Mircea Campean-Melodii Instrumentalek

MIRCEA CÎMPEANU
MELODII INSTRUMENTALE
DE JOC
la VIOARĂ
şi VIOARĂ CU GOARNĂ
2
Eforturile lui Béla Bartók depuse pentru culegerea, transcrierea, analizarea,
sistematizarea şi editarea muzicii populare româneşti din Transilvalia şi Banat au
stârnit admiraţia celor mai de seamă muzicologi şi folclorişti din ţară şi străinătate. Au
fost elogiate meritele sale imense, dar totodată au fost relevate erorile inerente oricărei
acţiuni de pionierat. Nu a trecut un deceniu întreg după moartea sa, când o echipă
formată din renumiţi cercetători de folclor ca Emilia Comişel, Mariana Rodan-
Kahane, Rodica Weiss, Ovidiu Bârlea şi Anca Ciortea au vizitat localităţile zonei
„Pădurenime” din judeţul Hunedoara cu scopul de a mai găsi în viaţă şi a sta de vorbă
cu oamenii de la care Bartók a înregistrat melodii populare în urmă cu cca 40 de ani
cu ocazia cercetărilor intreprinse acolo.
Ţinutul Bihorului a fost, fără îndoială, zona predilectă a lui Bartók, deoarece
şi-a dat seama că în satele bihorene a găsit o viaţă tradiţională şi o cultură muzicală
populară străveche, nealterată de influenţe din afară, obiceiurile, cântecele şi dansurile
fiind păstrate în ipostaze originale, putând fi considerate drept urme ale unei evoluţii
interne. Nu era întâmplător faptul că, într-un timp relativ scurt, el a reuşit să culeagă
nu mai puţin de aproximativ 800 de producţii de folclor muzical.
În răstimpul anilor 1963 – 1973, profesorul Traian Mârza, în colaborare cu un
grup de studenţi, membri ai cercurilor de folclor din cadrul Conservatorului de
Muzică, respectiv din Facultatea de Filologie a Universităţii clujene, a intreprins o
cercetare aprofundată în judeţul Bihor şi în împrejurimi în vederea extinderii
investigaţiilor asupra acelor localităţi în care Bartók nu a făcut culegeri şi mai cu
seamă, pentru a scoate la lumină unele specii ale muzicii populare care anterior nu au
ieşit la iveală. Drept rezultat al activităţii desfăşurate pe teren, Traian Mârza a cules
1640 de piese de folclor în 150 de sate.
Autorul disertaţiei şi-a concentrat atenţia asupra melodiilor instrumentale de
joc din ţinutul Bihorului. Abordarea acestei teme de cercetare a fost determinată, în
primul rând, de puterea de atracţie a frumuseţii şi a valorii de excepţie descoperite în
materialele notate de Bartók Béla şi de Traian Mârza dar, cu siguranţă, şi de faptul că
doctorandul este violonist, familiarizat cu posibilităţile tehnice şi artistice ale
instrumentelor muzicale. După parcurgerea atentă a colecţiilor alcătuite de precursori,
respectiv a lucrărilor de sinteză în care au fost incluser concluziile oferite de melodiile
instrumentale din Bihor, bunăoară cele ale lui Corneliu Dan Georgescu şi Speranţa
Rădulescu, şi după însuşirea metodelor de cercetare preconizate de Constantin
Brăiloiu şi Béla Bartók, doctorandul s-a echipat cu uneltele şi aparatele necesare
muncii de culegere pe teren şi în lunile iunie-august ale anului 2005 a efectuat cu
asiduitate anchete sistematice în Ţara Crişurilor şi în Valea Barcăului, imprimând pe
casete cca 400 de melodii în 39 de sate de la 45 de instrumentişti locali, ceea ce a fost
o performanţă remarcabilă. La succesul său obţinut în mediul rural a contribuit
negreşit modul cum s-a apropiat el de lăutari. Mircea Cîmpeanu a demonstrat în
contactele sale cu muzicanţii amatori de diferite vârste că seriozitatea şi perseverenţa
cercetătorului pot fi îmbinate cu sensibilitatea şi entuziasmul artistului, dar şi cu
simpatia faţă de subiecţii intervievaţi.
În vederea elaborării tezei de doctorat, autorul a selectat 260 de melodii
instrumentale din propria culegere şi a întocmit o antologie-anexă cu piesele cele mai
3
reprezentative ale muzicii populare bihorene care au constituit un material de referinţă
împreună cu unele exemple din colecţiile lui Béla Bartók şi Traian Mârza. Prin
examinarea amănunţită a melodiilor şi a informaţiilor privitoare la viaţa muzicală a
satelor din ţinutul Bihorului, el a avut intenţia de a stabili, înainte de toate, în ce
măsură
s-a păstrat repertoriul tradiţional întâlnit de Béla Bartók cu aproape un secol în urmă,
iar pe de altă parte, de a releva schimbările survenite în folclorul muzical de-a lungul
deceniilor în urma prefacerilor evidente petrecute în viaţa economică, socială şi
spirituală a zonei.
Constatările doctorandului sunt concludente. Menţionez dintre acestea două
fenomene opuse. Cimpoiul, care altădată a fost întrebuinţat în cele mai multe locuri,
până în zilele noastre a ieşit din uz. În schimb, vioara cu goarnă, care în perioada
deplasărilor lui Bartók nu a pătruns încă în Bihor, fiind, inventată abia în primul
deceniu al secolului al XX-lea, s-a răspândit repede şi a devenit instrumentul preferat
al bihorenilor. În ultima vreme se poate observa apariţia şi înmulţirea instrumentelor
moderne cu dispozitive de amplificare electronică a sunetelor, care, treptat, iau locul
instrumentelor vechi. Toate aceste înnoiri, inclusiv vioara cu goarnă, datorită
posibilităţilor tehnice specifice, exercită o influenţă puternică asupra formării
melodiilor, precum şi asupra gustului şi pretenţiilor oamenilor.
Teza de doctorat este rezultatul unor cercetări complexe înfăptuite în spiritul
cerinţelor stabilite de Constantin Brăiloiu, părintele studiilor monografice în domeniul
etnomuzicologiei. Lucrarea satisface totodată exigenţele antropologiei culturale de
astăzi. Autorul nu s-a oprit la adunarea şi punerea pe note a melodiilor. El a descris şi
a caracterizat cu priceperea adevăratului specialist instrumentele muzicale şi a
grupurilor instrumentale, punând accent, desigur, pe vioară. De asemenea, el a
prezentat jocurile populare existente în Bihor, luând în consideraţie faptul că de multe
ori acelaşi dans figurează sub mai multe denumiri.
Se cuvine a fi subliniată soliditatea analizelor făcute sub aspectele ritmului,
structurii sonore, formelor, problemelor metrice, înrudirilor melodice, clasificării
tipologice a melodiilor şi legăturilor dintre melodiile vocale şi instrumentale. Datorită
acestor analize, doctorandul a ajuns la concluzii juste privind scoaterea în relief a
particularităţilor muzicii populare din Bihor. El a mers pe urmele lui Bartók şi prin
utilizarea cu precădere a tabelelor statistice.
Având în vedere cunoaşterea temeinică a materialelor descoperite de
predecesori, precum şi a literaturii de specialitate, calităţile excepţionale de culegător
şi transcriitor ale autorului, justeţea analizelor minuţioase, obiectivitatea
comentariilor, structura logică a lucrării, bogăţia materialului ilustrativ, claritatea
expunerii, valoarea ştiinţifică incontestabilă a disertaţiei, îmi exprim convingerea că
domnul profesor Mircea Cîmpeanu merită pe deplin înaltul titlu ştiinţific oferit de
Academia de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca.
Dr. Almási Ştefan

etnomuzicolog
4
Melodii populare instrumentale de joc
1.
2.
3.
5
4.
5.
6
6.
7.
7
8.
9.
10.
8
11.
12.
13.
9
14.
15.
16.
10
17.
18.
19.
11
20.
21.
12
22.
23.
13
24.
25.
26.
14
27.
28.
29.
15
30.
31.
32.
16
33.
34.
35.
17
36.
37.
38.
18
39.
40.
41.
19
42.
43.
44.
20
45.
46.
47.
21
48.
49.
22
50.
51.
23
52.
53.
24
54.
55.
56.
25
57.
58.
59.
26
60.
61.
27
62.
63.
64.
28
65.
66.
67.
29
68.
69.
70.
30
71.
72.
73.
31
74.
75.
76.
32
77.
33
78.
79.
80.
34
81.
82.
83.
35
84.
85.
86.
36
87.
88.
89.
37
90.
91.
38
92.
93.
94.
95.
39
96.
97.
40
98.
99.
100.
41
101.
102.
103.
42
104.
105.
43
106.
107.
44
108.
109.
110.
45
111.
112.
46
113.
114.
115.
47
116.
117.
118.
48
119.
120.
49
121.
122.
50
123.
124.
51
125.
126.
127.
52
128.
129.
53
130.
131.
54
132.
133.
55
134.
135.
56
136.
137.
57
138
139.
140.
58
141.
142.
143.
59
144.
145.
146.
60
147.
148.
61
149.
150.
151.
62
152.
153.
63
154.
155.
64
156.
157.
65
158.
159.
66
160.
161.
67
162.
163.
68
164.
165.
166.
69
167.
168.
169.
70
170.
171.
172.
71
173.
174.
175.
72
176.
177.
73
178.
179.
74
180.
181.
182.
75
183.
184.
185.
76
186.
187.
188.
77
189.
190.
191.
78
192.
193.
194.
195.
79
196.
197.
80
198.
199.
81
200.
201.
202.
82
203.
204.
83
205.
206.
84
207.
208.
85
209.
210.
211.
86
212.
213.
214.
87
215.
216.
88
217.
218.
219.
89
220.
221.
90
222.
223.
224.
91
225.
226.
227.
92
228.
229.
93
230.
231.
94
232.
233.
95
234.
235.
236.
96
237.
238.
239.
97
240.
241.
242.
98
243.
244.
245.
99
246.
247.
248.
100
249.
250.
251.
101
252.
253.
254.
102
255.
256.
257.
103
258.
259.
260.
104
2. Instrumentiştii amatori din Bihor
care au contribuit la realizarea culegerilor de folclor
1. Ardelean Traian, 66 ani Bratca vioară şi vioară cu goarnă

2. Baciu Florian, 47 ani Tilecuş vioară cu goarnă
3. Baidoc Florian, 66 ani Ţigăneştii de Criş vioară
4. Bila Teodor, 52 ani Remeţi vioară şi vioară cu goarnă
5. Bogdan Mihai, 49 ani Păuleşti vioară şi vioară cu goarnă
6. Brie Gheorghe, 58 ani Teleac vioară cu goarnă
7. Burtic Gheorghe, 73 ani Roşia vioară
8. Chirilă Gheorghe, 45 ani Remeţi vioară cu goarnă
9. Covaci Gelu, 36 ani Bălnaca vioară
10. Covaci Ioachim, 35 ani Husasău de Tinca vioară cu goarnă
11. Covaci Gheorghe, 67 ani Lupoaia vioară şi vioară cu goarnă
12. Covaci Gheorghe, 57 ani Batăr vioară
13. Covaci Radu, 29 ani Luncşoara vioară cu goarnă
14. Covaci Simion, 33 ani Răbăgani vioară
15. Covaci Ştefan, 60 ani Şoimi vioară
16. Covaci Vasile, 72 ani Lăzăreni vioară
17. Covaciu Traian, 57 ani Oşand vioară cu goarnă
18. Duma I. Eusebiu, 37 ani Curăţele vioară cu goarnă
19. David Gheorghe, 36 ani Gurbeşti fluier, taragot
20. Farcaş Cornel, 49 ani Chiribiş taragot
21. Fălcuţ Nicolae, 55 ani Beiuş vioară cu goarnă
22. Gal Marinel, 27 ani Budureasa vioară cu goarnă
23. Gal Victor, 45 ani Budureasa vioară cu goarnă
24. Jolţea Ioan, 36 ani Vadu-Crişului vioară cu goarnă
25. Jude Moise, 79 ani Sălişte de Vaşcău vioară
26. Jurca Ioan, 47 ani Măgura vioară cu goarnă
27. Lazăr Leontin, 48 ani Iteu vioară cu goarnă
28. Laza Teodor,62 ani Beiuşele vioară
29. Lazea Octavian, 46 ani Cresuia fluier, saxofon
30. Lazea Titu, 47 ani Ştei saxofon
31. Lucuţa Sebastian, 32 ani Gurbeşti vioară cu goarnă
105
32. Paşca Adrian, 31 ani Topeşti vioară cu goarnă
33. Păşcuţ Nicolae, 37 ani Lăzăreni vioară cu goarnă
34. Popa Leontin, 36 ani Lorău vioară cu goarnă
35. Radu Răduţă, 36 ani Borod vioară cu goarnă
36. Romocea Gavril, 37 ani Sacalasău vioară
37. Rostaş Florin, 31 ani Luncşoara vioară cu goarnă
38. Rostaş Robi, 30 ani Dobreşti vioară cu goarnă
39. Rostaş Roman, 64 ani (┼1974) Cociuba Mică vioară
40. Siminic Constantin, 60 ani Bălnaca vioară
41. Ştef Valentin, 42 ani Livada Beiuşului vioară cu goarnă
42. Tomuţiu Cornel, 31 ani Chişcău vioară cu goarnă
43. Varga Adrian, 50 ani Groşi vioară cu goarnă
44. Zsigmond Ioan, 72 ani Ciumeghiu vioară cu goarnă
45. Zsigmond Cornel, 33 ani Ciumeghiu vioară cu goarnă
106
3. Localităţi şi instrumentişti
1. Batăr Covaci Gheorghe, 57 ani

2. Bălnaca Covaci Gelu, 36 ani şi Siminic Constantin, 60 ani
3. Beiuş Fălcuţ Nicolae, 55 ani
4. Beiuşele Laza Teodor, 62 ani
5. Borod Radu Răduţă, 36 ani
6. Bratca Ardelean Traian, 66 ani
7. Budureasa Gal Marinel, 27 ani şi Gal Victor, 45 ani
8. Chiribiş Farcaş Cornel, 49 ani
9. Chişcău Tomuţiu Cornel, 31 ani
10. Ciumeghiu Zsigmond Ioan, 72 ani şi Zsigmond Cornel, 33 ani
11. Cociuba Mică Rostaş Roman, 64 ani (┼ 1974)
12. Cresuia Lazea Octavian, 46 ani
13. Curăţele Duma I. Eusebiu, 37 ani
14. Dobreşti Rostaş Robi, 30 ani
15. Groşi Varga Adrian, 50 ani
16. Gurbeşti David Gheorghe, 36 ani şi Lucuţa Sebastian, 32 ani
17. Husasău de Tinca Covaci Ioachim, 35 ani
18. Iteu Lazăr Leontin, 48 ani
19. Lazuri de Roşia Codoban Dorel, 59 ani
20. Lăzăreni Păşcuţ Nicolae, 37 ani
21. Livada Beiuşului Ştef Valentin, 42 ani
22. Lorău Popa Leontin, 36 ani
23. Luncşoara Rostaş Florin, 31 ani şi Covaci Radu, 29 ani
24. Lupoaia Covaci Gheorghe, 67 ani
25. Măgura Jurca Ioan, 47 ani
26. Oşand Covaci Traian, 57 ani
27. Păuleşti Bogdan Mihai, 49 ani
28. Răbăgani Covaci Simion, 33 ani
29. Remeţi Bila Teodor, 52 ani şi Chirilă Gheorghe, 45 ani
30. Roşia Burtic Gheorghe, 73 ani
31. Sacalasău Romocea Gavril, 37 ani
32. Sălişte de Vaşcău Jude Moise, 79 ani
107
33. Şoimi Covaci Ştefan, 60 ani
34. Ştei Lazea Titu, 47 ani
35. Teleac Brie Gheorghe, 58 ani
36. Tilecuş Baciu Florian, 47 ani
37. Topeşti Paşca Adrian, 31 ani
38. Ţigăneştii de Criş Baidoc Florian, 66 ani
39. Vadu-Crişului Jolţea Ioan, 36 ani
108
4. Persoanele care au oferit informaţii
cu privire la obiceiurile şi tradiţiile locale
1. Balogh Alexandru, fost viorist 45 ani Sânicolaul Român

2. Bar Ana, casnică 71 ani Delani
3. Bran Floarea - secretar Primărie Curăţele
4. Brânda Nicolae – dir. Muzeul Etnografic Beiuş
5. Bumb Liana – dir. la Căminul Cultural Vadu-Crişului
6. Caba Viorel – dir. la Căminul Cultural Bratca
7. Cincea Cristian, sat Cărăndeni 34 ani Lăzăreni
8. Chira Felicia, dir. la Căminul Cultural Bratca
9. Corb Florin - primar Ceica
10. Covaci Nicolae, fost viorist 54 ani Tăşad
11. Criste Ioan, pensionar 68 ani Nojorid
12. Crişu Florea - coregraf la C.J.C.P.C.T. Bihor Oradea
13. Demeter Veronica – dir. Casa de Cultură Marghita
14. Filip Tănase, profesor pensionar 75 ani Sălişte de Vaşcău
15. Galea Gheorghe, pensionar 75 ani Inceşti
16. Haidău Dorina – dir. la Căminul Cultural Dobreşti
17. Haniş Gheorghe, pensionar 62 ani Leheceni
18. Heghiduş Gheorghe, pensionar 79 ani Toboliu
19. Heghiduş Alexandru, pensionar 81 ani Toboliu
20. Igaş Daniel, agricultor 25 ani Dumbrăviţa de Codru
21. Lăcătuş Miţi, fost viorist Marghita
23. Munteanu Ioan, pensionar 61 ani Toboliu
24. Muşet Maria, casnică 56 ani Dobreşti
25. Parasca Crăciun – dir. la C.J.C.P.C.T. Bihor Oradea
26. Petrişor Emil – dir. Şc. gen. Criştioru de Jos Sălişte de Vaşcău
27. Pop Cristian - director la Căminul Cultural Sâmbăta
28. Popa Viorel - secretar Primărie Cociuba Mare
29. Sărăcuţ Augustin - primar Bulz
30. Ştef Emilian, profesor pensionar 63 ani Pietroasa
31. Teglaş Augustin, acordeonist 52 ani Rohani
32. Teglaş Carol, fost viorist 62 ani Beiuş
109
33. Turcu Miron, agricultor 72 ani Căbeşti
34. Ţigan Valeriu, secretar Primărie Sâmbăta
35. Venter Ioan, pensionar 67 ani Borod
110
5. Indice de localităţi din judeţul Bihor
cercetate în ultimii 100 de ani
Localitatea BARTÓK MÂRZA CÎMPEANU
Batăr ●
Bălnaca ●
Beiuş ● ●
Beiuşele ●
Borod ●
Bratca ● ●
Budureasa ● ● ●
Bulz ● ●
Căbeşti ●
Cărăndeni ●
Cărpinet ●
Câmp ●
Cheresig ●
Cheriu ●
Chiribiş ●
Chişcău ●
Ciumeghiu ●
Cociuba Mare ●
Cociuba Mică ●
Corbeşti ●
Cotiglet ●
Cresuia ● ●
Criştior ●
Curăţele ●
Cuzap ●
Delani ●
Dobreşti ●
Drăgăneşti ●
Drăgeşti ●
111
Dumbrăviţa de Codru ●
Duşeşti ●
Ghenetea ●
Ginta ●
Groşi ● ●
Gurani ●
Gurbeşti ●
Hotărel ●
Husasău de Tinca ● ●
Inceşti ●
Iteu ●
Lazuri de Roşia ●
Lăzăreni ●
Leheceni ●
Leleşti ●
Livada Beiuşului ●
Lorău ● ●
Luncşoara ● ●
Lupoaia ●
Măgura ●
Nojorid ●
Oşand ●
Păntăşeşti ●
Păuleşti ●
Pociovelişte ●
Poiana ●
Ponoare ●
Răbăgani ●
Remeţi ●
Rogoz ●
Rohani ●
Roit ●
Roşia ●
112
Sacalasău ● ●
Sâmbăta ●
Sălişte de Vaşcău ● ●
Sînmartin de Beiuş ●
Sebiş ●
Sititelec ●
Şoimi ● ●
Ştei ●
Tăşad ●
Teleac ● ●
Tilecuş ●
Toboliu ●
Topeşti ●
Ţigăneştii de Criş ● ●
Urviş de Beiuş ●
Vadu-Crişului ●
Vaşcău ●
Vintere ●
113
114
JURNALUL CULEGERILOR
2005
Cercetarea etnomuzicologică proiectată în judeţul Bihor cu scopul elaborării lucrării de

faţă s-a făcut în perioada lunilor iunie-august a anului 2005, comportând mai multe incursiuni
ce au avut ca punct de plecare oraşul Cluj-Napoca. Cu multe informaţii obţinute în avans
asupra localităţilor unde avea să se desfăşoare această cercetare, am întocmit un plan al
traseelor de străbătut în funcţie de necesitatea respectării amplasamentelor teritoriale a
subzonelor folclorice ale Bihorului. Pe parcursul cercetării teritoriului, am luat mereu noi
informaţii despre posibili muzicanţi-informatori, numărul acestora crescând de la 17 pe care îi
aveam în vedere de la început, la 45, descoperiţi în 39 de localităţi. Am trecut prin localităţile
cercetate de către Béla Bartók şi Traian Mârza, informându-mă asupra evoluţiei muzicii
instrumentale în aceste aşezări. Rezultatele acestor incursiuni cu scop ştiinţific se află
consemnate pe benzi magnetice în număr de 14 bucăţi casete audio x 90 de minute şi 20 de
benzi video digitale 20 x 60 de minute. Înregistrările au ca subiecţi, instrumentişti amatori de
actualitate sau uitaţi, de la vârste cuprinse între 27 până la 79 de ani, cărora le-am cerut pentru
imprimare, acele melodii vechi pe care le cunosc de la muzicanţii bătrâni de la care ei au
învăţat. În vederea obţinerii informaţiilor necesare am întocmit în prealabil un chestionar
muzical cu melodii selecţionate din BRFM I, în funcţie de subzona folclorică unde urmau să
se desfăşoare cercetările.
Bagajului de călătorie i-am adăugat vioara personală pentru a realiza chestionarul propus.
Acest fapt s-a dovedit inspirat întrucât am întâlnit şi instrumentişti care nu deţineau un
instrument propriu. Deşi aş fi dorit ca investigaţiile să urmeze o cale cât mai naturală, uneori
am fost nevoit să împrumut instrumentul meu pentru a nu pierde o bună parte din repertoriu.
Cu excepţii, desigur, materialul cules în final se prezintă a fi unul foarte valoros, numărul
total al melodiilor trecând peste cifra de 400 de piese pe care le-am selectat şi analizat atent în
intervalul de timp ce a urmat.
Cu ajutorul întrebărilor, am intrat adânc în memoria celor intervievaţi, cerându-le să-şi
amintească de vechii muzicanţi locali pe care i-au cunoscut sau despre care au auzit câte
115
ceva, să-mi vorbească despre obiceiurile tradiţionale de care îşi aduc aminte, să descrie portul
popular de altădată pe care l-au văzut îmbrăcat pe "moşii şi nanele" satului. Am obţinut astfel,
detalieri asupra costumelor zonale şi asupra jocurilor populare ale comunităţii. În zona
folclorică Sălişte de Vaşcău, am consemnat date importante asupra unui obicei tineresc numit
«miorsurate», ceremonie tradiţională exclusivă a fetelor, ce sugerează împrietenirea şi
unitatea lor, obicei confundat adeseori cu binecunoscutul ritual bihorean Lioara, care vesteşte
sosirea primăverii şi la care fetele joacă alături de feciori.
Ospitalitatea oamenilor de pe aceste locuri bihorene vizitate rămâne proverbială: de puţine ori
am rămas pe parcursul cercetării neînsoţit de către cineva din rândul persoanelor de cultură cu
care am luat contact la începutul intrării într-un teritoriu. Acest aspect al culegerii a avut ca
efect o mai bună orientare în teren, cercetarea desfăşurându-se în bune condiţiuni şi cu un
mare câştig de timp. Voi prezenta în continuare, localităţile străbătute:
Localităţi din Bihor în care am efectuat cercetări:

1. Localităţi subliniate: locuri unde am făcut înregistrări audio şi video de muzică
instrumentală cu instrumentişti amatori.
2. Localităţi nesubliniate: Localităţi în care au făcut înregistrări cercetătorii predecesori,
Béla Bartók şi Traian Mârza, unde nu am mai găsit instrumentişti, în schimb am obţinut
informaţii din trecutul localităţii despre obiceiurile folclorice tradiţionale, jocuri populare
vechi, muzica de joc, instrumente, muzicanţi de altădată, formaţii tradiţionale, port popular,
etc.
BATĂR, 21 iulie 2005
Informator: Covaci Gheorghe (Mimiş), 57 de ani

Instrument: VIOARĂ
Imprimări audio şi video: 25 minute
Acompaniament: acordeon şi dobă confecţionată manual.
Acordajul viorii: mi2-la1-re1-sol1↑ (coarda a IV-a acordată cu o octavă mai sus)
Pensionar de boală.
"Cânt de la 4-5 ani, pentru că într-o noapte m-am visat cu ea (vioara). M-am învăţat de la
tata meu care cânta mult la nunţi. Într-o seară când el dormea, am vrut să cânt Perinuţa. Cum
am luat vioara, am ştiut s-o cânt. Am încercat şi la acordeon o vreme dar m-am întors la
vioară. Acuma cânt pe vioară "Steiner" cu spate dintr-o bucată, adusă din Belgia. Am şi
vioară cu goarnă dar nu este pusă în picioarele. Am cântat mult, dar acuma io-s botezat
(pocăit n.n.), da' dacă ai vinit până aici..."
116
BĂLNACA, 7 iulie 2005
Informatori: Covaci Gelu, 36 de ani

Siminic Constantin, 60 de ani
Instrument: VIOARĂ
Imprimări audio şi video în aer liber, aproximativ 40 minute
Nu lucrează nici unul, au fost în Belgia pentru o vreme.
Instrumentişti de etnie romă, plecaţi o vreme prin străinătate, dovadă vioara adusă din
Germania cu care cântă la înregistrări. Despre ei, etnomuzicologul Speranţa Rădulescu scrie
un capitol în lucrarea "La taifas despre muzica ţigănească". Buni executanţi, cunoscători ai
repertoriilor instrumentale vechi şi mai ales, ţigăneşti. La acompaniament, un tânăr bate o
dobă rudimentară, cu două furculiţe.
BEIUŞ, 6 august 2005

Informator: Teglaş Carol (Corila), 65 de ani - fost instrumentist la VIOARĂ.
Informaţii verbale despre muzica timpurilor trecute.
A cântat de la vârsta de 10 ani. La prima nuntă de la Vaşcău, avea doar 11 ani.
A învăţat de la moşu'-bătrânu' tot câte un pic. Apoi a învăţat şi de la Efta Botoca pe care îl
auzea la radio, şi de la alţi instrumentişti. La început a cântat doar la vioara normală, însă a
fost nevoit să cânte şi la cea cu goarnă, fiindcă i se cerea. Formaţia instrumentală cu care
cânta la începuturi era constituită din: vioară sau vioară cu goarnă, contră, begheu, apoi mai
târziu, dobă. "Cânta pe vârful căşii, aşa îl puneau oamenii" (din relatarea soţiei). A fost plecat
o perioadă de timp în Belgia. "Am văzut patefoane multe p-acolo, ştii, alea din care se face
aparatu' la vioara cu goarnă. Dar mie nu-mi mai trebe, că m-am pocăit".
Foarte bolnav, se odihneşte la pat cu o branulă de perfuzie în mâna dreaptă. Binevoitor,
încearcă, însă nu poate să cânte. A ieşit curând din spital şi este pasibil de şoc cardiac.
Renunţăm, nu fără părere de rău, fiindcă a fost un foarte bun instrumentist, din cele auzite de
la muzicanţii din întreaga zonă Beiuş.
BEIUŞ, 6 august 2005

Informator: Fălcuţ Nicolae, 55 de ani
Instrument: VIOARĂ CU GOARNĂ, acordaj normal
Imprimări audio şi video: aproximativ 15 minute
Maistru în specialitatea "prelucrări prin aşchiere", subiectul s-a ocupat o perioadă de timp
cu copierea aşa-ziselor "aparate" ale viorii cu goarnă, confecţionând din metal aceste piese.
Unul dintre clienţii săi permanenţi a fost Dorel Codoban, marele constructor bihorean al
viorilor cu goarnă, din a cărui interviu reiese că a construit pe puţin 3-400 de asfel de
instrumente pe parcursul ultimilor 20 de ani. Nicolae Fălcuţ este absolvent al Lic. Pedagogic
din Beiuş unde la disciplina muzică, l-a avut profesor pe cunoscutul Mihai Bruchental, un om
de o deosebită valoare, însă de o exigenţă remarcată.
Jocurile populare pe care le execută, sunt următoarele: Danţ, Polcă şi Învârtită. Sesizează
că în privinţa ritmului, s-a schimbat ceva: Danţul şi Polca se cântau altădată într-un tempo
mai rar.
117
A suferit o semiparalizie în anii trecuţi, dar prin recuperare, şi-a redobândit parţial
mobilitatea mâinii. La testul nostru de memorie, se prezintă mediocru. Avem multe discuţii
despre ingineria construirii viorilor cu goarnă.
BEIUŞELE, 4 august 2005
Informator: Laza Teodor, 62 de ani

Ocupaţie: zidar, gospodar
Instrument: VIOARĂ şi VIOARĂ CU GOARNĂ
"Am început să învăţ la 12-13 ani. Am învăţat singur, din dragoste, nu poţi să înveţi de la
nimeni muzica. După 17 ani, am cântat cu feciorii, şi pe la nunţi. La noi, aşe să zâce: hidede
şi numa' pân Bihor să zâce vioară cu goarnă! Construcţia corpului o putem face noi, aci! Da'
diafragma îi de la patefoane, o membrană foarte fină care îi dă rezonanţa. Oleacă de să sparje,
gata rezonanţa!"
Denumirea jocurilor populare în zonă: Danţ, Polcă şi Învârtită ("asta repede merje!")
BOROD, 7 iulie 2005

Informator: Radu Răduţă, 36 de ani
Instrument: VIOARA CU GOARNĂ
Imprimări audio şi video: aproximativ 20 de minute
Locuieşte pe Dealul Spânzurătorilor, departe de comună, mai sus de Valea Mare acolo
unde ajungem foarte greu, pe jos, după ce maşina nu mai poate înainta.
Are 8 copii, este "băgat la vaci" pe întreg anul şi "reprezintă" din punct de vedere artistic
comuna Borod la secţia instrumentală a Ansamblului de dansuri de care se ocupă domnul
Venter Ioan, pensionar, cantor la biserica ortodoxă.
Răduţă cântă împrăştiat, nu prea se adună la ceea ce are de făcut, dar este plin de
bunăvoinţă. Nu s-a aşteptat niciodată să fie căutat de o "delegaţie" formată din 3 persoane
(subsemnatul, d-l. Venter Ioan - şeful formaţiei locale de dansuri şi d-l. Caba Viorel, director
al Căminului Cultural Bratca), tocmai acolo sus pe deal;
Pentru prima dată în viaţă am asistat la "diontălitul" arcuşului într-o manieră total
deosebită de cel normală: frecarea părului de arcuş cu cenuşă din vatra sobei.
118
BOROD, 7 iulie 2005
Informaţii verbale: Venter Ioan, 67 de ani
Imprimări audio şi video: aproximativ 30 minute - relatări asupra tradiţiei locale
Primim foarte multe informaţii de la "un bătrân sfătos" al satului, unul care, foarte mulţi
ani s-a ocupat de mişcarea artistică din comună, fiind un animator fervent în plan cultural.
Sub îngrijirea domniei sale, comuna a avut un ansamblu de dansuri, foarte solicitat pe
vremuri la festivalurile şi serbările din judeţ. Au păstrat o vreme tradiţia şi îmbrăcămintea
veche, s-au ocupat îndeaproape de dansurile populare dar unii au îmbătrânit iar muzicanţii
vechi au murit. Muzicanţii mai vechi ai comunei erau: Crăciunè, Gheorghe Arinului, Arghinu
şi Nicolae Luchii.
O vreme, au mai participat la Festivalul popular al "teatrului nescris", actorii fiind
oamenii de la ţară, ce nu aveau un text obligatoriu de reprodus, ei îşi construiau replicile din
mers, în funcţie de scenă sau obiceiul prezentat.
BRATCA, 6 iulie 2005

Informator: Ardelean Traian, 66 de ani
Instrument: VIOARĂ şi VIOARĂ CU GOARNĂ
Imprimări audio şi video: 2 casete x 60 de minute, dialog şi exemplificări muzicale
Acompaniament: dobă cu fideauă executat de un nepot din "cartier"-ul numit Valea
Beznei.
Cel mai bun muzicant al deceniilor trecute de pe Valea Crişului Repede. Au auzit de el şi
redactorii postului de televiziune "Duna Tv" care au venit o dată cu o maşină până la el acasă
şi l-au dus la Budapesta pentru imprimări în studio. Trei zile întregi, de dimineaţa şi până
seara
l-au ţinut acolo, întrebându-l mereu despre muzica sa cu ajutorul unui translator, întrucât
Trăienuţ nu ştie ungureşte şi au obţinut de la el tot repertoriul pe care acesta îl deţinea.
Cânta pe vremuri la mai toate nunţile ce se făceau în zona Crişului, era chemat pe toate
satele pentru a cânta la ceremonii. Uneori cânta câte trei zile odată, iar durerea din buricele
degetelor abia şi-o putea calma, turnând peste ele ţuică caldă. La jocul care se ţinea în casă,
muzicanţii erau urcaţi sus pe laviţă, pentru a fi auziţi de toată lumea. Nu toate casele aveau
podele, ci uneori doar pământ bătătorit. Oricât acesta era udat cu apă între jocurile ţărăneşti,
pe timpul cât iar jucau, "să rădica un colb de nu să mai vide' lampa!". A fost audiat de Traian
Mârza, pe atunci avea vârsta de 29 de ani.
Acum "Trăienuţ" a ajuns la bătrâneţe, este bolnav de astm şi din "ţiganul mândru care am
fost, am ajuns să trăiesc din ajutorul de la Primărie, de 700 mii de lei". Cântă mai rar şi între
timp povesteşte, despre viaţa lui şi despre vremurile când erau chemaţi la mai toate nunţile,
cu nevasta lui, care acompania la "burgău", dar care acum este în pat, bolnavă. O nepoată îi
îngrijeşte, dar şi ea are copii şi nu poate sta prea mult cu ei.
Repertoriul obţinut este foarte valoros.
119
BRATCA, 6 iulie 2005
Informator: Caba Viorel, 52 de ani, directorul Căminului Cultural
Imprimări audio: 45 de minute - relatări verbale
Caseta audio nr.3, conţine un lung interviu cu fostul director al Căminului Cultural, un om
inimos, cu multă dragoste de folclor. Are bunăvoinţa de a ne descrie obiceiurile locului cu lux
de amănunte şi de a ne prezenta costume populare vechi din colecţia familiei deşi îl aşteaptă
munca la câmp, fiindcă are tractor şi trebuie să care recoltele acasă. Deosebit de ataşat ideii
de culegere folclorică la care se autoimplică, ne conduce trei zile la rând prin toate satele din
împrejurimi; el cunoaşte bine muzicanţii din vecinătate deoarece a avut mult timp de-a face
cu ei. Este un om deosebit, căruia o să-i păstrăm un cuvenit respect fiindcă ajutorul dânsului a
fost unul major, culegerea pe teritoriul estic al judeţului Bihor făcându-se cu uşurinţă şi cu
mare câştig de timp. Ne dă informaţii asupra obiceiului tradiţional "Vergelul" şi despre un
obicei de Crăciun al copiilor numit "La cucuţat".
BUDUREASA, 4 august 2005
"La Cărbunari"
Informatori: Gal Victor, 45 de ani
Gal Marinel, 27 de ani
Instrumente: VIORI CU GOARNĂ
Imprimări audio şi video, 15 minute
Victor, tatăl - cântă de la vârsta de 12 ani, învăţând tehnica instrumentului de la Oţălu, un
muzicant din Budureasa. Marinel a învăţat de la tatăl său, Victor. Cântă de la 8 ani. Andrei,
de 17 ani, acompaniază la dobă pe tatăl şi pe fratele său. Ei execută: "Danţu' dă joc dă la
Bihor, Polcă, Învârtită dă la Bihor şi Vatră de la Pietroasa".
"No hai să-ncordăm amu, hidezîle!"
Se întrec în demonstraţii, sunt muzicanţi destul de buni, însă cu repertoriul vechi, nu prea
stau la înălţime.
BULZ, 6 iulie 2005

Informator: Sărăcuţ Augustin, primarul comunei
"Comuna Bulz, actualmente nu mai are de câţiva ani nici o activitate culturală. Am avut
cândva o echipă de dansuri de care m-am ocupat personal pe vremea când eram viceprimar,
dar neavând fonduri la dispoziţie ca să mai pot impulsiona muzicanţii şi dansatorii, totul s-a
sfârşit. Avem o localitate mare, dar faţă de anul trecut sunt mai puţini locuitori cu 800.
Procesul de îmbătrânire este accentuat, tinerii noştri pleacă la oraş sau chiar în străinătate.
Aici se mai poate trăi doar din culesul ciupercilor (sezonier) şi creşterea animalelor, care însă
nu mai aduce beneficii. Din vechile obiceiuri, se mai ţine oarecum tradiţia mulsului laptelui.
Muzicanţi nu mai avem, a fost cândva mai demult un cântăreţ din cimpoi, pe nume Baciu
Nănuţ".
120
CĂBEŞTI, 26 iulie 2005
Informatori: Turcu Miron, 72 de ani
Turcu Iustina, 69 de ani
"Or fost, da' or perit! O cântat Petrè Meňii, Fiţ Petru, pe numele lui. Da' ce cauţi
dumneata? Oameni preţioşi, ori cârpaci? Dacă cauţi hididişi, apoi trebe să-i cauţi în altă parte,
că tare s-o rărit, aieştia!"
CĂRĂNDENI, 21 iulie 2005

Informator: Cincea Cristian, 34 ani, Cărăndeni
"La noi la Cărăndeni nu mai cântă nimeni muzică populară. Este un băiat pe care-l
cheamă Adumitrăcesei Adrian, este venit de prin Moldova, dar cântă alt stil de muzică, cu
orgă şi voce".
CĂRPINET, 5 august 2005

Informator: Petrişor Emil, directorul Şcolii din Criştioru, instructor coregraf
"Localnicii de aici nu au instrumentiştii lor; mai demult, pe zonă cânta Fane din Cărpinet,
dar astăzi aici cântă muzicanţi de împrumut, din apropiere; de regulă, suflători, având în
vedere confluenţa cu judeţul Alba".
CÂMP, 5 august 2005

Informator: Petrişor Emil, directorul Şcolii din Criştioru, instructor coregraf
"La Câmp, predomină cele trei jocuri de bază: Susu, Polca şi Învârtita bihoreană, dar se
cântă şi Învârtita moţănească, zona folclorică fiind la confluenţă cu judeţul Alba. Aceiaşi
muzicanţi din zonele apropiate se perindau mai demult din sat în sat, până acum 30-40 de ani
încoace. Şi aici, ca aproape în fiecare sat din zona noastră, au existat muzicanţi. Dar acum,
din acest punct de vedere, Câmp, este inexistent".
CHERESIG, 19 iulie 2005

Informatori: Hegheduş Alexandru, 81 de ani din Toboliu
Munteanu Ioan, 61 de ani din Toboliu
"La Cheresig o cântat Bondi-boncaşu şi Ioşca. Apoi Conca din Cheresig, ce hegheduş era!
Hidedè să auzè clar ce zâce. Atunce nu să bătea pă dobă. Nu bătè doba înaintea hidezii.
Jucam Românesc cu fată, Ardelenesc (joc roată de băieţi) şi Polca cu fată. Zâcea şi Ceardaş
da' nu să prea juca! Merèm la nuntă şi ne nuntăleam, că nu mai este acuma petrecere ca şi
atuncea!"
CHERIU, 10 august 2005

Informator: Crişu Florea, maestru coregraf la C.J.C.P.C.T. Bihor
"Localitatea a avut ceva muzicanţi, însă puţin reprezentativi, dar acum nu mai are absolut
nimic. Foarte aproape de Oradea, migraţia tinerilor spre noi locuri de muncă, a fost una destul
de mare iar în sat au rămas doar bătrânii, care nu au mai întreţinut tradiţiile vechi".
121
CHIRIBIŞ, 13 iunie 2005
Informator: Farcaş Cornel, 48 de ani, pocăit
Instrument: TARAGOT
Privatizat, magazin ABC
"Am început să cânt la fluier, cumpărat de la unul venit de la munte. Mentorul meu -
Dumitru Fărcaş de la Cluj, ce cânta încă de pe vremea aceea la taragot, m-a impresionat într-
atât, încât taragotul mi-a devenit tare drag mie. Astfel, pe parcursul cursurilor Şcolii
profesionale urmate la Timişoara, m-am gândit mereu să-mi procur un taragot. La început,
unul fabricat de Fabrica de instrumente muzicale "Timiş", pentru că nu costa mult. Aşa am
ajuns destul de repede în posesia instrumentului mult-visat. Am învăţat de unul singur, iar
mai târziu am avut plăcerea să-l întâlnesc pe Dumitru Fărcaş, la unul din spectacolele
dânsului dat la Marghita, şi nu pot să spun că am fost lipsit de emoţii..."
CHIŞCĂU, 6 august 2005
Informator: Tomuţiu Cornel, 31 de ani

Instrument: VIOARĂ CU GOARNĂ
Acordaj: mi2-la1-re1-sol1↑
Imprimări audio şi video: 15 minute.
Instructor muzical la Clubul Copiilor, Ştei.
"La 6 ani am avut deja vioară. Hididişii pe care eu i-am prins se numeau Vişu şi Cleaşca.
Ei cântau iar eu reproduceam; nu întotdeauna îmi ieşea chiar bine. Formaţiile vechi la
Chişcău nu cuprindeau mai mult de 2 muzicanţi: hidede şi dubă.
Jocurile care se jucau mai demult în zona noastră au fost: Susu, Polca, Învârtita şi Vatra.
Alte jocuri vechi ar fi: Busuiocul, un dans local ce se juca în perechi într-un cerc ce se rotea şi
el la rândul lui. Fetele trec de la un băiat la altul, pe parcursul jocului se strigă mai multe
„descântece” într-o ordine prestabilită:
Hai să jucăm busuiocul Foaie verde busuioc,

Să ne-mpartă el norocul! Roşiorii-s la mijloc!
(fetele poartă costumaţie alb-roşie)
Foaie verde busuioc, Foaie verde de săcară
Fugi d-aci, că n-ai noroc! Roşiorii ies afară!
Foaie verde de trifoi, Frunză verde, şe şi şe,

Roata se-ntoarce-napoi! Vie-ncoaci care-i a me!
Tot pe loc, pe loc, pe loc

Să răsară busuioc!
După acest joc, care avea formă fixă, urma necondiţionat un alt dans pe nume
"Broşteana", fără descântece, denumit astfel după denumirea satului Broaşte”.
122
CIUMEGHIU, 19 iulie 2005
Cartierul ţigănesc
Informatori: Zsigmond Ioan (Jelea), 72 de ani
Zsigmond Cornel, fiul, 33 de ani
Instrumente: VIOARĂ CU GOARNĂ
Singurul instrument din sat este vioara răblăgită a bătrânului, pe care la solicitarea
noastră, o curăţă de păianjeni. Personaj deosebit de interesant, moşul „ştie” de ce am venit eu,
încearcă să conducă discuţia, chiar să impună „un comision” contra prestaţiei sale, dar este
copleşit de vacarmul comunităţii, în special femei şi copii, ce se adună din ce în ce mai mulţi
în curtea bătrânului, şi care sunt de partea mea, dorind să-l asculte cântând.
Sunt marcat de condiţiile mizere în care trăiesc aceşti oameni; copiii lor, în număr foarte
mare roiesc în jurul aparatelor de lucru, fiindcă acestea sunt o premieră pe aici.
Bătrânul nu mai ştie mare lucru, se repetă, oboseşte repede fiindcă suferă de astm, şi
totuşi fumează între timp. Băiatul său, ia deseori vioara din mâna tatălui fiindcă se pricepe la
cântat, este nemulţumit de instrument, însă nu are unul propriu. Are în schimb, la vârsta de 33
de ani, 7 copii, pe care îi creşte cu greu, neavând un serviciu.
COCIUBA MARE, 21 iulie 2005

Informator: Popa Viorel, secretarul Primăriei
"De multă vreme încoace, în comună nu se mai găsesc muzicanţi. Avem doar o bătrână,
Nan Mina, care cânta cândva din gură, dar acuma are 85 de ani. Am avut şi echipă de dansuri,
dar acum dansatorii aceia au 50-55 de ani. Muzicanţi, au fost şi ei cândva, ţigani, dar au murit
demult. În democraţie nu mai facem activitate culturală!".
COCIUBA MICĂ
Pietroasa, 5 august 2005
Informator: Rostaş Roman, în 1974 de 64 de ani, în prezent, decedat.
Instrument: VIOARĂ
Prin bunăvoinţa d-lui Ştef Emilian, profesor pensionar, fost director al Căminului
Cultural din Pietroasa în perioada anilor 1960-1968, am avut plăcuta surpriză să pot audia şi
copia o foarte veche înregistrare făcută cu mult timp în urmă cu "Romanè", cel mai mare
muzicant al locurilor, pe numele său, Rostaş Roman. În acompaniamentul dobei, hididişul
cântă piese veritabile, unele neaudiate încă.
Profesorul Ştef din Pietroasa l-a întâlnit pe Traian Mârza în perioada culegerilor făcute de
acesta, culegeri în urma cărora a rezultat bogata colecţie "Folclor muzical din Bihor",
conducându-l prin zona mai sus amintită, unde a lucrat aproximativ o săptămână, în compania
a 8-10 studenţi. Nu l-a cunoscut pe Rostaş Roman, întrucât în perioada menţionată, ţiganii
erau mutaţi în zona Timişoara, în speranţa că o să le meargă mai bine. Dar s-au reîntors în
câţiva ani la locurile lor de baştină. Materialul imprimat înainte de 1974, conţine piese
muzicale de valoare.
123
CORBEŞTI, 26 iulie 2005
Informator: Corb Florin, primarul comunei Ceica
"Când eram tânăr, la Corbeşti era un corturar care cânta la baluri, dar a murit".
COTIGLET, 26 iulie 2005

" Mai demult, când se făceau serbări populare, mergeam şi noi prin sate. La Cotiglet era
un ţigan care cânta foarte bine, dar a decedat prin optzeci şi...".
CRESUIA, 4 august 2005

Informator: Lazea Octavian, 46 de ani
Instrument: FLUIER, SAXOFON
Muncitor la "7 Noiembrie" la Beiuş.
Originar din Gârda, jud. Alba, a făcut Şcoala populară de arte la Timişoara. Actualmente
lucrează la Beiuş, face navetă zilnic şi întreţine o gospodărie mare, cu cai, vite, porci şi 3,5 ha
de teren arabil.Pune mâna pe instrumentele sale doar atunci când cântă pe la nunţi cu o
formaţie modernă din Beiuş ce conţine saxofoane, orgă şi staţie de amplificare. Subiectul
vorbeşte foarte mult, în detrimentul imprimărilor, dar ne vom da seama ulterior de ce: este un
muzicant destul de slab, fără repertoriu de interes.
CRESUIA, 4 august 2005

Informator: Vesa Floare, 65 de ani, localnică
"Era danţ duminica în sat, cu haine de alea larji. Cu haine de alea merèm la danţu. O fost
obiceiuri bătrâneşti, cum zâcem noi. Nu să ţâneu jocurile, numa' zua, căpătam dacă stăteam
mai mult "la hidede". Când să stânjea lampa trăbuia să fim acasă. După ce vineam noi,
mereau însuraţii".
CRIŞTIORU de JOS, 5 august 2005

Informator: Petrişor Emil, directorul Şcolii, instructor dansuri populare
"Olăritul şi muzica au făcut casă bună în această zonă. Aceste două îndeletniciri
tradiţionale sunt însă pe cale de dispariţie. Dansurile vechi care se jucau la noi erau
următoarele: Şchioapa, Ardeleana, Cadenţa (care a persistat mult timp, deşi era un dans de
împrumut, adus de pe Mureş prin lucrătorii ţapinari ce mergeau la tăiat de lemne prin ţară) şi
un joc fecioresc: Ceasul, pe care îl cânta Ispas de la Leheceni; mai era o variantă a Alunelelui,
care s-a jucat o perioadă, probabil tot adusă din alte regiuni ale ţării. Acestea erau jocurile de
bază în vechime, la care se adăuga, Mărunţica.
Şchioapa era de două feluri: Şchioapa de la Leheceni şi Şchioapa cea oprită.
Dansurile actuale sunt mai puţine: Susu, Polca, Învârtita (Învârtita moţănească) şi la
cerere, Mărunţica. Ele sunt dansuri mixte, în perechi de câte doi, pe ritm binar şi binar
sincopat. Cele mai vechi erau mai puţin organizate.
Costumaţia populară variază atât în motivaţie cât şi în colorit. La munte se purtau haine
de un alb imaculat, foarte sugestive prin simplitatea lor. Coborând pe Crişul Negru, apare
coloraţia. Toate costumele erau lucrate de mână. Pânza era ţesută la război şi numai din
cânepă.
Instrumentele zonei erau: hidede şi dubă. Uneori fluier. Muzicanţii în această zonă, erau
ţărani români, şi trebuie să specific acest lucru. Ca o noutate, pot spune că taragotul a pătruns
în ultima vreme în Depresiunea Beiuşului. Adaug, cu amărăciune, că astăzi la Criştioru, nu
mai avem muzicanţi.
124
Vom mai arăta că o variantă a Lioarei, ceremonie tradiţională ce sugerează împrietenirea
fetelor şi unitatea lor se numeşte la noi MIORSURATE. Nu este amintită sub acest nume,
nicăieri. Obiceiul diferă de Lioara cunoscută, care este un obicei de Paşte a cărui semnificaţie
ar fi venirea primăverii şi la care joacă atât fetele cât şi feciorii".
CURĂŢELE, 4 august 2005

Informator: Duma Ioan Eusebiu, 37 de ani

Muncitor, consilier la Primărie.
"La prima nuntă la care am cântat singur, aveam 14 ani. Nu am avut niciodată un
profesor, cum au alţii, eu am furat de la muzicanţii vechi: Aurel Drau şi Puştiu de la Hidiş.
Orchestra mea de nunţi este compusă din 2 viori cu goarnă, acordeon şi dobă. Jocurile pe care
le cântăm noi sunt următoarele: Danţu', Polca şi Învârtita sau Vatra".
CUZAP, 13 iulie 2005

Informator: Pop Saveta, 68 de ani din Voievozi nr. 337, com Popeşti
" Mai demult o fost unu' stângaci la Cuzap, da' o murit. Îl chema Tîltea. În zona asta nu
găsâţi muzică de care vă trebuie, că asta îi o zonă slovacă, până la Derna".
DELANI, 26 iulie 2005

Informator: Bar Ana, 70 de ani, localnică
"La noi aici, n-o fost muzicanţi de când mă ştiu, nici vorbă, îs femeie bătrână, da' aici n-o
fost!" La sărbători, ăia mai bătrâni mereau pă sate şi aduceau muzicanţi, ori jucau ei p-acolo.
Merea după muzicanţi şi-i aducea. Aista de la Petreasă, venea sângur, pă jos, am uitat să vă
spui că la Petreasă o fost un om..."
Alea populare erau de mai multe feluri: P-a lungu', Polcă, Învârtită şi... nu-mi mai
amintesc. Care-i plăce' să te învârtească, te învârtea până te-mbătai dă capu!".
DOBREŞTI, 27 iulie 2005

Informator: Haidău Dorina, directoarea Căminului Cultural
"Pe la noi se cântă mult, Danţul şi Polca. Exista mai demult obiceiul duminical "la
hidede", care se desfăşura după-masa, până seara, cel târziu la ora 10. Nu se desfăşura
noaptea. La hidede mergeam în port ţărănesc. Băieţii chemau fetele la joc. Atât fata cât şi
băiatul puteau cere oprirea dansului. Lungirea lui se făcea cu bani puşi în goarnă. Nu toată
lumea ştia juca şi atunci făceam semn la hididiş să oprească; el ne asculta şi schimba melodia
şi totodată, ritmul.
Ca să nu ieşim cu băieţi afară, mamele stăteau şi ele acolo, pe bancă. Când se învăluia
ziua cu noaptea, trebuia să fim acasă. Fetele erau cuminţi, nici băieţii nu se îmbătau, aveau o
educaţie sănătoasă".
125
DOBREŞTI, 27 iulie 2005
Informator: Rostaş Robi, 30 de ani

Acompaniator la dobă: Ciurariu Nicu, 30 de ani
Imprimări audio şi video: 20 de minute
Nu lucrează, exploatarea minieră s-a închis.
Robi cântă la vioară de la 8 ani. A învăţat de la cei cinci fraţi muzicanţi ai lui, el fiind cel
mai mic dintre ei. Trăiesc în colonie. Aşa se numeşte cartierul mărginaş al Dobreştiului.
Cântă foarte bine, aproape continuu şi nu se opreşte decât când i se cere; este supus şi
ascultător, poate şi datorită faptului că a fost convocat la Primărie.
DRĂGĂNEŞTI, 5 august 2005

Informator: Ştef Emilian, fost director al Căminului cultural Pietroasa, profesor.
"Nu este nimic la Drăgăneşti de mai multă vreme. În ultimii zeci de ani, nu au mai avut în
localitate muzicanţi".
DRĂGEŞTI, 26 iulie 2005

"La Dobreşti nu se semnalează activităţi culturale deosebite şi nici muzicanţi nu avem.
Tinerii care frecventau discoteca, preferă acum să se ducă la Oradea unde, calitatea serviciilor
este cu totul superioară celor găsite aici".
DUMBRĂVIŢA DE CODRU, 21 iulie 2005

Informator: Igaş Daniel (Guţu), 25 de ani
"La noi în sat nu sunt cu hidede, Viorel-poştaşu mai bate doba, are 35 de ani!"
DUŞEŞTI, 26 iulie 2005

"La Duşeşti a existat o colonie de ţigani. A fost şi un ţigan care cânta la vioară, la orice
sărbătoare, în tătă duminica şi şedea la câmp. El a murit iar restul ţiganilor s-au mutat la
Peşca" (Pecica, jud. Arad).
GINTA, 21 iulie 2005

Informatori: Teglaş Augustin, 52 de ani
Teglaş Ştefan, 45 de ani
VEZI satul Rohani; Ginta este staţia de cale ferată pentru Rohani iar localităţile, foarte
apropiate, se confundă.
GROŞI, 22 iulie 2005

Informator: Varga Adrian, 50 de ani
Instrument: VIOARĂ
126
Nu lucrează.
"Cânt de la vârsta de 20 de ani. Fraţii de la maica, toţi o fost muzicanţi. Taică-meu,
Varga Florian, contrălea". Formaţia lor era alcătuită în felul următor: vioară, contră şi bandă
(c-bas). Cântau Sălăjanul (Şirul), Luncanul (Polca), şi Scuturatul (Mărunţelul)". Facem
imprimările la casa subiectului, în miezul unei zile de vară toride. N-a mai rămas mare lucru
din muzicantul de altădată. Repetă la nesfârşit o melodie, de 5 - 6 ori, deşi am vorbit despre
acest aspect înainte. La verificările minuţioase de repertoriu de mai târziu, vom vedea dacă
ne-am ales cu ceva.
GURANI, 5 august 2005

Informator: Ştef Emilian, profesor, fost director al Căminului cultural Pietroasa.
"În anul 2004 a decedat hididişul Ienciu Aurel în vârstă de 66 de ani, singurul muzicant
pe care îl mai aveam. A învăţat de la Rostaş Roman, vestitul lăutar ţigan din Cociuba Mică,
mort în 1974".
GURBEŞTI, 26 iulie 2005

Informator: David Gheorghe, 36 de ani
Instrumente: FLUIER ŞI TARAGOT
De profesie învăţător în satul Lazuri, subiectul nostru cântă la nunţi, fiind în plină formă
fizică şi având suficient timp la dispoziţie pe perioada vacanţelor şcolare. Intelectual, îşi alege
cu grijă repertoriul muzical. Se ocupă, împreună cu copiii satului de colecţionarea colindelor
şi a descântecelor auzite de la bătrâni, publicând în acest sens o interesantă broşură prin grija
Cercului Militar Beiuş.
Ne povesteşte despre vechile obiceiuri ale satului, despre nunţile care durau până în
urmă cu ceva timp, 2 sau 3 zile, despre formulele instrumentale întâlnite mai demult la ei în
sat: hidedea şi damba (c-bas mic din scândură), la care se adaugă ulterior, doba. Acolo unde
formaţia conţinea mai mulţi instrumentişti, era şi contră.
Jocurile locale, sunt: Danţul, Polca şi Mărunţelul (Tropoţelul). Mai târziu, apare un joc
nou specific zonei Pietroasa, pe nume Vatra, desfăşurat pe o melodie rapidă, ce alternează cu
bătutul "vetrei " de pământ a noii case în care vor locui mirii, fiindcă acest joc se juca cu
predilecţie, la nuntă.
În ceea ce priveşte ritmica jocurilor, ele ne sunt explicate pe rând, însă ni se adaugă
informaţia că mai demult, danţul bihorean era cântat mai rar.
GURBEŞTI, 26 iulie 2005

Informator: David Teodor, 62 de ani
"Descântece"
Descântecele culese de la d-l. David Teodor, tatăl învăţătorului David Gheorghe din
Gurbeşti, vor fi ataşate la finalul acestui jurnal. De o importanţă deosebită în cadrul jocului
popular, a muzicii şi poliritmiei bihorene, acestea au un farmec aparte şi în plus, sunt de o
construcţie literară deosebită.
127
GURBEŞTI, 26 iulie, 2005
Informator: Lucuţa Nelu Sebastian, 32 de ani

"Am învăţat să cânt la vioară cu goarnă de la profesorul meu de muzică de la Liceu, pe
nume Pantea Ioan. Cânt melodii ce se cer aici în zona noastră, dar nu toate sunt vechi, fiindcă
fac parte dintr-o formaţie tânără". Instrumentul său este construit de Dorel Codoban din
Lazuri de Roşia.
HOTĂREL, 5 august 2005

Informator: Hulbert Maria, educatoare
De când cunosc eu satul Hotărel, aici nu au fost muzicanţi. Dacă se organizează ceva, aici
vin hegheduşi din alte părţi. Acest lucru se întâmplă însă, foarte rar".
HUSASĂU DE TINCA, 20 iulie 2005
Informator: Covaci Ioachim (Achim), 35 de ani

Instrument: VIOARĂ ŞI VIOARĂ CU GOARNĂ
Cântă de la 11 ani. A învăţat de la Şandor, tatăl lui Strugurel din Chişlaca, judeţul Arad,
actualmente decedat. Are un unchi bătrân, care a fost cândva, muzicant.
Ne cântă: Pă picior, Polcă, Mânânţăl şi Ţigănesc. Mai ştie şi manele, romanţe şi alte
genuri universale.
"Mi-e ruşine să cânt la cineva cine pricepe, melodii bătrâneşti aşa cum cânta unchiul
meu. Dacă cânţi între muzicanţi aşa ceva, râde de tine!. Pe la noi se cântă "hora mortului"
noaptea la 12, afară la geam, apoi intrăm în casă şi cântăm doine. Apoi la înmormântare, pe
drum, până la groapă."
"Dacă instrumentul e bun şi vreo coardă nu-i corectă, instrumentu' nu sună ca lumea".
De profesie şofer, Achim pleacă mult de-acasă: "Deseori mă duc la Bucureşti cu cineva. La
noapte voi face 450 de kilometri. Mâine nu m-aţi mai fi găsit. Mă întorc abia peste trei zile!".
128
INCEŞTI, 21 iulie 2005
Galea Gheorghe, 75 de ani, sat Inceşti nr. 74
" La noi o cântat unu' Fâşie Aron ce cânta pă la nunţi şi o cântat bine, ăla. Acuma are 74
de ani, este bolnav şi de doi ani s-o pocăit la penticostali. La vioară cânta foarte bine. Acuma
cântă numa' la biserică"
ITEU, 13 iulie 2005

Informator: Lazăr Leontin (Tinu de pe Barcău), 48 de ani
Nu lucrează.
Deşi nu l-am găsit în cea mai bună formă fiindcă de la nunta de sâmbătă (au trecut
câteva zile), Tinu nu se simte prea bine şi nu poate fi convins să cânte decât dacă ne ducem
până la bufet să-i procurăm ceva. După care, reuşim cumva să imprimăm pe prispa căsuţei
sale modeste, din repertoriul de nuntă, mai multe melodii, ce urmează a fi verificate. L-am
căutat mult, făcând mulţi kilometri şi nu puteam renunţa, având în vedere că zona Marghita
este una săracă în folclor românesc. Profităm de bunăvoinţa profesorului Margocsy Geza de
la Liceul din Marghita, care, aflat în vacanţă se oferă să ne ghideze prin regiune, servindu-ne
uneori ca şi translator de limbă maghiară. Informaţiile obţinute de la subiectul intervievat sunt
greu de pus cap la cap, rămâne să stabilim dacă repertoriul înregistrat prezintă un oarecare
interes.
LAZURI de ROŞIA, 26 iulie 2005

Informator: Codoban Dorel, 59 de ani
Instrument: VIOARĂ CU GOARNĂ, constructor şi interpret
Imprimări video în 2004, film de 45 de minute
"Am început de la 11 ani. Am învăţat să cânt de la dascălul din sat. Am văzut o vioară
la el şi din momentul acela nu mi-am mai luat gândul de la ea. După ce mama mi-a spus că
numai ţiganii cântă la hidede, la insistenţele mele, mi-a procurat o vioară de la pocăitul Ilie.
Pentru a o plăti, a vândut o capră. Pe la noi nu erau muzicanţi în vremea aceea, numai la
fluier şi la cimpoi mai cânta cineva, aşa că, pentru a învăţa, am mers la ţiganii din comuna
Roşia, sus pe deal, ducându-le brânză, ouă şi slănină pentru a-mi arăta şi mie cum se cântă.
129
Într-o iarnă am prins câteva melodii, după care m-au angajat feciorii în sat să cânt "la
hidede" pentru 10 lei în fiecare duminică. Mama mea s-a bucurat, în sfârşit, fiindcă aceştia
erau bani de valoare. Mi-am făcut şi o tobă aşa cum am văzut la ţigani. M-am descurcat bine,
cântam la clăci, la Cămin; la prima nuntă am primit 80 de lei. Pe atuncea aveam 15 ani. Am
început să cânt şi prin alte sate şi am continuat asfel cu botezele şi cu nunţile în fiecare
sâmbătă şi duminică.
Într-o deplasare alături cu Orchestra "Crişana" din Oradea efectuată în Serbia prin 1975,
am văzut pentru prima dată o vioară cu goarnă. Acolo am desenat-o şi acasă am confecţionat
una asemănătoare. De atunci am făcut la mulţi muzicanţi astfel de instrumente (vreo 300 -
400 de bucăţi). Fac din dragoste viorile, şi acum am o grămadă de comenzi, unele chiar din
străinătate".
LĂZĂRENI, 22 iulie 2005

Informator: Păşcuţ Nicolae, 37 de ani
Acordaj: mi2-la1-re1-sol1↑, corzi destul de false.
Acompaniament: Covaci Ionel, 35 de ani, la dobă cu cinele.
Între muzicanţi, "Nicu din Borşa", deoarece este originar din satul Borşa, pe Valea
Crişului Repede. Căsătorit în Lăzăreni, locuieşte aici de mai bine de 15 ani.
"Am învăţat la acordeon de mic, apoi am trecut la vioară că aceea mi-o plăcut, şi la ea
am rămas!" Nicu cântă la nunţi în fiecare sâmbătă, acesta este mijlocul lui de existenţă,
fiindcă s-a lăsat de serviciu de doi ani. Este foarte solicitat de sătenii localnici şi cei din
satele dimprejur.
LĂZĂRENI, 24 iulie 2005
Informator: Covaci Vasile (Lalu), 72 de ani, pocăit

Instrument: VIOARĂ
Acordaje deosebite, scordaturi pentru diverse melodii.
A învăţat vioara de la tatăl său care a fost un vestit muzicant pe vremuri. Se numea
Lingurar Ferdinand, însă nu mai există de mult. Bătrânul ne arată o vioară spartă şi fără
popic, drept pentru care îi ofer vioara personală, pe care o "încoardă" în diferite feluri. Posedă
un repertoriu inedit, aici ascultăm printre altele, "Ceasul" şi "Înmulţitu".
130
LEHECENI, 4 august 2005
Informator: Haniş Gheorghe, 62 de ani, sat Leheceni nr. 13
"La hidede, în fiecare duminică, pe pod, ne cânta Micula Viorel (Boaca) şi Ispas din
Leheceni care erau de-aici din sat. Am prins vremuri când se juca în opinci, aşè juca, de să
cutremura pământu'!. Mergeam eu la jocuri când eram tânăr la Poiana, în curte la Şcoală.
Atuncè, numa' muzică populară să juca".
LELEŞTI, 5 august 2005

Informator: Ştef Emilian, profesor, fost director al Căminului cultural Pietroasa
"Aici sunt mulţi olari specializaţi în ceramică roşie, neglazurată. În acest sat, femeile au
vorbirea cântată: "Auzita-iii ce-o făcutuu...". Muzicanţi nu sunt, satul este mic, cu populaţia
în scădere".
LIVADA BEIUŞULUI, 6 august 2005
Informator: Ştef Marius Valentin, 42 de ani

Profesie: zidar-constructor de case şi biserici
"Am început de mic. Tata mi-a cumpărat o hidede, pentru că străbunicul a fost muzicant
şi dorea ca cineva să continue această meserie. Dintre toţi cei nouă fraţi, doar eu am urmat
meseria de hididiş.
Am cântat singur, după ureche. De la 14 ani am început mai tare pentru că deja cântam la
serbări şi la dansuri. La liceu am avut taraf, am cântat ca solist instrumentist. Taraful era
compus din: 4 viori cu goarnă, contră, contrabas şi dobă cu fideauă. Am început să cânt cu
vioară originală, dar mai târziu mi-am cumpărat o vioară cu goarnă de la Codoban din Lazuri.
Jocurile populare pă groapa Binjului sunt următoarele: Danţ, Polcă şi Mânânţăl sau Vatră.
Poate să-i spună şi Învârtita pentru că la Învârtită şi la Vatră este acelaşi ritm, doar dansatorii
joacă altfel."
131
LORĂU, 11 iulie 2005
Informator: Popa Leontin (Tinu Creţu), 36 de ani

Instrument: VIOARA CU GOARNĂ
Acompaniament: dobă cu cinele
"Când zâce danţu' , Tinu cântă ca şi Solomon-hididişu, de la care o învăţat!" ne explică
Viorel Caba, directorul Căminului cultural Bratca, care ne însoţeşte de trei zile în cercetare pe
cursul Crişului Repede. Idee pentru care, urcăm cu maşina sus în munte, pe o vreme rea, cu
ploaie şi pe un drum foarte anevoios, unde automobilul abia urcă în viteza întâi, datorită
urcuşului abrupt, a denivelărilor, serpentinelor foarte strânse şi a bolovanilor întâlniţi în cale,
ce cad mereu de pe versanţi. După ce ajungem undeva sus, într-un punct de răscruce, ne
continuăm drumul pe jos, fiindcă nu mai este decât o cărare şerpuită. Alunecăm cu aparatura
în spate, dar într-un final ajungem la obiectiv. Filmăm pe înserat, informatorul nostru este
obosit, tocmai a contractat o nuntă pentru luna august şi părţile au băut "aldămaşul" la bufet.
În stil muntenesc...
LUNCŞOARA, 24 iulie 2005
Cartierul romilor
Informatori: Covaci Radu 29 de ani
Rostaş Adrian 28 de ani
Edveş Iosif 21 de ani
Rostaş Florin 31 de ani
Instrumente: VIORI CU GOARNĂ
Acompaniator: Lupău Nicolae 32 de ani, acordeon
Parcurgem un drum anevoios, care trece peste dealuri şi de multe ori prin apă pe trasee
lungi, fiindcă nu există poduri spre cartierul romilor care se află undeva sus, mult deasupra
satului Luncşoara. Începem imprimările cu Covaci Radu, care ne prezintă destul de clar o
parte a repertoriului său instrumental. Vestea se răspândeşte cu repeziciune în cartier, ceilalţi
muzicanţi din mica comunitate ne invită sus pe deal pentru a-i filma şi pe ei, fiindcă şi ei vor
să cânte. Cel mai valoros rămâne totuşi, Covaci Radu; Suntem mulţumiţi să filmăm o
orchestră, care există şi fără un cadru organizat.
132
LUPOAIA, 26 iulie 2005
Informator: Covaci Gheorghe, 67 de ani

Născut în 1939, bătrânul trăieşte destul de izolat, împreună cu familia sa, într-o margine a
cartierului romilor din Lupoaia, sus pe deal, unde accesul este dificil pentru un automobil.
Ajungem greu la destinaţie, instrumentistul nostru nu are arcuş, şi cântă împrumutându-i-l pe
al nostru. Audiem melodii destul de vechi pe care moşul nu le-a mai cântat de mult, fiindcă în
competiţia cu ceilalţi muzicanţi trebuia să fie mereu la zi cu repertoriul muzical. Dar de o
vreme încoace nu mai cântă deloc, fiindcă au apărut muzicanţii tineri, care cântă diversificat,
din toate genurile.
MĂGURA, 6 august 2005
Informator: Jurca Ioan (Ioane, hididişu), 47 de ani

Acordaj: mi2-la1-re1-do1!
Ioane cântă de la vârsta de 11-12 ani. A învăţat meşteşugul cântatului de la vecinul său,
Aurelu' Şpraili, după ureche. "Fluieram înainte melodia până o învăţam, apoi o-ncercam la
hidede. Primul instrument la care am cântat o fost o hidede cu goarnă construită de tata, dar
era necorespunzătoare, că el o făcut cum o ştiut". Astăzi, Ioane are o vioară cu goarnă
construită de Dorel Codoban, şi în anii trecuţi mai mergea pe la nunţi. Acuma însă, s-a lăsat...
Ne spune cum cânta cândva: Începeam cu Vatra, apoi cântam Susu, Polca, Învârtita şi
Mânânţălu' dacă se cerea. Apoi scoate dintr-o debara, doba cu fedeu şi maiuri de bătut, pentru
a ne-o prezenta şi pentru a-şi aminti de vremurile de altădată...
133
NOJORID, 20 iulie 2005
Informatori: Criste Ioan, 68 de ani
Criste Maria, 69 de ani
Familia Criste locuieşte în comuna Nojorid la numărul 423. "La noi în sat o cântat, multă
vreme la hidede, Crainic Ioan (Delea Luchii) şi Ţuţu, da' or muritu. Ala a lui Blejan o fost
dobaş. Zâcè la fete şi feciori când eram noi tineri.
„- Hai, merem odată, că ne-a cânta Luca! Când merem la şezătoare, ne cânta Luca, că-i
plăcè să vie cu noi.
- Bată-l dracu' norocu' vost', după ce tăt luaţi pă Luca cu voi? spunea soţia lui.
Cânta Luca, că-i plăcea să beie şi câte-un păhar de pălincă".
OŞAND, 20 iulie 2005
Cartierul romilor
Informator: Covaciu Traian, 57 de ani
Îl căutăm pe Traian-vioristu' şi îl găsim bine dispus şi intenţionat. Cu rapiditate, se
pregăteşte să ne arate ce ştie, onorat de prezenţa noastră, tocmai din Cluj. Nu l-a mai căutat
nimeni de ani buni. Este născut în Oşand şi a învăţat să cânte de la tatăl lui, "cel mai mare
muzicant. Şi io-s viorist foarte bun, ce-i a meu i-a meu, nu mă laud, da i vidé!
Cânt de când eram mic, atunci dormeam cu vioara în pat. Strunele mi le-am făcut din
cablu de la motocicletă. Şi arcuşul mi l-am făcut singur. Da' n-am vioară cum trebe, aia cu
goarnă o-am vândut. De-ar fi şi vioara bună, ai vidé!"
Iar la sfârşitul filmărilor: "Dă-mi şi mie ceva, domnule, nu pentru ce am cântat, numa' aşè
că-s năcăjit!" Am plătit modic, cu plăcere, spectacolul muzical oferit, a meritat.
PĂNTĂŞEŞTI, 5 august 2005

Informator: Ştef Emilian, profesor pensionar, fost director al Căminului cultural din
comuna Pietroasa.
"În această localitate, a cântat pe vremuri, Niuţu de la Păntăşeşti, dar a murit demult. Alţi
muzicanţi nu există".
134
PĂULEŞTI, 19 iulie 2005
Informator: Mihai Bogdan (Bulibaşa), 49 de ani
Instrumente: VIOARĂ ŞI VIOARĂ CU GOARNĂ
Bulibaşa se ocupă cu creşterea cailor, în prezent are patru cai frumoşi şi 2 mânji. Vinde la
italieni. Înainte de a intra în casă pentru imprimări, soţia acestuia parfumează interiorul cu un
parfum ieftin, pentru a mă primi cum se cuvine.
"La nunţi eu folosesc numai vioara originală care cântă curat. Cu goarna cânt numai pe
drum, sau la cerere. Când mergeam după nănaşi, toată lumea ieşea pe la porţi. Nu beam
nimica, după nuntă beam acasă. Lumea era mulţumită, ne dădea prăjituri şi pălincă să ducem
acasă. La Almaş ne-o pus şi carne şi pălincă. Eram serios, nu fogădem şi apoi să mă duc
andirè, cum făcè Tinu de pă Barcău. Rămâneam de multe ori în locul lui la nuntă pentru că
am avut danţuri bune, învăţate de la bunicul meu. În formaţie avèm hidede, burgău, un
acordeonist - Săndel de la Ineu de Criş şi pă Marcel la dobă, care loveşte cu stânga da' ţâne
bine ritmul!"
PIETROASA, 5 august 2005

Informator: Ştef Emilian, profesor, fost director al Căminului cultural Pietroasa.
Costumul popular din Pietroasa:
Fete: poale cu jură tăiate "ciur" şi înfodrate, zadie (numai în faţă), spătoi (ie), cojoc, cârpă
de păr (năframă). În picioare, opinci cu obiele sau mai nou, cizme. Pe sub braţ purtau "feligă"
sau "feleguţă" (un prosop migălos cusut cu toate culorile), pentru a arăta cât sunt de harnice.
Feciori: Gacile cu zadie, Cămaşa cu pumnari şi bumbi, cojoc, clop sau căciulă. În
picioare, opinci cu obiele sau cizme potcovite (cizme cu dupi) şi în faţă şi în spate, ca să tune
pe podele.
Jocul "Vatra" sau "Roata" este un joc originar din Pietroasa ce motivează bătutul vetrei
unei noi case; aici se joacă, se bea câte o pălincă, continuând mereu bătutul din picioare
pentru ca pământul să se aşeze. Pe timpul bătătoritului, muzica tace. Apoi, se porneşte din
nou, reluând întregul ciclu. Jocurile din Pietroasa: Vatra (Roata), Susu, Polca, Învârtita
(Mânânţălu').
POCIOVELIŞTE, 4 august 2005

Informator: Bran Floarea, secretar la Primăria Curăţele
"Zona noastră a fost întotdeauna o zonă necooperativizată din punct de vedere agricol şi a
constituit un mediu prielnic pentru păstrarea obiceiurilor folclorice. Dar îmbătrânirea
populaţiei din sat duce vrând-nevrând la dispariţia obiceiurilor vechi.
La Pociovelişte numărul 113, ar fi un oarecare muzicant, Bogdan Radu, slăbuţ din punct
de vedere profesional, însă tocmai de trei zile l-a înmormântat pe tatăl său şi nu cred să vrea
să cânte, având în vedere situaţia în care se află".
135
POIANA, 5 august 2005
Informator: Petrişor Emil, 54 de ani, instructor dansuri populare
"La Poiana, actualmente nu avem nici un muzicant instrumentist. Există acolo însă, un
grup vocal prin grija preotului paroh, grup ce va participa duminică la Serbarea populară din
Poiana - Sălişte de Vaşcău, ediţia a XIX-a".
PONOARE, 6 iulie 2005

Informator: Chira Felicia, director al Căminului Cultural Bratca
"În localitatea Ponoare, a cântat mai demult un muzicant pe nume Solomon, la vioară şi
Paşcalău Gavril (a Flenchii) la fluier. Ambii au decedat. Lazăr Aurel, care a cântat multă
vreme la cimpoi mai trăieşte, dar are degetele tăiate într-un accident la pădure şi nu mai cântă
demult".
RĂBĂGANI, 27 iulie 2005

Informator: Covaci Simion (Nicu din Gepiş), 33 de ani
Instrument: VIOARĂ
Cântă de la 6-7 ani, prima melodie pe care a cântat-o a fost "Maramureş, plai cu flori".
Muzica o cunoaşte din familie, tatăl său, pe nume Iosif, a cântat mult la nunţi. «Am luat odată
goarna tatii, când era dus la Oradea. Am rupt o coardă şi de frică, m-am ascuns." - Învaţă şi
cântă şi n-am să-ţi fac nimic!". Atunci, repede m-am deprins să cânt».
"Nicuşor" are o familie numeroasă, 9 copii, şi locuieşte în Răbăgani de când s-a însurat.
Este un băiat dezgheţat, absolvent de liceu, dar nu are de lucru. Munceşte cu ziua, pe ici, pe
colo, şi primeşte ajutor social de la Primărie. Nu are vioară, dar când pune mâna pe vioara
mea, cântă de parcă o cunoaşte de când lumea.
Formula veche de orchestră pe care o cunoaşte de la tatăl său: 2 viori, acordeon şi tobă.
"Acuma la noi, se cântă amestecat, mai puţin danţuri vechi. Cântăm Banat, Maramureş,
Oltenia, transformate pe Danţ, Polcă şi Învârtită".
"Este mai greu să cânţi la un petrec ţigănesc decât la unul românesc. Mai greu se cântă la
ţigani decât la români!".
136
REMEŢI, 5 iulie 2005
Informator: Bila Teodor (Delea), 51 de ani

Dulgher la Uzina Electrică
Născut în 1954 la Remeţi, căsătorit cu Viorica, au 4 copii. Mai demult cânta mereu pe la
petreceri şi pe la nunţi. Are un atelier improvizat în şură, unde cu mai mult timp în urmă şi-a
construit propria vioară cu goarnă. Nu a uitat să cânte, doar degetele merg un pic mai greu.
"Muzica era la case, acolo pe câte-un deal, acolo-şi băgau ficiorii hegheduşi şi jucau. La
Crăciun se juca la corindă, fetele şi ficiorii jucau, dar numai cei care primeau colindătorii
puteau juca! La nuntă să joacă şi Ceardaşu' păstrat de mai demult, pentru că aici era graniţa.
Acolo unde avem noi pământu' ,sus pă deal, acolo era graniţa cu România, pe vremuri. Da' să
mai joacă şi Roata, un dans de 6-10 perechi unde mere fetele şi trece pe la tot băiatul. Când
fata ajunge înapoi la băiatul cu care a început, mai joacă un pic şi gata danţu'. Fetele se uitau
una la alta în timpul jocului, care are spăcel mai fain, poale sau cârpă mai frumoasă. La joc
mai erau şi descântece, făcute frumos, nu aşe numa' ca să nu tac din gură!
La noi să joacă: Învârtita, Luncanu' (Polcă) şi Şiru' (Mânânţălu')".

Informator: Bila Viorica, casnică
"În satul Remeţi, obiceiurile din bătrâni au ţinut multă vreme, până nu demult. Femeile
coseau la orice vârstă. De la vârsta de 18-19 ani până la 80, coseau, torceau cu furca, prilej de
povestiri până la 1-2 noaptea, la lampă sau lămpaş; se puneau în război şi ţeseau şi depănau
amintiri din tinereţe. Învăţau una de la alta, de la bătrâne la tinere, meşteşugul alesului firelor,
cusutul feţelor de masă şi a costumelor populare. Costumul se purta la sărbători şi duminica;
poalele şi zadia erau cusute miezeşte şi nu cruceşte ca şi spăcelul (cămaşa). La înmormântare,
bătrânii puteau lăsa vorbă să fie sau nu îmbrăcaţi în costum naţional. Bunica mea,
înmormântată la 86 de ani a cerut să fie îmbrăcată cu costumul colorat. Ţeseau, urzeau,
prelucrau cânepa, care după ce era pusă la înmuiat în toptilă vreo 2-3 săptămâni, se spăla de
nămol, se lăsa la uscat, apoi se dăde la meliţă pentru a alege fuioarele de cânepă din care
făceau pânză pentru saci. Să îndruga şi să scărmăna lâna, să făcea pită în cuptor. În casă,
paturile erau aranjate cu 3-4 perini şi cergă pe deasupra aşternutului.
Pe aici, la sarmale li se spune "cureti umplut cu păsat", la ciorba de cartofi "zamă de
hiribe", la pastele făinoase "laşte"; astea se preparau cu scoacă, brânză de vacă sau de oaie. În
loc de bunic se spune "ňeňe" iar la căpiţă îi spunem "bodi" sau "fârcitură". Întrebaţi-mă orice,
că mie îmi place şi stau de vorbă!"
137
Informator: Chirilă Gheorghe, 45 de ani

Imprimări audio şi video în aer liber: 15 minute
Electrician la Uzina Electrică de la Remeţi, locuieşte la blocurile muncitoreşti, înpreună
cu familia sa. Vine acasă doar seara târziu, fiind trimis frecvent la intervenţii.
Ca atare, filmările se desfăşoară noaptea, într-un cadru natural feeric.
Bun muzicant, ne este recomandat de specialiştii în folclor de la Centrul Culturii
Tradiţionale Bihor. Păcat că s-a făcut atât de târziu, am mai fi obţinut ceva în plus, dar
acumulatorii dau semne de consum mare a energiei stocate şi se epuizează repede.
După ce şi ploaia începe uşor, intrăm în maşină unde Ghiţă mai cântă câte ceva şi-l
înregistrez doar cu reportofonul audio. Îmi mai dă informaţii despre muzicanţii din
înprejurimi, pe care-i consemnez în jurnal.
ROGOZ, 26 iulie 2005

Informatori: Pop Cristian, directorul Căminului Cultural Sâmbăta
Ţigan Valeriu, secretarul Primăriei Sâmbăta
Rogoz este sat aparţinător la comuna Sâmbăta. Nu sunt muzicanţi acolo, noi nu ştim
nimic! Sunt prea puţini ţărani care mai ştiu juca, deci nici muzicanţii nu se justifică".
ROHANI, 21. iulie 2005

Informatori: Teglaş Augustin, 52 de ani, acordeonist, pocăit
Teglaş Ştefan, 45 de ani, acordeonist, pocăit
Cei doi se trag din vechile familii de muzicanţi din Rohani.
"Aici o fost rădăcina tuturor muzicanţilor. Era o adevărată ruşine pentru cei care aveau
băiat, să nu-l facă muzicant. Aici au trăit şi au cântat următorii viorişti: Istvănaş, Istvan,
Poşone, Ioka, Gyusi, Corila, Lozi, Frunza, Karoly, Milka, Imre, Fufa, Mielo şi Troe. O fost
unul, înaintea tuturor, pe nume Pintea, care avè două inimi. Una era pentru vioară. Când l-o
omorât ăştia, i-o găsit două inimi.
Cântau şi româneşte şi maghiară. La Beiuş, în fiecare joi era piaţă. Şi acolo se angajau la
nunţi şi la cântat. O confuzie s-a făcut întotdeauna între localităţile Ginta şi Rohani: deşi
locuiau la Rohani, se spunea că erau din Ginta, fiindcă aici era halta de tren cu care călătorea
toată lumea. Până unde mergi? Până la Ginta! Şi aşa au fost botezaţi Gintani.
Pe aici se cântau jocurile următoare: Danţ (Pă picior), Polcă, Mânânţălu (Vatra) şi
Învârtita. Dar s-au pierdut obiceiurile de cântat".
"Cel mai frumos dar de la Dumnezeu este să fii muzicant!" - Ştefan Teglaş.
138
ROIT, 19 iulie 2005
Informator: Balogh Alexandru, Sânicolaul Român nr.451, 65 ani, fost muzicant
"La Roit o fost muzicanţi buni, Mihai şi Şoni, da' o murit, dajaba-i scrii!" O mai rămas un
acordeonist, eu îl cunosc, că sunt de-acolo din sat".
ROŞIA, 26 iulie 2005
Informator: Burtic Gheorghe (Dica Darului), 73 de ani

Poposesc la "Moara cu noroc" cum o numeşte proprietarul, unde pentru început filmez
minunata privelişte a trecerii apei prin zăgazul morii şi sunt întâmpinat de gazdă cu invitaţia
de a filma în continuare, nu însă fără bani, fiindcă aşa fac toţi străinii. Are timp destul
deoarece moara nu mai funcţionează decât foarte rar, că "acuma oamenii îşi cumpără pâinea
gata făcută şi nu mai vin să macine!". Vis-a-vis de intenţiile mele, lasă preţul mai jos, dar nu
de tot. Astfel, filmez prin interior, pe fondul unor melodii repetate la nesfârşit, pe care le
prezintă tuturor celor care trec pe acolo şi semneaz în "Cartea de onoare", unde cu adevărat,
au semnat şi mulţi străini.
Nenea Burtic a fost ajutor de muzicant pe la nunţi şi pe la clăci. Cântă Polcă şi Învârtită.
Şi-a trăit întreaga viaţă la moara din Roşia şi este nevoit să asiste la "decesul" morii sale din
cauza progresului făcut de omenire.
SACALASĂU, 13 iulie 2005

Informator: Romocea Gavril, 37 de ani
Pensionar de boală.
Născut în 1968 la Sacalasău, a învăţat singur vioara de la muzicanţii mai vechi ai
comunei: Lăcătuş Gheorghe şi Bodog Alexandru, care astăzi nu mai sunt. Instrumentul vioară
cu goarnă şi l-a procurat de la Nelu din Ciuleşti (Spinuş), care cântă mai bătrâneşte, "dar nu
mai are hidede, că mi-o vândut-o mie".
Este secondat la dobă de către unul din copiii săi, la care la un moment dat renunţă, din
cauză că îl încurcă. Ne cântă din repertoriul locului, melodii amestecate şi fără prea mare
entuziasm din cauza stării alterate de sănătate.
SÂMBĂTA, 26 iulie 2005

Informator: Pop Cristian, director Cămin Cultural
Ţigan Valeriu, secretarul Primăriei
"La Sâmbăta au fost muzicanţi, demult. Când eram mici, mai cântau. La vioară a fost unul
chiar bun, Chirilă îl chema. Era ţigan, s-a mutat de la noi, după ce s-a despărţit de nevastă.
Apoi a mai fost Ioanea Tambii (Tamba), care cânta prin anii 1950. Cânta frumos din vioară şi
scria frumos, că era ofiţer de stare civilă".
139
SĂLIŞTE DE VAŞCĂU, 5 august 2005
Informator: Jude Moise (Baciu Moisică), 79 de ani
Instrument: VIOARĂ
Baciu Moisica nu este de găsit. Insistăm cu ajutorul directorului de şcoală, d-l Petrişor
Emil să dăm de el întrebând tot satul şi-l găsim într-un târziu, senin şi preocupat de fânul de
pe câmp, pe care trebuie să-l adune. La rugăminţi, răspunde pozitiv, aflând că avem cu noi o
vioară, fiindcă el nu mai are de mult una şi-i este dor să cânte. Este motivat în plus de
promisiunea unui păhărel, fiindcă nana lui nu-l lasă să bea. Improvizăm un mic studio la d-l.
Petrişor acasă, unde Baciu Moisica se desfăşoară, vizibil influenţat de efectul licorii incolore.
Cântă, uşor indefinit, melodii învăţate pe la 12-13 ani, de când cântă el.
"O fost aice nişte oameni mai bătrâni, şi de la ei am învăţat. De la Coracu, de la Ispas din
Leheceni şi Fane din Cărpinet. Că mai demult fiecare sat avè muzicanţii lui. Coracu (ce cânta
şi din hidede şi din gură), Moise şi Gheorghe, trei muzicanţi erau în Sălişte de Vaşcău mai
demult. Busaş Valer (a Savului) şi-o făcut sângur o burdună din lemn de brad. A lucrat la ea
un an".
Baciu Moisica cântă şi povesteşte, cu un şarm deosebit. Mai bea câte un păhărel şi
întinde mâna spre el fără să mă avertizeze. Scenele rămân înregistrate, dar nu influenţează
negativ desfăşurarea interviului. Abia la sfârşit sesizăm că moşul stă uşor să se clatine. Îl
ducem cu maşina la casa lui, pentru a fi siguri că acolo ajunge.
SÎNMARTIN DE BEIUŞ, 26 iulie 2005

Informator: Bar Ana, 70 de ani, din Delani
"La Sînmartin, n-o fost muzicanţi, că-s femeie bătrână şi ştiu. La sărbători, ăia mai bătrâni
mereau pă sate şi aduceau hididişi. Mai demult, la 2-3 săptămâni să făcea "la hidede" şi
meream la danţ. Meream pă la unu-două, zua, şi stăteam până sara, nu tătă noaptea, ca amu!"
SEBIŞ, 5 august 2005

Informator: Ştef Emilian, fost director al Căminului cultural Pietroasa, profesor
"Nu se cunoaşte ca în ultima vreme pe la Sebiş să fie ceva mişcare. Nu activează de multă
vreme".
SITITELEC, 20 iulie 2005

Informator: Covaci Ioachim, 35 de ani din Husasău de Tinca
"La Sititelec, cu mult timp în urmă a cântat Gyuri Banghi. Dar a murit demult, pe timpul
Ceauşescului".
140
ŞOIMI, 21 iulie 2005
Informator: Covaci Ştefan (Ştefanè), 60 de ani
Instrument: VIOARĂ
Acompaniament: Covaci Ştefan - fiul la acordeon
Nea Covaci, cântă de la vârsta de 7 ani. A învăţat de la muzicanţii Mahuci şi Bumbu.

Până acum a cântat la sute de nunţi. "Nunţi grele, care începeau azi şi se terminau mâine la
amiază. N-o fost nici stăţii, nici nimică. Apăsai pă hidede, nu te teme, că avèi ce face!"
Formaţia de cântat la nuntă mai demult: vioară, dobă, contră şi bengheauă (c-bas).
Danţuri: Pă picior, Polcă, Mânânţăl.
Romanii nu sunt încântaţi de scopul vizitei mele după ce află de ce îi caut Au crezut că
pentru ceva nuntă. Sunt oameni umblaţi prin Germania, unde au câştigat bine -ei ştiu cum-
dar construiesc o casă nouă cu 4 camere. Se plictisesc destul de repede, au şi de lucru. Imprim
piese muzicale valoroase, sunt muzicanţi buni.
ŞTEI, 5 august 2005

Informator: Lazea Titu, 47 de ani
Instrument: SAXOFON
Profesie: Motostivuitorist
"Sunt originar din comuna Gârda, judeţul Alba, de la moţi. Am învăţat să cânt la taragot,
după armată. La căminul de nefamilişti eram mai mulţi care cântam la instrumente de suflat.
După ce am venit la Ştei, am deprins câte ceva din fineţea şi tainele instrumentului. Oamenii
fiind obişnuiţi ca în zonă să se cânte doar la hidede, apariţia saxofonului se prezintă ca o
situaţie nouă, pe care o acceptă însă cu repeziciune. Prima evoluţie: la Hodişel, unde am avut
mari emoţii. Acuma cânt la nuntă fără frică, mă cunoaşte lumea".
TĂŞAD, 27 iulie 2005

Informator: Covaci Nicolae (Boita), 54 de ani, fost viorist
Cântă de la 7-8 ani. "Am învăţat din bătrâni, asta-i moştenire din părinţi."
În ultima vreme cântă foarte rar şi în prezent chiar deloc, fiindcă s-a angajat la săpat
şanţuri. Cu astfel de muncă, nu mai poate să-şi menţină mobilitatea mâinii.
"Vreau să cânt ceva mai şucar, da' nu pot. P-aicea, să cântă Polcă, Pă picior şi orice
populară, mere!"
TELEAC, 4 august 2005

Informator: Brie Gheorghe, 58 de ani
Ocupaţie: Agricultor
Acordaj: mi2-la1-re1-sol1↑ (totul mult mai jos)
Cântă de la vârsta de 11-12 ani. "Am fost cu doba înainte. Socru-meu, Borha o fost
viorist. Înainte, merem la nuntă numa' noi doi. Am fost dobaş, nu jucărie!
141
Apoi am luat io hidedea. Când întrerupé jocu' io luam p-acolo. Acasă, o duceam cu mine
pă la capre. Aste, o trecut. Asta (vioara) cântă după ce să încălzeşte membrana şi dejitile. Nu
m-am prins de ea nici de o lună şi jumătate". Cântă puţin, a fost la câmp şi a băut, la final îmi
cere să-l conduc la crâşmă. Înnoptez în Teleac, mă aşteaptă un drum foarte rău la ieşire, pe
care-l parcurg foarte încet şi cu grijă. Am sentimentul că l-am făcut degeaba.
TILECUŞ, august 2004
Informator: Baciu Florian, 47 de ani

Instrument: VIOARĂ CU GOARNĂ, constructor şi interpret
Acordaj: normal
Ocupaţie: Muncitor-strungar la Oradea
Imprimare video: 50 de minute
Din tinereţe, Baciu Florian este preocupat de instrumentul vioară cu goarnă pe care a
ajuns să îl construiască singur; meseriaş, strunjeşte metalul în vederea confecţionării
carcaselor de "aparate". Ne prezintă mai multe aparate gata confecţionate, mândru de
realizările lui. Ne dă detalii asupra tehnologiei pe care o adoptă şi ne prezintă apoi lemnele
din care construieşte corpul viorii, partea cea mai grea de executat fiind melcul (capul)
instrumentului. Cântă melodii instrumentale de acompaniere a dansurilor din partea locului,
făcând pauze pentru povestit. Ne cere o copie a filmului realizat împreună.
TOBOLIU, 19 iulie 2005

Informatori: Hegheduş Gheorghe, 79 de ani
Hegheduş Alexandru, 81 de ani
"La noi p-aicea o cântat mai demult Şoni din Toboliu - Ilea, însă a murit. Cânta la hidede,
era şi contraş şi ştia şi la broancă. Acuma nu mai cântă nime'. Mai demult meream duminica
"la hidede". Nu vineau fetele noaptea cu noi. Mânca bătaie dacă vinea acasă când să-nsăra.
Fata nu merea fără măsa la şezătoare, nu era lăsată din mână. Jucam jocurile: Românesc,
Ardelean, Polcă. O zâs şi ceardaş numa' nu să prea juca. Apoi la nuntă, merjèm cu nimica tătă
şi ne nuntăleam, că nu au ei (tinerii de azi) petrecere, cum avèm noi".
TOPEŞTI, 11 august 2005

Informator: Paşca Adrian, 31 de ani
Ocupaţie: şofer-distribuitor la firmă privată
"Am învăţat să cânt la instrument prin 1987-'89 de la un profesor care era foarte bătrân.
După aceea am continuat cu un profesor de vioară la Liceu, care după doi ani a plecat în
Italia. Nu am mai continuat cu nimeni, am rămas cu cât ştiu acuma.
La nunţi, eu cânt din plăcere, mă gândesc mai puţin la bani. Cu formaţia mea, cântăm
jocuri din toate zonele: Pă picior, Polca, Scuturat şi Învârtită.
142
Am o vioară cu goarnă făcută de cumnatul meu, Tamaş Vasile, care este tâmplar de
meserie dar cântă şi la taragot. Despre ţiganii care cântă, am o părere proastă: ei înfloresc
melodiile, nu respectă tradiţia!"
ŢIGĂNEŞTII DE CRIŞ, 19 iulie 2005
Informator: Baidoc Florian (Demişanu), 66 de ani

Instrument: VIOARĂ
Ocupaţie: zidar, construieşte case prin sate
"Măi, dacă nu-l bagi pe Demişanu la nuntă, să nu mă chemi! Oamenii erau interesaţi să fie
muzica bună, să se poată distra. Cu asta am rămas mândru, că n-am avut reproşuri din partea
nimănui şi la zeci şi sute de nunţi la care am cântat, oamenii au fost mulţumiţi.
Majoritatea nunţilor erau cam aşa: feciorul şi fata erau din sate vecine. La nuntă, fiecare
parte, avea orchestra lui. Familia mirelui tocmea o orchestră de 2-3 muzicaşi, cea a miresei,
alţii. Muzicaşii cântau în curte, fiecare în colţul lui. Dănţăuşii alegeau orchestra care cântă
mai bine. Nuntaşii din fiecare sat îşi susţineau mujicuşii lor: Nu te lăsa, Demişene!, auzeam
de multe ori că-mi strigă cineva. Aici intervenea invidia între mujicuşi, dar şi competiţia,
încercând să arate fiecare ce poate. Lumea se distra pe tema asta, dar rezultatul, io zic că era
unul bun. Erai obligat să înveţi, ca să fii plăcut".
Imprimăm între timp din melodiile vechi de care-şi mai aduce aminte interlocutorul
nostru. Îşi aminteşte cu greu, marcăm mulţi timpi de aşteptare. Este mult mai deschis însă la
întrebări şi dă răspunsuri detailate fiindcă este un povestitor excelent.
După interviul odată realizat, ne mărturiseşte că a avut emoţii, pe care le destăinuie abia la
final. Este credibil, fiindcă nu în fiecare zi dai probe în faţa microfoanelor şi a camerei de
filmat.
URVIŞ DE BEIUŞ, 21 iulie 2005

Informator: Igaş Daniel, 25 ani, Dumbrăviţa de Codru nr. 30
"În Urviş de Beiuş cântă un tânăr de vreo 30 de ani la acordeon, de-a Filiţii. Dar nu cântă
singur, are o trupă pe la Beiuş şi împreună cântă uneori pe la nunţi".
143
VADU-CRIŞULUI, 11 august 2005
Informator: Jolţe Ioan, 36 de ani

Ocupaţie: Cărăuş particular (căruţă cu cai)
Cântă din clasa a V-a la vioară. Nu cunoaşte notele muzicale, cântă după ureche. Are
deschidere mare spre propunerea noastră fiindcă afară plouă şi nu va scoate astăzi caii, ca să
nu răcească. Ne invită la noua lui casă din satul Dobricioneşti, fără să uite să pună cu el şi o
sticlă de pălincă. La casa cea nouă avem parte de un spectacol inedit: făcându-şi multă voie
bună, Nelu Jolţea ne cântă cu "vioara dulce" sau "simpla", pe după cap, pe la spate, pe sub
piciorul ridicat pe masă, când dreptul, când stângul...Are şi câteva melodii de repertoriu ce cu
siguranţă vor fi notate. Ne cântă, printre altele, melodii crişeneşti în ordinea de joc: Sălăjan,
Luncan, Ceardaş şi Mânânţăl. "La Vadu-Crişului, Luncanu' îi Pă picior, ca şi la Borod. Se
mai cântă şi Raru' dar numai la comandă”. Gazdă onorabilă, ţine să ne servească cu tot ce are
prin casă, dar dintr-o dată s-a făcut târziu şi trebuie să ne despărţim.
VAŞCĂU, 5 august 2005

Informator: Petrişor Emil, directorul Şolii din Criştior, instructor-coregraf
"Nu sunt muzicanţi. Cei bătrâni s-au prăpădit. La Vaşcău există un singur cor, care participă
la toate manifestările, îndeosebi la "Varietăţi bihorene", un festival periodic organizat de
Centrul Judeţean al Creaţiei Populare, Bihor. Se transformă deseori în cor bisericesc pentru a
cânta la slujbele religioase".
144
Date statistice finale:
Localităţi străbătute: 75
Persoane intervievate: 80
Muzicanţi (hididişi): 45
Media de vârstă a informatorilor: 51,7 ani
Casete audio înregistrate: 14 buc. x 90 minute
Casete video-digitale filmate: 20 buc. x 60 minute
Rezultatul brut al culegerilor: peste 400 melodii instrumentale de joc
Procentul de utilizare a instrumentelor muzicale:
vioară cu goarnă: 60 %
vioară: 36,5%
fluier: 3,5%
Distanţa totală parcursă cu prilejul culegerii retrospective: 3850 km
Perioada: 4 iulie – 14 august 2005
145
CUPRINS
Cuvânt înainte: Prof. Univ. Dr. Almási Ştefan 3

Ardeleana 5
Bărcăuan 7
Brătcan 7
Broşteana 8
Burzucan 8
Busuiocul 8
Cadenţa 9
Crişeneasca 9
Danţ 10
Înmulţitu’ 17
Învârtită 17
Jocu’ miresei 30
La şir 30
Luncan 34
Mânânţel 43
Muiereasca 47
P-a lungu’ 48
Pe picior 49
Poarga 61
Polca 66
Roata 81
Sălăjanul 81
Şchiopul 91
Scuturat 95
Susu 98
Ţalandăr 103
Vatra 104
Tabele 107
Jurnalul culegerilor 114
Cuprins 154
146

Mircea Campean-Melodii Instrumentalek

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mircea Campean-Melodii Instrumentalek

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MIRCEA CÎMPEANU

Dr. Almási Ştefan

1. Ardelean Traian, 66 ani Bratca vioară şi vioară cu goarnă

1. Batăr Covaci Gheorghe, 57 ani

1. Balogh Alexandru, fost viorist 45 ani Sânicolaul Român

Localitatea BARTÓK MÂRZA CÎMPEANU

Cercetarea etnomuzicologică proiectată în judeţul Bihor cu scopul elaborării lucrării de

Localităţi din Bihor în care am efectuat cercetări:

BATĂR, 21 iulie 2005

Informator: Covaci Gheorghe (Mimiş), 57 de ani

Informatori: Covaci Gelu, 36 de ani

BEIUŞ, 6 august 2005

BEIUŞ, 6 august 2005

BEIUŞELE, 4 august 2005

Informator: Laza Teodor, 62 de ani

BOROD, 7 iulie 2005

BRATCA, 6 iulie 2005

BUDUREASA, 4 august 2005

BULZ, 6 iulie 2005

CĂRĂNDENI, 21 iulie 2005

CĂRPINET, 5 august 2005

CÂMP, 5 august 2005

CHERESIG, 19 iulie 2005

CHERIU, 10 august 2005

CHIŞCĂU, 6 august 2005

Informator: Tomuţiu Cornel, 31 de ani

Hai să jucăm busuiocul Foaie verde busuioc,

Foaie verde de trifoi, Frunză verde, şe şi şe,

Tot pe loc, pe loc, pe loc

COCIUBA MARE, 21 iulie 2005

COTIGLET, 26 iulie 2005

CRESUIA, 4 august 2005

CRESUIA, 4 august 2005

CRIŞTIORU de JOS, 5 august 2005

CURĂŢELE, 4 august 2005

Instrument: VIOARĂ CU GOARNĂ

CUZAP, 13 iulie 2005

DELANI, 26 iulie 2005

DOBREŞTI, 27 iulie 2005

Informator: Rostaş Robi, 30 de ani

DRĂGĂNEŞTI, 5 august 2005

DRĂGEŞTI, 26 iulie 2005

DUMBRĂVIŢA DE CODRU, 21 iulie 2005

DUŞEŞTI, 26 iulie 2005

GINTA, 21 iulie 2005

GROŞI, 22 iulie 2005

GURANI, 5 august 2005

GURBEŞTI, 26 iulie 2005

GURBEŞTI, 26 iulie 2005

Informator: Lucuţa Nelu Sebastian, 32 de ani

HOTĂREL, 5 august 2005

HUSASĂU DE TINCA, 20 iulie 2005

Informator: Covaci Ioachim (Achim), 35 de ani

ITEU, 13 iulie 2005

LAZURI de ROŞIA, 26 iulie 2005

LĂZĂRENI, 22 iulie 2005

LĂZĂRENI, 24 iulie 2005

Informator: Covaci Vasile (Lalu), 72 de ani, pocăit

LELEŞTI, 5 august 2005

LIVADA BEIUŞULUI, 6 august 2005

Informator: Ştef Marius Valentin, 42 de ani

Informator: Popa Leontin (Tinu Creţu), 36 de ani

LUNCŞOARA, 24 iulie 2005

Informator: Covaci Gheorghe, 67 de ani