undița bătrânului un marlin, unpește spadă uriaș.
Două zile si două nopți durează lupta îndârjită dintre om si pește care trage barca după el în
larg. În sfârșit răpus, marlinul este prea mare ca să poată fi ridicat la bord si Santiago îl leagă
de barcă lăsându-l în apă, dar, pe drumul de întoarcere, rechinii îl devorează cu toată
împotrivirea disperată a batranului, care revine la tarm epuizat si aducand cu el doar
scheletul peștelui. Această povestire aparent simplă reprezintă in realitate o adevarată
parabolă a condiției umane, a invincibilitații omului. Fiind pescar, Santiago nu exercită o
profesiune oarecare, ci îndeplinește un destin, un dat tot atât de inevitabil ca și acela de a fi
om : “Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! Il străfulgeră un gând. Dar pentru asta am fost
facut.”
Lupta cu peștele simbolizează bătălia omului cu existența, încordare surdă (ca atunci când
bătrânul strânge în mâinile rănite frânghia de care trage din răsputeri uriașul venit din
adâncuri), înfruntarea pe față (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii), iar rarele
momente de destindere înseamnă mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si măreția
înfrângerii. Impulsul îl constituie câștigarea traiului de zi cu zi, dar lupta ajunge să semnifice,
dincolo de satisfacerea necesitaților materiale, dorința omului de a-și afirma propria valoare,
ca justificare a existenței. Dar bucuria afirmării, a triumfului este repede urmată de pierderea
a ceea ce a fost dobândit cu trudă si suferință : “Era prea frumos ca să dăinuie” – este gândul
bătrânului la atacul rechinilor. Iar când își pune singur intrebarea: “Și ce te-a înfrânt?”,
răspunsul este: “Nimic. [...] Am ieșit prea în larg!”, pescarul aparându-ne astfel înscris într-un
mit al îndrăznelii si semeției omului, care începe cu Icar, prabușit fiindcă se apropiase prea
mult de soare.
Ca și la eroii tragediilor antice, mareția bătrânului constă în asumarea curajoasă a eșecului, în
depășirea lui prin păstrarea demnitații umane. Simbolul scheletului uriaș cu care pescarul se întoarce
acasă se opune simbolului maimuței albe din “Comedia moderna” a lui Galsworthy. Dacă acesta din
urmă semnifică blazarea unei lumi superficiale, care gustă fără efort miezul fructului (adică plăcerile
ușoare ale vieții) și îi aruncă nepăsătoare coaja, scheletul peștelui simbolizeazăa în mod esențializat
victoria morală a omului, satisfacția pe care i-o da nu castigul in sine, ci constiinta faptului ca si-a
învingerii propriilor slăbiciuni, ca și-a depășit propriile limite. Forța și măreția omului constau în faptul
că, pierzând o bătălie, nu se lasă înfrânt, ci se pregatește de alta. “Batranul si marea” se incheie cu
planurile de viitor pe care și le fac Santiago si băiatul. Descurajarea de moment a bătrânului face
treptat loc unui optimism exprimat prin proiecte concrete, aparent marunte, dar care, prin însuși acest
fapt, dau senzația revenirii la viață.