2.

Omul si calculatorul
2.1 Principalele directii ergonomice in secolul XXI
Secolul XXI se afla fara dar si poate sub semnul informatiei si al stiintei. Noile cuceriri ale
stiintei si tehnicii, indeosebi ale electronicii si tehnicii de calcul au un impact puternic asupra
omenirii, ducand-o spre progres. Au aparut si s-au dezvoltat stiinte pe cat de necunoscute si
nebanuite la inceput, pe atat de aplicate si de uzitate astazi precum: managementul, marketingul,
ergonomia, informatica sau birotica. Adoptarea noilor tehnologii informationale la locul de
munca a devenit o experienta comuna in majoritatea organizatiilor care investesc masiv in
echipamente cat mai moderne si performante, sperand o crestere a eficientei angajatilor. S-a
dovedit astfel utila concentrarea studiilor ergonomice pe designul interfetei om-calculator,
particularitatile sistemelor computerizate si modalitatile de integrare a sistemelor informatice in
organizatii. [6]
Si daca informatica, prin intermediul calculatoarelor, este implicata in zilele noastre in orice fel
de activitate umana, birotica este cea care restrange obiectul de studiu al informaticii la nivelul
biroului. Echipamente diverse, tot mai sofisticate si mai performante ne populeaza viata de zi cu
zi. Incepand cu telefoanele digitale pana la faxuri, la copiatoare de mare viteza, la statii de lucru
folosite in tehnoredactare si la echipamente moderne de arhivare si de regasire a informatiei,
toate si multe altele au schimbat complet aspectul traditional al birourilor cu nenumarate dosare,
cu zgomotoase masini de scris, cu telefoane clasice si cu multa, multa hartie. Toate aceste
schimbari obliga structurile economice sau culturale sa se adapteze noilor tehnologii
informationale printr-o dotare corespunzatoare a birourilor care prin natura lor primesc,
utilizeaza si transmit informatii in scopul fundamentarii deciziilor.
Din pacate insa, aceste noi echipamente, si in special calculatorul, ale caror efecte pozitive
asupra muncii sunt incontestabile, au un impact negativ asupra sanatatii omului prin amplificarea
factorilor de stres si de oboseala. Munca de birou, care in mare parte solicita psihicul si sistemul
vizual, este o munca in care factorii de stres sunt in numar din ce in ce mai mare, iar bolile
cauzate de acestia afecteaza astazi tot mai multe persoane. Asistam la o crestere numerica a
bolnavilor cu sindromul privitului la calculator, descris prin: dureri de cap, dureri oculare,
fotofobie, ochi uscati si iritati, vedere incetosata la distanta mare sau mica. Din acest motiv,
numai in SUA, 10 milioane de lucratori urmeaza anual tratamente pentru ochi, datorate efectelor
calculatoarelor, in special al monitoarelor, 3 din 4 utilizatori acuzand probleme generale de

1
vedere. In plus, inca nu exista studii concludente despre efectele adverse ale echipamentelor de
comunicare mobile. [7]
Consecintele noilor boli profesionale limiteaza astfel avantajele oferite de progresul tehnic, fiind
necesara reducerea factorilor ce pot produce probleme de sanatate care apar la locul de munca
dotat cu echipamente avansate. Este necesar studiul atat prin prisma psihologiei muncii, a
ergonomiei, cat si a stiintelor ingineresti, scopul final fiind cresterea productivitatii muncii in
conditiile reducerii oboselii si stresului provocate de echipamentele cu care interactioneaza omul
la locul de munca, prin echipament intelegand in special calculatorul.
Aceasta lucrare doreste astfel sa vina in sprijinul tuturor persoanelor ale caror indatoriri presupun
interactiunea cu calculatorul, cuprinzand informaiii utile care pot determina cresterea

7
performantei, a confortului si satisfactiei in munca pentru toti cei care isi desfasoara activitatea in
birouri. [8]
2.2 Stresul si oboseala profesionala
Numite si bolile secolului, sunt cele mai grave disfunctionalitati care apar in munca de birou. Din
aceasta cauza a aparut necesitatea organizarii ergonomice a muncii in birouri.
2.2.1 Stresul profesional
Stresul reprezinta o dimensiune constanta a vietii noastre cotidiene. Daca pana in 1989 factorii
stresanti tineau mai mult de sistemul politic, de aspectele negative ale dictaturii comuniste, in
prezent societatea de tranzitie aduce pe scena vietii noi tipuri de situatii stresante cum ar fi :
incertitudinea, schimbarile rapide si adesea imprevizibile, concurenta, somajul, necesitatea
reorientarii si recalificarii rapide si, nu in ultimul rand, scaderea nivelului de trai.
Oamenii, ca indivizi izolati, au rareori posibilitatea de a influenta evenimentele stresante externe.
Tot ce pot face este sa-si insuseasca niste strategii adaptative care sa-i faca mai rezistenti la
agresiunile psihice si mai eficienti in activitatea profesionala.
Daca stresul este prea mare fiecare dintre noi poate ceda psihic; chiar daca persoana respectiva
este una extrem de echilibrata pot aparea tulburari psihologice temporare. Individul poate trai o
stare de disfunctionalitate sau chiar o cadere psihica brusca in urma unei psihotraume severe
(accident, incendiu, decesul unui membru apropiat din familie).
Reactia la stres se instaleaza treptat atunci cand individul este supus un timp indelungat unor

2
conditii de tensiune psihica, mai ales atunci cand este atinsa imaginea sa, situatia maritala,
profesionala sau materiala. De obicei individul isi revine cand situatia stresanta a fost inlaturata,
desi uneori pot ramane unele sechele sau o vulnerabilitate crescuta fata de anumiti factori de
stres.
Conceptul de stres apare pentru prima data in cercetarile de fiziologie intreprinse pe animale de
catre Hans Selye in 1950, care descrie asa-numitul „sindrom general de adaptare” ce
caracterizeaza reactia organismelor biologice la stres.
Dupa Selye sindromul general de adaptare cuprinde trei faze:
1. faza de alarma, definita printr-o mobilizare generala a organismului pentru a face fata
agresiunii;
2. faza de rezistenta, care cuprinde ansamblul reactiilor sistemice provocate de o actiune
prelungita la stimuli nocivi fata de care organismul a elaborat mijloace de adaptare; si
3. faza de epuizare, in care adaptarea nu mai poate fi mentinuta, reapar din nou semnele
reactiei de alarma, semne care acum sunt ireversibile. Aceasta faza se incheie de regula
cu moartea organismului.
Acelasi cercetator a constatat, in urma experientelor sale pe animale, ca organismul intra in alerta
atunci cand stresul este provocat atat prin actiunea unor stimuli fizici, dar si sub influenta unor
emotii puternice. In aceasta situatie organismul incearca sa faca fata stresului printr-o mobilizare
generala a sistemului neuroendocrin, mobilizare caracterizata mai ales prin secretie de adrenalina
si de steroizi. Dupa o anumita perioada de actiune a stresului, animalul se adapteaza si incepe sa
se comporte normal. Daca insa stersul continua, se produc din nou ample modificari hormonale
si in cele din urma animalul moare epuizat.

8
McGrath considera ca stresul apare ori de cate ori are loc un dezechilibru marcant intre solicitari
si intre posibilitatile de raspuns ale organismului; Lazarus arata ca stresul se manifesta atunci
cand solicitarile la care este supus un individ depasesc resursele sale adaptative, iar Pavelcu
completeaza modelul lui Selye, considerand ca fazei de alarma ii corespunde o etapa de
investigare caracterizata printr-un conflict intre subiect si ambianta, fazei de rezistenta ii
corespunde pe plan psihic o traire intensa a frustratiei si amenintarii, iar fazei de epuizare ii
corespunde instalarea tuturor consecintelor negative pe plan psihologic ale stresului: agresivitate,

3
anxietate, depresie, panica, in general un comportament nevrotic.
Dintre factorii de stres (stresori) pentru organismul uman si animal amintim:
- Factorii de mediu, ce pot produce perturbari la nivelul diferitelor sisteme fiziologice:
temperatura (prea ridicata sau prea scazuta), umiditatea, zgomotul, agentii poluanti etc.
- Stresori de natura psihosociala ca: situatiile conflictuale, presiunea sociala prea mare,
factori care pun in pericol situatia materiala sau statutul social al individului fiind
perceputi ca amenintare pentru individ.
- Situatii de viata, considerate stresori universali: razboiul, detentia, calamitatile naturale,
accidentele care produc invaliditate sau bolile incurabile, pierderea unor persoane
apropiate.
Unele situatii de viata nu sunt insa la fel de stresante pentru toata lumea. De pilda, pierderea unui
examen, dezaprobarea sau critica sefului determina reactii diferite de la un individ la altul. Chiar
si in cazul unor dezastre sau calamitati naturale exista persoane care isi pastreaza calmul si
actioneaza oportun si eficient, in timp ce altii intra in panica sau manifesta un comportament
bizar. Stresul este influentat in aceste cazuri de vulnerabilitatea, de toleranta la stres a individului
sau de unele trasaturi ale personalitatii acestuia. [9]
2.2.2 Oboseala profesionala
Oboseala reprezinta o reactie a organismului de readaptare, de refacere a functiilor sale. Ea
reprezinta un fenomen fiziologic normal care apare in urma solicitarilor prezente in activitatea
umana. In general oboseala este un fenomen reversibil, deoarece daca este urmata de o perioada
de odihna sau de somn, organismul isi reface plenitudinea functiilor sale. Ea nu este o boala, dar
poate avea consecinte temporare asupra organismului precum slabirea atentiei fata de munca
indeplinita si fata de mediu.
Specialistii clasifica oboseala in urmatoarele grupe:
- musculara: determinata de efortul muscular si de contractarea musculara fixa;
- neurosenzoriala: cauzata de tensiunea nervoasa a simturilor (ochi, urechi); si
- psihica: determinata de factori de natura psihica.
Oboseala poate fi provocata de o multime de cauze, dintre care cele mai des intalnite sunt:
intensitatea si durata muncii fizice si intelectuale; factorii de mediu (temperatura, lumina,
zgomotul); factorii de natura psihica (responsabilitati, griji, conflicte); monotonia sau rutina
muncii; boli si dureri; formele de manifestare fiind multiple, de la scaderea atentiei, incetinirea si

4
inhibarea perceptiei, inhibarea capacitatii de gandire, pana la scaderea randamentului activitatii
fizice si intelectuale.
In birouri oboseala profesionala este o stare produsa de tensiunile psihice si stresul contactelor
inter-umane. Cercetarile efectuate asupra lucratorilor din birouri arata ca peste 50% dintre acestia
sunt afectati de un sindrom de epuizare emotionala. Cauzele ar consta in lipsa de spatiu si de

9
intimitate a locului de munca, precum si in dificultatea sarcinilor de serviciu. In general,
persoanele care manifesta simptome de oboseala fizica si psihica au o atitudine negativista in
relatiile cu ceilalti si resimt o diminuare a respectului de sine. [9]
2.2.3 Remedierea si prevenirea oboselii si a stresului profesional
Remedierea si prevenirea se poate realiza in primul rand prin reglementarea duratei zilei de
lucru, a duratei saptamanii de lucru si a concediilor de odihna. La nivelul vietii personale