Universitatea Politehnica din Bucuresti, Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materialelor

Cuprins
1. Introducere ............................................................................................................ - 3 -

2. Istoric .................................................................................................................... - 4 -

3. Importanţa Eolienelor ........................................................................................... - 5 -

4. Factorii care recomandă utilizarea Eolienelor în România ....................................... 9

5. Principiul de funcţionare al eolienelor şi tipuri de instalaţii .................................... 11

6. Tipuri de instalări .................................................................................................... 12

7. Componentele clasice ale unei eoliene .................................................................... 13

8. Dificultăţi legate de valorificarea energiei eoliene .................................................. 14

9. Concluzii.................................................................................................................. 16

10. Bibliografie .............................................................................................................. 18

 1. Introducere

Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea vântului.
Vânturile sunt formate din cauză că soarele nu încălzeşte Pământul uniform, fapt care
crează mişcări de aer. Energia cinetică din vânt poate fi folosită pentru a roti nişte turbine,
care sunt capabile de a genera electricitate. Unele turbine pot produce 5 MW, deşi aceasta
necesită o viteză a vântului de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 de kilometri pe oră. Puţine
zone pe pământ au aceste viteze ale vântului, dar vânturi mai puternice se pot găsi la
altitudini mai mare şi în zone oceanice.

Figura 1. Mori de vant

Energia eoliană este folosită extensiv în ziua de astăzi, şi turbine noi de vânt se
construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă
creştere în ultimii ani. Majoritatea turbinelor produc energie peste 25% din timp, acest
procent crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.
La sfârşitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 73904
MW, acestea producând ceva mai mult de 1% din necesarul mondial de energie electrică.
Deşi încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea ţărilor,
producţia energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 şi 2006, ajungându-se
ca, în unele ţări, ponderea energiei eoliene în consumul total de energie să fie
semnificativ: Danemarca (23%), Spania (8%), Germania (6%).
 Se crede că potenţialul tehnic mondial al energiei eoliene poate să asigure de cinci
ori mai multă energie decât este consumată acum. Acest nivel de exploatare ar necesita
12,7% din suprafaţă Pământul (excluzând oceanele) să fie acoperite de parcuri de turbine,
presupunând că terenul ar fi acoperit cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru pătrat. Aceste
cifre nu iau în considerare îmbunătăţirea randamentului turbinelor şi a soluţiilor tehnice
utilizate.

2. Istoric

Energia eoliană este una din cele mai vechi surse de energie nepoluantă. Drept sursă
energetică vântul este cunoscut omenirii de 10 mii de ani. Incă de la orizontul civilizaţiei
energia vântului se utiliza în navigaţia maritimă. Se presupune că egiptenii străvechi
mergeau cu pânze cu 5.000 ani în urmă. În jurul anului 700 pe teritoriul Afganistanului
se utilizau maşini eoliene cu axă verticală de rotaţie se utilizau pentru măcinarea
grăunţelor. Cunoscutele instalaţii eoliene (mori cu elicele conectate la turn) asigurau
funcţionarea unor sisteme de irigare pe insula Creta din Marea Mediterană. Morile pentru
măcinarea boabelor, care funcţionau pe baza vântului, sunt una din cele mai mari
performanţe a secolelor medii. In sec. XIV olandezii au îmbunătăţit modelul morilor de
vânt, răspândite în Orientul Mijlociu, şi au început utilizarea largă a instalaţiilor eoliene
la măcinarea boabelor, aşadar moara de vânt este strămoşul generatoarelor eoliene.
Mai târziu, morile se orientau după direcţia vântului şi au fost puse pânze pentru a
capta mai bine energia vântului.
 Figura 2. Moară de vânt cu pânze din zona etnografică Dobrogea de sud

Prima moară de vânt cu pale profilate a apărut în secolul doisprezece. Chiar dacă era
foarte simplă, este totuşi vorba de prima cercetare aerodinamică a palelor. Acestea au fost
utilizate în principal pentru pomparea apei sau pentru măcinarea grâului.

3. Importanţa Eolienelor

Energia de origine eoliană face parte din energiile regenerabile, aceasta este o sursă
de energie reînnoibilă generată din puterea vântului. Energia eoliană este atractivă atât
din punct de vedere ecologic - nu produce emisii în atmosferă, nu formează deşeuri
radioactive, cât şi din punct de vedere economic - ca sursă energetică primară vântul nu
costă nimic.
Noile cerinţe în domeniul dezvoltării durabile au determinat statele lumii să îşi pună
problema metodelor de producere a energiei şi să crească cota de energie produsă pe baza
energiilor regenerabile. Protocolul de la Kyoto angajează statele semnatare să reducă
emisiile de gaze cu efect de seră. Acest acord a determinat adoptarea unor politici
naţionale de dezvoltare a eolienelor şi a altor surse ce nu degajă bioxid de carbon.
Trei factori au determinat ca soluţia eolienelor să devină mai competitivă:
• noile cunoştinţe şi dezvoltarea electronicii de putere;
• ameliorarea performanţelor aerodinamice în conceperea turbinelor eoliene;
• finanţarea naţională pentru implantarea de noi eoliene.

Figura 3. Resurse primare consumate pentru producerea energiei electrice

În prezent, pe plan mondial, ponderea energiilor regenerabile în producerea energiei

electrice, este scăzută. Se poate spune că potenţialul diferitelor filiere de energii
regenerabile, este sub-exploatat. Totuşi, ameliorările tehnologice au favorizat instalarea
de generatoare eoliene, într-un ritm permanent crescător în ultimii ani, cu o evoluţie
exponenţială, având o rată de creştere de 25% în 2003.

Figura 4. Evolutia puterii instalate pe plan mondial 1995-2006 [MW]

 Filiera eoliană este destul de dezvoltată în Europa, deţinând poziţia de lider în topul
energiilor regenerabile. Acest tip de energie regenerabilă asigură necesarul de energie
electrică pentru 10 milioane de locuitori. De altfel, 90 % din producătorii de eoliene de medie
şi mare putere, se află în Europa.

Figura 5. Top 10 cumulat pe puterea instalata

Procent din
Capacitate Totală MW
piaţa mondială
Germania 20,622 27.8%
Spaina 11,615 15.6%
Statele Unite ale Americii 11,603 15.6%
India 6,27 8.4%
Danemarca 3,136 4.2%
China 2,604 3.5%
Itala 2,123 2.9%
Regatul Unit la Marii Britanii 1,963 2.6%
Portugalia 1,716 2.3%
Franţa 1,567 2.1%
Top 10 -Total 63,217 85.2%
Restul Lumii 11,004 14.8%
Total Mondial 74,221
Tabel 1. Repartitia in Europa a energiei electrice
Repartiţia în Europa a energiei electrice produse pe baza eolienelor, arată diferenţe între
state. Germania este liderul pe piaţa europeană, în ciuda unei încetiniri în 2003 a instalărilor.
Spania, pe poziţia a doua, continuă să instaleze intensiv parcuri eoliene. Danemarca este pe a
treia poziţie, având dezvoltate eoliene offshore şi trecând la modernizarea eolienelor mai vechi
de 10 ani.
Costurile şi eficienţa unui proiect eolian trebuie să ţină seama atât de preţul eolienei, cât
de cele ale instalării şi întreţinerii acesteia, precum şi de cel al vânzării energiei. O eoliană
este scumpă. Trebuiesc realizate încă progrese economice pentru a se putea asigura
resursele dezvoltării eolienelor. Se estimează că instalarea unui kW eolian, costă
aproximativ 1000 euro. Progresele tehnologice şi producţia în creştere de eoliene din
ultimii ani permit reducerea constantă a preţului estimat Preţul unui kWh depinde de
preţul instalării eolienei, ca şi de cantitatea de energie produsă anual. Acest preţ variază
în funcţie de locaţie şi scade pe măsura dezvoltării tehnologie.
În Germania şi Danemarca, investitorii sunt fie mari grupuri industriale, fie
particulari sau agricultori. Această particularitate tinde să implice populaţia în dezvoltarea
eolienelor. Energia eoliană este percepută ca o cale de diversificare a producţiei agricole.
în Danemarca, 100 000 de familii deţin acţiuni în energia eoliană. Filiera eoliană a permis,
de asemenea, crearea de locuri de muncă în diverse sectoare, ca cele de producere a
eolienelor şi a componentelor acestora, instalării eolienelor, exploatării şi întreţinerii,
precum şi în domeniul cercetării şi dezvoltării. Se înregistrează peste 15 000 de angajaţi
în Danemarca şi 30 000 în Germania, direct sau indirect implicaţi în filiera eoliană.
Energia eoliană este considerată ca una din opţiunile cele mai durabile dintre
variantele viitorului, resursele vântului fiind imense. Se estimează că energia eoliană
recuperabilă la nivel mondial se situează la aproximativ 53 000 TWh, ceea ce reprezintă
de 4 ori mai mult decât consumul mondial actual de electricitate.
În Europa, potenţialul este suficient pentru asigurarea a cel puţin 20% din necesarul
de energie electrică până în 2020, mai ales dacă se ia în considerare noul potenţial offshor
 Figura 6. Contributia Centralelor eoliene la Capacitatea de Productie a Energiei
Eoliene

4. Factorii care recomanda utilizarea Eolienelor în Romania

Energia eoliană este folosită destul de extensiv în ziua de astăzi, iar turbine noi de vânt se
construiesc în toată lumea, energia eoliană fiind sursa de energie cu cea mai rapidă creştere în
ultimii ani. Capacitatea totală mondială a turbinelor de vânt este 74,221MW. Majoritatea
turbinelor produc energie 25% din timp, acest număr crescând iarna, când vânturile sunt mai
puternice. Se crede că potenţialul tehnic mondial a energiei eoliene poate să asigure de cinci ori
mai multă energie decât este consumată acum.
Potenţialul eolian major este observat pe litoralurile marine, pe ridicaturi şi în munţi. Dar
există multe alte teritorii cu un potenţial eolian necesar pentru utilizare. Ca sursă energetică vântul
poate fi mai greu de calculat spre deosebire de soare, dar în anumite perioade prezenţa vântului se
observă pe parcursul întregii zile. Asupra resurselor eoliene influenţează relieful pământului şi
prezenţa barierelor (obstacolelor) plasate la înălţimi de până la 100 metri. De aceea vântul, într-o
mai mare măsură, depinde de condiţiile locale (relief) decât de soare. în localităţile montane, spre
exemplu, două suprafeţe pot avea potenţial solar egal, însă potenţialul vântului poate fi diferit
datorită diferenţei în relief şi direcţiile curenţilor maselor de aer. In legătură cu aceasta planificare
a locului pentru plasarea instalaţiei se petrece mai detaliat decât montarea unui sistem solar.
Energia vântului de asemenea este supusă schimbărilor sezoniere a timpului. Lucrul unei
asemenea instalaţii este mai efectiv iarna şi mai puţin efectiv în lunile de vară (în cazul sistemelor
solare situaţia este inversă). De exemplu în condiţiile climatice din Danemarca sistemele
fotoelectrice sunt efective la 18% în ianuarie şi la 100% în iulie. Eficacitatea lucrului staţiei eoliene
este de 55% în iulie şi 100% în ianuarie. Astfel, varianta optimă este combinarea într-un sistem a
instalaţiilor eoliene şi solare. Asemenea sisteme simbiotice asigură o productivitate a energiei
electrice mai înalt în comparaţie cu instalaţiile eoliene sau fotoelectrice, luate aparte.
Articolul "Evaluation of Global Wind Power", de Cristina L. Archer şi Mark Z. Jacobson
(Stanford University) este rezultatul unui studiu finanţat de NASA şi finalizat de curând. Harta
resurselor de vânt a fost realizată prin urmărirea a 8000 de puncte de măsurare din întreaga lume,
inclusiv România. 13 % din punctele de pe hartă sunt încadrate în clasa 3 (vânt de 6.9-7.5 m/s) şi
doar-câteva au fost încadrate în clase mai mari. România se află în zona de resurse de până la 5.9
m/s, ca majoritatea celorlalte zone, însă cu un potenţial suficient de important pentru a susţine o
politică de promovare a sistemelor eoliene.
Capacitatea potenţială însumată global în domeniul energiei eoliene este de 72 Terrawatts.
Ne aflăm destul de departe de U.E. în domeniul energiei curate. In Europa există 48,062MW
instalaţi în turbine eoliene, care produc aproximativ 70 TWh, în timp ce în România sunt în
funcţiune 1,3MW. Doar Parcul Industrial de la Ploieşti beneficiază de energie electrică furnizată
de turbina eoliană cu putere de 660 kW amplasată în apropiere. Aceasta a fost pornită, pe 17 aprilie,
la opt km de Ploieşti, la Crângul lui Bot. Această instalaţie va produce energie electrică pentru
firmele din cadrul Parcului Industrial Ploieşti (PIP). Investiţia a costat aproximativ 700.000 de
euro, la care s-au adăugat cheltuielile legate de montajul centralei. Zona a fost identificată de
meteorologi drept prielnică pentru o asemenea investiţie. Pentru ca centrala să poată funcţiona este
nevoie ca ea să fie amplasată într-o zonă unde bate vântul constant. Viteza minimă a vântului care
determină punerea în mişcare a centralei este de 3,5m/s. în zona parcului industrial viteza medie a
vântului calculată de meteorologi este de 7 m/s. Această viteză medie asigură funcţionarea
centralei la 85-90% din capacitate. Dacă viteza vântului depăşeşte 25m/s, centrala se opreşte
automat pentru a nu fi dereglată de furtuni sau alte fenomene meteorologice. Centrala eoliană are
o putere instalată de 660 kW şi produce un curent electric de 690 V, care intră în sistemul naţional
la 20 kV. Este de tip V66 Vestas şi a fost proiectată de firma Asja Ambiente din Italia.
Componentele sunt producţie marca Vestas din Danemarca. Instalaţia are o înălţime de 79 metri,
din care 55 metri are turnul de susţinere. în vârful turnului se află nacela cu toată instalaţia şi palele
care se rotesc. Greutatea turnului este de 52 tone, nacela cântăreşte 23 tone, iar palele doar 7 tone.
 Conducerea Parcului are în plan instalarea a încă două centrale eoliene asemănătoare. Prima,
care le precede pe cele două, este de putere medie şi se pretează cel mai bine pentru harta vânturilor
din acea zonă. In proiect se mai află montarea a 10 centrale pe Valea Doftanei, care vor asigura
energia electrică pentru populaţie. Costurile cu producerea energiei electrice cu ajutorul centralelor
eoliene sunt situate la 75% din costurile necesare pentru producerea de curent electric prin
metodele convenţionale. întreţinerea instalaţiilor nu costă prea mult (în jur de 4.500 euro), iar
consumabilele trebuie schimbate o data la doi ani. Până în 2007 se intenţiona ca 8% din energia
produsă în ţară să fie asigurată prin sistemele neconvenţionale. Procentul este mult mai mare în
ţări ca Germania 22% şi Danemarca 31%.
O firmă germană intenţionează să construiască în judeţul Suceava 25-30 de centrale eoliene,
cu o putere nominală de 800-900 de KW fiecare. Din primele analize, vântul bate cum trebuie, aşa
că zona s-ar putea transforma într-o mică Olanda.
Firma germană „West Wind" este una dintre cele mai importante firme din lume care se
ocupă cu proiectarea şi construcţia de centrale eoliene, fiind de asemenea şi cea care vinde produsul
finit, adică energia electrică. In total, firma are aproximativ 16.000 de asemenea centrale în
întreaga lume, deţinând, de exemplu, 50% din numărul total de astfel de centrale existente în
Olanda, ţara cu tradiţie în producerea energiei eoliene. Conform specialiştilor germani, condiţiile
existente în Munţii Călimani sunt propice pentru instalarea de centrale eoliene medii, iar o
asemenea unitate costă 300.000 de euro. Ei au mai precizat că pentru fiecare centrală eoliană în
parte investiţia se amortizează de regulă în aproximativ doi ani, dar acest lucru variază în funcţie
de clienţii pe care firma îi găseşte pentru a cumpăra energia electrică produsă.

5. Principiul de funct ionare al eolienelor s i tipuri de instalatii

 Figura 7. Principiul de functionare

Energia de origine eoliană face parte din energiile regenerabile. Aero-generatorul utilizează
energia cinetică a vântului pentru a antrena arborele rotorului său: aceasta este transformată în energie
mecanică, care la rândul ei este transformată în energie electrică de către generatorul cuplat mecanic la
turbina eoliană. Acest cuplaj mecanic se poate face fie direct, dacă turbina şi generatorul au viteze de
acelaşi ordin de mărime, fie se poate realiza prin intermediul unui multiplicator de viteză. În sfârşit,
există mai multe posibilităţi de a utiliza energia electrică produsă: fie este stocată în acumulatori,
fie este distribuită prin intermediul unei reţele electrice, fie sunt alimentate sarcini izolate. Sitemele eoliene
de convesie au şi pierderi. Astfel, se poate menţiona un randament de ordinul a 59 % pentru rotorul
eolienei, 96% al multiplcatorului. Trebuie luate în considerare, de asemenea, pierderile generatorului
şi ale eventualelor sisteme de conversie.

6. Tipuri de instala ri
 O eoliană ocupă o suprafaţă mică pe sol. Acesta este un foarte mare avantaj, deoarece
perturbă puţin locaţia unde este instalată, permiţând menţinerea activităţilor industriale sau agricole din
apropiere. Se pot întâlni eoliene numite individuale, instalate în locaţii izolate. Eoliana nu este racordată
la reţea, nu este conectată cu alte eoliene. În caz contrar, eolienele sunt grupate sub forma unor ferme
eoliene. Instalările se pot face pe sol, sau, din ce în ce mai mult, în largul mărilor, sub forma unor ferme
eoliene offshore, în cazul cărora prezenţa vântului este mai regulată. Acest tip de instalare reduce
dezavantajul sonor şi ameliorează estetica.

7. Componentele clasice ale unei eoliene

Sistemul este compus din:

1. Pale- Forma şi conceptia lor este esenşiala pentru a asigura forşa de rotaţie necesară. Acest
design este propriu fiecărui tip de generator electric.
2. Nacela- Conţine generatorul electric asigurând şi o protecţie mecanică
3. Pilon- Asigură strucura de susţinere şi rezistenţă a asamblului superior.
4. Fundaţie- Asigură rezistenţa mecanică a generatorului eolian.

Figura 8. Componentele unei eoliene

 Palele sau captorul de energie sunt realizate dintr-un amestec de fibră de sticlă şi materiale
compozite. Ele au rolul de a capta energia vântului şi de a transfera rotorului turbinei, profilul lor
este rodul unor studii aerodinamice complexe, de el depinzând randamentul turbinei.
Lăţimea palelor determină cuplul de pornire, care va fi cu atât mai mare cu cât palele sunt
mai late. Profilul depinde de cuplul dorit înfuncţionare.
Numărul de pale depinde de eoliană. În prezent, sistemul cu trei pale este cel mai utilizat,
deoarece asigură limitarea vibraţiilor, a zgomotului şi a oboselii rotorului, faţă de sistemele mono-
pală sau bi-pală. Coeficientul de putere este cu 10 % mai mare pentru sistemul bi-pală faţă de cel
mono-pală, iar creşterea este de 3% între sistemul cu trei pale faţă de două pale. în plus, este un
compromis bun între cost şi viteza de rotaţie a captorului eolian şi avantaje din punct de vedere
estetic pentru sistemul cu trei pale, faţă de cel cu două pale.
Butucul este prevăzut cu un sistem pasiv (aerodinamic), activ (hidraulic) sau mixt (active
stall) care permite orientarea palelor pentru controlul vitezei de rotaţie a turbinei eoliene (priza de
vânt).

8. Dificulta t i legate de valorificarea energiei eoliene

Problemele actuale pe care un investitor în energetica surselor regenerabile de energie le

întâmpină se împart în două mari categorii, potrivit perioadei de timp care caracterizează
activitatea în proiect, aşa cum se poate vedea în figura 9:

Figura 8. Probleme actuale

 Deşi există un cadru legislativ generos (Legea Energiei, Legea eficienţei energiei, HG
443/2003), efortul de investigare şi promovare a unor investiţii întâlneşte în practică numeroase
bariere.

8.1. Probleme tehnice întâlnite:

 Lipsa sau limitarea dotărilor necesare operaţiilor de construcţii-montaj specifice
instalaţiilor eoliene de puteri mari, în speţă macarale, trolii, etc.
 Lipsa unor servicii calificate de întreţinere şi reparaţii în exploatare, care poate determina
diminuarea disponibilităţii şi compromiterea succesului investiţiilor. Partea electronică a
erogeneratoarelor este deosebit de complexă, iar asigurarea pieselor de schimb pentru un
număr redus de unităţi se poate face doar de la uzina mamă, rezervarea fiecărei piese in-
situ fiind prohibitivă.

8.2. Probleme administrative şi de practică comună:

 Lipsa de informare a potenţialilor parteneri locali asupra posibilităţilor şi oportunităţilor de
valorificare a resurselor regenerabile de energie.
 Preţuri neadecvate şi nerealiste cerate pentru lucrările de construcţii-montaj.
 Lipsa de cooperare şi uneori dezinteresul unor autorităţi locale cu atribuţii de autorizare în
realizarea proiectului.
 Greutăţi în procurarea informaţiilor utile (de exemplu hărţile de detaliu ale teritoriului şi a
celor de cadastru imobiliar). Informaţiile şi autorizaţiile trebuie obţinute din mai multe
surse, dispersate şi necorelate.
 Lipsa unei singure autorităţi pentru primirea şi prelucrarea avizelor (biroul unic).
 Coordonarea între responsabilii care dau avize, de exemplu: organul coordonator de avize
(primăria/prefectura, consiliul judeţean/local) ar trebui să ceară avizele de la celelalte
organe (pompieri, mediu, sanitar, etc.)
 Nespecificarea unei liste concrete a avizelor necesare, unică pe ţară (număr de avize, de la
ce autorităţi trebuie să provină, pe baza căror documente se face eliberarea, etc).
 Nu se cunosc costurile necesare pentru eliberarea acestor avize.
 Termen nespecificat în care avizele trebuie date (nefuncţionarea legii aprobării tacite).
  Nu există o registru centralizat al zonelor în care nu este permisă construcţia obiectivelor
energetice (rezervaţii naturale, zone de atracţie turistică, zone de protecţie sanitară, etc.)
 Impedimentul de a construi pe teren extravilan (pe care nu este permisă construirea).
 Taxele de schimbare a destinaţiei terenului din teren agricol sunt diferite de la zonă la zonă
şi, în unele cazuri, sunt necunoscute.
 Lipsa normelor care să precizeze distanţa faţă de alte clădiri la care se pot construi
instalaţiile eoliene.

9. Concluzii

Avantaje
În contextul actual, caracterizat de creşterea alarmantă a poluării cauzate de producerea
energiei din arderea combustibililor fosili, devine din ce în ce mai importantă reducerea
dependenţei de aceşti combustibili.
Energia eoliană s-a dovedit deja a fi o soluţie foarte bună la problema energetică globală.
Utilizarea resurselor regenerabile se adreseaza nu numai producerii de energie, dar prin modul
particular de generare reformuleaza şi modelul de dezvoltare, prin descentralizarea surselor.
Energia eoliana în special este printre formele de energie regenerabila care se preteaza aplicatiilor
la scara redusa.
Tipuri de sisteme eoliene de mici capacitati: Sisteme eoliene autonome
 Principalul avantaj al energiei eoliene este emisia zero de substanţe poluante şi gaze cu
efect de seră, datorită faptului că nu se ard combustibili.
 Nu se produc deşeuri. Producerea de energie eoliană nu implică producerea nici a unui fel
de deşeuri.
 Costuri reduse pe unitate de energie produsă. Costul energiei electrice produse în centralele
eoliene moderne a scăzut substanţial în ultimii ani, ajungând în S.U.A. să fie chiar mai mici decât
în cazul energiei generate din combustibili, chiar dacă nu se iau în considerare externalităţile
negative inerente utilizării combustibililor clasici.
În 2004, preţul energiei eoliene ajunsese deja la o cincime faţă de cel din anii 80, iar
previziunile sunt de continuare a scăderii acestora, deoarece se pun în funcţiuni tot mai multe
unităţi eoliene cu putere instalată de mai mulţi megawaţi.
  Costuri reduse de scoatere din funcţiune. Spre deosebire de centralele nucleare, de
exemplu, unde costurile de scoatere din funcţiune pot fi de câteva ori mai mare decât costurile
centralei, în cazul generatoarelor eoliene, costurile de scoatere din funcţiune, la capătul perioadei
normale de funcţionare, sunt minime, acestea putând fi integral reciclate.

Dezavantaje

La început, un important dezavantaj al producţiei de energie eoliană a fost preţul destul de

mare de producere a energiei şi fiabilitatea relativ redusă a turbinelor. În ultimii ani, însă, preţul
de producţie pe unitate de energie electrică a scăzut drastic, ajungând până la cifre de ordinul 3-4
eurocenţi pe kilowatt oră, prin îmbunătăţirea parametrilor tehnici ai turbinelor.
Un alt dezavantaj este şi "poluarea vizuală" - adică, au o apariţie neplăcută - şi de asemenea
produc "poluare sonoră" (sunt prea gălăgioase). Alţii susţin că turbinele afectează mediul şi
ecosistemele din împrejurimi, omorând păsări şi necesitând terenuri mari virane pentru instalarea
lor.
Argumente împotriva acestora sunt că turbinele moderne de vânt au o apariţie atractivă
stilizată, că maşinile omoară mai multe păsări pe an decât turbinele şi că alte surse de energie,
precum generarea de electricitate folosind cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru mediu,
deoarece creează poluare şi duc la efectul de seră.
Un dezavantaj practic este variaţia în viteza vântului. Multe locuri pe Pământ nu pot produce
destulă electricitate folosind puterea eoliană, şi din această cauză energia eoliană nu este viabilă în
orice locaţie.
10. Bibliografie

1. Johan Nordensvärd, The stuttering energy transition in Germany: Wind energy

policy and feed-in tariff lock-in, Volume 82, July 2015, Pages 156–165

2. Junling Huang A 32-year perspective on the origin of wind energy in a warming

climateRenewable Energy, Volume 77, May 2015, Pages 482–492
3. Univers ingineresc, revistă, Asociaţia generală a inginerilor din România,16-30
noiembrie 2006
4. European Commision-Directorat General XII “Externalities of Energy. Vol 6:
WIND&HYDRO”, 1995.
5. European Commision” Wind Energy - the facts. Vol 4 :The Environment”,1999.
6. European Wind Energy Association - Revista “WIND DIRECTIONS” , 2000-2006.
7. www.lpelectric.ro
8. www.enereco.go.ro