INDONEZIA

Indrumar de afaceri 2011

A. DATE GENERALE

1. Geografie
Teritoriu: 2 milioane km pătraţi. Zona maritima: 7,900,000 km patrati.
Oraşe: Capitala - Jakarta (9.6 milioane locuitori estimat). Alte oraşe - Surabaya 2.8 milioane, Medan
2,1 milioane, Bandung 2.4 milioane.
Relief: Peste 17.500 de insule; 6.000 sunt locuite; 1.000 dintre ele au asezari permanente. Insulele mari
constau din câmpii de coastă, cu interioare muntoase.
Clima: Ecuatorială dar mai rece în zonele muntoase.

2. Populatie
Cetăţenie: substantiv şi adjectiv - indoneziană (e).
Populaţie (recensământ 2010): 237.556.363. Acest numar face din Indonezia al 4-lea cel mai populat
stat din lume. Insula Java este insula cea mai populata din lume (124 milioane, estimare 2005), şi una
dintre zonele cele mai dens populate din lume.
Rata anuala de creştere a populaţiei (estimare 2009): 1,136%.
Grupuri etnice (recensământ 2000): Javanezi 40,6%, Sundanezi 15%, Madurezi 3,3%, Minangkabau
2,7%, altele 38,4%.
Religii (recensământ 2000): 86,1% musulmani, 5,7% protestanţi, 3% catolici, 1,8% hindusi, 3,4% alţii,
facand din Indonezia statul cu cel mai mare numar de musulmani din lume.
Limba oficiala: Bahasa indonezia, dar dintre cele 300 de grupuri etnice majoritatea au propria limba si
dialect, dintre cele mai prevalente fiind javaneza.
Grad de alfabetizare: 90,4% (2007) cu invăţământ obligatoriu pana la clasa a 9-a. În şcoala primară
sunt inscrisi 94% din copiii eligibili, iar in scolile secundare sunt înscrişi 57% din copiii eligibili.
Sanatate: Rata mortalităţii infantile (estimare 2009) - 29,97 / 1000 locuitori. Speranţa de viaţă la
naştere (estimare 2009) - 70.76 ani.
Forţa de muncă: 111,5 milioane (2008), repartizati astfel: in agricultura - 42%, in industrie - 12% si in
servicii - 44%.

3. Guvernare
Forma de guvernamant: Republică independenta.
Zi nationala: 17 august (in 1945 a fost proclamata independenta statului).
Constitutia: Dateaza din 1945 si intruchipează cinci principii ale filosofiei de stat, numita Pancasila, şi
anume monoteism, umanitarism, unitatea naţională, democraţia reprezentativă prin consens, şi justiţia
socială.
Puterea Executiva - preşedintele (şeful guvernului şi şefului statului), aleşi prin vot popular direct.
Puterea Legislativa - Adunarea Populară Consultativa (MPR), care include Camera Reprezentanţilor
(DPR) cu un numar de 560 de membri şi Consiliul reprezentanţilor regionali (DPD) cu 132 de membri,
ambele alese pentru o perioada de 5 ani.
Puterea Judiciară - Curtea Supremă este curtea finală de apel. Curtea Constituţională are puterea de
control jurisdicţional
Guvernul este alcătuit din 3 miniştri coordonatori, 19 miniştri (conducatori ai ministerelor), 11 miniştri
de stat şi 4 oficiali guvernamentali, la acelaşi nivel cu miniştrii.
Din punct de vedere administrativ, Indonezia a fost împărţită în 33 de provincii. Acestea la randul lor
se compun din 399 de districte şi 98 municipii, 6.543 sub-districte şi 75.226 sate şi cătune.

4. Economie
PIB (2010): 707 miliarde $USD;
Rata de creştere anuală a PIB: 4,5% in 2009, 6,1% in 2010 si 6,2% estimat 2011
Inflaţia: 2,8% in 2009, 7% in 2010 si 7,3% estimat 2011
Venitul pe cap de locuitor (2010, PPP): 4.394 $USD.
Moneda nationala: Rupiah (IDR) a avut o rata de schimb medie de 1 $USD = 8.555 Rupiah (2010),
ajungand in medie la 1 $USD = 8.759 Rupiah in prima jumatate a anului 2011.
Resursele naturale: 11,2% din PIB in 2010 constau in petrol şi gaze (rezerve estimate la 7,1 muliarde
barili), bauxită, argint, cositor, cupru, aur, cărbune energetic (rezerve estimate la 32 miliarde tone).
Indonezia este al doilea producator mondial de cauciuc natural, al III-lea producator mondial de orez,
al III-lea producator mondial de cafea, dupa Columbia si Brazilia, al III-lea producator mondial de
ceai, al II-lea producator mondial de ulei de palmier.
De asemenea la nivel global este al doilea stat detinator de staniu si pe locul trei in ceea ce priveste
cantitatea de nichel si cupru.
Agricultura: 15,3% din PIB in 2010 a produs cherestea, cauciuc, orez, ulei de palmier, cafea, pe o
suprafata cultivata de 17%.
Industria prelucrătoare: 24,8% din PIB in 2010 a produs confectii, încălţăminte, produse electronice,
mobilă, produse din hârtie, automobile.
Comert:
Exporturi (2010) - 158 miliarde $USD, inclusiv petrol, gaze naturale, ulei de palmier, cărbune,
electrocasnice, textile si cauciuc.
Principalii parteneri de export au fost Japonia, SUA, China, Singapore, Malaezia, şi Coreea de Sud.
Importurile (2010) - 136 miliarde $USD, inclusiv petrol şi combustibil, alimente, produse chimice,
bunuri de consum, fier şi oţel.
Principalii parteneri de import au fost Singapore, China, Japonia, SUA, Malaezia, Thailanda, Coreea
de Sud.

B. SCURT ISTORIC

La 17 august 1945, Soekarno, liderul miscarii de eliberare, a proclamat independenta

Indoneziei, prin crearea unei republici in insulele Jawa si Sumatra. In perioada 1945-1949 s-a
desfasurat razboiul de eliberare de sub ocupatia coloniala.
La 27 decembrie 1949, Olanda a recunoscut independenta Indoneziei. In august 1950 a fost proclamata
Republica Indonezia. In 1955 au fost organizate primele alegeri generale pentru parlament.
In octombrie 2004 tandemul Susilo Bambang Yudhoyono – Jusuf Kalla a câstigat primele alegeri
libere directe, cu 60,6%, devenind respectiv presedintele - vicepresedintele Indoneziei.
În 2009, alegerile legislative naţionale au avut loc pe 9 aprilie şi alegerile prezidenţiale au avut loc în
luna iulie. Astfel domnul Susilo Bambang Yudhoyono a fost ales pentru al doilea mandat ca preşedinte
pe 20 octombrie, 2009.

C. SITUATIA ECONOMIEI

1. Generalitati
Indonezia are o economie de piaţă în care guvernul joacă un rol semnificativ. Există 139 de firme de
stat, iar guvernul stabileste preţurile la mai multe produse de bază, inclusiv combustibil, orez, şi
energie electrică. La mijlocul anilor 1980, guvernul a început eliminarea obstacolelor de reglementare
a activităţii economice. Paşii ce au urmat au fost orientati în primul rând catre sectoarele financiare şi
externe, punandu-se accentul pe stimularea ocuparii forţei de muncă şi creşterea în sectorul de export
ne-petrolier. Cu o crestere anuala a produsului intern brut real (PIB) in medie de aproape 7% in
perioada 1987 - 1997, cei mai mulţi analişti au recunoscut faptul ca Indonezia devenise o economie
majora emergenta de piaţă in plina industrializare. Criza financiara asiatica din 1997 a modificat
peisajul economic al regiunii, iar investitorii străini si-au reevaluat activele şi investiţiile în Asia,
Indonezia fiind cea mai afectata tara din regiune. În 1998, Indonezia a cunoscut o scadere a PIB-ului
de 13,1%, iar şomajul a crescut la 15% -20%. În urma crizei financiare 1997-1998, guvernul a luat in
custodia sa o parte semnificativă din activele sectorului privat prin restructurarea datoriilor, dar ulterior
acestea au fost vândute, în medie cu un randament de 29%. Indonezia a inceput de atunci sa
recupereze, deşi mai lent decât unii dintre vecinii săi, prin recapitalizarea sectorului bancar,
îmbunătăţirea supravegherii pieţelor de capital, precum şi luarea de măsuri pentru stimularea creşterii
economice şi a investiţiilor, în special în infrastructură. Creşterea PIB-ului a crescut constant în
următorul deceniu, realizarea creştere reală de 6,3% în 2007 şi cu 6,1% creştere în 2008. Deşi creşterea
a încetinit la 4,5% în 2009, având în vedere reducerea cererii la nivel mondial, Indonezia a cunoscut
cea de a treia cea mai rapidă creştere dintre membrii G-20, aflandu-se în urma Chinei şi Indiei. Dar
creşterea a revenit în 2010 la 6,1% şi se preconizează să ajungă la 6,2% - 6,5% în 2011.
Sărăcia şi şomajul au scăzut, de asemenea, în ciuda crizei financiare globale, cu o rata a saraciei care se
încadrează la 13,3% (martie 2010) de la 14,2% cu un an mai devreme, iar rata şomajului scăzând la
6,8% (februarie 2011) de la 7,4% cu un an mai devreme.
Perspectivele de creştere economică Indonezia şi îmbunătăţirea politicilor macroeconomice vor avea
ca efect probabil cresterea gradul de investiţii, crestere ce este de aşteptat să apară în următoarele 18
luni. Ca reacţie la criza financiară globală şi la încetinirea economică la sfârşitul anului 2008, guvernul
a luat rapid masuri pentru a îmbunătăţi lichiditatile, pentru a gasi modalitati alternative de finanţare
sigure, pentru a finanţa un buget expansionist şi pentru a pune in aplicare un program de stimulare
fiscală în valoare de peste 6 miliarde dolari.

2. Politica economică
Dupa ce a preluat mandatul la 20 octombrie 2004, preşedintele Yudhoyono a pus în aplicare un nou
program economic "pro-crestere, pro-săraci, pro-ocuparea forţei de muncă", program continuat si in
cel de al doilea mandat. Ministerul de Stat al Planificarii Dezvoltării Naţionale (BAPPENAS) a lansat
un plan de dezvoltare pe termen mediu pentru perioada 2010-2014, axat pe dezvoltarea unei Indonezii
"prospere, democratice şi drepte".
Planul de dezvoltare pe termen mediu tinteste obiective de creştere economică medie de 6,3% - 6,8%
pentru perioada de derulare, ajungând la 7% sau mai mult până în 2014, de scadere a şomajului la 5%
-6% până la sfârşitul anului 2014, şi la o rată a sărăciei de 8% -10 % până la sfârşitul anului 2014.
În luna mai 2010, preşedintele Yudhoyono a stabilit un Comitet Naţional Economic pentru a oferi
recomandări strategice pentru a accelera dezvoltarea economică naţională şi un Comitet Naţional de
Inovare care să ofere informaţii şi recomandări pentru a creşte productivitatea naţionala, a ajuta la
crearea unei culturi a inovării, şi la accelerea creşterii economice.
Indonezia are in acest moment o imagine generală macroeconomică stabilă. Până în 2004, PIB-ul real
pe cap de locuitor a revenit la nivelurile anterioare crizei financiare asiatice şi nivelul veniturilor sunt
în creştere.
În 2009, consumul intern a continuat să înregistreze cea mai mare parte din PIB, cu o valoare de
58,6%, urmată de investitii la o valoare de 31,0%, consumul guvernamental la 9,6%, iar exporturile
nete la 2,8%.
În urma unei cresterii semnificative a preţurilor la energie la nivel mondial în perioada 2007-2008,
Guvernul indonezian a ridicat preţurile de combustibil cu o medie de 29% la data de 24 mai 2008 într-
un efort de a reduce povara subvenţiei de combustibil. Subvenţiile de combustibil au fost proiectate
pentru a ajunge la 265 bilioane IRD (29.4 miliarde $USD) în 2008, sau 5,9% din PIB. Cresterea
preţului combustibililor, împreună cu creşterea preţurilor la alimente, in ciuda masurilor luate de
Guvernul indonezian (pachete de compensaţii directe în numerar pentru familiile cu venituri reduse) au
dus la cresterea inflatiei care a atins valorea de 18,2% din PIB in 2008, urmand o cursa descandenta
pana la 8,4% din PIB in 2009 si la 6,9% din PIB in 2010.

3. Sectorul bancar: Indonezia are 122 de bănci comerciale (martie 2011), din care 10 sunt cu
capital majoritar străin şi 28 sunt bănci străine joint-venture. Primele 10 banci din topul celor 122 detin
controlul a aproximativ 63,4% din activele acestui sector. Patru bănci de stat (Banca Mandiri, BNI,
BRI, BTN) controleaza aproximativ 35,6% din active (martie 2011). Banca centrala Indoneziana,
Banca Indonezia (BI), a început să implementeze standardele Basel II în 2011 si continua
îmbunătăţirea operaţiunilor biroului de credit cu sarcina de a centraliza datele privind debitorii. O altă
importantă reforma a sectorului bancar a fost decizia de a elimina de patura de garantare a pasivelor
bancare terţe. BI şi Guvernul indonezian au finalizat procesul de înlocuire a garanţiei cu un sistem de
asigurare a depozitelor administrate de o agenţie independentă Indonesian Deposit Insurance (de
asemenea, cunoscuta sub acronimul său indonezian, LPS).

D. COMERTUL INDONEZIEI

1. Exporturi: Indonezia a exportat in 2010 marfuri in valoare de 158 miliarde $USD, o

creştere de 35% de la 116.5 miliarde $USD in 2009.
Principalele marfuri exportate au fost urmatoarele:
- petrol si gaze (17,8%),
- minerale (15,2%),
- grasimi animale si vegetale (9,57%),
- aparate electrice (8,9%),
- cauciuc si produse din acesta (7,3%),
- ulei de palmier brut (8,54%),
- aparatele electrice (8,2%),
- produse din cauciuc (4,7%).
Destinatii de top pentru exporturile anului 2010 au fost:
- Japonia (16,9%),
- UE (11,2%),
- China (10,2%),
- SUA (9,4%),
- Singapore (8,9%),
- Coreea de Sud (8,2%).

2. Importuri: Indonezia a importat în 2010 marfuri in valoare de 136 miliarde $USD,

comparativ cu valoarea importurilor din 2009 care a fost de 96,83 miliarde $USD.
Principalele marfuri nepetroliere importate a fost urmatoarea:
- aparatura mecanica (18,4%),
- aparatura electrica (14%),
- otel si fier (5,9%),
- vehicule (5,2%)
- produse chimice (5%),
- plastic si produse din plastic (4,4%)
Principalii parteneri la importuri ale Indoneziei au fost:
- China (15,5%),
- Singapore (15,3%),
- Japonia (12,8%),
- UE (7,5%),
- SUA (7,1%)

3. Industria Petroliera si Miniera: Cu o producţia medie de 944.000 de barili pe zi în 2010, în

uşoară scădere de la 948,000 în 2009, sectorul de petrol şi gaze este estimat a fi contribuit cu 23,3
miliarde $USD la veniturile guvernamentale, mai exact cu 20,9%.
Indonezia s-a clasat pe locul trei în lume la exporturile de gaz natural lichefiat (GNL) în 2010.
Potrivit statisticilor oficiale, balanta comerciala a Indoneziei la petrol, produse petroliere si gaze a fost
negativa în 2008, cu un deficit de 1,4 miliarde $USD, dar a devenit pozitivă în 2009 cu un excedent
29,4 milioane $USD.
Indonezia are o gamă largă de resurse minerale, inclusiv bauxită, argint, şi staniu, cupru, nichel, aur şi
cărbune. O lege nouă privind exploatarea miniera, adoptată în decembrie 2008, a facut sa se deschidă
investiţiile străine catre acest sector. Producţia totală de cărbune a ajuns la 255 milioane de tone
metrice în 2010, iar exporturile la 198 milioane de tone.
Firme americane, canadiene si englezesti opereaza exploatari miniere de cupru, nichel si aur.
Deşi producţia de cărbune a crescut dramatic în ultimii 10 ani, numărul de noi mine metalifere a
scăzut. Aceast declin reflectă incertitudinea asupra legilor şi reglementărilor miniere, competitivitatea
redusă în sistemul de taxe, precum şi preocupările investitorilor asupra politicilor de sistare a
contractelor.
La începutul anului 2010, Guvernul din Indonezia, a decis să devină o ţară candidată la Iniţiativa
pentru Transparenţă în Industriile Extractive (ITIE), ceea ce va mări gradul de responsabilitate şi
transparenţă în tranzacţiile de venituri între guvern şi companiile de minerit.

E. CLIMATUL ECONOMIC

1. Cadrul juridic extern al relatiilor economice: Indonezia este membra a urmatoarelor

organizatii si institutii internationale si regionale:
- Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (IBRD)
- Corporatia Financiara Internationala (IFC)
- Fondul Monetar International (IMF)
- Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor (MIGA)
- Organizatia Natiunilor Unite (UN)
- Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD)
- Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (WIPO)
- Organizatia Mondialaa Vamilor (WCO)
- Camera Internationala a Comertului (ICG)
- Organizatia Mondiala a Comertului (WTO)
- Banca de Dezvoltare Inter-Americana (IDB)
- Organizatia Internationala de Standardizare (ISO)
- Cooperare Economica Asia-Pacific (APEC)
- Asociatia Natiunilor din Asia de Sud - Est (ASEAN)
- Organizatia Conferintei Islamice
- Cooperarea Tehnica intre Tarile in Curs de Dezvoltare (TCDC)
- Forumul lnsulelor din Pacific
- Dialogul Pacificului de Sud-Vest
Ca membra a Asociatiei Natiunilor din Asia de Sud - Est (ASEAN), Indonezia este parte a Acordului
de Liber Schimb din cadrul ASEAN (AFTA). Ca prim pas catre crearea unei zone de comert liber
ASEAN, tarile membre au introdus o runda de reduceri tarifare in baza Acordului privind Schema
Tarifara Preferentiala Comuna (CEPT), prin care se urmareste reducerea barierelor tarifare asupra
bunurilor cu cel putin 40% continut ASEAN, la 0-15% intr-o perioada de 15 ani.
De la la 1 ianuarie 2003, peste 65% din bunurile comercializate intre membri ASEAN au bariere
tarifare de 0-10%.
Indonezia are relatii comerciale in plan bilateral cu tari din Asia – Pacific cu tarile din Africa si
Orientul Mijlociu, cu tari din Europa si America.

2. Bariere comerciale: In ultimii ani, Indonezia si-a liberalizat regimul comercial, luand o serie
de masuri in vederea deschiderii pietei sale pentru importuri. Reforma pe termen lung a politicii
comerciale a avut drept rezultat, pe de o parte, in scaderea dependentei tarii de exporturile de titei si
gaze naturale si, pe de alta, in cresterea competitivitatii industriale.
Aceste masuri s-au concretizat in reducerea nivelului general al tarifelor, o structura mai simpla a
sistemului tarifar si inlocuirea barierelor netarifare cu un sistem tarifar mai transparent, menit sa
incurajeze investitiile private straine si locale. Nivelele tarifare aplicate in Indonezia se situeaza intre
5% si 40%, cu toate ca, taxele vamale consolidate sunt, in general, mult mai ridicate. Guvernul
indonezian a inceput sa implementeze o serie de masuri menite sa reduca gradual ratele tarifare, sa
transforme barierele netarifare in tarife si sa indeparteze restrictiile impuse investitiilor straine. La
finele acestui proces, vor exista trei nivele tarifare de 0%, 5% si 10%, cu exceptia unor produse
sensibile cum ar fi autovehiculele si alcoolul.
Taxele vamale de import pentru vehicule au scazut, incepand cu iunie 1999, dupa cum urmeaza:
• 80% pentru autoturisme,
• 0% - 45% pentru camioane si
• 25% - 60% pentru motociclete.
S-au redus si taxele vamale de import pentru piesele de schimb la max. 25%.
Taxa vamala la importurile de bunuri de lux se aplica astfel:
• 75% pentru autoturisme sedan,
• 20% - 40% pentru autoturisme cu cap. cilindrica intre 1500 - 3000 cc
• 0% pentru camioane si
• 60% pentru motociclete.
Pentru produsele alcoolice taxele vamale sunt 170% iar accizele de 25%.
Incepand cu 1 ianuarie 2002, Indonezia si partenerii sai regionali, au pus complet in aplicare
prevederile Acordului de Liber Schimb ASEAN (AFTA). In momentul de fata, Indonezia si-a redus
taxele vamale la 5% pentru toate produsele incluse in angajamentele initiale (prevazute pentru 7.206
pozitii tarifare) sau sub acest procent pentru cel putin 65% din produsele provenind din tarile ASEAN.
Guvernul va reduce taxele vamale si la cele 66 de pozitii tarifare ramase, cu precadere pentru
produsele chimice si masele plastice, la plafonul de 5% prevazut de AFTA.
Ca o concluzie, majoritatea tarifelor indoneziene tind spre 40% sau sunt mult mai ridicate pentru:
automobile, alcool, fier, otel si anumite produse chimice.
La anumite produse agricole, in negocierile cu OMC, Indonezia, ca lider al G-33, a sprijinit scutirea de
tarife pentru orez, zahar, seminte de soia si porumb.
La 2 septembrie 2008, a fost adoptata legislaţia reformei fiscale.
Legislaţia a redus cotele de impozit pe venitul personal şi fiscal cu incepere de la 1 ianuarie 2009.
Ratele la impozitul pe profit a scăzut de la 30% la 28% în 2009 şi la 25% în 2010, cu reduceri
suplimentare pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi companii listate public.
Legislaţia ridică pragul de venit impozabil pentru persoane fizice, scade limita maximă de impozitare
pe venitul personal de la 35% la 30%, şi oferă rate marginale personale mai mici pentru impozitului pe
venit în patru categorii de venituri. Impozitele pe dividende, de asemenea, au scăzut de la un maxim de
20% la un maxim de 10%.
Din nefericire de mult planificatele reforme ale forţei de muncă au fost amânate.

a. Licente de import
Conform reglementarilor Directiei Generale a Vamilor si Impozitelor, urmatoarele bunuri fac
obiectul restrictiilor, licentelor si/sau interzicerii la import: narcotice, substante psihotrope, materiale
explozive, arme de foc si munitie, artificii, anumite carti si materiale tiparite, inregistrari audio/video
(care abordeaza subiecte supuse cenzurii), echipamente de telecomunicatii, echipamente de fotocopiere
color si parti din acestea, flora si fauna salbatica pe cale de disparitie, anumite specii de pesti,
medicamente, alimente si bauturi care nu au fost inregistrate la departamentul pentru sanatate,
materiale periculoase, pesticide, substante ce afecteaza stratul de ozon si bunuri ce contin astfel de
substante, reziduuri, bunuri cu valoare culturala si altele.
Din martie 2002, se solicita importatorilor ca pentru anumite produse sa se obtina un ”numar special
de identificare" al importatorului (NPIK). Guvernul a explicat aceasta masura prin necesitatea de a
stopa contrabanda pe scara larga cu aceste produse, situatie care provoaca pierderi producatorilor
interni.
Produsele supuse acestui decret sunt: porumb, orez, boabe de soia, zahar, produse textile diverse,
incaltaminte si imbracaminte, anumite produse electronice si componentele lor.
In plus, bauturile alcoolice, lubrifiantii, materialele explozive, compusii chimici periculosi fac obiectul
obtinerii de licente speciale de import. Guvernul controleaza importul de casete video, discuri laser si
alte produse destinate activitatilor distractive atat pentru manifestari expozitionale, cat si pentru uz
privat.
 b. Controlul exporturilor
Multe dintre restrictiile si taxele aplicate exporturilor afecteaza produsele agricole, inclusive recoltele
de cauciuc, ulei de palmier, cafea si copra destinate vanzarii. Restrictiile si controalele aplicate la
exportul unui numar de marfuri alimentare, cum este cazul uleiului de palmier neprelucrat, pentru care
se percepe o taxa de export de 5%, au rolul de a asigura aprovizionarea interna si stabilitatea preturilor
pentru astfel de produse, intr-o economie slaba asa cum este caracterizata economia indoneziana in
ultimii ani.

c. Documente de import/export
Guvernul indonezian solicita existenta urmatoarei documentatii pentru cele mai multe importuri:
• factura pro - forma,
• factura comerciala,
• certificatul de origine,
• conosamentul,
• certificatul de asigurare,
• certificate speciale.
Inconformitate cu Legea vamala indoneziana, importatorii trebuie sa notifice Biroul Vamal, in prima
faza, prin depunerea documentelor de import sub forma unei dischete. Inspectia vamala a bunurilor
importate poate fi facuta dupa ce s-a facut importul si dupa depozitarea acestuia in depozitul
importatorului. Toate aceste formalitati intra in grija importatorului indonezian.

e. Importul temporar
Conform Legii Vamale indoneziene exista doua categorii de importuri temporare.
Prima categorie de importuri temporare este cea pentru care se aplica scutiri de la plata taxelor de
import, iar cea de a doua este cea pentru care se acorda facilitati la plata taxelor vamale de import.
Prima categorie cuprinde bunurile destinate prezentarilor si expozitiilor:
• Materiale utilizate cu prilejul unor seminare
• Materiale utilizate pentru activitati publice de distractie
• Materiale utilizate de experti in scopuri de cercetare, educationale, religioase, culturale si
pentru realizarea de filme
• Containere utilizate repetat pentru transportul marfurilor
• Mostre, modele sau mulaje
• Articole utilizate pentru jocuri
• Vehicule sau mijloace de transport aflate in proprietatea turistilor
• Articole utilizate pentru operatii de foraj
• Articole ce trebuiesc reparate, reconditionate, modificate, testate sau supuse operatiei de
intretinere
• Animale vii pentru distractia publica, instruire, reproducere
A doua categorie de importuri temporare cuprinde:
• Articole utilizate in activitatea de proiectare, inclusiv acele bunuri pentru care se acorda
scutire de taxa
• Articole utilizate in scopuri de productie sau transport intern
La data intrarii importului temporar se depune o garantie egala ca valoare cu valoarea taxelor vamale si
a celor de import pentru care s-a facut scutirea de taxa vamala. Pentru importurile temporare la care s-
au acordat facilitati la plata taxelor vamale, se va plati lunar 2% din valoarea taxei vamale de import si
a celorlalte taxe pe toata perioada importului.
Orice persoana care nu re-exporta, in perioada specificata, bunurile admise temporar va plati taxele
aferente si taxele vamale pentru aceste bunuri la care se adauga o amenda administrativa de 100% din
valoare tuturor taxelor datorate.

f. Marcarea si etichetarea produselor

Reglementarile privitoare la etichetarea alimentelor prevad ca etichetele sa fie scrise in limba
indoneziana si cu indicarea clara a datei de expirare (nu se utilizeaza formula standard "de consumat
inainte de "). Exista, de asemenea, o reglementare si in ceea ce priveste inregistrarea produsului, care
solicita informatii detaliate asupra modului de prelucrare a produsului, ceea ce presupune a se lua
legatura cu producatorul pentru a obtine aceste informatii. Procedura de inregistrare poate dura mult
timp si poate fi costisitoare. Importatorii indonezieni au atentionat ca aceste reglementari pot sa
functioneze ca bariere netarifare pentru importurile de produse alimentare ambalate.

g. Zone libere
Companiile industriale autohtone sau straine care isi desfasoara activitatea in una din cele 7 zone libere
(Batam- cea mai mare dintre acestea, Jakarta, Surabaya, Semarung, Medan/Befawan, Cilacap si Ujiung
Pandung) beneficiaza de mai multe facilitati.
Astfel, investitorii din aceste zone sunt scutiti de la solicitarea licentelor auxiliare (de locatie,
constructii, titluri de proprietate asupra terenului). De asemenea, companiile straine au dreptul sa
detina pana la 100% din capitalul social. In plus, aceste companii sunt scutite de la plata taxelor
vamale, a impozitului pe venit, TVA si a taxei la vanzare, pentru procentul din materiile prime,
echipamentele si materialele folosite la productia destinata exclusiv exportului.

F. CADRUL JURIDIC AL RELATIILOR INDONEZIEI CU UE

Relatiile Indoneziei cu UE sunt reglementate prin acordul de cooperare dintre UE si ASEAN

din 1980. In baza acestui document, partile isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate si au
creat comitetul comun de cooperare.

G. RELATIILE INDONEZIEI CU ROMANIA

Relatiile Indoneziei cu Romania sunt conform relatiilor cu UE. Acestea sunt reglementate prin
acordul de cooperare dintre UE si ASEAN din 1980. In baza acestui document, partile isi acorda
reciproc clauza natiunii celei mai favorizate si au creat comitetul comun de cooperare.
In iulie 2006, s-a semnat la Jakarta Protocolul de amendare a Acordului privind cooperarea economica
si tehnico-stiintifica pe termen lung, semnat in 1982, la Bucuresti.

H. SCHIMBURILE COMERCIALE

Evolutia schimburilor comerciale in ultimii 8 ani se poate analiza in tabelul de mai jos:

milioane USD
Anul 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010*
Total 50,2 69,1 73,78 75,08 86,500 113,48 72,57 114,27
Export 5,1 16,9 8,07 4,89 8,381 13,27 9,97 9,57
Import 45,1 52,2 65,71 70,19 78,119 100,21 62,60 104.70
* Date provizorii

Structura schimburilor comerciale a fost:

Export: cazane si boilere, laminate din otel, conducte de gaz, rulmenti, medicamente, masini - unelte,
piese si echipamente pentru industria petrolului, echipamente electrice, piese schimb pentru calea
ferata, marmura si granit, produse chimice, metale comune, articole textile;

Import: cauciuc natural, cafea, cacao, masini si echipamente mecanice, echipamente electrice, fibra
ratan, tesaturi diverse, titei pentru procesare, mase plastice, produse alimentare, cosmetice, jucarii,
îmbracaminte, incaltaminte, mobilier de ratan.
 I. INFORMATII UTILE

1. Orarul de lucru:
Institutii guvernamentale: luni - vineri (inclusiv) : 9:00 - 16:00
Banci: luni - vineri (inclusiv): 9:00 - 15:00
Magazine: toata saptamana: 9:00 - 21:00
Nota: musulmanii au liber vineri intre 11:00 - 13:00 pentru rugaciune

2. Adrese utile

Ambasada Romaniei in Indonezia

Adresa: Jl. Teuku Cik Di Tiro No. 42 A, Menteng, Jakarta Pusat
Tel: +62 21 390.04.89; 392.15.69
Tel secţie consulară: +62 21 315.43.62
Tel urgenţă: +62 21 310.62.40
Fax: +62 21 310.62.41
E-mail: romind@indosat.net.id; romind@cbn.net.id

Camera de Comert si Industrie a Indoneziei- KADIN

Menara Kadin, 29th Floor
JI. H.R. Rasuna Said X-5 Kav. 2-3 Jakarta 12940
Tel.: +62 21 527.44.84
Fax: +62 21 527.43.31 ; 527.43.32
E-mail: sekretariat@kadin-indonesia.or.id sau kadin@kadin-indonesia.or.id
Website: www.kadin-indonesia.or.id

Agentia Nationala pentru Dezvoltarea Exportului - NAFED

Ministerul Comertului, Cladirea principala
Jl. M.I. Ridwan Rais No. 5
3rd, 4th, 13th, 14th Floor
Central Jakarta, Indonesia - 10110
Phone : +62 21 385.81.71
Fax : +62 21 235.286.62
E-mail: nafed@nafed.go.id

Ministerul Comertului
Kementerian Perdagangan Republik Indonesia
Jl. M. I. Ridwan Rais No. 5 Jakarta Pusat 10110
Tel.: +62 - 021 - 3858171
E-mail: contact.us@kemendag.go.id

Ministerul Industriei
Jalan Gatot Subroto Kav. 52-53, Jakarta 12950
Tel: +62 21 525.21.94, 527.13.80, 527.13.87, 527.13.88
Fax: +65 21 526.10.86
E-mail: pusdatin@kemenperin.go.id

Ministerul Agriculturii
JI. Harsono RM No.3, Gedung D-Lantai 4, Ragunan
Jakarta 12550
Tel. : +62 21 782.26.38, 781.53.80, 781.54.80 int. 5421
Fax. : +62 21 781.63.85
Biroul Central de Statistica al lndoneziei
JI. Dr. Sutomo 6-8
Jakarta 10710, Indonesia
Tel.: +62 21 384.11.95, 384.25.08, 381.02.91
Fax:+ 62 21 385.70.46
E-mail: bpshq@bps.go.id
Wbsite: www.bps.go.id

Consiliul de Coordonare a Investitiilor (BKPM)

Jalan Jenderal Gatot SubrotoNo. 44
Jakarta 12190, Indonesia
Tel. : +62 21 525.20.08, 525.26.49, 525.49.81
Fax: +62 21 525.49.45
E-mail: sysadm@bkpm.go.id