Expertizarea biodieselului B5

Expertizarea biocombustibililor

-Referat-

Bucureşti
2015

1
Cuprins

1. Introducere........................................................................................................................................4
2. Biodieselul.........................................................................................................................................5
2.1 Generalităti..................................................................................................................................5
2.1 Producerea biodieselului.............................................................................................................6
3. Expertiza..........................................................................................................................................11
3.1 Legislatia in Romania................................................................................................................11
3.2 Continutul dosarului de expertiza.............................................................................................12
3.3 Expertizarea...............................................................................................................................12
3.3.1 Numirea expertului.............................................................................................................13
3.3.2 Acceptarea expertului.........................................................................................................14
3.3.3 Documentele pe baza carora se face expertiza...................................................................15
3.3.4 Cererea de testare catre laborator.......................................................................................15
3.3.5 Proces verbal predare/primire probe..................................................................................16
3.3.6 Buletin de analiza...............................................................................................................17
4. Raportul de expertiza......................................................................................................................20
Bibliografie.........................................................................................................................................24

2
Abstract

Expertiza se poate defini ca mijlocul de probă prin care, în baza unei cercetări metodice
folosind procedee ştiinţifice, expertul aduce la cunoştinţa organului care l-a împuternicit concluzii
motivate ştiinţific cu privire la faptele pentru a căror elucidare sunt necesare cunoştinţe
specializate.

Opinia expertului nu are o forţă probantă absolută, ci doar ajută organul judiciar sau
partenerii să îşi formeze o opinie proprie în vederea luării unei hotărâri juste. Luarea deciziei este
supusă liberei aprecieri a organului judiciar care nu este obligat să îşi întemeieze decizia numai pe
baza opiniei expertului.

Prezenta lucrare are ca temă procesul de derulare al unei expertize judiciare în domeniul
biocombustibililor şi este detaliat de la etapa de iniţiere a procesului de expertizare, respectiv prin
numirea expertului de către instaţţta si continuat cu prin exercitarea expertizei, la final fiind
prezentate finalizarea expertizei şi conluziile raportului de expertiză [1]

Tema este prezentata sub forma de referat, iar opisul si anexele care se ataseazade regula la
dosarul de expertiza sunt inserate in referat, ca parte integranta a acestuia.

3
 1. Introducere

În România potrivit legislaţiei, pot funcţiona ca experţi persoane care au studii superioare de
specialitate în domeniul impus de expertiză, au un stagiu în cercetare, învăţământ sau producţie şi au
o reputaţie profesională şi morală neştirbită.Mai pot avea calitatea de expert, pe lângă cei selectaţi
după criteriile de mai sus, cadrele didactice din învăţământul superior şi persoanele cu titlurile
ştiinţifice de doctor docent sau doctor în ştiinţe.

Activitatea de expertiză tehnică judiciară şi implicit a expertizei merceologice, asimilată mai

mult sau mai puţin expertizei tehnice, este reglementată potrivit prevederilor Ordonanţei nr. 2/2000 a
Guvernului României, aprobată prin Legea nr. 156/2002.

Potrivit acestui act normativ, la nivel naţional, coordonarea şi îndrumarea, pe linie

administrativă şi metodologică, precum şi exercitarea controlului activităţii de expertiză judiciară se
realizează de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, care funcţionează în cadrul
Ministerului Justiţiei [1].

Calitatea de expert - Cele mai importante îndatoriri ale experţilor sunt: executarea personală
a expertizei cu obiectivitate şi conştiinciozitate, respectarea termenului de depunere a raportului,
furnizarea la cererea instanţei de informaţii suplimentare, efectuarea, dacă i se impune, a
suplimentului de expertiză sau refacerea expertizei, păstrarea secretului profesional privind datele de
care a luat cunoştinţă în cursul efectuării expertizei, aducerea la cunoştinţa instanţei dacă descoperă
şi alte date cu prilejul efectuării cercetării.
Rezultatele activităţii depuse de expert pentru soluţionarea obiectivelor ridicate de problema
cercetată se concretizează în raportul de expertiză, ce se înaintează instanţei sau organului care a
dispus efectuarea expertizei.
Raportul de expertiză fiind un document elaborat ştiinţific, are o valoare probatorie
deosebită. Având în vedere importanţa sa în soluţionarea unei cauze, raportul de expertiză nu se
poate rezuma la simpla expunere a concluziilor la care a ajuns expertul, ci trebuie să oglindească în
mod succint, dar complet, etapele drumului parcurs de expert până la concluzia finală.

4
 2. Biodieselul

2.1 Generalităti

Biodieselul reprezinta o sursa alternativa la combustibilii fosili utilizati in motoarele diesel,

iar studiile si cercetarile in obtinerea acestuia privesc noi tipuri de materie prima, dezvoltarea unor
noi tipuri de catalizatori si a unor tehnologii alternative la cele existente. Din punct de vedere
comercial obtinerea de biodiesel se realizeaza astazi printr-o tehnologie matura, respectiv
transesterificarea uleiurilor vegetale in cataliza omogena , acida sau bazica, fiecare caracterizata de
avantaje si dezavantaje. Procesul catalitic eterogen de obtinere al biodieselului este doar in stadiu de
cercetare sau in cel mai bun caz la nivelul de instalatie pilot, ca si procesul in conditii supercritice,
in prezenta de metanol si eventual catalizator.

Avantajele utilizarii biodieselului comparativ cu dieselul clasic (tabelul 1) au fost scoase in

evidenta in numeroase studii, iar introducerea lui pe scara cat mai larga este sustinuta acum inclusiv
de legislatie pe langa diferitele tipuri de programe de promovare a productiei si utilizarii lui,
cercetarile in ce priveste biodieselul axandu-se in prezent pe trecerea la productia biodieselului din
generatia urmatoare, prin utilizarea unor materii prime noi in procesul de obtinere a biodieselului,
dezvoltarea si utilizarea de catalizatori noi (catalizatori eterogeni, enzime etc) si evident aparitia
unor tehnologii noi (procese supercritice etc) aflate in diverse statii de cercetare.

Emisii ale biodieselului comparativ cu dieselul conventional*

Tipul de emisie Combustibilul

B100 B20
Reglementat

Total Hidrocarburi Neoxidate -67 % -20 %

CO -48 % -12 %
PM -47 % -12 %
NOx +10 % +2 % la – 2 %

Nereglementate

Sulfati -100 % -20 % 1

PAH (HC-Ar Policiclice) 2 -80 % -13 %
NPAH (HC-Ar Policiclice azotate) 2 -90 % -50 % 3
Ozon potential din HC -50 % -10 %

5
 1
Estimari ale rezultatelor de la B100
2
Medie a compusilor masurati
3
Rezultatele 2- nitrofluorenei sunt in limitele de
variatie ale metodei
* Conform EPA (Environmental Protection
Agency USA)
Tabel 1: Emisii combustibili - comparatie

2.1 Producerea biodieselului

Biodieselul comercial este obtinut astazi prin transesterificarea uleiurilor vegetale cu

metanol, utilizand KOH ca si catalizator ( sau NaOH, iar in procedee ce permit costuri mai ridicate
CH3ONa sau CH3OK). Uleiurile vegetale au in compozitie trigliceride ale acizilor grasi ca amestec
de acizi grasi liniari, cu un numar mediu de 18 atomi de carbon, fara sau cu una (majoritar), doua,
sau trei legaturi duble. Reactia de transesterificare se desfasoara in trei pasi succesivi, formand
progresiv mono-gliceride, digliceride, trigliceride si glicerol. O schema simplificata a reactiei este
urmatoarea:

TG  CH 3OH  DG  ME Ecuatia 1

DG  CH 3 OH  MG  ME Ecuatia 2

MG  CH 3 OH  G  ME Ecuatia 3

unde:

TG=trigliceride

DG=digliceride

MG=monogliceride

G=glycerol (produs secundar)

ME=metilesteri

Avantajul acestui proces il reprezinta conditiile blande de reactie, respectiv t=60˚C, p=1 atm.

Mecanismul reactiei de transesterificare [1] in prezenta de catalizator alcalin nu este pe

deplin clarificat. Reactia este complicata de faptul ca reactantii, metanolul si uleiul sunt doua lichide

6
nemiscibile. Initial catalizatorul se dizolva complet in metanol (ecuatia 4), iar etapa de initiere a
reactiei are loc la interfata lichid-lichid, dar metoxidul de la primul pas este substituit rapid de
anionii digliceroxid si monogliceroxid, care sunt dizolvati in principal in faza uleioasa.

K  OH   CH 3OH  K  CH 3OH   H 2 O Ecuatia 4

Aceste specii, formate in situ, reprezinta de fapt adevaratul catalizator. In final anionul
gliceroxid este format si va migra catre faza polara, punct in care activitatea sa va reduce puternic,
ca o consecinta a acestei migratii, rezultand esterii metilici ai acidului trioleinic.

Procesul de obtinere al biodieselului prin transeserificarea uleiurilor vegetale in cataliza

omogena cu KOH poate fi caracterizat schematic prin urmatoarea diagrama bloc simplificata
prezentata in figura 1 :

Figura 1: Schema bloc simplificata obtinere biodiesel ion cataliza bazica omogena

7
 Deoarece biodieselul este produs în diferite instalaţii din uleiuri vegetale de origine şi calitate

variate, este necesară impunerea unei standardizări a calităţii combustibilului pentru a garanta

performanta motorului fără a întâmpina alte dificultăţi.

Standardele pentru biodiesel ofera orientari cu privire la procesul de productie, garantand

consumatorilor calitatea biocombustibilului cumparat, oferind indicatii autoritatilor competente

pentru aprecierea riscului de securitate in utilizare si de poluare a mediului.

Punctul de aprindere a combustibilului este temperatura la care acesta se aprinde când este

expus la flacăra. Punctul de aprindere al biodieselului este mai mare decât al dieselului din

petrol,fiind astfel mai sigur pentru scopuri de transport.

La temperaturi scăzute de operare combustibilii pot deveni mai vâscoşi şi pot să nu

funcţioneze corespunzător afectând performanta liniilor de alimentare, a pompelor şi a injectoarelor.

Vîscositatea
Parametrii de curgere ai biodieselului sunt importanti pentru a ne asigura ca pomparea
combustibilului este adecvata pentru intervale mari de temperatura existente pentru pornirea si
operarea motoarelor diesel in functie de conditiile climatice.
Viscozitatea este importanta pentru producatorii si distribuitorii de biocombustibili, in
procesele de manipulare, depozitare si amestecare. Viscositatea specificata în standarde are valori
cuprinse între 1.9- 6.0 mm²/s (ASTM D6751) şi 3.5- 5.0 mm²/s (EN 14214). Pentru esterii metilici
din soia viscositatea are valori cuprinse între 4.0 -4.1 mm²/s şi 4.4 mm²/s pentru esterii metilici din
seminţe de răpită.

Curgerea la temperatura scăzută

Proprietăţile biodieselului la temperatura scăzută sunt influenţate de proprietăţile

componentilor individuali. Amestecurile de biodiesel prezintă intervale de topire, care se reflectă în
specificaţiile utilizate în standardele pentru biodiesel. Punctul de congelare este temperatura la care
apar primele cristale solide în combustibil dar acesta încă poate curge deşi aceste cristale solide pot
conduce la colmatarea filtrelor de combustibil. Punctul de tulburare este de obicei cu câteva grade
mai jos decât punctul de congelare şi reprezintă temparatura la care combustibilul numai curge liber.

8
Există mai multe metode de determinare a proprietăţilor de curgere la temperatura scăzută a
biodieselului (punctul de colmatare la rece a filtrului, testul de curgere la temperatura scăzută)
incluse în standarde; pentru esterii metilici din soia punctul de congelare este cuprins între 0°C şi
-3°C.
Cifra cetanica este un indicator asupra caracteristicilor de ardere. Cu cât cifra cetanica este

mai mare,cu atât proprietăţile de ardere sunt mai bune. Cifra cetanica afectează parametrii de

performanţă ai motorului precum combustia, stabilitatea, manevrabilitatea, zgomotul şi emisiile de

CO şi hidrocarburi.

Biodieselul are o cifră cetanica mai mare decât combustibilul diesel convenţional, ceea ce
înseamnă că are eficientă la combustie mai mare.
Prezenţa unui nivel ridicat de alcool în biodiesel produce accelerarea deteriorării
garniturilor de cauciuc. De aceea este necesar şi controlul conţinutului de alcool.
Continutul de apa prevazut in SR 14214 si standardul american ASTM D 6751 este limitat
la 500mg/kg (0.0005 %) .Un continut mai ridicat de apa duce la aparitia unui fenomen de tulburare a
amestecurilor diesel/biodiesel (ex. B5 – 5 % biodiesel 95 % diesel) si ridica mari probleme la
temperaturi scazute.
Calitatea biodieselului este influenţată de o serie de factori, printre care: natura materiei
prime, procesul de producţie şi manipulare. De cele mai multe ori, parametrii de calitate ai
biodieselului se reflectă în conţinutul de contaminanţi ai acestuia şi în alţi componenţi minori
prezenţi în biodiesel.
Standarde referitoare la biodiesel au fost dezvoltate în numerose tari şi regiuni ale lumii,
inclusiv în Statele Unite (ASTM D 6751), Europa (14214), Brazilia, Africa de Sud, Australia.
Standardele de bază sunt cele amintite ASTM D 6751 şi EN 14214, ambele cuprinzând specificaţii
referitoare la biodiesel.
Laboratoarele acreditate care sunt conforme cu aceste standarde ofera producatorilor servicii
de testare si management al probelor astfel incat acestea sa corespunda specificatiilor din
standardele respective.

9
10