Ergonomia in si pentru secolul XXI

1
 1. Introducere

1.1 Ergonomia –Definitii

Conform DEX, ergonomia este disciplina care se ocupa cu studiul conditiilor de munca in
vederea realizarii unei adaptari optime a omului la acestea, respectiv cu scopul imbunatatirii
modurilor si posibilitatilor de a utiliza echipamentele, utilajele, masinile. [1]
Termenul „ergonomie” (gr. ergon=„munca” si nomos=„lege”) a fost introdus in lexiconul
modern in 1857 de biologul polonez Wojciech Zostryebowski in studiul sau „Perspectivele
ergonomiei ca stiinta a muncii”, fiind lansat insa mult mai tarziu in limbajul comun de
specialitate, abia in 1949, cand psihologul englez K.F.H. Murrell l-a introdus si la Oxford,
intelegand prin el gruparea stiintelor biologico-medicale, psihologico-sociale si tehnice, in
vederea cercetarii relatiilor si posibilitatilor de adaptare optima reciproca, in conditii date, atat a
omului la munca sa, cat si a muncii la om, in scopul cresterii eficientei tehnico-economice, al
optimizarii conditiilor satisfactiei, motivatiei si rezultatelor muncii, concomitent cu mentinerea
starii de sanatate si favorizarea dezvoltarii personalitatii. [2]
Profesorul Metz de la Universitatea din Strassbourg a definit ergonomia ca fiind „ansamblul
integrat de stiinte susceptibile sa furnizeze cunostintele asupra muncii umane, necesare adaptarii
rationale a omului in munca si a muncii la om”.
La randul sau, Montmolin considera ergonomia ca „tehnologia de comunicatie in sistemele om-
masini. Este o tehnologie, deci mai putin decat o stiinta, dar mai mult decat o tehnica. Ea
foloseste un ansamblu de stiinte (fiziologia muncii, psihologia muncii, patologia muncii,
matematica) si de tehnici (analiza muncii)”.
Alti autori, intre care I.R.Jong (Amsterdam), considera ca „ergonomia reprezinta aplicarea
stiintelor biologice din domeniul anatomiei, fiziologiei, psihologiei experimentale si medicinei
profesionale, cu scopul de a realiza un sistem om-masina, deci un raport corespunzator intre
solicitari si capacitatea de munca, in interesul muncitorilor si al productivitatii muncii”. [3]

1.2 Scurt istoric

Bazele ergonomiei se regasesc in cultura Greciei antice. Dovezile arata ca civilizatia elena in
secolul al 5-lea i.Hr. folosea principii ergonomice in modelarea ustensilelor, slujbelor si a
locurilor de munca. Hippocrate a descris modul cum ar trebui sa fie conceput locul de munca al
unui chirurg si cum trebuie sa fie aranjate instrumentele pe care le foloseste. Descoperirile
arheologice arata de asemenea, ca dinastiile timpurii egiptene confectionau unelte si echipamente
casnice care dovedesc principii ergonomice.
In secolul al XIX-lea, Frederick Winslow Taylor a initiat metoda “Managementului stiintific”,
care a propus gasirea metodei optime pentru indeplinirea unei sarcini. Taylor a descoperit ca, de
exemplu, se poate tripla cantitatea de carbune pe care muncitorii o incarca cu lopata, prin
reducerea marimii si greutatii lopetilor, ajungand la cea mai rapida rata de incarcare cu lopata. La

2
inceputul anilor 1900, Frank si Lillian Gilberth au extins metodele lui Taylor pentru a crea
“Studii despre Timp si Miscare”. Scopul a fost imbunatatirea eficientei prin eliminarea actiunilor
inutile. Astfel, ei au redus numarul de miscari la asezarea caramizilor in zidarie de la 18 la 4.5,
permitand cresterea productivitatii de la 120 la 350 de caramizi/ora.
Al Doilea Razboi Mondial a marcat dezvoltarea de aparate si arme noi si complexe, ce solicitau
mult gradul de cunoastere din partea celui care le manipula. Deciziile, atentia, agilitatea, reactia
situationala si coordonarea ochi-maini a operatorului au devenit importante in succesul sau
esecul operatiunii. Se putea observa ca avioane perfect functionale, pilotate de cei mai bine
antrenati piloti, tot se prabuseau. In 1943, Alphonse Chapanis, locotenent in Armata SUA, a
aratat ca asa-numita “eroare a pilotului” ar putea fi mult redusa daca in designul cabinei
avioanelor comenzile s-ar amplasa logic.
Era Spatiala a creat noi probleme in legatura cu factorul uman, cum ar fi imponderabilitatea si
fortele gravitationale extreme. In ce masura poate fi tolerat mediul inconjurator din spatiu si ce
efecte ar putea avea asupra mintii si trupului? Inceputul Erei Informationale a creat noul domeniu
al ergonomiei –„interactiunea dintre om si calculator”. [4]

1.3 Principii de baza

Principalii factori care au facut necesara aparitia ergonomiei au fost, dupa cum stabileste Aurel
Manolescu in cartea sa „Ergonomie”:
- progresul tehnic si tehnologic :
- discrepanta tot mai evidenta dintre nivelul tehnic si posibilitatile organismului uman;
- complexitatea tot mai mare a echipamentelor, precum si valoarea lor tot mai ridicata,
care au pus in evidenta pericolul de accidentare si costul enorm al erorii umane din
punctul de vedere al investitiilor materiale (o eroare mica poate genera costuri foarte
mari);
- evolutia conceptiei omului despre munca si viata;
- exigente ridicate in ceea ce priveste calitatea vietii in general, calitatea vietii
profesionale, confortul la locul de munca;
- progresul stiintelor tehnice, umane, economice si sociale. [2]
Ergonomia inglobeaza atat informatii despre oameni –abilitati cognitive si motrice, limite si
dimensiuni antropometrice, abilitati de prelucrare a informatiilor si deciziei, particularitati ale
proceselor senzoriale si perceptive–, despre mediu si, in special, interactiunile om-mediu –
conditii optime de temperatura, presiune etc.–, cat si o analiza detaliata a produselor si serviciilor
existente in campul muncii, cu scopul evaluarii si determinarii masurii in care acestea se
potrivesc utilizatorilor. Toate aceste informatii sunt folosite impreuna cu proiectantii de
echipamente si inginerii pentru a se asigura ca sistemele, produsele, incaperile, cladirile in care
se desfasoara munca ofera conditii de confort, eficienta si siguranta. Ergonomia a aparut de fapt
din necesitatea de a ne asigura ca noile tehnologii pot fi folosite de utilizatorii pentru care au fost
create. Ea ofera un mod special de gandire despre oameni, la munca sau joc, plasand persoana

3
(„utilizatorul”) in centrul interesului si luand in considerare interactiunile diverse intre utilizator,
sarcinile pe care acesta le executa si mediul mai larg in care isi desfasoara activitatea. Acest
mediu include echipamentul folosit, caracteristicile ambiantei fizice si contextul social. [5]

1.4 Ergonomia si revolutia tehnico-stiintifica

Cercetarile ergonomice evidentiaza insa pe masura trecerii timpului si a dezvoltarii domenilor
tehnico-stiintifice, o modificare a parametrilor importanti ai muncii si aspectelor structurale ale
muncii (motrice, senzorial, informational etc):
- simplificarea si reducerea ponderii verigii executiv-motorii, a functiilor fizico-mecanice si
energetice;
- componenta motorie isi pierde treptat caracterul de continuitate, devenind o inlantuire
de raspunsuri intermitente care solicita o atentie concentrata si distributiva;
- cresc exigentele din sfera senzoriala, perceptuala, cognitiva;
- creste ponderea factorilor de personalitate (motivatii, aspiratii, interese, atitudini,
afectivitate etc.);
- creste ponderea muncii complexe, superior calificata o data cu limitarea muncii simple,
monotone, lipsite de interes;
- concentrarea tehnologica crescuta poate genera un sindrom de izolare, afectand
calitatea si frecventa relatiilor interumane. [2]
Prin prisma acestor modificari se contureaza noua directie a studiului ergonomiei, centrata pe
urmatoarele trei arii de cercetare:
- interfata utilizator-loc de munca: implica obiectele care sunt secundare sarcinii
executate, aranjamentul si proiectarea spatiului inconjurator;
- interfata utilizator-ambianta: lumina, zgomot, vibratii, temperatura. Aceste
caracteristici fizice afecteaza utilizatorul in executarea sarcinii. De exemplu, oamenii
care folosesc calculatoarele pot intampina dificultati in citirea informatiei daca in ecran
se reflecta diferite suprafete stralucitoare (cum ar fi ferestre sau lampi de iluminat). De
asemenea, daca munca se desfasoara intr-o ambianta zgomotoasa, comunicarea poate
fi dificila, fapt ce conduce la neintelegeri si alte tipuri de erori;
- interfata utilizator-organizatie: numar de ore lucrate, munca in schimburi, pauzele de
lucru, relatiile de cooperare-conflict etc.

4
 2. Bibliografie

[1] Dictionarul Explicativ al Limbii Romane

[2] Aurel Manolescu, „Ergonomie”
[3] http://www.thepoint.ro/referat-Ergonomia-6115.html
[4] Dr.Tache Georgiana-Ozana, „Ce stim despre ergonomie”
(Saptamana Medicala Nr. 102 -Recuperare Medicala)
[5] Zoltan Bogathy, „Manual de psihologia muncii si organizationala”
[6] Joseph Martocchio, Jane Webster, „The effects of feedback and microcomputer playfulness
on performance in microcomputer software training”
[7] David Myers, „Exploring Social Psychology”
[8] http://www.competentedigitale.ro/it/it15.html
[9] Ionel Enache, „Organizarea ergonomica a muncii in birou”
[10] Beth Blevins, “Burnout in Special Library”
(„Library Management Quarterly” Nr. 11)
[11] Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca, „Facts” Nr. 71
[12] Elena Ana Pauncu, Mariana Matei, „Suferinte musculo-scheletice ale operatorilor la
videoterminal”
[13] Health Encyclopedia, “Diseases and Conditions”

http://www.healthscout.com/ency/68/549/main.html#DefinitionofRepetitiveStressInjuries
[14] Columbia University Libraries, „Ergonomics Exercises from the "VDT Comfort" Videos”
http://www.columbia.edu/cu/libraries/inside/ergo/doc_exer.html