Sunteți pe pagina 1din 38

EZOTERISM ŞI TEHNICI DE MEDITAŢIE

Esenţa religiilor = Redescoperirea naturii divine prin autocunoaştere (meditaţie) şi eliberarea de ciclul reîncarnărilor ("Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte întreg Universul"). Esenţa tehnicilor de meditaţie = eliberarea corpurilor divin şi spiritual de influenţele celorlalte corpuri care le ţin în captivitate (porumbelul în cuşti suprapuse).

Textele religioase

- exoterice (profani - religia în ea însăşi - urmăreşte salvarea individului - îşi pregăteşte o viaţă viitoare mai bună)

Textele esoterice

esoterice (iniţiaţi - depăşirea statutului individual pentru a ajunge la eliberare) - o doctrină metafizică şi cosmologică

-

- tehnici de meditaţie

Iniţiere (initio = a iniţia în mistere) = trecerea de la profan la sacru

- existenţa unui maestru spiritual - guru (hunduism), lama (budismul tibetan), stareţ (creştinism), rabin (iudaism), etc.

- existenţa unui loc retras (templu, dojo, moschee, mânăstire)

- purificare individuală

- transmiterea de către maestru a energiei spirituale

Tehnici de meditaţie (cf. David Fontana, Manual de meditaţie)

- nemişcată (Vipassana, Hatha Yoga, Tai chi)

- curgătoare (rugăciunea extatică, chietismul quaker, şamanismul, misticismul creştin)

- subiectivă (zazen, koan, shikantaza) - meditaţia asupra unei puteri spirituale interioare (imanente)

- obiectivă (religiile misterelor, Kabbala, Bhakti Yoga, Jnana Yoga) - meditaţia asupra unei puteri spirituale exterioare (transcendente)

Etapele de meditaţie spirituală (cf. Vede) - etapele parcurse de meditant în timp ce urmează una din metode

- sthula-dyana - conştientizarea divinităţii cu formă şi cu atribute

- tejo-dyana - conştientizarea divinităţii fără formă, dar cu atribute

- susksma-dyana - conştientizarea divinităţii fără formă şi fără atribute

În capitolele următoare: sub denumirea de esoterism aferent unei civilizaţii sau unei religii (iniţiatorul, lucrările sale fundamentale, o metafizică=cosmogonie sau/şi structuralitate, enumerarea tipurilor de tehnici de meditaţie, exemple - considerate de autor ca elocvente). Nu s-a insistat prea mult pe datele istorice şi pe vieţile marilor iniţiaţi, ci mai mult pe doctrina promovată de aceştia.

RASELE OMENEŞTI ŞI ORIGINILE RELIGIEI

-continentele s-au format în ciclurile interdiluviene -cele 4 rase ale Pământului -rasa uriaşilor - menţionaţi în mitologie -rasa roşie -continentul austral - cea mai veche (50.000 ani), locuitorii Atlantidei, indienii din America de Nord, aztecii) -rasa neagră -Africa - abisienii şi nubienii - monoteism -rasa galbenă - Asia - China -rasa albă - veniţi din Hiperboreea - gheţurile polului arctic - politeism -acolo unde rasa albă se supune rasei neagre = popoarele semite (egipteni, arabii, fenicieni, caldeeni, evrei) - monoteism + scris dr-stg -acolo unde rasa albă supune rasa neagră (Rama, eroul civilizator) = civilizaţiile ariene (iranieni, hinduşi, greci, etrusci) - politeism +stg-dr -acolo unde albii au rămas în stare barbară = alte civilizaţii ariene (sciţi, geţi, sarmaţi, celţi, germani) - politeism +stg-dr

ESOTERISMUL ANTIC

CARTEA EGIPTEANĂ A MORŢILOR -culegere de incantaţii şi de formule magice, depusă în mormintele egiptene sau strecurată între bandajele mumiei -un ghid pentru lumea cealaltă (îi permitea defunctului să învingă încercările care-l aşteptau şi „să iasă la lumină“) -era socotită a fi recitată de defunctul însuşi, care renăştea, identificat cu sine însuşi, apoi cobora în lumea subterană, unde avea loc faimoasa judecată în prezenţa Zeului Morţilor, Osiris, în cursul căruia mortul conjuga propria inimă să nu depună mărturie împotriva lui -defunctul era purificat, regenerat, transfigurat şi chiar divinizat -magia incantatorie - rol predominant (egiptenii credeau în puterea suverană a cuvântului, a Verbului Creator) -etapele călătoriei sufletului dincolo de moarte -ispăşirea într-o regiune fierbinte (Purgatoriul? n.n) -purificarea învelişului astral -întâlnirea cârmaciului rău aşezat într-o luntre cu capul întors şi a cârmaciului care priveşte în faţă -înfăţişarea dinaintea celor 42 de judecători pământeni -dezvinovăţirea în faţa lui Toth -intrarea şi transfigurarea în lumina lui Osiris (schimbarea la faţă? n.n) şi transformarea sa în rază

HERMETISM -hermetism - Hermes Trismegistos (Hermes cel de trei ori mare = rege, legislator, preot) = personaj divin, deţinător şi revelator al cunoaşterii = amalgam între zeul Hermes al grecilor şi zeul Thot al egiptenilor -Hermes - om - primul mare iniţiator al Egiptului

- castă - scerdoţiul ocrotitor al ştiinţelor oculte

-zeu - Mercur (planeta Mercur) -se simte influenţa neoplatonicienilor, ca şi cea a religiei populare egiptene tardive (Isis + Osiris), marcată de astrologie şi alchimie

2

-cele mai vechi texte îşi au obârşia în sec. III î.en., dar majoritatea se pare că datează din secolele II-III e.n -Corpus hermeticum - 17 tratate scurte = dialoguri între Dumnezeu şi cel iniţiat -hermetismul = doctrină de mântuire prin cunoaştere iniţiatică

-omul aparţine

-prin corpul său, materiei iluzorie şi muritoare

-prin sufletul său, Intelectului Superior şi a Logosului Creator -mântuirea = recunoaşterea adevăratei sale naturi = întâlnire cu Dumnezeu = stare de beatitudine, care nu poate fi atinsă decât prin purificare de-a lungul mai multor existenţe anterioare -principiul esenţial al hermetismului: Ceea ce se află sus, este aidoma cu ceea ce se află jos; ceea ce se află jos, este aidoma cu ceea ce se află sus (legătura secretă între vizibil şi invizibil = arta regală = alchimia spirituală) -infinitatea Spaţiului şi a Timpului, puterea Numerelor, armonia şi muzica Sferelor (planetele) -fiecare Soare este un gând al lui Dumnezeu, fiecare planetă este o formă a gândirii sale -Sfinxul (comparaţie cu viziunea lui Ezechiel şi cu cele 4 elemente) = Isis = Natura pământeană -cap de om - om - foc -trup de taur - taur - pămânr -ghiare de leu - leu - apa -aripi de vultur - vultur - aer -cele trei piramide = Trinitatea (Tatăl, Mama, Fiul) - Marea Piramidă reprezintă simbolul lui Osiris = sinteza tuturor ştiinţelor = stăpânul intelectului = Inteligenţa superioară -preoţii lui Osiris erau iniţiaţi în tainele micilor şi marilor mistere, un ansamblu de încercări foarte dure pe care discipolul trebuia să le depăşească şi a căror destăinuire se pedepsea cu moartea (Moise a depăşit aceste încercări) -iniţierea îmbina ştiinţa şi religia, nu le despărţea ca în zilele noastre (înainte de a se înălţa la Isis Urania, discipolul trebuia s-o cunoască pe Isis cea pământeană = instruire în ştiinţele fizice - ştiinţa mineralelor şi a plantelor, istoria omului şi a popoarelor, medicina, arhitectura şi muzica sfântă)

-în timpul iniţierii, discipolului i se explicau picturile sacre (sub fiecare pictură era o literă şi un număr); cele 22 de simboluri reprezentaul primele 22 de taine şi reprezentau alfabetul ştiinţei oculte (arcanele majore din Tarot) - fiecare literă şi fiecare număr exprimă într-o limbă sacră legea ternară, având răsfrângere în lumea divină, în lumea intelectului şi în lumea fizică (de aici s-a inspirat Moise - Kabbala) -sufletul posedă simţuri adormite; iniţierea le trezeşte, iar omul poate face legătura cu forţele oculte ale universului, deschizându-şi drumurile în lumea de dincolo şi orientându-se în ea = învingerea destinului şi cucerirea libertăţii divine -iniţiatul este iniţiator, profet şi teurg = vizionar şi creator de suflete -ultima treaptă a iniţierii era învierea („nimeni nu trece pragul lui Osiris, fără să treacă prin moarte şi înviere“); în timpul acestei trepte o cunoştea pe Isis Urania = „sora invizibilă“ = sufletul divin; reînvierea din morţi avea loc în sarcofagul marii piramide, de unde, printr-un coridor oblic, se zărea Steaua Polară --Dumnezeu este Unic, acela care există prin esenţă, singurul care trăieşte în substanţă, singurul creator în cer şi pe pământ, care nu este născut. Tată, Mamă şi Fiu în acelaşi timp, el zămisleşte, naşte şi există veşnic; însuşirile sale sunt infinitatea, veşnicia, libertatea, voinţa atotputernică, bunătatea fără margini; El este acorporal, invizibil şi fără formă, deci nu poate fi perceput de simţurile noastre -viziunea lui Hermes -Strigătul Luminii, Glasul Luminii care umplea infinitul = reconstituirea Creaţiei -Lumina, Focul ţâşnind din adâncuri este Inteligenţa divină care conţine toate lucrurile în devenire şi cuprinde matricea tuturor fiinţelor, este Cuvântul divin (La început a fost Cuvântul - Evanghelia lui Ioan n.n.) -omul trăieşte în „întunericul“ vieţii materiale, dar Verbul Creator sălăşluieşte în fiecare din noi -cele 7 sfere ale vieţii (7 planete - Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn) guvernate de 7 Genii sunt cele 7 raze ale Verbului-Lumină, prin intermediul cărora se săvârşeşte căderea sufletelor şi înălţarea lor, se veghează naşterile şi morţile (obs. ordinea planetelor este stabilită în funcţie de distanţa lor faţă de Pământ şi este cea utilizată de astronomia şi astrologia modernă; de unde cunoşteau egiptenii aceste date? n.n.) -germenii de suflete trăiesc sub formă energetică în regiunea lui Saturn şi cad din sferă în sferă, îmbrăcând învelişuri din ce în ce mai grele, pierzând amintirea originii lor (căderea sufletelor care vin din Eterul divin = căderea în păcat din Eden a Bibliei?n.n) -sufletele josnice se chinuie la nesfârşit şi în cele din urmă sunt distruse, cele meritoase trăiesc în regiunea Soarelui, iar cele mai puternice urcă până în regiunea lui Saturn (foarte puţine dintre acestea urcă până la Tatăl ceresc)

-cele 7 sfere

-cele 7 note muzicale (Muzica Sferelor), care, împreună cu numerele deţin legile universului

-cele 7 Genii

-7 principii, 7 stări diferite ale materiei şi ale spiritului, 7 lumi -cei 7 Deva-şi ai Indiei

-cei 7 Amshapends ai Persiei -cei 7 Îngeri ai Caldeei -cei 7 Sephiroţi ai Kabbalei (Trinitatea + 7=evoluţia universului) -cei 7 Arhangheli ai Apocalipsului creştin -legea unităţii ternare = tripla natură a Divinităţii aflată în echilibru perfect -Inteligenţă - Spirit - Lumină - Tatăl - esenţa -Forţă - Suflet - Cuvânt - Mama - manifestarea -Materie - Trup - Viaţă - Fiul - substanţa -omul are o constituţie ternară în esenţa sa, dar septenară în evoluţia sa -Chat - corpul material -Anch - forţa vitală -Ka - corpul astral -Hati - sufletul animal -Bai - sufletul raţional -Cheybi - sufletul spiritual -Kou - spiritul divin -omul recunoaşte în viaţa sa pământească numai sufletul animal şi cel raţional, numite hati şi bai; -partea superioară a fiinţei sale, sufletul spiritual şi spiritul divin, cheybi şi kou, există în el în stare inconştientă şi se dezvoltă după încheierea vieţii pământeşti, când devine el însuşi Osiris

3

MISTERELE DIN ELEUSIS -s-au celebrat timp de aproape 2000 de ani (sanctuarul din Eleusis a fost fondat în sec. XV î.H.); aicia fost iniţiată aproape întreaga elită a Greciei (în special scriitori şi filosofi), iar mai târziu un număr mare de romani -o colonie greacă, venită din Egipt, a adus la Eleusis cultul lui Isis, sub numele de Demetra sau Mama universală; micile şi marile mistere bazate pe mitul zeiţei Demetra (Ceres) în relaţie cu fiica sa Persefona (Proserpina) şi Hades (Pluton) -acest mit este reprezentarea simbolică a istoriei sufletului (Persefona = Psyche), coborârea lui în materie, suferinţele în întunericul uitării, apoi reînălţarea şi reîntoarcerea sa la viaţa divină (drama căderii şi a mântuirii în formulă elenistică) -obligaţia absolută de a păstra ritualul (simboluri, alegorii, enigme accesibile numai iniţiaţilor) -purificări prealabile - regenerare (dobândirea imortalităţii pierdute, dar care a rămas potenţială) -misterele erau complementare religiei, fiind accesibile numai indivizilor evoluaţi spiritual -„micile mistere“ - primăvara, februarie - Agre, lângă Eleusis - ritualuri purificatoare conduse de un mystagog (mai multe zile de abluţiuni, post, rugăciuni şi instrucţiuni); în seara ultimei zile se juca scena răpirii Persefonei de către Pluton, la incitarea lui Eros şi sub privirile lui Hermes, care comentează evenimentele, concluzionând: „Naşterea este o distrugere grozavă, care îi transformă pe cei vii în morţi. Odinioară aţi trăit viaţa adevărată şi apoi, atraşi de o vrajă, aţi căzut în prăpastia pământească, subjugaţi de trup. Prezentul vostru nu-i decât un vis fatal. Trecutul, viitorul, sunt singurele care există cu adevărat. Învăţaţi să vă amintiţi, învăţaţi să prevedeţi“ -„marile mistere“(Orgiile sacre) - toamna, septembrie - Eleusis - opt zile, baie rituală în mare, apoi o procesiune de la Atena la Eleusis care aducea statuia lui Dionysos, urmată de o zi de post şi purificare, culminând, după discursul hierophant-ului care prezida misterele (Evohe! A muri, înseamnă a renaşte, Knox Om Pax! = Fie ca dorinţele să te aducă înapoi la sufletul universal, la Brahma!), cu o revelaţie imediată a unor obiecte sacre, puternic iluminate (epoteia), accesibilă doar celor care fuseseră iniţiaţi cu un an înainte (se strigă la început Eskato Bebeloi! = Afară cu ignoranţii!) -încercările prealabile epoteii stimulează experienţele sufletului, imediat după moarte, care rătăceşte în întuneric şi este asaltat din toate părţile, înainte de a fi orbit de o lumină bruscă şi de a zări lăcaşul preafericiţilor -statuia lui Dionysos, încununată cu mirt vestea marea renaştere, căci reprezenta spiritul divin, care pătrunde totul, regeneratorul sufletelor, mijlocitorul dintre pământ şi cer -misterele s-au menţinut 3 secole în faţa creştinismului care lua amploare; iniţiaţii misterelor nu voiau să uite, aşa cum deja o făcea Biserica pe atunci, vechea ştiinţă şi doctrina sacră; printr-un edict al împăratului Constantin, ceremoniile din templul de la Eleusis au fost interzise

ORFISM (sec XV-lea î.H. în Grecia) -Orfeu, semizeu din Tracia, vindecător şi muzician, considerat ca fiu al lui Apolon şi al unei preotese a lui Dumnezeu (Olen înseamnă în feniciană Fiinţa universală, iar Ap Olen sau Ap Wholon însemană Tată Universal; Trakia derivă din febicianul Rakhiwa = spaţiul eteric sau firmamentul, în sens simbolic ar reprezintă ţara doctrinei putere şi a poezie sacre care purcede din ea, ansamblul învăţăturilor şi tradiţiilor care fac să purceadă lumea dintr-o Inteligenţă divină, Tracia este considerată ţara din care au coborât Poezia, Legea şi Arta sacre - vechea poezie era un limbaj alegoric, numit limba Zeilor) -Orfeu fuge pe sub ascuns în Samotracia, apoi în Egipt, unde se iniţiază în Mistere timp de 20 ani şi abia atunci primeşte numele Orfeu (aour -lumină + rophae - vindecare, în feniciană) = cel care vindecă prin lumină -la întoarcerea în Tracia el instituie regalitatea lui Zeus, iar în Delfi pe cea a lui Apolon şi devine pontiful Traciei, mare preot al lui Zeus Olimpianul, revelatorul celestului Dionysos,

- orfism

-cosmogonie - Universul a luat naştere din oul cosmic, din care a ieşit androginul Eros (Iubirea)= Zeus, care a putut procrea de

unul singur pe ceilelţi zei. Dionysos (Plăcerea) = Bachus, fiul lui Zeus, primind stăpânirea lumii, este prins şi devorat de Titanii (omul brut, fără corp divin şi spiritual) revoltaţi. Zeus îi loveşte cu trăznetul şi din cenuşa lor (transformare radicală, regenerare) ia naştere neamul omenesc (de la Titani - atracţie pentru rău, de la Zeus - scânteia divină)

-Dionysos şi Apolon sunt două întrupări diferite ale aceleiaşi divinităţi: Dionysos însemna descoperirea spiritului divin din univers, iar Apolon, manifestarea sa pentru omul pământesc

-Zeus (Jupiter) este suflarea lucrurilor, foc neîmblânzit, bărbat şi femeie, un Rege, o Putere, un Zeu, un Mare Stăpân; El este şi Soţul divin

şi Soţia, Bărbat şi Femeie, Tată şi Mamă, din nunta lor veşnică ieşin Pământul şi Eterul, Noaptea şi Ziua, Titanii, Zeii imuabili şi sămânţa oamenilor

-Zeus este marele Demiurg, Dionysos este Fiul său, Verbul manifestat -fiecare astru (planetă)atrage în sfera sa eterată grupe de semizei sau suflete rătăcitoare (cei care au reuşit să scape de ciclul reîncarnărilor n-n); prin aceste spirite respiră, acţionează şi apare Dumnezeu -Cibela = Lumina primordială, flacăra eterată şi veşnic circulând prin spaţiu, care cuprinde ecourile şi imaginile tuturor lucrurilor -lira cu 7 corzi = Lira lui Dumnezeu, corespunzând celor 7 lumi şi celor 7 note muzicale (Armonia Sferelor) -eliberarea Spiritului devenit Suflet, suflu de viaţă (corp eteric?) înainte de a se încarna într-un corp, se poate obţine prin ascetism (purificare + interdicţii - nu mănâncă carne şi nu au contact cu cadavrele) -pentru a cunoaşte esenţa zeilor trebuie o trudă îndelungată sau mari dureri, pentru a se deschide ochii lăuntrici

-sufletele eliberate se întorc la Dionysos, celelalte poartă pe trupul sideral nişte pete hâde, greşelile vieţii lor (karma înscrisă în corpul cauzal n.n); ele trebuie ispăşite şi se reîntorc pe pământ (reîncarnarea) -Evohe! (He - Vau - He)= strigătul proclamat pe faţă în sărbătorile lui Dionysos, în care erau admişi şi simpli aspiranţi la mistere; Iod (Jove, Zeus, Jupiter) = ideea de unitate a lui Dumnezeu, ca şi la Moise (obs. la evrei Iod - Ve - Hau - Ve erau pronunţate numai o dată pe an şi numai în faţa iniţiaţilor, pe când Evohe este rostit şi în faţa simplilor aspiranţi la mistere; atât Moise cât şi Orfeu pornesc de la iniţierea egipteană, dar primul

o aplică forţat, prin intermediul uni sacerdoţiu, adorând cu ardoare pe Tatăl, Eternul-Masculin, pe când cel de-al doilea doreşte s-o trezească în sufletul întregii umanităţi prin glorificarea Eternului-Feminin, Natura) -foiţe de aur, îngropate odată cu iniţiaţii, considerate un fel de paşaport pentru lumea de dincolo -pentru a-şi impune Legea, Orfeu trebuie să moară (să coboare în Infern), ca şi Krishna sau Iisus, regăsind-o astfel şi pe Euridice, ucisă de preoteasa bacantelor, adversarele lui Orfeu şi ale Legii sale -coborârea în Infern pentru a o aduce pe Euridice = coborârea în interiorul Ego-ului pentru a-şi găsi jumătatea (Sinele ascuns, Eul adevărat, esenţa divină) = cunoaştere de sine (n.n) -cărţi pierdute, atribuite lui Orfeu: Argonauticele, Demetriada, Cîntecele sacre ale lui Bachus, Vălul sau Plasa sufletelor, Cartea mutaţiilor, Coribantele, Anemoscopia -hierofanţii eleusieni sunt descendenţi ai lui Orfeu

4

PITAGORA (570 - ? î. H.) -considerat de discipoli drept o reîncarnare divină, fiu al lui Apollo sau al lui Hermes, care i-a dăruit capacitatea de a-şi aminti vieţile

anterioare

-pentru ca gândirea lui Orfeu să poată trăi şi dezvolta în toată strălucirea sa, trebuia ca ştiinţa templelor să treacă în rândul tagmelor laice; Pitagora este Maestrul Greciei laice, iar Orfeu este Maestrul Grecie sacerdotale -tălmăceşte, continuă gândirea religioasă a lui Orfeu şi o aplică timpurilor noi, însă tălmăcirea este şi creaţie, deoarece el ordonează inspiraţiile orfice într-un sistem complet; doctrina sa esoterică a fost scrisă în semne secrete şi într-o formă simbolică

-Pitagora se alătură marilor reformatori religioşi care, în aceeaşi epocă răspândeau doctrine similare: Buddha, Lao-Tse, Confucius -revelaţiile lui Pitagora: fiecare Lume are legea sa proprie şi toate împreună se mişcă după legea Numerleor într-o armonie supremă; omul

şi universul, microcosmosul şi macrocosmosul au o natură triplă, încununată de unitatea divină, care este ea însăşi o trinitate; legea ternară + legea

septenarului guvernează lumea: legea ternară dirijează alcătuirea fiinţelor, legea şeptenarului veghează evoluţia lor; cele trei lumi (naturală, umană, divină) şi cele 7 sfere (planete) sunt într-o armonie divină; eliberarea omului se poate realiza încă de pe pământ, prin iniţiere întreită -aceste revelaţii trebuiau confirmate de ştiinţa despre Dumnezeul unic, care se afla numai în Egipt, unde se iniţiază timp de 12 ani sub pontificatul marelui preot Sophis, trecând prin toate încercările prezentate la Hermetism -timp de 12 ani este exilat forţat în Babilon unde are posibilitatea să cunoască şi să studieze religia vechilor preoţi caldeeeni, magia persană (Magia Albă), trinitarismul indic şi iudaismul, realizând o sinteză a acestora

-revine în Grecia dup o absenţă de 34 ani; după ce colindă prin toate templele Greciei, prezidând inclusiv Misterele de la Eleusis, poposeşte la templul din Delfi, pe frontonul căruia se afla celebra inscripţie „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii“ şi unde, timp de un an,

o instruieşte pe Teocleea -de la Delfi pleacă la Crotona, unde întemeiază adevărata Şcoală pitagoreică; ca să fie admişi în această Şcoală candidaţii trebuiau să

treacă prin anumite încercări fizice şi morale (unii erau respinşi de la început, datorită fizionomiei lor - Pitagora = inventatorul fiziognomiei?); cei admişi erau primiţi în mod solemn şi felicitaţi de noii camarazi -pentru a deveni discipoli, novicii trebuiau să parcurgă 4 trepte de iniţiere: pregătirea, purificarea, desăvârşirea, epifania

*

-PREGĂTIREA (paraskeie - gr.) -novicii erau numiţi ascultători (akustikoi - gr.), ascultau învăţăturile maeştrilor fără să le comenteze - 2-5 ani, accentul pe învăţământul moral, care-l pregătea pe cel filosofic -se propaga toleranţa pentru toate cultele, unitatea popoarelor în omenire, unitatea religiilor în ştiinţa esoterică

*

-PURIFICAREA (katharsis - gr.) -novicele era primit în rândul discipolilor (matematicienilor) şi i se prezentau principiile ştiinţei sacre (teogonia = teologia raţională) -învăţământul în această treaptă începea prin doctrina numerelor: Numărul este o însuşre intrinsecă şi activă a Unului Suprem, a lui Dumnezeu, izvor de armonie universală; ştiinţa numerelor este aceea a forţelor vii, a facultăţilor divine în acţiune în lume şi om, în macrocosm şi microcosm -Monada = esenţa lui Dumnezeu = esenţa Finţei necreate, Unicul conţinând armonia totală care este Focul bărbătesc ce străbate totul, Intelectul care se mişcă prin el însuşi, Indivizibilul Nemanifestat, ale cărui lumi efemere manifestă Gândirea creatoare, Unicul, veşnicul, Neschimbatul, ascuns îndărătul multitudinii formelor care vin, trec şi se transformă; numai contopindu-te în El poţi pătrunde în esenţa Sa (scopul iniţierii)

-Dumnezeu, Substanţa Indivizibilă, are ca -număr - Unitatea, care cuprinde Infinitul, -nume - Tată, Creator, Etern-Masculin,

-semn - Focul viu, simbolul Spiritului, esenţa Întregului -Diada = facultatea generatoare şi reproductivă a lui Dumnezeu; Monada acţionează ca o Diadă creatoare, dând naştere lumii, manifestare vizibilă a lui Dumnezeu în spaţiu şi timp -Dumnezeu este dublu (vezi la Orfeu: „Jupiter este Soţul şi Soţia divină“) -esenţă indivizibilă, principiu masculin (Eternul-Masculin) activ, animator -esenţă divizibilă, principiu feminin (Eternul-Feminin) pasiv, materia însufleţită -Triada = legea ternară, legea constitutivă a lucrurilor şi adevărata cheie a vieţii (peste tot în univers), legea fundamentală a esoterismului -Omul se compune din trei elemente -trup - partea muritoare, divizibilă şi pasivă -suflet (Psyche) - fluidul cosmic, corpul eterat, vehiculul celei de-a treia componente după moartea fizică -spirit - natura nemuritoare, divină, indivizibilă, activă -Psyche luptă între trup (care o atrage în regiunile întunecate ale materiei) şi spirit (care o împinge spre sferele divine); direcţia finală este dată de liberul arbitru -Universul este împărţit în trei sfere concentrice -lumea naturală (trup, suflet, spirit, dar în proporţii şi stări diferite de ale omului - la pietre spiritul lipseşte) -lumea umană (trup, suflet, spirit) -lumea divină, care la rându-i este de natură triplă -Gândirea creatoare (Spirit) -fluid astral (Suflet) -lumi în evoluţie, (Trup) -Tetrada sacră = trinitatea umană şi divină rezumată în Monadă (3 + 1 = 4) -principiile esenţiale sunt cuprinse în primele 4 numere; adunându-le şi înmulţindu-le le găsim pe celelalte

-o mare însemnătate au numerele

-7 (3 + 4 ) - uniunea omului cu divinitatea, realizarea în 7 trepte, legea evoluţiei

-10 (1 + 2 + 3 + 4) - numărul desăvârşit, reprezintă toate principiile divinităţii evoluate şi apoi reunite într-o nouă unitate (1 + 0 = 1) -Decada sacră era reprezentată prin Hestia (Ştiinţa divină, păzitoarea Focului primordial) şi cele 9 Muze (Urania - astronomie şi astrologie, Polymnia - ştiinţa sufletelor astrale şi arta divinaţiei, Melpomene - ştiinţa vieţii şi a morţii, transformării şi reîncarnării, Caliope, Clio şi Euterpe - medicina, magia,morala, Terpsihore, Erata şi Thalia - fizica pământească, ştiinţa elementelor, a pietrelor, a plantelor şi a animalelor)

5

-diversitatea religiilor provine din faptul că omul nu-şi poate închipui divinitatea decât prin intermediul propriei sale fiinţe, care este relativă şi limitată

-văzut prin instinct şi simţuri, Dumnezeu este multiplu şi infinit ca şi manifestările sale - politeismul -văzut prin sufletul care înţelege, Dumnezeu este dual (spirit şi materie) - dualismul lui Zoroastru, maniheist şi alte religii -văzut prin intelectul pur, Dumnezeu este ternar (spirit, suflet, trup) - trinitarimul indian (Brahma, Vishnu, Shiva) - trinitatea creştină (Tatăl, Fiul, Sf. Duh) -conceput prin voinţa care rezumă totul, Dumnezeu este Unic - monoteismul iudaic

*

-DESĂVÂRŞIREA (Teleiothes - gr.) -discipolul percepe gândirea divină în formarea lucrurilor (cosmogonie şi psihologie) şi evoluţia sufletului prin toate lumile -evoluţia materială şi cea spirituală sunt două mişcări contrare, însă paralele şi concordante -materială = manifestarea lui Dumnezeu în materie prin Sufletul universal care o modelează -spirituală = evoluţia conştiinţei, monadele individuale, încercările de a ajunge, prin ciclurile vieţilor, la spiritul divin -Pitagora cunoştea faptul că Pâmântul şi celelalte planete se învârteau în jurul Soarelui, că stelele sunt tot atâtea sisteme solare guvernate de aceleaşi legi ca şi al nostru şi că fiecare îşi are rolul său, că fiecare lume solară îşi are corespondentul în lumea spirituală şi cerul său propriu -planetele indică treptele care duc spre cer (gradele de evoluţie ale omului); fiecare planetă = o expresie diferită a Gândirii lui Dumnezeu (vechii înţelepţi au identificat numele planetelor cu acelea ale marilor zei, care reprezintă facultăţile divine ce acţionează în univers) -Universul vizibil este doar o formă trecătoare a Sufletului Lumii, a Marii Maya, care concentrează materia împrăştiată în spaţiile nesfârşite, apoi o dizolvă şi o răspândeşte sub formă de fluid cosmic, imponderabil -cele 4 elemente din care sunt alcătuite astrele şi fiinţele -pământ - starea solidă -aerul - starea gazoasă -apa - starea lichidă -focul - starea imponderabilă -eterul - starea subtilă a materiei, fluidul cosmic originar, lumina astrală, sufletul lumii -Pământul a suferit transformări cosmice, plecând de la starea lui Saturn (vezi şi iudaism, Geneza - ipoteze ezoterice) -când o nouă specie apare pe Pământ, înseamnă că o nouă rasă de suflete de un tip superior se încarnează într-o epocă determinată în trupul urmaşilor speciei vechi, ca s-o determine să urce o treaptă, înălţând-o şi transformând-o după imaginea sa -fiecare dintre ciclurile interdiluviene aduce predominarea unei mari rase omeneşti (se cunoştea scufundarea Atlantidei); omenirea trecuse prin 6 potopuri, datorate oscilaţiei polilor magnetici ai Pământului

*

-de la cosmogonia fizică la cea spirituală, Pitagora trecea prin dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi Zeii“ -transmigraţia sufletelor = evoluţia sufletelor prin cele trei lumi (naturală, umană şi divină) -spiritul omenesc este o scânteie a Spiritului Divin, o Monadă nemuritoare, care, învăluit de suflet, trece prin toate regnurile naturii, urcă întreaga scară a existenţelor, dezvoltându-se treptat printr- serie de nenumărate existenţe, care pot fi şi pe alte planete în afara Pământului -indivizii care alcătuiesc omenirea şi-au început existenţa umană pe alte planete -pe planetele cu materie mai puţin densă - trup vaporos, încarnări facile, percepţie spirituală directă -pe planetele cu materie mai densă - trup material, încarnări greoaie, raţiune, inteligenţă, voinţă, pierde simţul spiritual = ieşirea din Paradis - Moise sau căderea în cercul sublunar - Orfeu) -recăpătarea simţurilor spirituale prin liberul exerciţiu al intelectului şi al voinţei sale = drumul invers (urcare) prin care omul redobândeşte conştiinţa divinităţii, redevenind Fiul al lui Dumnezeu -sufletul ( dublul eteric al trupului + spiritul n.n.) se zbate între naştere şi moarte, două porţi întunecate dincolo de care nu se vede nimic -după moarte, dublul eteric transportă spiritul şi se înveşmântează în forme din ce în ce mai eterate, în funcţie de mediile prin care trece, în conformitate cu cerinţele spiritului -la moarte sufletul îşi revede existenţa în imagini concentrate, cu o succesiune rapidă şi o claritate înfricoşătoare -sufletul sfânt şi curat are senzaţia de lumină şi de izbăvire -sufletul omului de rând are senzaţia de întuneric şi de suferinţă (Horeb - Moise, Ereb - Orfeu, Purgatoriu - creştinism) -ambele tipuri de suflete urcă apoi spre lumile superioare (sufletul omului de rând realizând acest lucru cu foarte mare greutate) unde nu mai păstrează din existenţelor lor pământene decât amintirile nobile, întrând într-o stare de pace (viaţă cerească) ce poate dăinui sute sau mii de ani, dar prelungirea ei la nesfârşit nu aparţine decât celor desăvârşiţi, celelalte suflete fiind nevoite să se reîncarneze -are loc moartea spirituală, marcată de o mare durere pe măsură ce dublul eteric devine din ce în ce mai greu, sufletul făgăduind solemn că- şi va reaminti de lumea divină, înainte de a se reîncarna în embrionul unui copil -pe măsură ce sufletul se cufundă în carne şi sânge, conştiinţa vieţii sale divine se şterge şi se stinge -naşterea pe Pământ este o moarte din punct de vedere spiritual, iar moartea este o înviere cerească; somnul este fratele morţii = o existenţă paralelă, asemănătoare vieţii de după moarte -fiecare existenţă este răsplata sau pedeapsa precedentei (karma n.n.); cu cât sufletul a fost mai evoluat într-o existenţă precedentă, cu atât păstrează mai limpede conştiinţa vieţii spirituale (Buddha şi Pitagora îşi puteau reaminti vieţile anterioare); sufletele inferioare se afundă în materie şi sunt nevoite să reia întreaga evoluţie prin şirul regnurilor ascendente şi al existenţelor nenumărate (Iadul n.n.) -întreaga omenire are o evoluţie asemănătoare cu evoluţia sufletelor; fiecare popor îşi are tinereţea, maturitatea şi declinul său; la fel şi rasele umane -Pitagora prevedea că va exista o rasă albă perfecţionată prin restabilirea iniţierii şi prin selecţia spirituală a căsătoriei; de asemenea preconiza că omenirea va trece pe o altă planetă ca să înceapă un nou ciclu, unde va dezvolta principiile intelectuale, spirituale şi transcendente ale Marilor Iniţiaţi (zeii vor locui cu adevărat templele oamenilor) -când sufletul va fi învins cu totul materia, încarnarea nu va mai fi necesară şi el va intra în starea divină, prin unirea completă cu inteligenţa divină

*

-VEDEREA DE SUS (Epifania - gr.) (autopsia = vedere directă, teofania = manifestarea lui Dumnezeu) -discipolul face ca adevărul să pătrundă în adâncurile fiinţei sale, să facă să acţioneze toate amănuntele sale în practica vieţii; pentru aceasta trebuie să reunească trei calităţi desăvârşite: adevărul - în inteligenţă, virtutea - în suflet, puritatea - în trup -la acest nivel apar puterile paranormale (vindecarea, telepatia, clarviziunea, decorporalizarea, etc.)

6

-Destinul domneşte asupra trecutului, Libertatea asupra viitorului şi Providenţa asupra amândurora (asupra Eternităţii); omul e liber să aleagă: sau cade sub legea Destinului fatal, sau i se alătură Providenţei; cu cât urcă devine mai liber, cu cât coboară devine mai robit -Răul este un dezacord cu Legea divină, nu este opera lui Dumnezeu, ci aceea a omului, deci existenţa sa e relativă, aparentă, trecătoare -Binele este în acord cu Legea divină, deci este real, veşnic -inegalitatea condiţiei umane se justifică prin pluralitatea existenţelor şi prin doctrina reîncarnării, care dă o raţiune de a fi, după dreptatea şi logica veşnică; deosebirile de suflet, de condiţie şi de soartă nu sunt decât efectele vieţilor anterioare -diferenţele de condiţii provin din folosirea inegală a libertăţii în vieţile precedente -diferenţele intelectuale provin din gradele de evoluţie ale vieţilor precedente -voinţa a acţionat mai ales asupra trupului - performanţe fizice, comerţ, industrie, activităţi practice -voinţa şi sensibilitatea au acţionat asupra intelectului - războinici, artişti, poeţi, oameni de litere, savanţi -voinţa a acţionat preponderent în intelectul pur - intelectualii, poeţii de prim rang, filosofii -voinţa a acţionat asupra întregii fiinţe - Marii Iniţiaţi, Geniile -prin căsătorie se reface Trinitatea divină (Tatăl - Spiritul, Mama - Fluidul astral, Fiul - lumile în evoluţie) -tatăl şi mama ştiind că copilul preexistă naşterii pământeşti, conceperea devine un act sacru, chemarea unui suflet spre reîncarnare (femeile perverse şi rele atrag spiritele demonice, mamele duioase atrag spiritele divine) -sfaturi şi reguli privind relaţiile dintre sexe (compatibilitatea astrologică? n.n), perioadele anului şi lunile prielnice unor căsătorii fericite; accent pe igiena fizică şi morală a femeii în timpul sarcinii, pentru ca lucrarea sacră, crearea copilului să se îndeplinească după legile divine -în limbajul templelor, gradele de iniţiere erau desemnate şi altfel -fiu al femeii - gradul inferior, femeia = natura -fiu al bărbatului - Iniţiat al Spiritului -fiu al zeilor - Iniţiat al Ştiinţelor cosmogonice -fiu al lui Dumnezeu - Iniţiaţi în cunoaşterea superioară -Pitagora n-a fost inventatorul Adevărului primordial, ci, cunoscând doctrina Misterelor şi a adevăratei teosofii, le-a expus într-o ordine

ştiinţifică

EMPEDOCLE (490 - 430 î.H.) -vindecător şi filantrop, savant şi mag, profet inspirat şi vizionar -două poeme - Despre natură - evocare a universului, a fiinţelor vii şi a omului - Purificările - descifrarea destinului omenesc în general şi a propriului său destin -Dumnezeu = sferă non-distinctă, atacată de Ură, care-l dezintegrează, iar Iubirea tinde să-l recentreze. Din această luptă permanentă în care cele 4 elemente (apa, aerul focul, pământul) când se despart, când se reunesc iau naştere fiinţele vii -sufletele sunt condamnate să rătăcească în nenumărate vieţi, îmbrăcând toate formele, înainte de a se purifica şi de a fi în măsură să ajungă din nou în lăcaşul binecuvântat

SOCRATE (469 - 399 î.H.) -a refuzat iniţierea în misterele de la Eleusis -unul dintre discipoli, după ce consultă oracolul din Delphi, s-a trezit spunând că maestrul său este cel mai înţelept şi savant dintre oameni -Socrate a văzut în asta un apel divin şi a lansat arta dialogului (maieutica - arta de a „moşi“ spiritele - mama sa era moaşă) = aflarea adevărului de la interlocutor prin întrebări succesive -îndeamnă pe fiecare să descopere adevărul care era în el şi pe care nici nu-l bănuia („Cunoaşte-te pe tine însuţi“n.n.) -ignoranţa = singura cauză a nefericirii şi răutăţii oamenilor, duce la orbirea faţă de propria persoană -falsa naivitate („Eu ştiu că nu ştiu nimic“ = Îmi cunosc Ego-ul, dar nu ştiu nimic despre Eu n.n.= dreptatea, utilul, binele şi frumosul sunt gravate în noi fără ştirea noastră) (a recunoaşte că nu ştii nimic este începutul adevăratei înţelepciuni) -a devenit modelul filosofilor şi maeştrilor spirituali din Occident

PLATON (428-347 î.H.) -spre deosebire de Socrate, el se iniţiază în mistere, dar s-a oprit la gradul al treilea, care îi conferea desăvârşita limpezime intelectuală şi dominaţia completă a inteligenţei asupra sufletului şi a trupului (nu a atins treapta superioară, în care devii adept) -28 de dialoguri (lecţii publice), în care maestrul Socrate îl face pe interlocutorul său să descopere adevărul (maieutica) -opera lui esoterică a fost transmisă oral, în secret, ecouri ale ei descoperindu-se la Plotin şi la neoplatonicieni - a cumpărat cu aur un manuscris al lui Pitagora şi a împrumutat de la acesta ideile sale -doctrina Ideilor tipuri, expuse în Fedra este un corolar al doctrinei Numerelor Sacre ale lui Pitagora -Timea dă o expunere foarte confuză şi foarte încurcată a cosmogoniei esoterice -doctrina sufletului, a migraţiilor sale şi evoluţia lui este prezentată în Ospăţul, în Fedon şi în legenda lui Er, adăugată la sfârşitul acestui

Dialog

-înlocuieşte doctrina celor trei lumi prin trei concepte: Adevăr, Frumos, Bine; realizând Binele, adică Dreaptatea, sufletul se purifică şi se pregăteşte să cunoască Adevărul; urmărind şi dezvoltând ideea de Frumos, atinge conceptul de Frumos spiritual, în lumina inteligenţei din care au apărut toate lucrurile; cunoscând Adevărul, sufletul atinge Esenţa pură, principiile cuprinse în Intelectul pur; el îşi recunoaşte nemurirea prin identitatea principiului său cu principiul Divin = desăvârşirea, epifania sufletului -categoria Idealului a înlocuit iniţierea organică şi completă -fiecare dintre noi posedă în el însuşi reminiscenţe ale unei cunoaşteri anterioare, dar uitate (anamnesis = cunoaştere prin reamintire) -doctrina Ideilor -Ideile sunt la originea a tot ceea ce spiritul poate concepe (vezi Domniile, care creează corpuri şi forme ale materiei, n.n.) -Ideile au fost contemplate înainte de a ne naşte (e vorba de naşterea omului în general, normal, dacă luăm în considerare ordinea de creare şi de suprimare a lumilor, n.n), iar noi suntem prizonierii realului (mitul peşterii, Republica) -scopul vieţii = eliberarea sufletului nostru nemuritor , pentru a contempla lucrurile aşa cum sunt, dobândirea armoniei interioare şi a aspiraţiei spre Absolut -a influenţat -creştinismul din primele secole (ideile = adevăruri divine eterne, păcatul originar = naşterea în această lume) -islamismul şi chiar Kabbala

7

EPICUR (341 - 270 î.H.) -tratatul Despre natură, din care au fost descoperite numai fragmente -concepţie despre univers inspirată de atomismul lui Democrit -sufletul e de natură corporală, supus pieirii -plăcerea constituie un scop în sine, precum şi plenitudinea fiinţei

STOICISMUL -întemeietor Zenon din Citium (332 - 262 î.H.) -înţelepciunea constă în primul rând în cunoaşterea exactă a omului şi a universului -fizică materialistă, care presupune totuşi intervenţia unui principiu cosmic divin şi unic, Logos (limbaj şi raţiune în acelaşi timp) = Divinitatea în aspectul său creator, Creaţia fiind asimilată cu cuvinte rostite de Ea -sufletul nu este decât o parcelă despărţită temporar de Logos, supravieţuirea lui neputând fi decât relativă şi preacră -scopul suprem = acordul cu sine însuşi (cunoaştere de sine) şi cu ordinea Universului, prin intermediul virtuţii, obţinându-se fericirea

SENECA (4 î.H. - 65 d.H.) -puternic influenţat de stoicism -s-a ocupat de educaţia lui Nero (tăierea venelor) -Epistole către Lucilius = program progresiv de educaţie morală, una din cele mai preţioase mărturii de îndrumare spirituală pe care ne-a lăsat-o moştenire civilizaţia greco-romană -viaţa umană nu are valoare decât în măsura în care ea este o cucerire a înţelepciunii -numai înţeleptul are puterea de a rezista răului, de a accepta loviturile soartei cu seninătate -posedând binele absolut, înţeleptul a devenit eliberatorul propriei sale fiinţe

PLOTIN (203 - 270) -doctrina sa, în aparenţă abstractă, îşi are originea într-o experienţă personală (călătorie astrală, n.n.) -Unu - Fiinţă, Inteligenţă şi Lume inteligibilă - Cuvântul, Sufletul Universal -sufletele sunt atrase de materie, ceea ce duce la degradarea Luminii primordiale -redobândirea statutului primordial = contemplarea extatică a lui Unu = lepădarea de corp (închisoare, mormânt) -frumuseţea, armonia muzicală, iubirea = primele etape în reascensiunea spre lumină -filosofia = singura cale de eliberare

NEOPLATONISM -fondator Plotin, sprijinindu-se pe o exegeză deosebită a dialogului Parmenide al lui Platon. -Şcoala recunoaşte existenţa unui principiu absolut şi inefabil Unu sau Binele -Porphyrius (234 - 310), discipol al lui Platon -religia nu se adresează decât divinităţilor inferioare, în vreme ce filosofia le transcede pe toate, este cu adevărat cultul lui Dumnezeu, suprem şi unic -numai filosoful poate spera să fie eliberat de ciclul naşterilor şi al morţilor -atacă creştinismul (tratatul Împotriva creştinismului) -celelalte cărţi au exercitat un mare ascendent asupra spiritualităţii creştine, a ascetismului din Evul Mediu şi asupra neoplatonicienilor arabi -Iamblichus (250 - 330) -Misterele Egiptului - Reuneşte elemente din Pitagora şi Platon. Devine apostolul theurgiei (magie care face apel la divinităţile cereşti şi la spiritele naturale ale căror puteri sunt folosite de om), practică sacramentală necesară, deoarece omul nu se poate îndumnezei prin propria lui înţelepciune, ci numai răspunzând semnelor alese de zei, menite a-i permite să comunice cu aceştia -Proclus(412 - 485) -Elemente de teologie - Legea întoarcerii la Unitate. Unitatea, reflectându-se în ea însăşi, se dezvoltă - multiplu divizându-se la infinit, dând naştere unor fiinţe inferioare - dar în aşa fel încât ceea ce se naşte din Unitate rămâne în interiorul ei şi nu poate, printr-o activitate circulară, decât să se întoarcă la originea ei, precum şi la ceea ce îi aparţine

ESOTERISMUL HINDUS

-hinduism - introdus în jur de 1500 î.C. de către invadatorii arieni (s-a impus timp de 1000 ani) -80% din populaţia Indiei, peste 600 milioane

VEDE

-baza = Cărţile sacre = Veda

- Rig Veda - panegirice ale zeilor, pronunţate de preoţi - textul fundamental

- Yajur Veda - formule recitate de acoliţi

- Sama Veda - melodiile liturgice

- Atharva Veda - formule magice

-fiecare din cele 4 Veda este alcătuită din:

-Samhita - colecţie de imnuri şi formule -Brahmana - comentariu teologic -Aranyaka - text esoteric al lui Brahmana -Upanişad - scurt tratat speculativ + învăţătură confidenţială -cosmogonie divină -viziune ordonată şi ierarhizată a întregului univers -Agni = focul divin, agentul cosmic, principiul universal prin excelenţă = Eternul masculin, Intelectul creator, Spiritul pur

8

-Soma = Eternul feminin, Sufletul lumii, substanţa eterată = matricea tuturor lumilor vizibile şi invizibile, Natura -unirea desăvârşită dintre Agni şi Soma = Fiinţa Supremă = Dumnezeu -actul cosmogonic este un sacrificu veşnic; pentru a produce tot ce există, Fiinţa Supremă se jertfeşte pe Sine, divizându-se pentru a ieşi din Unitatea Sa -importanţa capitală a rugăciunii - fac din rugăciune o zeiţă = Brahmanaspati -omul = imagine a divinităţii, trebuie să repete şi să reflecte în societatea umană liturghia celebrată de zei în panteonul divin

-Vedele (veda = cunoaştere, ştiinţă) sunt considerate eterne şi emanate din divinitatea supremă Brahman şi „auzite“ de înţelepţii

inspiraţi (rishi - cei 7 mari rishi) -„există o parte nemuritoare a omului, o Agni (

)

du-o în lumea celor cucernici“

-doctrina reîncarnării: „Sufletele vin spre noi şi apoi pleacă, iar se întorc şi iar pleacă“

-Meru (Vîrful sau Culmea lumii) = munte mitic, situat în centrul Universului, reşedinţa supremă a zeilor -dedesubt - 7 lumi = infernurile = locurile în care se află spiritele satanice decăzute (Preta-şi) -deasupra - lumea Puterilor divine duperioare

- lumea Celor mai înalte Puteri divine de formă pură

- lumea absenţei formei

- câmpurile ultime ale lui Dumnezeu (Casa Tatălui)

UPANIŞADE (Convorbiri cu maestrul) -fac parte din Revelaţia divină (shruti) -sunt complemente esoterice ale Vedelor, în ansamblu formând Vedanta (rezultatul, realizarea Vedei) -elaborate între 1000 şi 500 î.C. şi chiar mai târziu (e posibil şi azi?) şi transmise oral -redactate în proză sau/şi în versuri -dialog între discipolul în căutarea Divinităţii şi maestrul, care răspundea la întrebări -prin sacrificiul interior se ajunge la binele suprem, realizându-se astfel eliberarea definitivă de samsara, ciclul infernal al naşterilor şi al morţilor, graţie distrugerii karman-ului; dharma = datoria -prana = suflul inspirat, principiul vital, energia cosmică al cărei control va fi asigurat de yoga -atman (suflu, vânt) = Sinele individual , Paramatman = Sinele cosmic -identitatea dintre atman şi Brahman (Totul, Absolutul) care duce la Ananda (beatitudine, fericire supremă - sanscr.), care nu poate fi obţinută decât în starea de samadhi (a fixa, a ataşa în extaz divin) = încetarea completă a oricăror gânduri, fuziunea totală a celui ce meditează cu obiectul de meditaţie (Divinitatea sau Absolutul) (numele aspiranţilor la eliberare se termină cu Ananda (Vivekananda) -Brahman = sufletul universal (Paramatman) sau divinitatea impersonală abstractă = esenţa Universului, Absolutul cosmic = izvorul originar şi ultima ţintă a tot ceea ce există -Dumnezeu, „acela care creează lumile neîncetat este întreit“; „fiecare cuprinde în sine pe celelalte două şi toate trei sunt una“ -Brahma - Tatăl - Esenţa -Maya - Mama - Substanţa -Vishnu - Fiul - Viaţa -cele trei ipostaze ale lui Brahman (Sf. Treime? n.n.) -sat (fiinţa sau inteligenţa pură) -cid (gândirea sau raţiunea pură) -ananda (beatitudinea sau esenţa lumii) -durata Universului corespunde unei ere cosmice (kalya) egale cu o zi şi o noapte din viaţa lui Brahman, adică 4 390 000 000 ani tereştri (yuga) şi rezultă din 2 forţe contrare, una centripetă (Vishnu), alta centrifugă (Shiva) şi din efectul amândurora (Brahma), starea de echilibru cosmic fiind Ishvara (Stăpânul) -lumea senzorială este un joc magic (Maya - iluzie, înşelătorie, aparenţă care păcăleşte) care îl ascunde pe Brahman (SH178) -Avidya Maya = Ignoranţa = îndepărtarea de Dumnezeu şi înlănţuirea în lumea iluzorie -Vidya Maya = Cunoaşterea = conduce omul, gradat, către inefabila comunicare beatifică şi către cunoaşterea divină eliberatoare -asimilarea lui Brahman cu silaba sacră OM (AUM) = concretizarea prezenţei Absolutului Suprem în Maya (interpretarea reprezentării grafice în SH 140) (se spune că AUM ar fi numele unui sfânt, primul guru care a trăit acum 300.000 ani, primul om care a atins eliberarea, cunoscând astfel pe Dumnezeu, care i-a dăruit întreaga putere a forţelor care guvernează lumea vizibilă şi invizibilă) -alcătuirea fiinţei umane -Atman (divin n.n.) (Atma = ceea ce atinge tot, ceea ce conţine tot) -Buddhi (spiritual n.n) (Budhhi = înţelepciunea) -Manas superior (cauzal n.n) (sufletul) -Manas inferior (mental n.n.) (intelectul) -Kama (astral n.n.) (kama = dorinţă) -Prana (eteric n.n.) (prana = vitalitate, activitate) -Sthula Bhuta (fizic n.n.) (Sthula Bhuta = transformare grosieră) (vezi FEI, ER 80) -Kama (psihismul uman) = tras de cai nărăvaşi (facultăţile simţurilor, pasiunile) pe care conducătorul carului (Buddhi, înţelepciunea) se străduieşte să-l controleze cu hăţurile (Manas, mentalul)

BHAGAVAD-GITA -una din principalele cărţi sfinte ale Indiei, la egalitate cu Vedele şi Upanişadele -a şasea carte din Mahabharata, cea mai lungă epopee din literatura mondială (90.000 versuri) = un fel de rezumat în perspectivă al istoriei Indiei înainte de constituirea definitivă a brahmanismului -Mahabharata este considerată de brahmani cea mai sfântă dintre cărţi -dialog în versuri (700 strofe, 18 cânturi), conflictul dintre 2 clanuri: Kaurava(forţele malefice - fii lunii) şi Pandava (forţele benefice, fii soarelui descendente din zei) (vechea istorie religioasă a Indiei vorbeşte de o dinastie solară şi de o dinastie lunară, vezi şi Geneza - ipoteze esoterice)

9

-Krishna (Cel sfânt) = primul Messia al omenirii, împacă cultul solar şi pe cel lunar, întemeind brahmanismul (brahmanii sunt moştenitorii vechilor rishi) -brahmanii consideră că în jur de 3000 î.e.n. a început epoca întunecată a Kali-Yuga (noaptea lui Brahman?n.n.) - Kali = zeiţa dorinţei şi a

morţii

-Nisumba (fiica Şarpelui = Kalayeni = şarpele din Biblie? n.n.) îl aţâţă pe Kansa, regele Madurei (fiu al Taurului) împotriva surorii sale, Devaki, petru a împiedica naşterea lui Krishna -brahmanii îl consideră pe Krishna ca Fiul al lui Dumnezeu (Mahadeva), deoarece, asemenea lui Iisus, s-a născut dintr-o fecioară, Devaki, pătrunsă de Spiritul luminilor; el este un Avatar (Fiu al lui Dumnezeu) care se va reîncarna periodic pentru a mântui lumea (Messia); reîncarnările anterioare au fost în cei 7 rishi, în Vyasa şi în Vasishta -Iisus este un Avatar al lui Krishna (Krishna afirmă, asemenea lui Iisus: „Acela care cunoaşte cu adevărat natura şi opera Mea divină, acela, când părăseşte trupul nu se mai reîntoarce la o nouă naştere, ci vine la Mine“; de asemenea el propovăduieşte, înainte de toate, asemenea lui Iisus, mila faţă de aproape -Ca şi Iisus, Krishna face să triumfe religia sa prin fertfa personală; Înainte de a muri se retrage pe munte, alături de cele două discipole Sarasvati (Iubirea) şi Nichidali (Credinţa) şi, după 7 zile de rugăciuni şi abluţiuni, Krishna părea că radiază - schimbarea la faţă a lui Iisus; surprins de poporul rival şi de arcaşii acestuia, el este ocărât şi batjocorit - asemenea lui Iisus - apoi este legat de un copac (crucea de lemn) şi ucis cu 3 săgeţi (cuiele şi suliţa soldatului roman), murind cu cuvântul Dumnezeu (Mahadeva = Brahman) pe buze; la moartea lui soarele apune, se stârneşte un vârtej de zăpadă şi cerul se întunecă; trupul lui Krishna este ars de discipoli; cele două femei discipole se aruncă pe rug, pentru a se regăsi cu Învăţătorul; mulţimii i se pare că zăreşte ieşind din flăcări trupul de lumină al lui Krishna - învierea -Devaki este numită de brahmani Prakriti, cea care a purtat pe Brahma în sânul său, zeiţa Cuvântului şi mama Deva-şilor; ei o identificau pe Devaki cu substanţa universală şi cu principiul feminin al naturii, a doua peroană a Trinităţii divine, a triadei iniţiale nemanifestate, care constituie natura naturans (termen al lui Spinoza):

-Nara - Tatăl - Eternul Masculin - principiul intelectual -Nari - Mama - Eternul Feminin - principiul plastic (Sf. Duh la creştini - principiul feminin al naturii vizibile şi invizibile) -Viradi - Fiul - Cuvântul Creator - principiul producător -Lumea organizată, universul viu, natura naturata, este produsul Verbului creator, care se manifestă la rândul său sub trei forme:

-Brahma - spiritul - corespunde lumii divine -Vishnu - sufletul -corespunde lumii omeneşti -Shiva - corpul - corespunde lumii naturale -la întâlnirea cu Vasishta (regele anahoreţilor deva-şi, urmaşii rishi-lor), acesta murmură mantra AUM -AUM înseamnă Dumnezeul Suprem, Dumnezeul spirit; fiecare din literele sale corespunde uneia din facultăţile divine, sau popular vorbind, uneia din fiinţele Trinităţii -Krishna îşi dezvăluie învăţăturile în Bhagavad-Gita, printr-un dialog cu Arjuna, un descendent din regii solari (Pandava) -învăţătura -Dumnezeu, Unicul este Fiinţa din care purced principiile tuturor lucrurilor şi prin care a fost creat Universul, este „Fiinţa care respiră în toate fiinţele, cu o sută de mii de forme, cu ochi nenumăraţi, cu feţe întoarse în toate părţile şi care depăşeşste totodată toată creaţia şi întinderile infinite, care în trupul său nemişcat şi fără limite înglobează universul care se mişcă, cu toate lumile sale; dacă în ceruri ar răbufni în acelaşi timp splendoarea a mii de sori, zise Krishna, ea nu ar putea egala splendoarea Atotputernicului Unic“ -despre natura lui Dumnezeu Krishna spune: „Numai infinitul poate să înţeleagă infinitul; numai Dumnezeu îl poate înţelege pe Dumnezeu“ -omul este ternar, ca şi divinitatea pe care o reflectă: intelect, suflet şi corp -sufletul, de natură divină, invizibil, imponderabil, incoruptibil şi veşnic, locuieşte temporar în corp (de aici s-a inspirat Platon) - „Dumnezeu sălăşluieşte înlăuntrul fiecărui om, însă puţini ştiu să-l găsească“ -dacă sufletul se uneşte cu intelectul, el atinge Sattva = înţelepciunea şi pacea - „sufletul care L-a găsit pe Dumnezeu este eliberat de naştere şi moarte, de bătrâneţe şi durere şi bea din apa nemuririi“ -dacă rămâne şovăielnic între inteligenţă şi trup, este dominat de Rajas, pasiunea, şi se învârte într-un cerc vicios (samsara) -dacă se lasă pradă trupului, cade în Tamas, lipsă de raţiune, ignoranţă şi moarte temporară, renăscând în fiinţe josnice -ca să atingi desăvârşirea trebuie să cucereşti Ştiinţa Unităţii, care este superioară înţelepciunii, trebuie să te înalţi la Fiinţa Divină care este deasupra chiar şi a inteligenţei; aceast Fiinţă Divină, Dumnezeu, există în fiecare dintre noi; sufletul care l-a găsit pe Dumnezeu este eliberat din samsara -omul evoluat renaşte cu acelaşi grad de îndemânare şi de înţelegere pe care l-a avut în viaţa anterioară -satisfacţiile pe care ni le dau simţurile sunt matricele pedepselor viitoare (karma) -nu este suficient să faci bine, ci trebuie să fii tu însuţi bun -nu trebuie să ne ataşăm de rezultatele acţiunilor noastre, ci oricare acţiune trebuie consacrată lui Dumnezeu -aceste învăţături constituie Marele Secret şi nu trebuie dezvăluit decât acelora care-l pot înţelege -bhakti-yoga (yoga devoţiunii) - discipolul, după ce a renunţat la dorinţă, trebuie să îndeplinească faptele al căror autor se crede, ca semn al sacrificiului făcut -karma-yoga (yoga faptelor bune) - discipolul recunoaşte în el efectele forţei universale -jnana-yoga (yoga cunoaşterii) şi samkya-yoga (yoga Creaţiei?) - discipolul consideră că Forţa universală este manifestarea parţială a lui Puruşa, suprem şi imuabil, căruia îi va dărui iubirea sa, după ce a dobândit libertatea deplină, participând la transcendenţa divină -Arjuna, discipolul lui Krishna, cel mai de seamă urmaş al rasei solar, ajunge rege al Madurei; Krishna devine şeful deva-şilor şi construieşte pentru el şi pentru consiliul superior al brahmanilor o cetate întărită (Dwaraka), în mijlocul munţilor, având în centru un templu al iniţiaţilor, a cărui parte importantă era asunsă în subteran; Aici el semănă arborele Parijata, în apropierea căruia oamenilor li se da posibilitatea să-şi revadă vieţile anterioare = Pomul Cunoaşterii - vezi şi Geneza evreilor); După moartea lui Krishna, cetatea se scufundă, arborele suie la cer (iniţierea devine din ce în ce mai tăinuită), dar templul rămâne (cunoaşterea)

10

YOGA (sec. I î.e.n) -scopul suprem al oricărui sistem yoga = fuziunea totală dintre Jivatman (Sinele individual) şi Paramatman (Sinele Suprem, Brahman) -nu se ştie dacă este anterioară sosirii arienilor în India sau reprezintă înflorirea acestei civilizaţii (Mahavita, fondatorul jainismului şi Buddha, fondatorul budismului utilizau tehnici de meditaţie derivate din yoga) -în sanscrită yug = a atela cu ajutorul jugului, a îmbina, a uni -este primul sistem spiritual care porneşte de la corp pentru a realiza fiinţa supremă în Sine -stăpânirea psihismului, a simţurilor, a pasiunilor + unirea fiinţei individuale cu Sinele suprem -descrisă în -Upanişade -Bahagavad-Gita -Yoga-Sutra (învăţătură despre yoga) lui Pantanjali (sec II î.C.) - a dat formă unor precepte cu mult anterioare -după moarte nu supravieţuiesc decât Atman, Buddhi şi Manas Superior -prin stăpânirea tuturor corpurilor (inclusiv Manas Superior) se eliberează Buddhi (Conştiinţa absolută şi necondiţionată) şi Atman (Principiul Suprem) ajungându-se la samadhi, în care yoghinul redescoperă identitatea sa cu Brahman, ceea ce constituie în sine eliberarea supremă. Se întrerupe samsara (ciclul reîncarnărilor) -variante de yoga -Raja-Yoga (yoga regală = yoga meditaţiei superioare, cea expusă în Yoga-Sutra) -Karma-Yoga (yoga acţiunii = yoga faptelor bune) -Bhakti-Yoga (yoga iubirii convenţionale = yoga devoţiunii) -Jnana-Yoga (yoga cunoaşterii) -Kundalini-Yoga (yoga energetică) -Hatha-Yoga (yoga efortului violent = yoga corpului fizic) -alte variante de yoga mai recente constituie un amestec de elemente preluate din hinduism, budism şi chiar creştinism (Sahaja Yoga, Agni Yoga - vezi esoterismul contemporan)

RAJA-YOGA -cele 4 izvoare ale nefericirii -sentimentul meschin al individualităţii sau Ego (karma de ingnoranţă?n.n.) -ataşamentul (karma de posesivitate?n.n) -aversiunea (karma de agresivitate? n.n) -frica de moarte sau tendinţa de a ne agăţa de viaţă -cele 8 grade ale eliberării (cf. Pantanjali, Aforisme despre yoga) -yama (înfrânările) -să nu faci rău -să nu respingi adevărul -castitate (conservarea şi sublimarea energiei sexuale) -să nu fii posesiv -niyane (practicile religioase) -purificarea corpului -starea de mulţumire -perseverenţa -studiul textelor sacre şi a învăţăturilor guru -consacrarea (ofranda lui Dumnezeu)

-asane (posturile)

-lotus (Padasana) - Buddha -semilotus (Virasana) -fericirii (sfert de lotus) (Svastikasana) -benefică (lotus cu tălpille lipite) (Bhadrasana) -genunchi (creştinism + islamism? n.n) -pranayama (controlul respiraţiei) -se controlează energia vitală (prana = ceea ce se mişcă, vibrează) -se recreează oscilaţia cosmică

-salutarea soarelui

-se realizează simbioza cu totalitatea naturii şi a mişcărilor ei ciclice -nu mai mult de 4 ori pe zi (răsărit, amiază, asfinţit, miezul nopţii) -etape (reţinerea respiraţiei): 12 matre (48 sec), 24 matre (96 sec), 36 matre (144 sec) -tehnici de respiraţie -kapalabhati (spălarea creierului)

-mantra

- OM (AUM = AOOOOOOMMMM, A-gâtlej, O-vintre, M-craniu)

-se expulzează Sunetul primordial, Cuvântul preexistent creaţiei -dimineaţa şi seara (10 ori x (glas tare, voce joasă murmurată)) -atenţie (efecte malefice asupra celor cu fond interior negativ) -nume de zei, binecuvântări, formule scare -ex. Swami Ramdas: Om, Şri Ram, jai Ram, jai, jai Ram -smarvriti pranayama (mantra OM + pranayama) -pratayama (retragerea simţurilor) - legată de următoarea (o implică) -dhayana (concentrarea mentală asupra unui singur punct) -asupra chakrei frontale -asupra vărfului nasului -asupra tuturor chakrelor -asupra imaginii unei zeităţi (nu occidentali) -asupra yantrei (simbolul totalităţii, strămoşul mandalei) -9 triunghiuri (circuitele conştiinţei care trebuie disciplinată)

11

-petale (fenomenele lumii exterioare) -pătrat cu 4 porţi (câmpul mediului înconjurător, spaţiu-timp) -dhyana (meditaţia profundă) -obstacole în calea meditaţiei: mînia (maeştri hinduşi: Acela care a reuşit să-şi stăpânească mânia a parcurs jumătate din drumul către eliberare), defăimarea, pesimismul, îndoiala, gândurile rele, visurile, forţa vechilor impregnări, natura inferioară (ataşamentul faţă de Ego), amintirea, iluzia, lenea, indolenţa, boala, inerţia, instabilitatea, lipsa stăpânirii simţurilor, reaua voinţă, descurajarea, intoleranţa, prejudecăţile, dispreţul faţă de ceea ce nu vine de la tine, ambiţia, dorinţa, orgoliul moral şi intelectual, numele şi reputaţia, viziunile, dorinţa de a realiza puteri supranormale, ipocrizia religioasă, mentalul în stare de aţipeală sau exaltare -samadhi (reculegerea perfectă) - yoghinul redescoperă identitatea sa (Atman) cu Brahman, ceea ce constituie, în sine, eliberarea supremă (există mai multe stări de samadhi - SH 185) -obs.: pe parcursul acestei ascensiuni (1-8) apar puteri supranormale (siddhi - realizări) - trebuie să le ia drept încurajări (nu să inducă o stare de automulţumire) pentru că singurul scop este eliberarea finală. Altfel totul devine şamanism, magie, fachirism

BHAKTI-YOGA -yoga devoţiunii (pentru cei care sunt călăuziţi de sentiment - exponent principal Ramakrishna -dragostea pentru Dumnezeu proiectată asupra întregului Univers în toate manifestările lui -adorarea persoanei divine sub unul din aspectele ei (Vishnu, Shiva, Krishna, Devi, Kali - paralela cu Kabbala 1-10 şi - OM) fiindcă Fiinţa este Unul -prin credinţă şi lepădare de sine vor ajunge la El deopotrivă cei care cred că Dumnezeu are formă ca şi cei care cred că Dumnezeu n-are

formă

JNANA-YOGA -yoga cunoaşterii (pentru cei călăuziţi de intelect - exponent principal Vivekananda) -drumul diferenţierii prin spirit, care trebuie să deosebească cele 3 grade ale realităţii -realitatea aparenţei -realitatea empirică (bazată pe experienţă) -realitatea absolută - practicantul duce o viaţă în care predomină detaşarea, calmul spiritului, stăpânirea de sine, puterea de rezistenţă, concentrarea stabilă a spiritului, credinţa în eliberarea finală

KARMA-YOGA -yoga faptelor bune (pentru cei care sunt călăuziţi de acţiune - exponent principal Swami Ramdas) -trebuie să fii în conformitate cu natura ta şi să urmezi propria ta lege de acţiune (Bhagavad-Gita) -scopul: eliberarea (dispariţia Eului se regăseşte în egalitate şi în mărinimie, în libertate şi dăruirea acţiunii tale către lume, către omenire, către Dumnezeu) -învăţătura din Bhagavad-Gita -îi este cu neputinţă omului să stea fără să acţioneze -deci omul nu trebuie să-şi propună drept scop lipsă de acţiune -anumite acţiuni au un caracter obligatoriu -nu trebuie să doreşti fructele acţiunii (altruism) -nu trebuie să manifeşti ataşament faţă de acţiune -nu trebuie să te consideri autorul acţiunii -acţiunea astfel săvârşită nu-şi înlănţuie autorul -în secundar, karma-yoga înseamnă abilitate în lucrări

HATHA-YOGA -yoga efortului violent, yoga corpului fizic (pentru cei cu mare mobilitate a corpului) -nu se mărgineşte la igiena trupului, nici la o gimnastică medicală -recomandă disciplinarea şi stăpânirea absolută a trupului şi a minţii, iar nu distrugerea lor prin contemplaţie şi samadhi, cum îndeamnă jnana-yoga -asemănare cu alchimia orientală (practicanţii au cunoscut şi aplicat alchimia = prefacerera metalelor în aur şi aflarea elixirului vieţii şi farmacopeea = culegere de reţete şi formule pentru prepararea medicamentelor) pentru obţinerea trupului perfect

(TANTRISMUL HINDUS) KUNDALINI-YOGA -este o tehnică a tantrismului hindus (formă tardivă a hinduismului) (adeseori tantra-yoga este sinonimă cu kundalini-yoga) -Tantra = poeme enciclopedice care pleacă de la analiza creării omului şi a universului şi oferă adeptului prescrieri morale şi, mai ales, rituale, susceptibile să-i permită a depăşi condiţia actuală; sunt redactate sub forma dialogului între Shiva (Absolutul divin) şi o Shakti a sa (energia feminină subtilă divină) -tantrismul privilegiază aspectul feminin al Absolutului (Parashakti) -kundalini shakti = energia care acţionează în secret, atât în om, cât şi în univers, generată de unirea eternă a cuplului divin, Puruşa (Spiritul) şi Prakriti (Natura); este expresia individualizată a supremei energii subtile feminine cosmice (Parashakti), care se manifestă atât sub forma lui kundalini shakti, cât şi sub forma energiei subtile vitale (prana) -în om atman este pasiv şi suportă karma până se trezeşte shakti, capabilă să-i ofere eliberarea -shatkti este reprezentată prin energia latentă, sub forma unui şarpe încolăcit de 3 ori şi jumătate la baza coloanei vertebrale (chakra muladhara), care, odată trezit, se deplasează până în creştet (chakra sahasrara), unde va întâlni atman cu care se va uni, aşa cum se uneşte Puruşa cu Prakriti. Eliberarea totală se realizează prin reconstituirea androginiei primordiale -kundalini shakti apare încă din Rig-veda sub numele de Vak Viraj (Strălucitorul Logos Creator) = Regina Şerpoaică -o mare parte a forţei vitale intră în corp prin chakra muladhara -pentru a sprijini corpul fizic, ea curge de aici spre celelalte chakre prin 2 canale (ida şi pingala); echilibrul între canale = sănătate fizică

12

-forţa vitală este în exces; există o rezervă latentă de energie = kundalini (şarpe încolăcit) şi un canal latent (sushuma nadi) -impactul concentrat al forţei Prana (ritmarea suflului) trezeşte kundalini -urcarea kundalini de la muladhara la sahasrara prin sushuma nadi (canalul central = Poarta eliberării) duce la eliberare (karma negativă este arsă rapid, ducând la o stare de fericire inerentă, naturală (sahaja ananda); urcarea kundalini pune fiinţa umană în rezonanţă cu anumite sfere subtile; în sahasrara are loc beatifica unire supremă între Shiva (aspectul pozitiv, Dumnezeul Transcendent) şi Shakti (aspectul negativ, Dumnezeu ca energie subtilă, imanentă în manifestare) -obs.: dacă kundalini nu urcă prin sushuma, ci prin ida sau pingala, care sunt insuficient de puternice, se poate ajunge la nebunie sau chiar

moarte

-la nivelul fiecărei chakre, prin urcarea kundalini, yoghinul resimte un fel de fericire intensă aparte (ananda) şi capătă anumite puteri paranormale (siddhi), care-i permit să ajungă la o formă de cunoaştere mult mai amplă şi mai rafinată -realizarea ultimă a yoghinului tantric este mai completă decât cea a unui yoghin Raja, deoarece ea include şi corpul fizic, care este iluminat, transmutat şi transformat radical = trup cosmizat, expansionat, divin -rituri sexuale în 8 etape, bazate pe unirea mistică a contrariilor şi pe kundalini -sadhana - concentrarea mistică ajutaţi de formule -smarana - amintirea, penetrarea între conştiinţe -aropa - oferirea ceremonială a florilor -manana - amintirea femeii în lipsa acesteia -dhyana - meditaţia mistică prin sărut -unirea erotică -unirea transfiziologică -unirea transpsihică (ananda - betitudinea cosmică sau extaz) OBSERVAŢIE: Hatha yoga şi kundalini-yoga nu se vor practica decât sub stricta supraveghere a unui guru, deoarece pun în acţiune forţe foarte periculoase!!!

CHAKRA-YOGA -yoga chakrelor - tehnică a tantrismului hindus (SH 155) -chakrelor le corespund glandele, elementele, silabele sacre, simbolul, animalul, divinităţile apelate -sahasrara - pineală - conştiinţa în stare pură - mantra strict secretă - alb strălucitor - Shiva -ajna - pituitară - AUM - puterea de concentrare, facultăţile psihice, facultăţile cognitive - galben auriu - Parama Shiva şi Hakini -visudha - tiroidă - eter - HAM - cerc - indigo - elefant cu 6 colţi - Sada Shiva şi Shakini -anahata - timus - aer - YAM - setea cu 6 colţuri - albastru - gazela - Isha şi Kakini -manipura - pancreas - foc - RAM - triunghi cu vârful în sus - roşu - berbec - Shiva Rudra şi Lakini -svadisthana - gonadele (glandele sexuale masc. şi fem.) - apa - VAM - semiluna - alb argintiu - crocodil - Vishnu şi Rakini -muladhara - suprarenalele - pământ - LAM - pătrat - galben portocaliu - elefant cu 7 troompe - Brahma şi Dakini -pentru a trezi energia chakrelor se repetă silabele germeni: LAM, VAM, RAM, YAM, HAM, AUM -se modulează de 5 ori fiecare silabă cu voce gravă, conducând expiraţia în zona unde se situează chakra -la esoterismul creştin - deschiderea glandelor prin rugăciunea Tatăl nostru -cu fiecare chakra deschisă yoghinul capătă noi puteri supranaturale -deschiderea Sahasrarei = cunoaşterea conştiinţei beatifice, divine, macrocosmice

JAINISMUL -de la Jina- învingător; doctrina este iniţiată şi popagată în sec. VI - V î.H. de către Vardhamana (carieră paralelă şi similară lui Buddha); numele lui Vardhamana =Jina - învingător = Mahavita (Marele Erou) -doctrina jaina -un sistem cronologic riguros clasificat şi dominat de numere -neagă existenţa lui Dumnezeu, dar nu şi pe cea a zeilor, care sunt muritori -respectul absolut faţă de viaţă -eliberarea de karma se poate face prin sinucidere cauzată de post -numai călugării şi maicile se pot elibera, dar calea monastică este deschisă şi copiilor -legăturile de sărăcie şi castitate + cutie (ptr. milă) + mătură (pentru curăţirea drumului) + muselină (pentru a-şi astupa gura)

SHANKARA (sec VIII) -marele filosof al Vedantei, considerat unul dintre cei mai mari maeştri spirituali ai Indiei -a fost restauratorul hinduismului, a cărui hegemonie era ameninţată de jainism şi buddhism -unul din principalii exponenţi ai curentului advaita (non-dualism), care propovăduiau non-dualismul în orice lucru şi înlocuia sacrificiile sângeroase cu asceza personală -nu admite decât un singur principiu, Brahman absolut, ai cărui zei, inclusiv Shiva, sunt doar manifestări parţiale -pentru om Sinele care cunoaşte este acelaşi cu Sinele pe care acesta îl cunoaşte -diferenţierea celor două Sine duce la ignoranţă (avidya), care antrenează în samsara -cel care s-a eliberat înţelege că universul este un joc divin (lila) şi deci o magie (maya), pe care trebuie s-o depăşim, pentru a parveni la autorul său.

ESOTERISMUL BUDIST

-ramurile buddhismului -Theravada (buddhismul vechi, original, iniţiator Buddha (566 -486 î.H)) -Hinayana (Micul Vehicol) - calea pasivă (mersul pe jos) - Asia de Sud - aproape indentică cu Theravada -Mahayana (Marele Vehicol) - calea activă (automobil) - Asia de nord, Tibet, Japonia, China şi în sec XX Europa, America -Vajrarayana (Vehiculul de Diamant) - calea semeaţă (supersonic) - buddhismul tibetan -Zen (Ch'an), Tendai, Shingon, amidism, Şcoala de la Nichiren în China şi Japonia

13

THERAVADA -echivalentul creştinismului ortodox (a păstrat neschimbată învăţătura originală a lui Buddha) -Theravada s-a desprins din Hinayana, fiind singura şcoală hinayanistă care a supravieţuit până astăzi -Sakyamuni (înţeleptul din Sakya) = Buddha (Cel trezit) = Siddharta (Cel care şi-a atins scopul) = Gautama (Cel mai bun dintre bovidee - în India vaca era sacră) -aristocrat - devine ascet (a încercat diferite yoga, fără rezultat)- 49 zile sub un smochin în poziţia lotus - iluminarea -au existat şi alţi buddha înainte de Buddha şi vor mai veni şi alţii (Maitrey) -unii esoterişti consideră că nu Nirvana lui Buddha este ultima treaptă a iniţierii, ci învierea lui Hristos (ER 94) -iluminare = bodhi (trezire spirituală = conştiinţa vidului divin beatific (obs. există diferite grade de bodhi, în funcţie de capacităţile fiecăruia - gaura prin zid sau zidul complet dărâmat) - alfa şi omega ale Universului -ciclul naşterilor şi al morţilor (samsara) -existenţele sale trecute -complexitatea Misterului cosmic (vidul beatific şi fenomenele, Absolut + relativ = Unu - n-au existat universuri distincte) -crearea lumilor (despre acest lucru Buddha a refuzat să vorbească) -alcătuirea materiei din vid (vacuitatea = Shunyata) (nu este vorba de vidul neantului, ci de cel al insesizabilului, al imposibilităţii de a prinde şi a cuprinde complet prin gândire, ca şi prin senzaţii, infinitatea inefabilă care este brusc descoperită dincolo de fiinţă şi nefiinţă) -timpul este infinit, dar ciclurile există -domnia naturii şi legile ei -fuga omului de fiinţa lui adevărată (onoruri + plăceri = suferinţe) -înlănţuirea destinului (karma) -Tripitaka - primul canon în limba pali (245 î.H.) care consemnează tradiţia orală (sutra) a lui Buddha -Cele 4 Nobile Adevăruri (revelate în momentul iluminării, ca răspuns la întrebările „Care este cauza ultimă a samsara?“ şi „Care sunt mijloacele de a scăpa de acest ciclu“) -Marele Adevăr despre Rău (naşterea, declinul, boala, moartea, separaţia, lucrurile nedorite) -Marele Adevăr despre originea Răului (dorinţa, plăcere, activitate) -Marele Adevăr despre încetarea Răului (încetarea, depărtarea, renunţarea, eliberarea de dorinţe) -Marele Adevăr despre Calea eliminării Răului (Nobila Cale Octuplă) -vedere corectă (înţelegerea celor 4 Nobile Adevăruri) -vorbire corectă (abţinerea de la cuvânt de fiecare dată când scopul căutat nu este înalt) -acţiune corectă (abţinerea de la acţiune de fiecare dată când scopul căutat nu este înalt) -mod de viaţă corect (a trăi în acord cu căutarea spirituală, fără a aduce prejudicii cuiva) -efort corect (efortul de a evita dominarea, dobândirea, menţinerea) -voinţă corectă (cea mai fermă hotărâre de a atinge Starea fără suferinţă) -atenţie corectă (observarea corpului, senzaţiilor, gândurilor, fenomenelor interne şi a efortului spiritului) -meditaţie corectă (experimentarea şi realizarea vacuităţii, egoului şi a vacuităţii) -se obţine starea fără moarte (Arhat), iluminarea, Nirvana -cele 5 Skandha (orice contact cu oricare din cele 5 skandha implică suferinţa - componentele Ego-ului? = corp astral + mental n.n) -rupa = forma (materialitatea) = pământ, apă, foc, aer, orice fenomen fizic -vedana = senzaţiile şi percepţiile simţurilor -samjna = concepţiile şi toate noţiunile care formează intelelctul conştient -samskara = tendinţele sau potenţialităţile mentalului, gândurile, creaţiile imaginaţiei -vijnana = conştiinţa - cunoaştere, discriminarea şi faptul de a fi conştient de ceva -pregătirea meditaţiei -studiul căii (amsamblu de practici şi tehnici care trebuie aplicate) -căutarea Învăţătorului (indispensabilă pentru un studiu adevărat) -refugiul (adăpostul) în Învăţător, Doctrină, comunitatea spirituală (echivalentul botezului creştin) -cele 5 Precepte Fundamentale (să nu ucizi, să nu furi, să nu minţi, să nu comiţi impurităţi sexuale, să te abţii de la droguri) -cele 10 Paramita (milă, moralitate, renunţare, energie, curaj, adevăr, hotărâre, compasiune, egalitate de spirit, înţelepciune) -solitudinea şi locurile de meditaţie -hrana, somnul, calmul fizic şi mental -ritualul discipolului buddhist -să aibă cel puţin 7 ani -să aibă veşmânt galben (simbolul retragerii din lume) -supunerea faţă de maestru -primirea bolului şi a robei -10 ani de învăţătură cu 2 maeştri -cerşitul în schimbul căruia răspândea învăţătura buddhistă (ER 97)

HINAYANA (Calea cea mică) -necesitatea părăsirii lumii sociale şi adoptarea unei vieţi spirituale -scopurile supreme: eliberarea de samsara şi atingerea Nirvana -accesul la Nirvana este imposibil pentru laici -idealul = Arhat = eliberarea cu propriile forţe

-numită peiorativ şi Micul vehicol, deoarece promovează numai eliberarea individuală

-elemente de bază

-caracterul trecător al fenomenelor -suferinţa, inerentă fenomenelor -caracterul iluzoriu al Ego-ului (agregatul provizoriu al celor 5 skandha)

14

-pentru a atinge Nirvana

-liniştirea -practicarea concentrării şi meditaţiei (Vipassana şi Anapana) -cele 4 stadii ale concentrării -atingerea celor 9 dhyana (liniştea profundă)

-respecarea preceptelor

-atingerea percepţiilor extrasenzoriale -atingerea controlului minţii -atingerea viziunii obiective a realităţii, desăvârşirea -observarea corpului (respiraţia, poziţiile, activitatea internă, impurităţile)

-practicarea fixării atenţiei

-observarea senzaţiilor şi gândurilor -observarea fenomenelor interne şi a activităţii mentale -cele 40 de Kasina (subiecte de meditaţie) -1. Buddha (istoric, principiu spiritual, Maitreya sau viitorul Buddha) -2. Dharma (clara înţelegere a învăţăturii lui Buddha) -3. Comunitatea devoţilor (păstrarea şi perpetuarea învăţăturii) -4.Moralitatea 5.Generozitatea 6.Spirite şi Divinităţi 7.Moartea 8.Corpul 9.Respiraţia 10.Liniştea 11.Pământul 12.Apa 13.Focul -14.Aerul 15.Pământul+Apa+Focul+Aerul 16.Albastrul 17.Galbenul 18. Focul 19.Albul 20.Lumina 21.Cerul -22-30.Corpul în descompunere 31.Praful 32.Mâncarea 33.Compasiunea 34.Mila 35 Bucuria plină de simpatie

-36. Egaliatea în spirit 37.Infinitatea spaţiunui 38.Infinitatea conştiinţei 39.Vacuitatea, non-existenţa -40.Realizarea totală (Nirvana) prin care se realizează starea de Arhat = eliberarea din samsara

-cele 4 Meditaţii fără Formă (37-40)

-Infinitatea spaţiului

-cele 12 Piedici Principale

-Infinitatea conştiinţei -Vacuitatea, non-existenţa -Realizarea Totală (Nirvana) -credinţa în existenţa Ego-ului, credinţa în eficacitatea ritualurilor,dorinţa unei vieţi viitoare -îndoiala, orgoliul, înfumurarea, ignoranţa, senzualitatea, supărarea, nonşalanţa, agitaţia minţii, neîncrederea

MAHAYANA (Calea cea mare - sec I î.e.n.)

-texte

-Mahamudra (Yoga Marelui Simbol) - ierarhia iniţiatică (Naropa - Marpa traducătorul - Milarepa)

-Dvago-Lharje (Calea Supremă a Discipolului) -texte sacre aflate la baza Yoga Mahayana

-Prajnaparamita (Doctrina Marii Perfecţiuni) -Lalitavistara (Viaţa Legendară a lui Buddha) -Saddharma pundarika (Lotusul Legii Bune)

-acordă o mai mică importanţă ascetismului spiritual -şi laicii pot ajunge, prin efort perseverent, în Nirvana, graţie ajutorului activ al buddha-şilor şi bodhisattva-şilor -Nirvana nu înseamnă numai eliberarea de restrângerile lui samsara, ci şi priza de conştiinţă care face cu putinţă propria eliberare sau mântuire interioară şi unitatea fiinţei umane prin fuziunea conştientă cu Absolutul -idealul de bodhisattva = „fiinţa trează din punct de vedere spiritual“ -nu caută Nirvana ca eliberare a sa personală, ci ca salvare pentru fiinţele de pe toate treptele de existenţă -angajare prin legământ să nu se contopească definitiv cu dharmakaya până ce ultima fiinţă din samsara nu va fi eliberată -înlocuieşte starea de Arhat din Hinayana

-vacuitatea fenomenelor

cauza acţiunilor unui bodhisattva -mahabodhisattva (figuri măreţe de bodhisattva) -Avalokiteshvara (Cel care ascultă cu milă tînguielile lumii, Cel cu o mie de braţe = capacitatea de a răspunde solicitărilor) - personifică deplina compasiune (lui îi este dedicată OM-MANI-PADME-HUM) -multiplele feţe şi capete = compasiunea infinită = Mahakaruna (alt nume) (SH 151) -Manjushri - stăpânul cunoaşterii -Maitreya - Buddha care va veni -aceşti mahabodhisattva sunt emanaţii ale celor 5 Buddha cosmici care domină în cele 5 direcţii -Aksobhya (Cel neclintit) - apa - alb - est -Amithaba (Lumină infinită) - foc - roşu - vest -Ratnasambhava (Strălucitorul) - pământ - galben - sud -Amogasiddhi (Realizare infailibilă) - aer - verde - nord -Vairocana (Strălucitorul) - eter - albastru - centru

-concentrarea într-un singur punct

-realizarea adevăratei naturi a fenomenelor, starea în care ia naştere perfecta compasiune (karuna),

-cu respiraţia liberă

-concentrarea fără obiect

-meditaţia asupra vacuităţii -meditaţia asupra

-cu respiraţia ritmată -tăierea gândului de la rădăcină -absenţa reacţiei la gânduri -atingerea stării naturale a spiritului

-celor 4 Faze din Mahaparanirvanasutra -celor 8 Negativităţi Opuse -celor 4 Vacuităţi -Vacuităţii după Sutra Diamantului -Cauzalităţii -Marii Compasiuni Născută din Vacuitate -Triplei Vacuităţi

-respiraţiei (expiraţie = răspândirea luminii, inspiraţie = preia Răul lumii)

-non-meditaţia respiraţiei

-cel ce meditează expiră în Vacuitate

-cel ce meditează inspiră în Vacuitate

15

TANTRISMUL BUDDHIST -doctrina dominantă = Tantrayana (tantrele) = Mantrayana (mantrele) = Vajrayana (Vehiculul de diamant) -noţiunea centrală = Shunyata (Vid) = absolut, non-născut, non-devenit (exponent Nagarjuna - cel mai profund gânditor buddhist) -totul în univers, chiar şi în om, este lipsit de esenţă, nonsubstanţial -ritual simbolic, bazat pe tehnici de vizualizare, sub controlul unui maestru (mantre + mudre) -marii maeştri = siddha (Desăvârşiţii) = Padmasambhava, Tilopa, Naropa -Tantrele = 2 culegeri - recapitulează doctrina comună Hinayanei şi Mahayanei înainte de a le adăuga tantrelor

-Kanjur -traducerea cuvintelor lui Buddha

-disciplina monastică (vinaya) -sutrele Mahayanei -tantrele propriu-zise

-Tanjur-traducerea tratatelor -imnuri -tratate de logică, gramatică, medicină

-se acordă un rol important figurilor devoţionale ale diferiţilor buddha şi bodhisattva

-cultul puterilor feminine

-Tara - asociată cu bodhisattva Avalokiteshvara (o shakti a lui Avalokitesvara - se susţine că din lacrimile sale de compasiune s-au născut bodhisattva-şii) -tema centrală = energia divină sau forţa creatoare Shakti, care sub forma unei zeiţe (Devi) încarnează aspectul feminin al fiecărei divinităţi

-principiul masculin - rol activ - unirea principiilor complementare

-Prajnaparamita (Înţelepciunea Supremă, Mama tuturor Buddha)

-prajna (înţelepciunea - feminin) -upaya (compasiunea activă - masculin)

CARTEA TIBETANĂ A MORŢILOR -Bardo Thodol = Marea eliberare prin audiere în timpul Bardo-ului = nu este un itinerariu pentru defuncţi, precum Cartea Egipteană a morţilor, ci un ghid al eliberării dincolo de moarte -este studiat de către budiştii tibetani, înainte de a fi citit la capătul muribunzilor -originea Bardo Thodol este legată de Padmasambhava, iniţiatorul buddhismului tantric în Tibet -după moarte, defunctul traversează Chikai Bardo, în timpul căreia nu înţelege că a murit, este nepregătit pentru eliberarea finală şi se află în prezenţa divinităţilor ajutătoare şi a divinităţilor înspăimântătoare, expresii ale propriei karma -dacă are încredere în îndurarea zeităţilor buddha şi bodhisattva, are posibilitatea să scape şi să se elibereze; în caz contrar va cădea în Sidipa Bardo, care, începând cu a 14-a zi după deces, este faza cea mai periculoasă, cea a căutării unei noi naşteri, pentru a scăpa de viziunile cumplite care-l vor năpădi -sufletul defunctului este asistat, în fiecare etapă, de avertismentele preotului însărcinat cu recitarea acestui text

VAJRAYANA -buddhismul tibetan = forma superioară a tantrismului buddhist

-iniţiator = Padmasambhava (cel născut dintr-o floare de lotus) în sec VIII d.H. -Vajrayana (Calea Fulgerului, Calea Diamantului, Vehiculul de Diamant = trezirea la înţelepciunea perfectă)

= Mantrayana (Calea mantrelor) = Tantrayana (Calea tantrelor) -privilegiază rolul guru-ului

-calea Vajrei este periculoasă şi semeaţă -Vajra = o substanţă atât de tare încât nimic nu ar putea-o tăia

-iniţiere

-Transmiterea Puterii Vasului -Transmiterea Secretă a Puterii

-Transmiterea Puterii Divinei Cunoaşteri -Transmiterea Puterii Ultime

-primirea de la guru

-o divinitate tutelară (Putere Cosmică, zeu, zeiţă sau aspect esenţial)

-o mandala pictată pe tanka (rulou de pânză) -un text sacru (suport de meditaţie) -o mantra corespunzătoare divinităţii + 108 bile (numărul de repetări mantra) -mudre (gesturile) -mantra este strict secretă; discipolul care o divulgă pierde disponibilitatea de a intra în legătură inefabilă cu Puterea Cosmică infinită

-yantra = diagramă geometrică simplă, în care sunt sintetizate caracteristicile esenţiale simbolice ale unei anumite mari Puteri Cosmice sau zeu, utilizată în vederea unei consonanţe telepatice spirituale (fiecare mare Putere Cosmică are yantra sa caracteristică) -mandala = o yantra personalizată

= reprezentarea Universului, a corpului, a mentalului şi a Vacuităţii

= locul privilegiat, axa universului mental şi fizic, unde discipolul realizează vidul -cheile pentru înţelegerea mandalei -flăcările = cercul exterior -vajra = cercul imediat interior -divinităţile mâniate = al treilea cerc mai gros decât celelalte -coroana de lotus = al patrulea cerc, primul din interior -palatul = pătratul interior -poarta = una din cele 4 T-uri de pe fiecare latură a palatului -inima (divinitatea tutelară) = imaginea din centru -cheile pentru înţelegerea divinităţii tutelare -est - alb - vajra - pământ martor - Aksobhya -vest - roşu - lotus - meditaţie - Amithaba -sud - galben - giuvaer - a da - Ratnasambhava -nord - verde - dubla vajra - nepasivitate - Amogasiddhi -centru - albastru - roata - învăţătura - Vairocana

16

-structurile din mandala şi divinităţile care o populează nu au o existenţă proprie; născute din Vacuitate, ele se reîntorc întotdeauna în

Vacuitate

 

-există şi mandala în trei dimensiuni -mudra = gesturi ale mâinilor sau ale diferitelor părţi ale corpului, care generează starea de rezonanţă cu anumite energii subtile din Macrocosmos sau integrarea instantanee în anumite sfere sau câmpuri benefice de forţă (în creştinism = unirea mâinilor)

-şcoli Vajrayana

-Madhyamika (Calea de mijloc)

-Yogashara -doctrina -lumea în care trăiesc fiinţele nu este decât rodul conştiinţei lor, la diferite nivele, inclusiv impregnările inconştiente

-readucerea conştiinţei la puritatea originară prin yoga tantrică, prin reconvertirea tuturor energiilor vitale -completează şi perfecţionează sistemul celor 5 Buddha de meditaţie -Aksobhya, Amithaba , Ratnasambhava, Amogasiddhi, Vairocana -conform shakti (energia secretă din om şi univers) le asociază celor 5 Buddha parteneri feminini (Prajnaparamita, Tara) şi Divinităţile teribile convertite la Dharma -identitatea dintre samsara (condiţia actuală) şi Nirvana (condiţia viitoare) -postulează echivalenţa dintre -macrocosmos (univers populat de Buddha) -microcosmos (omul, un posibil Buddha)

-tehnici de meditaţie -concentrarea într-un singur punct (două etape) -concentrarea fără obiect (trei etape) -cele 5 obstacole (1.Lenea 2.Uitarea 3.Delăsarea 4.=2+3 5.Supraefortul) -cele 8 dharme (credinţa, hotărârea, energia, voinţa, amintirea obiectului, inteligenţa vigilentă reacţia imediată la distragere, destinderea şi echianimitatea) -cele 6 forţe (învăţătura, reflecţia, memoria, inteligenţa vigilentă, energia mentală, obişnuinţa) -cele 4 activităţi mentale (intensitatea şi convergenţa, convergenţa discontinuă, concentrarea regulată, concentrarea spontană) -cele 10 etape ale concentrării (descrierea detaliată a fiecărei etape = o sinteză a conceptelor anterioare) -sublimarea Vajrayanei = roata tibetană a vieţii asociată cu mantra OM-MANI-PADME-HUM -chei de înţelegere a mantrei asociată cu roata -cercul exterior cuprinde 12 figuri (noi le vom numerota începând de sus, în sens orar) -1. ignoranţa (o femeie oarbă) -2. karma (un olar) -3. conştiinţă (o maimuţă) -4. minte-corp (doi oameni într-o barcă) -5. cele 6 simţuri (casă cu 6 ferestre) -6. contact (o pereche de ]ndrăgostiţi) -7. simţire (o săgeată care străpunge ochiul omului) -8. sete (un băutor servit de o femeie) -9. ataşament (om care culege fructe) -10. devenire (o relaţie sexuală) -11. naştere (o femeie care naşte) -12. moarte (om ducând un cadavru în spinare) -6 sectoare de cerc asociate celor 6 silabe sacre -OM - zei - ignoranţa - între 12 şi 2 -MA - titani - invidia - 2,4 -NI - oameni - mândria - 10,12 -PA - animale - frica - 8,10 -DME - pretaşi - pasiunea - 4,6 -HUM - infernuri - ura - 6,8 -cercul din mijloc cu cele trei elemente care duc la distrugerea omului reprezentate prin animale care se devorează reciproc (ura-stânga sus, lăcomia-dreapta sus, iluzie-jos = karmele de agresivitate, posesivitate, ignoranţă n.n.) -rostirea mantrei = parcurgerea roţii vieţii = parcurgerea etapelor din viaţa omului = parcurgerea universului = eliminarea karmei

ZEN

-zen (japoneză) = ch'an (chineză) = dhyana (sanscrită) = meditaţia fără obiect = întoarcere la mintea originară, pură a fiinţei umane = meditaţia aşezat în postura lui Buddha (importat din Mahayana) -iniţiatori -China (sub denumirea ch'an): Bodhidharma (470 - 532) care l-a adus din India în China -Japonia: Dogen Kigen (1200 - 1253) şi Yosai (1141 - 1215) l-au adus din China în Japonia, unde a devenit zen -ramuri principale ale zen-ului -Rinzai - iniţiator Yosai (1191) -amestec de tendai şi shingon + ceremonia ceaiului -unii îl consideră pe Baso Dotsu (700 - 790) precursorul zenului rinzai şi fondatorul koan-ului, deşi denumirea Rinzai vine de la Lin-zi (? - 867) -Soto (zen-ul pur) - iniţiator Dogen Kigen (1227) -postura zazen în poziţia lotus sau semilotus -prin abandonul complet al Ego-ului se ajunge la Satori (Trezire, Adevărul Cosmic) -Dogen a stabilit principiile fundamentale ale soto -practica este fără corp şi fără obiect -abandonul corpului şi a minţii -practica în sine este satori -unii îl consideră pe Tozan Ryokai (807 - 869) , alţii pe Hsing-seu (? - 740) drept fondatori ai liniei soto, deşi denumirea Soto = Ts'ao-tung = Ts'ao-chan (840-901) + Tung-chan (840-901)

17

-alte ramuri: Obaku, Hogen, Ummon (după numele maeştrilor) -satori = kensho = bodhi (trezire spirituală) = conştiinţa vidului beatific = înţelegerea adevăratei naturi divine a oricărei fiinţe, lucru sau

fenomen

-nu sunt venerate vechile texte buddhiste, ba chiar sunt considerate obstacole în calea Realizării -învăţătorul zen caută prin orice metodă să scurtcircuiteze asociaţiile mentale şi plăsmuirile intelectuale ale discipolilor, pentru ca într-o zi

Iluminarea să-i umple spontan, asemenea unui fulger. Metodele sunt cele mai simple şi cele mai diverse -detaşarea faţă de texte în general, condamnă chiar ataşamentul de literă, chiar ataşamentul de Vacuitate, de căutare. de Iluminare (unul dintre marii maeştri zen a fost neştiutor de carte!) -sufletul trebuie lăsat într-o libertate totală şi orice încercare de a-l utiliza în scopul atingerii Cunoaşterii supreme conduce la întunecare -contemplarea propriei naturi pentru a atinge starea de Buddha (cunoaşte-te pe tine însuţi? n.n) -nu exclude munca cu sinele (purificarea terenului interior pentru ca trezirea să aibă loc spontan) şi chiar munca fizică -posturi zen care dezvoltă diferenţierile, intuiţia şi ki-ul (ki nu este numai vitalitate sau energie, ci activitatea care în cele din urmă devine spirituală; ki = mişcare, concentrare, stimulent, forţă interioară, acţiunea spiritului însuşi) -zazen (meditaţia aşezat pe pernă în poziţia lotus) -kin-hin (meditaţia în picioare, păşind - stă la baza artelor marţiale) -însemnele discipolului zen sunt kesa (roba) şi bolul de călugăr -koan = problemă aparent insolubilă pe care maestrul o prezintă discipolului (înţelegerea koanului = iluminarea, eliberarea) = probleme care ascund principii ale adevărului etern =O singură natură conţine toate naturile, o singură existenţă cuprinde pe de-a-ntregul toate existenţele (Yoka Daishi) =Acela care moare înainte să moară, nu mai moare niciodată, chiar după ce moare (uneori maestrul oferă un răspuns care este tot un koan - Vulpea lui Hyakujo, ZEN 159

- Nu gândi pozitiv, nici negativ ZEN 172, 173, 177, 179

- Viaţa de zi cu zi e o Cale ZEN 170)

-ceea ce caracterizează koan-ul este lipsa pretenţiei de logică; scopul este tocmai de a ne pune mintea în imposibilitatea discursului raţional, pentru ca astfel discipolul să poată sparge limitele minţii şi să obţină satori -diferenţieri în abordarea koan-ului -maeştrii rinzai - reflecţie, efort mental, lovituri cu bastonul, strângere cu uşa -maeştrii soto - nu forţează reflectarea asupra koan-ului, doar aruncă în spirit o sămânţă -ipoteză: koan-ul românesc -Întunecând întunericul, iată porţile luminii (N. Stănescu) -răspunsul meu (tot un koan): Nefiind ceea ce eşti, Eşti -răspunsul final: Îndepărtând Ego-ul, afli Eul -efecte ale zen-ului (zanshin): artele marţiale, ceremonia ceaiului, ikebana, sumiye (desenul în tuş), hai-ku (ZEN 249) -în sec XIII mai mulţi samurai celebri devin călugări şi impun Bushido (codul de onoare), care a dat naştere principalelor arte marţiale -Budo (Calea războinicului, calea samuraiului - Do=Cale) -judo (Calea blândeţii) -karatedo (Arta mâinilor goale) -kendo (Calea sabiei) -kyudo (Tragerea cu arcul) -aikido (Calea armoniei cu energia universală) -secretul artelor marţiale ţine de formula Ryu-Gi (A învăţa să călăuzeşti spiritul); trebuie să ştii să eviţi lupta sau, mai degrabă, să învingi fără luptă (ZEN 248) -Dojo = locul unde se predau artele marţiale şi unde se cântă sutre în ritmul gongurilor de metal şi de lemn

-Maka Hannya Haramita Shingyo (Sutra Înţelepciunii Infinite - rezumat la Prajnaparamita) se cântă la sfărşitul zazen în chineză -se cântă facultativ -San Do Kai (rezumat al filozofiei zen - autor Sekito Kisen) -Kokyo Zan Mai (autor Tozan Ryokan)

ESOTERISMUL MAZDEIST

-mazdeism = zoroastrism - iniţiator Zoroastru = numele elenizat al lui Zarathustra (660 - 583 î.H) -Zarathustra este reformatorul vechii religii iraniene politeiste şi autorul a 17 imnuri din Avesta, cartea sacră a mazdeenilor -în deşert, stare de extaz, este investit de Ahura Mazda (Cel înţelept şi Cel Drept), creatorul tuturor lucrurilor, cu misiunea de a epura credinţele şi ritualurile antice -zeul unic Ahura Mazda substituie vechiul formalism bazat pe sacrificiu -vechii zei devin fie asistenţi ai lui Ahura Mazda, fie demoni -puterea lui Ahura Mazda este ameninţată de Angra Mainyu (Duhul Răului), antiteza Sf. Duh (Spenta Mainyu), deşi sunt subordonaţi şi unul şi celălalt -a instaurat cultul Focului, manifestarea vizibilă a puterii divine -Mithras = focul bărbat şi Mitra = lumina-femeie -Cel veşnic a creat cu ajutorul Cuvântului viu lumina crească, sămânţa lui Ormuzd, principiul lumii materiale şi al focului material

ESOTERISMUL TAOIST

-taoism (daoism) - fondator Lao-Zi (Bătrânul maestru) -nu se cunoaşte aproape mai nimic despre el (unii chiar îi pun existenţa la îndoială) -adversar al lui Confucius -Dao-De-jing (Învăţătura Căii şi a Virtuţii - traducere occidentală) - Dao (Tao) = principiul originar activ -de = energia spirituală şi magică pe care principiul o desfăşoară -jing = Carte

18

-alţi maeştri: Zhuang-Zi şi Li-Zi

-Tao

-neformatul, nenumitul, constanta veşnică, indistinctă, energia fundamentală subîntinzând Universul şi mişcarea lui -inaccesibil, necunoscut şi totuşi atât de apropiat, rădăcina lumii -originea eternă, izvorul constant al oricărei creaţii, al oricărui fenomen -ansamblul mişcării cosmice

-ţelul înţeleptului

-să rămână în axa lui Tao, devenind el însuşi pivotul, rădăcina, originea comună a tuturor

evenimentelor (calea de mijloc) -după ce armonizează toate energiile şi toate suflurile din el, devine una cu Tao, iar corpul se transmută în spirit pur (alchimie spirituală) -yin şi yang (feminin şi masculin, nocturn şi luminos, greu şi uşor, umed şi uscat, etc.) = legea contrariilor -Practica -regimuri dietetice (abţinerea de la cereale) -gimnastică (desfacerea nodurilor corpurilor) -tehnici de respiraţie (inspiraţie = yin, respiraţie = yang + dirijarea energiei de la Tantienul inferior la cel superior (TM139) Tantien (Câmpuri de cinabru - elixirul vieţii avea la bază cinabrul) -Tantienul inferior = Oceanul suflului = Câmpul inferior - zona chakrei sacrale -Tantienul median = Ki = Palatul Purpuriu - zona chakrei inimii -Tantienul superior = Palatul Nirvanei - zona chakrelor frontală şi sacrală

-rugăciuni, meditaţii, ceremonii, rituri magice

-tehnici sexuale

dinamic care întemeiază universul sensibil şi ritmurile naturii -evitarea ejaculării care oboseşte corpul (femeia e mai puternică decât bărbatul) -după 1 retenţie seminală - întăreşte energiile, 2 -auzul şi vederea se ameliorează, 3 -toate bolile dispar 4 - starea pe pace, 5 - îmbunătăţirea sângelui şi a vaselor, 6 - corpul devine strălucitor 9 - viaţă veşnică 10 - intrarea în comuniune cu Shen Ming (Cerul-Spiritul Pur) -plăcerea rezidă în voluptatea contactelor, a poziţiilor şi a generozităţii schimbului

-energia sexuală este cea mai mare forţă de transformare fiindcă e direct implicată în grandiosul joc

ESOTERISMUL CONFUCIANIST

-confucianism - întemeietor Confucius = numele latinizat al lui Kong-Fu-Zi = Veneratul maestru Kong (551 - 579 î.H.) -opera: Cinci Clasice (Cărţile Canonice care stau la baza culturii chineze) -Cartea schimbărilor (Yi-jing) -Cartea odelor -Cartea ritualurilor -Analele Primăverii şi Toamnei -doctrina confucianistă este expusă în cele Patru Cărţi puse la punct de discipolii săi -Marele Studiu (Didactica Magna) -Învăţătura despre calea de mijloc -Meng-Zi (cu numele latinizat Mencius = cel mai renumit dintre discipoli) -Convorbiri şi judecăţi - învăţătura maestrului Kong-Fu-Zi

-preconizează un fel de întoarcere la origini, la vremea în care domnea ordinea în Cer şi când orice lucru se afla la locul lui (confucianiştii presupun că acest lucru se întâmplase cu 5 secole în urmă) -reorganizarea societăţii în conformitate cu Mandatul Cerului (ordinea cosmică), ţinându-se seama de definirea omului superior (jung-zi), a omului nobil -omul superior se caracterizează prin jen (nobleţea cerului, demnitatea omului) -prin jen omul se descoperă în intimitatea sa, ca şi cum s-ar afla în legătură cu infinitul, dar şi cu toţi ceilalţi -jen trebuie cultivată printr-o educaţie totală (autodisciplina), singura care poate duce la cunoaşterea de sine -Cartea schimbărilor (Yi-jing) -calea schimbărilor este Dao (Tao)= Unitatea = creatoarea multiplicităţii fiinţelor

Dao

-yang - luminos - pozitiv - masculin (---) Diagrama Tai-Qui (yin + yang)

-yin - întunecos, negativ, feminin (- -)

-opt trigrame, imagini ale Cerului ( Vântului (

-prin combinarea trigramelor, două câte două rezultă 64 de hexagrame, care cuprind toate posibilităţile de transformare -metodă de prezicere (prevederea viitorului, înţelegerea trecutului), care permite adoptarea unei atitudini juste în funcţie de

indicaţiile oracolului -necesitatea unei inimi pure şi liniştite, receptivă la influenţe cosmice ascunse, care astfel se pot manifesta

), Pământului ( ), Focului (

), Tunetului (

)

), Apei (

), Muntelui (

)

), Lacului (

ESOTERISMUL IUDAIC

-întemeietor Moise (Cel mântuit -ebr.) = Hosarsif (numele egiptean) -unul din cei mai mari iniţiaţi ai tuturor timpurilor -preot al lui Osiris în Egipt (este de origine egipteană = fiul prinţesei regale, sora lui Ramses al II-lea = fiu adoptiv sau natural?) -omoară un supraveghetor egiptean, pentru a apăra un evreu şi este nevoit să se autoexileze -iniţiat la templul din Madian de către marele preot etiopian Ietro (templul era consacrat lui Osiris, dar era adorat şi Dumnezeul suveran cu numele Elohim) -preotul lui Osiris care a înfăptuit o crimă, trebuia să se supună unei morţi de tip yoghin (efectua o călătorie astrală în lumea morţilor, îl găsea pe cel mort, îi cerea iertare şi-l ajuta să găsească drumul spre Lumină)

19

-Moise trece cu succes de această probă şi se mântuieşte (Moise = Cel mântuit) -dispoziţiile sacre ale religiei iudaice -legâmântul cu Dumnezeu (ritualul circumciziei) -decalogul (cele 10 porunci) -să asculte izvoarele (textele religioase)

-mărturisirea de credinţă (crezul) - formulat de Moise Maimonide (1135 - 1204) -Texte exoterice care stau la baza iudaismului -Vechiul Testament -Pentateuc (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul) - alcătuiesc Tora = legea poporului Israel

-Cărţile Profeţilor

-4 mari profeţi (Isaia, Eremia, Daniel, Exechiel)

-12 mici profeţi (Osea, Ioel, Amos, Obadia, Mica, Iona, Naum, Habauc, Tefania, Hagai, Zaharia, Maleahi) -Cărţile sapienţiale (ale înţelepciunii) - aici intră şi Psalmii lui David -Noul Testament -Manuscrisele de la Marea Moartă -aproximativ 600 de manuscrise descoperite începând cu anul 1947 într-o grotă de la Qumran, pe malul stâng al Mării Moarte -conţinut -texte biblice, cărţi apocrife cu caracter apocaliptic şi eshatologic (excluse şi interzise ulterior de către Biserică) -lucrări specifice sectei esenienilor (sec I î.H - sec I d.H) -Comentarii de texte biblice -Imnuri -Regulamentul războiului Fiilor Luminii împotriva Fiilor Întunericului (lupta împotriva necredincioşilor) -esenienii considerau că au intrat în posesia Planului Divin, care a eşuat din pricina oamenilor, dar care, în final, va triumfa. Credincioşii trebuie să întâmpine venirea îngerilor lui Dumnezeu ducând o existenţă monastică, renunţând la tot, chiar şi la căsătorie -învăţătura secretă a Orientului afirmă că această confrerie a fost la baza creştinismului, iar Iisus şi Ioan Botezătorul erau esenieni -Talmudul (comentarii ale rabinilor la legea Tora) -Talmudul din Ierusalim (sec II - IV) -Talmudul din Babilon (sec V) - acesta s-a impus până la urmă -Kabbala (sec XII) - Sepher-ha-Zohar (Cartea Splendorii = studiul lumilor divine) - comentariu kabbalistic la Pentateuc -Sepher-Yetsirah (Cartea Creaţiei = studiul raporturilor dintre lumi)

KABBALA -Kabbala (KBLH = tradiţie - ebr.) -se presupune că Moise, temându-se că învăţăturile sale exoterice vor fi interpretate greşit după mai multe secole, a transmis oral, unui cerc restrâns de iniţiaţi, o învăţătură esoterică, aceea care este la originea Kabbalei. Aceste învâţături au început să circule în scris începând cu sec. XII -Arborele (Copacul ) Sefirotic -cele 10 numere primordiale (Ce e în Kether este şi în Malkuth 10 = 1+0=1) - numerologia magică -atributele Divinităţii -feţele Divinităţii (cele 10 nume ale lui Dumnezeu) -ierarhiile îngerilor -alcătuirea fiinţei umane (omul este alcătuit din straturi succesive - trebuie să le înlăture pentru a descoperi Adevărul) -relaţia macrocosm-microcosm (structura holograficică a Universului)

-cele 22 litere ale alfabetului ebraic (Căile)

-intercondiţionările dintre Sefiroturi -Arcanele Majore ale Tarotului

Nr.

Denumire

Atributele

Nume

Ierarhiile

Omul

Univers

Sefiroturi

sefirot

sefirot

Divinităţii

Divine

îngerilor

hinduse

-

Ein-Soph

Infinitul

Dumnezeu

 

Conştiinţă cosmică

Macrocosmos

Brahman

1

Kether

Coroana

Ehieh

Serafimi

Conştiinţă

Universul

Brahma

2

Hokmah

Înţelepciunea

Iah

Heruvimi

Interior

Sistem planetar

Vishnu

3

Binah

Inteligenţa

Yehovah Elohim

Tronuri

Exterior

Mama natură

Shiva

-

Daath

Cunoaşterea

-

-

Intuiţie (Trezire)

Unitatea

 

4

Hesed

Generozitatea

El

Domnii

Creativitate (Har)

Speciile

Maia

5

Geburah

Justiţia

Elohim Ghibor

Puteri

Stăpânire (Judecată)

Viaţa

Oum

6

Tipheret

Frumuseţea

Eloha

Virtuţi

Sine

Zi,Noapte

Haranguerbehah

7

Netzah

Victoria

Elohim Sabaoth

Principate

Procese inconştiente

Respiraţie

Porsch

8

Hod

Gloria

Iehova Sabaoth

Arhangheli

Procese conştiente

Impresie

Pradiapat

9

Yesod

Fundamentul

Shaday

Îngeri

Corp

Timp,Spaţiu

Prakarat

10

Malkuth

Regatul

Adonai Melek

Eroi

Ego

Materie

Pran

-se poate face şi o paralelă între silabele  şi AUM (OM) -întreaga realitate este constituită din cele 3 niveluri ale cosmosului (lumea cosmogonică, psihică şi fizică) prin combinarea celor 10 numere cu cele 22 de litere. Orice făptură şi orice cuvânt purced dintr-un singur nume -Dumnezeu (Ein-Soph) nu poate fi cunoscut, acesta poate fi doar intuit prin urmele pe care le lasă -în interiorul fiecărei triade, un principiu joacă rolul de mediator creativ: Daath (2,3); 6 (4,5); 9 (7,8) -unirea dintre toate principiiile se transcede în Ein-Soph -Nephesch - corpul, Ruach - sufletul şi Neschaman - spiritul sunt legate între ele de către Zelem (corpul eteric? n.n) şi alcătuiesc ansamblul fiinţei umane vii (10)

20

-cele 3 corpuri + ansamblul lor corespund celor 4 lumi -Asiah (lumea fizică) - 10 -Yetzirah (lumea formării) - (4-9) -Briah (Lumea Creaţiei) - 3 -Atziluh (Lumea Divină) - (1,2)

-„căsătoria mistică“ dintre Malkuth (principiul feminin exilat) şi Kether (energia masculină) duce la Iluminare -analogii -corpurile subtile (propunerea noastră): divin (1), spiritual (2,3,Daath), cauzal (4,5,6), mental (7,8), eteric (9), astral (10) -chakrele: coronală (1), frontală (2,3), laringiană (Daath), inimii (4,5,6), solară (7,8), sacrală (9), bazală (10) -energia Kundalini = căsătoria mistică -cele 3 nivele de dezvoltare ale omului: obişnuiţi (10,9,8,7), iniţiaţi (6,5,4,Daath), mari iniţiaţi (3,2,1) -tehnici de meditaţie -Tatăl nostru: Tatăl nostru care eşti în Cer (1), sfinţească-se numele Tău (2), vie împărăţia Ta (3), facă-se voia Ta (4), precum în Cer, aşa şi pe Pământ (4). Pâinea noastră cea spre fiinţă (5), dă-ne-o nouă astăzi (6)

şi

ne iartă greşelile noastre (7), precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (8). Şi nu ne duce pe noi în ispită (9),

ci

ne izbăveşte de cel rău (10). Că a Ta este împărăţia (9), puterea (Daath) şi slava (1), în veci, Amin (Ein-Soph)

-asupra copacului sefirotic

-conştientizarea Divinităţii cu formă şi cu atribute (7-10) -conştientizarea Divinităţii fără formă, dar cu atribute (4-6) -conştientizarea Divinităţii fără formă şi fără atribute (1-3) -absorţia în Ein-Soph

GENEZA -cele 7 fete ale lui Ietro = şapte virtuţi care trebuiau cucerite de iniţiat pentru a deschide fântâna adevărului = „Fântâna Celui Viu care mă

vede“

-Moise reuneşte tradiţiile etiopiene şi caldeene cu iniţierea egipteană, încercând să creeze o religie monoteistică veşnică -la Ietro găseşte 2 cărţi de cosmogonie: Războaiele lui Iehova şi Generaţiile lui Adam -în Sepher Beresicht sintetizează ştiinţa ezoterică de până atunci şi schiţează cadrul ştiinţei ezoterice viitoare (ideile principale ale Genezei) -Moise şi-a exprimat gândirea în trei feluri -clar şi simplu (cuvântul în sens propriu) -simbolic şi figurat (cuvântul are sens figurat) -sacru şi hieroglific (cuvântul are sens transcendent - e necesară o cheie - inspirată din Hermes Trismegistos -printr-un singur semn sunt invocate principiile, cauzele şi efectele pe care le emană Divinitatea în natură, în conştiinţa umană şi în lumea spiritelor pure) - după modelul preoţilor egipteni -el a scris Geneza în hieroglife egiptene cu trei înţelesuri, încredinţând cheile şi explicaţia orală urmaşilor săi (iată de ce Vulgata - traducerea latină a Bibliei nu poate cuprinde toate înţelesurile acesteia)

*

-şarpele (Nahash - ebr.) aşezat în cerc reprezintă în templele antice şi în misterele din India, Egipt şi Grecia viaţa universală, al cărei agent magic este lumina astrală = forţa care pune în mişcare această viaţă, atracţie de sine şi pentru sine = gravitaţia universală = Eros, Iubire, Dorinţă - greci; păcatul originar = vasta înlănţuire a naturii divine, universale cu regnurile, genurile, speciile sale, în puternicul cerc al vieţii -obs. şarpele = energia Kundalini latentă, pomul interzis = cunoaşterea de sine care duce la eliberare, păcatul = corpul cauzal? n.n.

*

-Yahve = Yehova (unul din cele 10 nume ale lui Dumnezeu) - apare în Biblie

HWHY = (He - Vau - He - Iod) = Iod - He - Vau - He (în ebraică se citeşte de la dreapta la stânga) = IEVE = IAHVE = IEHOVA

I = Gândirea divină = Eternul Masculin

EVE (EVA) = Eternul feminin =cele 3 ordine ale naturii (trei lumi) = lumea cosmogonică, lumea psihică şi lumea fizică

I (Veşnicia) + EVE (a fi fiind)= Fiinţa care este, care a fost şi care va fi (Inefabilul închide în adâncurile sale Eternul Masculin - Tatăl şi

Eternul Feminin - Mama; prin unirea lor indisolubilă se formează Fiul, Verbul Viu care creează Universul ) -Marele preot din Ierusalim pronunţa o dată pe an numele divin, enunţându-l literă cu literă: Iod - He - Vau - He -EVA nu este numai femeia lui Adam, ea este Soţia lui Dumnezeu, constituind trei sferturi din esenţa Sa -obs: zeiţa Isis este reprezentată pe monumentele egiptene ca o femeie încoronată, ţinând în mână o cruce cu toartă, simbol al vieţii veşnice şi în cealaltă un sceptru cu floarea de lotus, simbolul iniţierii; Isis are trei înţelesuri diferite: la propriu, ea este prototipul femeiii; la comparativ ea întruchipează toată natura terestră, cu toate puterile sale concepţionale; la superlativ simbolizează natura cerească invizibilă, elementul propriu al sufletelor şi al spiritelor, lumina spirituală, inteligibilă prin sine însăşi, unica ce poate conferi iniţierea; în Geneză Eva (EVE) îi corespunde lui Isis, iar I lui Osiris, Spiritul Creator prin excelenţă

*

-Elohim (Aelohim) = alt nume al lui Dumnezeu, dat de evrei şi caldeeni = El, Zeii, Zeul Zeilor = pluralul de la Aelo, derivat din rădăcina Ael (înălţare, forţă şi putere expansivă); Hoa adică El este în ebraică, caldeeană, siriană, etiopiană şi arabă, unul din numele sacre ale Divinităţii -Dumnezeu ca Elohim nu mai este Fiinţa adâncită în sine însăşi şi în Absolut, ci Stăpânul lumilor, a cărui gândire se răspândeşte în milioane de stele, sfere mişcătoare de universuri plutitoare -„La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“ (la început spaţiul şi timpul n-au existat decât în gândul lui Dumnezeu) -„Şi suflul lui Dumnezeu (Rouah-Elohim) se mişca deasupra nemărginirii“ - Rouah-Elohim, suflarea lui Dumnezeu = o mişcare de expansiune, dilatare = forţa opusă întunericului primordial (puterea de comprimare); Suflare - Elohim - Lumină = prescurtarea fieroglifică al celui de-al treile vers al Genezei (wa-iaomer Aelohim iehir-aour, wa iehi aour = „Şi El a spus - El, viaţa tuturor vieţilor: Să fie lumină; şi a fost lumină“) -obs. roua = suflare = aour inversat = lumină = Lumina Înţelepciunii = Sufletul Universal, substanţa din care apar sufletele, elementul subtil prin care gândul divin se transmite la distanţe nesfârşite (expiraţie), apoi se întoarce (expiraţie) asupra sa însăşi cu ajutorul iubirii; din sânul acestei lumini primordiale, imateriale, ţâşnesc primele 6 zile ale Creaţiei, adică principiile, formele, sufletele vii ale tuturor formelor de existenţă = Universul în toată forţa sa, manifestat în Spirit -Ieve-Elohim reprezenta pentru Moise ordinea divină manifestată de sus în jos, prin toate sferele universului şi împlinită pe pământul vizibil, după imaginea ierarhiilor cereşti şi al Adevărului Etern

*

21

-Adam-Eve (Bărbat-Femeie) = Dumnezeu în acţiune în Univers = Eternul Masculin + Eternul Feminin („Dumnezeu a făcut omul după parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut“); Adam are în versiunea samariteană a Bibliei epitetul universal, infinit, deci Adam

chipul său

reprezintă tot neamul omenesc şi nu un singur om -Adam-Eve reprezintă dualitatea divină, însuţi Verbul Universal prin care Ieve îşi manifestă propria natură în toate lumile -Grădina Edenului = împărăţia cerească atotcuprinzătoare = Heden = substanţa tuturor lumilor pământeşti -Aisha (alt nume al Evei) trăieşte în Shamaim (Cerul), dar ea este atrasă spre materialitate de dorinţa cunoaşterii; ea îmbracă un trup material, „coboară“ în lumea materială şi uită esenţa sa divină (păcatul originar) -Aisha (Sufletul) asimilat aici cu Femeia, este soţia lui Aish (Intelectul), asimilat Bărbatului (vezi Dionysos şi Persefona la Orfeu) -Moise a declarat război Aishei (Evei - natura fizică a omului, slabă şi destrăbălată), pentru a o combate şi a o „ridica“, invocând Spiritul,

pe Ieve

*

-Chivotul lui Israel era înconjurat de 4 heruvimi de aur cu apete de leu, bour, vultur şi om, personificând cele 4 elemente (pământ, apă, aer, foc) şi cele 4 lumi reprezentate de literele tetragramei divine IHWH (vezi şi viziunea lui Ezechiel); Chivotul conţinea Sefer Beresiht (Cartea Cosmogoniei) întocmită de Moise în hieroglife egiptene şi bagheta magică a profetului (vergeaua); el va mai cuprinde Cartea Alianţei sau Legea Sinaiului; Moise va denumi Chivotul de aur drept tronul lui Elohim, întrucât în el este inclusă tradiţia sfântă, misiunea lui Israel şi Ideea lui Iehova -Moise n-a fost un patriot, ci un îmblânzitor de popoare; pentru el Israelul nu era decât un mijloc, scopul fiind religia universală; oamenii nu l-au putut iubi, pentru că el nu-L iubise decât pe Dumnezeu

-Cele 10 porunci scrise în piatră (în antichitate lucrurile scrise în piatră erau considerate sfinte) constituie un puternic rezumat al legii morale şi o împlinirea a adevărului transcendent închis în cartea ermetică a Chivotului -Moise iniţiat în Egipt în manevrarea energiilor cosmice (forţa eterică), prin magie, le atrage pe acestea deasupra Chivotului, apoi le dirijează asupra celor consideraţi vinovaţi, distrugându-i; prin acest amestec de groază şi mister şi-a impus el legea şi cultul său poporului Israel

(altă interpretare ezoterică a Genezei) -Lumea fost creată de Dumnezeu din substanţa eterică primordială, care a fost condensată şi pusă în mişcare -Energia creatoare se manifestă prin intermediul a 2 forţe active: mişcarea şi înţelepciunea -„Zilele“ = perioadele prin care a trecut pământul spiritual (în vechea istorie religioasă a Indiei se vorbeşte despre dinastia solară şi dinastia lunară n.n)

1. perioada lui Saturn - „Pământul era pustiu şi gol şi Spiritul Elohim plana deasupra adâncurilor“ - exista numai Focul -Tatăl = spiritul cel mai înalt (al omenirii) din această perioadă (?); lumea spiritelor = ?

2. perioada Soarelui - „Să fie lumină şi a fost lumină“ „Elohim despărţi lumina de întuneric“ - Foc + Aer -Fiul = Hristos = spiritul cel mai înalt (al omenirii) din această perioadă (?); lumea spiritelor = Arhangheli

3. perioada Lunii - „Şi Elohim spuse: Să fie o expansiune=întindere în ape, pentru a despărţi apa de apă“ - Foc + Aer + Apa „Şi Elohim zise: Să se despartă apele de uscat şi Elohim numi uscatul Pământ“ -Duhul Sfânt = Iehova = spiritul cel mai înalt (al omenirii) din această perioadă (?); lumea spiritelor = îngeri - perioada Pământului actual - Foc+Aer+Apa+Pământ

4. epoca Polară - Adam - formarea regnului animal - corpul fizic

5. epoca Hiperboreeană - Cain - formarea regnului vegetal - corpul vital

6. epoca Lemuriană - Abel - primele forme de viaţă dotate cu mişcare şi respiraţie - corpul astral

7. epoca Atlanteană - Nemrod - „Elohim făcu omul după chipul lor, ei făcură mascul şi femelă“ - corpul mental

(scufundarea Atlantidei = Potopul lui Noe?) (Obs. în epocile 4-7 omul nu-şi uitase încă esenţa divină) -epoca Ariană (actuală) - omul este lăsat să se angajeze singur în evoluţia lui independentă. - prin contactul cu mediul înconjurător, omul uită originea lui divină = păcatul originar - corpul cauzal -se presupune că, în continuare, spiritul Pământului va mai cunoaşte încă trei perioade (Jupiter, Venus, Vulcan) în care spiritul va încerca să se debaraseze de materie şi va fi resorbit în Absolut. -embrionul uman trece prin perioada Saturn, unde a evoluat ca mineral, apoi ca vegetal în perioada Soarelui şi ca animal în perioada Lunii, după care apare faza fiinţei umane. Suflul de viaţă este dat de corpul eteric care este prezent în tot ceea ce este viu. Fetusul este bisexuat până la un anumit punct de dezvoltare a sa, la fel ca şi unul din începuturile existenţei sale. Mai târziu, unul din sexe devine predominant, iar celălalt rîmâne în stare latentă (schimbarea sexului - actualitate n.n.) -Mesia = Mântuitorul (unsul lui Dumnezeu) are rolul de a-l împăca pe om cu Dumnezeu şi de a restabili fericirea cea dintâi trăită în Rai (Grădina Edenului) -doctrina mântuirii lipseşte cu desăvârşire din Vechiul Testament nu pentru că Moise şi profeţii n-ar fi cunoscut-o, însă ei o considerau prea înaltă pentru învăţătura populară şi o păstrau pentru tradiţia orală a iniţiaţilor

ESOTERISMUL CREŞTIN

EVANGHELIILE -Evaggelion (gr.) = vestea cea bună; scrise la 40-60 de ani după răstignirea lui Iisus (până atunci = oral)

-Evanghelia lui Marcu -Evanghelia lui Matei

-„Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu“; „Iisus este fiul lui Dumnezeu“ -„Iisus a îndeplinit profeţiile privitoare la Mesia“; „El n-a venit să strice legea, ci s-o împlinească“

-Evanghelia lui Luca

-„Împărăţia Cerurilor este aproape“ -ţelul divin este universal (universalitatea Evangheliei)

-Evanghelia lui Ioan -Evanghelii apocrife

-doctrina Mântuirii ne apare scăldată în lumina miraculoasă a Sf. Duh; -esoterică („La început era Cuvântul“) -Petru, evreilor, egiptenilor, ebiuniţilor -Toma (biblioteca agnostică, descoperită în 1945 la Nag Hammadi - N. Egipt) =simplă culegere a 114 logia (cuvinte aparţinând lui Iisus) -relevă existenţa unei tradiţii anterioare redactării Evangheliilor canonice -prezintă unele fenomene paranormale săvârşite de Iisus în copilărie

22

ORTODOXIA -1054 = Marea schismă = divizarea între Orient (Ortodoxă = opinie dreaptă - gr.) şi Occident (Catolică = universală), rezultată din divergenţele de dogmă, dar mai ales din existenţa unor spiritualităţi şi a unor mistici foarte distincte

-doar călugării

-adevăraţii spirituali (au părăsit viaţa mondenă pentru o stare celestă, comparabilă cu a îngerilor)

-numai ei = asceza = pregătire pentru metanoia (convertire şi metamorfoză a sufletului), pentru a ajunge la apatheia (purificarea pasiunilor) şi la hesychia (odihnă în Dumnezeu, în singurătate şi linişte, datorită rugăciunii inimii -dogma Sf. Treimi, glorificând întruparea şi învierea lui Hristos, insistând asupra schimbării la faţă (pe care o poate trăi şi un credincios) şi a Sf. Duh, aflat la lucru atât în Biserică, cât şi în sufletul credincioşilor -omul recunoaşte în el prezenţa divină şi se uneşte cu Ea în urma unei lupte purificatoare şi printr-un demers liber consimţit -„Dumnezeu suferă şi moare în trup“ pentru a-l convinge pe om de nemărginita lui iubire -viaţa religioasă îşi găseşte împlinirea în sfintele taine (euharistia - taină esenţială care comemorează şi perpetuează sacrificiul lui Iisus Hristos şi liturghia) -renaşterea mesianică, Biserica timpurilor viitoare = Biserica Sf.Duh, în care omenirea regenerată să poată trăi după chipul Sf. Treimi

ISIHASMUL -Ishihasm = hesychia (gr.) = linişte, odihnă, dar şi singurătate, comuniune interioară -centrul isihasmului = muntele Athos -în Orient = unul din cele mai înalte grade ale ascensiunii sufletului spre Dumnezeu -rugăciunea necontenită a inimii, care se lasă în voia contemplaţiei, departe de lume, în singurătate şi pace lăuntrică (practicată de părinţii deşertului) -rugăciunea = simple formule repetate la infinit, care purificau inima, permiţându-i receptarea Prezenţei Divine, combinate cu tehnica respiraţiei, după modelul tehnicilor spirituale din Asia -rugăciunea nu numai că ia parte la opera creaţiei, dar ea devine arzătoare, asemenea Sf. Duh şi se înalţă la cer ca flacăra unei lumânări -rugăciunea trebuie asociată cu participarea la liturghia colectivă, care este revelaţia misterelor divine -comparaţie cu mantrele din hinduism şi buddhism (n.n.)

IMITAŢIA LUI HRISTOS -De imitatione Christi - operă anonimă , îndreptarul cel mai folosit, din secolul al XV-lea până în zilele noastre, de către toţi creştinii -a căutat să dezvolte mai ales pietatea personală, prin practicarea introspecţiei şi a predicii mintale

-necesitatea umilinţei şi milosteniei, reculegere şi singurătate, supunere faţă de confesor, tăcere şi discreţie asupra devoţiunii personale

-4 părţi

-Admonestările privind viaţa interioară -Admonestările privind viaţa spirituală -Despre consolarea interioară -Îndemnul cucernic la Sf. Comuniune

-desprinderea de lume -pătrunderea în propria inimă -iniţierea în iubirea divină -unirea cu Dumnezeu în euharistie

IGNAŢIU DE LOYOLA (1491 - 1556) -unul dintre marii maeştri ai ascetismului creştin -Exerciţii spirituale - note pe marginea unor experienţe personale, de fapt un îndreptar detaliat al ascetismului creştin (examene de conştiinţă şi meditaţii) care permite sufletului să îndeplinească condiţiile pretinse de Dumnezeu) -pentru obţinerea cunoaşterii divine = învingerea pornirilor rele, practicând virtutea în supunere şi umilinţă -se considera un instrument docil în mâna lui Dumnezeu şi îşi adapta metoda la particularităţile fiecăruia şi la starea evoluţiei sale

CREŞTINISMUL EZOTERIC IISUS

-viaţa cunoscută doar din Evanghelii (mai mult învăţătura). Atenţie! Epistolele lui Pavel sunt anterioare redactării Evangheliilor! -unul din cei mai mari maeştri spirituali, cel care a făcut să triumfe iubirea (vezi erele astrologice: Era Taurului, Berbec, Peşti, Vărsător) „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa“ (Eu = Fiul Omului = „Cunoaşte-te pe tine însuţi?“ n.n.) -„Eu sunt învierea“ (reîncarnare? n.n.) -„Am venit să aduc focul pe pământ“ (Vezi Agni = Focul - SH 145) -adresându-se iudeilor, Matei precizează: „Iisus nu a abolit legea lui Moise, ci a desăvârşit-o, făcând-o mai dreaptă

-a venit să răscumpere păcatele întregii omeniri (bodhisattva, Avatar sau Profet? n.n. SH 50) (Avatar = încarnarea unei Conştiinţe divine, care nu se naşte din raţiuni sau condiţionări de karma, ci prin voinţa sa liberă; el vine pe pământ pentru a revela noi căi de realizare spirituală - tradiţia indiană îl recunoaşte pe Hristos ca avatar al lui Dumnezeu - SH 152) - a izbăvit omul de păcatul originar (dobândise toată experienţa omenirii, a reuşit să se elibereze de karma, nu mai avea corp cauzal n.n.)

-Împărăţia Cerului (dilemă)

-avea să vină sau venise deja? -era vorba de un eveniment exterior sau de o înfăptuire în inima fiecărui creştin?

-a executat întocmai profeţiile cu privire la Mesia

-Apocalipsa descrie o a doua venire a lui Iisus, înaintea Judecăţii de Apoi

-Noul Testament

= „Acesta este sângele meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru cei mulţi“ -schimbarea la faţă (Cina cea de taină) (iluminare? n.n.) -învierea -ipoteze privitoare la Iisus -Fecioara Maria născută din Duh= însămânţare artificială = minune (pusă la cale de spiritul Hristos; Iisus = omul, n.n.) -au existat 2 Iisus (Rudolf Steiner - Evanghelia după Luca) -Iisus Hristos este un Spirit Solar, guvernatorul Spiritelor Solare (vezi cap. Evanghelia după Luca) -omul foloseşte ca vehicul corpul fizic, arhanghelii corpul dorinţei, iar Hristos spiritul vital (nu are corp astral şi pentru a veni pe pământ trebuia să se folosească de cel mai evoluat om de pe Pământ = Iisus, care a trecut prin reîncarnări succesive în cele mai mari spirite de iniţiaţi ai Antichităţii - vezi şi E. Cayce) trebuie să ne referim la omul Iisus şi la Spiritul Hristos, Fiul lui Dumnezeu

= alianţa reînnoită între Dumnezeu şi poporul său, prin venirea lui Iisus

23

-a fost instruit şi iniţiat în mai multe temple de iniţiere, mai întâi în Egipt, apoi în India, Tibet şi Persia (vezi şi E. Cayce) -Iisus este Mesia (Mithra - perşi, Taramuz - caldeeni, Amurgul Zeilor - zeii nordici, Horus - egipteni) aşteptat de toate religiile Religia Spiritului Solar a lui Hristos propagă fraternitatea universală (unificarea religiilor, simbolizată şi prin cei trei magi:

Gaspar - Europa, Melchior - Asia, Balthazar - Africa) -în momentul naşterii (noaptea de 24 spre 25 decembrie), Constelaţia Fecioara era la răsărit (Ascendent Fecioară n.n.), iar forţa fizică a Soarelui era cea mai mică (se afla în Fundul Cerului n.n), dar forţa spirituală era maximă -cu tot sacrificiul lui Hristos pentru mântuirea omenirii, această lume nu este pregătită pentru a primi acest mesaj al Lui; religia creştină a devenit, alături de islam, religia cea mai sângeroasă (Inchiziţia a făcut sute de mii de victime în numele Lui) -Iisus a fost un mare iniţiat, care, în urma acestor iniţieri a dobândit capacităţi paranormale (levitaţia, vindecarea bolilor, învierea din morţi, etc.) care au constituit motivul real al condamnării sale la moarte: aceste trepte de iniţiere au fost următoarele:

-pregătirea -începe cu Predicile de pe munte (expunerea misterului vieţii spirituale şi legea karmei n.n.) -„Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor“ -„Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetaţi de dreptate, că aceia se vor sătura“ -„Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu“ -purificarea -vindecările miraculoase (prin canalizarea fluidului vital, El restabilea echilibrele energetice n.n.) -aceste vindecări erau deja testate în sanctuarele de iniţiere din Asia, Grecia şi Egipt -desăvârşirea - învierea lui Lazăr (considerat de rozicrucieni ca fiind Apostolul Ioan, cel mai iniţiat apostol (moartea Lui Lazăr a fost o moarte de tip yoghin - ultima treaptă de iniţiere atinsă în antichitate - prin care corpul astral se desprindea de corpul fizic şi călătorea în lumea astrală, iluminându-se -„Învăţătorule, iată cel pe care îl iubeşti este bolnav“ -„Această boală nu este spre moartea, ci spre slava lui Dumnezeu, ca prin ea Fiul lui Dumnezeu să se slăvească“ -Lazăr nu apare cu masca unui mort reînviat, ci ca un om transfigurat, cu fruntea senină (iluminat) El îşi dă seama de cuvintele lui Iisus: „Eu sunt învierea şi viaţa“ -unirea cu Dumnezeu - Schimbarea la faţă (iluminare, clarviziune) (treaptă atinsă de Buddha şi de alţii) -glasul din norul luminos: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care am binevoit“ -învierea - revenirea Spiritului Hristos în trupul lui Iisus (esoteriştii creştini consideră acestă treaptă atinsă de Iisus drept cea mai înaltă atinsă vreodată de om; este interesantă o comparaţie cu bodhisattva-şi Shambalei n.n.) -moartea lui Iisus Hristos a fost o moarte completă în doar în plan fizic; învierea a fost posibilă prin revenirea Spiritului Divin al lui Hristos în trupul fizic al lui Iisus -învierea lui Lazăr este, de fapt, învierea Apostolului Ioan, cel mai iniţiat dintre apostoli, care a fost supus unei morţi de tip yoghin (moarte în plan eteric) -minunea transformării apei în vin = sacrificiul apei a fost înlocuit cu sacrificul vinului = odată cu consumul vinului, omenirea a pierdut ideea reîncarnării, păstrată numai de iniţiaţi, care se abţin de la alcool (reîncarnarea te ajută să speri într-o viaţă mai bună dacă acţionezi pozitiv) -iniţierea creştină cuprinde 7 etape -spălarea picioarelor -umilinţa şi devotamentul faţă de apostoli şi misiunea sa, care nu putea fi realizată fără ei -tot ceea ce este superior, descinde din inferior (interpretare rozicruciană) -flagelarea -renunţarea la frică -mărirea simţului universal al vieţii şi al iubirii -încununarea cu spini -obişnuirea cu dispreţul moral şi intelectual al celorlalţi -disocierea între voinţă, inteligenţă şi sensibilitate şi, totodată, unirea lor -„Paznicul pragului“ (apariţia dublului inferior) (echiv. cu „Călăuza cea rea“ - Cartea egipteană a morţilor) -acest prag trebuie trecut pentru ca spiritul să meargă mai departe în planurile superioare ale lumii astrale pentru a-şi găsi Eul său superior -purtarea crucii - identificarea cu Pământul (cele 4 elemente) şi cu tot ceea ce cuprinde el -cunoaşterea forţelor oculte existente în corp -prin concentrare pot apărea stigmatele rănilor lui Hristos (se preiau din Akasha? n.n.) -moartea mistică - îşi dă seama că viaţa este o iluzie -îndură senzaţia morţii pentru a lua contact cu lumea astrală -punerea în mormânt - îşi dă seama că s-a separat de trup, iar spiritul s-a unit cu Planeta -învierea -puteri vindecătoare -capacitatea de a provoca boli altora

*

-IISUS ÎN VIZIUNEA LUI EDOUARD SCHURE -universalitatea religioasă a Israelului o constituie credinţa într-un mântuitor (Mesia) -Jehoshua (Iisus - nume elenizat); Myriam (Maria) -Iisus a fost menit unei misiuni profetice din dorinţa mamei sale, înainte ca el să se nască - femeia iniţiată, ca în cazul multor eroi sau profeţi ai Vechiului Testament, cheamă un suflet superior, ca să-l primească la sânul său şi să aducă pe lume un profet; sufletul ales pentru o misiune divină vine dintr-o lume divină, în mod liber, conştient -pentru sufletul venit din cer, naşterea este o moarte; cu cât i-a fost originea mai înaltă, cu atât îi va fi efortul mai mare ca să redobândească puterile adormite, însuşirile cereşti şi să capete conştiinţa înaltei sale misiuni -prima învăţătură Iisus a primit-o de la tatăl şi mama sa, prin cunoaşterea Scripturilor -în copilărie are revelaţia unei Lumini tainice, Izvor al sufletelor şi al lumilor, pe care o numeşte Tată Ceresc -primul mare impact cu religiile şi cu suferinţa lumii a avut loc în cea dintâi călătorie la Ierusalim cu părinţii săi (se simte năpădit de suferinţele întregii omeniri) -următoarea iniţiere are loc la esenieni (Engaddi - Palestina), singurul ordin care păstra pe atunci în Israel adevăratele tradiţii ezoterice ca şi felul de viaţă înălţător al profeţilor (regulile ordinului erau aspre, cei admişi erau supuşi la jurăminte teribile că vor îndeplini îndatoririle ordinului şi că nu vor trăda nimic din tainele lui - aici învaţă Iisus şi tămăduirea bolilor fizice şi morale)

24

-în cadrul agapelor frăţeşti (forma primitivă a Cinei cea de taină) se dădea prima interpretare a cărţilor sfinte ale lui Moise şi ale profeţilor (în explicarea textelor, ca şi în iniţiere, existau trei înţelesuri şi trei grade, foarte puţini ajungând la gradul superior) -esenienii împărtăşeau dogma esenţială a doctrinei orfice şi pitagoreene a preexistenţei sufletului, consecinţă şi raţiune a nemuririi sale -Iisus a primit de la esenieni tradiţia esoterică a profeţilor şi şi-a format propria orientare istorică şi religioasă; iată punctele comune:

-iubirea pentru aproapele considerată ca datorie de prim ordin

-oprirea jurământului pentru a dovedi adevărul -să fie urâtă minciuna -umilinţa -instituirea Cinei (vezi agapele frăţeşti), însă cu un înţeles nou, acela al jertfirii -tot de la esenieni primeşte doctrina Verbului Divin, deja propovăduită de Krishna în India, de preoţii lui Osiris în Egipt, de Orfeu şi Pitagora în Grecia şi cunoscută profeţilor sub numele de Misterul Fiului Omului şi al Fiului lui Dumnezeu; conform acestei doctrine, cea mai înaltă manifestare a lui Dumnezeu este Omul, care prin alcătuirea, forma, organele şi inteligenţa sa, este imaginea Fiinţei Universale şi-i posedă toate facultăţile (Fiul Omului devine Fiul lui Dumnezeu şi Verbul Său Viu) -obs. doctrina Verbului şi a Trinităţii exista înainte de Iisus (Cartea lui Enoch: Domnul spiritelor - Tatăl, Alesul - Fiul, Cealaltă Forţă - Sfântul Duh) -vizionarii spuneau că Mesia se va numi Fiul Femeii, al cereştii Isis, al Luminii divine care este Soţia lui Dumnezeu, pentru că Lumina Iubirii va străluci în el cu astfel de forţă, ce n-a mai fost cunoscută până la El -în final, Iisus a primit de la esenieni iniţierea superioară de gradul al patrulea, care nu se acorda decât celor cu misiuni profetice -prin acceptarea botezului în Iordan, el îl transormă într-un simbol vizibil, o îndeplinire publică a purificării lăuntrice pe care el o pretindea -în peştera de la Engaddi are revelaţia semnului Fiului Omului, patru stele în formă de cruce, semnul vechilor iniţiaţi, folosit în Egipt şi păstrat de esenieni, simbolul marelui mister, Trinitatea dominată de Unitate, imaginea jertfirii Fiinţei Inefabile care se divizează pe sine însăşi ca să se manifeste în lumi, simbol al vieţii, al morţii şi al învierii -apoi are viziunea unei cruci negre pe care se afla ţintuit un om; primeşte această cruce pentru a mântui lumea -calea aleasă era punerea marilor Mistere la îndemâna celor simpli (traducerea doctrinei iniţiaţilor); cei mai mulţi dintre teologi nu cunosc

adevărata însemnătate a cuvintelor lui Hristos, cu înţelesul dublu sau triplu şi nu văd decât sensul literal (ex. „

din Duh, nu poate să intre în împărăţia Cerului“; apa + Duh au înţeles dublu 1)grade de iniţiere - botezul cu apă = iniţiere intelectuală, botezul prin spirit = regenerare radicală 2) apa = fluidul eteric, Duh = Foc = spirit - dubla transformare a fiinţei spirituale şi a învelişului fluidic) -prin doctrina sa vrea să unifice toate religiile -prin schimbarea la faţă Iisus capătă conşiinţa esenţei divine şi a misiunii sale -Iisus este restauratorul şi eliberatorul femeii (femeia iniţiată reprezintă sufletul omenirii - Maria-Magdalena este prima care vede Hristosul spiritual înviat deasupra mormântului) -prin sacrificiul său, Iisus a făcut să trăiască religia creştină (Învierea a constituit certitudinea pentru credincioşi), chiar dacă cei mai mulţi n-au înţeles cuvintele sale, veacurile au avut grijă să le răstălmăcească) -împărţirea pâinii şi a vinului la Cina cea de taină constituie concluzia şi rezumatul întregului învăţământ al lui Hristos (pâinea - cunoaşterea misterelor pământeşti, vinul - cunoaşterea divină) -sensul Fiului aşezat la dreapta Tatălui = misterele vor fi revelate şi omul va vedea divinul în om -drama mesianică, încheiată pe cruce, a avut trei acte -Ispita - iniţierea lui Hristos - misterele Fiului -Schimbarea la faţă - revelaţia totală - misterele Tatălui -Învierea - încununarea operei - misterele Sfântului Duh

dacă

nu se va naşte cineva din apă şi

CELE 7 LUMI -unii esoterişti creştini consideră existenţa a şapte lumi de densităţi diferite (distanţa, timpul, frigul, căldura, gravitaţia există numai în Lumea Fizică)

-Lumea Fizică - lichid + solid + gazos + 4 regiuni eterate -eter chimic (+ asimilaţie, - eliminare) -eter vital (+ gestaţie, - lichidul seminal) -eter lumină (+ căldura sângelui, - funcţiile pasive ale organelor de simţ -eter reflector (mediul prin care gândul acţionează) -Lumea Dorinţei (are 7 subdiviziuni, grupate în 3 regiuni) - are la bază Culoarea

- Iad =Purgatoriu, în alte credinţe (pasiunii, dorinţelor, impulsurilor)

- zonă tranzitorie, nici de Iad, nici de Rai (sentimentele)

- Rai (Primul Cer) (luminii sufletului, vieţii sufletului, puterii sufletului)

-Lumea Gândului (are 7 subdiviziuni, grupate în 2 regiuni) - are la bază Sunetul -Reg.gândului concret (Al doilea Cer) - furnizează substanţele mentale care stau la baza ideilor omului (arhetipurile) -Reg.gândului abstract (Al treilea Cer) - forţele arhetipale care dirijează activitatea arhetipurilor -Lumea Spiritului Vital - umple spaţiile interplanetare -Lumea Spiritului Divin - ne leagă de alte sisteme solare -Lumea Spiritelor Virgine -Lumea lui Dumnezeu -părţile componente ale omului -corpul dens - suport de acţiune pentru celelalte corpuri -corpul vital (eteric) - conţine informaţiile energetice necesare dezvoltării corpului fizic (+ la femei, - la bărbaţi), 4-5cm -înrădăcinat în splină -corpul dorinţei (astral) - sentimente, emoţii, formă ovoidală, înconjoară corpul la 30-40 cm -înrădăcinat în ficat -are centrii de absorţie (rozete) care pot fi activaţi -la om normal se rotesc în sens invers acelor de ceasornic -la clarvăzător se rotesc în sensul acelor de ceasornic -corpul gândului (intelectul) - substanţă din Regiunea gândului concret

25

-memoria inconştientă (subconştientul) - asigură în mod involuntar funcţionalitatea organismului (memoria evoluţiei vieţii) -memoria supraconştientă - înmagazinează toate cunoştinţele din vieţile anterioare -Spiritul (Eul) -scînteia divină care pune în mişcare corpul fizic -condiţiile necesare omului pentru a primi Spiritul -statura verticală - primeşte spiritele cosmice -laringe vertical - emite sunete -sânge cald - primeşte curenţii solari -după moarte, omul pierde primele 4 componente (dens, vital, astral, intelectul) -mai întâi trăieşte (fără corp fizic şi vital) în Iad (Regiunea inferioară a Lumii Dorinţei) unde retrăieşte viaţa în sens invers, de trei ori mai repede, simţind toate durerile pe care în viaţa fizică le-a provocat altora -după ce trece prin Regiunea tranzitorie, Spiritul ajuns în Rai (Regiunea superioară a Lumii Dorinţei - Primul Cer) retrăieşte numai acţiunile bune din timpul vieţii, simţind o mare bucurie -aceste retrăiri se fac prin intermediul corpului gândului -abandondu-şi corpul dorinţei, Spiritul intră în al doilea Cer, unde stă într-o pace deplină (Marea Tăcere, în ştiinţa ocultă); trezindu-se din această mare linişte, retrăieşte muzica sferelor şi îşi pregăteşte planul pentru o nouă viaţă pământească, primind lecţii de la Arhangheli -în al treilea Cer i se prezintă Spiritului panorama (evenimentele principale - destinul) vieţii sale viitore, oferindu-i-se şi liberul arbitru -înainte de a reveni pe Pământ, Spiritul trece prin Regiunea gândului concret, prin Lumea Dorinţei şi prin Lumea Spiritului Vital, pentru a- şi crea un nou corp al gândului, al dorinţei şi un nou corp vital, care se vor grefa pe atomul germene al corpului fizic, conţinut în capul unuia dintre spermatozoizii care va fecunda ovulul -Spiritul va fi trimis spre reîncarnare într-o anumită regiune şi într-o anumită familie unde va găsi condiţii propice de dezvoltare -Legea cauzei şi a efectului (Legea karmei n.n.) este Legea dreaptă după care Dumnezeu judecă toate spiritele oamenilor care trăiesc pe pământ; această lege este codificată prin mişcarea corpurilor cereşti (astrologia n.n.) -în vieţile trecute ne-am creat condiţiile vieţii noastre actuale (talentul, aptitudinile, agerimea sau concentrarea) - geniile nu se transmit la descendenţi, numai aspectul fizic este ereditar -când Spiritul se va purifica, nu va mai fi nevoie de reîncarnare („Pe cel ce va învinge, eu voi face din el stâlp în templul lui Dumnezeu şi nu va mai ieşi de-acolo“ - Apocalipsa lui Ioan)

-Iisus le-a predat în secret doctrina reîncarnării discipolilor săi. El i-a dus pe munte (loc de iniţiere) şi în faţa lor au apărut Ilie şi Moise (Schimbarea la faţă - vedere din astral - de pe muntele Tabor). Referitor la Ioan Botezătorul el le spune: „acest om este Ilie, care trebuia să vină“, iar

în momentul schimbării la faţă adaugă: „Ilie a venit deja şi ei nu l-au ascultat, dar i-au făcut tot ce au vrut“ (

Botezătorul (Matei XVII: 12-13) -Cu altă ocazie, când apostolii se refereau la El, ei ziseră că unii credeau că El era Ilie, iar alţii că este unul din profeţii reîncarnaţi. Hristos i-a sfătuit să n-o spună la nimeni (Matei XIII 19, Luca IV zi). Această doctrină trebuia să fie secretă timp de 2000 de ani, accesibilă doar iniţiţiaţilor -Alt exemplu de predare a reîncarnării: „Cine a păcătuit, acest om sau părinţii lui fiindcă s-a născut orb?“ (Ioan IX: 2) „Nici acest om, nici părinţii lui nu au păcătuit, dar el este orb pentru ca lucrurile Domnului să fie manifestate în el“

)

„Ei pricepură că vorbea de Ioan

EVANGHELIA SF. IOAN -unii consideră că în această Evanghelie s-ar afla secretul unic şi absolut al creştinismului (ER 19-) -fiecare planetă este guvernată de un grup de ierarhii cereşti, trimise de Dumnezeu, care se numesc Tronuri -în Soare se află cele mai înalte fiinţe ale cosmosului nostru, dar acestea sunt doar o parte din ierarhiile sferei centrale a lui Dumnezeu, Fiinţa supremă, emanată din Absolut, care este dincolo de orice înţelegere. El este Fiinţa fără limite şi sursa existenţelor noastre, din care emană Cuvântul, acest Fiat Creator, care se face „carne“, adică materie -din această sursă primară a Fiinţei supreme se desprind cei 7 mari Logoi, care sunt formaţi din toate ierarhiile ce ocupă diversele planuri cosmice; există 49 de ierarhii ori 7 în al doilea Plan cosmic şi 343 în al treilea Plan cosmic -în lumea cea mai de sus a celui de-al 7-lea plan cosmic se găseşte Dumnezeul Sistemului nostru solar, alături de Dumnezeul tuturor sistemelor solare din Univers -Fiecare din aceste Fiinţe sunt dotate cu Voinţă, Înţelepciune şi Activitate, ca şi Fiinţa supremă din care provin -Dumnezeu a creat lumea din substanţa cosmică primordială (eterul), care este polul negativ al Spiritului Universal, în timp ce Fiinţa creatoare reprezintă polul pozitiv; acţionând unul asupra celuilalt s-a format Lumea Fizică -Eterul (format din elemente subatomice) este mai dens în Lumea Fizică şi mai puţin dens în celelalte lumi -Lumile mai eterate au fost create primele şi vor fi suprimate ultimele -Iisus Hristos este un Spirit Solar, guvernatorul Spiritelor Solare -Moise, Buddha şi Mahomed au fost spirite planetare (spirite de rasă = au permis evoluţia spirituală a unei anumite rase de oameni); spiritele de rasă se pot reîncarna (Moise s-a reîncarnat în profetul Ilie şi acesta în Ioan Botezătorul, Buddha s-a reîncarnat în Shankara-Charya, iar următoarea lui reîncarnare se va numi Maitrey)

ROZICRUCIANISMUL -în 1604, la 120 ani după moartea lui Christian Rozenkreutz (Crucea Rozei), corpul acestuia a fost găsit intact, înconjurat de simboluri şi devize iniţiatice -Rozenkreutz a locuit la Damasc, înainte de a fonda în Germania o mânăstire a Sf. Duh -este consderat fondatorul misteriosului ordin al Rosacrucienilor (simbol Cruce+Trandafir), deşi existenţa acestuia nu poate fi dovedită -Ordinul era destinat să-i îndemne pe creştini să se aplece asupra lor înşişi -societăţile ulterioare derivate din acest ordin răspândesc o învăţătură esoterică tradiţională, uneori marcată puternic de ocultism

(ER15-19)

-Ordinul consideră creştinismul estoteric ca fiind adevărata religie a lui Hristos, accea care va învinge toate celelalte religii -omul este supus unei influenţe divine + o influenţă luciferică (Lucifer este un zeu căzut care nu se poate înălţa decât prin om) („Omule, gândeşte-te că prin tine trece un curent care urcă şi unul care coboară“)

26

-părţile constitutive ale omului -corpul fizic - comun cu regnul mineral -corpul eteric (vital) -tiparul energetic al corpului fizic (5-10cm) - curenţi de diferite culori, care se întâlnesc în inimă, -se desprinde după 3 zile

-caracter opus corpului fizic (ex. feminin la bărbat) -corpul astral -sentimentele şi pasiunile (denumirea de astral dată de rozicrucieni: astral = în legătură cu planetele sist. solar) -formă ovoidală înconjurând corpul ca o aură -culori în funcţie de starea afectivă şi dorinţe -bisexuat (sinteză a corpului fizic şi eteric) -spiritul (Eul) - scânteia divină care-l uneşte pe om cu Dumnezeu (Manas - sanscrită) -vine la încarnare din planul astral (creştinismul susţine că la naştere Dumnezeu creează un spirit nou) -ciclurile de reîncarnare se succed în funcţie de karma spiritului respectiv (unde este memorată karma? n.n.) -esoteriştii rozicrucieni consideră existenţa a trei lumi (ER26-30) -lumea fizică -lumea astrală (Purgatoriu) - omul se vede pe sine, pasiunile se năpustesc asupra lui, n-are corp fizic, suferinţă -lumea spirituală (Raiul, corespunde Devakhan - sanscrită) -între două reîncarnări Spiritul omului trăieşte în Purgatoriu sau/şi în Rai -reîncarnarea se face de două ori în aproximativ 2100 ani (precesia de 30 grade), ca bărbat şi ca femeie -dacă există cele 8 cărări ale lui Buddha, există şi cele 8 Beatitudini ale lui Hristos, date de cele 8 organe de percepţie ale corpului astral (flori de lotus, roţi sacre, chakre) -Raiul creştin este format din şapte Ceruri, în care se poate pătrunde prin iniţiere

1. contemplarea astrală a lumii fizice (asemănătoare călătoriilor astrale n.n)

2. reţinerea respiraţiei, viziunea izvoarelor creatoare de viaţă, ca nişte fluvii care circulă peste tot

3. perceperea Raiului ca pe o substanţă vie, sonoră şi sensibilă

4. perceperea lumii formelor, arhetipurile, laboratorul de creaţie al lumii, memoria tuturor evenimentelor lumii (Ideile lui Platon, Akasha - indieni)

5. perceperea vocilor tuturor fiinţelor (Sfera armoniei celeste, Muzica sferelor-Pitagora)

6. lumea îngerilor?

7. Dumnezeu?

APOCALIPSA LUI IOAN -Apocalypsis (gr.) = dezgolire, dezvăluire, revelaţie a ceea ce era ascuns) -secretele divine revelate chiar de Dumnezeu -eshatologie = ştiinţa sfârşitului omului şi a lumii -Sf. Ioan pătrunde în Cer, unde vede Mielul junghiat (simbolul lui Hristos), pe care Dumnezeu l-a găsit vrednic să deschidă Cartea Proorocilor (arhiva cerească, Akasha n.n) şi să-i rupă cele 7 peceţi -7 (7 sigilii, 7 semne, 7 îngeri, 7 urgii) -Satana va fi închis pentru 1000 de ani -cei drepţi vor împărăţi cu Hristos, spre gloria Sa -după 1000 de ani, Satana va fi dezlegat, dar Dumnezeu îl va înfrânge definitiv, prin pogorârea focului din Cer -un Cer şi un Pământ nou vor înlocui lumea dispărută -Dumnezeu va coborî în Cetatea Sfântă, noul Ierusalim şi va locui cu poporul lui -nu va mai exista moarte şi suferinţă

(ER32-33)

-preocuparea aducerii inteligenţei în materie, cu scopul de a o înţelege şi a o domina îl face pe om să uite de lumea superioară, suprasensibilă, din care provine -mesajul Apocalipsei -recucerirea cunoaşterii lumii astrale prin clarviziune -această reîntoarcere va fi precedată de mari cataclisme, care vor produce mari perturbări fizice -după rasa actuală (a cincea) vor apărea două rase, care vor evolua pentru atingerea acestui scop -vor dispărea spiritele rele de pe Pământ -spiritul uman va purta amintirea celor 7 etape terestre prin care a trecut (Lemuria, Atlantida, ariană, a Persiei antice, a Egiptului antic, a Greco-romanilor, actuală) -femeia înveşmântată în Soare, cu Luna la picioare = timpul în care spiritualitatea Pământului se va uni din nou cu cele ale

Soarelui şi Lunii

-după Judecata de Apoi spiritele Pământului vor trece în Rai, unde nu mai este lumină, ci numai sunet

SENSUL ESOTERIC AL RUGĂCIUNII „TATĂL NOSTRU“ -rugăciunea Tatăl nostru se adresează fiecarei componente a omului: Tatăl nostru , care eşti în ceruri (adresa rugăciunii), sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta (corpul divin), precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o astăzi (corpul fizic) şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (corpul eteric). Şi nu ne duce pe noi în ispită (corpul astral), ci ne izbăveşte de cel rău (corpul mental) , căci a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea (corpul divin) . Amin. -conform celebrului medium E. Cayce rugăciunea Tatăl nostru deschide glandele: Tatăl nostru , care eşti în ceruri (pituitară), sfinţească-se

numele Tău (pineală), facă-se voia Ta, (

(gonadele), şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri (suprarenale). Şi nu ne duce pe noi în ispită (celulele Lyden -

deasupra gonadelor), ci ne izbăveşte de cel rău (timus), căci a Ta este împărăţia (tiroida) şi puterea (pineală) şi mărirea (pituitară). Amin.

)

şi pe pământ (timus), precum în cer (tiroida) (

)

Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o astăzi

27

ESOTERISMUL MANIHEIST

-maniheismul, iniţiator Mani (216 - 277) -la vârsta de 12 ani un înger i-a vestit misiunea sa, pe care el a proclamat-o în 240 -se consideră unul dintre marii profeţi, după Adam, Zoroastru, Buddha, Iisus -cosmologie foarte elaborată, cu influenţe iraniene, creştine, hinduiste şi buddhiste, bazată pe existenţa a două puteri antagonice: Dumnezeu (Lumina) şi Materia (Tenebrele, cupiditatea) -în urma creaţiilor succesive a apărut omul, care a cedat Tenebrelor şi împreună cu ele a procreat -eliberarea sufletului (în esenţă luminos) din ciclul reîncarnărilor nu poate fi obţinută decât printr-o totală stăpânire de sine şi prin renunţarea la violenţă şi acte murdare -se vor elibera numai „aleşii“, la moartea acestora -la sfârşitul lumii se va declanşa o conflagraţie generală, care va dura 1468 de ani, incendiind şi distrugând lumea vizibilă; ultimele parcele de lumină se vor întoarce în Dumnezeu, în vreme ce Forţele Răului vor dispărea într-o groapă imensă

ESOTERISMUL ISLAMIC

MAHOMED (571 - 632) -Muhammad (Cel Preamărit, Cel glorificat - arabă) -născut la Mecca, om obişnuit, nu Bodhisattva, ca Iisus -nemulţumit pe plan religios de politeism se retrăgea deseori pe un munte de lângă Mecca, unde se consacra ascetismului şi meditaţiei -în anul 610, noaptea, o fiinţă misterioasă îl înşfacă de gât şi-i dă să citească un sul de pânză acoperit cu semne. A avut sentimentul că în sufletul lui s-a scris o carte şi l-a văzut pe îngerul Gabriel tronând la orizont. A început să răspândească învăţăturile -cu timpul, religia se arabizează (o leagă de Avraam - părintele semiţilor şi de fiul acesteia, Ismael - strămoşul arabilor)

CORANUL -Al-quran (recitare -arabă) -Mahomed a fost obligat să recite textul pe care viziunea i l-a dezvăluit. Discipolii l-au recitat şi ei, apoi l-au transcris pe pe oase de cămilă sau bucăţi de piele -revelaţiile lui Mahomed au fost periodice şi au fost consemnate de secretarul său -după moarte, între 644 şi 656, sub domnia celui de-al treilea calif, Othman, a fost stabilită Vulgata = varianta autentică a Coranului -6226 versete în 114 capitole (sura), organizate nu cronologic, ci după lungime, descrescător (?) -anunţă Judecata de Apoi

ISLAM

-islam = supunerea faţă de voinţa lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu a fost transmis oamenilor prin Mahomed -unitatea în credinţa monoteistă strictă (Allah = Divinitatea supremă universală) (nu Sf. Treime; Sf. Duh = îngerul Gabriel) -considerată ca fiind singura religie adevărată -folosirea unei limbi liturgice comune = araba Coranului -Calif = şeful suprem al comunităţii musulmane (musulman = muslim = adept al islamului + desinenţa an) -artă de inspiraţie religioasă în care se interzice reprezentarea fiinţelor vii (?) -(ER119) -nu are un ritual echivalent botezului creştin (unii musulmani consideră circumcizia ca un gest ritual asemănător) -nu preconizează asceza şi renunţarea -îngeri de lumină asexuaţi, Satan alungat din Paradis înaintea lui Adam -fiecare om are doi îngeri (unul pentru fapte bune, altul pentru fapte rele) -bazele islamului -profesiunea de credinţă - adeziunea lăuntrică la Islam (lectura Coranului) (Nu există al Dumnezeu decât Allah) -rugăciunea zilnică (5 ori - revărsatul zorilor, amiază, mijlocul după amiezii, puţin înainte de asfinţit, noaptea) -impozitul ritual (2,5% din avere) - datoria morală a milosteniei (zecimea legală - în folosul săracilor şi orfanilor) -postul anual de Ramadan (1 lună de zile, nimic solid sau lichid din zori la asfinţit, nu sex, nu fumat) -sfântul pelerinaj la Mecca (cel puţin o dată în viaţă) -rugăciunea rituală (ajutat de un soi de mătănii)(TM65) -stare interioară („Să fii în faţa lui Dumnezeu ca şi când l-ai vedea“ - Mahomed) -poziţie - în picioare, cu faţa spre Mecca -conţinut -prima sura a Coranului -formule de laudă (trei sau mai multe versete) (Dumnezeu l-a creat pe om ca să aibă cine să-i laude opera? n.n.) -înclinare + ridicare + atingerea pământului cu fruntea şi cu palmele (prosternare) -ridicarea frunţii + ghemuire + prosternare -după ultima raka - laudă lui Allah

SUFISM

-apărut în sec VII ca reacţie împotriva islamului oficial -sufii = cei ce poartă o mantie de lână (safa = puritate - arabă, sophia = înţelepciune - greacă) -purtau o mantie de lână, pentru a sublinia despărţirea de lume, alegând calea mistică, pentru a se uni cu Dumnezeu („beţi“ de Dumnezeu) -fideli legii islamului şi respectau normele religioase, dar dădeau prioritate experienţei personale a Prezenţei divine, ale cărei emanaţii sunt lumea creată şi omul însuşi -meditaţie (tehnica dikhr = repetare continuă a numelui lui Dumnezeu, în cursul căreia sufletul „îşi aminteşte“ de creatorul lui şi se uneşte

cu el

-una din confreriile cele mai vestite şi mai durabile este tariqa Mawlawiya a dervişilor rotitori, fondată de Rumi -poezia = rol de prim ordin în viaţa sufilor (vechii maeştri citau poeme erotice sau celebrau vinul şi beţia, dându-le o semnificaţie specială

28

ISLAMUL EZOTERIC (dervişii, sufiţii, kurzii) -tehnica de meditaţie = armonia spirituală (marele mistic Mawlana Djalal ad-Din Rumi - „Dacă eşti născut din Adam, rămâi ca el şi contemplă în tine toţi atomii Universului“; Mawlana = poreclă = Maestrul Nostru - el este fondatorul dervişilor rotitori) -popasurile înţelepciunii, după Rumi (se poate observa o altă denumire a corpurilor subtile) MACROCOSMOS

Esenţa divină ('alam-i-hahut) Natura divină ('alam-i-lahut) Lumea de dincolo de forme ('alam-i-jabarut)

Lumea imaginaţiei ('alam-i-malakut) Lumea percepţiei spirituale ('alam-i-ma'na) Lumea formelor ('alam-i-surat) Lumea naturii, omul ('alam-i-tabi'at)

-(latifa haqiqa) Adevărul („Mahomed al fiinţei voastre“) -(latifa khafiya) Inspiraţia („Iisus al fiinţei voastre“) -(latifa ruhiyya) Spiritul („David al fiinţei voastre“)

-(latifa sirriyya) Supraconştiinţa („Moise al fiinţei voastre“) -(latifa qalbiyya) Inima („Avram al fiinţei voastre“) -(latifa nafsiyya) Simţurile vitale („Noe al fiinţei voastre“) -(latifa qulibiyya) Corpul („Adam al fiinţei voastre“)

MICROCOSMOS

-maestrul kurd Bahram Elahi (TM69) -nu există decât o Cale posibilă: cea desemnată de profeţi şi sfinţi -drumurile sunt numeroase şi uneori e dificil să-l recunoşti pe cel bun -primul obstacol pentru suflet = lumea sensibilă şi toate seducţiile ei -bufonii - îl distrag pe călător (îi pot chiar inocula ideea că este maestru spiritual) -fundături - impresia că a ajuns la capăt -evitarea bufonilor -să ai un maestru spiritual perfect -să alungi din firea ta orgoliul -să analizezi ofertele bufonilor şi să le compari cu regulile religiei -numai când se cunoaşte pe sine omul dobândeşte aptitudinea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu -fiecare dintre noi este o parcelă divină -când am deschis ochii şi-l recunoaştem pe Dumnezeu sub toate formele sale, cunoaştem Vali -în etapa de cunoaştere a lui Dumnezeu (marefat), vălurile care întunecă viziunea interioară cad unele după altele, până se ajunge la Perfecţiunea absolută (TM70) -rugăciunea, cântecul şi muzica sunt avânt şi apropiere de Unitate (practicile zekr şi sama)

-novicii sunt obligaţi la o recluziune mult mai îndelungată decât în celelalte tariqa (confrerii religioase): 1001 zile închişi într-o mânăstire + viaţă de o extremă austeritate + sarcini istovitoare şi înjositoare -o dată iniţiat el poate participa, sub îndrumarea maestrului său, la ceremonia sama -sama (a auzi) este pentru sufiţi Urechea Inimii = o chemare a lui Dumnezeu, a cărei virtute esenţială este să trezească inimile şi să le apropie de Realitatea Supremă (haqq) (TM71) -prin ascultarea poemelor, a melodiilor, a ariilor şi a modurilor armonioase, înalţă sufletul până la extaz şi la neantizare („călăuzeşte spre unirea cu Cel iubit“ ) -le e interzisă oamenilor de rând din pricina lipsei de aptitudini a sufletelor lor -auzind sama după Coran, unii îşi pierdeau cunoştinţa şi un mare număr îşi dau sufletul -unii profită mai mult de sensul cuvintelor, alţii de cântece şi melodii -starea mistică de wajd (ceea ce pătrunde în inimă) - inima primeşte o cunoştinţă esoterică

-trei grade

-agitaţia (tawajud) - subiectul este încă prezent în el însuşi şi se zbuciumă zadarnic

-extazul (wajd) - subiectul este absent din el însuşi, dar conştient încă de această absenţă -supraexistenţa (wujd) - subiectul este debarasat de Eu-l lui - neantizarea neantizării -reguli ale samei (modul în care practicantul trebuie să participe la sama) (TM75,76) -obs.: în sama descoperim principiul oricărui dans sacru: Pătrunderea în sine a vârtejului secret, prin sunet, cuvânt şi gest

29

ESOTERISMUL CONTEMPORAN

RUDOLF STEINER (Evanghelia după Luca)

CORPURILE SUBTILE -alcătuirea corpului uman în condiţii normale şi în cazul lui Iisus

-corpul fizic

1-7cm

-

-corpul eteric (treptikon)

7-14

12

-corpul astral sau al senzaţiei (aesthetikon)

14-21

19

-sufletul senzaţiei (orektikon)

21-28

26

-sufletul raţiunii (kinetikon)

28-35

33

-sufletul conştienţei (dianoetikon)

-

-

BODHISATTVA -una din cele 12 entităţi, legate de Cosmosul căruia îi aparţine Pământul. Fiecare are o misiune legată de evoluţia Pământului. Una din ele a devenit Buddha şi a pregătit venirea lui Hristos. Ea va fi înlocuită de succesoarea sa, c