Securitate energetica

Pe fondul „crizei gazului” provocată de Rusia, preocupările pentru securitatea

energetică a României s-au amplificat în ultima perioadă. Cele mai cuprinzătoare referiri la
măsurile concrete de realizare a acesteia au fost elaborate în cursul anului 2007.
Garantarea securităţii naţionale, conform Strategiei de Securitate Naţională a României
(SSNR), nu poate fi realizată fără a asigura securitatea energetică a României prin adaptarea
operativă şi optimizarea structurii consumului de resurse energetice primare şi creşterea
eficienţei energetice. Aceasta trebuie să fie punerea în aplicare a politicii energetice a
executivului.
În consonanţă cu cerinţa expresă formulată în SSNR – reconfigurarea strategiei de
securitate energetică a României în consonanţă cu strategia energetică a Uniunii Europene –
Guvernul a pregătit un Proiect de Strategie energetică pentru perioada 2007-2020, discutat în
Consiliul Suprem de Apărare a Ţării la 25 septembrie 2007 (la această dată se află în dezbateri
noua strategie, care încă nu a fost adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, şi care nu
a fost încă dat publicităţii; datele din lucrare corespund proiectului din 2007 publicat pe situl
Ministerului Economiei).
Scopul declarat al Strategiei energetice constă în asigurarea aşa-numitei independenţe
energetice, în contextul dezvoltării durabile a României şi a UE.
Strategia conferă un rol activ ţării noastre în piaţa UE, est şi sud-est continentală.
In conformitate cu politicile energetice europene, priorităţile României în domeniu sunt:
asigurarea competitivităţii, diversificarea surselor de aprovizionare cu resurse energetice,
protecţia mediului şi asigurarea investiţiilor pentru creştereacapacităţilor de producţieşi
dezvoltare.
Strategia apreciază că sistemul energetic naţional prezintă o serie de vulnerabilităţi
(deficienţe), cum ar fi: instalaţii de producere, transport şidistribuţie a energiei parţial învechite
şidepăşite tehnologic, cu consumuri şi costuri de exploatare mari; lipsa echipamentelor pentru
implementarea tehnologiilor performante în sectorul de extracţie al huilei; eficienţă energetică
redusă pe lanţulproducţie-transport-distribuţie-consumator final etc. Mai mult, se remarcă o
capacitate redusă de cercetare-dezvoltare-diseminare în sectorul energetic şi cel minier. Multe
dintre unităţile de producere a energiei electrice nu respectă cerinţele privind protecţia mediului
din Uniunea Europeană, alinierea la aceste cerinţe necesitând fonduri importante. Acestor
vulnerabilităţi li se adaugă: lipsa unor instrumente fiscale eficiente pentru susţinerea
programelor de investiţii în eficienţa energetică, utilizarea resurselor regenerabile şi dezvoltarea
serviciilor energetice; selecţia, reţinereaşi motivarea în condiţii de piaţă liberă a capitalului
uman necesar implementării strategiei şi operării în siguranţă a sistemului energetic naţional;
modificări semnificative ale nivelului apei în Dunăre, datorită schimbărilor climatice etc.
Industria prelucrătoare românească este susţinută de un sector energetic dezvoltat, dar
care se confruntă încă cu multe probleme funcţionale. Resursele interne de purtători de energie
asigură cea mai mare parte a consumului (petrol, gaze şi cărbune – 54% din producţia naţională
de energie, hidrocentrale – 36%, energie nucleară – 10%), iar importurile completare constau
în gaze naturale (aprox. 25-30% din totalul consumului) şi păcură.
Prin resursele sale de petrol România este cel mai mare producător din Europa Centrală
şi de Sud-Est, dar cu toate acestea cererea internă de petrol (310.000 barili/zi, în 2001) este
peste producţia internă, ceea ce impune o atenţie deosebită din partea guvernului asupra
dependenţei României de importuri. Restructurarea şi privatizarea companiei naţionale SNP
PETROM a dus la creşterea rezervelor şiproducţieinaţionale de petrol.

1
 În contextul actualei crize economico-financiare, pentru relansarea economică a ţării
noastre cererea de energie va creştere, iar rezervele exploatabile economic de ţiţei şi gaze
naturale vor fi tot mai limitate. Deşi România îşi asigură din resurse interne 60% din necesarul
de materii prime, va spori dependenţa de importurile de petrol şi gaze naturale. La nivel
european, pot apărea efecte negative asupra concurenţei în sectorul energetic datorită
tendinţelor de concentrare din industria energetică. Pe acest fundal, principalele opţiuni se
referă la producţia de energie pe bază de cărbune şi energia nucleară, cauzele fiind creşterea
prognozată a preţurilor la hidrocarburi şi dependenţa de importurile de gaze naturale dintr-o
singură sursă (Federaţia Rusă).
Totuşi, se conturează şi oportunităţi pentru dezvoltarea energeticii, deoarece:
• România are o poziţie geografică favorabilă pentru a participa activ la dezvoltarea
proiectelor de magistrale pan-europene de petrol şi gaze naturale;
• existenţapieţelor fizice şi financiare de energie, precum şi accesul la pieţe regionale de
energie electrică şi gaze naturale cu oportunităţi de realizare a serviciilor de sistem la nivel
regional;
• climatul investiţional este atractiv atât pentru investitorii străini, cât şi autohtoni,
inclusiv în procesul de privatizare a diferitelor companii aflate în prezent în proprietatea
statului;
• se înregistrează creşterea încrederii în funcţionareapieţei de capital din România, ceea
ce permite listarea cu succes la Bursă a companiilor energetice;
• liberalizarea totală a pieţelor de energie şi gaze naturale începând cu anul 2007;
• crearea de oportunităţi crescute de investiţii în domeniul eficienţei energetice şi al
resurselor energetice regenerabile neutilizate;
• accesarea Fondurilor structurale ale UE pentru proiecte în domeniul energiei;
• existenţa unui important sector hidroenergetic capabil să furnizeze volumul necesar de
servicii tehnologice de sistem;
• experienţa îndelungată şiexistenţa unor infrastructuri importante pentru exploatarea
resurselor energetice primare interne bazate pe cărbune şi uraniu;
• depistarea unor noi perimetre cu rezerve considerabile de lignit şi de uraniu.
Obiectivul dezvoltării durabile în energetică va impune promovarea producerii energiei
pe bază de resurse regenerabile, astfel încât consumul de energie electrică realizat din resurse
regenerabile de energie electrică să reprezinte 33% din consumul intern brut de energie electrică
al anului 2010, 35% în anul 2015 şi 38% în anul 2020. Se va realiza stimularea investiţiilor în
îmbunătăţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-transport-distribuţie-
consum. Se va promova utilizarea biocombustibililor lichizi, biogazului şi a energiei
geotermale. Reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător
prin utilizarea tehnologiilor curate va reprezenta o altă prioritate.
Obiectivul ridicării nivelului de competitivitate va reclama: continuarea dezvoltării şi
perfecţionarea mecanismelor pieţelor concurenţi ale pentru energie electrică, gaze naturale şi
servicii energetice; extinderea activităţii operatorului pieţei angro de energie electrică din
România la nivel regional; participare activă la realizarea pieţei regionale de energie (în Europa
de Sud-Est) şi a pieţei unice europene; liberalizarea în condiţii tehnice controlate de siguranţă
în alimentare a tranzitului de energie şi asigurarea accesului permanent şi nediscriminatoriu la
reţelele de transport şi interconexiunile internaţionale (creşterea capacităţii de interconexiune
de la circa 10% în prezent la 15-20% la orizontul anului 2020); continuarea procesului de
restructurare, creştere a profitabilităţiişi privatizării în sectorul energetic ş.a.m.d.
Pe acest fundal al reexaminării problemelor energetice în ţarăşi în UE, autorităţile
române au decis, la mijlocul anului 2007, să retragă de la privatizare câteva companii strategice
de producţie, transport şidistribuţie.

2
 Prin aceste măsuri, s-a urmărit ca Bucureştii să nu devină total dependent de marile
companii străine în materie de energie, tendinţă remarcată şi în Germania, Franţa, Cehia,
Ungaria, Polonia etc.
O aplicare constructivă a Tratatului Comunităţii Energetice în regiunea Europei de Sud-
Est poate să ofere o bună şansă României de a-şi întări poziţia strategică în regiune, din
perspectiva stabilităţii energetice, poziţie generatoare de resurse care să finanţeze cercetările
din domeniile resurselor alternative, conservării resurselor clasice şiprotecţiei mediului
înconjurător.