Meduze

Cyanea capillata (denumită și „coama leului”) este o meduză de mari dimensiuni,

probabil cea mai mare meduză de pe glob. Are un diametru de până la 2 m, iar
lungimea tentaculelor sale poate ajunge la 20 m. Cel mai mare specimen a fost găsit
mort pe plaja Golfului Massachusetts în 1870: avea un diametru de 2,30 m și o lungime
a tentaculelor de 37 m.

Când ajung la maturitate, meduzele coamă de leu mănâncă orice, de la krill până la alte
meduze, precum meduza de apă rece (Aurelia aurita). Sunt prădători fantastic de
feroce, lucru care le ajută să se dezvolte şi să crească atât de mult. Uneori, ele pot
arăta ca nişte „stomacuri plutitoare”, umplute cu câte cinci sau şase meduze de apă
rece, unele dintre ele încă în viaţă, zbătându-se.

Trăiește în mai toate mările nordice ale Atlanticului și Pacificului, în apele de suprafață
din apropierea coastelor marine.

Mențiuni literare

O meduză din această specie l-a ucis pe profesorul McPherson din comitatul Sussex în
povestirea „Coama leului” (1926) a lui Sir Arthur Conan Doyle, fiind adusă acolo
probabil de un uragan, după cum a presupus detectivul Sherlock Holmes.

Turritopsis dohrnii, numită și meduza nemuritoare, este o specie de meduză mică,

biologic nemuritoare, întâlnită în Marea Mediterană și în apele Japoniei. Este unicul caz
confirmat cunoscut de un animal capabil sa se reîntoarcă complet până la stadiul de
imaturitate sexuală, după ce a atins stadiul de maturitate sexuală.

Ca și majoritatea altor reprezentanți ai Hydrozoa, T. dohrnii își începe ciclul vieții ca o

larvă minusculă înotătoare, cunoscută ca planulă. Ca planulă se așează la fund și dă
naștere la o colonie de polipi, care se atașează de fundul mării. Apoi acești polipi
înmuguresc și își continuă viața lor într-o formă liberă de înot, eventual devenind maturi
sexual. Toți polipii și meduza rezultanți dintr-o singură planulă sunt clone identice
genetic. Dacă o meduză T. dohrnii este expusă la stres de mediu sau agresiune fizică,
sau se îmbolnăvește, sau îmbătrânește, ea poate reveni la stadiul de polip, formând o
nouă colonie de polipi. Ea realizează acest lucru prin procesul de dezvoltare celulară de
transdiferențiere, care alterează starea diferențiată a celulelor și le transformă în noi
tipuri de celule.
 Corali

Pentru ca lucrurile sa devina si mai ciudate, trebuie spus ca, desi sunt animale, coralii
se folosesc totusi de fotosinteza pentru a supravietui. Insa si aici lucrurile sunt usor
tulburi, intrucat, in realitate, nu coralii sunt cei care fac fotosinteza, ci algele
microscopice regasite in celulele cavitatii lor digestive. Aceasta relatie simbiotica dintre
corali si respectivele alge functioneaza intr-atat de bine, incat le asigura pana la 90%
din energia necesara supravietuirii! Cat despre restul de 10%, coralii si-l extrag din
vanarea hranei cu ajutorul tentaculelor mobile.

Recifele de corali sunt importante si pentru dezvoltarea domeniului sanatatii? Mai

precis, plantele care cresc aici sunt surse excelente de noi medicamente pentru cele
mai diverse afectiuni grave, de la cancer la artrita, infectii bacteriene, maladia
Alzheimer, boli cardiovasculare, infectii virale etc.

Recifele de corali sunt atat de importante in industria turismului si a pescuitului, incat se

estimeaza ca disparitia unui kilometru din suprafata lor duce la pierderi cuprinse intre
137.000 si 1,2 milioane dolari de-a lungul unei perioade de 25 de ani. In pofida acestui
fapt, nu mai putin de 60% din suprafata totala ocupata de recifele de corali la nivel
mondial este amenintata cu disparitia din cauza activitatii umane.

Marea Barieră de Corali este singura structură vie de pe Pământ care poate fi
observată din spațiu.

Si coralii se lupta intre ei pentru teritorii. In cadrul luptelor isi improsca vecinii cu parti de
celule urzicatoare, le obtureaza razele solara sau pur si simplu cresc peste ei.

Coralii rosii im Marea Mediterana sunt „secerati” aproape complet, pentru a se fabrica
bijuterii din acestia. Cea mai mare valoare pe piata o are insa coralul nobil sau
sangeriu, extrem de rar, din Oceanul Pacific/