�nca din 1970 s-a con?tientizat opinia ca de?eurile constituie o problema ?

i ca
metodele de tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfacatoare. De
asemenea, s-a pus problema reciclarii materialelor care intra �n componen?a
acestora. La Conferin?a Na?iunilor Unite pentru Mediu ?i Dezvoltare (UNCED) de la
Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost introduse pe plan
mondial.[3] �n Uniunea Europeana preocuparile erau mult mai vechi, primele
directive ale Comisiei Europene �n problema de?eurilor dat�nd din anul 1975.[4]
Oamenii sunt obisnui?i sa recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii arheologice
au aratat ca, �n perioadele c�nd resursele de materii prime se diminuau, gropile de
gunoi ale ora?elor antice con?ineau mai pu?ine de?euri cu poten?ial pentru
reciclare (unelte, ceramica etc).

�n erele preindustriale, de?eurile din prelucrarea bronzului ?i a altor metale pre?

ioase erau colectate �n Europa, ?i topite pentru refolosire continua, iar �n unele
zone praful ?i cenu?a de la focurile de carbuni sau lemne erau refolosite pentru
ob?inerea materialului de baza �n fabricarea caramizilor. Principalul motiv pentru
practicarea reciclarii materialelor era avantajul economic, nevoia de materii prime
naturale devenind astfel mai mica.

Un �ntreprinzator englez, Benjamin Law, a fost primul care a transformat reciclarea

hainelor care nu mai puteau fi purtate �n materii prime pentru noi materiale
textile. Astfel, el a inventat 2 noi materiale: shoddy ?i mungo, bazate pe l�na
recuperata din haine vechi, combinata cu l�na noua. �n 1860, �n ora?ul Batley,
Anglia, se produceau peste 7000 de tone din acest material.

Perioadele cele mai �propice� reciclarii �n masa erau cele de razboi. Germania
Nazista este una dintre ?arile �n care ra?ionalizarea ?i reciclarea au fost
adoptate at�t �n timpul c�t ?i �n perioada pre-razboi. �n special se recicla fierul
dar ?i alte metale rare, fibrele textile sau oasele din care se facea apoi sapun.

Lipsa resurselor cauzata de cele doua razboaie mondiale ?i alte evenimente au

�ncurajat puternic reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate
�n timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial �n fiecare ?ara implicata, �mping�nd
ceta?enii sa doneze metale ?i sa conserve fibrele, ca o chestiune importanta de
patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite �n timpul razboiului au
fost continuate ?i ulterior �n unele ?ari ce nu stateau foarte bine la capitolul
resurse naturale, cu ar fi Japonia.

Japonia este una dintre ?arile �n care reciclarea este reglementata prin lege ?i
general acceptata de catre locuitori, mai mult dec�t �n celelalte ?ari. �n 2007, �n
Japonia s-au colectat pentru reciclare 802.036 tone de plastic, cu 429,5% mai mult
dect �n 2000, adica fiecare locuitor al ?arii recicleaza aproximativ 6.4 kg de
plastic pe an.

Urmatoarea mare investi?ie �n reciclare a avut loc �n anii �70, datorita cre?terii
costului energiei (reciclarea aluminiului folose?te doar 5% din energia necesara
produc?iei virgine; sticla, h�rtia ?i metalele au ?i ele un consum redus de energie
la reciclare). Adoptarea �n 1977 �n SUA a Clean Water Act a creat o cerere
puternica de h�rtie alba (h�rtia de birou care a fost deja albita a crescut ca
valoare atunci).

O treime din totalul de?eurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone
de materiale sunt reciclate dintr-un total de 251 tone de gunoi care se produc
anual[necesita citare]. Se estimeaza o cre?tere de 100% a cantita?ii de materiale
reciclate �n SUA �n ultimii 10 ani.

�n SUA exista cea mai mare produc?ie de gunoi (de?euri) pe cap de locuitor din
lume. Astfel, �n fiecare zi, �n medie, un american produce pu?in peste 2 kilograme
de gunoi.
�n anii 70, ora?ul Woodbury din statul american New Jersey a fost primul din ?ara
care a introdus reciclarea obligatorie. Cur�nd, ?i alte ora?e i-au urmat exemplul,
principalul motiv al noii pasiuni a americanilor pentru reciclare fiind costul
ridicat al energiei. Astfel, se economisea 95% din energie daca se folosea aluminiu
reciclat pentru producerea aluminiului.

Campania de con?tientizare ca cea mai eficienta forma de tratare a de?eurilor este

reciclarea lor a avut loc �n Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire,
Reciclare, �n engleza Reduce, Reuse, Recycle, �n franceza R�duire, R�utiliser,
Recycler). De?i �n Rom�nia s-au demarat ini?iative de reciclare ale de?eurilor sub
acest generic �nca �nainte de 1989, �n contextul lipsurilor din acea perioada ac?
iunea, fiind impusa de sus �n jos, a �nt�mpinat rezisten?a.[5] �n prezent
reciclarea este reluata, dar reu?ita politicii de reciclare ?ine ?i de
posibilitatea sortarii de?eurilor, care trebuie �nceputa chiar din prima faza, prin
colectarea separata a materialelor refolosibile.