#1

Reţele Petri

•Definiţii
•Convenţii
•Reguli de funcţionare
•Reţele temporizate
•Reţele stochastice
•Exemple de abstractizare
 1 Introducere
• Reţelele Petri sunt un instrument pentru studiul
sistemelor. Teoria reţelelor Petri permite unui
sistem să fie modelat de către o reţea Petri,
realizându-se astfel o reprezentare matematică a
sistemului. Analiza reţelei Petri poate apoi să
furnizeze informaţii importante despre structura şi
comportamentul dinamic al sistemului modelat,
putând fi folosită pentru a evalua sistemul modelat
şi pentru a sugera îmbunătăţiri sau schimbări.
Astfel, dezvoltarea unei teorii a reţelelor Petri se
bazează pe aplicarea reţelelor Petri în modelarea şi
proiectarea sistemelor
 2 Istoric
• Reţelele Petri sunt proiectate special pentru a
modela sisteme cu componente cu interacţiune
concurentă. Reţelele Petri au la bază studiile lui
Carl Adam Petri (lucrarea de doctorat)
• A.W. Holt extinde proiectul pentru teoria
sistemelor informaţionale (Information System
Theory Project)
• 1970 Jack B. Dennis reţelele Petri şi metodele
aferente Institutul de Tehnologie din
Massachusetts (M.I.T.)
• Din 1978 grup de cercetare la Hamburg Germania
 Definiţii fundamentale
• Structura unei reţele Petri
O reţea Petri este compusă din patru părţi:
- o mulţime de locaţii S;
- o mulţime de tranziţii T;
- o funcţie de intrare I;
- o funcţie de ieşire O.
Funcţiile de intrare şi ieşire sunt relaţii între T (mulţimea de tranziţii) şi S
(mulţimea de locaţii). Funcţia de intrare I este o funcţie de la o
tranziţie tj la o colecţie de locaţii I(tj) care poartă numele de locaţiile
de intrare ale tranziţiei. Funcţia de ieşire O este o funcţie de la o
tranziţie tj la o colecţie de locaţii O(tj) care poartă numele de locaţiile
de ieşire ale tranziţiei. Structura unei reţele Petri este definită de
locaţiile şi tranziţiile sale, de funcţia sa de intrare şi de cea de ieşire.
 Grafuri pentru reţele Petri
• O structură de reţea Petri constă din locaţii şi tranziţii. Corespunzător
acestora, un graf de reţea Petri are două tipuri de noduri. Un cerc
reprezintă o locaţie; Un pătrat (sau o bară) reprezintă o tranziţie.
Deoarece un cerc reprezintă o locaţie, am numit cercurile locaţii.
Similar, am numit barele tranziţii.
• Arcele direcţionate (săgeţile) conectează locaţiile şi tranziţiile, unele
fiind direcţionate de la locaţii la tranziţii, altele de la tranziţii la locaţii.
Un arc direcţionat de la o locaţie pi la o tranziţie tj defineşte locaţia ca
fiind o intrare a tranziţiei. Intrările multiple într-o tranziţie sunt
indicate prin arce multiple de la locaţiile de intrare la tranziţii. O
locaţie de ieşire este indicată printr-un arc de la o tranziţie la o locaţie.
De asemenea, ieşirile multiple se indică prin arce multiple.
 Marcajele reţelelor Petri
• Un marcaj este o asignare de jetoane
locaţiilor unei reţele Petri. Conceptul de jeton
este un concept fundamental în teoria reţelelor
Petri (la fel ca locaţiile şi tranziţiile). Jetoanele
sunt asignate locaţiilor unei reţele Petri si pot
fi gândite ca aparţinând acestora. Numărul şi
poziţia jetoanelor se pot schimba în timpul
funcţionării unei reţele Petri. Jetoanele sunt
folosite pentru a defini funcţionarea unei
reţele Petri.
 Reguli de funcţionare pentru
reţele Petri
• Funcţionarea unei reţele Petri este controlată de numărul şi
distribuţia jetoanelor în reţeaua Petri. Jetoanele sunt rezidente în
locaţii şi controlează execuţia tranziţiilor reţelei. O reţea Petri se
execută prin declanşarea tranziţiilor. O tranziţie se declanşează
prin mutarea jetoanelor din locaţiile de intrare şi crearea de noi
jetoane care sunt distribuite în locaţiile de ieşire.
• O tranziţie se poate declanşa dacă este posibilă. O tranziţie este
posibilă dacă fiecare dintre locaţiile sale de intrare conţine un
număr de jetoane mai mare sau egal cu numărul de arce de la acea
locaţie la tranziţie. Sunt necesare jetoane multiple pentru arce
multiple de intrare. Jetoanele din locaţiile de intrare care permit o
tranziţie sunt jetoanele sale de validare.
 #8
Definiţie
Categorie de grafuri

Noduri

Arce
 #9
Definiţie
Categorie de grafuri
Noduri  Locuri + Tranziţii
Locuri
Tranziţii
Arce
 # 10
Convenţii

Intrare în P2
Ieşire din T1

Intrare în T1 T1 P2 Ieşire din P2

P1 T3

T2 P3
 # 11
Convenţii
a(Ti,Pj ) = evaluarea arcului

a(T1,P2)
T1 P2
a(P1,T1) a(P2,T3)
P1 T3
a(T3,P1)

T2 P3

a(P1,T2)
a(P3,T3)

a(T3,P1)
 # 12
Convenţii
1 2 0 
 
A  1 0 2  = matricea de incidenţă
 1  1  2
 
T1 P2
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 13
Convenţii

M = (2, 1, 0) = marcajul reţelei

Jeton

T1 P2
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 14
Reguli de funcţionare
Tranziţie M3 < a (P3, T3)
activabilă
Tranziţie
M1  a (P1, T1) T1 P2 inactivabilă
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 15
Reguli de funcţionare
Activare
tranziţie T1

T1 P2
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 16
Reguli de funcţionare

T1 P2
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 17
Reguli de funcţionare

Activare
tranziţie T2
T1 P2
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 18
Reguli de funcţionare

T1 P2
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 19
Reguli de funcţionare

Activare
T1 P2 tranziţie T3
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 20
Reguli de funcţionare

T1 P2
1 2 1
P1 T3

T2 P3

1 1
2 2
 # 21
Reţele temporizate
Durată de
activare
Timp de
sejur
T1(t1) P2 (s2)
1 2 1
P1 (s1) T3 (t3)

T2 (t2) P3 (s3)

1 1
2 2
 # 22
Reţele temporizate

t = 0: activare tranziţie T1

T1(t1) P2
1 2 1
P1 T3 (t3)

T2 (t2) P3

1 1
2 2
 # 23
Reţele temporizate

0 < t < t1: staţionare jeton în T1

T1(t1) P2
1 2 1
P1 T3 (t3)

T2 (t2) P3

1 1
2 2
 # 24
Reţele temporizate

t = t1: sfârşit activare T1

T1(t1) P2
1 2 1
P1 T3 (t3)

T2 (t2) P3

1 1
2 2
 # 25
Reţele stochastice
Durată de
Probabilistice Timp de
activare
sejur

T1(t1) P2 (s2)
1 2 1
P1 (s1) T3 (t3)

T2 (t2) P3 (s3)

1 1
2 2
 # 26
Exemple de abstractizare
T1(t1)
Post simplu de lucru 1 1
 # 27
Exemple de abstractizare
T1(t1)
Post simplu de lucru 1 1

T1(t1)
Prelucrare simultană 3 3
 # 28
Exemple de abstractizare
T1(t1)
Post simplu de lucru 1 1

T1(t1)
Prelucrare simultană 3 3

P2
1
T3 (t3)
1
Asamblare
P3

2
 Evenimente şi condiţii
• Evenimentele sunt acţiuni care au loc în
sistem. Apariţia acestor evenimente este
controlată de starea sistemului. Starea
sistemului poate fi descrisă ca o mulţime
de condiţii. O condiţie este un predicat
sau descriere logică a stării sistemului.
Astfel, o condiţie poate fi fie adevărată,
fie falsă
 Evenimente şi condiţii
• Deoarece evenimentele sunt acţiuni, ele se
pot produce. Pentru ca un eveniment să se
producă, s-ar putea să fie necesar ca
anumite condiţii să fie adevărate. Acestea se
numesc precondiţiile evenimentului.
Apariţia evenimentului poate determina
ca precondiţiile să nu mai fie adevărate,
şi poate stabili ca alte condiţii, numite
postcondiţii, să devină adevărate
 Exemplu - problema modelării
unui atelier simplu
Atelierul aşteaptă până când apare un ordin şi apoi îl prelucrează
şi îl trimite afară pentru distribuire.
Condiţiile pentru sistem sunt:
a. Atelierul este în aşteptare.
b. A sosit un ordin şi este în aşteptare.
c. Atelierul prelucrează ordinul.
d. Prelucrarea ordinului s-a încheiat.
Evenimentele vor fi:
1. Sosirea unui ordin.
2. Atelierul începe prelucrarea ordinului.
3. Atelierul termină prelucrearea ordinului.
4. Ordinul este trimis pentru distribuire.
Precondiţiile evenimentului 2 („Atelierul începe prelucrarea
ordinului.”) sunt evidente:
(a)„Atelierul este în aşteptare.” şi (b) „A sosit un ordin şi este în
aşteptare.”.
Postcondiţia evenimentului 2 este (c) „Atelierul prelucrează
ordinul.”. Similar, putem să definim precondiţiile şi postcondiţiile
celorlalte evenimente şi să construim următorul tabel de
evenimente cu precondiţiile şi postcondiţiile corespunzătoare.
Intrăriile unei tranziţii sunt precondiţiile evenimentului corespunzător; ieşirile
sunt postcondiţiile. Apariţia unui eveniment corespunde cu declanşarea tranziţiei
corespunzătoare. O condiţie adevărată este reprezentată de existenţa unui jeton
în locaţia corespunzătoare condiţiei. Când o tranziţie se declanşează, mută
jetoanele de validare reprezentând îndeplinirea precondiţiilor şi creează noi
jetoane reprezentând îndeplinirea postcondiţiilor.
Reţeaua Petri din figura este un model de reţea Petri pentru exemplul de
mai sus cu atelierul. Am etichetat fiecare tranziţie şi locaţie cu evenimentul sau
condiţia corespunzătoare.
 Exemplul 2
• Atelierul poate avea trei maşini diferite M1, M2, şi M3 şi doi operatori F1 şi F2.
Operatorul F1 poate opera maşinile M1 şi M2, iar operatorul F2 poate opera
maşinile M1 şi M3. Lucrările necesită două stagii de prelucrare. Mai întâi
acestea trebuie prelucrate de maşina M1, apoi de oricare dintre maşinile M2, sau
M3. Acest sistem mai complicat va avea următoarele condiţii:
• a. A sosit o lucrare şi aşteaptă să fie prelucrată de M1.
• b. O lucrare a fost prelucrată de M1 şi aşteaptă să fie prelucrată de M2 sau M3.
• c. Prelucrarea lucrării s-a terminat.
• d. Maşina M1 este liberă.
• e. Maşina M2 este liberă.
• f. Maşina M3 este liberă.
• g. Operatorul F1 este liber.
• h. Operatorul F2 este liber.
• i. Maşina M1 este operată de F1.
• j. Maşina M1 este operată de F2.
• k. Maşina M2 este operată de F1.
• l. Maşina M3 este operată de F2.
Pot apărea următoarele evenimente:
1. Soseşte un ordin.
2. Operatorul F1 porneşte prelucrarea lucrării pe maşina M1.
3. Operatorul F1 termină prelucrarea lucrării pe maşina M1.
4. Operatorul F2 porneşte prelucrarea lucrării pe maşina M1.
5. Operatorul F2 termină prelucrarea lucrării pe maşina M1.
6. Operatorul F1 porneşte prelucrarea lucrării pe maşina M2.
7. Operatorul F1 termină prelucrarea lucrării pe maşina M2.
8. Operatorul F2 porneşte prelucrarea lucrării pe maşina M3.
9. Operatorul F2 termină prelucrarea lucrării pe maşina M3.
10. Ordinul este trimis pentru livrare.
Declanşarea nedeterministă şi nesimultană a tranziţiilor în
modelarea sistemelor concurente este indicată în figura de
mai jos. În această situaţie, cele două tranziţii posibile nu se
afectează reciproc în nici un fel, şi secvenţele posibile de
evenimente includ unele în care apare mai întâi una dintre
tranziţii, şi altele în care apare mai întâi cealaltă tranziţie.
Cealaltă situaţie în care simultaneitatea este mai dificil de mânuit
şi care poate fi controlată prin definirea de evenimente care nu
apar simultan, este ilustrată în figura de mai jos. Aici, cele două
tranziţii posibile sunt în conflict. Se poate declanşa numai o
singură tranziţie, deoarece, prin declanşare, jetonul din intrarea
comună este mutat şi dezactivează cealaltă tranziţie.
t
 j

pi

t
 k